Subiecte Automatizări în industria lemnului 2014.

1.Structura unui sistem de reglare automată

Sistemul de reglare automat ă(SRA) reprezintă sistemul automat la
care mărimea de intrare variază după un anumit program. Legea
dependenţei dorită între mărimea de ieşire y şi cea de intrare u, pe care
trebuie să o realzeze SRA este asigurată de RA prin dependenţa între xc
şi ɛ .Marimea de ieşire y ar suferi variaţii importante chiar dacă marimea
de execuţie xm ar rămâne constantă , datorită acţiunii mărimi
lorperturbatoare Pa ş i P . Perturbaţiile aditive Pa pot fi controlate cu
ajutorul reacţiilor inverse, efectul acestora asupra ieşirii cumulându-se
cu cel al mărimii deintrare. Perturbaţiile parametrice Pα modifică însăşi
relaţia matematică întreintrarea şi ieşirea sistemului automat .Aceste
perturbaţii au variaţii în timp arbitrare cu frecvenţe şi intensităţi
variabile, fiind deci semnale aleatoare.
Fig. 1.6. Schema bloc a unui sistem de reglare automată (SRA)
2.Elemente de automatizare. Senzori, traductoare. Noţiuni generale.
Clasificarea senzorilor şi traductoarelor.Caracteristici principale ale
senzorilor şi traductoarelor.

SENZORI, TRADUCTOARE
xe Dx i
3
1 2
Dxe

xi xe

0 xi
Dx i
Caracteristica statica pentru senzori si traductoare:
1-caracteristica neliniara;
2-caracteristica liniara;
3-caracteristica cu histerezis
Caracteristici le principale ale senzorilor şi traductoarelor
Sensibilitatea reprezintă limita raportului dintre creşterile infinit de mici
ale mărimii de ieşire şi ale celei de intrare, când cele din rare tind către
0.Sensibilitatea unui traductor depinde de panta înclinării caracteristicii
statice.Caracteristica statică se exprimă prin funcţia xe=f (xi ), fără a lua
înconsideraţie timpul de desfăsurare a procesului . Caracteristica
dinamică se exprimă prin funcţia xe=f (t )respectiv mărimea de ieşire
este o funcţie de timp când mărimea de intrare variază prin salt
treaptă .Pragul de sensibilitate poate fi inferior sau superior.
Histerezisul reprezintă rămânerea în urmă faţă de valoarea ideală a
variaţiei mărimii de ieşire când are loc o modificare a mărimii de
intrare.
Timpul de răspuns.Practic toţi senzorii şi traductoarele au un timp de
răspuns, adică au inerţie.
Gradul de fineţe se exprimă prin cantitatea de energie absorbită de
către traductor din mediul măsurat.
Noţiuni generale
Pentru conducerea automată a proceselor tehnologice din industria
lemnului este necesară achiziţia de date cu privire la temperatură,
umiditate, presiune, etc., date ce sunt comparate cu cele de referinţă din
cadrul programului şi funcţie de care, se dau ulterior comenzile
corespunzătoare. Pentru obţinerea acestor date se utilizează senzori şi
traductoare.
Senzorii şi traductoarele transformă o anumită mărime de intrare pentru
care au fost construite într-o altă mărime convenabilă sistemului de
automatizare ales.
Senzorul şi traductorul realizează o legătură continuă între mărimea de
intrare xi şi cea de ieşire xe conform caracteristicii statice. Caracteristica
statică poate fi:
- liniară;
- neliniară;
- cu histerezis.

3.Traductoare construite pe principiul variaţiei tensiunii

termoelectromotoare cu temperatura – termocuplul.
Traductoarele termoelectrice se mai numesc şi termocupluri.Schema
de principiu a unui termocuplu.
Datorită fenomenului termoelectric termocuplele convertesc
temperatura în tensiune termoelectromotoare (t.t.e.m.) respectiv în
curent electric în circuitul de măsurare.
Tensiunea termoelectromotoare ce apare în circuitul de măsurare,
pentru un termocuplu, este egală cu diferenţa unor funcţii de
temperatură a punctelor de joncţiune a conductoarelor.
t.t.e.m.(T1,T2) = f(T1) - f(T2)
Pentru măsurarea temperaturii cu ajutorul termocuplului, temperatura
capătului liber, extremitatea m, trebuie menţinută constantă rezultând
că f(T2) = ct.=C şi:
t.t.e.m.(T1,T2) = f(T1) - f(T2) = f(T1) - C= f (T1)
+ T1
mV + T1
_ mV
_
T2
T2
m
m

A B T2 m V T2 A B T2 m V T2
1 1
n n
K K
T1 2 T1 2

Schema de principiu Schema pentru demonstrarea Schema de principiu Schema pentru demonstrarea
efectului Seebeck şi Peltier. efectului Seebeck şi Peltier.

4. Traductoare construite pe principiul variaţiei rezistenţei unor

materiale conductoare şi semiconductoare cu temperatura
(termorezistenţe şi termistoare).
Traductoarele îşi bazează funcţionarea pe fenomenul de variaţie a
rezistivităţii în funcţie de temperatură.Această variaţie se manifestă în
general, în sensul creşterii rezistivităţii odată cu temperatura pentru
materiale conductoare şi în sensul micşorării rezistivităţii pentru
majoritatea materialelor semiconductoare. Au fost realizate şi
materiale semiconductoare
care prezintă o creştere a rezistivităţii cu temperatura (pozistoare). La
aceste materiale, variaţia
rezistivităţii cu temperatura este de câteva zeci de ori mai mare decât a
materialelor conductoareutilizate curent: cupru, platină, nichel.
În alegerea materialelor pentru confecţionarea acestor traductoare se
urmăreşte obţinerea unor caracteristici cât mai bune. Dintre acestea
cele mai importante sunt următoarele:
a-sensibilitatea, determinată de coeficientul de variaţie al rezistenţei cu
temperatura;
b-fidelitatea, determinată de puritatea materialelor utilizate şi de
rezistenţa acestora la acţiunea factorilor fizico-chimici;
c-liniaritatea şi reproductibilitatea răspunsului, respectiv a relaţiei
R=f(T) ce exprimă legea de variaţie a rezistenţei cu temperatura;
d-dimensiunile reduse pentru a putea fi introduse cu uşurinţă în locurile
de măsurare;
e-timpul de răspuns redus;
f-siguranţă ridicată în funcţionare.

