CURS 3 MANAGEMENTUL PORTOFOLIULUI

Economiile nationale parcurg o perioada dificila intr-un context in care pe plan mondial se produc schimbari si redefinirii in cadrul sistemelor economice, sociale, politice. Aceste schimbari sunt accelerate si amplificate de revoluia informatica conducand la o dezvoltare intensiv informationala care presupune regandirea strategiei afacerilor si redefinirea criteriilor privind alocarea capitalurilor intre diferitele alternative investiionale. O componenta majora a sistemului economic este legata de mediul investiional , respectiv de procesul de alocare a capitalului, care are la baza deciziile investitorilor individuali sau institutionali privind alegerea intre mai multe variante investiionale cu scopul de a-si maximiza valoarea investiiilor lor. Renuntarea la posesia imediata a capitalurilor in favoarea multiplicarii acestuia in viitor este esenta conceptului de investiie, respectiv renuntarea la consumul prezent pentru un consum viitor mai mare. Rata de schimb intre consumul viitor si consumul curent este defapt rata dobnzii care are ca si motivatie ceea ce se numeste valoarea timp a banilor. In majoritatea proceselor de investiii sumele ce se vor obtine in viitor nu sunt cunoscute cu certitudine, intervenind si factorul risc, astfel nct investitorii vor dori sa obtina rate de rentabilitate ale investiiilor care sa le compenseze asumarea acestui risc si sa reprezinte mai mult dect valoarea timp a banilor.

Abordare conceptuala a managementul portofoliului. Managementul de portofoliu se fundamenteaza pe principiul alocarii capitalului intre diverse alternative investiionale astfel nct sa se maximizeze valoarea capitalului investit. Gestionarea raportului risc rentabilitate asociat fiecarui portofoliu de investiii constituie esenta procesului managementului de portofoliu, dat fiind faptul ca teoria portofoliului opereaza cu doua concepte funadamentale: risc si rentabilitate. Conceptul de management al portofoliului poate fi descris sintetic de procesul de construire a unui portofoliu pornind de la un set de obiective investiionale ce alcatuiesc politica de investiii. Construirea unui portofoliu de investiii optim nu reprezint doar o simpl combinare a unui set de investiii individuale ci presupune si considerarea raporturilor care se creaza intre acestea si cuantificarea lor cu ajutorul unor unitati de masura adecvate. Temele de baza care dau continut managementului de portofoliu sunt sintetizate de raportul risc-rentabilitate asociat fiecarui portofoliu de investiii si conceptul de diversificare prudenta a portofoliului. Aparent acestea sunt
1|P age

