UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE ECONOMIE, ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

PROGRAMUL DE STUDII FINANȚE ȘI BĂNCI, Anul 3
ANUL ACADEMIC 2023-2024, SEMESTRUL I

RISCUL DE CREDITARE

Simon Elisa-Daniela
Vacariu Sorina-Valentina
AN III, GRUPA 2
 Cuprins
I. INTRODUCERE
II. CREDITELE
a. Procesul de Acordare a Creditului
b. Tipuri de Risc în Creditare și Strategii de Gestionare
c. Factori care Contribuie la Riscul de Creditare
d. Instrumente și Metode de Gestionare a Riscului de Creditare
e. Tehnologii și Inovații în Gestionarea Riscului de Creditare
III. STUDIU DE CAZ: BRD
IV. CONCLUZII
V. BIBLIOGRAFIE

1
 I. INTRODUCERE
În prezent, riscurile au devenit aferente majorității activităților,serviciilor și produselor
bancare.
Noțiunea de risc poate fi definită ca un angajament ce prezintă o anumită incertitudine
datorită probabilității de caștig sau pierdere
Riscurile financiare, în care se încadrează și riscul de credit, sunt riscuri specifice
operațiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscuri fac obiectul unor reglementări
bancare. Aceste riscuri sunt strict legate de structura bilanțului contabil al băncii, acționează
foarte repede la dezechilibrele care pot să apară în compoziția resurselor și plasamentelor
băncii.
Activitatea de creditare trebuie să se desfășoare astfel încât să răspundă principiului prudenței
în procesul de aprobare al solicitărilor de credite și să asigure controlul și asumarea conștientă
a tuturor riscurilor care decurg din relația băncii cu clienții săi. În general această nevoie de
creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face față la anumite cheltuieli.

2
 II. CREDITELE
Creditele reprezintă un aspect esențial al sistemului financiar, furnizând resurse financiare
pentru a stimula activitățile economice individuale și corporative. În acest referat, vom
explora procesul de acordare a creditelor, diferitele tipuri de credite și impactul lor asupra
economiei.

Operațiunea de creditare privețte doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il primeste.
Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cit sub forma
unor acorduri personale simple, cit si sub forma de tranzactii formalizate si formulate in
cadrul unor contracte complexe.

a. Procesul de Acordare a Creditului

Procesul de creditare include mai multe etape, fiecare fiind caracteristică pe parametri diferiți
și fiecare determină nivelul siguranței și profitabilității operațiilor date.

a. Examinarea cererii de creditare și interiorul cu debitorul.

b. Evaluarea credibilității debitorului și determinarea riscului legat de operația dată.
c. Pregătirea și închierae contractului de credit.
d. Acordarea creditului.
e. Contractul privind respectarea condițiilor contractului.
f. Rambursarea creditului.
g. Lucrul băncii cu creditele problematice.

Relațiile dintre client și bancă apar în momentul depunerii cererii de creditare care poate fi de
diferite tipuri specifice băncilor și care conține scopul, suma, termenul, data rambursării,
caracteristica debitorului etc. Odată cu cererea solicitantul prezintă la bancă mai multe
documente cum ar fi:

a. Documentele de fondare.
b. Bilanțul și alte rapoarte financiare.
c. Copia contractului în baza căruia se acordă creditul.
d. Bussines planul.
e. Documentele ce atestă existența gajului sau al altui tip de asigurare a rambursării
creditului.
Principala etapă în procesul de creditare reprezintă evaluarea credibilității debitorului este un
factor important în asigurarea rambursării creditului. Dacă anual confirmă credibilitatea
solicitantului are loc încheierea contractului de credit, numită și structurarea împrumutului –
deci e momentul în care au loc determinarea articolului creditului, a sumei, a termenului și
ordinei de acordare și rambursare, a asigurării și prețului. După pregătirea contractului la
acordul solicitantului acesta este semnat de ambele părți astfel având loc încheierea lui.

Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea căruia creditorul trebuie sa-si
asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.

