SISTEME DE COMUNICA II

CAPITOLUL IV

TRANSMISII ÎN BANDA DE BAZ

IV.1 Introducere
În TD în banda de baz , datele sunt emise sub forma unor impulsuri de curent continuu. Secven ele de date
sunt constituite din elemente de semnal, care se deosebesc de celelalte prin amplitudine, durat sau pozi ie
relativ . ELEMENTUL DE SEMNAL, cunoscut i sub denumirile de SEMNAL ELEMENTAR, IMPULS
ELEMENTAR sau SEMNAL UNITAR este i cea mai scurt parte component a codului considerat, care
reprezint modul de asociere dintre date i forma folosit pentru transmisie.
Cel mai simplu cod – codul NRZ (Non-Return to Zero) este compus din elemente binare de semnal,
(simboluri binare) de aceea i durat T, de forma reprezentat în figura 4.1. În cel mai simplu caz bitul 1 este
reprezentat de un impuls rectangular iar bitul 0 prin absen a sa, variant denumit NRZ unipolar . Întrucât la
energia semnalului codat contribuie
numai bi ii 1, probabilitatea de eroare
va fi mai proast decât în situa ia în
care bi ii 1 i 0 ar contribui în mod egal
la bugetul energetic al semnalului, caz
în care energia semnalului denumit
NRZ polar este dubl fa a de cea a
semnalului unipolar.
Aceast form de und poate fi
caracterizat ca fiind un semnal binar
antipodal în banda de baz . Semnalul
este antipodal deoarece bitul 1 fiind
reprezentat prin nivelul +A, iar bitul 0
prin –A, ele satisfac:
s1 ( t ) = − s0 ( t )
Figura 4.1 Transmisie cu codare NRZ-L
(4.1)
unde s1 ( t ) i s0 ( t ) sunt formele de und folosite pentru transmisia unui bit 1 i respectiv unui bit 0.
Semnalul este în banda de baz deoarece spectrul s u se întinde pân la frecven a 0 Hz (curent continuu) sau
frecven e foarte joase i transport informa ia prin intermediul valorilor avute în anumite puncte s ( kT ) , k = 0,
1, 2,……..
Prin modificarea formei semnalului s ( t ) a a cum se arat în figura 4.1b, tranzi iile abrupte au fost eliminate,
astfel încât din spectrul semnalului au fost eliminate sau reduse în mare m sur frecven ele înalte.
Forma de und cu flancurile rotunjite, având un aspect mai îngust, realizeaz o transmisie mai eficient ,
informa ia transportat poate fi recuperat prin sondarea formei de und la momentele kT. P ile de joas
frecven ale celor dou spectre sunt în esen identice, acestea fiind determinate nu de flancurile formei de unda,
ci de paliere.

105
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

IV.2 Considera ii practice privind

transmisia în banda de baz
Practic, o transmisie în banda de baz face apel la
impulsuri rectangulare, care constituie suportul pe care
se vehiculeaz datele. Informa ia este înc rcat în
vehicolul constituit de impulsurile rectangulare prin
codarea de linie.
Se recurge la folosirea de impulsuri rectangulare
deoarece acestea sunt u or de generat i la viteze Figura 4.2 FTJ ideal
ridicate. Dezavantajul acestei tehnici de transmisie este
faptul c impulsul rectangular s(t), limitat în domeniul timp, are un spectru nelimitat în domeniul frecven ,
transformat sa Fourier S(f) fiind
de tip sinus ridicat. Densitatea
spectral de putere a semnalului
NRZ polar produs de o secven
de date aleatoare, de durat
infinit este
1
W( f ) =
2
S( f )
T
Impulsurile rectangulare, cu
un con inut spectral foarte bogat
i extins la frecven e înalte, nu
Figura 4.3 R spunsul FTJ ideal
sunt indicate pentru TD, canalele
de comunica ie fiind de band limitat . În majoritatea sistemelor de comunica ii, l rgimea benzii transmise se
afl într-o strâns interdependen cu pre ul de cost, ceea ce impune limitarea benzii semnalului. În plus,
limitarea benzii transmise la por iunea unde energia semnalului este maxim minimizeaz zgomotele i
interferen ele sup toare. Ca urmare, transmisia cu impulsuri rectangulare sufer o limitare a benzii la emisie,
folosind un filtru trece jos.
Se pune a adar problema de a ti în ce m sur putem limita spectrul semnalului, f a afecta performan ele
TD. În acest scop s vedem ce se întâmpl invers, limitând în domeniul frecven spectrul semnalului. Pentru
aceasta se pleac de la un FTJ ideal, cu caracteristicile de amplitudine i faz reprezentate în figura 4.2. Se
observ c
 A ( f ) = 1 f < fT
 (4.2)
 A ( f ) = 0 f > fT
iar defazajul cre te liniar cu frecven a.
Semnalul la ie irea FTJ este dat de integrala Fourier:
∞
g ( t ) = 2∫ A ( f ) cos 2π f ( t − τ ) df (4.3)
0

unde τ este întârzierea de transmisie introdus de filtru.

 sin 2π f ( t − τ ) 
fT
sin 2π fT t ' sin 2π fT t '
g (t ) = 2   = 2⋅ = 2 fT ⋅ (4.4)
 t −τ  t '
2π fT t '
0

unde t = t − τ .
'

Se observ din ecua ia (4.4) c , plecând de la o func ie de transfer constant într-o band de frecven
limitat , am ob inut în domeniul timp un r spuns de forma sin x x , reprezentat în figura 4.3.

106
 SISTEME DE COMUNICA II

Densitatea spectral de putere a semnalului de intrare în filtru Wx ( f ) va apare la ie ire Wy ( f ) modificat

neesen ial, având in vedere faptul c func ie de transfer H ( f ) este constant iar
2
Wx ( f ) = W y ( f ) ⋅ H ( f )

Figura 4.4 Ilustrarea e antion rii semnalulului în condi ii reale

spunsul prezint zerouri la momentele t = ± nπ ϖ T = ± n 2 fT .
Deci, se pot transmite impulsuri f interferen intersimboluri la momentele ± n 2 fT , situa ie ilustrat în
figura 4.4 printr-o secven de date 110010000. Valoarea 1 2 fT , denumit interval Nyquist, corespunde unei
transmisii cu viteza egal cu dublul frecven ei de t iere a FTJ.
FTJ ideal considerat nu este realizabil practic, iar r spunsul tip sin x x nu este indicat, deoarece odat cu
apari ia unei mici erori de sincronizare în localizarea momentelor de sondare a semnalului, erorile introduse

107
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

descresc în timp sub forma 1 t , ceea ce corespunde unei serii de forma 1 n , care nu este convergent . Aceasta
înseamn c por iunile laterale ale impulsurilor (cozile) se pot aduna i introduce dificult i în interpretarea
valorii binare a impulsului, adic IIS. Acest lucru poate fi observat în figura 4.4. E antionarea la momente
diferite de cele ideale face ca în figura 4.4 în loc de 3 e antioane egale cu 1 i restul egale cu zero s avem mai
multe e antioane diferite de zero, adic interferen intersimboluri.
Momentele de e antionare sunt diferite de cele ideale, fiind sunt generate de un circuit de sincronizare ce
extrage informa ia de tact din semnalul recep ionat, care este distorsionat i înso it de zgomot. Aceasta introduce
jitter de faz (modula ie parazit de faz ), momentele de e antionare reale fiind distribuite în jurul celor ideale.
Având în vedere irealizabilitatea fizic a r spunsului de tip sinc (implic întârziere infinit ) vom c uta un
semnal cu urm toarele propriet i:
q fie produs de un filtru realizabil fizic, cu atenuare lin ;
q fie robust la erori de sincronizare (e antionare lâng momentele ideale);
q p streze zerourile r spunsului de tip sinc.
Vom considera cazul practic al transmisiei de impulsuri rectangulare cu durata T modulate de secven a de

Figura 4.5 Ilustrarea transmisiei secven ei de date ...011000100...

date cu viteza Rb = 1/ T . Aceasta ne arat c emisia noului simbol în linie se face imediat dup terminarea celui
anterior, situa ie în care interferen a intersimboluri este nul . Aceasta se refer la faptul c teoretic, pe intervalul
de simbol considerat, g sim numai energia simbolului emis în acel interval i nu exist contribu ii de la alte
simboluri, în special de la cele învecinate.

IV.3 Criteriul I NYQUIST

În transmisia semnalelor de band limitat , Nyquist a adus contribu ii foarte importante referitoare la
suprimarea IIS. El demonstreaz c în locul FTJ ideal, irealizabil fizic, se poate folosi orice FTJ cu pant
simetric de c dere a caracteristicii în jurul frecven ei de t iere fT , astfel p strându-se zerourile de la momentele
de e antionare.
Pentru a înlocui filtrul FTJ ideal, irealizabil fizic cu unul real, se recurge la sacrificarea vitezei de transmisie,
care este mic orat de la 2/T pentru filtrul ideal cu frecven a de t iere 1/T la valoarea 1/T, concomitent cu
cre terea benzii care devine mai mare decât 1/T.
Pentru a se p stra zerourile la omentele de e antionare, multiplii lui T, la FTJ ideal se adaug o func ie de
transmitan cu valori reale Y1 ( f ) , a a cum se arat în figura 4.6, care prezint simetrie impar de tipul:
Y1 ( fT − x) = −Y1 ( fT + x) 0 ≤ x ≤ fT (4.5)
ob inându-se un filtru cu caracteristicile de transmitan :
1 + Y1 ( f ) f < fT
Y(f)= (4.6)
Y1 ( f ) fT < f < fT
Deplasând originea timpului în t − τ , r spunsul devine:

108
 SISTEME DE COMUNICA II

sin 2 π fT t
h (t ) = + h1 ( t ) (4.7)
πt

Figura 4.6 Ilustrarea men inerii trecerilor prin zero

2 fT

cu h1 ( t ) = 2 ∫0 Y ( f ) cos(2π f t ) df

fT 2 fT

h1 ( t ) = 2 ∫ cos(2π f t ) df + 2 ∫ Y ( f ) cos(2π
1 f t ) df (4.8)
0 fT

În prima integral din (4.8) substituim:

f = fT − x (4.9)
iar în a doua integral :
f = fT + x (4.10)
Ob inem:
fT fT
h1 ( t ) = 2 ∫ Y1 ( fT − x ) cos 2π t ( fT − x ) dx + 2 ∫ Y1 ( fT + x ) cos 2π t ( fT + x ) dx
0 0
fT
h1 ( t ) = 2cos2π fT t ∫ Y1 ( fT − x ) + Y1 ( fT + x )  cos 2π t x dx +
0
fT
(4.11)
+ 2sin 2π fT t ∫ Y1 ( fT − x ) − Y1 ( fT + x )  sin 2π t x dx
0

i conform (4.5):

fT
h1 ( t ) = 2sin(2π fT t ) ∫ Y1 ( fT − x ) sin 2π t x dx
0
(4.12)
Factorul sin(2π fT t ) ne arat c
h1 ( t ) = 0 pentru t = ± n 2 fT , deci s-
au p strat zerourile de la momentele
de e antionare, a a cum se observ i
din figura 4.6.
În figura 4.7 se prezint
echivalen a dintre FTJ ideal i FTJ cu Figura 4.7 Echivalen a dintre FTJ ideal i Nyquist

109
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

panta de c dere simetric în jurul frecven ei de t iere fT . Por iunile ha urate se compenseaz reciproc.
Primul criteriu al lui Nyquist poate specifica în domeniul frecven i condi iile de IIS nul . Aceasta este nul
numai dac r spunsul h ( t ) are zerouri în toate momentele de sondare, h ( kT ) = 0 , cu excep ia momentului
propriu (k = 0), unde h ( 0 ) = 1 .

