Calitatea Energiei Electrice 2022 - 2023

CURS #12

VARIATII DE TENSIUNE
Variatiile de tensiune in nodurile retelei electrice definesc modificarile lente ale tensiunii in regim
normal de functionare si sunt datorate, in special in retelele de inalta tensiune, modificarii circulatiei de
putere reactiva. In acest fel controlul/reglajul puterii reactive in special la nivelul utilizatorului final este
principalul mijloc de limitare a variatiilor de tensiune. Nivelul tensiunii este un parametru local al
sistemului electroenergetic, spre deosebire de frecventa tensiunii de alimentare care este un parametru
global.
Abaterea de tensiune se defineste ca fiind diferenta dintre nivelul tensiunii intr-un nod al retelei electrice,
la un moment dat si valoareacontractata. Abaterea poate fi pozitiva sau negativa si poate fi calculate pe baza
valorilor efetive, masurate pe un interval de 10 perioada consecutive (200 msec pentru marimile de 50Hz) si
agregate pentru intervalul de masurare dorit (3 sec, 10 minute, 2 ore, o zi, o saptamana). Pe baza valorilor
efective masurate la fiecare interval de 10 perioade poate fi realizata curba de probabilitate cumulata CPF si
stabilite pe intervalul de masurare, valorile cu probabilitate de 95% si 99%.

Cauze ale variatiilor

Gestionarea neadaptiva a surselor de putere reactiva conduce la o circulatie necontrolata a puterii

reactive, dificultati in asigurarea nivelurilor de tensiune in nodurile retelei si pierderi de putere activa.
Probleme deosebite apar in orele si zilele de sarcina , atunci cand sursele de putere reactiva raman conectate,
determinand un exces de putere reactiva. Mentinerea tensiunilor in banda admisibila, la toate nivelurile,
necesita controlul circulatiei puterilor reactive, realizat, in prezent, in mica masura.

∆𝑉 = 𝑅 𝐼 cos 𝜑 + 𝑋 𝐼 sin 𝜑

𝛿𝑉 = −𝑅 𝐼 sin 𝜑 + 𝑋 𝐼 cos 𝜑
Inmultind relatiile de mai sus cu √3 se obtin caderile de tensiune de linie functie de valoarea curentului de
sarcina:
∆𝑈 = √3∆𝑉 = √3𝑅 𝐼 cos 𝜑 + √3𝑋 𝐼 sin 𝜑

𝛿𝑈 = √3𝛿𝑉 = −√3𝑅 𝐼 sin 𝜑 + √3𝑋 𝐼 cos 𝜑

Inmultind expresiile de mai sus in dreapta cu unde 𝑈 reprezinta tensiunea la consumator, se obtin

𝑅 √3𝑈 𝐼 cos 𝜑 + 𝑋 √3𝑈 𝐼 sin 𝜑

∆𝑈 =
𝑈

𝑋 √3𝑈 𝐼 cos 𝜑 − 𝑅 √3𝑈 𝐼 sin 𝜑

𝛿𝑈 =
𝑈
Adica
𝑅 𝑃 +𝑋 𝑄
∆𝑈 =
𝑈
𝑋 𝑃 −𝑅 𝑄
𝛿𝑈 =
𝑈
Tensiunea in punctul 1, in capatul de alimentare al liniei electrice va fi:
𝑈 = 𝑈 + ∆𝑈 + 𝑗𝛿𝑈
Caderea de tensiune reprezinta diferenta fazoriala dintre tensiune de alimentare 𝑈 si cea de la consumator
𝑈
∆𝑈 = 𝑈 − 𝑈 (marimi fazoriale)
Pierderea de tensiune reprezinta diferenta algebrica dintre valorile efective ale tensiunilor de alimentare si
de la consumator:
𝐷𝑈 = 𝑈 − 𝑈 (marimi efective)

La valori mici ale unghiului de defazaj caderea de tensiune poate fi aproximata cu pierderea de tensiune.
Dupa prelucrare simpla se obtine si relatia

∆𝑈 𝑆 cos(𝜃 − 𝜑)
=
𝑈 𝑆
Unde 𝑡𝑔𝜃 =

Analiza relatiei de mai sus pune in evidenta faptul ca , in special in cazul liniilor de inalta tensiune la
care R<<X, caderea de tensiune ∆𝑈 depinde in primul rand de circulatia puterii reactive, astfel incat cea mai
eficienta metoda pentru limitarea caderilor de tensiune consta in controlulu circulatiei de putere reactiva. In
cazul retelelor de de joasa si medie tensiune termenul care contine rezistenta electrica nu se poate neglija si
trebuie utilizata forma completa a caderii de tensiune.

Variatia tensiunii in prezenta surselor regenerabile de energie

Variatia puterii generate de sursele regenerabile de energie, mai ales la medie si joasa tensiune, poate
determina variatii importanteale tensiunii care pot iesi din banda admisa in PCC. In cazul retelelor de medie
tensiune (𝜃 ≅ 50°) si de joasa tensiune (𝜃 = 30 °) caracterizate in general de puteri reduse de scurtcircuit,
in special daca PCC este indepartat de statia sau postul de transformare, pot sa apara variatii importante de
tensiune determinate de CEF sau CEE. In cazul instalatiilor de inalta tensiune (𝜃 = 70 °) influenta CEE sau
CEF este mai redusa.
 Efectele functionarii cu tensiuni in afara benzii admise

Pentru sistemul electroenergetic in ansamblu, la o scadere a tensiunii cu 1%, puterea activa scade ca
valoare de la 0,6% pana la 2%. De asemenea, la o scadere suficient de mare a tensiunii sarcina reactiva a
sistemului atinge o valoare minima dupa care la o scadere in continuare a tensiunii, incepe sa creasca. Acest
minim (Qmin) in sistemele energetice se produce la scaderea tensiunii pana la 75-85% din cea nominala.

