Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect la disciplina:
Riscul valutar
Student:Negru Daniel
Specializarea:FB
An de studiu:III
Grupa:3
Oradea,
11.12.2012
CUPRINS
Bibliografie
2
CAPITOLUL 1
Piața financiară este extrem de volatilă datorită influenței unui număr mare
de factori obiectivi și subiectivi.Din această cauză în lupta lor cu maximizarea
profitului,instituțiile de credit se confruntă în permanență cu tot felul de riscuri.
3
riscurilor la aceste evenimente,fenomene implacabile și exterioare tranzacției;ea
nu include pierderile cauzate unui partener de conduita culpabilă a celuilalt ,în
speță ceea ce este cunoscut sub denumirea de „risc de neplată”.
Definiţia care ilustrează cel mai cuprinzător riscul aparţine lucrării “Băncile
– Mică Enciclopedie” publicată de Editura Expert în 1998, în care autorii (Acad.
Costin C. Kiriţescu şi Dr. Emilian M. Dobrescu) definesc riscul într-o afacere
ca “eveniment viitor şi probabil a cărei producere ar putea provoca
anumite pierderi.
1
Riscul bancar se poate spune că este un fenomen care apare pe parcursul
derulării operațiunilor bancare și care provoacă efecte negative asupra
activităților respective,prin deteriorarea calității afacerilor ,diminuarea profitului
sau chiar înregistrarea de pierderi,afectarea funcționalității băncii.1
1
Ligia Golosoiu,Managementul riscului bancar,,Editura Expert,București 2000.
4
1
Riscul reprezintă posibilitatea de nerealizare a câștigului scontat sau de
apariție a unei pierderi în tranzacțiile economice ,ca urmare a producerii unor
evenimente sau fenomene cu impact asupra afacerilor societății
comerciale/operatorului.
5
a.1. riscuri fizice (distrugeri, accidente, avarii)
a.2. riscuri financiare (generate de operaţiunile bancare tradiţionale);
a.3. riscuri criminale şi frauduloase (fraude, deturnări de fonduri);
a.4. riscuri de răspundere (nerespectarea normelor bancare);
6
În perioada actuală, marcată de complexitatea şi diversificarea tot mai
accentuată a tipurilor de tranzacţii care se derulează pe piaţa valutară,
problematica riscului cursului de schimb a cunoscut o dezvoltare fără precedent.
În literatura de specialitate există diverse definiţii ale riscului valutar, toate însă
gravitând în jurul a trei piloni:averea acţionarilor,activele firmei şi poziţia
financiară a firmei, ceea ce pune în evidenţă faptul că teoreticienii au acordat o
atenţie deosebită riscului valutar ca element specific mediului extern al
corporaţiei moderne, şi mai puţin riscului valutar ca risc specific sistemului
bancar.
2
Definiție:Riscul valutar este o parte componentă a riscului de piață ,care
rezultă din variațiile cursurilor valutare și își are originea în necorelările dintre
valorile activelor și datoriilor exprimate în diferite monede.
Prin risc valutar mai putem înțelege probabilitatea existenței unui câștig
sau a unei pierderi în urma modificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor
monetare sub influenţa diverșilor factori:economici,monetari, financiari, sociali
şi politici.
7
Riscul valutar rezultă din variațiile cursurilor valutare ale monedei autohtone
ale unei bănci față de alte monede.Acesta este generat de o necorelare și poate
aduce pierderi unei bănci ca rezultat a unor variații nefavorabile ale cursului
valutar,în cursul perioadei în care are o poziție deschisă bilanțieră și una
nebilanțieră.fie la vedere,fie la termen,pentru o anumită valută..
Riscul valutar este de natură speculativă și de aceea poate da naștere unui câștig
sau unei pierderi,în funcție de sensul în care evoluează cursul valutar ș dacă
banca are o poziție netă,lungă sau scurtă ,în valuta respectivă.
8
În principiu ,fluctuațiile valorii monedei autohtone care creează riscul valutar
rezultă din variațiile ratei dobânzii din străinătate și din țară care sunt,la rândul
lor,date de diferențele de inflație.Fluctuații ca acestea sunt în mod normal
motivate de factori macroeconomici și se manifestă pe perioade de timp relativ
lungi,deși sentimentul pieței valutare poate adesea accelera recunoașterea
trendului respectiv.