Fig. U I.3.1. Curbele tipice de variaţie a rezistenţei unor materiale

conductoare şi semiconductoare funcţie de temperature

Măsurarea temperaturii cu termorezistenţe

Termorezistenţele sunt realizate din următoarele materiale: platină,
cupru, nichel şi fier. Pentru determinări precise se utilizează de obicei
dezvoltări cu trei termeni sau valori tabelare. Astfel, pentru
traductoarele rezistive din platină, folosite cel mai mult în industria
lemnului, se obţine o foarte bună aproximaţie a legii R=F(T).
Fig. U I.3.2.Termorezistenţa şi schema sa de conectare:
a –aspectul exterior al unei termorezistenţe; b –schema
termorezistenţei; c –schema de conectare; 1-teacă de protecţie; 2-cutia
de borne; 3-cablul de legătură; 4-firul traductor; 5-suport izolator; 6-
borne de conectare a firelor de legătură.
Din punct de vedere constructiv, termorezistenţa constă dintr-o bobină
de dimensiuni reduse având conductorul filiform, cu un diametru de
0,05÷0,2 mm, înfăşurat pe un suport izolator din mică, ceramică sau
sticlă acoperit cu un strat protector împotriva acţiunii corozive externe.
Pentru instalare, termorezistenţele sunt introduse într-o armătură de
protectie (din alamă sau oţel
aliat cu nichel şi crom), prevăzută cu flanşă de fixare şi o cutie cu
bornele de conexiune.
Diametrul, lungimea, materialul şi execuţia armăturii diferă în funcţie
de natura mediului de măsurare, presiune, temperatura maximă şi
viteza fluidului în
locul de măsurare.
Precizia măsurării temperaturii cu ajutorul termorezistenţei poate fi
mai bună de 1% dacă se iau toate măsurile de reducere a erorilor.
Termorezistenţele din platină sunt precise, au caracteristica liniară, sunt
stabile în timp şi au un histerezis redus. Platina fiind rezistentă la acţiuni
chimice şi termice, poate fi utilizată în cazuri special. Dezavantajul
termorezistenţei din platină este determinat de sensibilitatea mai
redusă şi de preţul ridicat.
Termorezistenţele din nichel au o sensibilitate mare, dar prezintă unele
dezavantaje ce limitează utilizarea lor. Dintre acestea se pot aminti
neliniaritatea caracteristicii, greutăţi legate de obţinerea purităţii
materialului precum şi faptul că sunt atacate de unii agenţi chimici.
Fig. U I.3.3. Secţiune transversală prin termorezistenţă:
a –fără aripioare; b –cu aripioare.
1-teaca de protecţie; 2-firul traductor; 3-suport izolator din sticlă,
ceramică sau mică; 4-material izolator amplasat deasupra firului
traductor; 5-aripioare metalice elastice.
Termorezistenţele din cupru au un răspuns mult mai liniar decât cele
din nichel, o bună sensibilitate şi un preţ redus. Prezintă dezavantajul că
nu rezistă în medii corozive şi au o rezistivitate scăzută.
Termorezistenţele din fier au o sensibilitate ridicată, dar sunt neliniare
şi se oxidează uşor. Din aceste motive sunt foarte rar utilizate.
Măsurarea temperaturii cu termistoare
Termistoarele sunt cofecţionate din materiale semiconductoare şi au în
general un
coeficient de variaţie a rezistenţei cu temperatura negative
Pentru confecţionarea termistoarelor se foloseşte borul, carbonul,
siliciul, germaniul, oxizi şi amestecuri de oxizi de magneziu, bariu, titan,
zinc ş.a., presate la temperaturi ridicate sub formă de perle, discuri,
bare sau tuburi.
Datorită rezistenţei ridicate la temperatura mediului ambiant, se pot
neglija erorile introduse în timpul măsurării de variaţia rezistenţei
conductoarelor de legătură şi se asigură o adaptare uşoară de
impedanţă cu circuitele electronice asociate.
Dezavantajul utilizării termistoarelor este dat de faptul că valoarea
rezistenţei iniţiale şi a coeficientului de temperatură, precum şi
dependenţa acestuia de temperatură, variază foarte mult de la un
exemplar la altul.

