MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA FINANŢE
CATEDRA BĂNCI ŞI ACTIVITATE BANCARĂ

ANALIZA METODELOR DE IDENTIFICARE ȘI

EVALUARE A RISCULUI DE CREDIT

PROIECT DE SPECIALITATE

Autor:
student gr. FB 294,
învăţământ cu frecvenţă la zi

____________________

Conducător ştiinţific:
conf. univ., dr. DAROVANNAIA Alla
____________________

Chişinău – 2012
 CUPRINS
INTRODUCERE ..........................................................................................................................3

1. RISCUL DE CREDIT – DEFINITIVARE, IDENTIFICARE ȘI EVALUARE ................5

1.1. Definitivare riscului de credit în actele

reglementorii ..................................................5
1.2. Tehnici și instrumente de identificare și analiză a riscului de
credit ..........................7
1.3. Evaluarea riscului de credit la BC “Victoriabank” S.A.pentru anii 2007 –
2010 ....14

2. ANALIZA REZULTATELOR ............................................................................................19

2.1. Diagnosticarea riscului de credit …………………………………......…….....

….......19
2.2. Fundamentarea acțiunilor privind perfecționarea metodologiei de
identificare și evaluare a riscului de credit în
bancă ...........................................................................21

REZUMAT ..................................................................................................................................25

BIBLIOGRAFIE .........................................................................................................................27

ANEXE.........................................................................................................................................29

2
 Introducere

Actualitatea temei. În cadrul sferei bancare, activitatea de bază este

activitatea de creditare, iar riscul de credit reprezintă cel mai important dintre
diversele riscuri care pot greva rezultatele intermediarilor financiari bancari. Riscul
de credit exprimă pierderile cauzate de imposibilitatea clienților de a-și achita
obligațiile față de bancă. Astfel, pentru a evita situațiile nefavorabile privind
nerambursarea creditelor la scadență de catre debitori băncii, în literatura de
specialitate există mai multe metode de identificare și evaluare a riscului de credit,
pe care mi le-am propus să le analizez în acest proiect.
Scopul lucrării prezentate este definirea, analiza metodelor de identificare
și analiză a riscului de credit. Evaluarea riscului de credit în cadrul unei bănci
comerciale din Republica Moldova în vederea depistării problemelor ce țin de
gestiunea riscului de credit și perfecționarea metodologiei de identificare și
evaluare a riscului de credit în bancă.
Obiectul cercetării îl constituie riscul de credit, precum și instrumentele ce
țin de identificare și evaluare a acestui risc.
Chiar dacă analiza efectuată la momentul acordării creditului evidenția
debitorul cu indicatori de bonitate situați într-o categorie comfortabilă pentru a
obține creditul și în condițiile prezentării unor garanții considerate solide la
momentul respectiv, debitorul poate avea probleme în rambursarea creditului la
scadență.
Metodologia cercetării s-a bazat pe utilizarea metodelor și instrumentelor
de investigație științifice proprii domeniului dat, care să permită identificarea și
evaluarea riscului de credit în cadrul băncii.

3
 Am utilizat deducția, pornind de la informații generale, pur teoretice, pentru
a defini cît mai bine noțiunea de “risc de credit”, trecînd ulterior la analiza riscului
de credit în cadrul BC “Victoriabank” SA, în perioada anilor 2007-2010, prin
intermediul metodelor de identificare și evaluare a riscului dat, pentru ca ulterior,
să facă posibilă deducerea unor concluzii ce țin de managementul acestui risc în
vederea întreprinderii unor acțiuni capabile să prevadă efectele negative provocate
de riscul de credit.
Baza informațională. La elaborarea proiectului, în partea teoretică am
utilizat drept materie primă diverse informaţii găsite în literatura de specialitate, iar
calculele privind identificarea și evaluarea riscului de credit în cadrul BC
“Victoriabank” SA, le-am realizat în baza datelor statistice cu privire la activitatea
de creditare, de pe site-ul băncii, www.victoriabank.md.
Structura lucrării. Ținînd cont de scopul și sarcinile cercetării, lucrarea
este structurată astfel: introducere, două capitole, rezumat, bibliografie, anexe.
În introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, importanța
și gradul de studiere.
Primul capitol intitulat “Riscul de credit - definitivare, identificare și
evaluare”, include trei subcapitole. În primul subcapitol se interpretează riscul de
credit în legislația națională și înternațională, sunt formulate și expuse concepte și
interpretări de bază. În al doilea subcapitol se descriu sugestiv esența metodelor de
identificare și analiza a riscului de credit, iar în al treilea subcapitol, se calculează
indicatorii de evaluare a riscului de credit, folosind tehnicile și instrumentarul de
analiză selectat.
Al doilea capitol “Analiza rezultatelor”, înglobează două subcapitole. În
primul subcapitol se evidențiază problemele existente în urma confruntării
rezultatelor evaluării cu normele, criteriile, reglementările etc. În al doilea
subcapitol se înaintează și se argumentează esența măsurilor propuse în vederea
prevederii riscului de credit.
Rezumatul conţine principalele concluzii.

4
 Bibliografia conţine lista tuturor surselor bibliografice studiate şi utilizate
pentru perfectarea proiectului.
În anexă sunt prezentate datele bilanțului contabil al întreprinderii “X”, în
baza cărora s-au efectual calcule pentru identificarea riscului individual de credit.
Capitolul 1. RISCUL DE CREDIT – DEFINITIVARE, IDENTIFICARE ȘI
EVALUARE

