Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE SPECIALITATE
Autor:
student gr. FB 294,
învăţământ cu frecvenţă la zi
____________________
Conducător ştiinţific:
conf. univ., dr. DAROVANNAIA Alla
____________________
Chişinău – 2012
CUPRINS
INTRODUCERE ..........................................................................................................................3
REZUMAT ..................................................................................................................................25
BIBLIOGRAFIE .........................................................................................................................27
ANEXE.........................................................................................................................................29
2
Introducere
3
Am utilizat deducția, pornind de la informații generale, pur teoretice, pentru
a defini cît mai bine noțiunea de “risc de credit”, trecînd ulterior la analiza riscului
de credit în cadrul BC “Victoriabank” SA, în perioada anilor 2007-2010, prin
intermediul metodelor de identificare și evaluare a riscului dat, pentru ca ulterior,
să facă posibilă deducerea unor concluzii ce țin de managementul acestui risc în
vederea întreprinderii unor acțiuni capabile să prevadă efectele negative provocate
de riscul de credit.
Baza informațională. La elaborarea proiectului, în partea teoretică am
utilizat drept materie primă diverse informaţii găsite în literatura de specialitate, iar
calculele privind identificarea și evaluarea riscului de credit în cadrul BC
“Victoriabank” SA, le-am realizat în baza datelor statistice cu privire la activitatea
de creditare, de pe site-ul băncii, www.victoriabank.md.
Structura lucrării. Ținînd cont de scopul și sarcinile cercetării, lucrarea
este structurată astfel: introducere, două capitole, rezumat, bibliografie, anexe.
În introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, importanța
și gradul de studiere.
Primul capitol intitulat “Riscul de credit - definitivare, identificare și
evaluare”, include trei subcapitole. În primul subcapitol se interpretează riscul de
credit în legislația națională și înternațională, sunt formulate și expuse concepte și
interpretări de bază. În al doilea subcapitol se descriu sugestiv esența metodelor de
identificare și analiza a riscului de credit, iar în al treilea subcapitol, se calculează
indicatorii de evaluare a riscului de credit, folosind tehnicile și instrumentarul de
analiză selectat.
Al doilea capitol “Analiza rezultatelor”, înglobează două subcapitole. În
primul subcapitol se evidențiază problemele existente în urma confruntării
rezultatelor evaluării cu normele, criteriile, reglementările etc. În al doilea
subcapitol se înaintează și se argumentează esența măsurilor propuse în vederea
prevederii riscului de credit.
Rezumatul conţine principalele concluzii.
4
Bibliografia conţine lista tuturor surselor bibliografice studiate şi utilizate
pentru perfectarea proiectului.
În anexă sunt prezentate datele bilanțului contabil al întreprinderii “X”, în
baza cărora s-au efectual calcule pentru identificarea riscului individual de credit.
Capitolul 1. RISCUL DE CREDIT – DEFINITIVARE, IDENTIFICARE ȘI
EVALUARE
1
COCIUG, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: Editura ASEM,
2008, p.62.
5
- riscul de neîncasare a dobînzii (riscul de lipsă a venitului din operațiunea
respectivă).
În unele cazuri, riscul de credit poate fi determinat de riscurile debitorului în
aceeași măsură ca și de riscurile băncii (sau ale agentului) debitorului. În cel din
urmă caz, se poate determina riscul de credit ca risc de contrapartidă. Sub acest
aspect, în raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
- riscul de nerambursare, care constă în probabilitatea întîrzierii plății sau a
incapacității de plată datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale, sau
deficiențelor împrumutatului;
- riscul de imobilizare, care survine de la bancă, sau de la deținătorul de
depozite, care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite,
din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor acordate.
Acceptarea riscurilor stă la baza activității bancare. Băncile obțin mari
rezultate doar atunci cînd riscurile admise de ele sunt rezonabile, controlabile și se
află în limitele capacităților și competențelor financiare. Felul în care banca alocă
fondurile pe care le gestionează poate influența în mod hotărîtor dezvoltarea
economică la nivel local sau național. Pe de altă parte, orice bancă iși asumă, într-o
oarecare măsură, riscuri atunci cînd acorda credite și, în mod cert, toate băncile
înregistrează în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cînd unii
debitori nu iși onorează obligațiile. Deci, riscul de credit reprezintă probabilitatea
ca băncile comerciale să înregistreze pierderi generate de starea de insolvabilitate a
clienților debitori. La nivelul ansamblului băncilor comerciale, acest risc are un
caracter sistemic, nivelul său nu rezultă din simpla însumare a nivelurilor riscurilor
de creditare cu care se confruntă componentele individuale ale sistemului bancar
comercial, el este rezultatul “sinergic” al efectelor propagate asupra întregului
sistem.2
2
LALA-POPA, Ion; DIMA, Bogdan. Analiza Sistemului Bancar Comercial. Timișoara: Editura Mirton,
2004, p.124.