doua concepte simple, primul bazat principiul ca exista un raport direct proportional intre risc si rentabilitate respectiv al doilea bazat pe principiul sa nu pui toate ouale intr-un singur cos astfel nct sa se realizeze o alocare optim a capitalului investit. In fapt, s-a demonstrat empiric ca, cu cat riscul asumat este mai mare cu atat potenialul de ctig este mai mare respectiv cu cat riscul este mai mic cu atat potenialul de ctig este mai mic, fara insa a se omite posibilitatea de obtinere de pierdere care este, deasemenea, direct proporional cu riscul asumat. Diversificarea prudenta a portofoliului a aparut ca o necesitate impusa de practica investiionala drept o masura de aparare a investitorilor impotriva evolutiilor nedorite cauzate de diverse conjuncturii de pia. O ipoteza de baza a cu care opereaza managementul de portofoliu este aceia ca un investitor va dori sa-si maximizeze ctigul obinut din investiiile sale pentru un anumit nivel de risc asumat. Deci nivelul de ctig este in legatura directa si in relatie de interconditionare cu nivelul de risc asumat. Conceptul de portofoliu optim induce ideea ca acest portofoliu ar trebui sa includa toate alternativele investiionale diponibile pe pia investiiilor la un moment dat de tipul valorile mobiliare si alte active financiare si/sau nefinanciare. Deci pe langa investiii in aciuni, obligaiuni, instrumente financiare derivate, portofoliul optim ar trebuie sa cuprinda si investiii de tipul activelor corporale, obiecte de arta, metale pretioase, monezi sau timbre vechi, etc. O alta ipoteza de baza a teoriei de portofoliu presupune ca investitorii in mod natural au aversiune fa de risc, ceea ce inseamna ca avand posibilitatea de a alege intre doua alternative investiionale care ofera rate egale de rentabilitate, ei vor selecta alternativa care asociaza cel mai mic nivel de risc. Deigur ca cea mai mare parte a investitorilor au aversiune naturala fa de risc devreme ce ei achiziioneaz diverse polite de asigurare, respectiv asigurari de viaa, asigurari auto, asigurari de sanatate. De asemenea exista investitori care dei au aversiune fa de risc in acelasi timp isi asuma si un anumit nivel de risc . Aceasta combinatie intre preferina pentru risc cu aversiunea fa de risc poate fi explicata prin atitudinea fa de risc care nu se situeaza la extreme de cele mai multe ori si reprezint o combinatie intre aceste limite extreme si depinde in mare masura de marimea sumei de bani disponibila pentru investiii. Pornind de la nuantele atitudinii persoanelor fa de risc, putem afirma ca cei mai multi investitori care angajeaza sume mari de bani pentru constituirea unui portofoliu au aversiune fa de risc, si prefera investiiile cu o rentabilitate mare asociate cu un nivel scazut de risc. Dei exista diferente specifice intre teremeni de risc si incertitudine, in teoria portofoliului ei sunt sinonimi, in sensul ca o modalitate de definire a conceptului de risc este incertitudinea obtinerii unor efecte viitoare, respectiv probabilitatea obtinerii unor efecte adverse. Tinand cont de aceste ipoteze, un portofoliu de investiii este considerat optim dac nici un alt portofoliu nu ofera o rentabilitate asteptata mai mare
2|P age

cu acelasi nivel de risc (sau mai scazut), sau un risc mai scazut cu aceiasi rentabilitate asteptata (sau mai ridicata). Abordare procesuala privind managementul de portofoliu Pentru un investitor individual sau institutional punctul de plecare in construirea unui portofoliu de investiii il reprezint definirea politicii investiionale, care presupune stabilirea obiectivelor investiionale propuse si a riscurilor pe care acestia sunt dispusi sa si le asume si sa le gestioneze. Schematic procesul managementului de portofoliu se prezint astfel: DEFINIREA STRATEGIILOR SI POLITICII DE INVESTITII

ANALIZA INDIVIDUALA SI COMPARATIVA A ALTERNATIVELOR INVESTITIONALE

MODELE DE SELECTIE A INVESTITIILOR IN PORTOFOLIU

MONITORIZAREA SI EVALUAREA PERFORMANTELOR PORTOFOLIULUI

Acest ciclu procesual specific managementului de portofoliu porneste de la DEFINIREA OBIECTIVELOR STRATEGICE si se incheie cu evaluarea performanelor, etapa finala prin care se asigura feedbak-ul sistemului respectiv se verifica dac au fost atinse obiectivele propuse iniial de catre investitor. Elementul de sensibilitate al procesului este dat de modelul de selectie a investiiilor in portofoliu care este un proces complex ce presupune alegerea celor mai potrivite tehnici de gestionare a riscului investiional prin procedee specifice de diversificare a portofoliului. Desigur ca, din punct de vedere practic riscul specific investiiilor nu poate fi eliminat in totalitate prin diversificare si in plus exista intotdeauna si componenta riscului nedifersificabil care tine de cadrul investiional in general si care nu poate fi eliminat prin metode de difersificare prudenta a portofoliului.
3|P age