1.1. Definitivare riscului de credit în actele reglementorii

Potrivit Dictionarului explicativ al limbii romîne prin noțiunea de risc se

întelege pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui
eveniment cu consecințe nedorite pentru subiect.
Prin risc în activitatea de creditare se înțelege posibilitatea producerii în
viitor a unor evenimente în activitatea clienților cu efecte negative în ceea ce
privește recuperarea creditelor, încasarea dobînzilor etc. Riscul de credit este
primul dintre riscurile bancare cu care se confruntă o instituție financiară. Riscul
de credit exprimă posibilitatea ca împrumutații sau emitenții de titluri să nu-și
onoreze obligațiile la scadență. Pentru împrumutat, riscul de credit exprimă într-o
formă mai largă, degradarea situației financiare a acestuia.
În literatura de specialitate, riscul de credit este definit diferit însă în cea
mai mare parte are același înțeles.
Riscul de credit este riscul neîncasării valorilor scontate, determinat de
incapacitatea debitorului de a acționa în termenele și condițiile contractului
încheiat cu banca.1
Sub acest aspect riscul de credit are două componente:
- riscul de neîncasare a sumei creditului, (riscul de nerambursare a valorii
creditului);

1
COCIUG, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: Editura ASEM,
2008, p.62.

5
 - riscul de neîncasare a dobînzii (riscul de lipsă a venitului din operațiunea
respectivă).
În unele cazuri, riscul de credit poate fi determinat de riscurile debitorului în
aceeași măsură ca și de riscurile băncii (sau ale agentului) debitorului. În cel din
urmă caz, se poate determina riscul de credit ca risc de contrapartidă. Sub acest
aspect, în raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
- riscul de nerambursare, care constă în probabilitatea întîrzierii plății sau a
incapacității de plată datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale, sau
deficiențelor împrumutatului;
- riscul de imobilizare, care survine de la bancă, sau de la deținătorul de
depozite, care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite,
din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor acordate.
Acceptarea riscurilor stă la baza activității bancare. Băncile obțin mari
rezultate doar atunci cînd riscurile admise de ele sunt rezonabile, controlabile și se
află în limitele capacităților și competențelor financiare. Felul în care banca alocă
fondurile pe care le gestionează poate influența în mod hotărîtor dezvoltarea
economică la nivel local sau național. Pe de altă parte, orice bancă iși asumă, într-o
oarecare măsură, riscuri atunci cînd acorda credite și, în mod cert, toate băncile
înregistrează în mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cînd unii
debitori nu iși onorează obligațiile. Deci, riscul de credit reprezintă probabilitatea
ca băncile comerciale să înregistreze pierderi generate de starea de insolvabilitate a
clienților debitori. La nivelul ansamblului băncilor comerciale, acest risc are un
caracter sistemic, nivelul său nu rezultă din simpla însumare a nivelurilor riscurilor
de creditare cu care se confruntă componentele individuale ale sistemului bancar
comercial, el este rezultatul “sinergic” al efectelor propagate asupra întregului
sistem.2

2
LALA-POPA, Ion; DIMA, Bogdan. Analiza Sistemului Bancar Comercial. Timișoara: Editura Mirton,
2004, p.124.

6
 Riscul de credit atenționează asupra faptului că împrumutații sau emitenții
de titluri ar putea sa nu-și onoreze obligațiile față de bancă la scadență. Așadar,
riscul de credit exprimă pierderile cauzate de imposibilitatea clienților de a-și
achita obligațiile față de bancă. Acest risc este considerat, în general, un risc
comercial, care rezultă din alegerea piețelor și a clienților.
1.2. Tehnici și instrumente de identificare și analiză a riscului de credit

Gestiunea riscului constă în utilizarea unor tehnici prin care banca poate să
diminueze pierderile sau poate să salveze creditul.
În vederea diminuării sau eliminării pierderilor, băncile monitorizează
calitatea portofoliului de credit printr-o revizuire în funcție de notarea internă a
creditului care a fost făcută cu ocazia instrumentării dosarului de credit.3
Conform principiilor “prudenței bancare” și “diferențierii”, băncile acordă
credite numai după cunoașterea activității solicitantului de credit pentru
fundamentarea deciziei de creditare. Totodată, principiile menționate presupun
încrederea reciprocă între bancă și client, care rezidă din gradul de credibilitate al
acestora. În practica bancară a Republicii Moldova, se disting trei categorii de
credibilitate a clienților bancari: bună, suficientă, insuficientă.
Riscul de credit se evaluează și se analizează din doua puncte de vedere:
- evaluarea riscului individual de credit;
- evaluarea riscului global.
Evaluarea riscului individual de credit se bazează pe unele aspecte, care sunt
reprezentate în figura 1.1.:

3
NIȚU, Ion. Managementul riscurilor bancare. București: Editura Expert, 2002, p.74.

7
 Evaluarea credibilității clienților

Posibilitatea împrumutatului de a-și onora obligațiile de plată

Gradul de risc asumat

Mărimea creditului

Condițiile acordării creditului

Lichiditatea garanțiilor

Sursa: elaborat de autor.

Fig 1.1. Evaluarea credibilității clienților

Majoritatea băncilor comerciale din Republica Moldova utilizează

metodologii similare de evaluare a credibilității prin aplicarea indicatorilor
financiari.
O altă analiză pentru inițierea procesului de creditare, este luarea în
considerare a criteriilor specifice, care permit acceptarea clienților. Printre acestea:
constituirea în conformitate cu legislația în vigoare, dispunerea de capital social
vărsat potrivit normelor bancare, desfășurarea activității legale și eficiente,
valoarea garanțiilor mai mare sau egale cu suma creditului solicitat și a dobînzii
aferente, înregistrarea unui profit și îndeplinirea unui nivel optim al indicatorilor de
bonificare etc.
Determinarea situației financiare a clienților poate fi efectuată prin metodele
reprezentate în figura 1.2.:

Evaluarea solvabilității
clienților corporativi

Metoda analizei Metoda de prevenire a

Metoda punctajului
bilanțiere falimentului

8
Sursa: COGIUC, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chişinău: Editura ASEM, 2008, p. 70

Fig 1.2. Metodele de evaluarea situației financiare a clienților corporativi

Evaluarea credibilității în băncile comercile din Republica Moldova se

axează pe principiile analizei-diagostic al situației financiare, reprezentate în
tabelul 1.3.:

Tabel 1.3.
Principiile analizei-diagnostic al situației financiare în vederea determinării credibilității (în baza
informației BC “Victoriabank” SA)

Denumirea principiilor Utilitatea și limitele utilizării de banca-creditor

;accesul la informație din rapoartele financi -
Principiul continuității accesului și ;volumul maxim de informație -
complexității informației. veridicitatea informației -

Principiul autenticității informației - cunoașterea situației financiare reale.