Figura 4.8 Forme de und specifice impulsului tip cosinus ridicat

În sistemele practice de TD, pentru transmisia cu viteza fbit se folose te a adar o band ceva mai mare decât
cea teoretic necesar ( fbit 2 ) , de obicei cuprins între fbit 2 i fbit . Excesul de band este necesar pentru a
putea realiza fizic FTJ formator.
Cel mai des se utilizeaz un filtru care produce la ie irea sa un spectru de tipul cosinusoidei ridicate (figura
4.8), compus dintr-o por iune plat i o por iune cu c dere sinusoidal . Notând excesul de band cu r
( 0 < r < fbit 2 ), putem defini caracteristica de frecven a filtrului ca:
A f < fN − r

 π
(f − fN + r )
f bit
Y ( f ) =  A cos2 f N − r < f < fN + r fN = (4.13)
 4T 2
0 f > fN + r

Forma de und a impulsului ob inut la ie irea filtrului cu caracteristica Y ( f ) este dat de:
cos 2π rt sin π fbit t
y (t ) = (4.14)
1 − ( 4rt ) π f bit t
2

i este reprezentat în figura 4.8.

Remarc m urm toarele:
1. L imea de band necesar este B = f bit 2 + r ; valoarea minim este fbit 2 iar cea maxim fbit .
2. Cu cre terea lui r, cre te banda ocupat , dar trena impulsului se amortizeaz mai repede, ceea ce reduce
IIS i cerin ele impuse circuitului de sincronizare.
3. Cazul r = fbit 2 conduce la un spectru cosinus ridicat clasic, cu propriet i avantajoase i pentru
sincronizare.

110
 SISTEME DE COMUNICA II

∞
4. Spectrul Y ( f ) se bucur de proprietatea c este real, non-negativ iar ∫ Y ( f ) df = 1.
−∞

IV.4 Criteriul II Nyquist

IV.4.1 Considera ii practice

Pân acum am considerat în cazul ideal transmisia cu impulsuri rectangulare de durat T, semnalizarea
cându-se cu viteza Rb = 1/ T , adic transmisia impulsului aferent bitului de informa ie urm tor începe imediat
dup terminarea celui anterior, situa ie în care nu apare interferen intersimboluri. Impulsurile rectangulare ar
necesita pentru transmisie o band infinit , dar în situa iile reale se lucreaz cu band limitat . Am v zut c
pentru cazul în care banda ar fi limitat cu un FTJ ideal la frecven a fT cu caracteristic de transfer rectangular ,
se ob ine un r spuns de tip sinus atenuat, care e antionat la momente de timp multipli de 1/ 2 fT produce
antioane egale cu zero, cu excep ia celui de la momentul zero.
consider m acum o
semnalizare cu impulsuri de
ime T, dar cu viteza dubl
Rb = 2 / T sau
1
Rb =
T
2
Aceasta înseamn c
simbolurile binare de
informa ie se succed la
intervale de timp multipli de
T/2, situa ie ilustrat în figura
4.9 pentru trei simboluri
successive emise la momentele
k-1, k i k+1.
Considerând intervalul de
timp delimitat de momentele
kT / 2 i (k + 1) T / 2 , se ob-
serv c la energia semnalului Figura 4.9 Semnalizare cu viteza dubl
emis contribuie atât simbolul
TABELUL IV.1
emis la momentul kT / 2 (prima jum tate din impulsul de semnalizare) cât i
Forme de und ternare
simbolul emis la momentul (k − 1) T / 2 (a doua jum tate din impulsul de
ak −1 ak yk
semnalizare). Ca urmare, forma de und emis , inând cont de cele dou
0 0 -
contribu ii, devine ternar , conform situa iei ilustrate în tabelul IV.1.
0 1 0
Se mai observ c plecând de la simbolurile binare 0 i 1 (-1 i +1 în
reprezentarea bipolar ) s-a ajuns la simbolurile ternare +1, 0 i –1. Simbolurile 1 0 0
ternare 0 având nivelul de tensiune 0 nu transport energie i ca urmare energia 1 1 +
semnalului ternar se reduce la jum tate fa a de semnalul binar bipolar, dac bi ii
sunt echiprobabili. Ca urmare, va trebui m rit energia semnalului ternar, respectiv nivelul impulsurilor pozitive
i negative, pentru a se ob ine acelea i performan e ale transmisiei (aceea i probabilitate de eroare în cazul
teoretic, sau rat a erorilor în cazul practic).

111
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

IV.4.2 Realizarea practic a criteriului II Nyquist

Criteriul II al lui Nyquist se refer la introducerea deliberat de interferen intersimboluri într-o m sur
limitat (la dou momente de e antionare succesive) i recuperarea informa iei prin e antionarea semnalului la
momente de timp decalate cu T/2 fa de cele din criteriul Nyquist I.
antionarea are deci loc nu în centrele impulsurilor ci la jum tatea intervalelor dintre 2 simboluri succesive,
a cum se observ din figura 4.10.
Fa de FTJ ideal, criteriul II Nyquist utilizeaz un filtru mai restrictiv, care va produce o alungire în
domeniul timp al lobului principal al impulsului, astfel c forma de und utilizat pentru transmisie are dou
antioane diferite de zero. Se consider filtrul FTJ definit de:
2T cos π f T 0 < f < fT
Y( f ) =  (4.15)
 0 f > fT
unde fT este frecven a de t iere a FTJ ideal. Ne reamintim c dac fT = f bit / 2 se poate face transmisie cu
viteza fbit .

Figura 4.10 Ilustrarea criteriului II Nyquist

spunsul la impuls al filtrului este
fT fT fT
y (t ) = 2 ∫ Y ( f ) cos 2π f t df =T ∫ cos 2π f (t + T / 2) df + T ∫ cos 2π f (t − T / 2) df =
0 0 0
1/ 2T 1/ 2T (4.16)
T sin 2π f (t + T / 2) T sin 2π f (t − T / 2)
= +
π t +T /2 0
π t −T / 2 0

4 cos π t / T
y (t ) = (4.17)
π 1 − 4t 2 / T 2
În figura 4.10 este reprezentat caracteristica de transfer Y ( f ) a filtrului trece jos i r spunsul s u y(t).
spunsul y(t) prezint zerouri pentru multiplii impari pozitivi sau negativi ai lui T/2, cu excep ia lui
y (± T / 2) = 1 (4.18)
Putem scrie condi ia pe care o satisface forma de und definit de criteriul II Nyquist:
1 k = 0,1
yk = y (kT − T / 2) =  (4.19)
0 in rest
112
 SISTEME DE COMUNICA II

sau decalând cu T/2 originea timpului, avem

1 k = 0,1
yk = y (kT ) =  (4.20)
0 in rest

Figura 4.11 Ilustrarea celor dou componente de semnal

Spre deosebire de acesta, criteriul I Nyquist specifica
1 k = 0
yk = y (kT ) =  (4.21)
0 in rest
Se observ din rel.(4.18) c valoarea e antionului y k va depinde atât de bitul transmis la momentul k, cât i
de cel transmis la momentul anterior k − 1 . Deci, dac consider m transmisia ideal , IIS provine numai de la
simbolul precedent. Considerând o transmisie binar
dublu curent, cu simbolurile de date ak = ±1 , valorile
antionului (media valorilor simbolurilor al turate) vor fi
yk = ±2 si 0 , corespunz tor situa iilor + cu + , − cu − , i
respectiv + cu − i − cu + . Este uzual, ca împ ind la 2
valorile e antioanelor, s consider m c yk = ±1 si 0, care
sunt valorile ternare clasice.
spunsul y(t), pe baza rel.(4.16) mai poate fi scris ca:
T sin π (t / T + 1/ 2) T sin π (t / T − 1/ 2)
y (t ) = + (4.22)
π t / T + 1/ 2 π t / T − 1/ 2
Figura 4.12 Spectre de amplitudine
adic suma a dou r spunsuri de tip sin x / x
corespunz toare FTJ ideal sau conform criteriului I Nyquist, decalate cu T între ele. Cele dou componente i
semnalul rezultant sunt ilustrate în figura 4.11.
Semnalul rezultat are o tren mai rapid descresc toare datorit rela iei de antifaz dintre trenele celor dou
impulsuri de tip sin x / x , decalate între ele cu T. Se observ c IIS va fi mai mic , având în vedere viteza sporit
de sc dere a valorii e antioanelor, în cazul e antion rii în condi ii reale, cu eroare de sincronizare i zgomot
prezent în canal. Acest semnal este produs de circuitul reprezentat în figura 4.11. Func ia sa de transfer este
Y ( f ) = 1 + e− j 2π fT = 2 cos π f T ⋅ e − j 2π f T (4.23)
Y ( f ) = 2cos π f T (4.24)
Acesta din urm reprezint spectrul de amplitudine al semnalelor la ie irea din filtru i este reprezentat în
figura 4.12. El este asem tor cu cel dat de rel.(4.15), exceptând caracterul s u periodic. Efectele acestei
opera ii, cunoscut sub denumirea de codare biternar sunt urm toarele:

113
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

q deplasarea i concentrarea energiei semnalului în banda 0 − fbit / 2 ;

q crearea de nuluri spectrale la frecven a fbit / 2 i multiplii impari ai acesteia;
q reducerea IIS prin cre terea vitezei de sc dere în timp a trenei impulsului.
q extinderea duratei lobului principal al impulsului de la 2T la 3T i introducerea de IIS în mod
controlat, astfel c valoarea e antionului y k va depinde atât de bitul transmis la momentul kT, cât i
de cel transmis la momentul anterior (k − 1)T .
Circuitul reprezentat în figura 4.11 este cunoscut sub denumirea de codor biternar, semnalul de ie ire fiind un
semnal ternar. Metoda de transmisie bazate filtrul cu caracteristica Y ( f ) dat de rel. (4.15) i r spuns la impuls
descris de (4.17) se nume te biternar .
Considerând dou simboluri de date succesive a k −1 i a k , semnalul codat biternar este
yk = ak + ak +1 (4.25)
de unde ak = yk − ak −1 (4.26)
Recuperarea informa iei de date ak la recep ie se face pe baza valorii e antionului yk din forma de und
pseudoternar transmis i a simbolului de date precedent ak −1 . Forma de und este pseudoternar întrucât
simbolurile ternare sunt asociate în mod determinist cu cele binare.