Definirea politicii investiionale a fiecarui investitor sofisticat reprezint punctul de plecare in abordarea procesuala a managementului de portofoliu. Creionarea unei strategii investiionale clare si coerente ajuta pe investitor si managerul de portofoliu sa-si inteleaga propriile asteptari si nevoi privind alocarea capitalului si sa reduca posibilitatea luarii unor decizii inadecvate. Cu alte cuvinte necesitatea definirii unei strategii investiionale este susinuta atat de faptul ca ajuta investitorul sa-si stabileasca obiective investiionale realiste legate de acceptarea unui anumit nivel de risc cat si pentru ca odat stabilite aceste obiective devin veritabile standarde in raport cu care va fi apreciata performanta portofoliului. In etapa de stabilire a obiectivelor investitorul devine mult mai constient si informat asupra riscurilor asumate si costurile asociate investiiilor ntruct exista o relatie direct proporional intre risc si rentabilitate. Din aceasta cauza si obiectivele investiionale sunt exprimate in termeni de risc si rentabilitate. Din aceasta perspectiva obiectivele strategice ale unei investiii de portofoliu pot fi definite ca fiind obiective privind rentabilitatea si obiective privind gradul de risc, existand o puternica relatie de interconditionare intre aceste doua categorii de obiective. Obiectivele privind rentabilitatea sunt acelea care cuantifica performanta portofoliului si pot consta in: Obinerea de venit, cand investitorul asteapta producerea unui flux constant de plata a dividendelor urmarindu-se in special marimea acestuia prin raportarea la un indicator etalon : - P.E.R. care exprima raportul intre valoarea aciuni si dividendul per actiune; Creteri de capital, cand investitorul mizeaza pe creterea valorii sumei investite iniial ca urmare a aprecierii aciunilor deinute in portofoliu si are in vedere fructificarea fluctuaiilor de pret care se manifesta in anumite momente pe pia; Venit si creteri de capital respectiv o combinatie a primelor doua obiective care se regsete cel mai frecvent in practica investiiilor de portofoliu si care vizeaza atat obinerea de dividende cat si aprecierea valorii aciunilor deinute in portofoliu. Din perspectiva societii emitente intre cele doua categorii de obiective exista o relatie inversa de conditionare, in sensul ca, in cazul societilor stabile care distribuie dividende anuale pontentialul de cretere este mai redus dect in cazul societilor care intr-o anumita perioada nu distribuie dividende si la care creterea de capital este mai mare datorita capitalizarii profitului. Politica de dividende respectiv de investiii influeneaz major investitorii in alegerea alternativelor investiionale. Din perspectiva investitorului acesta va urmari sa-si maximizeze atat ctigul sub forma de dividende cat si creterea valorii investiiei ca urmare a deinerii unei anumite aciuni in portofoliu. In economiile emergente ca cea a Romaniei accentul investitorilor, cel putin pentru aceasta etapa de tranzitie, este pus pe creterea de capital ntruct pia nu ofera suficiente alternative viabile de investiii care sa ofere un
4|P age

potenial bun de dividend, in schimb existand un mare potenial de pia pentru alegerea unor alternative investiionale care sunt subevaluate in raport cu pia. Desigur ca este practic imposibil sa alcatuiesti un portofoliu care sa ofere atat un venit foarte mare cat si un ctig de capital mare. Obiectivele privind gradul de risc sunt inflentate major de gradul de aversiune fa de risc a fiecarei categori de investitori. Din perspectiva expunerii la risc exista mai multe categorii de obiective: Risc minim sau stabilitate maxima, este un obiectiv agreat de investitorii conservatori cu aversitate mare fa de risc care prefera sa-si asume un nivel redus de risc in schimbul deinerii unei investiii stabile cu un nivel mai redus de rentabilitate. In acest caz se prefera investiii in titluri de credit emise de stat de tipul certificatelor de trezorerie, investiii in aciuni ale emitentilor care au o anumita stabilitate financiara, acest tip de abordare fiind specific unor fonduri de pensii, si altor investitori cu aversiune mare la risc. Se pune mai mare accent pe stabilitatea portofoliului dect pe rentabilitatea acestuia avand la baza principiul conservarii capitalului investit iniial. Risc mediu sau ponderat, cand accentul se pune atat pe expunerea investitorului la risc cat si pe reantabilitatea portofoliului. Acest obiectiv este adoptat de o masa mare de investitori care cauta un echilibru intre risc-rentabilitate si se asteapta sa obtina o rentabilitate mai mare dect investiia la nivelul ratei fara risc; Grad ridicat de risc, cand accentul investitorului cade preponderent pe obinerea unui nivel inalt de rentabilitate chiar dac acest lucru presupune o expunere mare la risc. Investitorii care abordeaza astfel de obiective sunt investitori dinamici, agresivi, care au o aversiune scazuta fa de risc, si care isi selecteaza alternativele investiionale din pietele emergente, in dezvoltare, care sunt caracterizate de fluctuaii mari ale preurilor pe pia si de posibilitati mari de cretere a investiiilor iniiale. Practic este vorba de investitori de tipul fondurilor cu capital de risc. Grad foarte ridicat de risc, specific investiiilor de tip speculativ cand accentul cade cu prioritate pe un nivel ridicat de rentabilitate si o expunere ridicata a investitorului la risc. Aceasta abordare este specifica investitorilor sofisticati cu o aversitate redusa la risc care investesc in vehicule investiionale cu un nivel foarte ridicat de risc de tipul instrumentelor financiare derivate sau alte instrumente financiare complexe. Problema gestiunii riscului unui potofoliu este o problema cheie a managementului de portofoliu, riscul fiind un concept dificil de abordat, prezentandu-se intr-o varietate de forme. Riscul global al unui portofoliu de aciuni este alcatuit din trei componente principale de risc:
5|P age