Principiul comparației - posibilitatea de a compara situația financiară cu perioadele

trecute și cu alți clienți.
- prezentarea la timp a informației de către potențialul după o
Principiul oportunității formă prevazută de Ministerul Finanțelor, în corespundere cu
cerințele băncii.
Sursa: adaptat dupa indicațiile metodice cu privire la creditare BC “Victoriabank” SA.

1. Analiza perfomanțelor economico-financiare presupune că o firmă nu

poate contracta un credit, decît dacă prezintă o situație performantă economică și
financiară pentru perioada precedentă, precum și estimările pentru perioada de
angajare a creditului. În analiza solvabilității clientului este nevoie de studierea a
cinci factori de bază:
- caracterul – analiza calităților manageriale ale conducătorilor firmei;
- credibilitatea și solvabilitatea debitorului;
- activitatea economică a firmei solicitante de credit trebuie să nu prezinte
riscuri majore în perioada de utilizare a creditului;

9
 - metode ale marketingului aplicate de manageri, competitivitatea produselor
și stabilitatea segmentelor de piață cucerite;
- condiții de muncă, asigurarea cu forță de muncă calificată, cu materii prime
și materiale, energie.
Solvabilitatea clienților bancari este o stare financiar-economică care dă
încredere în capacitatea debitorului de a rambursa creditul bancar în condițiile
menționate în contract.
Pentu a aprecia solvabilitatea clientului în condițiile actuale, băncile folosesc
următorii indici economici:
- coeficienții lichidității bilanțului organizației economice;
- coeficientul acoperirii creanțelor cu active pe termen scurt;
- coeficientul atragerii mijloacelor împrumutate;
- coeficientul asigurării debitorului cu mijloace proprii.
1. Coeficientul lichidității absolute (Cla) arată în ce măsură pot fi stinse
obligațiile pe termen scurt pe contul activelor cu o înaltă lichiditate.
Cla = (Mb+ Itfs) / Ots (2)
unde, Mb exprimă mijloacele bănești, Ifts – investiții financiare pe termen
scurt, Ots – obligații pe termen scurt. Valoarea normativă a coeficientului
lichidității absolute se înscrie în limitele de la 0.2 și mai mult.
2. Coeficientul lichidității intermediare (Cli) se determină după formula:
Cli = (Mb + Ifts + Di) / Ots (3)
unde, Di indică datoriile de încasat.
Valorile suficiente și acceptabile ale acestuia sunt cuprinse între 0.7 – 0.8.
3. Coeficientul acoperii (Ca) caracterizează lichiditatea generală. De aceea,
la numărătorul formulei (2) se introduce valoarea rezervelor și cea a cheltuielilor
(Vrc) întreprinderii:
Ca = (Mb + Ifts + Di + Vrc) / Ots (4)
Coeficientul acoperirii caracterizează suficiența activelor lichide pentru
stingerea obligațiilor pr termen scurt.

10
 În funcție de forma decontărilor, a vitezei de circulație a mijloacelor
circulante și a particularităților de producție ale întreprinderii, solvabilitatea
acesteia se consideră asigurată, dacă Ca = 1 – 2.5.
4. Coeficientul independenței financiare (Cif) se determină prin raportul
dintre propriul capital și totalul bilanțului și se exprimă în procente:
Cif = (Cpr ×100%) / Total Bilanț (5)
Aceasta caracterizează asigurarea întreprinderii cu propriile mijloace, pentru
a-și desfășura activitatea. De regulă, investitorii și creditorii apreciază drept destul
de stabilă situația financiară a întreprinderii, dacă valoarea Cif se situează la
nivelul de 50-60%.
2. Modelul punctajului se bazează pe coeficienții bonității debitorului, însă
acești coeficienți nu sunt analizați individual pentru fiecare client, ci își au o
ponderare în cifra rezultatului final, în conformitate cu importanța lor. Însumîndu-
se coeficienții ponderați, se obțin un indicator sumativ, care se compară cu schema
de acordare a creditelor, adoptată de bancă și transcrisă în politica de creditare.
Dacă indicatorul respectiv a depășit limita minimă stabilită de bancă, creditul va fi
acordat, dacă nu – nu va fi acordat. Pentru creditele aprobate în funcție de același
indicator sumativ se vor forma și condițiile contractului. Pentru un indicator
performant, dobînda va fi mai mică, pentru unul mediu – mai mare.
Printre modelele de evaluare a credibilității clienților adresate la faliment
mai des este utilizată metoda Z-analiză.
3. Termenul de Z-analiză a fost introdus de Altman, Haldeman, Narayanan,
în anul 1977. Acest model conține cinci ecuații,a căror soluționare ajută la
gestionarea eficientă a portofoliului creditar:
X1= capitalul circulant / active totale;
X2= profit nerepartizat / total credite;
X3= profit brut / total credite;
X4= prețul de piață a capitalului / datorii totale;
X5= credite totale / active totale.