9
Expunerea la riscul valutar poate fi abordată din trei perspective:
1. Expunerea tranzacţională
rezultă din evidenţele contabile şi constă în utilizarea mai multor valori ale
cursului de schimb pentru a evalua aceleaşi active. Expunerea are o anumită
semnificaţie numai pe termen scurt, putând fi minimizată prin operaţiuni de
hedging.
2. Expunerea economică
10
CAPITOLUL 2
3
Ion Nițu,Managementul riscului bancar,Editura Expert,București,2000.
11
Pentru realizarea celor douǎ etape de analizǎ a riscului trebuie parcurşi urmǎtorii
paşi:
1) definirea şi identificarea periodicǎ a tipurilor de expuneri care pot afecta
banca;
2) evaluarea riscului prin determinarea valorii absolute a expunerilor nete pentru
fiecare valutǎ, în contextul volatilitǎţii anticipate a pieţelor valutare;
3) controlul riscului valutar prin: formularea politicii valutare a bǎncii,
desemnarea persoanelor autorizate sǎ angajeze operaţiunile valutare,
determinarea procedurilor de expunere la risc, stabilirea limitelor de expunere;
4)executarea tranzacţiilor propriu-zise.
12
Banca ale cărei creanțe depășesc angajamentele sale de plată într-o anumită
valută preia o poziție lungă, dacă există o probabilitate ridicată ca acea valută să
intre într-un proces de apreciere. În caz contrar, banca preia o poziție scurtă.
13
capacitatea acesteia de a face față plaților într-o anumită valută, limitând
expunerea bancară la risc valutar.
Prin poziție valutară se înțelege diferența dintre activele si pasivele unei bănci
într-o anumita valută, existând urmatoarele situații:
- poziție valutară lungă, atunci când activele sunt mai mari decât pasivele;
- poziție valutară scurtă, atunci când pasivele sunt mai mari decât activele.
14
Poziția valutară globală exprimă, expunerea valutară globală a băncii şi
prezintă dezavantajul oricărui indicator agregat, şi anume atenuarea influenţei
fiecărei poziţii valutare individuale.
Atunci când poziţiile lungi sunt corelate cu cele scurte ale diverselor
devize,expunerea băncii la riscul valutar ar fi practic nulă.Întrucât valutele nu
sunt perfect corelate, modul în care o bancă îşi alege să gestioneze riscul valutar
este dat de calculul poziţiilor deschise nete aferente valutelor pentru
determinarea poziţiei deschisă netă totală.
Descrierea societății:
15
în 2007. La 17 decembrie 2007, Banca a primit licenţa Băncii Naţionale a
Moldovei.
Adresa juridică a Băncii este următoarea:
Str. Ştefan cel Mare şi Sfânt 65
MD-2001, Chişinău
Republica Moldova
Riscul valutar
16
Banca stabileşte limitele maxime ale poziţiilor valutare deschise.
17
18
Poziția netă de bilanț:
192.807.857 (MDL)
(523.106)(EUR)
(891.612)(USD)
304.977(Altele)
191.698.116(Total)
19
20
21
22
Banca a efectuat analiza sensibilităţii la riscul valutar la care se expune în
mod rezonabil la sfârşitul
perioadei, indicând modul în care contul de profit şi pierderi ar fi fost
afectat de modificările
posibile în urma acestui risc
23
CAPITOLUL 3
a)fluxurile comerciale
- abordările tradiționale pun accent pe impactul exporturilor și importurilor de
bunuri/servicii asupra stabilirii cursurilor de schimb, întrucat acestea sunt
principalele componente ale cererii și ofertei pentru orice valută. În ultimii 20 de
ani însă, în balanța de plăți externe, fluxurile comerciale au fost devastate de
cele de capital, o tendință care pare să se mențină și în viitor, acestea preluând
astfel rolul determinat în influențarea cursurilor de schimb;
b)inflația relativa
- potrivit parității puterii de cumpărare ,moneda unei țări cu o rată a inflației mai
mare tinde să se deprecieze față de moneda unei țări cu inflația mai mică în
absența unei asemenea ajustari fiind afectată competitivitatea economică și
implicit, balanța de plăți;
c)dobânzile relative
24
- în situația în care toate celelalte condiții sunt identice, țara cu rate ale
dobânzilor mai înalte va atrage investitori dintr-o țara cu rate ale dobânzilor mai
scăzute, acest lucru este posibil numai în cazul absenței variațiilor de curs între
monedele celor două țări. De altfel, între dobânzile relative și cursul de schimb
prognozat există o legatură strânsă, care determină deciziile de investire într-o
monedă sau alta;
d)investțtiile de capital
-infuzia de investiții de capital este determinată de o serie de factori de bază ,
cum ar fi o piață a valorilor mobiliare atractivă, care presupune că va primi
afluxuri de capital, cu efect asupra întăririi monedei naționale.