IV.4.3 Propagarea erorilor i combaterea fenomenului

Putem remarca din figura 4.11 faptul c dac simbolul ak −1 este afectat de eroare, atunci ak va fi i el
afectat, iar eroarea se propag . Aceasta conduce la multiplicarea erorilor i cre terea ratei erorilor datorit
faptului c decizia privind simbolul binar ak se ia pe baza valorii semnalului ternar yk recep ionat i a
simbolului de date binar precedent ak −1 .

Figura 4.13 Forme de und biternare (unipolare i polare)

Pentru a elimina propagarea erorii s consider m urm toarele chestiuni legate de codarea biternar :
q o secven lung de bi i 1 va fi reprezentat de nivelul +,
q o secven lung de bi i 0 va fi reprezentat prin nivelul − ,

q o secven lung de bi i alternan i 01 va fi reprezentat prin nivelul 0.

114
 SISTEME DE COMUNICA II

Evident, primul bit din secven a lung de bi i 1 sau 0 va fi reprezentat de nivelul 0, deoarece vine dup un bit
de valoare opus , iar bi ii urm tori vor fi coda i prin nivelul +, respectiv − . Atunci, se poate elimina propagarea
erorii prin folosirea unei precod ri la emisie, astfel încât s avem asociate nivelele + i − cu un bit, de exemplu
cu bitul 1, iar nivelul ternar 0 cu cel lalt bit, de exemplu 0.
Recuperarea informa iei se poate face prin redresarea dubl alternan a semnalului ternar (nivelele + i −
trec în +, iar nivelul ternar 0 în 0, urmat o decizie binar , cu un comparator cu pragul reglat adecvat. Prin
precodare secven a de date de intrare {ak } este transformat în secven a {xk } ce satisface rela ia:
xk = ak ⊗ xk −1 (4.27)
unde ⊗ - semnific sumare modulo-2 (SAU EXCLUSIV). Atunci,
yk = xk ⊗ xk −1 (4.28)
iar xk = yk − xk −1 (4.29)
sau ak ⊗ xk −1 = yk − xk −1 (4.30)
Deci, ak = 1 implic xk = xk −1 i yk = 2 xk −1 = 2 xk = ± A
ak = 0 implic xk = − xk −1 iar yk = 0 .
unde ± A sunt nivelele ternare extreme. In acest fel se simplific decodarea, deoarece prin redresarea secven ei
ternare { yk } ob inem o form de und binar , în care nivelele ± A corespund cu bitul 1, iar nivelul 0 cu bitul 0.

Figura 4.14 Caracteristicile FTJ definit de criteriul Nyquist III

IV.5 Criteriul III Nyquist

Criteriul al treilea dat de Nyquist utilizeaz un filtru trece jos având caracteristica de frecven reprezentat în
figura 4.14 pentru frecven ele pozitive i definit de rela ia
π f / fN
 0 ≤ f ≤ fN
H ( f ) =  2 sin(π f / f N ) (4.31)
 0 f > fN

spunsul s u la impuls h(t) este dat de
π
fN
f / fN
h(t ) = 2 ∫ cos(2 π f t ) dt (4.32)
0
2 sin(π f / f N )
i se bucur de proprietatea
Figura 4.15 Caracteristici Nyquist

115
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

(2 k +1)T / 2
1 pentru k = 0
k= ∫
(2 k −1)T / 2
h(t ) dt = 
0 pentru k ≠ 0
(4.33)

adic integrala r spunsului la impuls între momente de timp multipli impari de T/2, T fiind durata simbolului,
este nul , cu excep ia intervalului propriu, centrat pe momentul 0.
inând cont de interpretarea geometric a integralei, ce reprezint suprafa a subîntins de curb , se observ
din figura 4.14 c suprafe ele subîntinse de lobii laterali ai r spunsului la impuls sunt egale, dou câte dou . Un
exemplu se poate observa în figura 4.14, unde pentru claritate s-au reprezentat ha urat dou asemenea suprafe e
care se compenseaz reciproc.
În figura 4.15 sunt reprezentate func iile de
transfer ale FTJ definite de criteriile Nyquist II i III.
Evident, caracteristica abrupt i discontinu a
filtrului Nyquist III nu este realizabil fizic. Pentru
realizarea practic se impune cre terea benzii sau Figura 4.16 Detec ie ML pentru semnalul s(t)
sc derea vitezei de semnalizare sub viteza Nyquist,
recurgând la solu ia dat de criteriul I Nyquist i realizând o caracteristic ce aproximeaz pe cea ideal .
Criteriul III Nyquist ofer o
metod de recuperare a
informa iei transmise bazat pe
integrarea semnalului transmis
pe durata unui simbol i luarea
deciziei pe baza energiei
semnalului recep ionat. Aceast
tehnic de detec ie este mai
robust , în special la zgomote Figura 4.17 O schem practic de filtru cu integrare i desc rcare
de tip impulsiv, având în vedere
în general energia unui impuls de zgomot este mult mai mic decât cea a semnalului, dar în schimb
amplitudinea lui este comparabil cu cea a semnalului. E antionând semnalul înso it de zgomot la momentele de
timp date de criteriile Nyquist I sau II, se poate întâmpla ca impulsul de
zgomot s apar uneori chiar la unele din aceste momente i s
mascheze semnalul, introducând erori.
Circuitul folosit pentru detec ie în acest caz, bazat pe integrarea
semnaului, se nume te detector cu integrare i desc rcare (integrate and
dump) i reprezint totodat i un detector de plauzibilitate maxim
(ML maximum likelihood) în cazul utiliz rii pentru semnalizare a
impulsurilor rectangulare, ce au amplitudinea constant în tot intervalul
de semnalizare (0, T).
O schem bloc de principiu a detectorului ML este reprezentat în
figura 4.16. O schem practic este reprezentat în figura 4.17.
Integratorul este realizat sub forma unui FTJ de tip RC, care pentru o Figura 4.18 Forme de und
constant de timp mare în raport cu durata impulsului T, se comport ca un integrator.
Formele de und ce ilustreaz func ionarea sa sunt prezentate în figura 4.18, pentru un impuls pozitiv i o
singur perioad de integrare. Ie irea integratorului este citit cu ajutorul impulsului A i memorat de circuitul
de e antionare i memorare.
Spre sfâr itul perioadei de integrare T, semnalul B este folosit pentru desc rcarea condensatorului C
(aducerea sarcinii la zero), preg tindu-l pentru o nou integrare pe urm torul interval de bit.
Func ionarea acestui detector este deci guvernat de o baz de timp sau circuit de sincronizare, care î i
extrage informa iile de sincronizare din forma de und recep ionat .
116
 SISTEME DE COMUNICA II

Într-o transmisie real , la intrarea în circuitul de e antionare i memorare se ob ine o form de und compus
din rampe de tensiune de tipul celei din figura 4.18, cu polarit i pozitive sau negative, în func ie de bi ii
transmi i (se presupune bitul 1 reprezentat prin nivelul +1, iar bitul 0 prin nivelul –1).

IV.6 Semnale cu r spuns par ial

Acestea constituie o generalizare a criteriului II al lui Nyquist i recurg la introducerea deliberat de
interferen intersimboluri, de obicei pe mai multe pozi ii. În cazul criteriului II al lui Nyquist simbolul
multinivel transmis era ternar i era determinat doar de simbolurile binare ak i ak −1 . R spunsul la impuls al
filtrului Nyquist II era dat de suma a dou sinusuri atenuate decalate între ele cu durata de simbol T i ponderate
cu coeficien ii +1 i+1, ce determinau caracteristic de transfer a filtrului Nyquist II de tip cosinus, ce deplasa
energia semnalului spre frecven ele joase din spectru i introducea un nul spectral la frecven a fbit / 2 .
Dac coeficien ii cu care se pondereaz cele dou sinusuri atenuate componente sunt +1 i –1, se ob ine o
caracteristic de transfer de tip sinus, ce suprim componenta de c.c. introduce un nul spectral la frecven a fbit i
multiplii acesteia.
Pentru a ob ine un semnal cu spectru limitat la frecven a ideal Nyquist de 1/2T Hz se introduce IIS
controlat în mai multe pozi ii. Plecând de la r spunsul la impuls dat de primul criteriu al lui Nyquist, semnalele
cu r spuns par ial (SRP) au r spunsul la impuls de forma:
k
sin π (t − nT )
h (t ) = ∑b
n =− k
n
π (t − nT )
(4.34)

iar caracteristica de frecven :

 k
T ∑ b n e
− j 2π f nT
f ≤ 1/ 2T
H ( f ) =  n =− k (4.35)
0 f > 1/ 2T


Figura 4.19 Schema bloc pentru ob inerea semnalelor cu r spuns par ial
Rela ia (4.35) este implementat cu ajutorul circuitului reprezentat în figura 4.19, cunoscut i sub denumirea
de filtru binar transversal. Folosind pentru coeficien ii de pondere a r spunsului tip (sin x) / x diferite valori, se
pot ob ine propriet i utile pentru caracteristica de frecven H( f ) :
1. Caracteristica H(f) s fie continu i s prezinte un num r de derivate continue i egale cu zero la
capetele intervalului de defini ie.
2. Spectrul SRP s prezinte un nul la frecven a 0 (c.c.) i la multiplii pari de fbit / 2 .
3. Spectrul SRP s prezinte un nul la ω = π / T i la multiplii impari de fbit / 2 .
Continuitatea lui H ( f ) i a primelor sale k-1 derivate asigur amortizarea rapid a r spunsului la impuls h(t)
dup legea 1/ t k +1 , contribuind la reducerea energiei înmagazinate în trena lui h(t) i deci la reducerea IIS .
Spectrul nul la frecven a zero sau cu pondere redus a componentelor de joas frecven pentru secven a de
date este necesar pentru transmisiile pe linii metalice cu cuplaj prin transformator sau condensator, transmisiile

117
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

BLU sau folosind frecven e pilot pentru reglajul automat al nivelului, sincronizare sau eliminarea fugii frecven ei
prin efect Doppler.
Fie coderul SRP din figura 4.19, care produce un semnal cu r spuns par ial. Dac
b0 = 1, b1 = −1, ∀bi = 0, i ≠ 0,1 , coderul este cunoscut sub denumirea de dicode. Notând cu D operatorul de
întârziere cu durata T, semnalul de la ie irea
coderului dicode poate fi scris ca:
Y ( D) = (1 − D ) ⋅ X ( D) (4.36)
sau, mai general:
Y ( D) = F ( D ) ⋅ X ( D ) (4.37)
unde F(D) este func ia de transfer a sistemului i
are forma unui polinom în D, de gradul n,
F ( D ) = b0 + b1 D + b2 D 2 +Lbn D n (4.38)
∞
X ( D) = ∑ xn D n
n=0
∞
(4.39)
Y ( D) = ∑ yn D n

n= 0
Figura 4.20 Func ii de transfer SRP
corespund cu
∞
x(t ) = ∑ xnδ (t − nT )
n=0
∞
(4.40)
y (t ) = ∑ ynδ (t − nT )
n =0

Semnalele SRP pot fi produse de schema din figura 4.19, unde linia de întârziere compus din celule cu
întârzierea T poate fi
implementat cu un registru
de deplasare, dac semnalele
implicate sunt binare.
Cele mai simple exemple
de semnale cu r spuns
par ial sunt descrise de
polinoamele de ordinul I
F ( D) = 1 − D i Figura 4.21 Circuit de codare dicode

F ( D ) = 1 + D , care corespund semnalelor de tip dicode i respectiv biternar.