 risc de firma; risc de ramura; risc de pia; Riscul de firma este un risc specific care poate fi redus prin diversificare. Cercetarile universitare arata ca deinand cel putin 10 pn la 20 de aciuni diferite intr-un portofoliu se poate reduce semnificativ riscul de firma. Aceasta nu inseamna ca, cu cat numrul de aciuni deinut in portofoliu este mai mare (teoretic tinde spre infinit) cu atat se reduce mai mult riscul de firma pn la eliminare, ci practic se incearca sa demonstreze empiric ca exista un prag privind numrul de deineri in portofoliu care minimizeaza cel mai mult nivelul de risc. Riscul de ramura este tot o categorie de risc diversificabil care este legat de ciclul de viaa al produselor / serviciilor si ameninta firmele ce actioneaza intr-un anumit sector. Investitorii care investesc in portofolii de aciuni specializate (ex; - din turism, industrie, transporturi, etc) au un potenial de volatilitate a portofoliului mai mare dect in cazul unui portofoliu diversificat cu deineri de aciuni din mai multe sectoare. Riscul de pia este denumit risc nedifersificabil deoarece nu poate fi redus prin creterea numrului de aciuni deinute in portofoliu. Acesta categorie de risc este externa atat in raport cu emitentul la care se investete cat si in raport cu investitorul. Probleme legate de inflatie, de fluctuaii mari ale ratelor dobnzilor pe pia, o legislatie incoerenta si in continua modificare, si cele legate de stabilitatea politica si sociala reprezint tot atatia factori care definesc riscul de pia. In afara de aceste obiective investiionale la construirea politicii investiionale trebuie sa se tina seama si de o serie de limitari impuse de investitorii in ceea ce privesc cerintele de lichiditate a portofoliului, orizontul de timp pentru care se intentioneaza a se efectua investiiile si limitarile impuse de cerintele legale si fiscale in domeniul investiiilor. Cerintele de lichiditate sunt diverse printre categoriile de investitori si se refera la posibilitatea de a transforma rapid o investiie in cash la o valoare corecta de pia. Nu este atat de greu sa faci o investiie ci este mult mai greu sa iesi dintr-o investiie la un moment dat prin transformarea acesteia in lichiditati. Multi investitori isi negociaza exitul dintr-o investiie inca din momentul efectuarii acesteia prin diverse modalitati contractuale sau necontractuale tocmai din nevoia de a-si lichidiza investiiile lor pentru a putea sa-si infaptuiasca politica proprie de investiii. Pentru investitorii de tipul fondurilor de pensii lichiditatea investiiilor lor este un criteriu primordial motiv pentru care selectarea investiiilor in portofoliu va urmarii sa creeeze un portofoliu cu lichiditate mare de tipul instrumentelor monetare.
6|P age