11
 Modelul Z-analiză folosește metode statistice sau analiza multilaterală.
Forma liniară a acestui model este:
Z = 1.2X1 + 1.4X2 + 3.3X3 + 0.6X4 + 1.0X5 (1)
Dacă Z<2.675, rezultă că debitorul va fi capabil să ramburseze creditul, dacă
Z>=2.675, gestiunea poftofoliului creditor este ineficientă. Pentru intervalele
Z<1.81, Z>2.99, modelul nu funcționează, Altman denumește aceste intervale
„zone de necunoaștere”.
Pentru evaluarea riscului de nerambursare a creditului acordat clienților
corporativi în cazul unor proiecte investiționale se mai determină și riscul de
senzitivitate.
Analiza globală a riscului de credit

O analiză a portofoliului de credite după risc poate oferi o informație despre

corectitudinea modelelor de estimare a riscului de credit, în etapa de acordare a
creditelor, fiind o acțiune analitică post-factum. Pentru a estima gradul global de
risc de credit, asumat de bancă, se poate calcula coeficientul asigurării contra
riscului de credit prin raportarea fondului de risc format prin defalcările din cele
cinci tipuri de credite clasificate la reducerile pierderilor la active și ale
provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale:
K1 = fondul de risc/portofoliul de risc × 100% (6)
Acest coeficient de evidență a riscului de credit poate fi utilizat la evaluarea
eficienței politicii de credit a băncii, precum și a mecanismelor de detectare a
riscului de credit, în etapa conlucrării cu debitorul, la evaluarea mărimii minime a
fondului de risc. O tendință pozitivă în gestiunea riscului de credit la nivel de
portofoliu o constituie diminuarea mărimii aestui coeficient pe parcursul perioadei
de analiză a activității bancare.
O analiză calitativă a portofoliului de credite în domeniul riscului presupune
împărțirea portofoliului în credite performante, cum sunt creditele din categoriile

12
Standarde și Supravegheate. Îmbunătățirea calității portofoliului de credite este
dată de creșterea următorului coeficient:
K2 = credite performante/portofoliu de credite × 100% (7)
Creditele considerate nefavorabile sunt cele care fac parte din categoriile
Substandard, Dubios și Compromis. O comparare a nivelului creditelor clasificate
nefavorabile pe parcursul unei perioade de analiză va indica tendințele negative în
calitatea portofoliului de credite și aceasta ar putea necesita majorarea defalcărilor
la reducerile pentru pierderi la active și a provizioanelor pentru pierderi la
angajamente condiționale.
K3 = credite neperformante/ portofoliul de credite × 100 % (8)
Valoarea creditelor neperformante trebuie comparată cu Capitalul Normativ
Total și cu Activele Totale.
K4 = credite neperformante/CNT × 100% (9)
K5 = credite neperformante/Active Totale × 100% (10)
O normă curentă, în Republica Moldova, constă în faptul că, dacă totalul
creditelor clasificate ca neperformante depășesc 50% din Capitalul Normativ Total,
atunci calitatea activelor este categoric joasă.
O altă analiză utilă a coeficientului este de a compara nivelul creditelor
expirate cu Total credite. În mod normal, cînd creditele expirate reprezintă 20%
sau mai mult din portofoliul de credite al băncii, atunci calitatea activelor este
joasă și orice procent peste 40% este o problemă serioasă pentru bancă.
K6 = credite expirate/ portofoliu de credite × 100% (11)
Creditele expirate și în stare de neacumulare a dobînzii sunt:
- credite dubioase și compromise;
- credite cu termenul expirat de 90 zile și mai mult;
- creditele cu achitarea la vedere, la care a fost expirată prima plată a dobînzii;
- creditele rambursate prin plăți parțiale egale, la care a fost expirată rata de
amortizare a creditului.

13
 O analiză a raportului pierderilor efective la media de credite acordate (în
total sau după portofoliul pe sector), pe parcursul unei perioade de timp, va indica
evoluția managementului riscului de credit.
K7 = pierderi la credite/ portofoliu de credite × 100% (12)
Dacă coeficientul crește, aceasta poate însemna un risc sporit pentru bancă,
generat de diminuarea efectelor politicilor creditare ale băncii sau de incapacitatea
băncii de a se conduce de o politică stabilită sau de expansiunea activităților de
creditare ale băncii în domenii cu risc mai înalt.4

1.3. Evaluarea riscului de credit la BC “Victoriabank” S.A.

pentru anii 2007 – 2010

BC “Victoriabank” SA este Prima Bancă Comercială din Moldova care a

pus bazele procesului de dezvoltare a unui sistem bancar în Moldova încă din 22
decembrie 1989.
BC “Victoriabank” SA este liderul implementării noilor tehnologii, fiind
prima bancă care a operat cu carduri bancare, fiind prima care a adus bancomatele
în Moldova, pe lîngă celelalte produse și servicii inovatice încă neimplementate
pînă atunci. Toate acestea o fac să fie cu un pas înaintea celorlalți concurenți.
Pe parcursul anului 2011, BC “Victoriabank” SA, i-a fost înmînat premiile
“Cea mai bună bancă pentru elaborarea și implementarea noilor servicii bancare”,
“Cea mai bună bancă pentru oferirea serviciilor populației”, “Cea mai bună
dinamică în 2010” și pentru a 4-a oară, BC ”Victoriabank” SA este desemnată
“Banca anului din Republica Moldova” în anul 2011.
Dinamica cantitativă și calitativă a portofoliului de credite pe parcursul
anilor 2007 - 2010 se prezintă în figura 1.4.:

4
COCIUG, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău: Editura ASEM, 2008. p.77-
78.

14
Sursa: Raportul anual a BC ”Victoriabank” SA pentru anul 2010 [online]. Disponibil
http://victoriabank.md/file/RaportAnual2010/Raport_Anual%20_Victoriabank_2010.pdf

Fig 1.4. Dinamica portofoliului de credite în cadrul BC ”Victoriabank” SA

pe parcursul anilor 2007-2010
Analiza gradului de solvabilitate a unei întreprinderi “X”, în baza
coeficienților financiari descriși în subcapitolul 1.2., este reflectat în tabelul 1.5.:
Tabel 1.5.

Coeficienții financiari în cadrul unei întreprinderi “X” pentru anii 2008-2010

  Cla Cli Ca Cif, %

2008 0,019 0,96 0,96 13,3
2009 0,024 0,2 0,2 25,7
2010 0,012 0,45 0,45 28,9
Sursa: În baza datelor bilanțului contabil al unei întreprinderii “X”.

Conform calculelor (Anexa 1) se observă că întreprinderea “X” este insolvabilă,

deoarece este incapabilă să-și stingă obligațiile pe termen scurt pe contul activelor
cu o înaltă lichiditate și situația financiară a întreprinderii este instabilă, deoarece
valoarea Cif se situează sub nivelul de 50-60%.
Astfel, întreprinderea “X” nu poate să obțină creditul solicitat de la BC
“Victoriabank” SA, deoarece banca trebuie să se asigure de capacitatea clientului
de a-și onora obligațiunile la scadență, ceea ce este imposibil în cazul întreprinderii
“X” iar riscul de credit pentru bancă este foarte mare.