6
Riscul de credit atenționează asupra faptului că împrumutații sau emitenții
de titluri ar putea sa nu-și onoreze obligațiile față de bancă la scadență. Așadar,
riscul de credit exprimă pierderile cauzate de imposibilitatea clienților de a-și
achita obligațiile față de bancă. Acest risc este considerat, în general, un risc
comercial, care rezultă din alegerea piețelor și a clienților.
1.2. Tehnici și instrumente de identificare și analiză a riscului de credit
Gestiunea riscului constă în utilizarea unor tehnici prin care banca poate să
diminueze pierderile sau poate să salveze creditul.
În vederea diminuării sau eliminării pierderilor, băncile monitorizează
calitatea portofoliului de credit printr-o revizuire în funcție de notarea internă a
creditului care a fost făcută cu ocazia instrumentării dosarului de credit.3
Conform principiilor “prudenței bancare” și “diferențierii”, băncile acordă
credite numai după cunoașterea activității solicitantului de credit pentru
fundamentarea deciziei de creditare. Totodată, principiile menționate presupun
încrederea reciprocă între bancă și client, care rezidă din gradul de credibilitate al
acestora. În practica bancară a Republicii Moldova, se disting trei categorii de
credibilitate a clienților bancari: bună, suficientă, insuficientă.
Riscul de credit se evaluează și se analizează din doua puncte de vedere:
- evaluarea riscului individual de credit;
- evaluarea riscului global.
Evaluarea riscului individual de credit se bazează pe unele aspecte, care sunt
reprezentate în figura 1.1.:
3
NIȚU, Ion. Managementul riscurilor bancare. București: Editura Expert, 2002, p.74.
7
Evaluarea credibilității clienților
Mărimea creditului
Lichiditatea garanțiilor
Evaluarea solvabilității
clienților corporativi
8
Sursa: COGIUC, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chişinău: Editura ASEM, 2008, p. 70
Tabel 1.3.
Principiile analizei-diagnostic al situației financiare în vederea determinării credibilității (în baza
informației BC “Victoriabank” SA)
9
- metode ale marketingului aplicate de manageri, competitivitatea produselor
și stabilitatea segmentelor de piață cucerite;
- condiții de muncă, asigurarea cu forță de muncă calificată, cu materii prime
și materiale, energie.
Solvabilitatea clienților bancari este o stare financiar-economică care dă
încredere în capacitatea debitorului de a rambursa creditul bancar în condițiile
menționate în contract.
Pentu a aprecia solvabilitatea clientului în condițiile actuale, băncile folosesc
următorii indici economici:
- coeficienții lichidității bilanțului organizației economice;
- coeficientul acoperirii creanțelor cu active pe termen scurt;
- coeficientul atragerii mijloacelor împrumutate;
- coeficientul asigurării debitorului cu mijloace proprii.
1. Coeficientul lichidității absolute (Cla) arată în ce măsură pot fi stinse
obligațiile pe termen scurt pe contul activelor cu o înaltă lichiditate.
Cla = (Mb+ Itfs) / Ots (2)
unde, Mb exprimă mijloacele bănești, Ifts – investiții financiare pe termen
scurt, Ots – obligații pe termen scurt. Valoarea normativă a coeficientului
lichidității absolute se înscrie în limitele de la 0.2 și mai mult.
2. Coeficientul lichidității intermediare (Cli) se determină după formula:
Cli = (Mb + Ifts + Di) / Ots (3)
unde, Di indică datoriile de încasat.
Valorile suficiente și acceptabile ale acestuia sunt cuprinse între 0.7 – 0.8.
3. Coeficientul acoperii (Ca) caracterizează lichiditatea generală. De aceea,
la numărătorul formulei (2) se introduce valoarea rezervelor și cea a cheltuielilor
(Vrc) întreprinderii:
Ca = (Mb + Ifts + Di + Vrc) / Ots (4)
Coeficientul acoperirii caracterizează suficiența activelor lichide pentru
stingerea obligațiilor pr termen scurt.