3
Credite pot fi oferite in urmatoarele scopuri:

 cerearea unor fonduri fixe noi (capitalul de baza), extinderea, reconstructia, reutilizarea
tehnica a acelora in actiune si restabilirea celor uzate si in vederea majorarii capitalului de
circulatie al agentilor economici;

 acumularea rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material-marfare, de productie

nefinisata, de productie finita si marfuri;

evidenta cambiilor;

satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei;

rascumpararea patrimoniului de stat;

alte scopuri, la unele necoincidente dintre incasari si plati in procesul circulatiei capitalului
propriu.

b. Tipuri de Risc în Creditare și Strategii de Gestionare

Creditarea implică diverse riscuri, iar instituțiile financiare trebuie să abordeze aceste riscuri
pentru a-și proteja activele și a asigura stabilitatea financiară.

Riscul de Credit (Default)

Definiție: Probabilitatea ca împrumutătorul să nu-și poată onora obligațiile de rambursare

conform contractului.

Strategii de Gestionare:

Evaluare riguroasă a istoricului de credit al solicitantului.

Dezvoltarea și utilizarea modelelor de scor de credit pentru evaluarea riscului.

Diversificarea portofoliului de credite pentru a dispersa riscul.

Implementarea măsurilor de securitate și garanții pentru a reduce expunerea la risc.

Riscul de Dobândă

Definiție: Existența unor schimbări neprevăzute în ratele dobânzilor care pot afecta costul
împrumutului pentru împrumutători sau randamentul pentru creditori.

4
Strategii de Gestionare:

Utilizarea instrumentelor financiare pentru protejarea împotriva fluctuațiilor ratei dobânzii.

Stabilirea de termeni și condiții clare în contracte pentru a limita expunerea la riscul de

dobândă.

Monitorizarea continuă a mediului economic pentru a anticipa schimbările în ratele

dobânzilor.

Riscul de Lichiditate
Definiție: Incapacitatea de a transforma activele în lichidități suficiente pentru a face față
obligațiilor imediate de plată.
Strategii de Gestionare:

Menținerea unui nivel adecvat de active lichide.

Dezvoltarea și implementarea planurilor de gestionare a lichidității.

Monitorizarea și evaluarea regulată a riscului de lichiditate.

Riscul de Piață
Definiție: Expunerea la pierderi cauzate de fluctuațiile pieței, inclusiv schimbări în prețul
activelor și ratele dobânzilor.
Strategii de Gestionare:

Diversificarea portofoliului pentru a minimiza expunerea la un singur tip de activ.

Utilizarea instrumentelor financiare derivate pentru protecția împotriva schimbărilor de

piață.

Monitorizarea constantă a condițiilor pieței și ajustarea portofoliului în consecință.

Riscul de Concentrare
Definiție: Expunerea semnificativă la un grup restrâns de împrumuturi sau sectoare
economice, crescând riscul în cazul unor evenimente negative în aceste zone.

Strategii de Gestionare:

Diversificarea portofoliului pentru a evita concentrarea excesivă.

5
Analiza constantă a expunerii la sectoare specifice sau grupuri de clienți.

Limitarea expunerii la anumite activități sau regiuni cu risc ridicat.

Riscul Legat de Ciclul Economic

Definiție: Riscul asociat cu schimbările în ciclul economic, cum ar fi recesiunile sau creșterile
economice.
Strategii de Gestionare:

Evaluarea gradului de sensibilitate la ciclul economic al portofoliului de credite.

Implementarea strategiilor care se adaptează la schimbările în condițiile economice.

Pregătirea pentru perioadele de volatilitate economică prin rezerve adecvate.

Gestionarea eficientă a riscurilor de creditare este esențială pentru instituțiile financiare,

având în vedere impactul semnificativ pe care riscul de credit îl poate avea asupra stabilității
financiare și profitabilității.