15
 Estimarea gradului global de risc de credit, asumat de BC “Victoriabank”
SA, în baza coeficienților analizați în subcapitolul 1.2., este reflectat în tabelele
1.6.-1.7.:
Tabel 1.6.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A BC ”VICTORIABANK” SA, 2007
(lei)

Clasificare Suma creditului %FR FR

Standard 1723044 2% 34460,88
Supravegheat 893429 5% 44671,45
Sustandard 74983 30% 22494,9
Dubios - 60% -
Compromis - 100% -
Total 2691456   101627,23
Sursa: RAPORTUL AUDITORILOR (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară) a BC
“Victoriabank” SA anul 2007 [online]. [citat 14 ianuarie 2012 ]. Disponibil http://victoriabank.md/file/Rapoarte
%20anuale/2007/Victoriabank_FS_2007_IFRS_final_ro.pdf

FR2007 = 101627,23/2691456 × 100%=3,77%;

K2,2007 = (1723044+893429)/2691456 × 100%= 97,21%;
K3,2007 = 748983/2691456 × 100%=2,79%;
K4,2007 = 74983/590921× 100%=12,68%;
K5,2007 = 74983/4106196 × 100%=1,82%;
K7,2007 = 72525/2691456 × 100%=2,69%.
Conform analizei efectuate, am determinat că în anul 2007, suma creditelor
cu un nivel mic al riscului constituie 97,21% în portofoliul creditar al BC
“Victoriabank” SA și corespunzător, suma creditelor cu un nivel înalt al riscurilor
constituie 2,79%. Astfel, se observă că calitatea creditelor eliberate este înaltă și că
creditele au fost acordate clienților cu o situație economico-financiară bună.
Tabel 1.7.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A BC ”VICTORIABANK” SA, 2008
(lei)

Clasificare Suma creditului %FR FR

Standard 1872027 2% 37440,54
Supravegheat 1167136 5% 58356,8
Sustandard 77792 30% 23337,6
Dubios - 60% -
Compromis - 100% -
Total 3116955   119134,94

16
 Sursa: RAPORTUL AUDITORILOR (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară) a BC
“Victoriabank” SA anul 2007 [online]. [citat 14 ianuarie 2012 ]. Disponibil http://victoriabank.md/file/rapoarte
%20anuale/2008/Victoriabank_finstat_2008_IFRS_final.pdf

FR2008 = 119134,94/3116955 × 100%=3,82%;

K2,2008 = 3039163/3116955 × 100%= 97,5%;
K3,2008 = 77792/3116955 × 100%=2,5%;
K4,2008 = 77792/860300× 100%=9,04%;
K5,2008 = 77792/5418855 × 100%=0,14%;
K7,2008 = 87174/3116955 × 100%=2,8%.
În 2008 la fel ca și în 2009, creditele substandard sînt cu un nivel înalt al
riscurilor. Aceasta se datorează înrautățirii situației financiare a debitorului,
asigurarea este insuficientă sau se înrăutățește. Asemenea credite necesită o atenție
deosebită din partea conducerii băncii, deoarece există probabilitatea că banca va
suporta pierderi, dacă nu vor fi înlăturate neajunsurile.

Tabel 1.8.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A BC ”VICTORIABANK” SA, 2009
(lei)

Clasificare Suma creditului %FR FR

Standard 878283 2% 17565,66
Supravegheat 25331 5% 1266,55
Sustandard - 30% -
Dubios 938 60% 562,8
Compromis - 100% -
Total 904552   19395,01
Sursa: RAPORTUL AUDITORILOR (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară) a BC
“Victoriabank” SA anul 2007 [online]. [citat 14 ianuarie 2012 ]. Disponibil
http://victoriabank.md/file/2010/Rapoartefinanciareanuale%202009/Victoriabank_finstat_2009_IFRS_final.pdf

FR2009 = 19395,01/904552 × 100%=2,14%;

K2,2009 = 903614/904552 × 100%= 99,9%;
K3,2009 = 938/904552 × 100%=0,1%;
K4,2009 = 938/1001498× 100%=0,1%;
K5,2009 = 938/6114979 × 100%=0,015%;
K6,2009 = 938/904552 × 100%=0,1%
K7,2009 = 156243/904552 × 100%=17,27%.

17
 În anul 2009 BC “Victoriabank” SA a oferit susținere persoanelor fizice și
juridice ce întîmpinau dificulțăți în rambursarea creditelor și plata dobînzilor, din
cauza înrăutățirii situației financiare, astfel încit au fost restructurate și prorogate
creditele acestora.
Tabel 1.9.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE A BC ”VICTORIABANK” SA, 2010
(lei)

Clasificare Suma creditului %FR FR

Standard 784056 2% 15681,12
Supravegheat 14049 5% 702,45
Sustandard 4178 30% 1253,4
Dubios 297 60% 178,2
Compromis - 100% -
Total 802580   17815,17
Sursa: RAPORTUL AUDITORILOR (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară) a BC
“Victoriabank” SA anul 2007 [online]. [citat 14 ianuarie 2012 ]. Disponibil
http://victoriabank.md/file/2011/rapoarte%20fin/rapoarte%20audit/stand%20internationale.pdf

FR,2010 = 17815,17/802580 × 100%=2,22%;

K2,2010 = 798105/802580 × 100%=99,44%;
K3,2010 = 4475/802580 × 100%=0,56%;
K4,2010 = 4475/1151500× 100%=0,4%;
K5,2010 = 4475/7362493 × 100%=0,06%;
K6,2010 = 297/802580 × 100%= 0,04
K7,2010 = 183876/802580 × 100%=22,9%.
În 2010 pentru a înlătura riscul de credit BC “Victoriabank” SA și-a majorat
calitatea și rentabilitatea creditelor eliberate și a acordat credite doar clienților cu o
situație ecoomico-financiară excepțională.
Dinamica FRglobal este reprezentat în figura 1.10.:

18
 Sursa: RAPORTUL AUDITORILOR (Standardele Internaţionale de Raportare Financiară)
a BC “Victoriabank” SA anii 2007-2010 [online]. [citat 14 ianuarie 2012 ].
Disponibil http://victoriabank.md/ro/dariseama/

Fig.1.10. Dinamica FRglobal în cadrul BC ”Victoriabank” SA a.2007-2010

Conform analizei efectuate în cadrul BC “Victoriabank” SA, observăm că pe

parcursul anilor 2007-2010 fondul de risc s-a redus de la 3,77 pînă la 2,22.
Diminuarea mărimii acestui indicator are o tendință pozitivă în gestiunea riscului
de credit la nivel de portofoliul și ne arată că banca se conduce de o politică de
creditare stabilă și menține cu succes nivelul fondului de risc, care trebuie să fie
mai mic de 15 %, în conformitate cu cerințele internaționale de creditare.
Capitolul 2. ANALIZA REZULTATELOR

2.1. Diagnosticarea riscului de credit

Aproape toate băncile, într-o măsură mai mare sau mai mică, își asumă
riscul de credit, ceea ce presupune necesitatea analizei atente a modului în care
evoluează în timp calitatea portofoliului de credite, cu impact deosebit asupra
profitabilității, adecvării capitalului și încrederii generale în banca respectivă.
Riscul de credit este identificat, folosind diverse metode de evaluare a
solvabilității beneficiarilor de împrumut, însă majoritatea acestor metode se

19
bazează pe un anumit sistem de calculare a coeficienților financiari. Și pentru a
preveni apariția acestui risc, în practica bancară, acești coeficienți financiari nu
trebuie să depășească anumite norme.
În cadrul B.C. “Victoriabank” S.A., pentru anii 2007-2010, coeficientul
asigurării contra riscului de credit se apreciază pozitiv, deoarece FRglobal<15%, în
conformitate cu cerințele internaționale de creditare. Diminuarea mărimii acestui
coeficient pe parcursul perioadei analizate, are o tendință pozitivă în gestiunea
riscului de credit la nivel de portofoliu. O altă normă, la care se conformează
banca, constă în faptul că totalul creditelor neperformante nu trebuie să depășească
50% din Capitalul Normativ Total.
Analiza riscului se realizează și în scopul evaluării bonității clientului, a
posibilităților sale reale de rambursare a creditului la scadență. Astfel, în cazul
întreprinderii “X”, care dorește să contracteze un credit de la B.C.”Victoriabank”
S.A., riscul de credit este foarte pronunțat, deoarece în baza coeficienților
financiari calculați s-a ajuns la concluzia că întreprinderea “X” nu are o situație
economico-financiară bună și că nu va dispune de mijloace bănești pentru a
rambursa creditul dat, la scadență.

Conform Standardelor Internaționale de Creditare, în cazul riscului de credit,

o entitate trebuie să prezinte pentru fiecare clasă de instrumente financiare:
- valoarea care reprezintă cel mai bine expunerea sa maximă la riscul de
credit la data raportării, fără a lua în considerare nici un fel de garanție
reală deținută sau orice ameliorare a ratingului de credit;
- o descriere a garanțiilor reale deținute drept asigurare sau a altor
ameliorări ale ratingului de credit;
- informații cu privire la ratingul de credit pentru active financiare care nu
sunt nici restante, nici depreciate;
- valoarea contabilă a activelor financiare care ar fi, în altă situație, restante
sau depreciate, ale căror condiții au fost renegociate.

20
 Atunci cînd o entitate obține active financiare sau nefinanciare în decursul
perioadei intrînd în posesia garanțiilor reale pe care le deține sau prin solicitarea
unor alte ameliorări ale ratingului de credit (de exemplu, garanțiile), iar aces tip de
active respectă criteriile de recunoaștere din alte Standarde, o entitate trebuie să
prezinte:
- natura și valoarea contabilă a activelor obținute;
- atunci cînd activele nu sunt ușor convertibile în numerar, politicile sale
pentru cedarea unor astfel de active sau pentru utilizarea lor în activitățile
sale.
Astfel, în anul 2011, Banca Națională a Moldovei a introdus și a modificat
mai multe acte normative, printre care:
- Regulamentul cu privire la expunerile “mari”;
- Regulamentul privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate;
- Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor
condiționale și formarea reducerilor pentru pierderile la active și
provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale;
- Regulamentul cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor
condiționale.
2.2. Fundamentarea acțiunilor privind perfecționarea metodologiei de
identificare și evaluare a riscului de credit în bancă

Una din acțiunile privind perfecționarea metodologiei de identificare și

evaluare a riscului de credit este adaptarea metodelor informatice, care în
activitatea bancară necesită rezolvarea a două probleme:
- constituirea unui sistem de cuantificare și ierarhizare a condițiilor și
premiselor de acordare a creditului(credit scoring);
- implementarea unui sistem informatic și de prelucrare electronică a datelor
care să asigure o ierarhizare obiectivă a fiecărei solicitări.

