UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

PUBLIC sau PRIVAT

Disciplina:
Economia Intreprinderii

Nume: Cosereanu Prenume: Costinela

Sectorul public
Sectorul public este o necesitate pentru orice economie. Functionarea sa este impusa de imperfectiunile pietei, dar aceasta nu inseamna ca implicarea sa este intotdeauna optima. Interesele agentilor economici difera, ceea ce inseamna ca niciodata nu vor fi satisfacuti deplin toti participantii la viata economica. Ansamblul intreprinderilor publice formeaza sectorul public.

Intreprinderea publica este aceea in care puterile publice, reprezentate prin stat sau
colectivitati publice, detin proprietatea asupra patrimoniului. Puterile publice exercita, in totalitate sau partial, functia de intreprinzator. Intreprinderile publice, dupa modul de infaptuire a autonomiei manageriale, pot fi: intreprinderi semipublice; intreprinderi publice propriu-zise.

Intreprinderea semipublica este aceea in care puterile publice au o contributie partiala la finantarea activitatii si, in consecinta, participarea lor la management este limitata. Intreprinderile semipublice, dupa modalitatile de functionare stipulate in statut (forma juridica propriu-zisa), pot fi: intreprinderi in concesiune; intreprinderi cu proprietate mixta.

Intreprinderea semipublica in concesiune consta in aceea ca puterea publica deleaga unei intreprinderi private dreptul de administrare a unui serviciu public potrivit unor conditii stipulate intr-un caiet de sarcini (in acest caiet de sarcini sunt precizate: atributiile, conditiile de fixare a preturilor, operatiile de varsare a unor subventii, obligatiile de plata a redeventelor etc.). intreprinderea semipublica in concesiune are autonomie decizionala deplina in limitele fixate in caietul de sarcini. Intreprinderile semipublice in concesiune se intalnesc in diferite tari mai ales in domeniile producerii si distribuirii energiei si gazului, cailor ferate, serviciilor municipale. Intreprinderea semipublica cu proprietate mixta este o unitate economica si sociala in care capitalul sau este detinut de puterile publice si de una sau mai multe personae private. Administrarea intreprinderii publice cu proprietate mixta este realizata de un grup de personae: unele reprezinta puterile publice, iar altele puterile private. In astfel de intreprinderi se confrunta interesele publice cu cele private iar controlul activitatii intreprinderii se face numai din interior. In Franta, de exemplu, sunt multe intreprinderi semipublice cu proprietate mixta: intreprinderile care gestioneaza autostrazile sau compania franceza a petrolului.

Intreprinderea publica propriu-zisa este o unitate economica si sociala in care intregul capital este detinut de puterile publice (de stat). in acest caz puterile publice isi asuma toate prerogativele managementului prin intermediul agentilor sai.
Dupa natura deciziuonala intreprinderile publice propriu-zise pot fi :

regii autonome

intreprinderi nationalizate(societ ati nationale sau intreprinderi nationale)

Regiile autonome sunt unitati economice de interes national sau local. Regiile autonome de interes national se infiinteaza prin decizia guvernului, iar cele de interes local prin decizia organelor judetene si municipal ale administratiei de stat, in ramurile si domeniile stabilite prin lege. Societatile nationale s-au constituit prin reorganizarea vechilor intreprinderi de stat ca societati comerciale, unicul proprietar ramanand in continuare statul. Aceste societati se bucura de o autonomie si de responsabilitati crescute, comparative cu regiile autonome, consecinta imediata fiind aceea ca nu se admit pierderile. Exemple de societati nationale in tara noastra : SNCFR, Posta Romana, Conel etc. Intreprinderea nationalizata, denumita societate nationala sau intreprindere nationala, rezulta din transferul proprietatii unei intreprinderi initial private sau semipublica catre stat, intreprinderea nationalizata se supune regimului comercial de drept comun si este condusa de un Consiliu de Administratie.

Sectorul privat

Sectorul privat prezinta forma juridical cea mai veche sic ea mai raspandita in ansamblul intreprinderilor. Sectorul privat regrupeaza toate intreprinderile a caror baza juridica este proprietatea private a capitalului.

