Pornind de la schema echilibrului la firma, se pun doua ntrebari: 1) Ce factori determina modificarea curbei cererii pe aceasta piata?

2) Cum se

determina pretul n conditiile concurentei monopolistice? Puterea firmelor este relativ nsemnata si nu suporta pasiv actiunea mediului extern. Firma este

capabila sa actioneze asupra mediului pentru a-l transforma sau influenta. Interesul unei firme este de a deplasa spre dreapta curba cererii care i se adreseaza, angajnd n acest scop costuri cu diferentierea produsului prin publicitate si cauta un punct al sau de profit maxim, pentru noua curba a cererii. Deplasarea favorabila (spre dreapta) a curbei cererii are la baza deplasarea nefavorabila a curbei costurilor, care se ridica n plan. Daca prin publicitate si alte costuri de vnzare efectuate, firma nu reuseste o crestere a cererii care se adreseaza ramurii, sporirea cererii care i se adreseaza se face n detrimentul altor firme. De aici rezulta ca cererea la firma nu este infinit elastica n raport cu pretul si forma exacta a curbei cererii depinde de elasticitatile ncrucisate ntre produsul (marca) considerat si cele concurente. Specificul concurentei monopolistice si gaseste reflectarea n modul de realizare a echilibrului. Pe termen scurt (echilibrul instantaneu al firmei), pretul si cantitatea se determina ca si n teoria monopolului; punctul de intersectie al curbei costului marginal si al curbei venitului marginal determina cantitatea de echilibru. La acest pret, firma realizeaza supraprofit. Pretul echilibrului pe termen scurt nu este un pret durabil. Firma nu constituie ea singura toata ramura. Existenta supraprofitului atrage firme noi, ceea ce antreneaza o diminuare a cifrei de afaceri a firmelor instalate anterior. Atunci nsa, curba cererii se deplaseaza n jos si spre stnga. La fel se deplaseaza si curbele veniturilor medii si marginale si aceste miscari continua atta timp ct se realizeaza profituri. Pentru simplificare se admite ca aceasta deplasare rezulta dintr-o translatie paralela a curbelor de venituri. Se considera atunci ca punctul de tangenta al curbei venitului mediu cu curba costului mediu (M) este punctul de echilibru pe termen

lung, pentru ca aici supraprofitul este anulat. Orice deplasare a curbei cererii firmei catre stnga, dincolo de punctul M, ar antrena pierderi deoarece curba de venit mediu ar fi pe toata directia sub curba costului mediu. Orice deplasare a acestei curbe spre dreapta ar semnifica aparitia supraprofitului, ceea ce ar reprezenta o incitare pentru intrarea de noi firme. Daca presupunem cunoscute functiile de cost si cele de venituri, intersectia venitului marginal si a costului marginal (H) defineste cantitatea produsa Q1 si pretul de vnzare p1. La acest nivel de productie, venitul mediu (D = VM) este superior costului total mediu CMT rezultnd un profit mediu pe unitate de produs si un supraprofit, ca si n cazul monopolului. Aceasta situatie defineste echilibrul pietei monopolistice pe termen scurt. El este instabil ntruct inexistenta barierelor la intrare si existenta supraprofitului incita noi ntreprinderi sa intre pe piata, fenomen exclus n cazul monopolului (fig. 7.23).

Fig. 7. 23 Echilibrul monopolistic. Situatia Q2p2 reprezinta un echilibru pe termen lung pentru o curba de cost dat CMT si Cmg, n timp ce situatia Q1p1 reprezinta un echilibru pe termen scurt.

Pretul de echilibru pe termen lung p2, n concurenta monopolistica, este un pret intermediar, adica este mai ridicat dect pretul de echilibru n concurenta pura p0 si este mai scazut dect pretul de monopol p1 (pretul monopolistic pe termen scurt). Firma fixeaza pretul p2 ntr-un punct al sectiunii descrescnde al curbei costului mediu, pozitia exacta depinde de directia curbei venitului mediu, care este si ea descrescatoare. Numarul de firme atrase n ramura prin profiturile obtinute face ca productia de echilibru Q2 sa fie inferioara simultan cantitatii Q1, a echilibrului firmei pe termen scurt, ct si cantitatii Q0 caracteristica pentru echilibrul n cazul concurentei pure. Productia Q0 este considerata o productie optima, n sensul ca ea corespunde egalitatii ntre costul mediu minim si costul marginal. Starea de echilibru caracteristica concurentei monopolistice, att pe termen scurt ct si pe termen lung, implica un nivel inferior de productie dect Q0. De aceea, se considera ca se realizeaza un echilibru de risipa n situatia de concurenta monopolistica. Firmele nu pot utiliza n mod optimal ansamblul capacitatilor de productie, apar capacitati excedentare si productie excedentara.