3.6 Analiza în frecvență a semnalelor discrete periodice.

Serii Fourier
pentru semnale discrete periodice
Analiza spectrală a unui semnal discret se face cu ajutorul transformatei Fourier discrete care
se calculează folosind algoritmului FFT (Fast Fourier Transform — transformata Fourier rapidă).
Analiza spectrală este procesul prin care sunt identificate frecvențele prezente în semnalul
eșantionat. La fel ca semnalele analogice, semnalele discrete sunt de două tipuri:
• semnale periodice — conținutul în frecvență al semnalului poate fi calculat utilizând o
singură perioadă a acestuia,
• semnale cu suport finit (neperiodice și eventual nestaționare) — pentru stabilirea
conținutului în frecvență se iau porțiuni succesive din semnal (cadre sau ferestre), fiecare
cadru având un suport finit; în fiecare cadru se calculează conținutul în frecvență pentru
intervalul de timp corespunzător cadrului.
DFT - Transformata Fourier Discretă pentru o secvență discretă de N eșantioane în domeniul timp
este tot o secvență discretă de N componente spectrale în domeniul frecvență.

Forma exponențială a DFT

n20 (3.19)

Forma trigonometrică a DFT

(3.20)
Unde: n = 1, 2, ... N - indexul care parcurge mulțimea momentelor discrete de timp în raport cu
care este discretizat semnalul analogic
N - numărul de eșantioane din secvența care formează semnalul eșantionat k = 0, 1, 2, ... (N-
1) - indexul care parcurge mulțimea frecvențelor discrete în raport cu care se calculează DFT
Xe(k) -componenta DFT corespunzătoare frecvenței discrete de rang k respectiv X(O), X(l),
X(2),...
Amplitudinea componentei spectrale de rang n lxnl=
(3.21)
Faza componentei spectrale de rang k

1
 Timp Data

Frecventa
componentei
spectrale k
fŃ- (k/lV)t

Frecventa
O k
df-fe/N
Fig. 3.35 Analiza în frecvență a semnalelor discrete periodice cu ajutorul seriei Fourier.

Secvența Xe(k) este formată din componente spectrale separate prin intervale constante df unde

df= fe/N
Tab. 3.3

1 1 • fJN
2

k k• fUN
EXEMPLU 1 (DFT)
Un semnal analogic având legea de variație în timp:
x IO•sin (2 (3.23)
(frecventa semnalului este egala cu 1Hz, perioada este egala cu 1 s) este eșantionat cu o perioadă de
eșantionare de 0,125 s pe un interval de timp de 1 s (pe o perioada a semnalului analogic). Rezulta
N = 8 eșantioane prezentate în tabelul 2.x.
Tab. 3.4 Valorile eșantioanelor pentru semnalul analogic (3.23)
n
1 7,071

2
 2 10,000
3 7,701
4 0,000
5 - 7,071
6 - 10,000
7 - 7,071

8 0,000

Time (s)

Fig. 3.36 Semnalul analog (323) alături secventa de 8 eșantioane care formează semnalul discret.

Deci: Te = 0,125 S , Freqnency H:

Fig. 3.37 Spectru de frecvență pentru semnalul (3.23).
În concluzie: DFT pentru semnalul din fig. 3.36 are o singură componentă a cărei frecvență
este egală cu 1 Hz, valoarea corectă a frecvenței semnalului analogic (vezi fig. 3.37).
Tab. 3.5 Spectru de frecvență pentru semnalul (323) prezentare tabelară.
k fk(Hz) X(fk) I X(fk) I

3
 1 1 -IOi 10
2 2

3 3

4 4
EXEMPLUL 2 (DFT)
Un semnal analogic având legea de variație în timp
(3.24)
Semnalul este format din suma a două semnale periodice sinusoidale:
frecvențele celor două semnale sunt: 1000Hz și respectiv 2000Hz,
valoarea de vârf sunt: IV pentru primul semnal și 0.5V pentru cel de-al doilea,
fazele inițiale sunt: O și 135 grade (3 TI/4 radiani).
Semnalul analogic este eșantionat cu fe = 8000 Hz (eșantioane/secunda) căreia îi corespunde un
timp de eșantionare Te = life = 1/8000 = 0.000125 s.
Tab. 3.6 Valorile eșantioanelor pentru semnalul analogic (3.24)

0,35355

1 0,35355
2 0,64645
3 1,06066

4 0,35355
5 -1,06066
6 -1,35355
7 -0,35355
1.5

(a)

4
 Fig. 3.38 Reprezentarea semnalului analog (2.24)
În figură sunt reprezentate semnalul analogic, secvența de eșantioane și cele două sinusuri care
compun semnalul

k x (n)=0 - semnalul nu are componentă continuă

k l,fk- =1000Hz

0,000- fr4, Un
exemplu de calcul pentru X(l) este prezentat în continuare:

termenul obținut pentru n = 0

- termenul obținut
pentru n- 1
termenul obținut pentru n = 2
termenul obținut pentru n = 3
termenul obținut pentru n = 4
termenul obținut pentru n = 5
termenul obținut pentru n = 6
termenul obținut pentru n = 7