Intreprinderile private
Intreprinderile private au patrimoniul in posesia unuia sau mai multe persoane, care au initiative constituirii lor, indepententa deplina in ceea ce priveste conducerea, desfasurarea activitatii si comercializarea produselor sau serviciilor rezultate. In functie de numarul persoanelor care detin patrimoniul lor, acestea pot fi: Individuale ( in cazul in care patrimonial este detinut de o singura persoana) de grup (cu patrimonial detinut de mai multe personae)

Intreprinderile individuale nu au o existent autonoma si nici personalitate juridical. Proprietarul este, in general, si fondatorul intrepriderii asigurand gestiunea si conducerea activitatii. Din punct de vedere juridic intreprinderea individuala reprezinta prelungirea proprietatii antreprenorului. Pe plan fiscal beneficiile sunt impuse sub forma unei cote asupra veniturilor proprietarului. Astfel de intreprinderi se regasesc mai ales in agricultura, in domeniul meseriilor artizanale (zidari, zugravi, tamplari, croitori etc.) in comert etc. Ca orice alta forma de organizare a unei activitati economice, intreprinderea individuala are avantaje si inconveniente care pot sa atraga, sau dimpotriva, sa indeparteze intreprinzatorii. In ceea c priveste aspectele de ordin juridic si economic, avantajele tin de faptul ca intreprenorul are o mare marja de actiune, fiind liber si autonom in munca sa si fiind singurul responsabil al afacerii in care este angrenat. Exista insa si suficiente dezavantaje, cum ar fi: responsabilitatea nelimitata a proprietarului in caz de faliment sau de imprumuturi, accesul mai dificil la institutiile bancare, cresterea limitata a activitatii etc. Sub aspect social o astfel de forma de organizare a intreprinderii inregistreaza indeosebi inconveniente care tin de faptul ca intreprinzatorul individual este mai putin protejat decat salariatul in caz de accidente in munca, de pensionare, sau de lipsa de activitate (somaj). Intreprinderile economiei sociale apartin sectorului privat dar se disting de cele obijnuite prin aceea ca nu isi propun ca finalitate exclusive obtinerea unui profit cat mai mare. Ele isi manifesta vointa de a concilia rigoarea economica si probleme de ordin social, promovand noi relatii, bazate pe responsabilitate, democratie economica ( de exemplu in cooperative un asociat are dreptul la un vot indiferent de participarea sa economica ), solidaritate, demnitate si libertate.

Astfel de intreprinderi se regasesc in domeniul agricol (asociatii agricole, societati agricole), in comert, in unele sectoare productive ( imbracaminte, incaltaminte, constructii, servicii etc.), in domeniul asigurarilor, in domeniul bancar, in sport, cultura, stiinta etc. Cel mai cunoscut domeniu in care s-au dezvoltat astfel de intreprinderi este, in tara noastra, cel cooperatist. Sub efectele legilor nr. 31/1990, 16/1991, a Decretului-lege nr. 66/1990 si a Hotararii nr. 2/260491 a Consiliului UCECOM, s-au infiintat urmatoarele tipuri de intreprinderi : cooperative mestesugareasca (CM) societatea cooperatsta mestesugareasca (SOCOM) asociatia de organizatii cooperatiste mestesugaresti

Intreprinderile societare apartin unor grupuri de personae (cel putin doua) si au ersonalitate juridica. Aceste intreprinderi au capitalul divizat in parti egale, denumite parti sociale sua actiuni in functie de statutul lor juridic. Actiunile si partile sociale confera persoanelelor care le detin calitatea de asociati, respective de coproprietari ai intreprinderii, si le da dreptul sa participle la conducere si la gestionare sis a primeasca o parte a beneficiului sub forma de dividend. Deoarece dividendele sunt repartizate in functie de beneficial realizat, actiunile si partile sociale sunt cunoscute si sub denumirea de titluri cu venit variabil. La radul lor intreprinderile societare pot fi infiintate sub forma societatilor de personae, a societatilor de capitaluri si sub o forma mixta (societati cu raspundere limitata). In realitatea organizatorica din tara noastra societati de personae pot fi considerate societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla. Societatea in nume colectiv (SNC) reprezinta o forma primara de asociere, in care obligatiile sociale sunt garantate prin raspunderea personala si solidara a tuturor asociatilor. Plata datoriilor sociale se face cu raspunderea personala si solidara a tuturor asociatilor. Asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capiotalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei. Cu aceasta ocazie administratorilor li se stabilesc responsabilitatile, competentele si renumeratia (daca este cazul). Majoritatea asociatilor poate revoca administratorii sau poate limita puterea acestora, in afara cazului in care totul este prevazut astfel prin contractual de societate. Dreptul de a reprezenta societatea revne fiecarui administrator, in fara cazului cand prin contractual de asociere se prevede altfel. In cazul in care contractual de societate dispune ca administratorii sa-si desfasoare impreuna actvitatea, deciziile trebuie luate in unanimitate. In cazul in care apar divergente intre administrator, deciziile se iau de catre asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Organul de onducere este adunarea asociatilor, care are ca principale atributii aprobarea bilantului, alegerea administratorilor, stabilirea bugetului d evenituri si cheltuieli, fixarea renumeratiei administratorilor, marirea capitalului, durata si prelungirea duratei societatii etc. Societatea in comandita simpla (SCS) intra in categoria societatilor de personae de natura comerciala, ca si SNC. Elemental de notate consta in aparitia a doua categorii de
5