c. Factori care Contribuie la Riscul de Creditare

Riscul de creditare este influențat de o serie de factori care pot afecta capacitatea unui
împrumutător de a-și îndeplini obligațiile financiare conform contractului. În cadrul
procesului de acordare a creditului, instituțiile financiare iau în considerare o varietate de
elemente pentru a evalua riscul asociat. Iată câțiva factori importanți care contribuie la riscul
de creditare:
1. Istoricul de Credit al Împrumutătorului:
Un istoric de credit pozitiv, caracterizat de rambursări la timp și gestionare responsabilă a
creditelor anterioare, reduce riscul de credit.
Întârzieri frecvente în rambursare, datorii nesolvate sau falimente anterioare pot indica un risc
mai mare.
2. Venituri și Capacitate de Rambursare:
Veniturile regulate și consistente contribuie la o capacitate mai mare de rambursare.
O îndatorare prea mare în raport cu veniturile poate indica o capacitate redusă de rambursare.
3.Colateral și Garanții:
Prezența unor active valoroase sau a garanțiilor poate reduce riscul de credit prin furnizarea
de securitate în cazul în care împrumutătorul nu poate plăti.

6
4. Situația Economică Generală:
Starea generală a economiei poate afecta capacitatea împrumutătorilor de a-și îndeplini
obligațiile financiare.
Perioadele de recesiune economică pot crește riscul de creditare, în timp ce perioadele de
creștere economică pot reduce acest risc.
5. Schimbările în Ratele Dobânzilor:
Schimbările în ratele dobânzilor pot afecta costul total al creditului pentru împrumutător și,
astfel, pot influența capacitatea sa de rambursare.
6. Politici Monetare și Ratele Dobânzilor:
Modificările în politicile monetare ale băncilor centrale pot afecta ratele dobânzilor și,
implicit, costurile de rambursare pentru împrumutători.
7. Schimbări Legislative și Reglementări:
Modificări în legislație și reglementări pot afecta condițiile de creditare și pot influența riscul
de creditare.
8. Tipul de Credit Solicitat:
Diferite tipuri de credite (de consum, ipotecare, comerciale) implică diferite riscuri și sunt
evaluate diferit în funcție de contextul economic și al pieței.
9. Stabilitatea Ocupațională și Venitul Împrumutătorului:
Stabilitatea locului de muncă și venitul constant contribuie la reducerea riscului de credit.
Împrumutătorii cu venituri instabile sau care lucrează în industrii volatile pot fi percepuți cu
un risc mai mare.
10. Diversificarea Portofoliului de Credite al Institutiei Financiare:
O diversificare adecvată a portofoliului de credite al unei instituții financiare poate reduce
riscul asociat cu expunerea excesivă la anumite sectoare sau regiuni.
11. Factori Geopolitici și de Mediu:
Evenimente geopolitice sau catastrofe naturale pot afecta economiile și pot contribui la
creșterea riscului de creditare.
12. Factori Demografici:
Caracteristicile demografice ale împrumutătorilor, cum ar fi vârsta, educația și statutul
familial, pot influența riscul de credit.
Evaluarea și gestionarea acestor factori în mod riguros și în funcție de contextul economic
reprezintă un aspect crucial în procesul de acordare a creditului și în gestionarea eficientă a
riscului de creditare. Instituțiile financiare utilizează modele și analize complexe pentru a
estima și gestiona aceste riscuri într-un mod responsabil.

7
 d. Instrumente și Metode de Gestionare a Riscului de Creditare
Gestionarea eficientă a riscului de creditare implică utilizarea unor instrumente și metode
specifice pentru a evalua, cuantifica și gestiona riscul asociat împrumuturilor. Iată câteva
instrumente și metode cheie de gestionare a riscului de creditare:
1. Analiza de Credit și Scoring:
Procesul de evaluare a capacității de rambursare a unui împrumutător prin analiză detaliată a
informațiilor financiare, veniturilor și istoricului de credit.
Cum funcționează: Se utilizează modele de scor de credit pentru a atribui un scor
împrumutătorilor, bazat pe variabile precum istoricul de credit, venituri, datorii și alți factori
relevanți.
2. Diversificarea Portofoliului:
Distribuirea împrumuturilor în diverse industrii, sectoare și regiuni pentru a reduce expunerea
la riscuri specifice.
Cum funcționează: Instituțiile financiare își împart portofoliile de credite în mod strategic
pentru a diminua impactul eventualelor pierderi dintr-un anumit sector sau regiune.
3.Asigurări de Credit:
Polițe de asigurare care protejează instituțiile financiare împotriva pierderilor în cazul în care
împrumutătorul nu-și poate onora obligațiile de rambursare.
Instituțiile financiare achiziționează asigurări pentru o parte sau întregul portofoliu de credite,
ceea ce le oferă o protecție financiară în cazul unui default.
4. Colateral și Garanții:
Active sau proprietăți puse la dispoziție de împrumutător pentru a servi drept securitate în
cazul în care împrumutul nu este rambursat.
Cum funcționează: În cazul unui default, instituția financiară poate utiliza colateralul pentru a
recupera parțial sau integral pierderile.
5. Modelarea Stresului:
Evaluarea impactului asupra portofoliului de credite în condiții de stres sau criză financiară.
Cum funcționează: Instituțiile financiare efectuează simulări pentru a evalua modul în care
portofoliul de credite ar rezista în fața unor scenarii adverse, cum ar fi recesiuni severe sau
schimbări bruște ale condițiilor economice.
6. Gestionarea Rezervelor pentru Pierderi de Credit:

8
Alocarea de fonduri pentru a acoperi pierderile anticipate datorate defaultului
împrumutătorilor.
Cum funcționează: Instituțiile financiare stabilesc rezerve adecvate pe baza analizelor de risc
și a previziunilor privind pierderile viitoare.
7. Monitorizarea Continuă și Rapoarte:
Sisteme și proceduri pentru monitorizarea constantă a împrumutătorilor și generarea de
rapoarte periodice privind sănătatea portofoliului de credite.
Cum funcționează: Utilizarea tehnologiei pentru a urmări în timp real performanța
împrumuturilor și a genera rapoarte care indică orice semne de deteriorare a calității
creditelor.
8. Analiza Factorilor de Risc:
Evaluarea factorilor de risc specifici care pot afecta un anumit segment al portofoliului de
credite.
Cum funcționează: Identificarea și analizarea factorilor de risc, precum schimbări legislative,
condiții de piață sau tendințe sectoriale, pentru a ajusta strategiile de creditare.
9. Utilizarea Instrumentelor Derivate:
Contracte financiare ale căror valori depind de evoluția prețurilor altor active.
Cum funcționează: Instituțiile financiare pot utiliza instrumente derivate, cum ar fi swap-urile
de credit, pentru a proteja împotriva riscului de schimbare a condițiilor de credit.
10. Tehnologie și Inovații:
Implementarea tehnologiilor inovatoare, cum ar fi analiza big data sau inteligența artificială,
pentru îmbunătățirea proceselor de evaluare a riscului.
Cum funcționează: Utilizarea algoritmilor avansați pentru a analiza seturi mari de date și a
identifica modele și tendințe care pot contribui la evaluarea riscului de creditare.

e. Tehnologii și Inovații în Gestionarea Riscului de Creditare

Tehnologiile și inovațiile au avut un impact semnificativ asupra modului în care instituțiile
financiare gestionează riscul de creditare.
Implementarea unor soluții tehnologice avansate a adus eficiență, precizie și rapiditate în
procesele de evaluare și monitorizare a riscului de credit. Iată câteva tehnologii și inovații
relevante în gestionarea riscului de creditare:

1. Inteligența Artificială (IA) și Machine Learning (ML):

9
Tehnologii precum IA și ML permit analiza complexă a datelor și identificarea modelelor și
tendințelor care pot scăpa observației umane.
Aplicații Practice:
Scoruri de Credit Predictive: Dezvoltarea de modele de scor de credit mai avansate, care pot
prezice probabilitatea de default cu o precizie mai mare.
Detecția Automată a Anomaliilor: Identificarea automată a comportamentelor neobișnuite în
comportamentul financiar al împrumutătorilor.
2. Analiza Big Data:
Procesarea și analiza seturilor masive de date pentru a extrage informații relevante pentru
evaluarea riscului de credit.
Aplicații Practice:
Profilarea Împrumutătorilor: Utilizarea datelor din diverse surse pentru a construi profile
detaliate ale împrumutătorilor și pentru a înțelege mai bine comportamentul lor financiar.
III. Tehnologii Blockchain:
Utilizarea tehnologiei blockchain pentru a asigura securitate, transparență și verificabilitate în
procesele legate de creditare.
Aplicații Practice:
Verificarea Identității: Utilizarea blockchain pentru a valida identitatea împrumutătorilor și a
asigura autenticitatea informațiilor furnizate.
4. Automatizarea Proceselor (RPA):
Implementarea roboților de procesare automată pentru a automatiza sarcini repetitive și
pentru a reduce erorile umane.
Aplicații Practice:
Evaluarea Documentelor: Automatizarea procesului de verificare a documentelor și de analiză
a informațiilor financiare.
5. Analiza Sentimentului și a Reputației Online:
Monitorizarea discuțiilor online și a sentimentului public pentru a evalua riscurile asociate cu
împrumutătorii.
Aplicații Practice:
Evaluarea Riscurilor Sociale: Analiza comentariilor și a feedback-ului online pentru a anticipa
posibile probleme în capacitatea de rambursare a împrumutătorilor.

6. Aplicații Mobile și Tehnologii Cloud

10
Furnizarea de soluții de creditare și accesibilitate la informații despre credit prin intermediul
dispozitivelor mobile și stocarea securizată a datelor în cloud.
Aplicații Practice:
Procesarea Rapidă a Cererilor: Solicitanții pot accesa și completa cererile de credit folosind
aplicații mobile, iar instituțiile financiare pot accesa informațiile necesare în timp real din
cloud.
7. Analiza Imaginilor și a Documentelor:
Utilizarea tehnologiilor de recunoaștere a imaginilor și a textului pentru a extrage informații
din documente și pentru a facilita procesul de evaluare a creditului.
Aplicații Practice:
Verificarea Documentelor de Identitate: Utilizarea tehnologiilor de recunoaștere facială și de
text pentru a verifica autenticitatea documentelor de identitate.
8. Platforme Peer-to-Peer (P2P) și Finanțare Colaborativă:
Rolul lor: Crearea de platforme care conectează direct împrumutătorii cu investitorii,
eliminând intermediarii tradiționali.
Aplicații Practice:
Diversificarea Surselor de Finanțare: Ofertarea de opțiuni de creditare directă între perechi de
împrumutători și investitori, oferind o alternativă la instituțiile financiare tradiționale.
Implementarea acestor tehnologii și inovații în procesele de gestionare a riscului de creditare
aduce beneficii semnificative, cum ar fi îmbunătățirea eficienței operaționale, reducerea
riscului de eroare și furnizarea de evaluări de credit mai precise. Cu toate acestea, este
important să se asigure că aceste tehnologii sunt integrate în mod corespunzător și respectă
normele de securitate și reglementările privind confidențialitatea datelor financiare.

III. Studiu de caz : BRD

Scurt istoric
In 1923 se înființează Societatea Națională de Credit Industrial, ca instituție publică. Statul
deținea 20% din capitalul social, Banca Națională a Romaniei 30%, iar restul era deținut de
particulari, dintre care un grup de foști directori ai Marmorosch Blank & Co., prima banca
moderna din Romania. Scopul noii instituții era finanțarea primelor etape ale dezvoltării
sectorului industrial din România
După al doilea război mondial, conform Legii naționalizării din iunie 1948, Societatea
Națională de Credit Industrial este naționalizată, devenind Banca de Credit pentru Investiții
In decembrie 1998 se semnează contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni intre Societe
Generale si Fondul Proprietății de Stat, autoritea românească care se ocupa de participațiile

11
statului, contract prin care SG subscrie o majorare de capital de 20% si cumpăra un pachet de
acțiuni care-i permite să devină proprietara a 51% din capitalul majorat al BRD
In 2001 BRD este listată la Bursa de Valori București, în prima categorie, devenind în scurt
timp una din cele mai tranzacționate societăți. In urma unei campanii de rebranding, Banca
Romana pentru Dezvoltare devine BRD - Groupe Societe Generale. Noua identitate a băncii
consolidează astfel poziția sa, făcând mai vizibila identitatea Grupului – mama
Începând cu 15 ianuarie 2001 acțiunile băncii sunt listate la categorie I a Bursei de Valori
București si sunt incluse in indicele BET si BET-C.