L- 450
+900

5
4. Mijloace de măsurare
4.1 Generalități

Pentru măsurarea semnalelor electrice în scopul obținerii unor valori care să caracterizeze
măsurandul se utilizează:
• aparate analogice (mărimea de ieșire este o funcție continuă de mărimea de intrare)
electromecanice și electronice
• aparate digitale (dependența dintre rezultatul măsurării și mărimea de măsurat este o funcție
discontinuă)
Măsurările se realizează:
• în curent continuu: doi parametri de măsurat — mărimea și semnul
• în curent alternativ: parametrii definiți anterior
• în regim nestaționar (tranzitoriu): vizualizarea sau înregistrarea legii de variație în timp a
semnalului măsurat
Dacă mărimea primară (tensiune sau curent) se situează în afara domeniul de măsurare, se folosesc
dispozitive auxiliare pentru extinderea domeniul de măsurare:
• pentru curent - șunt sau senzori inductivi (transformator de curent, bobină Rogowski, senzor
Hall etc.) pentru tensiune - divizor de tensiune, transformator de tensiune.

4.2 Caracteristicile metrologice ale mijloacelor de măsurare analogice

Vom face referire la comportarea mijloacelor de măsurare, în raport cu mărimea supusă

măsurării și modul de obținere a rezultatelor. Caracteristicile au mai fost inventariate și în cursurile
anterioare ele aplicându-se oricărui mijloc de măsurare fie el analogic sau digital.
Intervalul de măsurare, este intervalul de valori ale mărimii de măsurat, cuprins între o limită
inferioară și una superioară, unde mijlocul de măsurare furnizează informații cu incertitudini de
măsurare prestabilite. Domeniul de măsurare se împarte în mai multe subdomenii, numite game (scări)
de măsurare.
Rezoluția este o caracteristică de ieșire a mijlocului de măsurare fiind egală cu cea mai mică
valoare a mărimii de intrare, care determină o variație sensibilă a mărimii de ieșire.
Sensibilitatea este o caracteristică de transfer a aparatului fiind egală cu cea mai mică variație
a măsurandului care poate fi pusă în evidență de către mijlocul de măsurare. Sensibilitatea (S) este
raportul dintre variația mărimii de ieșire și de intrare.
s AX

Constanta aparatului, este inversul sensibilității. C = 1 / S

Pragul de sensibilitate este o caracteristică de intrare și reprezintă cea mai mică variație a
măsurandului pe care mijlocul de măsurare poate să o pună în evidență.

1
OBS: Rezoluția este o mărime ce caracterizează mărimea de la ieșirea mijlocului de măsurare, pragul
de sensibilitate caracterizează mărimea de la intrarea acestuia, iar sensibilitatea reprezintă
caracteristica sa de transfer.

O altă categorie de caracteristici metrologice evidențiază efectul erorilor/incertitudinilor care intervin