asociati si anume comanditarii si comanditatii. Obligatiile sociale sunt garantae cu patrimonial social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati. Comanditarii raspund numai pana la cocurenta aportului lor. Comanditatii pot fi una sau mai multe personae carora li se incredinteaza administrarea societatii. Comanditarul poate indeplini servicii in administratia interna a societatii, pot supraveghea actiunile ce se intreprind si participa la numirea si revocarea administratorilor. Din punct de vedere juridic infiintarea unei societati in comandita simpla este relativ usoara, prin act sub semnatura privata si fara sa fie impusa o limita a capitalului social. Ca inconvenient trebuie mentionat faptul ca asociatii sunt responsabili personal, solidari si nelimitat de pasivul social a societatii. Sub aspect fiscal comanditatii sunt considerate comercianti individuali si sunt supusi impozitarii in mod asemanator acestora din urma. Societatile de capitaluri care se regasesc in legislatia actual a tarii noastre sunt: societatea in comandita pe actiuni; societatea pe actiuni;

Societatea in comandita pe actiuni (SCA) se deosebeste de societatea in comandita simpla (SCS) prin faptul ca are capitalul social impartit in actiuni. In ceea ce priveste administrarea societatii, aceasta este incredintata unuia sau mai multor asociati comanditati. Societatea in comandita pe actiuni cuprinde de fapt doua societati: una in numele colectiv compusa din comanditati, si alta de capitaluri, compusa din comanditari. Societatea pe actiuni garanteaza obligatiile sociale cu patrimoniul sau social. Asociatii sunt obligati numia la plata actiunilor proprii. Dn acest capital social subscris initial, se varsa minim 30% la organele bancare. Actiunile emise de societate ( care reprezinta capitalul social) pot fi nominative (individualizate prin scrierea numelui actionarului), sau la purtator, situatie in care individualizarea se face cu numarul si seria actiunii. Societatea pe actiuni este administrate de unul sau mai multi administrator numiti de adunarea generala a actionarilor. Atunci cand societatea trece de o anumita dimensiune si are mai multi administrator, conducerea este asigurata de un consiliu de administratie care delibereaza si decide cu majoritate de voturi. In fruntea consiliului de administratie se afla un presedinte care convoca la sedinte ceilalti membrii si conduce dezbaterile. Presedintele consiliului de administratie reprezinta intreprinderea in relatiile cu tertii si indeplineste, de regula, si functia de director general. Intreprinderile foarte mari pot sa aiba cele doua functii separate, cum este in fara noastra la Romgaz, Petrom etc. Societatile pe actiuni au o mare importanta in viata economica a unei tara, intrucat ele sunt cele mai mari intreprinderi si detin un capital social apreciabil. Cea mai mare parte a acestor societati isi poate mari capitalul facand apel a economia publica. Societatea cu raspundere limitata (SRL) are o natura juridical fiind situate intre societatile de personae si cele de capitaluri. Desi personalitatea asociatilor detine un rol
6

important, angajamentul lor este limitat la nivelul aportului fiecaruia. Aceasta forma de societate este cea mai raspandita pentru categoria intreprinderilor mici si mijlocii. O astfel de evolutie a fost avantajata atat de dinamismul economiei contemporane, mai bine tolerat de intreprinderile mici si medii, dar si de mediul juridic favorabil, nepretentios, in care multi intreprinzatori se simt destul de bine, minimum doi asociati, responsabilitate limitata la nivelul aportului. Administrarea sa poata fi incredintata uneia sau mai multor personae, care nu trebuie sa aiba neaparat calitatea de asociat. Organul de conducere al societatii este adunarea generala a asociatilor, care hotaraste asupra activitatii ce urmeaza sa se desfasoare, stabilind politica economica si comerciala.

BIBLIOGRAFIE

1. Tudor Nistorescu, Dumitru Constantinescu Economia

Intreprinderii; ED. UNIVERSITARIA CRAIOVA 2011 2. Mihai Varzaru - Economia Intreprinderii; ED. UNIVERSITARIA
CRAIOVA 2009