Caracteristica de frecven pentru codul dicode este:
ωnT
H (ω ) = 1 − e− jωnT = 2 sin (4.41)
2
prezentând zerouri pentru f k = k / T sau f k = k ⋅ f n unde f n este frecven a normalizat ( f ⋅ T = f / f bit ), (vezi
figura 4.20).
Coderul dicode este prezentat în figura 4.21. Se observ c aplicând la intrarea sa un impuls de l ime T, la
ie ire rezult o form de und de l ime 2T compus dintr-un impuls pozitiv urmat de unul negativ. Mai
remarc m c pentru a vizualiza forma de und de la ie ire nu este suficient un singur interval de timp de l ime
T, pe acesta semnalul fiind observat par ial. De aici i denumirea de semnale cu r spuns par ial folosit pentru
semnalele generate prin aceste tehnici.
Dac la intrarea coderului dicode se aplic o secven de date, la ie ire se ob ine un semnal ternar. Un caz
particular este ilustrat în figura 4.22. Putem remarca c fiecare front ascendent sau descendent din secven a de

118
 SISTEME DE COMUNICA II

date de intrare X produce în semnalul codat Y un impuls pozitiv, respectiv negativ. Absen a tranzi iilor sau
fronturilor se reflect în producerea nivelului 0 la ie ire.

Figura 4.22 Ilustrarea func ion rii coderului dicode

Caracteristica de frecven pentru codul biternar este:
ωn T
H (ω ) = 1 + e − jωnT = 2 cos (4.42)
2
prezentând zerouri pentru f k = (2k + 1) / 2T sau f k = (2k + 1) ⋅ f n / 2 .
Se observ din figura 4.18 c F ( D ) = 1 + D produce un nul spectral la frecven ele f k = (2k + 1) / 2T , deci i
la ω = π / T , respectiv f = f bit / 2 i multiplii acesteia, iar F ( D) = 1 − D produce nuluri spectrale la frecven ele
f k = k / T , deci multipli de fbit , în particular i la frecven a zero.
Este evident c folosind o func ie F(D) sub forma unei combina ii de factori (1-D) i (1+D) se pot ob ine
propriet ile 1, 2 i 3 ale caracteristicii H ( f ) .

Figura 4.23 Schema bloc a decodorului pentru semnale cu r spuns par ial
În figura 4.23 se prezint schema bloc de principiu a circuitului decodor folosit pentru recuperarea
informa iei transmise prin tehnica cu r spuns par ial. Decodorul recupereaz informa ia sub form binar , care se
reg se te în registrul de deplasare. Registrul de deplasare i sumatorul genereaz semnalul cu r spuns par ial
utilizat în transmisie, iar circuitul codor astfel
format are caracteristica de transfer H(f). Prin
montarea sa în bucla de reac ie se ob ine
caracteristica de transfer invers , astfel c
circuitul complet func ioneaz ca un decodor
(func ionare invers codorului).

IV.7 SRP cu precodare

Precodarea are drept scop eliminarea
Figura 4.24 Codor SRP
problemelor legate de propagarea erorii
ap rute la o decizie anterioar deci a interferen ei intersimboluri. Pentru aceasta se intervine în emi tor (sursa de

119
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

date) suprimând efectul simbolurilor anterioare. Potrivit cod rii SRP (figura 4.23) semnalul de ie ire yi este legat
de semnalul de intrare xi prin
N −1
yi = ∑ bk xi − k (4.43)
k =0
Figura 4.25 Sistem SRP cu precodare
De aici se poate determina simbolul de date xi pe baza
simbolului multinivel yi codat SRP i cunoscând N-1 simboluri de date
anterioare, conform rela iei
1  N −1

xi =  i ∑ bk xi − k  (modulo-m )
y − (4.44)
b0  k =1 
În general yi poate lua mai multe valori. Aceste valori redundante
pot fi reduse prin interpretarea modulo-m a secven ei de simboluri
{ yi }. Simbolurile { xi } precodate (figura 4.25) i reduse modulo-m Figura 4.26 Codor SRP
satisfac
N −1
xi b0 = yi − ∑ bk xi − k (modulo-m) (4.45) TABELUL IV.2
k =1 xi xi − 2 xi − 4 yi
Coeficien ii bk se presupun normaliza i, având valori întregi i cel mai mare 1 -1 1 +4
divizor comun este unitatea. Ecua ia (4.45) are solu ie unic dac i numai dac -1 1 -1 -4
b0 i m sunt numere prime între ele. Ea poate fi scris ca: 1 1 1 0
N −1 -1 -1 -1 0
yi = ∑ bk xi − k (modulo-m) (4.46)
k =0
-1 +1 +1 -2
Sub aceast form se observ u or c datele originale xi pot fi u or recuperate +1 +1 -1 -2
-1 -1 +1 +2
prin interpretarea modulo-m a semnalului yi recep ionat, opera ie ce nu implic
+1 -1 -1 +2
memorizare.
Exemplul IV.1 Fie semnalul cu r spuns par ial cu spectru tip sin2 produs de circuitul din figura 4.26, descris
de polinomul:
F ( D ) = 1 − 2 D 2 + D 4 = (1 − D) 2 (1 + D)2 (4.47)
Valoarea e antionului la momentul t = iT este:
ri = xi − 2 xi − 2 + xi − 4 + ni = pi + ni (4.48)
Termenul pi reprezint valoarea e antionului recep ionat
în condi ii ideale (absen a zgomotului) i poate lua
valorile -2k, -k, 0, +k, +2k.
Prin precodare, a a cum se arat în figura 4.24, dorim ca Figura 4.27 Codare SRP cu precodare
semnalul cu r spuns par ial descris de (4.47) s poat fi
detectat în a a fel încât s nu se produc propagarea erorii.
Semnalul cu r spuns par ial descris de (4.47) i produs de circuitul din figura 4.25 poate avea urm -toarele
nivele posibile, grupate în tabelul IV.2, considerând bi ii 1 i 0 reprezenta i antipodal (bitul 1 prin nivelul +1
iar bitul 0 prin nivelul -1).
Se observ c dac xi i xi − 4 au
acela i semn, adic xi ⋅ xi −4 > 0 ,
lui yi îi corespund nivele ±4 i 0, în
total 4 din cele 8 pozi ii posibile. Dac
xi i xi − 4 sunt de semne diferite,
adic xi ⋅ xi −4 < 0 , atunci lui yi îi
corespund nivelele ±2 , în total 4 din
cele 8 pozi ii posibile. Figura 4.28 Receptor pentru semnalul codat SRP
120
 SISTEME DE COMUNICA II

Ca urmare, circuitul de precodare va implica semnalele xi i xi − 4 , opera ia de înmul ire fiind înlocuit prin
sumare modulo-2, (figura 4.27). Precodarea folosit pentru eliminarea interferen ei intersimboluri
presupune c :
dac xi = 0 , pi = −4k , 0, +4k xi = xi − 4
xi = 1 , pi = −2k , +2k , xi = − xi − 4
iar xi poate fi unic determinat din pi în acest fel.
Astfel detec ia semnalului se poate face mai simplu tiind c nivelele ±4k i zero corespund situa iei când
xi i xi − 4 au acela i semn iar nivelele ±2k situa iei când xi i
xi − 4 au semne contrare.
Practic, se implementeaz rela ia:
xi = ai ⊗ xi −4 sau a i = xi ⊗ xi − 4
a cum se arat în figura 4.27. Semnalul xi − 2 nu intervine în
aceast rela ie deoarece 2 xi sau în particular 2 xi − 2 este egal cu 0
modulo-2.
Atunci yi = xi − 2 xi −2 + xi −4
sau yi = ai ⊗ xi − 4 − 2 xi − 2 + xi − 4
Evident, ai = 1 → ai ⊗ xi − 4 = xi −4 = − xi − 4 Figura 4.29 Ilustrarea deciziei
Atunci, yi = 1 ⊗ xi − 4 − 2 xi −2 + xi −4 = −2 xi − 2
adic yi poate lua numai valorile ±2 .
Dac ai = 0 → ai ⊗ xi − 4 = xi − 4
iar yi = 0 ⊗ xi −4 − 2 xi − 2 + xi − 4 = 2 xi − 4 − 2 xi − 2
adic yi poate lua valorile ±4 i 0.
Pe baza celor expuse mai sus rezult c decodarea se poate face cu ajutorul circuitului reprezentat în figura
4.28.
TABELUL IV.3 Codare SRP
Dup o filtrare trece-jos implicit semnalul recep ionat este redresat
xi xi −1 xi − 2 xi −3 yi
dubl alternan . Prin aceasta receptorul are de distins numai între 3
nivele ( +4, + 2 i 0) i nu între 5 nivele ( ±4, ± 2 i 0), folosind 4 praguri -1 -1 -1 -1 0
-1 -1 -1 +1 -2
de decizie, cum s-ar petrece în absen a redres rii dubl alternan (figura
-1 -1 +1 -1 -2
4.29). Pentru aceasta sunt necesare doar 2 comparatoare cu nivelele de
-1 -1 +1 +1 -4
referin + k i +3k , presupunând c semnalul recep ionat are nivelele
-1 +1 -1 -1 +2
+4k , + 2k i 0.
-1 +1 -1 +1 0
Notând cu A i B ie irile celor dou comparatoare e antionate
-1 +1 +1 -1 0
conform criteriului II Nyquist i memorate, avem urm toarele situa ii
-1 +1 +1 +1 -2
posibile:
+1 -1 -1 -1 +2
A = H i B = H - semnalul yk are nivelul mai mare ca 3k , deci s-
+1 -1 -1 +1 0
au recep ionat nivelele +4k sau −4k . +1 -1 +1 -1 0
A = H i B = L - semnalul yk are nivelul mai mare ca + k , dar mai +1 -1 +1 +1 -2
mic decât +3k , deci s-au recep ionat nivelele +2k sau −2k . +1 +1 -1 -1 +4
+1 +1 -1 +1 +2
A = L i B = L - semnalul yk mai mic decât + k , deci s-a recep ionat
+1 +1 +1 -1 +2
nivelul 0. +1 +1 +1 +1 0
Situa ia A = L i B = H este imposibil , aceasta însemnând c
semnalul ar trebui s fie simultan mai mic decât +1 i mai mare ca +3.
Rezult c situa ia II, care corespunde transmisiei unui bit ai = 0 , poate fi extras cu ajutorul unui circuit

logic, care s dea la ie ire functia A g B , unde g semnific opera ia SI logic.