în procesul de măsurare:
Exactitatea sau acuratețea (accuracy în limba engleză) unui mijloc de măsurare este gradul
de concordanță pe care acesta îl asigură intre rezultatul unei măsurări și valoarea adevărată a
măsurandului. Exactitatea este așadar un concept calitativ prin intermediul căruia se evaluează
corectitudinea unei măsurări. La efectuarea unei măsurări se obține valoarea măsurată a mărimii
supuse măsurării. Dar datorită aparatului de măsurat și a celorlalți factori implicați în procesul de
măsurare, valoarea măsurată obținută este diferită de valoarea adevărată a mărimii de măsurat, deci
măsurarea este caracterizată de o anumită incertitudine. Pentru a estima incertitudinea de măsurare
trebuie să fie evidențiate toate erorile ce afectează măsurarea.
Exactitatea unui mijloc de măsurare se garantează numai pentru anumite valori impuse
condițiilor exterioare care pot influența procesul de măsurare numite condiții de referință
(temperatură, presiune, umiditate, tensiune de alimentare etc). În acest caz apar erorile de bază ale
mijlocului de măsurare. Nerespectarea condițiilor de referință conduce la apariția unor erori
suplimentare.
Clasa de exactitate reprezintă simbolic, prin indicii de clasă, anumite caracteristici
metrologice ce trebuie să le îndeplinească mijlocul de măsurare. Trebuie remarcat faptul că prin clasa
de exactitate nu se indică direct incertitudinea de măsurare. De regulă, prin clasa de exactitate se
exprimă eroarea tolerată fie prin eroarea raportată, fie prin eroarea relativă sau o combinație a
acestora. De exemplu, la instrumentele electrice indicatoare este normată eroarea raportată, la măsuri
- eroarea relativă, iar la aparatele electronice numerice o combinație a acestora. Indicii de clasă sunt
standardizați pentru tipuri de mijloace de măsurare; de exemplu:
pentru aparatele electrice analogice, clasele de exactitate standardizate sunt: 0,05; 0,1; 0,2; 0,5;
1; 1,5; 2,5; 5; 10 - clasa de exactitate fiind definită ca eroare raportată maximă în procente,
raportarea făcându-se la intervalul de măsurare
/(Xmax - 100 (4.1) pentru mijloacele de măsurare
numerică, exactitatea se determină în funcție de valoarea măsurată și de domeniul de măsurare
- de exemplu: (±0.005% din citire + 0.002% din domeniu) ceea ce conduce Ia o caracteristică a
incertitudinii de măsurare ce poate fi descrisă cu ajutorul unei ecuații de tipul: y = ax + b. O
prezentare grafică a conceptului respectiv este realizată în figura 4.1 (vezi prezentare).
Exactitatea sau acuratețea sunt concepte care sunt în strânsă legătură cu noțiunea de precizie.
Precizia măsurării este concordanța dintre indicații sau valori măsurate ale mărimii obținute
prin măsurări repetate ale aceluiași măsurand, în condiții specificate. Precizia se referă așadar Ia
capacitatea unui aparat de măsură de a asigura aceleași rezultate în mod repetat.
A nu se confunda precizia cu exactitatea acestea fiind caracteristici independente ale unui aparat de
măsură care poate fi precis dar inexact.
Un exemplu comun folosit pentru a explica precizia unui aparat de măsura este cel de tragere
la țintă cu o armă (fig. 4.2). Acest exemplu presupune că arma trage din aceeași poziție/loc în același
punct luat ca reper pe țintă. Dacă orificiile făcute de gloanțe în țintă sunt grupate, dar în afara de

2
țintei, arma (trăgătorul) poate fi considerat precis, dar nu și exact. Dacă orificiile sunt grupate și sunt
în centrul țintei, arma (trăgătorul) este și exact și precis. Iar dacă orificiile sunt răspândite aleatoriu
pe toată ținta, arma nu este precisa, sau rezultatele nu sunt repetabile.

0000 F"
Fig. 4.2 Analogie utilă în explicarea conceptului de precizie.

OBS: În anumite circumstanțe repetabilitatea rezultatelor poate fi mai importantă decât precizia
afișată de instrumentul de măsură. Dacă măsurătorile sunt repetabile, este posibil să putem determina
un model de eroare pe care o putem compensa și astfel să înregistrăm măsurări mult mai aproape de
valoarea reală.
Precizia poate fi descompusă în două componente distincte:
• repetabilitate: gradul de grupare al rezultatelor unei măsurători efectuate de același operator
cu același aparat,
• reproductibilitatea: gradul de grupare al rezultatelor unei măsurători efectuate de operatori
diferiți care folosesc același aparat.
Eroarea de măsurare este egală cu abaterea valorii măsurate față de valoarea adevărată a
măsurandului
Ax=x-x unde Ax este eroarea de măsurare putându-se
determina și Axmax valoarea maximă observabilă a erorii de măsurare.
Incertitudinea de măsurare - parametru, asociat rezultatului unei măsurări,care caracterizează
împrăștierea valorilor ce, în mod rezonabil, ar putea fi atribuite măsurandului. Această definiție este
compatibilă cu conceptul, conform căruia incertitudinea de măsurare este o estimație a intervalului
de valori în interiorul căruia se găsește, cu o anumită probabilitate, valoarea adevărată a mărimii

3
măsurate. Pentru o mai bună înțelegere a incertitudinii de măsurare poate fi utilizată reprezentarea
din figura 4.3.

neglijabila

maxime

Incertitudine de măsura:e

Fig. 4.3 0 reprezentarea a conceptului de incertitudine de măsurare.

În legătură cu figura 4.3 se pot face o serie de precizări. Valoarea adevărată (reală), Xa, a
unei mărimi este valoarea exactă a mărimii respective în condițiile existente la un moment dat. De
obicei Xa nu poate fi determinată experimental, ea fiind înlocuită cu o valoare convențional
adevărată, X, care se obține cu ajutorul unor mijloace de măsurare deosebit de precise. Diferența
X — Xa este considerată ca fiind practic neglijabilă.
Rezultatul unei măsurări individuale, x, care se obține cu mijloace de măsurare obișnuite,
reprezintă valoarea măsurată. Iar diferența (x — Xa) este eroarea de măsurare.
Intervalul X ± A xmax conține cu probabilitatea P toate valorile posibile ale erorii de măsurare.
Mărimea acestui interval evaluează incertitudinea de măsurare.
O reprezentare matematică a exactității, preciziei și a incertitudinii poate fi făcută cu
ajutorul noțiunilor de medie, abatere standard și abatere standard procentuală (vezi fig. 4.4).