21
 Rezultatele acestor acțiuni reprezintă o singură bază a procesului de stabilire
a deciziei. În marea majoritate a cazurilor decizia îi revine omului, adică
inspectorilor de credite, care vor efectua:
- analiza și evaluarea aspectelor financiare și nefinanciare ale debitorului;
- analiza efectivă a solicitării de credit (scopul și valoarea creditului necesar;
identificarea surselor de rambursare a creditului; identificarea garanțiilor);
- adoptarea deciziei de credit etc.
O altă metodă de minimizare a riscului de credit constituie garanțiile și
clauzele contractuale, care pot fi reflectate în figura 1.8.:

Forme de garantare a creditelor

Garanția bancară

Gajul cu/fără deposedare

Cesiunea de creanță

Depozitele bancare

Sursa: COGIUC, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chişinău: ASEM, 2008, p. 74

Fig 1.8. Forme de garantare a creditelor

Garanțiile creditului sunt de mai multe tipuri și au ca scop reducerea
pierderilor în cazul riscului de credit. De bănci sunt acceptate garanțiile reale
(gajul, ipoteca, depozit bancar) și personale (garanția bancară, cauțiunea, cesiunea
de creanță). Clauzele contractuale asigură o protecție suplimentară a creditorului
prin fixarea unor condiții în contractul de credit, prin respectarea lor ulterioară sau
prin limitarea tuturor operațiunilor debitorului la care se degradeaza situația
financiară.
Pentru micșorarea riscului de credit, BNM stabilește următoarele restricții pe
care băncile comerciale trebuie să le respecte:
a)limitarea acordării creditelor “mari”:

22
 - datoria creditului mare acordat unei persoane sau unui grup de persoane
nu trebuie să depășească 30% din capitalul normativ total al băncii;
- suma datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane, inclusiv
grupurilor de persoane în interconexiune, care au cele mai mari datorii,
nu trebuie să depășească 30% din portofoliul total al creditelor băncii;
- datoria totală a creditelor “mari” ale băncii nu trebuie să depășească de
5 ori capitalul normativ al băncii.5
b)limitarea acordării creditelor persoanelor afiliate
- datoria creditului acordat unei persoane afiliate sau unui grup de
persoane afiliate ce acționează în comun nu trebuie să depășească 10%
din CNT;
- datoria totală a creditelor acordate persoanelor afiliate băncii nu trebuie
să depășească 20% din mărimea capitalul de gradul 1;6
c)limitarea acordării creditelor funcționarilor bancare:
- pentru necesități primordiale - suma totală a creditelor contractate nu
trebuie să depășească 10 salarii de funție ale persoanei respective;
- pentru investițiile imobiliare- suma totală a creditelor contractate nu
trebuie să depășească 100 de salarii de funcție ale persoanei respective;
- datoria totală a creditelor acordate funcționarilor bancari nu trebuie să
depășească 10% din capitalul normativ total.7
Un important element al politicii de creditare este și revizuirea internă a
portofoliului de credite. Revizuirea internă a creditelor presupune reexaminarea
sistematică a portofoliului de credite ale băncii în scopul detectării timpurii a
riscului mărit și determinării măsurilor necesare de lucru cu creditele dubioase și
cu cele compromise, inclusiv formarea rezervelor. Obiectivele revizuirii interne a
creditelor sunt: informarea orientativă referitor la situația curentă a portofoliului de
5
Regulament cu privire la expunerile “mari”: nr.37 din 1.12.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
1995, nr.70/31, p.4-5.
6
Regulament privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate: nr.297 din 30.12.2009. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 2010, nr.27-28, art.102, p.4.
7
Regulament cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor săi: nr.43 din 18.09.1996. În Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. 1996, nr.64/81, p.2-3.

23
credite; evaluarea tendințelor pozitive și negative ale portofoliului de credite;
identificarea creditelor problematice; analiza riguroasă a creditelor problematice;
asigurarea creării rezervelor adecvate; identificarea neîndeplinirii instrucțiunilor
interne și externe privind activitatea de credit.
Pentru ca riscul de credit sa fie cît mai bine controlat, administrat și limitat,
banca va întreprinde următoarele măsuri:
a) Adoptarea unei politici clare și eficiente de creditare care să se bazeze pe
următoarele principii:
- stabilirea unor limite stricte în ceea ce privește raportul volumui total al
portofoliului de credite în totalul activelor băncii;
- stabilirea unui plafon maxim al datoriei unui debitor;
- acordarea creditelor în diferite ramuri ale industriei;
- diversificarea tipurilor de credite acordate;
- tabilirea unor termene maxime de rambursare pentru fiecare tip de
credit cu elaborarea unor grafice de rambursare reale, luînd în
considerație sursele de rambursare, scopul creditului, termenul de viață
al garanției, dar și scadența pasivelor băncii;
- determinarea raportului maxim al sumei creditului la valoarea de piață
al gajului;
- elaborarea prognozelor privind evoluția stării financiare a clientului pe
toată durata de acțiune a contractului de credit;
b) Verificarea calității portofoliului de credite prin analizarea creditelor
acordate debitorilor sau grupurilor de debitori care acționează în comun cu o
datorie totală mai mare de 5 la sută din capitalul băncii, creditelor cu restanțe la
plata ratei principale sau a dobînzii mai mare de 30 zile și a creditelor clasificate
substandard, dubios sau compromis.
c) Deoarece plasările interbancare sunt, pe lîngă credite, cea mai importantă
sursă de risc de credit, acestea, din punct de vedere al administrării riscului de
credit, sunt tratate la fel ca și creditele. Astfel, banca pentru prevenirea riscului de

24
credit, trebuie să analizeze rapoartele financiare a băncilor corespondente, să
stabilească și să impună limite de credit stricte la operațiunile cu aceste bănci și să
plaseze mijloacele bănești în băncile cu risc scăzut care activează în medii
legislative stricte, bine supravegheate în concordanță cu standardele internaționale.
d) Clasificarea portofoliului de credite în strictă conformitate cu
Regulamentul BNM cu privire la clasificarea activelor și angajamentelor
condiționale și formarea reducerilor pentru pierderile la active și provizioanelor
pentru pierderi la angajamente condiționale, și reieșind din evaluarea proprie a
riscului de creditare.
În scopul perfecționării metodologiei de evaluare a riscului de credit în
băncile comerciale din Republica Moldova, se propune aplicarea modelului
elaborat în corespundere cu principiile de bază stipulate în acordul Basel ,care
permite evaluarea riscului în cazul cînd expunerile la riscul de credit, pentru
debitorii băncii, sunt considerate independente (ceea ce corespunde etapei de
creștere a ciclului economic) sau absolut dependente (ceea ce corespunde etapei de
criză a ciclului economic).

