Riscul şi incertitudinea

în activitatea bancară

Autor: Vasile ANDREEV Conducător științific:

FBr 202 Angela SECRIERU
1 CONCEPTUL DE RISC ȘI INCERTITUDINE BANCARĂ

2 CLASIFICAREA RISCURILOR

3 ETAPELE GESTIUNII RISCULUI BANCAR

INDICATORI DE MĂSURARE A RISCURILOR

4 DIN ACTIVITATEA BANCARĂ
 INTRODUCERE
Riscul și incertitudinea sunt
componente interdependente a
sistemului economic. Riscul este
prezent în orice activitate
economică și șiretlicul lui constă
în faptul că numai acceptând riscul
ai posibilitatea de a obține nivelul
profitului așteptat, precum situația
poate să fie și inversă.
Prognozele cele mai optimiste se pot
ruina din cauza unor circumstanțe,
care nu pot fi prevăzute. În ceea ce
privește riscul bancar este și mai
complicat reieșind din faptul că
băncile riscă nu numai cu resursele
proprii, dar și cu mijloacele
financiare ale clienților săi.
Actualitatea și importanța temei cercetare

 Ținând cont de faptul că, criza economică care persistă

de ani de zile are efecte de durată și se resimte uneori
chiar de fiecare cetățean implicat sau nu în sistemul Obiective:
bancar, fie și de regiuni întregi, tema de cercetare  analiza evoluţiei noţiunii de risc și incertitudine la
nivel micro și macroeconomic
propusă are un caracter deosebit și destul de actual.  remarcarea dezvoltării managementului riscului
bancar
 evidenţierea aspectelor importante ale manifestării
 În acest context, considerăm oportună analiza profundă a riscului bancar în perioada de criză și implicării
organelor de reglementare internaționale
riscurilor în sectorul bancar, care reprezintă o verigă
semnificativă a economiei Republicii Moldova. Generarea
crizelor economice mondiale pe parcursul anilor și situația
economică actuală au constituit și constituie motorul unor
reevaluări continui a tehnicilor și metodelor aplicate în
managementul riscului bancar.
 1. CONCEPTUL DE RISC
ȘI INCERTITUDINE BANCARĂ

Academicienii Costin C.
În teoria clasică riscul se Kiritescu și Dr. Emilian
limitează la așteptarea M.Dobrescu, definesc
matematică a pierderilor, care notiunea de risc ca
pot apărea în cazul alegerii „examinarea în termen
uneia din variantele posibile. În probabilistic a posibilității de
acest caz, riscul este reprezentat obținere a unor rezultate
ca pierderile care apar în urma favorabile sau nefavorabile
realizării unei sau altei decizii. într-o afacere: eveniment
viitor și probabil a cărui
producere ar putea provoca
anumite pierderi.
1.2 CLASIFICAREA RISCURILOR.
CRITERIU DE CLASIFICARE
Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice Riscuri
activității bancare în trei categorii:

financiare comerciale de mediu

- de credit - de produs
- ratei - de deficit
dobanzii - de - economic
- de lichiditate piata -
- de schimb -de imagine competitional
valutar
comerciala
-insolvabilitati
 RISCUL DE CREDIT
Riscul de credit presupune dobânda sau
creditul să nu fie rambursate la scadență
sau să fie rambursate parțial. Acest risc
este specific băncilor a căror funcție
importantă în economie este creditarea.

• Prevenirea riscului de credit-vizează divizarea riscului și

constituirea garanțiilor. Divizarea riscului are ca obiectiv reducerea
posibilității înregistrării unor pierderi mari din partea băncii. 
• Măsurarea riscului de credit. Măsurarea riscului de credit constă în
stabilirea unei limite maxime a activelor cu risc față de fondurile proprii
* ale băncii prin calcularea raportului de solvabilitate (norma Cooke) și
pe care banca va trebui să o respecte.
• Gestiunea riscului de credit. Gestiunea riscului consta in utilizarea
unor tehnici prin care banca poate sa diminueze (elimine) pierderile sau
* poate sa salveze creditul.
RISCUL RATEI DOBÂNZII
Riscul ratei dobânzii se datorează
fluctuațiilor în nivelul ratei dobânzii, atât la
active, cât și la pasivele din portofoliul
băncii. Riscul ratei dobânzii se manifestă
asupra băncii sub doua forme:

A doua formă a acestui risc

Prima formă constă în
constă în deteriorarea situației
pierderi (diminuarea venitului
patrimoniale a băncii
din dobânzi) ca urmare a unei
(diminuarea capitalului propriu)
variații neconvenabile a ratei
ca urmare a variației ratei
dobânzii.
dobânzii.
RISCUL DE SCHIMB VALUTAR
Detinerea activelor si pasivelor in devize face
ca banca sa fie expusa riscului de schimb, ca
urmare a variatiei cursului de schimb
valutar.Riscul de schimb valutar si riscul
dobanzii se intrepatrund pentru ca, cumpararea
sau vanzarea la termen a valutei, da nastere
riscului de schimb, iar plasarea capitalului astfel
obtinut da nastere riscului de dobanda. RISCUL DE LICHIDITATE
Riscul de lichiditate constă în
probabilitatea ca banca să nu-și poată
onora plățile față de clienți, ca urmare a
devierii proporției dintre creditele pe
termen lung și creditele pe termen scurt și
a necorelării cu structura pasivelor băncii.
RISCUL INSOLVABILITATII
Riscul insolvabilității este consecința
manifestării unuia sau mai multor riscuri
prezentate și pe care banca nu le-a
prevenit. Riscul de insolvabilitate arată
cât din valoarea fondurilor proprii ale
băncii poate decădea inainte ca poziția
creditorilor ei să fie pusă în pericol.
Gestiunea acestui risc ține de mărimea
fondurilor proprii ale băncii, deoarece,
indiferent de eficacitatea acțiunilor
intreprinse pentru a gestiona riscurile,
apariția pierderilor este posibilă mereu,
de unde și survine necesitatea măririi
permanente a fondurilor proprii.
 2.ETAPELE GESTIUNII RISCULUI BANCAR
2.1 Identificarea și analiza riscului

Corelat cu raportările contabile, organigrama

Identificarea și analiza riscului devine o
doctrină absolut necesară odată cu
schimbările ce apar în activitatea băncii
și în riscurile rezultate. Analiza riscului
este continuă, ea nu se încheie niciodată,
este la fel de continuă cum sunt și
schimbările intervenite în tranzacțiile
bancare.
băncii poate de un mare ajutor în stabilirea
departamentelor care pot fi responsabile de
expunerea la risc a acesteia și care au sarcina de a
face analiza tipurilor de risc implicate.
Se elimină astfel posibilitatea unei pierderi
înregistrate între momentul apariției unui risc și
momentul descoperirii acestuia prin analiza
înregistrarilor financiare și contabile.
2.2 CONTROLUL ȘI ELIMINAREA RISCURILOR

Pe măsură ce riscul este identificat, se trece la a doua etapă,

care constă în eliminarea sau controlul riscului
Controlul riscului constituie o sarcină permanentă și
individuală ce se exercită în interiorul fiecărei bănci, dar
acesta se asigură și de banca prin departamente specializate
și de supraveghere.

Banca centrală emite norme care reglementează expunerea la

risc și, prin acestea, exercita controlul in bancile comerciale.
 2.3 TRANSFERUL RISCULUI
În practica unor bănci există
sistemul de transferare a
riscului prin sistemul
asigurărilor, polița de asigurare
fiind considerată ca un mijloc
de transferare a riscului.
O altă formă de transfer a riscului
poate fi considerată numirea unor
persoane cu responsabilități
speciale, care ar putea depista
prealabil aceste vulnerabilități și
astfel ar putea fi înlătuarte cu ma
puțin efort
În realitate, în functie de
dimensiune și diversitate,
banca își structurează propria
organizare în domeniul
managementului riscului,
organizare care este de o
maximă importanță pentru
siguranța și viitorul său.
 3. INDICATORI DE MĂSURARE A
RISCURILOR ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ

subsistemul indicatorilor riscului de credit

subsistemul indicatorilor riscului de lichiditate

Literatura de specialitate, prezintă
 sistemul 
indicatorilor utilizaţi pentru măsurarea subsistemul indicatorilor riscului valutar
riscurilor financiare printr-un susbsistem
de indicatori clasificaţi astfel: subsistemul indicatorilor riscului de insolvabilitate

subsistemul indicatorilor riscului ratei dobânzii

 2.1 Subsistemul indicatorilor riscului de credit

• Cu cât indicatorul are valori mai

Rata credite mari,cu atât activitatea bancară 
totale/total active este percepută mai riscantă
• E indicat ca valoarea acestui
indicator sa fie cât mai mică
Rata creditelor
restante
• Conform standardelor limita
maximă admisă este de 6%
Rata fondurilor de • O valoare supraunitară a
rezervă și pierderi din acestui raport evidenţiază un
credite management prudent
 Toate prevederile privind riscurile bancare
sunt reale în măsura dezvoltării culturii de risc în
banca comercială. Una din cauzele principale a
dezvoltării lente a culturii de risc poate fi
susținerea insuficientă a managementului riscurilor
din partea conducerii superioare a băncii.
Înțelegând importanța implementării
instrumentelor de gestiune a riscurilor bancare,
conducerea nu întotdeauna conștientizează că
gestiunea riscurilor se referă nu numai la
managerii de risc, dar și la ceilalți colaboratorii ai
băncii.
Încă o barieră în dezvoltarea culturii de
risc constă în rezistența oamenilor de afaceri
la încercările de a vedea activitatea lor sub alt
punct de vedere, la prognozarea variantelor
alternative a evoluției evenimentelor. De
aceea, foarte multe lucruri trebuie să fie
întreprinse pentru crearea comunicării corecte
privind rolul managerilor de risc ca parteneri
și ca contragreutate constructivă în procesul
de luare a deciziilor
manageriale.