Valoare Valoare
măsurată
Densitate de
Exactitate
probabilitate

x
Precizie

Fig. 4.4 Evaluarea exactității, preciziei și incertitudinii.

Fie un sir XI, x2, Xk, .... xn de măsurători ale aceleași valori adevărate X. Măsurătorile sunt
realizate cu același aparat, în aceleași condiții și de către același operator.
Exactitatea măsurătorii se evaluează comparând valoarea medie a șirului de măsurători
efectuate (4.2) cu valoarea adevărată a măsurandului.

4
 Media i=—• (4.2)
Precizia măsurătorii se evaluează prin abaterea standard realizată de șirul de măsurători (4.3).

Abatere standard (4.3)

Incertitudinea măsurătorii se evaluează prin calcularea abaterii standard procentuale (4.4).

Abaterea standard procentuală (4.4)

Alte caracteristici ale aparatelor de măsurare care mai pot fi menționate sunt:
Viteza de măsurare — este raportul dintre numărul de ordine numerice m afișate și timpul
de măsurare sau de decizie (Td). Ea este limitată superior de viteza de comutație a elementelor
schemei și inferior de viteza de variație a mărimii măsurate.
m (4.5)

Rejecția zgomotului serie (de mod normal - engl. NMR — Normal Mode Rejection). Aceste
zgomote sunt reprezentate de semnalele parazite care apar în serie cu semnalul de măsurat. De
obicei ele provin din ”zgomotul” rețelei, dar pot fi și de alta natura, având o frecventa oarecare.
Rejecția zgomotului de mod comun ( - engl. CMR — Common Mode Rejection). Acest tip de
zgomot este dat de semnalele parazite care apar intre ambele borne de intrare și conexiunea la
pământ și se manifestă în cazul măsurărilor flotante (când nici una din bornele de intrare nu este
pusa la masa) cum ar fi de exemplu ieșirile unui etaj diferențial sau ieșirile unei punți.

4.3 Principalele tipuri de instrumente analogice utilizate în măsurarea

mărimilor electrice
Principiu
Un instrument de măsurare (IM) analogic este un mecanism electromecanic care, în
general, transformă o mărime activă X (denumită măsurand) într-o mărime mecanică, de obicei un
cuplu de forțe, denumit cuplu activ (Y), care provoacă rotirea dispozitivului mobil al IM. Pentru ca
fiecărei mărimi X să-i corespundă o deviație a a dispozitivului mobil, asupra acestuia acționează și
un cuplu rezistent, dependent de a, astfel încât, sub acțiunea celor două cupluri, dispozitivul mobil
se rotește cu un unghi a = f(X). Deviația a constituie o informație de măsurare a valorii X a mărimii
de intrare.

5
 Fig. 4.5 Schema bloc a unui aparat de măsurare analogic.
În figura 4.5 este prezentată schema bloc a unui aparat de măsurare analogic. Circuitul de
măsurare transformă mărimea de măsurat (X) într-o mărime intermediară (Y), iar mecanismul de
măsurare convertește mărimea intermediară (Y), într-o deviație (a) care indică direct informații
despre valoarea lui X. Dacă X nu este purtătoare de energie, cum este de exemplu, rezistența, la
circuitul de măsurare se atașează și o sursă de alimentare cu energie.

Tipuri de aparate de măsurare analogice. Marcarea aparatelor. Afișaj și scară. Criterii

de clasificare a aparatelor analogice:
(a) mărimea măsurată: ampermetre, voltmetre, wattmetre, frecvențmetre, contoare, ohmmetre, etc.
(b) construcție și principiu de funcționare: magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice, de
inducție, termice, electrostatice, erc.
(c) modul de prezentare al rezultatului măsurării:
• aparate indicatoare (prevăzute cu dispozitive de citire a indicației) aparate înregistratoare
(prevăzute cu dispozitive de înregistrare a indicațiilor variabile în timp, pe un suport numit
diagramă sau oscilogramă)
(d) clasa de exactitate
• aparate de laborator, de clasă 0,05; 0,1; 0,2; 0,5
• aparate de exploatare, de clasă 1; 1,5; 2,5 și 5
În scopul unei identificări rapide, aparatele de măsurare analogice sunt marcate pe cadranele lor cu
simboluri ce caracterizează (vezi tabelele 4.1 - 4.6): principiul de funcționare,
• modul în care variază în timp mărimea electrică măsurată,
• clasa de precizie, poziția normală de funcționare,
• tensiunea de încercare a izolației,
. felul ecranării
• anul de fabricație și emblema fabricii constructoare
Unele aparate de măsurare sunt prevăzute cu scheme de conexiuni și de montaj, având și bornele
marcate.
Tab. 4.1 Simboluri care indică principiu de funcționare
Instrument magnetoelec
tric cu cadru mobil
Logometru magnetoelec -