REZUMAT

Realizând sarcina de proiect recomandată, au fost diagnosticate problemele,

recomandate soluţiile şi prognozate efectele expuse mai jos:

Nr. Problema Recomandări/ soluţii Efecte

1. Gestiunea riscului de 1)Controlul permanent al Va permite

credit. riscului. prevenirea riscului
de credit și luarea la
timp a deciziilor
necesare, înainte ca
incidentul să aibă
loc.

25
 2)Actualizarea Va permite
permanentă a dosarelor cunoașterea exactă
clienților pe toată perioada de către bancă a
de creditare. situației clienților săi
în vederea
prognozării riscului
de credit.

3)Implementarea unui Va permite

sistem de gestiune prevenirea situațiilor
preventivă. nefavorabile ce duc
la manifestarea
riscului de credit în
cadrul băncii.

2. Evaluarea riscului de 1)Efectuarea analizei Va permite

credit. financiare a clientului prin determinarea
intermediul sistemului de solvabilității
calculare a coeficienților clientului, a
financiari. posibilităților sale
reale de rambursare a
creditului la
scadență.

3. Modalități de eliminare 1)Utilizarea mai multor Va stimula pe

a riscului de credit forme de garantare a împrumutat în
creditelor. respectarea
obligațiilor asumate
și va asigura
securitatea creanțelor
băncii.

2)Perfecționarea normelor Va permite

metodologice și acordarea creditelor
respectarea în limitele maxime
regulamentelor interne funcționarilor băncii,
privind creditarea. persoanelor afiliate
etc.

3)Optimizarea procedurii Va duce la

de monitorizare a micșorarea creditelor
creditelor. problematice.

26
 4)Acordarea unor credite Va permite
sigure, cu o probabilitate respingerea
maximă de rambursare creditelor care se
clasifică ca
“dubioase” conform
metodei scoring.

5)Diversificarea Va permite gestiunea

portofoliului privind mai eficientă a
termenii de scadență ai riscului de credit și
creditelor. minimizarea
impactului acestuia.
Sursa: elaborat de autor.

BIBLIOGRAFIE

1. Acte normative

27
1. Regulament cu privire la expunerile “mari”: nr.37 din 1.12.1995 În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995, nr.70/31, 7 p.

2. Regulament privind tranzacțiile băncii cu persoanele sale afiliate: nr.297 din

30.12.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2010, nr.27-28,
art.102, 5 p.

3. Regulament cu privire la acordarea creditelor de către bănci funcționarilor

săi: nr.43 din 18.09.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1996,
nr.64/81, 3 p.

4. Regulametn cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în

Republica Moldova: nr.45 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. 1998, nr.8, art.24, 7 p.

5. Regulamentul cu privire la clasificare activelor și angajamentelor

condiționale și formarea reducerilor pentru pierderile la active și
provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiționale: nr.224 din
30.08.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 21.09.2007,
nr.149-152/560, 12 p.

6. Regulamentul cu privire la clasificare activelor și angajamentelor

condiționale: nr.231 din 27.10.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. 09.12.2011, nr.216-221, 11 p.

II. Lucrări ştiinţifice

7. COCIUG, Victoria; CINIC, Liliana. Gestiunea riscurilor bancare. Chișinău:

Editura ASEM, 2008, 214 p.

8. NIŢU, Ion. Managementul riscului bancar. Bucureşti: Editura Expert, 2002,

288 p.

9. LALA-POPA, Ion; DIMA, Bogdan. Analiza Sistemului Bancar Comercial.

Timișoara: Editura Mirton, 2004, 300 p.

10. BASCO, Cezar; DARDAC, Nicolae. Management bancar. București:

Editura Economică, 2002, 272 p.

11. DIACONESCU, Marian. Bănci, sisteme de plăți, riscuri. Bucureşti: Editura

Enciclopedică, 1999, 454 p.

28
12. DEDU, Vasile. Gestiunea bancară. București: Editura Mondan, 1997, 283
p.

13. ROTARU, Constantin. Managementul performanțelor bancare. București:

Editura Expert, 2001.

14. STOICA, Maricica. Management bancar. București: Editura Economică,

1999, 224 p.

15. TRENCA, Ioan. Metode și tehnici bancare. Cluj – Napoca: Editura Casa
Cărții de Știință, 2006.

16. VAN GREUNING, Hennie; BRAJOVIC BRATANOVIC, Sonja. Analiza și

managementul riscului bancar. București: Editura IRECSON, 2004.

17. DĂNILĂ, Nicolae; BEREA, Aurel Octavian. Managementul bancar –

fundamente și orientări. București: Editura Economică, 2000.

III. Surse statistice şi de date

18. Rapoartele auditorilor (Standarde Internaționale de Raportare Financiară) a

BC ”Victoriabank” S.A anii 2007 – 2010.
Disponibil <www.victoriabank.md/ro/dări de seamă>.

19. www.bnm.md/md/seminar_riscul_de_credit

20. www.cnpf.md/file/AEI/31.05.2011/4.pptx

29
 Anexa 1
Calcularea coeficienților financiari în cadrul unei întreprinderi “X”
pentru a.2008-2010
ACTIV 2008 2009 2010
1.ATL 7553720 25974853 25674482
2.Active curente, din care: 37137607 16122843 29065212
2.1.SMM 16684950 12884137 17461220
2.2.Creanțe pe termen scurt 19996560 2799197 11020439
2.3.Investiții pe termen scurt     254250
2.4.Mijloace bănești 413794 386099 316500
2.5.Alte active curente 42303 53410 12803
TOTAL GENERAL-ACTIV 44691327 42097696 54739694
PASIV 2008 2009 2010
3.Capital propriu, din care: 5951014 10832090 15825068
3.1.Capital statutar și
suplimentar 2953100 42970210 4296702
3.2.Rezerve      
3.3.Profit nerepartizat 2997914 65353880 11528366
3.4.Capital secundar      
4.DTL 17489523 15346616 13712732
5.DTS 21250790 15918990 25201894
TOTAL GENERAL-PASIV 44691327 42097696 54739694
Sursa: Bilanțul contabil al întreprinderii “X”.

30