Pentru investitorii cu un orizont de investiii mare , de peste 10 ani problema lichiditatii portofoliului este una secundar, politica de investiii focalizandu-se pe instrumente investiionale pe termen mediu si lung care au un nivel redus de lichiditate, dar care ofera un potenial mare de ctig pe termen mediu si lung. Orizontul de timp avut in vedere de investitor este masurat de perioada asteptata de investitor pentru remunerarea investiiei iniiale. Un orizont de timp lung impune o politica investiionala caracterizata printr-o lichiditatea scazuta si o toleranta mai mare fa de risc. Toleranta fa de risc este explicata prin faptul ca o eventuala pierdere poteniala la un moment dat poate fi compensata de un ctig corespunzator in anii urmatori. Pentru un orizont de investiii scurt nevoia de lichiditate crete si toleranta fa de risc scade ntruct o eventuala pierdere cu greu mai poate fi compensata de ctiguriile viitoare dat fiind timpul realativ redus. ANALIZA INDIVIDUALA SI COMPARATIVA A ALTERNATIVELOR INVESTIIONALE constituie o a doua etapa specifica managementului de portofoliu care descrie alternativele investiionale disponibile pe pia la un moment dat. Intr-o pia matura alternativele de investiii sunt foarte diverse si tind sa capete o complexitate tot mai mare. Funcie de obiectivele stabilite prin politica de investiii, investitorii au de ales intre alternative de investiii grupate in mai multe clase. Este vorba de alternative investiionale cu venit fix de tipul obligaiunilor si aciunilor preferentiale, investiii in aciuni cu venit variabil, si investiii in instrumente financiare derivate de tipul contractelor futures, contractelor cu optiuni, warante, si alte instrumente financiare derivate. Fiecare clasa de investiii cuprinde o varietate de instrumente investiionale individuale cu caracteristici particulare de risc si rentabilitate. Investitorul sau mangerul de portofoliu trebuie sa aiba capacitatea de a analiza fiecare instrument investiional in parte, sa compare intre ele diversele alternative investiionale si sa selecteze in portofoliu pe cele mai performante dintre ele prin prisma raportului risc-rentabilitate. In contextul globalizarii ca expresie a liberei circulatii a capitalurilor spectrul alternativelor investiionale se largeste si capata o complexitate sporita. Investitorii se confrunta in acest caz si cu un risc suplimentar legat de expunerea la riscul de depreciere a monedei de investiie in raport cu celelalte monede de circulatie internationala, in schimb constrangerile de natura legislativa si/sau de ordin fiscal pot fi reduse prin diversificare internationala. Procesul de analiza a alternativelor investiionale se poate realiza in doua moduri. Este vorba de o analiza fundamentala si o analiza tehnica. Analiza fundamentala studiaza alternativele investiionale prin prisma raportului cauza-efect, in timp ce analiza tehnica utilizeaza analiza grafica
7|P age

asupra alternativelor investiionale bazandu-se pe premisa ca evoluia preurilor pe pia urmeaza scheme constante care au o anumita repetabilitate intr-un orizont de timp. Adeptii analizei fundamentale cauta sa identifice si sa stabileasca marimea factorilor dominanti in timp ce adeptii analizei tehnice argumenteaza ca factorii de influen se pot schimba in orice moment si dat fiind multitudinea acestora la un moment dat pot apare omisiuni sau cuantificari eronate. In practica cei mai multi manageri de portofoliu combina cele doua tipuri de analiza punand accentul fie pe latura fundamentala fie pe latura tehnica. Practic investitorii care fac o analiza fundamentala identifica factorii dominanti, iar tehnicianul studiaza efectele acestor factori care se reflecta in preturile pe pia. PROCESUL DE SELECTIE A INVESTIIILOR INTR-UN PORTOFOLIU constituie constituie etapa de baza care da substanta managementului de portofoliu. In literatura de specialitate acest proces a constituit obiectul de studiu a mai multor teoreticieni ai procesului investiional si se concretizeaza in emiterea unor modele de referinta privind selectia investiiilor in portofoliu, incepand cu teoria portofoliului a lui Markowtiz, continuand cu teoria pieei de capital (Capital market theory), modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM -Capital Asset Pricing Model) si mai recent modelul arbitrajului de pret (APT -Arbitrage Pricing Model). Primul care a pus bazele unui model de construire a unui portofoliu a fost Harry Markowitz, considerat pionierul teoriei moderne a portofoliului care a incercat sa cuantifice conceptul abstract de risc cu ajutorul unor unitati de masura adecvata definind pentru prima dat rata de rentabilitate asteptata ca masura a riscului. Markowitz a aratat ca variatia ratelor de rentabilitate este o masura adecvata a riscului de portofoliu, sub conditia indeplinirii unui anumit set de ipoteze privind comportamentul investitorilor: Investitorii considera fiecare alternativa de investiii ca fiind reprezentata de o distributie probabilistica a unor rate de rentabilitate asteptate intr-o anumita perioada de deinere; Investitorii urmaresc maximizarea utilitatii pe o perioada de deinere; Investitorii estimeaza riscul portofoliului pe baza variabilitatii rentabilitilor asteptate; Investitorii isi fundamenteaza deciziile funcie de raportul rentabilitate asteptata si risc, astfel nct curbele lor de utilitate reprezint o funcie a rentabilitii estimate si dispersiei estimate a rentabilitii (abatere medie patratica); Pentru un nivel de risc dat, investitorii prefera rentabilitatile mai ridicate celor mai scazute. La fel, pentru un nivel dat al rentabilitii asteptate, investitorii prefera un risc mai scazut unuia mai ridicat.