Logometru electrodina
mic
Instrument cu magnet
mobil Logometru
Instrument feromagnetic ferodinamic
(cu fier mobil)

Instrument
Instrument electrodina -
electrostatic

Instrument cu
Instrument ferodinamic
redrvsor
Tab. 4.2 Simboluri care indică felul curentului măsurat Tab. 4.3 Simboluri care indică clasa de precizie

6

Curent continuu
Curent alternativ monofazat
Curent continuu și curent
alternativ monofazat
Curent alternativ trifazat
Clasa se referă la erorile
exprimate în procente din
valoarea convențională (exl,5)
Idem din lungimea scării
gradate (ex. 1,5)
Idem din valoarea măsurată
(ex. 1,5)

Tab. 4.4 Simboluri care indică poziția normală Tab. 4.5 Simboluri care indică tensiunea de de
funcționare încercare

Cu cadranul vertical Tensiunea de încercare

Tensiune de Încercare peste

Cu cadranul orizontal 2
(0.2kV)

Cu cadranul înclinat față de Nu se pretinde încercare

orizontală (ex. 600 ) dielectrică
Prot impo
Înalte care depășežte ten •

Bornă de pământ

Tab. 4.6 Simboluri care indică felul ecranării

Ecranare electrostatică

Ecranare magnetică

Caracteristicile instrumentului sunt marcate cu simbolurile prezentate anterior, acestea fiind

distribuite în zonele libere din jurul scalelor instrumentului. În figura 4.6 (vezi prezentare) este
prezentat un astfel de panou frontal pentru un aparat de măsură analogic.
În ceea ce privește modul de afișaj, în figura 4.7 (a.l - a.4) sunt prezentate principalele soluții
folosite. Astfel Ia aparatele analogice avem: afișare cu ac indicator (cea mai răspândită), afișare
barograf (panglică luminoasă), afișare cu punct indicator și afișare cu lamele vibrante.
În cazul aparatelor electronice și numerice se folosește preponderent varianta din fig. 4.7 b.
O caracteristică importanta legată de modul de afișaj cu ac indicator este scara utilizată,
dictată în general de ecuația de funcționare a sistemului de măsură. Astfel avem:
• scara liniară utilizată în general la aparatele de măsură magnetoelectrice (realizează precizia
cea mai bună la citire). Ecuația de funcționare este a = S • X unde S este sensibilitatea
aparatului (mărime constantă)

7
 • scara pătratică liniarizară: aplicată la AM feromagnetice și electrodinamice. Ecuația de
funcționare este a X2 scara hiperbolică aplicată în general la ohmmetre. Ecuația de
funcționare: a 1 / X
• scara logaritmică: în dB. Ecuația de funcționare: a unde a este indicația
aparatului și X este măsurandul.
x

b.
Fig. 4.7 Tipuri de afișaj.
Relativ la scara logaritmică (dB) se poate menționa faptul că se utilizează în telefonie și la
instalații audio. Scara logaritmică măsoară tensiunea prin raportare Ia o tensiune de bază egală cu
0.775 V reprezentând tensiunea care aplicată la bornele unei rezistențe de 600 Q determină un consum
de putere egal cu 1 mW. Scara se numește OdB@600 Q sau pe scurt 0bB și pentru că măsoară raportul
a două tensiuni se poate considera că măsoară de fapt amplificarea sau atenuarea tensiunii față de
valoarea tensiunii considerată ca mărime de bază.
Ud =20-10g măsurat
referință unde

În figura 4.8 sunt prezentate câteva exemple de

600Q scări utilizate.

scară liniară

scară pătratică

708090100
scară logaritmică
Fig. 4.8 Tipuri de scări.

8
 Ca exemplu în figura 4.9 este prezentat un multimetrul ce poate măsura tensiune DC și AC pe
mai multe intervale de măsurare (IO, 50, 250, 500)V și rezistență pe intervalele de măsurare (XI, x10,
x1000). Intervalele de măsurare pot fi selecționate cu comutatorul de scară vizibil în imagine.

Fig. 4.9 Exemplu de multimetru.

Un alt exemplu este prezentat în figura 4.10 în care la nivelul unui multimetrul sunt utilizate
diferite tipuri de scări în funcție de mărimea măsurată. Astfel, pentru tensiune și curent (VA — DC
sau AC) este utilizată o scara este liniară, pentru rezistență (Q) scara este hiperbolică (valorile mari
sunt situate în partea stângă în timp ce valorile mici în dreapta, invers decât la scara liniară).
Suplimentar multimetrul are și scară logaritmică (dB).

2K
Fig. 4.10 Exemplu scări utilizate la nivelul unui aparat de măsură analogic.

