Universitatea din Oradea

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializarea: Management

REFERAT

RESTRICŢIA BUGETARĂ PRIVIND

CONSUMUL ÎN ROMÂNIA

Popa Cătălina
Anul 1, Grupa 4
 CUPRINS

1. Restricţia bugetară a consumului.....................................................pagina 2

2. Domeniul de opţiune al consumatorului..........................................pagina 3

3. Veniturile totale ale gospodăriilor...................................................pagina 5

4. Consumul mediu anual, la principalele produse alimentare şi băuturi, pe

locuitor.................................................................................................pagina 6

5. Structura cheltuielilor băneşti de consum ale gospodăriilor............pagina 7

6. Concluzii..........................................................................................pagina 8

7. Bibliografie......................................................................................pagina 9

2
 RESTRICŢIA BUGETARĂ A CONSUMULUI ÎN ROMÂNIA

Teoria economică a consumatorului afirmă că, în general, consumatorii aleg cel

mai bun pachet de bunuri pe care şi-l permit, asfel spus cel mai bun pachet care respecta
restricţia sau constrângerea bugetară.
Pentru a examina noţiunea de restrictie bugetară, presupunem că există a mulţime
de bunuri din care consumatorul poate alege. Deşi in viaţa cotidiana există o multitudine
de bunuri, este convenabil să considerăm doar cazul a două bunuri, pentru a putea descrie
apoi-grafic-comportamentul alegerii consumatorului.
Vom indica consumul de bunuri al consumatorului prin( x1 x 2 ). Aceasta este o
pereche de două numere care exprimă cantitatea din bunul 1 precum şi cantitatea din
bunul 2 pe care consumatorul le alege pentru a le consuma. Pachetul de bunuri ales de
consumator poate fi indicat şi printr-un singur simbol, cum ar fi de exmeplu x, unde x
este o abreviere pentru perechea( x1 x 2 ). Presupunem ca putem fixa preţurile celor două
bunuri, ( p1 p 2 ) şi suma de bani pe care consumatorul o are pentru cheltuială, V. Atunci
restricţia bugetară poate fi scrisă astfel:
p1 x1 + p 2 x 2 ≤ V ,
Unde p1 ⋅ x1 este suma de bani pe care consumatorul o cheltuieşte pentru achiziţionarea
bunului 1 şi p 2 x 2 este suma de bani cheltuită de consumator pentru achiziţionarea
bunului 2. Restricţia bugetară a consumatorului face ca suma de bani cheltuită de
consumator pentru cele 2 bunuri să nu fie mai mare decât suma totală de care el dispune
pentru cheltuială. Cantităţile din bunuri pe care consumatorul îşi permite sa le
achiziţioneze sunt acelea care nu costă mai mult de V. Aceste cantităţi de bunuri de

consum le numim accesibile având in vedere preţurile p1 , p2 şi venitul V.

Dreapta bugetului exprimă setul de bunuri care costă exact V:

p1 x1 + p 2 x 2 ≤ V

Aceste bunuri epuizează venitul consumatorului. Domeniul de opţiune este

reprezentat in figura 1. Dreapta bugetului reflectă combinatia optimă de bunuri care costă
exact V, iar combinaţiile de bunuri situate dedesuptul acestei drepte sunt acele bunuri
care costă mai putin de V.

