12.11.

2009 Curs 6 CCP

Rezistoare dependente

Rezistoarele dependente sunt rezistoare a căror rezistenţă variază semnificativ în funcţie

de o altă mărime fizică. Întâlnim astfel:
 rezistoare dependente de temperatură - termistoare
 rezistoare dependente de tensiune - varistoare
 rezistoare dependente de fluxul luminos - fotorezistoare
 rezistoare dependente de fluxul magnetic - magnetorezistoare
 rezistoare dependente de tensiuni mecanice - tensorezistoare (sau tensometre)
Deşi clasa dispozitivelor a căror rezistenţă este dependentă de o mărime fizică este
mult mai mare, ţinând seama de diferitele fenomene fizice cunoscute, în clasificare au fost
amintite numai dispozitivele care au fost realizate şi utilizate sub forma componentelor
pasive, asemănătoare rezistoarelor.
Rezistoare dependente de temperatură - termistoare
La începutul anilor 1930 s-a fundamentat conceptul unui rezistor de sine stătător
numit iniţial "rezistor regulator" şi ulterior primind denumirea de termistor (THERMally
Sensitive ResISTOR - din limba engleză).
Caracteristica termistorului bazat pe oxizi semiconductori era de tip NTC (Negative
Temperature Coefficient) sau altfel spus rezistenţa termistorului scade odată cu creşterea
temperaturii.
Primele termistoare cu aplicaţii comerciale în Europa au fost fabricate în 1932 de
firma Osram din Germania având denumirea comercială "Urdox". Termistoarele erau
realizate iniţial pe bază de dioxid de uraniu UO2, apoi pe bază de titanat de magneziu
MgTiO3
Principalele aplicaţii ale termistoarelor discrete NTC şi PTC.

Operarea în condiţii Operarea în regim

de mediu ambiant - de încălzire directă
încălzire indirectă

- măsurători de - protecţia aparatelor la

temperatură de precizie
Termistoare - controlul şi compensarea
NTC variaţiilor cu temperatura
- senzor de energie în
domeniul ultrasunetelor,
radiofrecvenţă sau optic
conectare la reţea
- relee de timp
- controlul nivelului lichidelor
- măsurători ale debitului

- măsurători de - protecţia aparatelor la

Termistoare temperatură (termostat) în suprasarcini: supraîncălzire,
PTC dispozitive cu încălzire supracurent, supratensiune
- circuite de demagnetizare a
cinescoapelor

Deci, termistoarele NTC sunt rezistoare a căror rezistenţă scade odată cu creşterea
temperaturii iar pentru cele PTC rezistenţa creşte odată cu creşterea temperaturii.
Simbolurile termistoarelor sunt prezentate în figura.

–tº +tº
Termistor NTC Termistor PTC
Simbolurile termistoarelor.
 Termistoare NTC
Caracteristici şi parametri

Termistoarele NTC sunt realizate prin amestecul unor pulberi anorganice, în general
oxizi ai metalelor de tranziţie cum ar fi Crom, Mangan, Cobalt, Nichel, Fier. Din punct de
vedere al conducţiei, termistoarele pot fi materiale semiconductoare intrinseci care au
relativ puţini electroni liberi la temperaturi scăzute. Pe măsura creşterii temperaturii are loc
creşterea conductivităţii prin generarea termică a purtătorilor de sarcină. Prin dopare se pot
realiza semiconductoare de tip n, cum este cazul oxidului de fier Fe 2O3 în care o parte din
ionii de Fe3+ sunt înlocuiţi cu ioni Ti4+, sau cazul oxidului de nichel, unde prin înlocuirea
parţială a ionului Ni2+ cu ionul Li1+ se realizează o conducţie de tip p. În aceste compoziţii,
abaterile de la stoechiometrie vor acţiona ca impurităţi şi vor mări conductivitatea în special
la temperaturi scăzute.
Termistoarele NTC prezintă un coeficient de temperatură negativ de valoare mare în
modul (tipic -3 ÷ -5 %/C).
Caracteristicile termistoarelor trebuie să fie stabile şi repetabile, variaţia cu temperatura
fiind principalul parametru urmărit, parametru care trebuie menţinut în toleranţe strânse.
Conductivitatea unui material semiconductor intrinsec poate fi exprimată prin relaţia
  en(  n   p )
cu n concentraţia electronilor, egală cu cea a golurilor p, e sarcina electronului iar n şi p
mobilităţile electronilor şi golurilor, respectiv.
Relaţia care descrie variaţia rezistenţei în funcţie de temperatură pentru un termistor
NTC sub forma:
R (T )  A  exp( B / T )
unde: R(T) este rezistenţa termistorului la temperatura T, T fiind exprimată în Kelvin, iar A şi
B constante de material
Constanta B este exprimată în K, are valori în domeniul (2000 - 5000) K şi
caracterizează sensibilitatea termistorului. Parametrul A, care se mai notează uneori R  este
o altă constantă, constantă care determină valoarea efectivă a rezistenţei. Constanta A, care
are dimensiunea unei rezistenţe, are semnificaţia rezistenţei termistorului când temperatura
tinde, ipotetic, spre infinit.
În figura se prezinta legea de variaţie a rezistenţei unui termistor NTC în funcţie de T,
la scară liniară şi la scară logaritmică în funcţie de 1/T.
 106