Instrument magnetoelectric (IME)

9
 Bobina mobilă (coil) în formă de cadru dreptunghiular, parcursă de curentul I se poate roti
liber într-un întrefier format de piesele polare ale magnetului permanent (permanent magnet +
magnet core). Câmpul magnetic creat de magnetul permanent interacționează cu câmpul magnetic
creat de curentul care parcurge bobina. Elementele componente ale unui astfel de măsură sunt
prezentate în figura 4.11. Indicația instrumentului este proporțională cu intensitatea curentului.
Deoarece sensul de mișcare al acului (pointer) depinde de sensul în care circulă curentul în bobină,
orice IME are marcată polaritatea bornelor care trebuie respectată la montarea aparatului.
IME pot fi folosite direct numai în curent continuu (CC) pentru măsurarea intensității curentului
respectiv pentru măsurarea tensiunii și poate fi folosit pentru măsurarea unui curent / tensiune
alternativ dacă este înseriat cu un element redresor.

POINTER Permanent
Magnet

Movement

Spring

Magnet Core
MOVEMENT Spring
COLGuido
Fig. 4.11 Principiul de funcționare al instrumentelor magneto-electric (IME).
Un inventar al principalelor caracteristici și simboluri și moduri de utilizare este prezentat în
tabelul 4.7.
Tab. 4.7

Deviația de regim permanent, ap ap -CII cu Cl (gr,/A) — constanta de curent

Utilizare

SimbolCurent continuu Curent alternativ (IME cu redresare)

10
 Instrumentul magnetoelectric poate fi folosit direct, fără alte adaptări, în circuitele cu
parametrii constanți (curent continuu). În cazul utilizării IME ca ampermetru pentru măsurarea
curentului continuu se folosește schema prezentată în figura 4.12.
Rezistența R

bobinei
R Rezistența șuntului
Fig. 4.12 IME utilizat ca ampermetru pentru CC,
Relațiile care descriu circuitul prezentat în fig. 4.12 sunt prezentate în continuare:
lm.Rm=1s.Rs dar 1=1m+1s -ș

1
R- unde m= (4.6)
s
1/1 —l ¯m—l
Relația (4.6) reprezintă practic modul de dimensionare a șuntului (RO funcție de intervalul
maxim de măsurare (I) unde Rn, este rezistența internă a instrumentului (rezistența bobinei).
În cazul utilizării IME ca voltmetru pentru măsurarea tensiunii continue se folosește schema
simplă prezentată în figura 4.13.
Rezistenta Rezistenta adițională
bobinei

Fig. 4.13 IME utilizat ca voltmetru pentru CC.

Relația care descrie circuitul 4.13 este:
V=1m.Rm+1m.Ra
De aici rezultă relația (4.7) de dimensionare a rezistenței adiționale (Ra) în funcție de intervalul
maxim de măsurare (V).
V-I m.Rm V

(4.7)
Trebuie menționat că Ra este rezistenta adițională necesară pentru transformarea instrumentului în voltmetru.
În cazul utilizării IME în circuite de curent alternativ este necesară utilizarea unor elemente
redresare așa cum este demonstrat în continuare. Având în vedere că pentru un curent pur sinusoidal
(4.8) cu valoarea de vârf Iv care parcurge bobina IMA, cuplul activ este tot o mărime pur sinusoidală
(3.11), având aceeași frecvență.

11
 Iv• sin
cot (4.8) ma tot (4.9) unde ma este cuplu activ și este fluxul magnetic în
întrefier. Atunci cuplul activ mediu poate fi calculat cu ajutorul (4.10):

1
• I madt= • J idt=O (4.10)
deci deviația acului indicator este nulă. În concluzie, ca să funcționeze în curent alternativ
instrumentul de măsurare se va conecta într-o schemă de redresare. Variantele sunt prezentate în
continuare:
a) Redresarea simplă alternanță (fig. 4.14).

Fig. 4.14 Redresarea simplă alternantă.

În această situație cuplul instantaneu care ia naștere în IME este proporțional cu curentul
redresat, dar, datorită inerției sale mecanice dispozitivul mobil este acționat de un cuplu mediu,
proporțional cu valoarea medie a curentului redresat. Pentru un curent sinusoidal, valoarea medie a
curentului redresat monoalternanță este dată de (4.11).

(411)
Relația permite etalonarea scării gradate direct în valori efective ale curentului măsurat.
Instrumentul măsoară IT/2 dar este calibrat în valori efective IRMS folosind relația IRMS = 1.111 •
IT/2.
b) redresare dublă alternanță este (fig. 4.15)

12
 Soluțiile pot fi utilizate ca ampermetre sau voltmetre de curent alternativ care detectează
valoarea medie a mărimii alternative. Soluțiile constructive prezentate în partea de sus a figurii 4.15
sunt: redresare în punte (stânga), redresor bialternanță (centru) și respectiv varianta cu transformator
și priză mediană (dreapta).
Trebuie menționat faptul că sensibilitatea de măsurare a IME se înjumătățește în raport cu cea
de curent continuu, iar prezența armonicelor de curent mărește eroarea de măsurare deoarece relația
IRMS = 1.111 IT/2 este exactă numai pentru curenți pur sinusoidali.