10
În funcție de forma decontărilor, a vitezei de circulație a mijloacelor
circulante și a particularităților de producție ale întreprinderii, solvabilitatea
acesteia se consideră asigurată, dacă Ca = 1 – 2.5.
4. Coeficientul independenței financiare (Cif) se determină prin raportul
dintre propriul capital și totalul bilanțului și se exprimă în procente:
Cif = (Cpr ×100%) / Total Bilanț (5)
Aceasta caracterizează asigurarea întreprinderii cu propriile mijloace, pentru
a-și desfășura activitatea. De regulă, investitorii și creditorii apreciază drept destul
de stabilă situația financiară a întreprinderii, dacă valoarea Cif se situează la
nivelul de 50-60%.
2. Modelul punctajului se bazează pe coeficienții bonității debitorului, însă
acești coeficienți nu sunt analizați individual pentru fiecare client, ci își au o
ponderare în cifra rezultatului final, în conformitate cu importanța lor. Însumîndu-
se coeficienții ponderați, se obțin un indicator sumativ, care se compară cu schema
de acordare a creditelor, adoptată de bancă și transcrisă în politica de creditare.
Dacă indicatorul respectiv a depășit limita minimă stabilită de bancă, creditul va fi
acordat, dacă nu – nu va fi acordat. Pentru creditele aprobate în funcție de același
indicator sumativ se vor forma și condițiile contractului. Pentru un indicator
performant, dobînda va fi mai mică, pentru unul mediu – mai mare.
Printre modelele de evaluare a credibilității clienților adresate la faliment
mai des este utilizată metoda Z-analiză.
3. Termenul de Z-analiză a fost introdus de Altman, Haldeman, Narayanan,
în anul 1977. Acest model conține cinci ecuații,a căror soluționare ajută la
gestionarea eficientă a portofoliului creditar:
X1= capitalul circulant / active totale;
X2= profit nerepartizat / total credite;
X3= profit brut / total credite;
X4= prețul de piață a capitalului / datorii totale;
X5= credite totale / active totale.
11
Modelul Z-analiză folosește metode statistice sau analiza multilaterală.
Forma liniară a acestui model este:
Z = 1.2X1 + 1.4X2 + 3.3X3 + 0.6X4 + 1.0X5 (1)
Dacă Z<2.675, rezultă că debitorul va fi capabil să ramburseze creditul, dacă
Z>=2.675, gestiunea poftofoliului creditor este ineficientă. Pentru intervalele
Z<1.81, Z>2.99, modelul nu funcționează, Altman denumește aceste intervale
„zone de necunoaștere”.
Pentru evaluarea riscului de nerambursare a creditului acordat clienților
corporativi în cazul unor proiecte investiționale se mai determină și riscul de
senzitivitate.
Analiza globală a riscului de credit
12
Standarde și Supravegheate. Îmbunătățirea calității portofoliului de credite este
dată de creșterea următorului coeficient:
K2 = credite performante/portofoliu de credite × 100% (7)
Creditele considerate nefavorabile sunt cele care fac parte din categoriile
Substandard, Dubios și Compromis. O comparare a nivelului creditelor clasificate
nefavorabile pe parcursul unei perioade de analiză va indica tendințele negative în
calitatea portofoliului de credite și aceasta ar putea necesita majorarea defalcărilor
la reducerile pentru pierderi la active și a provizioanelor pentru pierderi la
angajamente condiționale.
K3 = credite neperformante/ portofoliul de credite × 100 % (8)
Valoarea creditelor neperformante trebuie comparată cu Capitalul Normativ
Total și cu Activele Totale.
K4 = credite neperformante/CNT × 100% (9)
K5 = credite neperformante/Active Totale × 100% (10)
O normă curentă, în Republica Moldova, constă în faptul că, dacă totalul
creditelor clasificate ca neperformante depășesc 50% din Capitalul Normativ Total,
atunci calitatea activelor este categoric joasă.
O altă analiză utilă a coeficientului este de a compara nivelul creditelor
expirate cu Total credite. În mod normal, cînd creditele expirate reprezintă 20%
sau mai mult din portofoliul de credite al băncii, atunci calitatea activelor este
joasă și orice procent peste 40% este o problemă serioasă pentru bancă.