121
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

Exemplul IV.2 Fie semnalul cu r spuns par ial produs de circuitul din figura 4.30, descris de polinomul:
F ( D ) = (1 − D)2 (1 + D) = 1 + D − D 2 − D3 (4.49)
Semnalul yi generat la ie ire este dat de
yi = xi + xi −1 − xi −2 − xi −3 (4.50)
Coeficien ii bi pot fi identifica i din (4.50) ca
b0 = 1, b1 = 1, b2 = −1, b3 = −1 (4.51)
Valoarea e antionului la momentul
t = iT este:

ri = xi + xi −1 − xi − 2 − xi −3 + ni = pi + ni
Semnalul de intrare xi împreun cu
simbolurile anterioare poate forma
combina iile ilustrate în tabelul IV.3.
Se ob in 8 valori de ±2 i 8 valori
pentru 0 i ±4 . Aceasta ne permite
asociem prin precodare cele 8
valori de ±2 cu bitul 1, iar cele8 Figura 4.30 Coder SRP cu precodare
valori de 0 i ±4 cu bitul 0.
Vom recurge pentru bitul 1 la o sintez logic bazat pe func ia logic SAU, reunind cele 8 combina ii
aferente nivelelor ±2 , dar în care am înlocuit simbolurile xi prin datele de intrare ai . Ie irea circuitului de
precodare va fi dat de
xi = ai gai −1 g(ai −2 g ai −3 ∪ ai − 2 • ai −3 ) ∪ ai g ai −1 g(ai − 2 gai − 3 ∪ ai − 2 • ai − 3 ) ∪
ai − 2 gai − 3 g(ai g ai −1 ∪ ai • ai −1 ) ∪ ai − 2 g ai − 3 g(ai gai −1 ∪ ai • ai −1 )
sau
xi = (ai − 2 ⊗ ai −3 )g(ai g ai −1 ∪ ai • ai −1 ) ∪ (ai ⊗ ai −1 )g(ai − 2 gai −3 ∪ ai −2 • ai −3 )
De unde
xi = (ai − 2 ⊗ ai −3 )g(ai ⊗ ai −1 ) ∪ (ai ⊗ ai −1 )g(ai − 2 ⊗ ai −3 )
Notând A = ai − 2 ⊗ ai −3 B = ai ⊗ ai −1 , rela ia de mai sus poate fi scris ca :
xi = Ag B ∪ B g A = A ⊗ B
Deci, xi = ai ⊗ ai −1 ⊗ ai − 2 ⊗ ai −3 (4.52)
de unde
ai = xi ⊗ ai −1 ⊗ ai − 2 ⊗ ai −3 (4.53)
Dac ai = 1 atunci din (4.53) rezult
xi ⊗ (ai −1 ⊗ ai −2 ⊗ ai −3 ) = 1 sau xi = (ai −1 ⊗ ai − 2 ⊗ ai − 3 )
Din (4.50) rezult
yi = xi −1 − xi − 2 − xi − 3 + (ai −1 ⊗ ai − 2 ⊗ ai − 3 ) (4.54)
Decodarea are loc conform datelor prezentate în tabelul IV.4. Se observ c nivelele ±2 corespund situa iei
când s-a transmis un bit 1. Schema circuitului de producere a semnalului cu r spuns par ial descris de (4.49)
i precodare descris de (4.54) este prezentat în figura 4.30.
Pentru semnale SRP cu spectru tip cosinus F ( D ) = 1 + D , valoarea e antionului la momentul t = i ⋅ T − T / 2
este ri = xi + xi −1 + ni = pi + ni (4.55)
Pentru semnalele SRP cu spectru tip sinus, cu polinoame tip, F ( D) = 1 − D i
F ( D ) = 1 − D 2 = (1 − D )(1 + D ) :
ri = xi − xi −1 + ni = pi + ni (4.56)
i respectiv: ri = xi − xi −2 + ni = pi + n (4.57)
122
 SISTEME DE COMUNICA II

In ecua iile de mai TABELUL IV.4 Ilustrarea decod rii semnalului SRP
sus pi este valoarea xi −1 xi − 2 xi −3 xi −1 − xi − 2 − xi −3 xi −1 ⊗ xi − 2 ⊗ xi −3 xi −1 ⊗ xi − 2 ⊗ xi −3 yi
antionului din SRP -1 -1 -1 +1 0⊗0⊗0 = 0 1 → +1 +2
în absen a zgomotului
-1 -1 +1 -1 0 ⊗ 0 ⊗1 = 1 0 → −1 -2
i poate lua valorile
-1 +1 -1 -1 0 ⊗1 ⊗ 0 = 1 0 → −1 -2
± k i 0, iar ni este -1 +1 +1 -3 0 ⊗1 ⊗1 = 0 1 → +1 -2
valoarea e antionului +1 -1 -1 +3 1⊗ 0 ⊗ 0 = 1 0 → −1 +2
din semnalul de
+1 -1 +1 +1 1 ⊗ 0 ⊗1 = 0 1 → +1 +2
zgomot.
+1 +1 -1 +1 1 ⊗1 ⊗ 0 = 0 1 → +1 +2
Când ai = 0 , cir-
+1 +1 +1 -1 1 ⊗1 ⊗1 = 1
0 → −1 -2
cuitul de precodare d
xi în a a fel încât pi = ± k . Se observ c semnalul SRP în acest caz este o codare pseudo-ternar (bitul 0 este
reprezentat prin nivelul 0, iar bitul 1 prin nivele + i - ), iar decodarea se face foarte simplu prin redresare dubl
alternan .
Necesitatea precod rii poate fi mai u or în eleas plecând de la codul dicode i schema sa de codare
reprezentat în figurile 4.21 i 4.24. inând cont c fronturile pozitive i negative din secven a de date genereaz
impulsuri pozitive i respectiv negative în semnalul codat, se poate folosi ca decodor un bistabil de tip RS, care
este setat de impulsurile pozitive i respectiv resetat de cele negative (figura 4.31).
Putem remarca îns c la
apari ia unei erori, de
exemplu nerecunoa terea
unui impuls pozitiv sau
negativ, bistabilul nu se mai
seteaz , respectiv reseteaz în
acel moment, iar secven a
decodat r mâne eronat pân
la apari ia urm torului impuls
corect de setare sau respectiv
resetare. În acest fel eroarea
se propag , de obicei pe mai
multe intervale de bit.
Prin introducerea preco-
rii se vor asocia tranzi iile
din secven a de date de
intrare cu bitul 1, iar absen a
lor cu bitul 0 (codare NRZ-M
sau diferen ial ). Se ob ine
astfel o form de und codat
bipolar nr.1 sau AMI
(Alternate Mark Inversion), în
Figura 4.31 O schem de decodare pentru semnalul dicode
care bitul 1 este codat
alternativ prin nivelele + A i − A , iar bitul 0 prin nivelul ternar 0.
Prin redresarea dubl alternan a formei de und codate se ob ine secven a de date codat NRZ-L (figura
4.32). Dac în locul unui impuls negativ sau pozitiv s-a recep ionat eronat nivelul 0, se observ este afectat de
eroare numai bitul în cauz , nu i cei urm tori i s-a eliminat astfel prin precodare propagarea erorii. Formele de
und asociate pot fi urm rite din figura 4.31 cu semnifica iile din 4.32.

123
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

IV.8 Semnale ternare în banda de baz .

Transmiterea digital a informa iei pe o linie de telecomunica ii obi nuit implic un echipament de linie
special, compus din echipamente terminale i regeneratoare intermediare.
Echipamentul de linie terminal are sarcina de a converti informa ia digital de intrare într-un cod de linie,
astfel încât semnalul transmis pe linie s satisfac urm toarele cerin e:
q performan ele transmisiei s fie pe cât posibil independente de caracteristicile statistice ale sursei de
date,
q jitterul introdus de
repetor s fie cât
mai mic,
q componenta de
c.c. a fluxului de
date emis s fie Figura 4.32 Circuit de decodare AMI
nul , pentru a
putea permite cuplarea în c.a. a repetoarelor pe linie,
q permit supravegherea performan elor în timpul func ion rii.
Dac pentru transmisie se folose te un cod binar unipolar, apar urm toarele aspecte practice:
q informa ia de sincronizare trebuie extras din semnalul de date recep ionat de fiecare repetor,
q transmisia secven elor lungi de zero conduce la pierderea sincroniz rii datorit absen ei tranzi iilor,
iar secven ele lungi de bi i 1 conduc la apari ia componentei de c.c.,
q supravegherea func ion rii transmisiei nu este posibil în formatul unipolar decât prin introducerea
de bi i redundan i, care coboar viteza efectiv de transmisie i implic sc derea vitezei de
transmisie pe linie fa de cea a datelor de intrare.
Un alt mod de introducere a redundan ei, mult mai avantajos, este acela de a folosi un cod de transmisie
ternar care elimin problemele practice discutate. În plus, codurile ternare permit ob inerea unui spectru al
semnalului ce prezint zerouri la anumite frecven e. Codurile ternare cele mai importante sunt: codurile bipolare
nr. 1, 2 i 3, codul PST, codurile bipolare de densitate ridicat HDBn, codul 4B3T i codul MS 43.

IV.8.1 Codurile bipolare nr. 1 i 2.