3
 Analiza care urmează va avea un caracter mai concret dacă vom considera drept
consumator o gospodărie (o familie); timpul total de care dispun membrii familiei poate
fi afectat fie unei activităţi profesionale (pe care o vom identifica, pentru simplificare,
unei activităţi salariale) fie activităţilor extra-profesionale numite “timp liber”.
Această terminologie nu trebuie să creeze confuzii; “timpul liber” include aici
numeroase activităţi care ar putea fi considerate ca productive dar care se derulează în
afara schimbului de piaţă. Activităţile casnice, timpul folost de către tineri pentru studiu
(la cei ce au depăşit vârsta de şcolarizare obligatorie), etc. fac parte din timpul liber
definit mai sus.
Notăm cu H timpul total (în ore) de care dispune gospodăria pe o perioadă dată. Acest
timp total se repartizează între timpul de muncă L şi timpul liber T, deci:
L+T=H.
Fie w rata salariului orar. Resursele salariale ale gospodăriei vor fi wL. Pe de altă
parte, gospodăria poate dispune şi de resurse non-salariale (venituri ale proprietăţii sau
transferuri vărsate prin administraţia publică) ale căror volum este notat cu R.
Presupunem că familia achiziţionează un bun de consum unic în cantitatea C, la preţul
unitar p. Acest bun, reprezintă de fapt cantitatea totală de bunuri cumpărate de
gospodărie, iar p poate fi interpretat ca un “nivel general de preţuri”.
Restricţia bugetară se va scrie, deci:
pC + wL + R.
Această restricţie exprimă faptul conform căruia cheltuielile gospodăriei pC
trebuie să fie egale cu valoarea totală a resurselor (salariale şi non-salariale). Adunând în
ambii membrii wH, restricţia bugetară mai poate fi scrisă:
pC + w(H − L) = wH + R
sau:

4
pC + wT = wH + R.

Această ultimă expresie a restricţiei bugetare pune în evidenţă repartizarea pe care

trebuie să o facă familia. Termenul wH + R reprezintă resursele potenţiale ale
gospodăriei, dacă aceasta nu consacră timp activităţilor extra-profesionale, adică se
lucrează timp de H ore şi resursele salariale sunt egale cu wH.
Resursele potenţiale wH + R pot fi consacrate fie cheltuielilor pentru consum, fie
utilizării unei părţi din timpul total H sub formă de “timp liber”. Restricţia bugetară a
familiei ne arată că totul se petrece ca şi cum gospodăria ar “cumpăra” “timpul liber T” la
un preţ orar egal cu rata salariului w. Fiecare oră de “timp liber” corespunde într-adevăr
unui cost egal cu resursele salariale de care familia este privată.
Este vorba de un cost de oportunitate, cu alte cuvinte de o pierdere de resurse
potenţiale datorită faptului că gospodăria consacră o parte din timpul total unor activităţi
neprofesionale. Această restricţie este reprezentată prin segmentul AB din figura 2 (în
planul (C, T)).

5
6
7
8
9
 Suntem de părere că în România restricţia bugetară nu este respectată,
consumatorii români ajungând să aloce chiar şi o sumă mai mare decât le-ar permite
bugetul pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii economice, apelându-se frecvent la
credite bancare şi împrumuturi de la diferiţi creditori. Deşi analiştii vorbesc despre un an
greu pentru economie, despre şomaj şi pierderea comenzilor, consumul în România creşte
în continuare. În ceea ce priveşte cheltuielile băneşti de consum(cele alocate pentru
produse alimentare, mărfuri nealimetare si plata serviciilor) observăm (asa cum reiese din
tabelul „Structura cheltuielilor băneşti de consum ale gospodariilor”) că o sumă tot mai
mare este alocată pentru satisfacerea nevoilor consumatorului ajungând de la 287,90 lei
în anul 2001, până la 815,46 în anul 2006, o sumă aproape triplă.

10
 BIBLIOGRAFIE

1.http://www.contabilizat.ro/file/cursuri_de_perfectionare/economie_generala/Teoria
%20microeconomica%20a%20agentilor%20economici/cap9.pdf
2. Manual de Microeconomie, Coordonator Bădulescu, A., Vancea, M., Editura
Universitatea din Oradea, 2008, pag. 44, 46
3. Anuarul Statistic al României 1990, Coordonator Pepelea, p., Comisia Naţională
pentru statistică
4. Anuarul Statistic al României 2007, Coordonator Voiniagu V., Editura INS 2007

11