5 Traductoare construite pe principiul dilatării diferite a metalelor cu

temperatura (traductoare bimetalice şi dilatometrice).
În tehnică sunt cunoscute două tipuri de traductoare ce folosesc
principiul dilatării diferite a metalelor:
- bimetalice (cu încovoiere);
- dilatometrice (cu alungire).
Traductoarele bimetalice (cu încovoiere) sunt confecţionate din două
lamele
metalice, suprapuse, lipite între ele pe toată lungimea lor şi care au
coeficienţii de dilatare liniară
diferiţi α1≠α2.
Dacă unul din capetele plăcuţei metalice se fixează rigid, încălzind
lamela bimetalică, capătul său liber va avea o deplasare d într-un sens
sau altul.
Fig. U I.3.10. Traductorul bimetalic (cu încovoiere):
a- traductor bimetalic; b- timpul de răspuns pentru diferite traductoare:
cu timp de răspuns mic; 2- de laborator; 3- industrial
Materialele folosite la confecţionarea traductoarelor bimetalice sunt
aliaje din Fe - Ni - Cr. Pentru lamela cu α mare a bimetalului se foloseşte
Ni şi Cr, iar pentru lamela cu α mic se utilizează invar, un aliaj cu
36÷50%Ni. Traductorul bimetalic poate lucra între 223 şi 773K.Este
robust dar trebuie ferit de deformaţii.
Traductoarele bimetalice sunt utilizate pentru închiderea sau
deschiderea unor ventile,
a unor contacte electrice funcţie de temperatura .

Traductoarele dilatometrice (cu alungire) îşi bazează funcţionarea pe

dependenţa dintre
dilatarea unei tije sau a unui tub de variaţiile de temperatură. O
variantă constructivă a acestui
traductor este constituită dintr-un tub termosensibil 2, confecţionat din
cupru sau aluminiu având
coeficient mare de dilatare liniară α1 şi o tijă interioară 3, realizată din
invar, având un coeficient
mic de dilatare liniară α2. Tija este sudată la capăt de fundul ţevii.
Printr-un
sistem de pârghii 1, tija acţionează pentru închiderea sau deschiderea
unor contacte într-un
circuit electric, a unei supape într-un circuit de abur, apă, aer
Fig. U I.3.11. Traductor dilatometric:
1–pârghia contactului mobil; 2–tubul termosensibil; 3-tijă.

3 1 2

a1 a2
L dl

Fig. U I.3.12. Dispozitiv cu traductor dilatometric destinat reglării

temperaturii într-o etuvă [2] :
1 - tub din aluminiu; 2 - dop de încastrare a tijei de comandă ; 3 - tijă de
comandă; 4 - bucşă de prelungire; 5 - tub de prelungire; 6 - bloc de
legătură; 7 - carcasă sistem de contacte; 8 - braţ mobil; 9 - braţ reglabil;
10 - contacte; 11 - camă pentru regrarea temperaturii de comandă; 12 -
resorturi pentru readucerea braţelor în poziţia normală; 13 - conector
pentru firele de legătură electrice.
Am prezentat un dispozitiv cu traductor dilatometric destinat pentru
reglarea
automată a temperaturii într-o etuvă electrică.
Traductoarele cu alungire se folosesc pentru reglarea temperaturii
cuprinse într-un anumit interval dat.
6.Traductoare construite pe principiul creşterii presiunii fluidelor
cu temperatura (traductoare termomanometrice).
Funcţionarea acestor traductoare se bazează pe variaţia presiunii
lichidelor şi gazelor la volum
constant funcţie de temperatura .
Fig. U I.3.13. Traductoare termomanometrice:
a- schema de funcţionare a termometrului manometric; b- rezervorul
termic cu gaz; c- traductor
manometric cu mişcare de translaţie; d- timpul de răspuns al
traductorului manometric;
rezervor termic; 2- tub capilar; 3- tub metalic flexibil; 4- tub Bourdon; 5-
ac indicator; 6- pinion;7- sector dinţat; 8-piesă de legătură; 9-
articulaţie; 10- tijă; 11- burduf metalic elastic; 12-rezevorul terminc al
traductorului
 4
5 V a p o ri L ic h id G az

% d in te m p e ra tu ra fin a lă
100
6 80
7
60
8
40

1 2 3 9 20

0 10 20 30 40 50 60 70
T im p u l [s]
a d
10
G az L ic h id 11

12

b c
Un traductor termomanometric este compus dintr-un rezervor 1
umplut cu un mediu lichid cu punct de fierbere ridicat, cu vapori sau
gaze, care se imersează în mediul a cărui temperatură trebuie
măsurată, un tub capilar 2 cu lungime de până la 2÷3m (care uneori
lipseşte) şi resortul manometric (tubul Bourdon) 4, prevăzut cu scară
divizată direct în grade, formând un sistem ermetic. Variaţia
temperaturii rezervorului provoacă variaţia presiunii vaporilor de lichid
şi deformarea proporţională a resortului manometric, care, printr-un
sistem oarecare acţionează pentru indicare, înregistrare, semnalizare
sau reglare. Presiunea maximă în sistem poate ajunge până la maxim
4MPa.
La traductoarele termomanometrice cu lichid, limita inferioară care
poate fi măsurată este temperatura de solidificare a acestor lichide, iar
cea superioară trebuie să fie ceva mai mică decât cea de fierbere, la
presiunea ce se obţine în sistem în timpul măsurării.
7.Utilizarea tranzistoarelor şi a diodelor semiconductoare ca senzori
de temperatură. Utilizarea circuitelor integrate specializate pentru
măsurarea temperaturii. Senzori cu ieșire digitală; senzori
“inteligenți”.
Pentru obţinerea unor caracteristici stabile şi a unor dispersii mici au
fost realizate circuite integrate specializate ca senzori de
temperatura.Senzorul admite un curent direct a cărui valoare maximă
este de 15mA şi un curent invers de10mA.
Valoarea rezistorului R determină curentul invers prin integrat care
trebuie să rămână cuprins
între limitele de 400μA şi 5mA. Valoarea rezistenţei se calculează cu
formula R=(+V-3)/Ip.
Caracteristicile senzorului de temperatură integrat, respectiv răspunsul
termic în aer liniştit şi
eroarea de calibrare.Caracteristicile de liniaritate foarte bune şi
impedanţa de valoare deosebit de redusă facilitează utilizarea acestor
senzori în numeroase aplicaţii industriale şi neindustriale.
Senzorul de temperatură cu ieşire digitala

