Modelarea deciziei de portofoliu

1. Decizia de portofoliu

Un portofoliu reprezinta o multime de active atat reale cat si financiare in

care firma isi are investiti banii la un moment dat. In decizia de portofoliu firma
trebuie sa porneasca de la faptul ca structura si caracteristicile intregului sau
portofoliu sunt mai importante si necesita o mai mare atentie decat fiecare activ
din portofoliu, un activ extrem de riscant putand fi pastrat intr-un portofoliu
impreuna cu alte active mai putin riscante. In momentul in care firma ia decizia
de a adauga un activ la portofoliul sau curent ar trebui sa tina seama de efectul
acestei decizii atat asupra valorii firmei cat si asupra portofoliului sau. Pentru o
analiza corecta a acestei influente decidentul trebuie sa tina cont de :
 rata asteptata a portofoliului;
 riscul.
La baza deciziei de construire si selectare a portofoliilor, se afla teoria
dezvolvtata pentru prima data de Harry Markowitz. Cea mai semnificativa
contributie adusa de Markowitz este analiza faptului ca investitorii cautand
realizarea de castiguri prognozate tind in general sa evite riscul. Avand in vedere
faptul ca aversiunea fata de risc caracterizeaza majoritatea investitorilor si in
special investitorii institurionali, un management rational al portofoliului
reclama luarea in considerarea nu numai a castigurilor prognozate pentru un
portofoliu dar si a riscului pe care acel portofoliu il presupune.
Desi castigul prognozat al unui portofoliu este in mod direct corelat cu
castigurile prognozate ale valorilor mobiliare componente, nu este posibil de
dedus riscul unui portofoliu prin simpla cunoastere a riscului fiecarei valori
mobiliare.
Riscul unui portofoliu depinde nu numai de atributele fiecarei valori
mobiliare considerate individual, ci si de interdependentele existente intre
acestea. Datorita acestei argumentatii managementul portofoliului reprezinta un
subiect aparte al studierii pietei de capital.
Un alt motiv pentru care managementul portofoliului este abordat separat
este acela ca acesta depinde de nevoile si preferintele investitorilor individuali.
Este posibila estimarea castigurilor prognozate pentru anumite valori mobiliare
fara a se face raportarea la investitorii individuali, dar este imposibila

1
constituirea unui portofoliu care considerat optim pentru un investitor individual
fara a fi luate in calcul nevoile si preferintele sale.
Rezultatele analistului financiar pe piata de capital sunt determinante
pentru managementul portofoliului sau cel putin managerii de portofolii
utilizeaza calculele analistului financiar, dar aceste calcule trebuie corelate in
alcatuirea unui portofoliu cu preferintele si situatia financiara ale investitorilor
individuali. In acest context, cu toate ca analiza financiara este impersonala,
managementul portofoliului impune in mod obligatoriu o latura subiectiva.
Teoria portofoliului dezvoltata de Markowitz este construita in jurul
urmatoarelor idei centrale :
 cele doua caracteristici relevante ale unui portofoliu sunt castigul prognozat
si riscul sau;
 investitorii rationali vor alege detinerea de portofolii eficiente care sunt
acelea care maximizeaza castigurile prognozate la un anumit nivel al
riscului sau, in mod alternativ sau echivalent, minimizeaza riscul la un nivel
dat al castigului prognozat;
 este posibila identificarea portofoliilor eficiente prin analiza temeinica a
informatiilor pentru fiecare valoare mobiliara;
 existenta unui program computerizat care utilizeaza drept inputuri calculul
analistului financiar.
Programul indica ponderea resurselor financiare ale investitorului care ar
trebui alocata pentru fiecare valoare mobiliara pentru ca portofoliu sa fie
eficient.
a) Portofolii eficiente
Notiunea de portofolii eficiente este ilustrata in figura II. 1 (expected
return - castig prognozat, risk - risc).