Codurile bipolare fac parte din categoria codurilor
pseudoternare, având în vedere faptul c asocierea dintre
alfabetul binar i cel ternar este particular . Astfel, Figura 4.33 Coder bipolar Nr. n
considerând alfabetul binar compus din 0 i 1, iar cel ternar din -, 0 i +, bitul 0 binar este asociat întotdeauna cu
0 ternar, iar bitul 1 este codat alternativ prin + i -. Acesta conduce la crearea unei componente de c.c. nul .
Repetoarele nu mai sunt înc rcate de componenta de c.c. i pot fi cuplate în c.a. la linie (prin condensator sau
transformator). Codurile bipolare nr. n, (n=1, 2, 3) se ob in cu schema de principiu reprezentat în figura 4.33.
Spectrul semnalului de
ie ire w, poate fi u or dedus
dac se cunoa te spectrul
semnalului de intrare x. Dac
durata intervalului elementar
binar este T, întârzierea cu nT
este echivalent cu o
Figura 4.34 Forme de und codate bipolar nr.1
multiplicare a spectrului cu
e − jω nT , iar func ia de transfer a circuitului este 1 − e − jω nT .
Caracteristica de frecven a circuitului din dreapta figurii 4.34 (denumit i coder DICODE) se ob ine luând
valoarea absolut a func iei de transfer ridicat la p trat:
124
 SISTEME DE COMUNICA II

Y( ) = 1− − nT
= 1 − ( cos nT − j sin nT ) = 2sin nT 2 (4.58)

Y( )
2 2
iar = 2sin nT 2 (4.59)
Zerourile din spectru apar la ω nT 2 = k ( k = 0, 1, 2, 3, K) , deci la frecven ele f k = k nT .
Codurile bipolare nr. 1, 2 i 3 se decodific prin redresare dubl alternan . Având în vedere asocierea
simbolurilor + i – de la ie irea coderului dicode cu tranzi iile din secven a de date, va trebui introdus un circuit
de precodare, care converte te secven a de intrare ai într-o secven xi , egal cu suma modulo-2 dintre xi i xi
întârziat cu n intervale de bit. Pentru codul binar nr. 1, precodarea este diferen ial i ob inem schema din figura
4.34. Se observ c :
xi = ai ⊕ xi −1 = ai ⊕ xi ( t − T ) (4.60)
unde: ⊕ reprezint suma modulo-2, iar z ( t − T ) -
Figura 4.35 Codare diferen ial
semnalul z ( t ) întârziat cu T.

Figura 4.36 Coderul bipolar nr.2

Sumând modulo-2 ambii membri ai rela iei cu z ( t − T ) ob inem
z ⊕ z (t − T ) = x ⊕ z (t − T ) ⊕ z (t − T ) = x (4.61)
Deci, x = z ⊕ z ( t − T ) , sau x este un semnal echivalent cu z decodat diferen ial (mai putem spune c z se

Figura 4.37 Forme de und asociate coderului bipolar nr.2

ob ine din x prin codare diferen ial ), situa ie prezentat în figura 4.35.
Codurile bipolare nr. 2 i 3 sunt
similare cu codul bipolar nr. 1, îns într-
o secven lung de bi i 1, primii n bi i
sunt coda i prin n plusuri, iar urm torii
prin n minusuri. Codul binar nr. 2 este
produs cu schema prezentat în figura
4.36, formele de und fiind reprezentate
în figura 4.37.
Codul binar nr. 2 poate fi produs i Figura 4.38 Intercalarea a dou coduri bipolare nr.1

125
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

cu ajutorul schemei din figura 4.38, cele dou codoare bipolare fiind ac ionate de bi ii 1 impari, respectiv pari;
formele de und asociate sunt reprezentate în figura 4.40.
El este cel mai atractiv din punct de vedere al spectrului, caracteristica sa de frecven fiind
Y ( ω ) = 2 sin ω 2 T 2 = 2 sin ω T (4.62)

Figura 4.39 Factori de codare pentru codurile bipolare Nr.1, 2 i 3

Ea este reprezentat în figura 4.39. Codul binar nr. 2 prezint deci nuluri în spectru la frecven a zero i la
frecven e multipli ai lui fbit 2 .

Figura 4.40 Ilustrarea tehnicii de ob inere a codului bipolar Nr.2 prin intercalare
Se poate astfel transmite un semnal pilot pe frecven a purt toare pentru a face posibil detec ia sincron a
semnalului. De asemenea, se poate transmite un pilot pe frecven a fbit 2 , care s fac independent
sincronizarea de bit de secven a binar de date transmis .

IV.8.2 Codul PST

Codarea ternar cu selec ia perechilor (Paired Selected Ternary)
implic împ irea arbitrar a secven ei de date în grupe de 2 bi i (dibi i) Figura 4.41 Coder PST
i codarea dibi ilor prin perechi de simboluri ternare conform conven iei
TABELUL IV.5 Cod PST
din tabelul IV.5.
Dibit Codare
Se observ c perechile 11 i 00 reprezentate prin + − i respectiv − + au
11 +−
componenta continu nul . Pentru ca perechile 10 i 01 s nu introduc
00 −+
componenta nul , s-a impus un al doilea mod de codare, astfel încât dup o
codare a lui 10 prin + 0, urm torul dibit 10 s fie codat prin – 0, în felul acesta 10 +0 sau -0
anulându-se componenta de c.c., ca în exemplul de mai jos: 01 0+ sau 0-

126
 SISTEME DE COMUNICA II

Exemplul IV.3 S cod m PST secven a de date x reprezentat mai jos

x 1 0 1 1 0 0 0 1 1 0 1 0 0 0 0 1 1 0 0 1
y + 0 + − − + 0 − + 0 − 0 − + 0 + − 0 0 +
↑ ↑ ↑ ↑ ↑ ↑ ↑
+ − + − + − +

ge ile indic op iunea f cut în codarea

perechilor 1 0 i 0 1. Se observ c exist cel mult
dou zerouri consecutive, ceea ce favorizeaz
sincronizarea.
La pierderea sincroniz rii, o secven lung de 0
poate fi interpretat ca o secven lung de 1 i invers.
Factorii de codificare C ( f ) ai semnalelor PST si
bipolar nr. 1 sunt ilustrate în figura 4.42.

IV.8.3 Coduri bipolare de densitate ridicat

HDBn
În codurile bipolare, bitul 0 binar este codat prin 0,
iar bitul 1 este codat alternativ prin + i -, ceea ce Figura 4.42 Factori de codare PST i Bipolar Nr.1
asigur o component de c.c. nul . irurile lungi de
zero pot conduce la pierderea sincroniz rii, astfel încât pentru a evita aceast situa ie se poate ac iona prin
înlocuirea acestor secven e cu alte secven e care se
caracterizeaz prin existen a unei viol ri a legii de
codare bipolar . Se ob in astfel codurile bipolare de
densitate ridicat HDBn (High Density Bipolar), cu
n=2, 3, ……., n referindu-se la num rul maxim
permis de zerouri succesive.
Dac not m cu B modul de codare al bitului 1
binar care se supune legii de codare binar i cu V
violarea legii de codare bipolar (bitul 1 transmis
este codat prin + dac bitul 1 anterior a fost codat
prin +, sau prin -, dac anterior era - ), atunci regulile
de codare pentru codul HDBn sunt: Figura 4.43 Factori de codare ai codurilor
q bitul 1 este codat prin B, HDBn
q bitul 0 într-un bloc de maximum n zerouri succesive este codat prin 0,
q un bloc de n+1 zerouri succesive este codat prin:
B0 …. V sau 00 ….. V
Op iunea între cele dou variante este determinat de necesitatea ca viol rile succesive V fie de polarit i
alternative, astfel încât componenta de c.c. s r mân nul . Blocurile lungi de zerouri succesive sunt fragmentate
în blocuri de n+1 zerouri i codate ca mai sus.
Cel mai important cod din aceast categorie, HDB3, a fost acceptat de CCITT i este ilustrat mai jos:
Binar 1101 0100 1100 0001 0010 0001 0000 0000 1011 0001
Bipolar + −0 + 0 − 00 + −00 000 + 00 − 0 000 + 0000 0000 − 0 + − 000 +
HDB 3 + −0 + 0 − 00 + −00 0 − 0 + 00 − + 00 + − 000 − + 00 + − 0 + − 000 +
V B V V B V
Factorii de codare ai codurilor HDB 1, 2 i 3 sunt prezenta i în figura 4.43.
O variant a codului HDBn este CHDBn (Compatible HDBn), în care secven a prin care este codat un bloc
de n+1 zerouri succesive ia una din formele:

127
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

a. 00 …. 000 V sau b. 00 …..0B0V

Avantajul acestor coduri e acela c se poate proiecta decodorul independent de n.

IV.8.4 Codurile 4B3T i MS 43

Ambele coduri sunt alfabetice i convertesc blocuri de 4 simboluri binare în blocuri de 3 simboluri ternare,
conform tabelelor IV.6 i IV.7. Ele interesante pentru comunica iile digitale, având în vedere reducerea vitezei
de transmisie a simbolurilor ternare la 3 4 din cea a unui semnal binar clasic.
TABELUL IV.6 Codul 4B3T TABELUL IV.7 Codul MS 43
Ternar Ternar
Binar Binar
1, 2, 3 4, 5, 6 1 2, 3 4
0000 +++ --- 0000 +++ --+ -+-
0001 0+- 0001 ++0 00-
0010 -0+ 0010 +0+ 0-0
0011 +-0 0100 0++ -00
0100 0-+ 1000 +-+ ---
0101 +0- 0011 0-+
0110 -+0 0101 -0+
0111 +00 -00 1001 00+ --0
1000 0+0 0-0 1010 0+0 -0-
1001 00+ 00- 1100 +00 0--
1010 ++- --+ 0110 -+0
1011 -++ +-- 1110 +-0
1100 +-+ -+- 1101 +0-
1101 ++0 --0 1011 0+-
1110 0++ 0-- 0111 -++ --+
1111 +0+ -0- 1111 ++- +--
Codurile folosesc 3 alfabete: R1, R2 i R3, selectarea lor f cându-se în func ie de valoarea sumei digitale
curente a codului. Num rul de simboluri succesive de aceea i valoare este limitat la 6 pentru codul 4B3T i 3
pentru MS 43. În cazul 4B3T, din cele 6 set ri (0 – 5), cele extreme apar numai în interiorul cuvintelor de 3 cifre
ternare i se asociaz starea 1 cu R1, 2 i 3 cu R2 i 4 cu R3.
Sincronizarea de bloc poate fi u or
monitorizat , pierderea ei conducând la apari ia
unor combina ii interzise, cum ar fi 000 în cazul
codului 4B3T. Spectrele de putere ale celor 2
coduri sunt reprezentate în figura 4.44.
Exemplul IV.4 S decod m secven a de date
codat HDB4, dat mai jos i s calcul m:
a. Probabilitatea de apari ie a violurilor de
bipolaritate în semnalul HDB3, presupunând
bi ii 1 i 0 echiprobabili;
b. Cu cât cre te puterea medie a semnalului
codat HDB4 fa de codul bipolar nr. 1.
HDB 4 + − +0 − 0000 − + 000 + 0 − 000 − 00 + −
V B V B V
Figura 4.44 Factori de codare pentru MS43 i 4B-3T
NRZ 1 1 1 0 1 0 0 00 0 0 00 0 0 0 1 0 0 00 0 0 1 1
Un viol de bipolaritate apare dac i numai dac :
Un bit 0 este precedat de 3 zerouri,
Un bit 0 este precedat de 7 zerouri,
Un bit 0 este precedat de 11 zerouri, etc.
128
 SISTEME DE COMUNICA II

( )
P = 2−5 + 2−9 + 2−13 + L = 2−5 1 + 2−4 + 2−9 + L = 2−5
1
1− 2 −4
=
1 1
32 1 − 1 16
= 1 30

Dac jum tate din violurile de bipolaritate sunt înso ite de o marc bipolar (B000V), iar bi ii 0 i 1 sunt
echiprobabili, cre terea relativ a puterii semnalului este
1 2 +1
⋅
∆P P = 30 2 = 1 10 = 10 %
1/ 2

IV.9. Aleatorizarea secven ei de date.