BRD - Groupe Societe Generale este a doua banca românească, după activele bancare și
deține a doua capitalizare la Bursa de Valori București. Ea este prezenta in toate județele
României printr-o rețea de 937 de agenții .
Banca își exercită în principal activitatea pe 3 piețe:
- Banca persoanelor fizice
- Banca întreprinderilor
- Banca de investiții
Principalele obiective ale dezvoltării BRD:
- Adaptarea organizării si a metodelor proprii la strategia clienților
- Creșterea selective a activelor
- Inovația
- Rentabilitate durabila
Obiectivul major al BRD este dezvoltarea fondului sau de comerț pe aceste piețe, în cadrul
unei strategii de parteneriat pe termen lung cu clienții săi.
Banca abordează riscul in mod prudent, in conformitate cu strategia sa pe termen lung.
Politicile si activitătile de management al riscului sunt în concordanță cu practicile Societe
Generale, și se concentrează asupra identificării si evaluării riscurilor într-un stadiu incipient.

12
 Riscul de credit
Riscul de credit reprezintă pierderea pe care ar suporta-o Grupul daca un client sau o altă
contrapartidă nu și-ar îndeplini obligațiile contractuale. Riscul de credit este implicit in
produsele bancare tradiționale – credite, angajamente de creditare și alte datorii contingente,
cum sunt acreditivele – dar și în contracte de tipul produselor derivate
Gestionarea riscului de credit se bazează pe :
- Analizarea și aprobarea de noi produse si activități generatoare de risc
- Utilizarea de criterii bine definite de acordare a creditului, implicând atât cunoașterea
detaliată a debitorului cat si a destinației si structurii creditului, precum si a sursei de
rambursare
- Monitorizarea și raportarea periodică către conducerea băncii a calității portofoliilor
de credit
- Verificarea activității de creditare de către funcția de audit intern

Principalele active si datorii financiare ale Grupului sunt reprezentate de credite si avansuri
către clientela, creanțe din leasing, valori plasate la BNR, depozite la vedere si la termen si
împrumuturi. Aceste instrumente sunt expuse la o serie de riscuri precum riscul de credit,
riscul valutar, riscul de rata a dobânzii si riscul de lichiditate, care sunt discutate mai jos :
Riscul de credit
Obiectivul managementului riscului de credit este menținerea unui portofoliu echilibrat pe
sectoare economice si zone geografice.
Începând din 2009, condițiile macroeconomice dificile au temperat progresiv cererea de
credite de consum și, implicit, au influențat activitatea BRD Finance. Însă strategiile adoptate
de companie la nivel comercial, risc și operațional au permis optimizarea rezultatelor si
înregistrarea unei evoluții in linia obiectivelor stabilite. Coordonatele majore ale anului 2010
din punct de vedere comercial au fost noile parteneriate încheiate cu rețeaua Altex-
MediaGalaxy, dar si extinderea colaborării cu grupul Renault. In paralel cu aceste proiecte de
succes, au continuat dezvoltarea relațiilor existente cu colaboratori precum Carrefour, Real,
Dedeman sau Praktiker.
Riscul de piaţă
Riscul de piață este riscul de pierdere legat de modificarea variabilelor de pe piata cum ar fi
ratele de dobândă si cursurile valutare.
Controlul şi gestionarea riscurilor de piaţă au fost întărite, ținând cont, pe de o parte, de
influența crizei “subprime” şi de turbulențele de pe piețele internaționale, și pe de altă parte,
de dezvoltarea tranzacțiilor cu instrumente de piață in Romania. Banca BRD se orientează
spre acoperirea nevoilor clienților.
Riscul valutar
Riscul valutar este legat de modificarea cursurilor de schimb. Banca administrează riscul
valutar utilizând limite pentru pozițiile valutare deschise la nivelul fiecărei valute si la nivelul
poziției valutare globale.