2
 Axa verticala (ordonata) masoara castigul prognozat al unui portofoliu, iar
axa orizontala (abscisa) masoara riscul asociat portofoliuiui. Aria hasurata
reprezinta toate portofoliile posibile care pot fi obtinute pe baza anumilor valori
mobiliare. Portofoliul aflat de-a lungul curbei ABC este eficient intrucat ofera
maximizarea castigului la un anumit nivel al riscului sau minimizarea riscului la
un anumit nivel al castigului. La nivelul punctului D, portofoliul se afla la limita
de fezabilitate, dar nu este eficient, intrucat portofoliul aflat de-a lungul curbei
ABC care ofera acelasi castig prognozat este mai putin riscant. Analize similare
pot fi intreprinse pentru toate portofoliile aflate in cadrul ariei hasurate.
Analizele lui Markowitz se bazeaza pe presupunerea ca orice investitor rational
va prefera portofoliile eficiente in raport cu celelalte portofolii. Preferinta unui
investitor pentru un anumit portofoliu in raport cu alte - inclusiv in raport cu cele
eficiente - depinde de nevoile si preferintele sale. Cu alte cuvinte, alegerea este
influentata de functia de utilitate a investitorului.

b) Portofolii si valori mobiliare

In cele ce urmeaza va fi analizata relatia dintre un portofoliu si valorile
mobiliare ce il compun. In primul rand trebuie abordata relatia dintre castigul
unui portofoliu si castigurile valorilor mobiliare componente. In acest sens,
castigul unui portofoliu este suma ponderata a castigurilor valorilor mobiliare
componente, ponderea fiecarei valori mobiliare fiind procentul din valoarea
totala a portofoliului care este investita in respectivul titlu. Sa presupunem ca
100$ sunt investiti in trei valori mobiliare.

Tabelul II.1. Calculul castigului prognozat al unui portofoliu

Ponderea investita Castigul prognozat
Valoarea mobiliara XiRi
(Xi) (Ri)
1 0.5 0.10 0.050
2 0.3 0.20 0.060
3 0.2 0.05 0.010
Total 1.0 0.120

Rp = X1R1 + X2R2 + X3R3 = XiRi

Rp = castigul prognozat al portofoliului (XiRi)

In acest caz:
Rp = 0,5x0,10+0,3x0,20+0,2x0,05=0,120 sau 12%

Dificultati survin intrucat managerii de portofolii sunt preocupati de

veniturile viitoare. In cazul in care castigurile anumitor valori mobiliare ar fi

3
cunoscute cu precizie, castigul oricarui portofoliu ar fi previzionat cu acuratete,
iar randamentele tuturor valorilor mobiliare ar fi egale. Avand in vedere faptul
ca viitorul nu este cert, managerii de portofolii trebuie sa-si fundamenteze
selectiile pe prognoze ale veniturilor. Sa presupunem ca un analist a efectuat
urmatoarea previziune pentru o anumita valoare mobiliara.

Tabelul II.2. Prognoza castigurilor

Castiguri Probabilitate
8% Foarte posibil
5% Posibil, dar improbabil
12% Posibil, dar improbabil

Prognoza de 8% este cea mai buna estimare a analistului, dar acesta nu

poate fi sigur. Pentru adancirea prognozei, pot fi efectuate calcule suplimentare
ce vor fi reflectate cu ajutorul histogramei. In figura II.2, pe orizontala sunt
reprezentate mijloacele intervalelor (probability - probabilitate, rate of return -
castig prognozat). Astfel, 5 inseamna cel putin 4,5 si cel mult 5,5.
Aceasta distributie reflecta probabilitatile ca titlul sa ofere anumite
castiguri intr-o perioada determinata de timp. In mod normal, probabilitatile
trebuie sa se rezume la una.
In exemplul anterior, cu o probabilitate de 0,05 venitul asteptat va fi de
5% sau de 12%, sau cu o probabilitate de 0,25 venitul asteptat va fi de 8%.
Castigul prognozat sau sensul distributiei (normala, platicurtica, leptocurtica)
este egal cu suma ponderata a castigurilor posibile, ponderile fiind reprezentate
de probabilitati. In acest caz, castigul mediu sau asteptat este de 8,3%. Astfel,
castigul asteptat al unui portofoliu poate fi definit ca suma ponderata a
castigurilor asteptate ale valorilor mobiliare individuale.

