Sunteți pe pagina 1din 2

1.5.

Tipologia analizelor diagnostic Analiza diagnostic se clasifica in functie de mai multe criterii: aria de cuprindere, obiectivele urmarite, pozitia elaboratorilor fata de unitatea turistica, derulara in timp si conexiunile cu alte analize diagnostic. a) Tipuri de analize diagnostic definite dupa aria de cuprindere. In functie de aria de cuprindere exista: diagnostic general, diagnostic partial, diagnostic de specialitate. Diagnosticarea generala se refera la organizatia in ansamblul sau, vizand structura si functionarea acesteia ca sistem global, si, pe aceasta baza, se stabileste un program de masuri pentru toate activitatile, inclusiv sistemul managerial al acesteia. De regula, diagnosticarea generala se efectueaza cand intreprinderea este confruntata cu probleme dificile sau cand se preconizeaza modificari majore in activitatile acesteia. Totdata, acest tip de analiza diagnostic se efectueaza cand sunt evidente deficientele dintr-un anumit domeniu de activitate. Diagnosticarea partiala se efectueaza pentru unul din domeniile de baza ale intreprinderii. Activitatea de ansamblu poate fi segmentata in domenii semnificative: financiar , comercial, productie, factorul uman, cercetare-dezvoltare si managerial. Diagnosticarea de specialitate este axata pe o problema majora, cum ar fi: calitatea produselor, costurile de productie, rentabilitatea firmei sau a unor grupe de produse. b) Tipuri de analiza diagnostic in functie de obiectivele urmarite Avand in vedere acest criteriu, deosebim: diagnostic de rezultate (de sanatate), diagnostic de perspectiva, diagnostic de ambianta si diagnostic de evaluare. Diagnosticul de rezultate vizeaza analiza principalelor rezultate obtinute de firma in trecut. In acest tip de diagnosticare se compara rezultatele obtinute la un moment dat cu obiectivele stabilite si cu rezultatele din trecut. Rezultatele obtinute evidentiaza starea de sanatate a firmei. Diagnosticul de rezultate arata evolutia firmei in timp. Diagnosticul de perspectiva sau de vitalitate evidentiaza potentialul organizatiei de a face fata unor cerinte si situatii viitoare. Diagnosticul de ambianta vizeaza aprecierea functionarii intreprinderii ca sistem care face parte din sistemul economiei nationale (macrosistem). In acest tip de diagnostic se analizeaza atat legaturile intre verigile organizatorice, cat si legaturile firmei cu mediul extern (legaturile cu furnizorii,cumparatorii,bancile, mass-media etc.). Diagnosticul de evaluare vizeaza analiza realizarii obiectivelor firmei si furnizarea de informatii pentru stabilirea obiectivelor pentru o perioada viitoare. Acest tip de diagnostic reprezinta o sinteza a primelor trei tipuri de diagnosticare.

c) Tipuri de analiza diagnostic dupa pozitia evaluatorilor Diagnosticul este si trebuie sa fie un produs al participarii coordonate si obiective a doi parteneri: specialistul diagnostician, pe de o parte si conducerea unitatii investigate, pe de alta parte. In functie de provenienta membrilor echipei de diagnosticare se poate realiza: diagnostic exogen, diagnostic endogen, diagnostic mixt. Diagnosticul exogen este realizat de specialisti din afara unitatii. Prezinta avantajul unei "priviri din afara", in acest fel sesizandu-se mai usor unele deficiente si cauzele care le genereaza si, adesea se obtin rezultate bune in ceea ce priveste calitatea si obiectivitatea analizei diagnostic. Diagnosticul endogen este realizat in intregime de specialisti din unitatea respectiva. Acestia trebuie sa aiba specializarea necesara, iar criteriul obiectivitatii e 242j95c ste esential in alegerea lor. Diagnosticul mixt reuneste membrii din intreprindere si din afara ei; este considerata cea mai buna metoda pentru ca prezinta avantajul unui "fond de informatii" completat cu experienta si capacitatea specialistilor din domeniu. d) Tipuri de analiza diagnostic definite dupa derularea in timp si conexiunile cu alte analize diagnostic In functie de acest criteriu, analizele diagnostic, se impart in: diagnostic in"cascada" si diagnostic direct. Diagnosticul in cascada (plurifazic) este compus din mai multe diagnostice partiale, ce deriva unul din altul in functie de conexiunile cauzale identificate. Diagnosticul direct (monofazic) se efectueaza independent, fara relatie cu precedentele sau cu urmatoarele si se deruleaza intr-o singura etapa. e) Dupa timpul efectuarii: a) Diagnosticul anual - determinat de nchiderea exercitiului care se finalizeaza de fapt n raportul de gestiune. b) Diagnosticul periodic - lunar, trimestrial, semestrial. c) Diagnostic determinat de schimbari n statutul si functiunea ntreprinderii.

f) Dup natura diagnosticului : Diagnosticul mediului concurenial Diagnosticul strii economice Diagnosticul strii financiare