K6 = credite expirate/ portofoliu de credite × 100% (11)
Creditele expirate și în stare de neacumulare a dobînzii sunt:
- credite dubioase și compromise;
- credite cu termenul expirat de 90 zile și mai mult;
- creditele cu achitarea la vedere, la care a fost expirată prima plată a dobînzii;
- creditele rambursate prin plăți parțiale egale, la care a fost expirată rata de
amortizare a creditului.
13
O analiză a raportului pierderilor efective la media de credite acordate (în
total sau după portofoliul pe sector), pe parcursul unei perioade de timp, va indica
evoluția managementului riscului de credit.
K7 = pierderi la credite/ portofoliu de credite × 100% (12)
Dacă coeficientul crește, aceasta poate însemna un risc sporit pentru bancă,
generat de diminuarea efectelor politicilor creditare ale băncii sau de incapacitatea
băncii de a se conduce de o politică stabilită sau de expansiunea activităților de
creditare ale băncii în domenii cu risc mai înalt.4
4
COCIUG, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: Editura ASEM, 2008. p.77-
78.
14
Sursa: Raportul anual a BC ”Victoriabank” SA pentru anul 2010 [online]. Disponibil
http://victoriabank.md/file/RaportAnual2010/Raport_Anual%20_Victoriabank_2010.pdf
15
Estimarea gradului global de risc de credit, asumat de BC “Victoriabank”
SA, în baza coeficienților analizați în subcapitolul 1.2., este reflectat în tabelele
1.6.-1.7.:
Tabel 1.6.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A BC ”VICTORIABANK” SA, 2007
(lei)
16
Sursa: RAPORTUL AUDITORILOR (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară) a BC
“Victoriabank” SA anul 2007 [online]. [citat 14 ianuarie 2012 ]. Disponibil http://victoriabank.md/file/rapoarte
%20anuale/2008/Victoriabank_finstat_2008_IFRS_final.pdf
Tabel 1.8.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A BC ”VICTORIABANK” SA, 2009
(lei)
17
În anul 2009 BC “Victoriabank” SA a oferit susținere persoanelor fizice și
juridice ce întîmpinau dificulțăți în rambursarea creditelor și plata dobînzilor, din
cauza înrăutățirii situației financiare, astfel încit au fost restructurate și prorogate
creditele acestora.
Tabel 1.9.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A BC ”VICTORIABANK” SA, 2010
(lei)
18
Sursa: RAPORTUL AUDITORILOR (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară)
a BC “Victoriabank” SA anii 2007-2010 [online]. [citat 14 ianuarie 2012 ].
Disponibil http://victoriabank.md/ro/dariseama/
Aproape toate băncile, într-o măsură mai mare sau mai mică, își asumă
riscul de credit, ceea ce presupune necesitatea analizei atente a modului în care
evoluează în timp calitatea portofoliului de credite, cu impact deosebit asupra
profitabilității, adecvării capitalului și încrederii generale în banca respectivă.
Riscul de credit este identificat, folosind diverse metode de evaluare a
solvabilității beneficiarilor de împrumut, însă majoritatea acestor metode se
19
bazează pe un anumit sistem de calculare a coeficienților financiari. Și pentru a
preveni apariția acestui risc, în practica bancară, acești coeficienți financiari nu
trebuie să depășească anumite norme.
În cadrul B.C. “Victoriabank” S.A., pentru anii 2007-2010, coeficientul
asigurării contra riscului de credit se apreciază pozitiv, deoarece FRglobal<15%, în
conformitate cu cerințele internaționale de creditare. Diminuarea mărimii acestui
coeficient pe parcursul perioadei analizate, are o tendință pozitivă în gestiunea
riscului de credit la nivel de portofoliu. O altă normă, la care se conformează
banca, constă în faptul că totalul creditelor neperformante nu trebuie să depășească
50% din Capitalul Normativ Total.
Analiza riscului se realizează și în scopul evaluării bonității clientului, a
posibilităților sale reale de rambursare a creditului la scadență. Astfel, în cazul
întreprinderii “X”, care dorește să contracteze un credit de la B.C.”Victoriabank”
S.A., riscul de credit este foarte pronunțat, deoarece în baza coeficienților
financiari calculați s-a ajuns la concluzia că întreprinderea “X” nu are o situație
economico-financiară bună și că nu va dispune de mijloace bănești pentru a
rambursa creditul dat, la scadență.