Figura II.2. Prognoza analistului privind castigurile posibile pentru

valoarea mobiliara A

4
 Insa, relatiile dintre estimarile riscului fiecarei valori mobiliare si
estimarile riscului unui portofoliu sunt complexe. Pentru aprecierea riscului vom
utiliza dispersia variabilei care se calculeaza ca medie a patratelor abaterilor
individuate absolute de la media repartitiei. Radacina patrata a dispersiei este
cunoscuta sub denumirea de abatere standard. In cazul distributiei normale
(curba lui Gauss), aceasta este crescatoare. Probabilitatile ca un castig sa se
incadreze in intervalul valoarea asteptata (E) plus sau minus abaterea standard
(as) sunt de aproximativ 2 din 3. Probabilitatile ca un castig sa se incadreze in
intervalul E+2as - E-2as sunt de aproximativ 95 din 100. Aceste afirmatii sunt
valabile doar pentru distributia normala. Cu toate acestea, abaterea standard este
un indicator sintetic util pentru aprecierea gradului de imprastiere in raport cu
valoarea asteptata. In cadrul estimarilor, dispersia variabilei este mult mai
utilizata in raport cu abaterea standard, dar rezultatele sunt de regula exprimate
in termenii celei din urma. In timp ce abaterea standard pe fiecare dolar investit
nu se schimba odata cu suma investita, dispersia pe fiecare dolar investit create
odata cu suma investita. Portofoliile care sunt eficiente din punct de vedere al
dispersiei variabiiei sunt eficiente si din punct de vedere al abaterii standard si
vice versa.
Desi castigul asteptat al unui portofoliu este suma ponderata a castigurilor
asteptate ale valorilor mobiliare componente, dispersia unui portofoliu nu este
calculate ca suma ponderata a dispersiilor valorilor mobiliare componente.
Desigur, dispersia fiecarei valori mobiliare se constituie intr-un factor de
influenta, dar este necesara cunoasterea interdependentelor existente intre
oscilatiile castigurilor prognozate ale valorilor mobiliare componente. Prin
urmatoarele exemple se va demonstra logic veridicitatea celor expuse. Toate
aceste exemple se refera la portofolii care includ doar doua valori mobiliare, dar

5
principiile sunt valabile si pentru acele portofolii care includ mai mult de doua
valori mobiliare. Totodata, pentru simplificarea explicatiei se va presupune ca
valorile mobiliare din portofoliu nu sunt purtatoare de dividende sau dobanzi. De
aceea, oscilatiile preturilor valorilor mobiliare sunt determinate numai de
castigurile prognozate. Prin urmare, graficele se refera la oscilatiile in timp ale
preturilor.
In primul exemplu, evolutia celor doua valori mobiliare este identica. Cu
toate ca amplitudinile oscilatiilor preturilor sunt diferite, schimbarile pretului
sunt perfect corelate, ceea ce inseamna ca se poate determina cu maxima
precizie oscilatia pretului unei valori mobiliare pe baza cunoasterii oscilatiei
pretului celeilalte valori mobiliare. In acest exemplu, corelatia este pozitiva
(cand pretul valorii mobiliare i creste sau scade cu 1%, pretul valorii mobiliare j
creste sau scade cu 0,5%). Daca se presupune ca in cele doua valori s-a investit
initial aceeasi suma, valoarea intregului portofoliu creste sau scade cu 0,75%. Pe
baza formulei dispersiei, rezulta ca dispersia portofoliului este de 3,1%,
dispersia valorii mobiliare i este 5,5%, iar cea a valorii mobiliare j este 1,4%. In
figurile II.3, II.4, II.5 pe orizontala este reprezentat timpul, iar pe verticala
modificarea pretului.

