1.

Principiul dublei reprezentari - conform caruia, patrimoniul agentilor economici

este reflectat in contabilitate, sub dublu aspect:

sub aspect material, al bunurilor si valorilor economice care il

compun , respectiv a destinatiei economice, structura cunoscuta sub
numele de activ patrimonial;

sub aspectul surselor de finantare al bunurilor si valorilor din activ,

adica sub aspectul raporturilor de proprietate, reflectate sub
forma de drepturi si obligatii cu valoare economica, structura
cunoscuta sub numele de pasiv patrimonial.

Dubla reprezentare a patrimoniului constituie trasatura fundamentala a metodei

contabilitatii, fiind reflectata prin ecuatia de echilibru sau ecuatia dublei
reprezentari:

in care:

B - bunuri si valori economice;

D - drepturi cu valoare economica;

O - obligatii cu valoare economica.

sau

A = P
 in care:

A - activ patrimonial;

P - pasiv patrimonial.

Intre cele doua structuri ale patrimoniului, respectiv activul si pasivul

patrimonial, exista o permanenta egalitate, deoarece in esenta, ambele structuri
exprima sau evidentiaza acelasi patrimoniu, numai ca abordarea se face din puncte
de vedere diferite.

In baza ecuatiei dublei reprezentari, echilibrul este permanent si datorita

faptului ca orice bun sau valoare economica este expresia unor drepturi si obligatii
cu valoare economica, si, in acelasi timp, orice drept sau obligatie cu valoare
juridica genereaza bunuri si valori economice.

Principiul dublei reprezentari sta la baza contabilitatii in partida dubla.

Dubla reprezentare:

influenteaza in mod direct continutul si structura bilantului;

sta la baza regulilor de functionare a conturilor;

stabileste ecuatiile de echilibru pentru analiza activitatii economico - financiare

a agentului economic.

Potrivit acestui principiu operatiile economice care aduc modificari

patrimoniului sunt analizate numai din punct de vedere al unui singur titular, care
raspunde de acest patrimoniu.

Pentru intelegerea acestui principiu, ne vom referi, ca exemplu, la aprovizionarea cu

marfuri ( in cazul unui comerciant ) sau cu materii prime ( in cazul unei intreprinderi
industriale ) de la furnizor.
Aceasta operatie se reflecta atat in contabilitatea clientului ( cumparatorului ), cat
si in cea a furnizorului ( vanzatorului ), sub doua aspecte dupa cum urmeaza:

In exemplul de mai sus, marfurile sau materiile prime primite de la furnizor dau
nastere la doua fenomene distincte si de natura diferita: intreprinderea dispune de
stocuri de marfuri sau materii prime, dar, pana cand va intocmi formele de plata si
se va realiza transferul sumelor corespunzatoare, in contabilitatea intreprinderii
cumparatoare se va inregistra si obligatia acesteia fata de furnizor.Astfel ca in
acest patrimoniu vom avea:

la activ la pasiv

+ stocuri de marfuri + obligatii fata de furnizor

Sau daca intreprinderea contracteaza un credit bancar la activ va avea o suma

de bani, iar la pasiv obligatia fata de banca.

In momentul in care se va face plata marfurilor primite de la furnizor in cadrul

mijloacelor ( activului ) va avea loc diminuarea disponibilitatilor banesti ale
intreprinderii, cu valoarea cu care au crescut stocurile de marfuri, iar in cadrul
surselor ( pasivului ) se vor stinge obligatiile intreprinderii fata de furnizor cu
valoarea marfurilor platite.

Daca analizam patrimoniul in mod static, in fiecare moment el ne apare in

aceasta dubla ipostaza; ca existente economico-materiale sub forma de materii
prime, marfuri, disponibilitati banesti, pe de o parte si ca surse de provenienta,
care pot fi capital propriu sau proprietatea firmei titulare a patrimoniului
respectiv, sau surse imprumutate, sau obligatii fata de furnizori, pe de alta parte.
 Aceasta dubla reprezentare se refera la aceeasi realitate economica, privita
insa din doua puncte de vedere si isi gaseste concretizarea in egaliatatea
permanenta ce trebuie sa existe intre cele doua parti.