8|P age

Tinand cont de aceste ipoteze, o investiie sau un portofoliu de investiii este considerat eficient dac nici o alta investiie sau un alt portofoliu nu ofera o rentabilitate asteptata mai mare cu acelasi nivel de risc, sau un nivel de risc mai scazut pentru aceiasi rentabilitate asteptata. Aceasta concluzie defineste conceptul central al teoriei lui Markowitz respectiv frontiera eficienta care reprezint acel set de portofolii care are cea mai ridicata rata de rentabilitate pentru fiecare nivel de risc dat sau riscul cel mai scazut pentru fiecare nivel de rentabilitate. Teoria pieei de capital extinde teoria de portofoliu a lui Markowitz si dezvolta un model pentru evaluarea tuturor activelor cu risc. ntruct teoria pieei de capital este construita pe rezultatele modelului teoriei de portofoliu a lui Markowitz, ea preia o parte a acestor ipoteze impreuna cu altele suplimentare astfel: 1. Toti investitorii sunt investitori eficienti de tip Markowitz care se situeaza intr-un punct de pe frontiera eficienta. Locatia exacta pe frontiera eficienta, si deci alcatuirea unui portofoliu specific, depinde de functia de utilitate a fiecarui investitor determinata in termeni de risc-rentabilitate. 2. Investitorii pot lua sau pot da cu imprumut orice suma de bani la nivelul ratei de rentabilitate fara risc. Astfel, in orice moment este posibil sa dai cu imprumut bani la nivelul ratei nominale fara risc prin cumprarea de active fara risc cum sunt certificatele de trezorerie sau alte titluri de credit emise de catre stat. Nu este intotdeauna posibil sa iei cu imprumut bani la nivelul ratei fara risc. 3. Toti investitorii au aceleasi asteptari, adica estimeaza aceleasi distributii de probabilitate a ratelor de rentabilitate viitoare. Totusi dac estimarile variaza in limite rezonabile, efectele acestor variatii sunt minore. 4. Toti investitorii au in vedere acelasi orizont de timp de deinere, respectiv o luna, 6 luni sau un an, modelul fiind construit pentru o singura perioada de deinere. 5. Toate investiiile sunt divizibile, ceea ce inseamna ca este posibil sa cumperi sau sa vinzi orice fractiune de aciuni din orice activ sau portofoliu. Aceasta ipoteza permite analiza alternativelor investiionale ca si curbe continue. 6. Nu sunt luate in calcul taxe sau orice alte costuri legate de cumpararea sau vnzarea aciunilor. 7. Nu exista inflatie sau fluctuatii ale ratelor dobnzii, sau rata inflatiei este anticipata cu mare precizie. 8. Pia de capital este in echilibru, adica toate investiiile sunt evaluate corespunzator nivelului lor de risc. Dupa cum se observa unele din aceste ipoteze sunt pur teoretice si se poate naste intrebarea cat de folositioare este o astfel de teorie care se bazeaz pe aceste ipoteze. Atata timp cat model este util prin explicarea ratei de rentabilitate pentru o mare varietate de active cu risc atunci el este cu adevarat folositor, chiar dac o parte din ipotezele lui sunt pur teoretice.
9|P age