Este posibil însă ca investițiile să se facă numai în acțiuni, evitandu-se
investițiile în moneda țării respective.
25
afectat de fluctuațiile cursului de schimb. În functie de consecințele generate de
acestea,expunerile valutare pot fi încadrate în mai multe categorii și anume:
a) Expunerile de tranzacții
b) Expunerile de conversie
c)Expunerile economice
26
manifestării efectelor generate de expunerile valutare, este absolut necesară
cunoașterea acestora și elaborarea unor politici specifice pentru reducerea
riscului pe care îl determină.
a)Corelarea expunerilor;
b)Protecția surogat.
27
funcție de cerere și ofertă,ceea ce favorizează menținerea competitivității
economice.Se paote vorbi însă și de unele dezavantaje,comerțul internațional 4
fiind îngreunat de modificarea repetată a prețurilor pe seama variației cursurilor
de schimb,la fel ca și elaborarea planurilor de perspectivă.
4
Ion Nițu,,Managementul riscului bancar,Editura Expert,Bucuresti,2000,pp:234-238
28
b)SWAP-ul valutar;
SWAP-ul valutar este o tranzacție complexă,ce presupune combinarea a două
opțiuni simple de vânzare-cumpărare de valută,operațiuni care se realizează
simultan,dar au scadențe diferite.
SWAP-ul valutar a apărut din necesitatea de acoperire a unor angajamente într-
o valută,pe o anumită perioadă,din disponibilitățile într-o altă valută ,făra a
modifica la termen structura angajamentelor și a disponibilităților în cele două
valute.
În funcție de tipul operațiunilor efectuate în fiecare din cele două ramuri ale
unei tranzacții SWAP, distingem următoarele categorii principale :
-SWAP”buy and sell”:când se cumpără o valută(valuta principală contra altei
valute,simultan cu operațiunea inversă de vânzare a valutei principale contra
celeilalte valute ,fiecare operațiune având altă dată de valută.
-SWAP*sell and buy*:când se vinde valuta principală ,simultan cu recuperarea
acesteia contra altei valute,fiecare operațiune având altă dată de valută.
Operaţiunile SWAP sunt operaţiuni la termen, care permit plasarea unor sume
în devize aflate în exces, dar pot fi efectuate doar în legătură cu valutele cele mai
importante care cotează atât spot, cât şi la termen.
Opţiunile SWAP sunt opţiuni pe contracte swap de valute. Acestea dau dreptul
deţinătorului de opţiuni de a începe, la un anumit termen o operaţiune swap.
Exemplu:
29
Dacă ocompanie plănuieşte ca peste 6 luni să obţină un credit pe 5 ani cu
dobândă variabilă,dobânda pe care doreşte să o preschimbe într-o dobândă fixă
prin intermediul unui swap, compania poate achiziţiona, prin plata unei prime, o
opţiune swap prin care poate intra, peste 6 luni, într-o operaţiune swap în care să
plătească o dobândă fixă şisă primească o dobândă variabilă.
Dacă spre exemplu, dobânda fixă stipulată în opţiunea swap este de 12% şi peste
6 luni dobânda fixă pentru un contract swap pe cinci ani ar fi mai mică de
12%,atunci compania va abandona opţiunea şi va încheia un contract swap de
dobândă.
Dacă dobânda ar fi mai mare de 12%, atunci compania va exercita opţiunea şi va
obţine un contract swap mai avantajos decât cel existent pe piaţă la acea dată.
c)Operațiunile futures
30
Deși are o funcție similară contractului forward ,contractul futures se deosebește
de acesta prin faptul că este tranzacționat la bursă, și nu negociat între cele două
părți,ca în primul caz.Inevitabil,aceasta semnifică o flexibilitate mai scăzută.
Contractele futures sunt cotate zilnic la bursă,astfel încât pierderile unei părți
sunt transferate ca venituri celeilalte părți.Acoperirea unei poziții valutare
„short”(datorii la termen într-o valută) sau „long”(creanțe într-o valută),se poate
realiza prin luarea unei poziții de sens contrar.