MIJLOACE ( ACTIV ) = SURSE ( PASIV )

Aceasta egalitate reprezinta expresia generalizata teoretica si practica a

dublei reprezentari - ca principiu fundamental si confera un atribut esential
contabilitatii: exactitatea datelor inregistrate si prelucrate.

Daca obiectul dublei reprezentari il formeaza insa activitatea economica

interna a intreprinderii si transformarile care au loc si care se concretizeaza in
cheltuieli si venituri, atunci relatia de egalitate se stabileste intre eforturile si
rezultatele obtinute de intreprindere , adica:

CHELTUIELI + REZULTATE = VENITURI

Totodata, aceasta egalitate constituie cheia autocontrolului si autoreglarii pe

care le permite contabilitatea pentru propria sa activitate.

In masura in care prin prelucrarea si generalizarea informatiilor inregistrate in

contabilitate nu se verifica egalitatea patrimoniala enuntata mai sus, inseamna ca in
procesul contabil de inregistrare si reflectare in contabilitate s-au incalcat
principiile metodei si se impun cautate si eliminate sursele erorilor sau neregulilor.

2. Principiul dublei inregistrari este determinat si se bazeaza

pe principiul dublei reprezentari.

Daca am inlocui abordarea globala a patrimoniului, sub forma celor doua

structuri, de activ si de pasiv, conform principiului dublei reprezentari, cu
o abordare individuala a patrimoniului, respectiv, daca ne referim la existenta,
starea si miscarea individuala a fiecarui element paytrimonial in parte, atunci
principiul dublei reprezentari ( ACTIV = PASIV ) se concretizeaza inprincipiul
dublei inregistrari, formalizat prn egalitatea:

DEBIT ( D ) = CREDIT ( C )
Debitul si creditul reprezinta cele doua structuri fundamentale ale contului,
procedeu sau instrument specific al metodei contabilitatii, asa cum activul si
pasivul constituie cele doua structuri fundamentale ale bilantului contabil.

Dupa cum se cunoaste din definitiile date, diferenta esentiala dintre bilant si
cont, ca procedee specifice metodei contabilitatii, este aceea ca bilantul reprezinta
patrimoniul in ansamblul sau, adica in totalitatea elementelor patrimoniale
componente, iar cu ajutorul contului se reflecta acelasi patrimoniu, numai ca
abordarea este individuala, adica se reflecta fiecare element patrimonial in
parte.

Din acest punct de vedere, principiul dublei inregistrari poate fi considerat o

continuare a principiului dublei reprezentari, numai ca se schimba procedeele
contabile specifice utilizate, dubla reprezentare foloseste ca procedeu specific de
reflectare a patrimoniului bilantul contabil, iar dubla inregistrare foloseste ca
procedeu specific de reflectare a patrimoniului contul contabil.

Metoda contabilitatii utilizeaza principiul dublei inregistrari datorita faptului

ca bunurile economice si sursele de finantare ale acestora sunt intr-o continua
miscare si transformare, datorita operatiilor economico - financiare la care
participa patrimoniul.

Astfel, modoficarile intervenite in masa patrimoniului, in sensul cresterii sau

scaderii acestuia, determina un raport de echivalenta, intre bunurile si valorile
economice, pe de o parte, si sursele de finantare, respectiv drepturile si obligatiile
cu valoare economica, pe de alta parte.

Conform principiului dublei inregistrari, contabilitatea inregistreaza fiecare

operatie economico-financiara, simultan sau concomitent, in cel putin doua conturi,
din care, la unul din conturi, in partea de debit, iar la celalalt, in partea de credit