Principalul factor care a permis teoriei portofoliului sa se dezvolte cu teoria pieei de capital este conceptul de activ fara risc, respectiv un activ care are dispersia egala cu zero. Un astfel de activ nu va fi corelat ( corelatie zero) cu nici un activ cu risc si va genera o rata de rentabilitate fara risc. Dac un activ cu risc este acel activ pentru care ctigurile viitoare sunt incerte si msurarea acestei incertitudini se face cu ajutorul dispersiei si deviatiei standard a rentabilitilor, in cazul activului fara risc rentabilitatea estimata este certa respectiv deviatia standard a acestei rentabilitati este zero. Rata de rentabilitate obinuta in acest caz va fi rata de rentabilitate fara risc (RFR), care va fi egala cu rata de cretere a economiei pe termen lung ajustata funcie de lichiditatea pe termen scurt. Modelul de evaluare a activelor financiare (CAPM) este un model de echilibru pentru evaluarea activelor financiare bazate pe risc si are la baza ipoteza ca pia valorilor mobiliare este determinata de un singur factor, si anume rentabilitatea portofoliului pia. Portofoliul pia include toate alternativele investiionale aflate pe pia la un moment dat si se situeaza pe frontiera eficienta. In cazul tuturor modelelor, ipotezele sunt restrictive si sunt impuse pentru a face modelul mai general si mai usor de testat, in schimb ele sunt dificil de susinut empiric. MONITORIZAREA SI EVALUAREA PERFORMANELOR PORTOFOLIULUI este etapa finala a procesului managementului de portofoliu care presupune utilizarea unui set de instrumente de msurare si aprecierea atat a performanelor individuale a diferitelor alternative investiionale din portofoliu cat mai ales a rentabilitii portofoliului in ansamblu. Procesul de evaluare este complex, dinamic si continuu, avand ca finalitate aprecierea modului in care obiectivele investiionale definite prin politica de investiii au fost atinse. Aprecierea sintetic a performanelor portofoliului se face in termeni de risc si rentabiltate respectiv se determin rentabilitatea global a portofoliului si nivelul de risc al acestuia. Aprecierea performanelor portofoliului se face prin raportare la obiectivele investiionale ale investitorilor enuntate in politica de investiii ci nu prin raportare la anumite standarde de performanta sau performantele altor portofolii comparative, cu toate ca astfel de comparatii se fac in practica de catre managerii de portofolii sau de catre publicatiile de specialitate care prezint performantele comparative ale diverselor tipuri de portofolii. Prin procesul de evaluare a performanelor portofoliului se valideaza / invalideaza modelul de selectie in portofoliu respectiv se testeaza corectitidinea previziunilor managerilor de portofoliu asupra evolutiei pieei investiionale. Nefiind o stiinta exacta managementul portofoliului poate genera o finalitate de succes dac obiectivele investiionale au fost atinse si asteptarile investitorilor au fost rasplatite sau din contra se pot pierde sumele investite
10 | P a g e

atunci cand managementul portofoliului nu a fost adaptat la cerintele pieei investiionale. Dei managementul portofoliului de active financiare este fara indoiala o stiinta din categoria celor economice, prin caracterul sau inovativ si prin cerintele de anticipare a viitorului este in acelasi timp si o arta care pune in lumina abilitatea managerului de portofoliu de a face predictii corecte asupra viitorului si de a selecta alternative investiionale cu potenial mare de ctig dintr-o mare varietate de vehicule investiionale existente pe pia. Pentru a realiza acest deziderat managerul de portofoliu trebuie sa aiba nu numai intuitie dar si o buna cunoastere a sistemului investiional si o buna informare si baza de date privind alternativele investiionale disponibile pe pia, cheia succesului fiind informatia corecta si prompta.

Lector, Dr. Ec. Ioan MANEA

11 | P a g e