Senzorul de temperatură, în varianta rezistivă (sau cea a senzorului

integrat) şi ataşarea la acesta a unui amplificator şi unui convertor
analog-digital, totul fiind inclus pe o plăcuţă de siliciu, s-a obţinut
senzorul de temperatură cu ieşire digital. Temperatura indicatǎ înainte
de convertorul analog-digital şi dupǎ acesta în format binar sau hexa.Un
astfel de sensor de temperatură hibrid, ce are o parte analogică şi una
digitală, poate fi conectat relativ uşor la un calculator. Codul binar este
codul de lucru al oricǎrui microprocesor sau microcontroler iar cel în
hexa se utilizeazǎ pentru programarea microcontrolerelor. În cazul în
care senzorul cu ieşire digitalǎ poate sǎ îndeplineascǎ şi alte funcţii se
ataşeazǎ acestuia elemente de microcontroler. Structura integratǎ
obţinutǎ este mai complicatǎ şi rezultǎ un senzor «inteligent » cu ieşire
digitalǎ. Un astfel de senzor «inteligent» nu necesitǎ, de regulǎ,
componente externe şi comunicǎ în ambele sensuri cu un calculator
prin intermediul portului serial RS232 sau mai nou USB.

În categoria senzorilor digitali «inteligenţi» intrǎ şi senzorul de

temperaturǎ (termometrul digital)ce poate avea o capsulǎ : cu trei pini
(similarǎ cu cea a unui tranzistor), cu şase pini sau opt pini (format
integrat).

8.Alte metode de măsurare a temperaturii (utilizarea ca senzori de

temperatură a unui cristal de cuarţ amplasat într-un circuit
rezonant, utilizarea radiaţiilor infraroşii).
Temperatura fiind unul din cei mai importanţi parametrii care
determină un proces tehnologic,
au fost elaborate şi alte metode şi aparate pentru măsurare şi
înregistrare.
Senzorul cu cristal de cuarţ
O metodă foarte precisă de măsurare a temperaturii se bazează pe
utilizarea unui cristal de cuarţ
ca senzor, într-un circuit rezonant a cărui frecvenţă se modifică sensibil
cu variaţia temperaturii. Cristalul folosit ca senzor, este tăiat sub un
anumit unghi ce asigură o mare sensibilitate şi
liniaritate a dependenţei frecvenţă-temperatură. Frecvenţa de oscilaţie
la o temperatură oarecare T.
Semnalul de la sensor este mixat cu semnalul de referinţă provenit de
la oscilatorul cu cuarţ etalon.

Fig. U I.4.17. Schema bloc a unui termometru cu cristal de cuarţ.

 SENZOR OSCILATOR
CU CUARŢ AFIŞARE
NUMĂRĂTOR
DIGITALĂ
MIXER
DIVIZOR POARTĂ
OSCILATOR
REFERINŢĂ
CU CUARŢ
Măsurarea temperaturii cu radiaţii infraroşii
O metodă modernă pentru măsurarea temperaturii dar şi a umidităţii
ce s-a impus în ultimii ani
este cea care utilizează senzori pentru radiaţii infraroşii .
Radiaţiile infraroşii ocupă un domeniu foarte îngust din spectrul
radiaţiilor electromagnetice.În principiu, fiecare corp, indiferent de
starea sa de agregare emite radiaţii infraroşii pentru temperaturi peste
zero absolut.Detectarea acestor radiaţii permit determinări directe cum
ar fi măsurarea temperaturii fără contact şi indirecte pentru
umidimetre şi analizoare de gaze. Traductoarele pentru determinări
indirecte necesită pe lângă detector (senzor) şi de o sursă de radiaţii
infraroşii.
Detectoarele de radiaţii infraroşii se pot împărţi în detectoare termice şi
fotonice.
-La detectoarele termice, temperatura elementului sensibil creşte prin
absorbţia radiaţiilor electromagnetice.
-Detectoarele fotonice determină numărul de particule absorbite în
unitatea de timp spre
deosebire de cele termice ce măsoară energia absorbită în unitatea de
timp. Funcţionarea
detectoarelor fotonice se bazează pe principiul efectului fotoelectric.
Determinările se fac în general, în jurul temperaturii de 300K, adică a
mediului înconjurător,
pentru care maximum de energie radiată se obţine pe lungimea de
undă de 10µm.
9.Traductoare pentru măsurarea umidităţii lemnului : traductoare
construite pe principiul măsurării rezistenţei electrice a lemnului.
Măsurarea umidităţii aşchiilor şi a furnirelor.
Traductoare pentru mǎsurarea umiditǎţii lemnului
Măsurarea şi controlul umidităţii lemnului este necesară în vederea
conducerii corecte a
regimurilor de tratament termic pentru uscarea lemnului. Materialele
umede capilar poroase fac
parte din categoria dielectricilor microscopici neomogeni care în stare
uscată sunt izolatori iar în
stare umedă devin buni conducători de electricitate.
Determinarea exactă, într-un timp scurt, fără distrugerea materialului
reprezintă problema de
bază privind măsurarea umidităţii lemnului. Din punct de vedere
electric, lemnul este caracterizat
de trei mărimi:
- conductivitatea electrică γ;
- permitivitatea dielectrică ε;
- pierderile dielectrice δ.
Toate aceste mărimi cresc odată cu creşterea umidităţii.
Traductoare construite pe principiul măsurării rezistenţei electrice a
lemnului
Funcţionarea acestor traductoare (fig. U I.6.6), se bazează pe
dependenţa dintre rezistenţa electrică a materialelor capilar-poroase şi
umiditatea acestora.