Fig. 4.15 Redresarea dublă alternanță (variante constructive - sus, semnalul pulsatoriu
rezultat în urma redresării - jos)

Instrument feromagnetic (AFM)

Funcționarea acestor instrumente se bazează pe interacțiunea dintre câmpul magnetic creat Ia
trecerea curentului (măsurandul) printr-o bobină fixă și una sau mai multe plăcuțe feromagnetice.
După natura forțelor care generează cuplul activ și după modul de construcție aparatele
feromagnetice pot fi:

• cu respingere (repulsie)
AFM cu atracție (fig. 4.16) este construit dintr-o bobină fixă plată, cu fereastră îngustă și o
plăcuță din material feromagnetic fixată excentric pe axul aparatului. Plăcuța poate să pătrundă în
fereastra bobinei, rotindu-se solidar cu axul. Pe ax mai sun fixate un resort spiral (ce determină cuplul
rezistent), dispozitivul de amortizare și acul indicator. Cîmpul magnetic produs la trecerea curentului
prin bobina fixă, magnetizează plăcuța feromagnetică și o atrage în interiorul bobinei.
AFM cu respingere (fig. 4.17) este construit dintr-o bobină rotundă pe care este fixată o
plăcuță feromagnetică. Pe axul aparatului este fixată o a doua plăcuță feromagnetică (plăcuța mobilă).

13
În repaus cele două plăcuțe stau față în față. Restul componentelor (resort, dispozitiv de amortizare)
sunt aceleași ca la varianta ”cu atracție". La trecerea curentului prin bobină, câmpul magnetic creat
de acesta magnetizează cele două plăcuțe în același sens, astfel încât între ele apare o acțiune de
respingere care creează cuplul activ, rotind axul aparatului.

bobina
plata

bobină

placuta feromagnetica

dispozitiv de amortizare

Fig. 4.16 Instrument feromagnetic (AFM) Fig. 4.17 Instrument feromagnetic

(AFM)
cu atracție. cu respingere.
În curent continuu (CC), deviația de regim permanent a aparatului, ap este (4.12):

•12 (4.12)

unde I este curentul, L este inductivitatea bobinei și D cuplul rezistent.

În curent alternativ (CA): deoarece deviația aparatului este proporțională cu pătratul
curentului, AFM poate funcționa și în curent alternativ. Datorită inerției, dispozitivul mobil nu poate
urmări oscilațiile rapide ale cuplului activ instantaneu (care au frecvența de 50 Hz). În consecință
deviația instrumentului va fi proporțională cu valoarea medie pe o perioadă a cuplului activ și
valoarea medie pe o perioadă a cuplului activ va fi, la rândul ei, proporțională cu pătratul valorii
efective a curentului, indiferent de forma acestuia (de conținutul de armonice).
Pentru acest tip de aparate cuplul activ instantaneu este calculat cu relația (4.13), l a dL
(4.13)
iar valoarea medie pe o perioadă a cuplului activ rezulta din (4.14).

MO med 1 • f madt=— .12 (4.14)

14
Așadar deviația arcului indicator (4.15) este:
ap=Cr12 (415)
Instrumentele feromagnetice au avantaje importante: construcție simplă, sensibilitate redusă
la suprasarcini, se pot folosi atât în c.c cât și în c.a, preț de cost scăzut, siguranță în funcționare,
posibilitatea acoperirii unui domeniu mare de valori. Pot fi utilizate în prezența regimului deformant
deoarece indicația este proporțională cu valoarea efectiva adevărată a curentului (care ține seama și
de armonicele prezente în curentul sau tensiunea măsurată).
Instrumentul măsoară valoarea efectivă adevărată (incluzând efectul armonicilor) dar are o
bandă de frecvență limitată la 50 — 500 Hz; în consecință, prezența armonicilor 500 — 2000 Hz
(rang IO la 40) reprezintă o sursă de eroare pentru valoarea măsurată.
Ele au și câteva dezavantaje: consum propriu mare (0,5 - 7,5 W) comparativ cu instrumentul
magnetoelectric, sensibilitate mai mică (comparativ cu dispozitivele magnetoelectrice), necesitatea
unor ecranări pentru reducerea influentei unor câmpuri magnetice exterioare. Exactitatea este
influențată de pierderile prin curenți turbionari în piesele feromagnetice — clase de exactitate
inferioare (cl 1).
Un inventar al principalelor caracteristici și simboluri și moduri de utilizare ale AFM este
prezentat în tabelul 4.8.
Tab. 4.8