Spectrul de frecven al unui semnal de date depinde de codul folosit pentru transmisie i de succesiunea de
bi i 1 i 0 din secven a de date. Datele con in adesea secven e periodice care duc la apari ia în spectru a
componentelor discrete (linii) care pot constitui semnale de
interferen foarte periculoase pentru canalele al turate.
Considerând o secven de tipul 101010, ea este echivalent
cu o und rectangular de frecven f 2 = f bit 2 , cu nivelele ±1 ,
ca în figura 4.45. Figura 4.45 Und rectangular
Descompunând în serie Fourier, ob inem:
4 1 1 
y (t ) =  sin ω2 t + sin 3ω2 t + sin 5ω2 t + L  (4.63)
π 3 5 
Suma sinusurilor este ilustrat în figura 4.46, pentru primele 5 armonici (pân la armonica 11).
Calculând nivelul relativ al armonicii a 3-a fa de puterea semnalului, pentru rezisten de sarcin având
valoarea egal cu un ohm:
n = 10log P ( 3) Ps
1
n = 10 log 2
= −13.5 dB (4.64)
4 
 ⋅1 3 2 
π 
Spectrul de putere normalizat al unei
secven e de date NRZ aleatoare, pentru o
rezisten de sarcin de 1 ohm, este dat de
2
 sin π Ts f 
W ( f ) = A2Ts   4.65)
 π Ts f 
i este reprezentat în figura 4.47.
Semnalul de date aleator nu prezint în
spectrul s u componente discrete.
Sumând modulo-2 secven a de date Figura 4.46 Sinteza undei rectangulare
repetitiv cu o secven binar
pseudoaleatoare se ob ine o reducere drastic a amplitudinilor componentelor discrete din spectru. Blocul care
realizeaz aceast func ie se nume te scrambler (aleatorizor sau cifrator) i are schema bloc de principiu
prezentat în figura 4.40, conform avizului V 27 al CCITT.
El se compune dintr-un registru de deplasare cu reac ie ce genereaz o secven binar pseudoaleatoare cu
lungimea: L = 27 − 1 (127) bi i.
La recep ie, un dispozitiv unscrambler (descifrator) execut opera iile inverse celor de la emisie i astfel se
ob ine secven a de date original .
Se observ c un bit eronat izolat care str bate descifratorul, ap rând pe rând la fiecare din ie irile 6 i 7,
produce 2 bi i suplimentari de eroare. A adar, un bit eronat produce un grup de 3 erori în secven a de date de
ie ire D, deci un efect finit.

129
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

Dac la intrare se aplic secven a de date y, compus din zerouri, iar registrul con ine zerouri, secven a de
ie ire x0 e de asemenea compus din zerouri. Aceast situa ie este înl turat folosind un contor de coinciden
care injecteaz un bit 1 suplimentar în bucl dup
o secven lung de 1 sau 0.
Pentru a putea explica func ionarea schemei,
introducem operatorul D, care semnific
întârzierea secven ei de date. Astfel, xD
reprezint secven a de date x întârziat cu 1 bit iar
xD k , secven a x întârziat cu k intervale de bit.
Pentru circuitul unscrambler putem scrie:
x = y " ⊕ y" D 6 ⊕ y" D 7 = (1 ⊕ F ) y" (4.66)

unde F = D 6 ⊕ D7 . Atunci pentru scrambler

vom avea:
y ' = x ⊕ Fy ' sau y ' = x (1 ⊕ F ) (4.67)
în absen a erorilor y ' = y" , iar la ie ire avem:
x0 = (1 ⊕ F ) y " = (1 ⊕ F ) y '
(4.68)
= (1 ⊕ F ) x (1 ⊕ F ) = x Figura 4.47 D.s.p. a secven elor aleatoare i repetitive
adic secven a de ie ire din unscrambler coincide
cu cea de intrare în scrambler.
TABELUL IV.8 Date specifice circuitului scrambler
Intrare ( x ) 1 0 1 0 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1
D6 x 0 0 0 0 0 0 1 0 1 0 1 0 0 1 1 1 1 1 0 1 0 0 1 1
D7 x 0 0 0 0 0 0 0 1 0 1 0 1 0 0 1 1 1 1 1 0 1 0 0 1
Iesire ( x0 ) 1 0 1 0 1 0 0 1 1 1 1 1 0 1 0 0 1 1 0 0 0 1 0 1
Efectul SCRAMBLER-ului asupra secven elor periodice i a irurilor lungi de 1 sau 0 poate fi observat din
tabelul IV.8, scris în ipoteza c registrul este înc rcat ini ial cu 0.

Figura 4.48 Circuite scrambler i unscrambler

Se observ c scrambler-ul elimin efectiv secven ele lungi de 0 i 1, precum i secven ele periodice,
producând o pseudoaleatorizare a semnalului de date, în semnalul de ie ire fiecare bit fiind independent de bi ii
al tura i. În felul acesta se elimin componentele discrete din spectrul semnalului de date i se u ureaz
func ionarea circuitelor de sincronizare de simbol.

130
 SISTEME DE COMUNICA II

Un exemplu de circuit de aleatorizare utilizat de sistemul de televizune american ATSC (Advanced

Television System Committee) este prezentat în figura 4.49.
El este descris de polinomul G(x)
G ( x ) = 1 + x + x 3 + x 6 + x 7 + x11 + x12 + x13 + x16 (4.69)
unde x reprezint operatorul de intârziere cu durata unei perioade de tact.

Figura 4.49 Scrambler ATSC

Registrul de deplasare este inc rcat ini ial în toate celulele cu bi i 1, în intervalul de sincronizare, iar datele ce
urmeaz a fi transmise, organizate pe octe i (D0 pân la D7) sunt sumate modulo-2 cu secven a binar
pseudoaleatoare generat de registrul de deplasare cu reac ie reprezentat în figura 4.49.

Figura 4.50 Func iile rectangular i sinc

IV.10 Filtre standard utilizate în telecomunica ii

Conform criteriului I al lui Nyquist, transmisia practic a semnalelor în banda de baz , f interferen
intersimboluri (IIS), se poate face utilizând filtre trece-jos a c ror func ie de transfer s prezinte simetrie impar
în jurul frecven ei de t iere, ele fiind realizabile fizic. R spunsul lor de tip Nyquist este definit cu ajutorul unor
func ii standard definite în continuare.
Func ia rectangular
1 daca x < 1/ 2
Π ( x) =  (4.70)
0 in rest
A. Func ia sinc
sin π x
sinc( x ) = (4.71)
πx
Func iile Π ( x) i sinc(x) constituie perechi Fourier i sunt reprezentate în figura 4.50.
B. Func ia sinc cu factor de c dere α
cos(π α x )
sinc( x, a) = sinc( x ) (4.72)
1 − (2 α x )2

131
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

Figura 4.51 Func ia sinc(x, ) pentru diverse valori ale lui

În figura 4.51 sunt reprezentate func iile sinc( x, α ) pentru diferite valori ale lui α între 0 i 0.5. Cazul
α = 0 ne d func ia sinc(x) clasic .
Func ia cosinus ridicat Rc (Raised Cosine)
1 + cos π ⋅ x
 daca x ≤ 1
Rc ( x) =  2 (4.73)
0 in rest
D. Func ia cosinus ridicat Rc cu factor de c dere α

 1−α
1 daca x <
2

  x − (1 − α ) / 2  1−α 1+ α
Rc( x, α ) =  Rc   daca ≤ x ≤ (4.74)
  α  2 2
 1− α
0 daca x >
 2
În figura 4.52 sunt prezentate câteva caracteristici Rc ( x, a) pentru unele valori ale lui α . Cazul α = 1
corespunde lui Rc( x ) de la punctul D.

Figura 4.52 Caracteristici cu c dere tip cosinus ridicat

Se observ c filtrele RC introduc o cre tere a benzii fa de banda B, pe care s o not m cu β , iar banda
transmisiei devine
132
 SISTEME DE COMUNICA II

BT = B + β
sau BT = B(1 + β / B) (4.75)
inând cont c în banda B se poate face o transmisie cu viteza de bit fbit / 2 , ( a se vedea formula 4.13) iar
β / B este cre terea relativ a benzii i se noteaz cu α , avem
f bit
BT = (1 + α )
2
Notând cu Rb = f bit viteza de transmisie a datelor, se observ c viteza maxim posibil de realizat în cazul
utiliz rii filtrului de tip cosinus ridicat i unei benzi de transmisie BT este
2 BT
Rb = (4.76)
1+α

IV.11 Distribuirea caracteristicii spectrale între emisie i recep ie

Fie schema bloc simplificat a unui sistem TD în banda de baz cea reprezentat în figura 4.53, unde x ( t )
este semnalul aplicat la intrarea filtrului de emisie H T ( f ) , H C ( f ) - caracteristica canalului, H R ( f ) - func ia
de transfer a filtrului de recep ie, iar n0 ( t ) zgomotul, considerat aditiv i gaussian.