20
Atunci cînd o entitate obține active financiare sau nefinanciare în decursul
perioadei intrînd în posesia garanțiilor reale pe care le deține sau prin solicitarea
unor alte ameliorări ale ratingului de credit (de exemplu, garanțiile), iar aces tip de
active respectă criteriile de recunoaștere din alte Standarde, o entitate trebuie să
prezinte:
- natura și valoarea contabilă a activelor obținute;
- atunci cînd activele nu sunt ușor convertibile în numerar, politicile sale
pentru cedarea unor astfel de active sau pentru utilizarea lor în activitățile
sale.
Astfel, în anul 2011, Banca Națională a Moldovei a introdus și a modificat
mai multe acte normative, printre care:
- Regulamentul cu privire la expunerile “mari”;
- Regulamentul privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate;
- Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor
condiționale și formarea reducerilor pentru pierderile la active și
provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale;
- Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor
condiționale.
2.2. Fundamentarea acțiunilor privind perfecționarea metodologiei de
identificare și evaluare a riscului de credit în bancă
21
Rezultatele acestor acțiuni reprezintă o singură bază a procesului de stabilire
a deciziei. În marea majoritate a cazurilor decizia îi revine omului, adică
inspectorilor de credite, care vor efectua:
- analiza și evaluarea aspectelor financiare și nefinanciare ale debitorului;
- analiza efectivă a solicitării de credit (scopul și valoarea creditului necesar;
identificarea surselor de rambursare a creditului; identificarea garanțiilor);
- adoptarea deciziei de credit etc.
O altă metodă de minimizare a riscului de credit constituie garanțiile și
clauzele contractuale, care pot fi reflectate în figura 1.8.:
Garanția bancară
Cesiunea de creanță
Depozitele bancare
Sursa: COGIUC, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chişinău: ASEM, 2008, p. 74
22
- datoria creditului mare acordat unei persoane sau unui grup de persoane
nu trebuie să depășească 30% din capitalul normativ total al băncii;
- suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv
grupurilor de persoane în interconexiune, care au cele mai mari datorii,
nu trebuie să depășească 30% din portofoliul total al creditelor băncii;
- datoria totală a creditelor “mari” ale băncii nu trebuie să depășească de
5 ori capitalul normativ al băncii.5
b)limitarea acordării creditelor persoanelor afiliate
- datoria creditului acordat unei persoane afiliate sau unui grup de
persoane afiliate ce acționează în comun nu trebuie să depășească 10%
din CNT;
- datoria totală a creditelor acordate persoanelor afiliate băncii nu trebuie
să depășească 20% din mărimea capitalul de gradul 1;6
c)limitarea acordării creditelor funcționarilor bancare:
- pentru necesități primordiale - suma totală a creditelor contractate nu
trebuie să depășească 10 salarii de funție ale persoanei respective;
- pentru investițiile imobiliare- suma totală a creditelor contractate nu
trebuie să depășească 100 de salarii de funcție ale persoanei respective;
- datoria totală a creditelor acordate funcționarilor bancari nu trebuie să
depășească 10% din capitalul normativ total.7
Un important element al politicii de creditare este și revizuirea internă a
portofoliului de credite. Revizuirea internă a creditelor presupune reexaminarea
sistematică a portofoliului de credite ale băncii în scopul detectării timpurii a
riscului mărit și determinării măsurilor necesare de lucru cu creditele dubioase și
cu cele compromise, inclusiv formarea rezervelor. Obiectivele revizuirii interne a
creditelor sunt: informarea orientativă referitor la situația curentă a portofoliului de
5
Regulament cu privire la expunerile “mari”: nr.37 din 1.12.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
1995, nr.70/31, p.4-5.
6
Regulament privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate: nr.297 din 30.12.2009. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2010, nr.27-28, art.102, p.4.
7
Regulament cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi: nr.43 din 18.09.1996. În Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.64/81, p.2-3.
23
credite; evaluarea tendințelor pozitive și negative ale portofoliului de credite;
identificarea creditelor problematice; analiza riguroasă a creditelor problematice;
asigurarea creării rezervelor adecvate; identificarea neîndeplinirii instrucțiunilor
interne și externe privind activitatea de credit.