Figura II.3. Schimbarile procentuale ale preturilor

valorilor mobiliare i si j (corelatia = 1,0)

Figura II.4. Schimbarile procentuale ale preturilor

valorilor mobiliare i si j (corelatia = -1,0)
6
 Figura II.5. Schimbarile procentuale ale preturilor
valorilor mobiliare i si j
(corelatie pozitiva, mai mica decat 1)

Si in urmatorul exemplu, evolutia celor doua valori mobiliare

este identica, dar directiile in care evolueaza sunt diferite. Cand pretul valorii
mobiliare i creste cu 1%, pretul valorii mobiliare j scade cu 0,5% si vice versa.
Daca se presupune ca in cele doua valori s-a investit initial aceeasi suma,
valoarea intregului portofoliu creste sau scade cu 0,25%, spre deosebire de
oscilatia de 0,75% din exemplul anterior. Dispersiile pentru valoarea rnobiliara i,
j si pentru intreg portofoliu sunt de 5,5%, 1,4% si 0,3%. In acest exemplu, daca
dispersiile celor doua valori mobiliare ar fi identice, oscilatiile pretului valorii
mobiliare i ar fi perfect compensate de oscilatiile pretului valorii mobiliare j si
dispersia portofoliului ar fi 0.
Cel de-al treilea exemplu este mult mai realist. In acest sens, preturile
celor doua valori mobiliare sunt corelate intr-o anumita masura, dar nu cunosc o
evolutie identica, ceea ce este valabil pentru majoritatea valorilor mobiliare
incluse la cota bursei. Cand actiunile cresc sau scad perfect identic,
diversificarea nu reduce dispersia portofoliului, intrucat fluctuatiile fiecarei
valori mobiliare nu sunt compensate. Cand oscilatiile sunt contrare,
compensarea este maximizata, ca de altfel si efectul diversificarii asupra
diminuarii dispersiei. Cand corelatia nu este perfecta (este cuprinsa intre ±1),

7
fluctuatiile valorilor mobiliare sunt compensate partial. De aceea, diversificarea
este indispensabil conexata de reducerea riscului calculat prin intermediul
dispersiei castigului portofoliului.
Dispersia portofoliului este calculata prin urmatoarea formula :
, unde: = codispersia dintre castigurile
prognozate ale valorilor i si j; = dispersia castigului prognozat al valorii
mobiliare i ; = dispersia castigului prognozat al valorii mobiliare j; X i =
ponderea investita in valoarea mobiliara i; X j = ponderea investita in valoarea
mobiliara j.
In cazul a n valori mobiliare formula devine:

In formula anterioara, covii (i=i, j=i) este egala cu dispersia lui i.

Atat Markowitz, cat si Sharpe au recurs la calcularea dispersiei unui
portofoliu folosind aceste formule. Cu toate ca formula se refera la un portofoliu
alcatuit numai din doua valori mobiliare, aceasta se caracterizeaza prin grad
ridicat de generalizare, intrucat pachetele de valori mobiliare pot fi abordate ca o
singura valoare mobiliara in analiza problemelor de management ale
portofoliului. De exemplu, daca se doreste cunoasterea implicatiilor includerii
unei noi valori mobiliare in cadrul unui portofoliu asupra dispersiei
portofoliului, portofoliul existent poate fi considerat drept o singura valoare
mobiliara. Codispersia reflecta gradul in care doua valori mobiliare evolueaza
sau nu corelat. Aceasta notiune are un sens matematic precis ilustrat in figura
II.6. Prima diagrama indica relatiile din castigurile prognozate ale valorilor
mobiliare i si j in patru momente diferite. Dreapta reflecta relatiile medii pentru
aceste patru momente. Aceasta a fost trasata astfel incat distantele patratelor
aflate pe verticala fata de dreapta sa fie minimizate si sa reprezinte o estimare a
dreptei de regresie.
De asemenea, este posibila cuantificarea abaterilor punctelor fata de
castigul mediu prognozat al valorii mobiliare j. Aceasta este ilustrata in cel de-al
doilea grafic al figurii II.6. Dispersia totala a castigului prognozat al valorii
mobiliare j (media abaterilor corecte) este in acest fel compusa din doua parti:
cea atribuita abaterilor de la dreapta de regresie si cea atribuita dispersiei
castigului prognozat al valorii mobiliare i sau factorilor care genereaza dispersia.