13
Tabelul de mai jos indica valutele la care Banca are expuneri semnificative la 31 decembrie .
Analiza calculează efectul unei creșteri posibile rezonabile a cursului de schimb fata de RON,
cu toate celelalte variabile păstrate constante, asupra rezultatului exercițiului și capitalurilor.
O suma negativa in tabel reflectă o posibilă reducere neta a rezultatului sau capitalurilor, în
timp ce o suma pozitivă reflectă o posibilă creștere netă. O scădere echivalentă pentru fiecare
dintre valute față de RON ar fi determinat un impact similar de semn opus.

Riscurile de rata a dobânzii și de curs de schimb din banking book

Riscurile de rata a dobânzii și curs de schimb generate de activitățile comerciale și de cele în
nume propriu (tranzacții privind fondurile proprii, investiții si emiteri de obligațiuni) sunt
acoperite, în măsura în care este posibil, pe baza individuala sau prin utilizarea de tehnici de
macro-acoperire, partea neacoperită este menținută în limite prestabilite la niveluri prudente.
Principalul instrument utilizat în monitorizarea riscului ratei dobânzii este analiza gap
combinata cu o masură a senzitivității bilanțului la mișcări în ratele de piață ale dobânzii.
Acestei senzitivități I se aplica un set de limite, iar încadrarea în aceste limite este
monitorizată lunar de CGAP. Pentru poziția de schimb (activitatea comerciala si
tranzacționare în nume propriu), Banca are un set de limite stabilite la niveluri prudente,
monitorizate zilnic de către DCCR.

14
Riscul de lichiditate
Riscul de lichiditate este asociat cu incapacitatea de a face față obligațiilor sale de plata la
scadența acestora cu costuri rezonabile. Managementul lichidității băncii are 2 componente
majore:
- Monitorizarea poziție de lichiditate, estimarea necesarului de finanțare al băncii pe
termen scurt, mediu si lung pe baza previziunilor
- Planuri de criza, o evaluare continuă a potențialelor tendințe, evenimente si
incertitudini care ar putea avea un impact asupra lichidității băncii
Riscul operațional
Riscul operațional reprezintă riscul de pierderi rezultate din reguli interne inadecvate sau
nerespectate, erori umane, erori legate de sisteme, dar și din evenimente externe.
Pentru a reduce riscurile operaționale, BRD a elaborat, de mai mulți ani, planuri și a
implementat dispozitive de continuitate a activității, care sunt supuse în mod periodic la teste.
Soluții de back-up au fost dezvoltate cu parteneri specializați in IT si telecomunicații. BRD
dispune de un centru de back-up informatic și de centre de repliere dotate cu posturi de lucru
dedicate si funcționale.

Fiecare unitate bancară acorda o importanță deosebită gestiunii riscurilor cu care se confruntă
în activitatea lor, urmarind reducerea acestora prin diferite tehnici denumite general
managementul riscurilor. Ca orice altă banca comercială, BRD – Groupe Societe Generale
acordă o atenție deosebită gestionării prudente a riscurilor activitații sale, în efortul de a
asigura creșterea stabilă și sustenabilă a profitului său. Pentru a asigura o bună gestionare a
riscurilor, in principal cele legate de credite, o echipa dedicată specializată în audit realizează,
periodic, un control aprofundat al activităţii agenţiilor BRD.

IV. CONCLUZII
Gestionarea eficientă a riscului de credit este esențială pentru menținerea stabilității financiare
și pentru evitarea pierderilor semnificative în cazul în care debitorii nu își pot îndeplini
obligațiile.
Gestionarea eficientă a riscului de credit este crucială pentru instituțiile financiare și alte
entități care acordă împrumuturi.
Prin implementarea acestor practici, instituțiile financiare pot gestiona riscul de credit într-un
mod mai eficient, reducând probabilitatea de pierderi semnificative și menținând stabilitatea
financiară.

15
 V. BIBLIOGRAFIE
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Controlul_riscului_financiar
2. https://www.bcr.ro/ro/persoane-fizice/credite/credite-pentru-casa/casa-
mea-bcr
3. https://www.brd.ro/persoane-fizice/credite
4. https://www.brd.ro/sfaturi-si-ghiduri/ghidul-creditelor-brd
5. https://www.educatiefinanciara.info/all-project-list/riscul-unui-credit/

16