Fig. U I.6.6. Traductor rezistiv cu electrozi plani:

1-piesă supusă măsurării; 2-dispozitiv de presare; 3-electrozi metalici
sau din cauciuc conductor.

În cazul creşterii umidităţii, rezistenţa electrică a lemnului scade.Pentru

măsurări rapide şi comode se folosesc traductoare cu electrozi sub
formă de ace sau lame ascuţite ce se aplică pe o singură faţă a
materialului.

Electrozii în acest caz sunt montaţi pe un mâner izolator ce permite o

uşoară introducere a lamelor metalice ascuţite în material. Dezavantajul
acestui traductor constă în faptul că circuitul curentuluiîntre electrozi se
închide prin zona de suprafaţă a materialului, deci se obţine o măsurare
superficială a umidităţii lemnului.
Traductoarele pentru măsurarea umidităţii trebuie să aibă o rezistenţă
electrică proprie cât mai
mică şi constantă indiferent de condiţiile de măsurare. Gradul de presare,
adâncimea de pătrundere
în material, distanţa dintre electrozi trebuie să fie aceeaşi pentru a
asigura reproductibilitatea
măsurării.

Măsurarea umidităţii aşchiilor şi a furnirelor

Pentru măsurarea umidităţii aşchiilor se foloseşte traductorul cu electrozi
cilindrici cu mişcare de
Rotaţie. Acest traductor constă din doi cilindri zimţaţi la exterior , cu
axele paralele şi care se rotesc cu o viteză de circa 32 rot/min. Prin
spaţiul îngust dintre aceştia trec aşchiile cu debit constant. Primul
cilindru este antrenat de la un motor electric prin intermediul unui
reductor, iar cel de-al doilea este antrenat prin intermediul aşchiilor
care sunt presate între cilindri. Distanţa între cilindri se reglează funcţie
de mărimea aşchiilor care se măsoară (0,6÷3mm). Această metodă
permite măsurarea în flux a umidităţii aşchiilor după procesul de
uscare.
Pentru măsurarea umidităţii furnirelor se folosesc drept electrozi doi
cilindri cu suprafaţă netedă printre care trece materialul conform figurii
U I.6.10.
O dată cu măsurarea umidităţii se poate măsura şi grosimea furnirului.
Cilindrii sunt legaţi la borne separate, domeniul de măsurare este de la
6 la 23% umiditate.
Fig. U I.6.9. Traductor cilindric pentru măsurarea umidităţii
aşchiilor
Fig. U I.6.10.Traductor cilindric pentru măsurarea umidităţii
materialelor în benzi şi a furnirelor

10.Traductoare pentru măsurarea umidităţii aerului (traductorul

psihrometric, traductorul higrometric). traductoare şi senzori ce
utilizează substanţe higroscopice).
Traductoare ce utilizează substanţe higroscopice
Traductorul cu clorură de litiu îşi bazează funcţionarea pe măsurarea
umidităţii substanţelor
higroscopice având la bază temperatura de echilibru a acestora.
Traductorul (fig. U I.5.3), este constituit din două traductoare, primul
convertind mărimea de măsurat propriuzisă, punctul de rouă, într-o
temperatură iar cel de-al doilea această temperatură într-o variaţie
ohmică a termorezistenţei.
Traductorul funcţionează astfel:
Sarea de clorură de litiu absoarbe umiditatea din atmosfera
înconjurătoare şi devine bună
conducătoare de electricitate. Prin electrozii 3 şi 4 distanţaţi trece curent
electric, soluţia se
încălzeşte, apa se evaporă şi se separă sarea. Conductibilitatea se reduce
atât de mult încât circulaţiacurentului se întrerupe. Din acest moment
sarea absoarbe apă din mediul înconjurător devenindconducătoare şi
încălzirea începe din nou. Procesul continuă până la atingerea unei stări
de echilibrucând se evaporă tot atâtea molecule de apă câte se
condensează. Ca urmare, corpul traductorului capătă în timp temperatura
de echilibru, temperatură ce se măsoară cu ajutorul unei
termorezistenţeinterioară.

Fig. U I.5.3. Traductorul cu clorură de litiu şi schema electrică de

conectare
 L o g o m e tru

- +
R 1
2
3
6V
220V 4
50H z
25V ~

1 2 3 4 5 6

1~
2+
3-
4~

1 - termorezistenţă; 2 - ţesut textil îmbibat cu clorură de litiu; 3, 4 -

electrozi rezistivi; 5 - teacă de protecţie; 6 - capac.
Traductoarele cu clorură de litiu sunt interschimbabile, stabile în timp şi
permit automatizarea
controlului şi reglarea umidităţii aerului. În practică s-a constatat că
aceste traductoare sunt
suprasolicitate la uscarea lemnului datorită temperaturilor relativ înalte,
a conţinutului de răşină
ridicat, a acizilor etc.

11.Traductoare și senzori pentru măsurarea umidităţii aerului:

traductoare şi senzori ce utilizează substanţe higroscopice
(traductorul cu clorură de litiu, senzorul rezistiv de umiditate,
senzori din oxizi semiconductori ai unor metale), senzorul capacitiv,
senzori cu ieșire digitală pentru măsurarea umidității relative a
aerului și a temperaturii SHT 11.