Figura II.6. Relatiile dintre castigurile prognozate ale

8
 valorilor mobiliare i si j

O apreciere cantitativa a gradului in care preturile a doua valori mobiliare

oscileaza corelat este data de urmatoarea formula (coeficientul de corelape

0<p<I): unde : = dispersia castigului prognozat al valorii

mobiliare j (dupa luarea in considerare a relatiei cu castigul prognozat al valorii
mobiliare i)sau acea parte a dispersiei totale atribuita abaterilor de la dreapta de
regresie; = dispersia totala a castigului prognozat al valorii mobiliare j sau
abaterile de la medie.
Dupa cum indica formula, daca abaterile de la dreapta de regresie, ,
sunt egale cu abaterile de la medie, valoarea corelatiei este zero. Cu alte cuvinte,
cunoasterea dispersiei castigului prognozat al valorii mobiliare i nu contribuie la
explicarea sau previzionarea dispersiei castigului prognozat al valorii mobiliare
j. Astfel, daca toate punctele se afla pe dreapta de regresie, corelatia este egala
cu 1. Coeficientul de corelatie liniara are valorile cuprinse in intervalui ±1, cu
urmatoarea semnificatie: valorile mai mici ca 0 evidentiaza faptul ca intre cele
doua variabile exista o corelatie inversa si este cu atat mai intensa cu cat nivelul
9
coeficientului este mai apropiat de -1, valorile mai mari ca 0 evidentiaza o
corelatie directa a carei intensitate creste pe masura ce nivelul coeficientului se
apropie de 1.
Codispersia dintre i si j este strans legata de corelatia dintre i si j, fiind
calculate prin inmultirea raportului de corelatie cu abaterea standard a lui i si j.
Este dificil de apreciat corect valoarea absoluta a codispersiei intrucat aceasta
depinde nu numai de corelatia dintre i si j, dar si de amplitudinea fluctuatiilor lui
i si j. Prin urmare, formula codispersiei devine: .
Pentru evidentierea modului in care diferitele valori ale codispersiei sau
corelatiei afecteaza dispersia portofoliului, sa presupunem ca doua valori (valori
mobiliare individuale sau portofolii) au aceleasi castiguri prognozate si dispersii,
sumele investite fiind egale. Daca castigurile prognozate sunt de 5%, dispersiile
2%, castigul prognozat al portofoliului este de 5%.