Figura 4.53 Sistem de comunica ii în banda de baz

Caracteristica spectral global a acestui sistem este
H ( f ) = HE ( f ) HC ( f ) HR ( f ) (4.77)
i se alege în a a fel încât s îndeplineasc primul criteriu al lui Nyquist în ceea ce prive te lipsa IIS. Ea va lua
deci forma unui ”cosinus ridicat”, care trebuie realizat din contribu ia celor dou filtre de la emisie i recep ie.
Pentru un sistem de TD în banda de baz vom determina alegerea optim a caracteristicilor filtrelor de emisie
HE ( f ) i recep ie H R ( f ) , în a a fel ca s se respecte probabilitatea de eroare Pe impus pentru o vitez
specificat de transmisie a datelor vb , puterea emis PE , densitatea spectrala a zgomotului Wn ( f ) ,
caracteristica canalului H C ( f ) precum i densitatea spectral de putere a datelor dup filtrul de recep ie
WR ( f ) . Deci, H E ( f ) i H R ( f ) vor fi alese în a a fel încât raportul semnal/zgomot la ie irea filtrului de
recep ie s fie maxim, iar probabilitatea de eroare minim .
Evident, pentru u urin a realiz rii celor dou filtre, cel mai simplu este cazul H E ( f ) = kH R ( f ) , adic
exceptând o anumit constant , caracteristicile celor dou filtre s fie identice, ceea ce u ureaz proiectarea i
construc ia echipamentului. În general, caracteristica canalului este cunoscut , iar pentru cazul idealizat se
presupune H C ( f ) = 1 . Minimizarea probabilit ii de eroare este echivalent cu maximizarea raportului S/Z.
Impulsurile s g ( t ) care se aplic filtrului de emisie ponderate cu datele ak = {−a, a} echiprobabile, au o
durat mai mic sau egal cu Tb i sunt emise în mod independent.
+∞
x ( t ) = ∑ ak sg ( t − kTb ) (4.78)
−∞

0 i ≠ j
ai a j =  2 (4.79)
a i = j

133
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

iar dup filtrul de recep ie acestea devin sR ( t ) , a c ror transformat Fourier este S R ( f ) . Conform ec. (4. 77)
între S g ( f ) i S R ( f ) exist rela ia:

S g ( f ) H E ( f ) H C ( f ) H R ( f ) = kC S R ( f ) e − j 2π f Td (4.80)
unde kC este o constant de normalizare iar Td este timpul de propagare prin sistem.
Densitatea spectral de putere a lui x ( t ) este:

Sg (t )
2

Wx ( f ) = ak2 (4.81)
Tb
iar densitatea spectral a semnalului z ( t ) emis este

Wz ( f ) = H E ( f ) Wx ( f )
2
(4.82)

Notând cu Wn ( f ) densitatea spectral a zgomotului la intrarea în receptor, la ie irea receptorului vom avea o
putere de zgomot:
+∞

∫ Wz ( f ) H R ( f )
2
N0 = df (4.83)
−∞

Ie irea filtrului de recep ie la momentul de e antionare t m = mT + Td este

y ( tm ) = Am + n0 ( tm ) (4.84)
dac amplitudinea semnalului recep ionat la momentul t m este Am . Ie irea filtrului va fi 0 sau 1 dup cum
y ( tm ) > 0 sau y ( tm ) < 0 .
Fie d m decizia care se ia cu privire la cel de al m-lea bit. Evident, decizia corect apare ca:

 y ( tm ) < 0 daca d m = 0
 (4.85)
 y ( tm ) > 0 daca d m = 1
Erorile pot apare dac :
y ( tm ) < 0 d m = 1 , eveniment notat cu E1 , sau
y ( tm ) > 0 d m = 0 , eveniment notat cu E2 .
Notând E = E1 U E2 , probabilitatea de eroare este dat de
pe = p ( E1 ) + p ( E2 ) =
(4.86)
= p  y ( tm ) > 0 d m = 0 ⋅ p ( d m = 0 ) + p  y ( tm ) < 0 | d m = 1 ⋅ p ( d m = 1)
Pentru o transmisie echiprobabil
p ( d m = 0 ) = p ( dm = 1) = 1 2
Conform rela iei (4.81), atunci când se iau deciziile corecte, valorile lui y ( t m ) devin:
(
 y ( t m ) = A + n0 ( t m ) daca d m = 1
 ( (4.87)
 y ( t m ) = − A + n0 ( tm ) daca d m = 0
unde A = kC a . Dar conform rel.(4.84),
p  y ( tm ) > 0  = p  A + n0 ( t m ) > 0 ↔ p  n0 ( tm ) < − A
iar rela ia (4.83) devine

pe =
1
2
1
2
1
p  n0 ( tm ) < − A + p  n0 ( tm ) > A = p
2
{ }
n0 ( tm ) > A (4.88)

134
 SISTEME DE COMUNICA II

Utilizând rela ia (4.85) i inând cont c zgomotul are dispersia σ , iar puterea sa este σ 2 = N 0 , N 0 fiind
dat de rela ia (4.80) putem scrie (4.88) sub forma:
∞
1
pe = ∫ e− x
2
2 N0
dx (4.89)
A 2π N0

sau utilizând schimbarea de variabil z = x N0

1 ∞
pe =
2 A ∫N
1
2π N0
(
exp − z 2 2 dz = Q A ) ( N0 ) (4.90)
0

∞
unde Q ( y) = ∫
1
2π
(
exp − z 2 2 dz ) (4.91)
y

Puterea semnalului de la intrarea în canal este

∞
a2
∫ Sg ( f ) H E ( f ) df
2 2
Ps = (4.92)
Tb −∞

inând cont de rela ia (4.96) atât pentru amplitudinea unui impuls cât i pentru media lor, putem scrie rela ia:
 A = k C ak
 (4.93)
 A = kC a
Din rela ia (4.93) a = A kC i înlocuind în (4.92) rezult :
∞
A2
∫ Sg ( f ) HE ( f )
2 2
Ps = df (4.94)
kC2 Tb −∞
−1
∞ 
de unde A = P k Tb  ∫ S g ( f ) H E ( f ) df 
2 2 2 2
s C (4.95)
 −∞ 
Valoarea raportului S/Z este deci inând cont de (4.95) i (4.83):
−1 −1
A2 ∞  ∞ 
= Ps kC2 Tb  ∫ S g ( f )
H E ( f ) df   ∫ Gn ( f ) H R ( f ) df 
2 2 2 2
(4.96)
N0  −∞   −∞ 
Va trebui deci minimizat expresia:
∞ ∞

∫ Sg ( f ) H E ( f ) df ∫ Wn ( f ) H R ( f ) df
2 2 2 2
v2 = (4.97)
−∞ −∞

Cum Wn ( f ) , S R ( f ) sunt cunoscute, minimizarea expresiei cu privire la variabilele H E ( f ) i HR ( f )

poate fi f cut aplicând inegalitatea lui Schwartz. Se tie c dac V ( f ) i U ( f ) sunt dou func ii complexe de
f, atunci:
∞ ∞ ∞ 2

∫ V(f) ∫ U (f) ∫ V ( f )U ( f ) df
2 2
df 12
df ≥ (4.98)
−∞ −∞ −∞

Valoarea minim a membrului doi se ob ine atunci când

V ( f ) = kU ( f ) (4.99)
unde k este o constant arbitrar . Luând:
V(f ) = HR ( f ) Gn1 2 ( f )

SR ( f )
U(f) = (4.100)
HC ( f ) H R ( f )
atunci minimumul expresiei considerate se ob ine când:

135
 Capitolul IV Transmisii în banda de baz

k SR ( f )
HR ( f )
2
= (4.101)
H C ( f ) Wn1 2 ( f )
de unde, în mod analog pentru filtrul de emisie, rezult :
kC2 S R ( f ) Wn1 2 ( f )
HE ( f )
2
= (4.102)
k Sg ( f ) HC ( f )
2

Cele dou filtre pot avea caracteristici de faz arbitrare, cu condi ia ca acestea s se compenseze. Valoarea
maxim a raportului S/Z la ie irea filtrului de recep ie (înaintea circuitului de e antionare) este:
−2
 A2   +∞ S R ( f ) Wn1 2 ( f ) 
  = PS Tb  ∫ df  (4.103)
 N 0 max  −∞ HC ( f ) 
i în acest caz probabilitatea de eroare este:
pe = Q ( (A 2
/ N0 ) max ) (4.104)

consider m cazul particular când densitatea spectral de putere a zgomotului este plat . Wn ( f ) = η .
Atunci, conform (4.101) i (4.102),
HR ( f ) = k1 S R ( f ) / H C ( f )
2

HE ( f ) = k2 S R ( f ) / H C ( f )
2
(4.105)
unde k1 i k2 sunt dou constante pozitive. Deci
H R ( f ) = kH E ( f ) (4.106)
Proiectarea unui sistem de TD cu modula ia impulsurilor în amplitudine (PAM) înseamn a specifica forma
impulsurilor S R ( f ) i S g ( f ) , func ia de transfer a filtrului de emisie H E ( f ) i recep ie H R ( f ) precum i
nivelul de putere al semnalului emis Ps , pentru a realiza valoarea impus a probabilit ii de eroare pe .
Dac presupunem c viteza de transmisie a datelor este Rb atunci se impun o serie de observa ii cu privire la
imea B a benzii canalului de transmisie, presupus de forma unui FTJ, ce satisface condi ia
vb 2 ≤ B ≤ Rb (4.107)
Dac B << Rb 2 , atunci se poate recurge la o transmisie multinivel cu M nivele, de amplitudine. Dac
B >> Rb , atunci se poate folosi o modula ie neliniar sau tehnici cu spectru extins pentru reducerea efectului
zgomotului asupra semnalului.

IV.12 Folosirea filtrelor cu caracteristic H( f )

Unul din cele mai utilizate filtre Nyquist este cel cu caracteristic de transfer H(f) de tip cosinusoid ridicat ,
cu factor de exces de band .
Datorit necesit ii de a distribui în mod egal caracteristica filtrului de tip cosinus ridicat între emisie i
recep ie, vom utiliza atât la emisie cât i la recep ie filtre cu caracteristica de tip
 f 
G ( f ) = T0 Rc   (4.108)
 f0 , α 
care în domeniul timp vor avea r spunsuri la impuls de forma
 t 
g (t ) = RRc   (4.109)
 T0 , α 
RRc reprezentând func ia Root-Raised-cosine (radical din cosinus ridicat) i este definit ca
136
 SISTEME DE COMUNICA II

1  4α 
RRc( x, α ) = 2 
cos[ (1 + α ) x ] + (1 − α ) ⋅ sin c[ (1 − α ) x ]  (4.110)
1 − (4 ⋅ α ⋅ x)  π 
Ea este reprezentat în figura 4.54 pentru α = 1 . Se observ ca filtrul tip radical din cosinus ridicat introduce
interferen intersimboluri, valoarea semnalului fiind diferit de zero la momentele de e antionare.

Figura 4.54 Impuls radical din cosinus ridicat pentru α = 1

În figura 4.55 sunt reprezentate alte forme de und tip RRc, pentru diverse valori ale lui α . La recep ie se
folose te un filtru identic, combina ia celor dou filtre producând în condi ii ideale un r spuns ce satisface
criteriul I al lui Nyquist. În condi ii reale se observ în continuare prezen a interferen ei intersimboluri, ceea ce
face necesar introducerea egaliz rii la recep ie.

Figura 4.55 Forme de und RRc

137
Capitolul IV Transmisii în banda de baz

108