Traductoare ce utilizează substanţe higroscopice

Traductorul cu clorură de litiu îşi bazează funcţionarea pe măsurarea
umidităţii substanţelor
higroscopice având la bază temperatura de echilibru a acestora.
Traductorul (fig. U I.5.3), este constituit din două traductoare, primul
convertind mărimea de măsurat propriuzisă, punctul de rouă, într-o
temperatură iar cel de-al doilea această temperatură într-o variaţie
ohmică a termorezistenţei.
Traductorul funcţionează astfel:
Sarea de clorură de litiu absoarbe umiditatea din atmosfera
înconjurătoare şi devine bună
conducătoare de electricitate. Prin electrozii 3 şi 4 distanţaţi trece curent
electric, soluţia se
încălzeşte, apa se evaporă şi se separă sarea. Conductibilitatea se reduce
atât de mult încât circulaţia
curentului se întrerupe. Din acest moment sarea absoarbe apă din mediul
înconjurător devenind
conducătoare şi încălzirea începe din nou. Procesul continuă până la
atingerea unei stări de echilibru
când se evaporă tot atâtea molecule de apă câte se condensează. Ca
urmare, corpul traductorului
capătă în timp temperatura de echilibru, temperatură ce se măsoară cu
ajutorul unei termorezistenţe
interioară.

Fig. U I.5.3. Traductorul cu clorură de litiu şi schema electrică de

conectare
 L o g o m e tru

- +
R 1
2
3
6V
220V 4
50H z
25V ~

1 2 3 4 5 6

1~
2+
3-
4~

1 - termorezistenţă; 2 - ţesut textil îmbibat cu clorură de litiu; 3, 4 -

electrozi rezistivi; 5 - teacă de protecţie; 6 - capac.
Traductoarele cu clorură de litiu sunt interschimbabile, stabile în timp şi
permit automatizarea
controlului şi reglarea umidităţii aerului. În practică s-a constatat că
aceste traductoare sunt
suprasolicitate la uscarea lemnului datorită temperaturilor relativ înalte,
a conţinutului de răşină
ridicat, a acizilor etc.

Senzorul rezistiv pentru măsurarea umidităţii relative a aerului este

realizatprin depunerea a două reţele metalice pe un suport izolator
poros, acoperit cu un strat de materialhigroscopic (clorură de litiu,
clorură de calciu, acid fosforic ş.a.). Rezistenţa R a senzorului semodifică
în limite mari cu variaţia umidităţii, însă este dependentă şi de
temperature.
Fig. U I.5.5.Senzorul rezistiv pentru măsurarea umidităţii aerului.
 R e ţe le m e ta lic e

M a te ria l h ig r o s c o p ic

Senzorul rezistiv de umiditate este introdus într-o punte unde

compensarea cu temperatura se realizează cu ajutorul unui termistor.
Termistorul de compensare este integrat, de multe ori, în construcţia
senzorului. La introducerea senzorului rezistiv în mediul în care se
realizează măsurarea rezistenţa acestuia se modifică determinând
apariţia unei tensiuni ce este dependentă de umiditate. Această
tensiune este amplificată şi prelucrată în vederea afişării valorii
umidităţii. Pentru funcţionare, senzorii rezistivi de umiditate sunt
alimentaţi în curent alternative.
Senzori de umiditate pe bază de oxizi semiconductori ai unor metale
Tratat cu hidroxid de potasiu senzorul îşi îmbunătăţeşte mult
caracteristica rezistenţă electrică - umiditate relativă aer şi în acelaşi
timp creşte stabilitatea în timp a proprietăţilor fizice.

Fig. U I.5.8. Senzor ceramic pentru măsurarea umidităţii aerului :

1 0 ,4 - 0 ,6 m m 8m m

2
3 Fig.2.42. Senzor ceramic pentru
măsurarea umidităţii aerului.

1 - element sensibil la umezeală;

4 2 - metalizare; 3 - substrat de
alumină; 4 - conductor plumb.
1 - element sensibil la umezeală; 2 - metalizare; 3 - substrat de alumină;
4 - conductor plumb.

Senzori capacitivi pentru măsurarea umidităţii aerului

Senzorii de acest tip sunt capacitoare de dimensiuni reduse, de o
construcţie specială, adaptată scopului urmărit, cea de măsurare a
umidităţii aerului. Funcţionarea acestor senzori se bazează pe variaţia
permitivităţii unor materiale poroase la absorbţia umidităţii din
atmosferă.
Senzorii capacitivi folosesc ca dielectric oxidul de aluminiu sau polimeri.
Astfel, pe partea oxidată a unei plăcuţe din aluminiu se depune un strat
de aur poros care lasă umiditatea să treacă la dielectric. Măsurarea
variaţiei capacităţii se realizează între stratul de aur şi aluminiu.

Senzorii duali pentru măsurarea temperaturii şi umidităţii relative a

aerului
Uscarea corectă a lemnului este deosebit de importantă pentru obţinerea
cherestelei cu umiditatea dorită, fără defecte de uscare. Acest lucru se
poate realiza în instalaţiile de uscare a lemnului, numai prin respectarea
regimurilor de uscare specifice materialului supus uscării, respectiv
menţinerea parametrilor de uscare la anumite valori ce se modifică pe
parcursul procesului de uscare.
Deoarece preţul traductorului de măsurare a umidităţii de echilibru
este relativ ridicat, iar furnirul se utilizează pentru o singură şarjă de
uscare s-a revenit la unele instalaţii computerizate construite mai târziu
la determinarea umidităţii relative a aerului. O soluţie economică
adoptată de unele firme producătoare de instalaţii de uscare a lemnului
este cea de utilizare a senzorului miniatură de temperatură şi umiditate
relativă de tip SHT11, ce are un cost scăzut.
Prezentarea senzorului SHT 11
Este un modul multisenzor, pe un cip unic, utilizat pentru măsurarea
umidităţii relative şi temperaturii aerului si care este prevăzut cu o
ieşire digitală calibrate. Modulul multisenzor SHT 11 are dimensiuni
forte mici şi face parte din categoria senzorilor moderni ce pot fi
conectaţi cu uşurinţă la un microcontroler sau la un computer.