= 0.25*0.02 + 0.25*0.02 + 0.5pij =

= 0.01 + 0.01pij

Aceasta ilustreaza semnificatia deosebita a interdependentelor dintre

valorile mobiliare. Daca nu exista corelatie (p=0,0), dispersia portofoliului este
de 1% sau mai putin decat a unui portofoliu investit in totalitate doar intr-una
dintre valorile mobiliare. Daca corelatia este perfecta si pozitiva (p=l), dispersia
portofoliului este de 2%, aceeasi ca a valorilor mobiliare. Daca corelatia este
perfecta si negativa (p=-1), dispersia portofoliului este 0. Daca corelatia este
perfecta, expresia dispersiei poate fi factoriala. In acest ultim caz, abaterea
standard a portofoliului este in dependenta liniara cu sumele investite in fiecare
valoare mobiliara. De exemplu, daca corelatia dintre i si j este perfecta si
pozitiva, pij=l dispersia portofoliului este:
, iar abaterea standard este:
.
Daca corelatia nu este perfecta, abaterea standard a portofoliului nu este o
functie liniara a sumelor investite in fiecare valoare mobiliara. Intrucat
investitorii evita riscurile si intrucat corelatia negativa sau codispersia dintre o
valoare mobiliara si un portofoliu reduce dispersia unui portofoliu, asemenea
valori mobiliare, daca exista, vor fi printre cele preferate. Pe de alta parte,
valorile mobiliare care sunt strans corelate cu portofoliul nu contribuie la
reducerea riscului care este scopul diversificarii. Intr-o situatie intermediara se
afla acele valori mobiliare care inregistreaza o corelatie pozitiva (se apropie de
0) in raport cu celelalte valori mobiliare ale portofoliului. Un portofoliu
constituit din doua valori mobiliare va avea o abatere standard mai mica decat a

10
valorilor mobiliare individuale daca corelatia este mai redusa decat raportul
dintre cea mai mica si cea mai mare abatere standard.

c) Frontiera de eficienta
S-a demonstrat ca atractivitatea unui portofoliu este influentata atat de
castigul sau prognozat, cat si de riscul pe care il presupune. Riscul, calculat prin
intermediul dispersiei castigului prognozat al portofoliului, depinde de
dispersiile valorilor mobiliare componente si de codispersia existenta intre
acestea. In cele ce urmeaza se va analiza mai profund notiunea de portofoliu
eficient. Diagrama de mai jos indica riscuriie si castigurile prognozate a zece
portofolii, fiecare fiind constituit dintr-o singura valoare mobiliara. Astfel,
portofoliul 3 este preferat in raport cu portofoliul 1 intrucat ofera un castig mai
mare in conditiile aceluiasi risc. In mod similar, portofoliui 1 este preferat in
raport cu portofoliul 2, deoarece presupune un risc mai mic pentru acelasi castig.
Daca valorile mobiliare nu sunt perfect corelate, ceea ce este valabil in acest
exemplu, portofoliile constituite prin combinatiile acestor valori mobiliare pot
inregistra dispersii mai reduse pentru anumite castiguri sau castiguri mai ample
pentru anumite dispersii decat portofoliile formate dintr-o singura valoare
mobiliara. De exemplu, portofoliul P poate reprezenta o combinare a
portofoliilor 3 si 4.

Figura II.7. Castigul prognozat si riscul portofoliilor

Pentru orice grup de valori mobiliare, multimea probabila de portofolii

rezida in toate portofoliile alcatuite dintr-o singura valoare mobiliara si toate
combinatiile posibile intre acestea.

11
 Acelea care sunt eficiente sunt plasate la limita superioara a multimii
probabile. Aceasta limita este cunoscuta sub denumirea de frontiera de eficienta
a portofoliilor formate din valori riscante si este reprezentata de curba ABC din
figura II.8 (expected return - castig prognozat, risk - risc).

Figura II. 8 Multimea probabila si frontiera de eficienta

Frontiera de eficienta va fi dispusa in semicerc (va avea forma concava).

De aceea, toate punctele de limita situate intre A si B vor fi plasate pe sau
deasupra dreptei care uneste cele doua puncle. Pentru demonstrarea acestui fapt
vom intocmi figura II.9. Portofoliile care reprezinta combinari intre A si B vor
avea valori ale lui E(Rp) si care se afla de-a lungul sau deasupra dreptei
punctate AB. Daca castigurile prognozate ale lui A si B sunt perfect corelate,
combinatiile se vor afla pe dreapta AB, deoarece pentru orice combinari, atat
castigurile, cat si abaterea standard va fi o functie liniara a sumelor investite in A
(sau in B). In cazul in care castigurile pentru A si B nu sunt perfect corelate,
combinatiile vor fi situate deasupra dreptei AB, deoarece dispersiile si abaterile
standard vor fi mai reduse atunci cand corelatia nu este perfecta, iar combinatiile
vor fi plasate deasupra si in stanga dreptei AB. In orice caz, combinatiile vor fi
preferate portofoliilor aflate pe curba convexa (APB), care nu poate fi o frontiera
de eficienta.