Pentru ca riscul de credit sa fie cît mai bine controlat, administrat și limitat,
banca va întreprinde următoarele măsuri:
a) Adoptarea unei politici clare și eficiente de creditare care să se bazeze pe
următoarele principii:
- stabilirea unor limite stricte în ceea ce privește raportul volumui total al
portofoliului de credite în totalul activelor băncii;
- stabilirea unui plafon maxim al datoriei unui debitor;
- acordarea creditelor în diferite ramuri ale industriei;
- diversificarea tipurilor de credite acordate;
- tabilirea unor termene maxime de rambursare pentru fiecare tip de
credit cu elaborarea unor grafice de rambursare reale, luînd în
considerație sursele de rambursare, scopul creditului, termenul de viață
al garanției, dar și scadența pasivelor băncii;
- determinarea raportului maxim al sumei creditului la valoarea de piață
al gajului;
- elaborarea prognozelor privind evoluția stării financiare a clientului pe
toată durata de acțiune a contractului de credit;
b) Verificarea calității portofoliului de credite prin analizarea creditelor
acordate debitorilor sau grupurilor de debitori care acționează în comun cu o
datorie totală mai mare de 5 la sută din capitalul băncii, creditelor cu restanțe la
plata ratei principale sau a dobînzii mai mare de 30 zile și a creditelor clasificate
substandard, dubios sau compromis.
c) Deoarece plasările interbancare sunt, pe lîngă credite, cea mai importantă
sursă de risc de credit, acestea, din punct de vedere al administrării riscului de
credit, sunt tratate la fel ca și creditele. Astfel, banca pentru prevenirea riscului de
24
credit, trebuie să analizeze rapoartele financiare a băncilor corespondente, să
stabilească și să impună limite de credit stricte la operațiunile cu aceste bănci și să
plaseze mijloacele bănești în băncile cu risc scăzut care activează în medii
legislative stricte, bine supravegheate în concordanță cu standardele internaționale.
d) Clasificarea portofoliului de credite în strictă conformitate cu
Regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor
condiționale și formarea reducerilor pentru pierderile la active și provizioanelor
pentru pierderi la angajamente condiționale, și reieșind din evaluarea proprie a
riscului de creditare.
În scopul perfecționării metodologiei de evaluare a riscului de credit în
băncile comerciale din Republica Moldova, se propune aplicarea modelului
elaborat în corespundere cu principiile de bază stipulate în acordul Basel ,care
permite evaluarea riscului în cazul cînd expunerile la riscul de credit, pentru
debitorii băncii, sunt considerate independente (ceea ce corespunde etapei de
creștere a ciclului economic) sau absolut dependente (ceea ce corespunde etapei de
criză a ciclului economic).
REZUMAT
25
2)Actualizarea Va permite
permanentă a dosarelor cunoașterea exactă
clienților pe toată perioada de către bancă a
de creditare. situației clienților săi
în vederea
prognozării riscului
de credit.
26
4)Acordarea unor credite Va permite
sigure, cu o probabilitate respingerea
maximă de rambursare creditelor care se
clasifică ca
“dubioase” conform
metodei scoring.
BIBLIOGRAFIE
1. Acte normative
27
1. Regulament cu privire la expunerile “mari”: nr.37 din 1.12.1995 În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr.70/31, 7 p.
28
12. DEDU, Vasile. Gestiunea bancară. București: Editura Mondan, 1997, 283
p.
15. TRENCA, Ioan. Metode și tehnici bancare. Cluj – Napoca: Editura Casa
Cărții de Știință, 2006.
19. www.bnm.md/md/seminar_riscul_de_credit
20. www.cnpf.md/file/AEI/31.05.2011/4.pptx
29
Anexa 1
Calcularea coeficienților financiari în cadrul unei întreprinderi “X”
pentru a.2008-2010
ACTIV 2008 2009 2010
1.ATL 7553720 25974853 25674482
2.Active curente, din care: 37137607 16122843 29065212
2.1.SMM 16684950 12884137 17461220
2.2.Creanțe pe termen scurt 19996560 2799197 11020439
2.3.Investiții pe termen scurt 254250
2.4.Mijloace bănești 413794 386099 316500
2.5.Alte active curente 42303 53410 12803
TOTAL GENERAL-ACTIV 44691327 42097696 54739694
PASIV 2008 2009 2010
3.Capital propriu, din care: 5951014 10832090 15825068
3.1.Capital statutar și
suplimentar 2953100 42970210 4296702
3.2.Rezerve
3.3.Profit nerepartizat 2997914 65353880 11528366
3.4.Capital secundar
4.DTL 17489523 15346616 13712732
5.DTS 21250790 15918990 25201894
TOTAL GENERAL-PASIV 44691327 42097696 54739694
Sursa: Bilanțul contabil al întreprinderii “X”.
30