12.Traductoare pentru măsurarea umidităţii lemnului: traductorul

construit pe principiul variației permitivității ε a lemnului (traductorul
capacitiv), traductorul cu microunde

Traductoare construite pe principiul variaţiei permitivităţii

Mărimea de intrare pentru un astfel de traductor este umiditatea
lemnului iar mărimea de ieşire, o capacitate electrică. Traductoarele
construite pe principiul variaţiei permitivităţii materialelor cu
umiditatea sunt în esenţă capacitoare, între armăturile cărora se
introduce ca dielectricmaterialul a cărui umiditate se măsoară.
Traductorul este aşa cum s-a arătat, un capacitor cu aer care, în timpul
măsurării, înlocuieşte
dielectricul aer cu materialul lemnos căruia i se determină umiditatea.
El are o capacitate proprie C0, la care i se adaugă capacitatea parazită
Cp introdusă de conexiunile, bornele şi celelalte anexe.
Capacitatea parazită Cp şi capacitatea marginală Cm, introduse de
formele constructive ale
capacitorului trebuie să fie mică. Piesele de separaţie dintre armăturile
capacitorului ce determinărigidizarea traductorului trebuie să asigure o
izolaţie foarte bună, constantă în timp şi cucaracteristici electrice care
să nu varieze în prezenţa materialului a cărui umiditate se
măsoară.Capacitorul trebuie să prezinte pierderi proprii foarte mici.
Deoarece lucrează la frecvenţă ridicată traductorul trebuie să fie
ecranat, unul dintre electrozi fiind legat la masă.
Traductoarele capacitive utilizate pentru măsurarea umidităţii lemnului
prezintă dezavantajul că legătura dintre umiditate şi permitivitatea
relativă εr diferă de la specie la specie şi estedependentă şi de
temperatura la care se realizează măsurarea. De aceea, etalonarea
aparatelor pentru măsurarea umidităţii de acest fel se face la o anumită
temperatură, iar la celelalte
temperaturi se introduc corecţii.Permitivitatea pieselor umede variază
funcţie de temperatură, aceasta fiind mai accentuată pentru umidităţi
mai mari.

Fig. U I.6.4. Principiul măsurării capacitive a umidităţii lemnului.

Folosirea metodei capacitive pentru măsurarea umidităţii dă rezultate
eronate dacă nu se ţine seama de temperatura materialului supus
măsurării.

Traductoare cu microunde pentru măsurarea umidităţii lemnului

Un alt principiu utilizat pentru măsurarea umidităţii lemnului, este cel
bazat pe atenuarea (absorbţia) unor radiaţii electromagnetice la
străbaterea probei umede.
Din această categorie fac parte şi umidimetrele cu microunde. Apa are
calitatea de a absorbi energia unei unde electromagnetice cu lungimea
de undă situată în domeniul 1mm - 1m, mult mai puternic decăt
materialele uscate. Un umidimetru ce funcţionează după acest
principiu, conţine două părţi principale: un emiţător de frecvenţă înaltă
dotat cu o antenă corespunzătoare şi un receptor ce conţine antena de
recepţie şi un atenuator calibrat direct în unităţi de umiditate.
Măsurarea se face în modul următor: fără probă, se realizează reglajul
de zero al atenuatorului şi apoi, cu proba se modifică atenuatorul
calibrat pentru ca acul instrumentului să revină la poziţia iniţială.Aceste
umidimetre pot fi etalonate într-un domeniu foarte larg de umiditate
(de la 0% la 100%) putându-se folosi în condiţii bune la măsurările în
flux tehnologic.
Fig. U I.6.5. Schema bloc a umidimetrului cu microunde

13.**Traductorul pentru măsurarea umidității de echilibru.

 1 3 4 5 6 7 8

Fig, 2.44. Traductorul

pentru măsurarea
umidităţii de echilibru a
1

lemnului

25

1- piesă din oţel inoxidabil;

2- furnir din specia limba;
30

3-piuliţe randalinate; 4- re-

sort; 5 -piesă izolatoare;
6- papuc fi xare cablu;
2 9 7- cablul de legătură;

Traductorul pentru măsurarea umidităţii de echilibru a lemnului

1- piesă din oţel inoxidabil; 2- furnir din specia limba; 3-piuliţe
randalinate; 4- resort; 5 -piesă izolatoare; 6- papuc fixare cablu;
7- cablul de legătură; 8- conector; 9- suport izolator pentru
conectori.

unde:
ΔU - gradientul de uscare;
U -umiditatea la un moment dat alemnului, în %;
Ue -umiditatea de echilibru, în %.

14.Comanda automată în funcţie de cursă pentru un organ de lucru

OL (schema funcţională, schema electrică şi pneumatică).
La apăsarea butonului de comandă S1 organul de lucru OL execută
cursa de avans din poziţia I în poziţia II după care revine automat în
poziţia I şi se opreşte.
La apăsarea butonului S2 organul de lucru OL se deplasează
repetat din poziţia I în poziţia II până la apăsarea butonului S3 când
oprirea se face în poziţia I.