Utilizare: CC sau CA banda de frecvență 50-500 Hz

Simbol:

Instrument electrodinamic

Funcționarea instrumentului electrodinamic se bazează pe interacțiunea dintre câmpurile

magnetice create de curenții care parcurg bobina fixă și bobina mobilă a acestuia.
Instrumentul (fig. 4.18) este construit din: două bobine coaxiale fixe, 1 și 1', o bobină
mobilă, fără cadru 2, situată în interiorul bobinelor fixe și solidară cu axul instrumentului și, prin
el, cu acul indicator 4, resortul 3 și perechea Iui 3 ' (aduc curentul Ia bobina mobilă și creează
cuplul rezistent).
5

15
 Fig. 4.18 Instrument electrodinamic.

Pentru o in!elegere mai bunä a instrumentului electrodinamic este prezentatä o imagine in

spatiu a ansamblului (vezi fig. 4.19).

Coil

Coil Leads to
Meter Terminals Fixed coil

Fig. 4.19 Plasarea in spaviu a bobinelor unui instrument electrodinamic.

in curent continuu (CC) — dacä bobinele fixe sunt parcurse de curentul If iar bobina mobilä
de curentul 1m, for!ele electrodinamice care apar datoritä interacviunii dintre curenvi, tind sä
roteascä bobina mobilä spre pozitia in care cåmpul magnetic propriu ar fi coliniar cu cel al bobinei
fixe.
Deviavia in regim permanent este datä de (4.16) a P D —
161mda (4.16)
in care If si 1m sunt curenti, M este inductivitatea mutualä (de cuplaj intre cele douä bobine)
iar D este cuplul rezistent.
in curent alternativ (CA) cuplul activ instantaneu este dar de relatia (4.17) din care rezultä
valoarea medie pe o perioadä a cuplului activ (3.20).

1
•J madt= (4.18)
Relația (4.18) se obține dacă și i

În concluzie valoarea medie pe o perioadă a cuplului activ este proporțională cu produsul

dintre valorile efective ale curenților din bobine și a cosinusului unghiului y (defazajul dintre curenți).
În funcție de modul în care sunt conectate bobinele unui instrument electromagnetic pot fi
măsurate diverse mărimi. Inventarul acestor moduri de conectare este prezentat în figura 420.

16
 a) b) c)
Fig. 4.20 Moduri de conectare a bobinelor unui instrument electrodinamic în funcție de scopul urmărit.

Astfel în fig. 4.20.a este prezentată schema de conectare a celor două bobine pentru obținerea unui
ampermetru — bobinele sunt înseriate. Deviația instrumentului este proporțională cu pătratul valorii
efective a curentului, I (măsurandul) (4.19).

il = i2 = i =ălsinot Mamed = J ma dt
Pentru obținerea unui voltmetru bobinele sunt din nou înseriate, deci vor fi parcurse de același
curent care este proporțional, de data aceasta, cu tensiunea aplicată U (măsurandul), prin intermediul
impedanței interne a instrumentului (fig. 4.20.b). În această schemă de conexiuni deviația
instrumentului este proporțională cu pătratul valorii efective a tensiunii (4.20).

il = i2 = i = NE —sinot Mamed — Jmadt=CuU2

O altă soluție este prezentată înfig. 4.20.c pentru obținerea unui Wattmetru în care bobina
fixă (bobina de curent) este conectată în serie cu sarcina P fiind parcursă de curentul din circuit;
bobina mobilă (bobina de tensiune) este conectată în paralel cu sarcina P. În această schemă de
conexiuni deviația instrumentului este proporțională cu puterea activă cerută de sarcina P (4.21).
dM I T
il Mamed = Alma cit = —lili2dt =CT11Ucoscp
da T
Avantaje: sunt instrumente care pot fi construite pentru exactități mari (cl = 0,2 sau 0,5). Din
acest motiv instrumentul electrodinamic stă la baza construcției celor mai precise aparate analogice,
utilizate de regulă ca aparate etalon. Instrumentul măsoară valoarea efectivă adevărată (incluzând
efectul armonicilor) dar are o bandă de frecvență limitată la 50 — 500 Hz; în consecință, prezența
armonicilor 500 — 2000 Hz (rang 10 la 40) reprezintă o sursă de eroare pentru valoarea măsurată.
Dezavantaje: au un consum propriu mare (datorită închiderii fluxului magnetic prin aer); au
o capacitate de suprasarcină redusă (curent maxim admisibil de valoare mică) datorită faptului că
aducția de curent în bobina mobilă se face prin resortul care asigură cuplul rezistent.

17
 Un inventar al principalelor caracteristici / simboluri și moduri de utilizare ale instrumentului
electrodinamic este prezentat în tabelul 4.9.
Tab. 4.9

Utilizare: CC sau CA

Simbol:

18