Figura II.9 Frontiera de eficienta posibila si imposibila

12
 Figura II.10 Castigul prognozat in functie de si

Cu toate ca frontiera de eficienta poate fi liniara din punct de vedere al lui

E(Rp), , aceasta nu va fi liniara din punct de vedere al E(Rp), . Adancitura
limitei E(Rp), va fi intotdeauna mai proeminenta, ceea ce este ilustrat in
figura II.10. Dupa cum s-a mentionat, multimea probabila va fi aceeasi atat din
punct de vedere al abaterii standard, cat si din punct de vedere al dispersiei.
Astfel, atunci cand se utilizeaza abaterea standard, frontiera de eficienta va fi
liniara intre A si B, in timp ce atunci cand se utilizeaza dispersia, intreaga
frontiera de eficienta va fi concava.

2. Portofoliul unui investitor

13
 Portofoliul unui investitor este o colectie de active financiare (depozite
bancare bonuri de tezaur, obligatiuni guvernamentale, actiuni ordinare ale
intreprinderilor) si de active reale (aur, opere de arta) in care acesta isi pastreaza
averea. Investitorii isi pot gestiona portofoliile pe cont propriu, dar cel mai
adesea mandateaza specialisti pentru aceasta operatiune.
Portofoliu de titluri include varietatea titlurilor financiare detinute de un
investitor individual sau institutional in vederea obtinerii unui venit din
dividende/dobanzi sau unui castig din diferente favorabile de curs.
Diversitatea este o componenta importanta a comportamentului
oamenilor cu aversiune la risc in orice domeniu de activitate. Tarile isi
diversifica, de asemenea, relatiile externe, politice, militare, dar si sursele de
aprovizionare cu materii prime, tehnologii, resurse financiare intrucat daca un
evenimet nedorit afecteaza una din aceste surse existenta celorlalte impiedica
intrarea in impas.
Diverificarea seminifica atenuarea riscului prin combinarea in interiorul
portofoliului a mai multor active financiare, ale caror venituri individuale sunt
independente unele de altele. Un investitor nu-si va directiona toate economiile
catre un singur titlu deoarece in ipoteza unei caderi puternice a titlului in cauza,
capitalul sau este compromis.
Succesul operatiunii de diversificare depinde intr-o masura covarsitoare
de existenta si tipul corelatiei dintr veniturile diferitelor tipuri de active. Astfel
cand veniturile diferitelor active se misca in acelasi timp se pune ca spune ca
venitul activelor respective este corelat.
Cand venitul a doua active se misca in aceeasi directie spunem ca ele au o
corelare pozitiva. In acest caz a cumpara cate un pachet de actiuni de la fiecare
este echivalent cu a plasa toti banii in acelsi tip de actiune, in consecinata nu
poate fi vorba de o diversificare eficienta.
Atunci cand veniturile diferitelor categorii de actiuni tind sa se miste in
directie contrara spunem ca activele au o corelare negativa. In aces caz
diversificarea poate fi incununata cu succes.
In practica insa, nu exista corelatii perfecte si stabile in timp, motiv pentru
care diverificarea se confrunta cu o serie de dificultati. Ea poate diminua doar
riscul de firma sau nesistemic. Partea riscului unui portofoliu care nu poate fi
eliminata prin diversificare este reprezentata de riscul de piata (sistemic).

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Managementul portofoliului de titluri – Cristian Stanciu, Editura

Universitaria, Craiova, 2007
2. Modelarea deciziilor financiar-monetare – Gheorghe Matei, Anca Bandoi,
Editura Sitech, Craiova, 2007
3. Internet

15