Comanda automată în funcţie de cursă pentru un organ de

lucru OL:
a -schema tehnologică; b -schema desfăşurată
L
S 1 .1 K 1 2S K 2
S 1 .2 1S

2S 1K 1S
II I
S3
O L K 2 K 1
R M
1K K 1 K 2
2S 1S
AT
R 1F
a N
AT R
M EM O RA RE M
CO M A N D Ă
b
Comanda automată în funcţie de cursă pentru un organ de
lucru OL
(în varianta finală ce îndeplineşte condiţiile de la punctul a şi b ):
a -schema tehnologică; b -schema desfăşurată.

15.Comanda automată în funcţie de cursă (schema de funcţionare şi

schema electrică și pneumatică) pentru două organe de lucru OLA
şi OLB ce vor funcţiona conform următoarelor condiţii tehnologice :
La apăsarea butonului de pornire S1 organul de lucru OLA se
deplasează din poziţia I în poziţia I. Organul de lucru OLB porneşte
din poziţia III în poziţia IV după care se opreşte. În continuare
organul de lucru OLA revine în poziţia I şi apoi OLB se reîntoarce în
poziţia III unde funcţionarea se întrerupe.
II I
R
O L A
b 1 c1 4 b c2 2 b c3 1 b c4
R M
2b 1b AT
m 1
R 2 b 1 b 4 b 3 b

IV III c2 c1 c4 c3
O L B
c1 c2 c3 c4
R M
4b 3b AT
m 2 1 e 2 e
R

N
A T m 1 R A T m 2 R
a b
F ig . 1 .1 5 . C o m a n d a a u t o m a t ă în f u n c ţ i e d e c u r s ă p e n t r u d o u ă o r ga n e d e
lucru:

Comanda automată în funcţie de cursă electricăpentru două

organe de lucru:
schema de funcţionare; b- schema de comandă
 II I L
S1 K 1 4S K 2 2S K 3 1S K 4

O L
A 2S 1S 4S 3S
R
2S 1S AT M 1
R K 2 K 1 K 4 K 3

IV III K 1 K 2 K 3 K 4

O L 1F 2F
B
R N
4S 3S M 2 AT R AT R
AT M 1 M 1 M 2 M 2
R

a b
Comanda automată în funcţie de cursă electricăpentru două
organe de lucru:
a- schema de funcţionare; b- schema de comandă

16.Comanda automată în funcţie de timp (schema funcţională,

electrică și pneumatică), ce va respecta următoarele condiţii
tehnologice :
La apăsarea butonului de pornire S1 organul de lucru OL se
deplasează din poziţia I în poziţia II. Va rămâne un timp t în această
poziţie, după care se reîntoarce automat în poziţia I. Funcţionarea
se întrerupe.
 b1 1b
b1 d b 3 c1 2b c2
d
II I b2 2b 1b

OL c2 c1

R M
2b 1b d c1 c2
AT
R
1e

a b
AT R

Fig.1.12. Comanda automată în funcţie de cursă pentru un organ de

lucru OL:
17.Comanda electropneumatică. Se consideră un motor pneumatic
cu dublă acţiune ce este comandat electric la acţionarea butonului
S1. Motorul execută deplasarea din poziţia I în poziţia II şi după un
anumit timp de la începutul avansului revine automat în poziţia I
(Schema pneumatică pentru circuitul de forță şi electrică pentru
comandă).
18.Comanda interblocată pentru trei tansportoare din cadrul unei
linii. Comanda transportoarelor se va putea realiza numai într-o
anumită succesiune permisă (prin apăsarea butoanelor de pornire şi
oprire).
În multe situaţii este necesară o condiţionare a funcţionării unor instalaţii
sau părţi ale unor instalaţii sau agregate.
Ca exemplu se poate da cazul a trei transportoare din cadrul unei linii de
prelucrări panouri. Indiferent de modul de acţionare a butoanelor de
pornire şi oprire de către muncitor, schema permite pornirea numai dacă
se respectă ordinea transportor 3, transportor 2 şi apoi transportor 1
respectiv transportor 1, transportor 2, transportor 3 pentru oprire.
19.Comanda automată în funcţie de sarcină varianta 1 (schema de
funcţionare pentru presarea blocurilor lamelate şi schema electrică
de forţă şi comandă). Funcţionarea trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii tehnologice : la apăsarea butonului de pornire
S1, motorul electric realizează cursa de avans pentru obţinerea unei
anumite forţe de presare. La apăsarea butonului de pornire S2 se
realizează reântoarcerea în poziţia iniţială.

20.Comanda automată în funcţie de sarcină varianta 2 (schema de

funcţionare pentru presarea blocurilor lamelate şi schema electrică de
forţă şi comandă). Funcţionarea trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii tehnologice : la apăsarea butonului de pornire S1, motorul
electric realizează cursa de avans, pentru obţinerea unei anumite
forţe de presare şi după un timp revine automat în poziţia iniţială.

21.Comanda unui lift de stivuire automată a panourilor (schema de

funcţionare a liftului şi schema electrică de comandă).
 3b

1b

2b

MR

Grup motor
+ reductor

b1 b2
c1 3b

1b

3b 2b

c2 c1

c1 c2

1e

Ridicare Coborâre
în paşi Schema electrică de comandă.

22.Comanda unui lift de alimentare automată a panourilor (schema

de funcţionare a liftului, schema pneumatică şi schema electrică de
comandă).
 4b 3b

1b

2b

MR

Grup motor
+ reductor
1.0

1.3 1.4

S 1.2
1.1

Schema pneumatica
 b1 4b 1b 3b
d1 c2 d2 d2

d1

1b 3b 2b d3

c2 c1

d1 c1 c2 d2 d3 s

1e

Ridicare Coborâre Acţionare împing.

în paşi Sche
ma electrica de comanda