.
d)Opțiunile valutare
Există două tipuri de bază de opţiuni: CALL (de cumpărare) şi PUT (de
vânzare).
Opţiunea CALL dă dreptul deţinătorului, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra
ovalută contra alteia, la o anumită dată şi la un anumit preţ, în timp ce opţiunea
31
5
PUT dădreptul, dar nu şi obligaţia, de a vinde o valută contra alteia, în aceleaşi
condiţii.
O opțiune PUT se numește „in the money” dacă are valoare intrinsecă,adică
dacă prețul de exercitare este mai bun decât prețul prevalent al pieței.
O opțiune CALL este „in the money” dacă prețul de exercitare este mai mic
decât prețul zilei,ceea ce înseamnă deținătorul opțiunii decide executarea
tranzacției,pentru ca a cumpărat la un preț mai mic și poate revinde la un preț
mai ridicat.
5
Nennie van Greuning,Sonja Rajovic;Analiza și managementul riscului bancar .Evaluarea guvernanței
corporative,Cas de Editură Irecson,București,2003,pp:155-160
32
O bancă are o poziție netă în valută și este expusă la riscul valutar ,atunci când
activele și datoriile sale nu sunt egale într-o anumită valută.Băncile trebuie să
aibă politici în scris care să guverneze activitatea lor valutară și să limiteze
expunerea lor la riscul valutar și implicit la pierderi potențiale.
6.Limita de concentrare.
Valoarea de piață a unui contract exprimnat în valută este de regulă senzitivă la
scadența contractului dar și la cursurile de schimb dintre monedele relevante.
7.Riscul de (ne)decontare.
Decontarea poate deveni complexă în contextul operațiunilor valutare ,întrucât
poate implica părți aflate în diferite zone de fus orar,și cu programe de lucru
diferite.O poziție deschisă poate dura câteva ore, și deși pierderile efective
rareori se materializează ,dimensiunea unei pierderi potențiale poate fi
mare.Deși riscul de decontare poate fi micșorat de cererea unor garanții,banca
33
trebuie de asemenea să stabilească limite specifice asupra expuneii la riscul de
decontare.
8.Riscul partenerului.
Toate tranzacțiile care implică contracte străine sau creanțe în valută implică și
riscul partenerului-expunerea la pierdere datorită incapacității partenerului de
contract de a efectua plățile anticipate.
34
Capitolul 4
CONCLUZII ȘI
POSIBILITĂȚI DE PERFECȚIONARE A GESTIUNII RISCULUI VALUTAR
BANCAR
Concluzii:
O poziție scurtă (active mai mici decât pasivele într-o valută) pentru bancă
implică riscul să fie nevoită sa plătască pentru obligațiile sale un cost mai mare
decât cel anticipat.
35
b)Pentru a estima limita de suportabilitate a riscului valutar, separat de
dimensiunea expunerii, se impune studierea volatilității cursului de schimb în
trecut și în perspectiva, fiind necesară, de asemenea, evaluarea trendului
economic si politic.
36
f)Una dintre problemele actuale ale băncilor româneşti în gestionarea riscului
valutar vizează restricţiile de utilizare a derivatelor.6
Acestea sunt instrumente sintetice a căror valoare derivă din cea a unui tip
specific de activ,pasiv,rată de referință sau indice.Derivatele sunt destinate
reducerii riscurilor ,dar uneori creează expuneri suplimentare și dependențe
proprii.Eventuala contribuție ce revine acestora la creșterea riscului sistemic
constituie subiectul unor îndelungi dezbateri între specialiști.
6
În vederea limitării ricurilor financiare ce pot apărea ca urmare a desfășurării
de operațiuni valutare ,societățile bancare au obligația să posede:
-un sistem de evidență care să permită atât înregistrarea imediată a operațiunilor
valutare,cât și determinarea pozițiilor individuale și a pozițiilor valutare.
-un sistem de control permanent pentru verificarea procedurilor interne necesare
îndeplinirii dispozițiilor de mai sus.
6
Vasile Dedu,Gestiune și audit bnacar,Editura Economică,2008
37
Bibliografie
*Basno Cezar, Dardac Nicolae, Management bancar, Bucureşti,
Ed.Economică, 2002;
*www.ectap.ro
38
39