105
10 5
10 5 R0=10000Ω
4
10
R (Ω)

10 4

R(  )
4
10
R0=10000 
R(  )

3 R0=10000 
10 R0=1000Ω 10 3
3
10
R0=1000 
2 R0=1000 
10
10 2
10 2
R0=100Ω
R0=100 
R0=100 
101
10 1 10 1

100 0.0025 0.0030 0.0035 0.0040 0.0045 0.0025 0.0030 0.0035 0.0040 0.0045
1/T ( K-1 ) 1/T ( K-1 )
-50 0 5 10 15
Temperatura 0C

(a) (b)
Caracteristica R(T) a termistoarelor NTC la scară liniară (a) şi logaritmică (b).
Se observă că în reprezentarea grafică lnR(T) în funcţie de 1/T caracteristica termică
are forma unei drepte. Prin calcul, din grafic, se pot determina parametrii A şi B. Prin
logaritmarea relaţiei se obţine
B
ln R  ln A 
T
Scriind relaţia la două temperaturi T1 şi T2 rezultă valoarea constantelor A şi B, vezi figura:
ln R
tgB

ln R1


ln R2

ln A

1/T2 1/T1 1/T

Caracteristica termică a unui termistor NTC în planul (ln (R) , 1/T ).
Se obţine astfel:
ln R1 
B

B = R2 , A  R1  e T1
1 1

T1 T2
Se remarcă faptul că panta dreptei reprezintă chiar constanta B a termistorului.
Relaţia care descrie comportarea termistoarelor NTC este aproximativă, lucru
constatat experimental din dependenţa factorului B de temperaturile T1 şi T2 la care se
calculează.

B C D 
R (T )  Aexp   ... 
2 3
T T T 
Considerarea relaţiei descrie mai bine variaţia rezistenţei termistoarelor, cu preţul utilizării
mai multor parametri.
În prezent se aplică pentru modelarea mai precisă a dependenţei R(T) ecuaţia
Steinhart - Hart, ecuaţie care este explicită în raport cu temperatura:
1
 A  B ln R  C (ln R ) 3
T
cu T temperatura absolută, A, B şi C constante ce rezultă prin măsurători şi sunt disponibile
în cataloage.
Constantele A, B şi C rezultă în general prin măsurarea rezistenţei la trei temperaturi, de
exemplu 0C, 25C şi 70 pentru termistoarele firmei Betatherm. În mod evident
constantele A şi B din relaţia Steinhart-Hart sunt diferite de cele din relaţia initiala.
Principalii parametrii ai termistoarelor NTC sunt prezentaţi în continuare:
(a) Rezistenţa nominală (R25) - reprezintă valoarea rezistenţei termistorului la o
temperatură de referinţă, de obicei 25 °C. Valorile rezistenţei R25 aparţin în general seriilor
de valori normalizate "En". În prezent tot mai mulţi producători acordă o atenţie deosebită
toleranţei rezistenţei nominale.
(b) Constanta B - reprezintă parametrul introdus de relaţie. Parametrul B oferă informaţii
despre "viteza de variaţie" cu temperatura a rezistenţei termistorului. Se spune de obicei că
parametrul B reprezintă sensibilitatea termică a termistorului.
Practic, dacă se cunoaşte variaţia rezistenţei cu temperatura, constanta B este determinată
din relaţia:
T1T2 R
BT1 , T2  ln 1
T2  T1 R2
prin măsurarea rezistenţelor R1 şi R2 la două temperaturi T1 şi T2. De regulă, aceste
temperaturi sunt precizate, ele fiind (în grade Celsius) pentru termistoarele firmei Philips
(MBLE) q1=25C şi q2=85C. Valorile constantei B se situează în general între 2200 K ÷
5500 K, în funcţie de material, material care diferă de la producător la producător.
Valoarea constantei A nu este de regulă precizată, dar rezultă în funcţie de valoarea
rezistenţei nominale R25. Astfel expresia R(T)se rescrie sub forma:
 1 1 
R(T )  R25 exp  B  
  T T25 