Surse de putere reactiva pentru controlul nivelului de tensiune.

Generatoare sincrone

Compensatoare sincrone
Condensatoare conectate intre fazele active si pamant
𝑄 = 𝜔𝐶𝑈

Bobine conectate intre fazele active si pamant asigura absorbtia de putere reactiva Q
𝑈
𝑄 =
𝜔𝐿

Controlul/reglajul tensiunii

𝑈 cos 𝛿 = 𝑈 + 𝑋 𝐼 sin 𝜑

𝑈 sin 𝛿 = 𝑋 𝐼 cos 𝜑
Din sistemul de mai sus rezulta
𝐼 =

𝑃 =𝑈 𝐼 cos 𝜑 = sin 𝛿
𝑈 𝑈 𝑈
𝑄 = cos 𝛿 −
𝑋 𝑋

Eliminand unghiul 𝛿 intre expresiile de mai sus, rezulta expresia puterii reactive Q
𝑈 𝑈 𝑈
𝑄 (𝑈) = − + −𝑃
𝑋 𝑋
 1.Reglarea excitatiei generatorului
2.Utilizarea instalatiilor de compensare a puterii reactive
3.Modificarea raportului de transformare
4.Reglarea longo-transversala in retelele de transport

In retelele de transport circulatia puterilor active si reactive se repartizeaza intre diverse trepte de
tensiune, conducand la pierderi mari. Reglarea longo-transversala reprezinta o solutie prin care se poate
modifica circulatia de puteri in scopul reducerii de pierderi. Efectul introducerii unei tensiuni suplimentare
longo-transversala intr-o retea buclata determina aparitia unui curent de circulatie.
 ∆ ∆ ∆
𝐼 = = =

Puterea de circulatie 𝑆 = 𝑃 + 𝑗𝑄 = 𝑈 𝐼 ∗

∆
Rezulta 𝐼∗ =
𝑈
𝑃 = (𝑅∆𝑈 + 𝑋𝛿𝑈 )
𝑍
𝑈
𝑄 = (𝑋∆𝑈 − 𝑅𝛿𝑈 )
𝑍

Se pun in evidenta posibilitatile de modificare a circulatiilor de putere activa si reactiva in functie de

natura circuitului . Daca R<<X( cazul retelelor de inalta tensiune ) reglarea longitudinala ∆𝑈 modifica
in special circulatia puterilor reactive, iar reglarea transversala 𝛿𝑈 influenteaza circulatia puterilor active.
Aceste efecte se inverseaza pentru retelele cu R>>X.

Controlul ierarhizat al tensiunilor in sistem

Controlul sistemului de tensiune are ca obiective principale urmatoarele:

1.controlul nivelului de tensiune in nodurile sistemului pentru a asigura tensiuni in banda admisa.
2.asigurarea calitatii tensiunii la barele utilizatorilor finali.
3.minimizarea pierderilor active din retele.
4.asigurarea conditiilor pentru o functionare stabila a sistemului electroenergetic.
Pentru realizarea controlului ierarhizat se utilizeaza urmatoarele trepte (similar frecventei):
1.Reglajul primar este independent si se refera la controlul tensiunii la bornele generatoarelor pe baza
regulatoarelor automate de tensiune RAT. Reglajul primar urmareste mentinerea automata a tensiunii la o
valoarea de consemn prin controlul sistemului de excitatie al GS. Prin modificarea nivelului de excitatie al
GS se modifica generarea sau absorbtia de putere reactiva.
2.Reglajul secundar este bazat pe conceptul de noduri pilot in care tensiunea este reglata la o valoare de
consemn indicata de operatorul de retea. Principiul de baza consta in controlul unui numar mic de noduri
(cele mai importante noduri), fiecare din ele putand determina tensiunile din nodurile invecinate, astfel ca
fiecare nod pilot are zona sa de influenta.
3.reglajul tertiar are ca obiectiv optimizarea profilului tensiunii in toata reteaua.

Trepte de dispecer in Romania

 1. DEC dispecer energetic central- comanda operative in 400 kV si responsabilitatea asigurarii
productiei cu consumul (stabilitatea frecventei)
2. DET dispecer energetic teritorial cinci unitati
3. DED dispecer energetic de distributie –unul sau doua la fiecare OD, DHE dispecer de productie
4. DEL dispecer energetic local – la nivelul fiecarui judet

Stabilitate statica mici perturbatii

Prin stabilitate statica se intelege functionarea stabila a sistemului in cazul unor perturbatii mici si
lente ale regimului si fara considerarea elementelor de reglare. Tot in categoria problemelor de stabilitate
statica intra si cazurile in care se realizeaza un reglaj manual al tensiunii. Limita stabilitatii statice
reprezinta puterea maxima ce se poate transmite in conditiile de stabilitate statica. Deoarece stabilitatea
statica se refera la modificari lente si mici ale regimului, ea corespunde regimului stationar:

𝑃= sin 𝛿
𝑋 =𝑋 +𝑋 +𝑋

Stabilitatea statica se mentine pe portiune 0° < 𝛿 < 90°, iar limita stabilitatii statice, care reprezinta
limita puterii transmisibile in conditii de stabilitate static, are loc la 𝛿 = 90° si P=𝑃 = . Daca se
calculeaza derivata puterii electrice in raport cu unghiul 𝛿, marimea denumita putere de sincronizare, se
obtine
𝑃 = = cos 𝛿

Se observa ca in domeniul de functionare stabil (0° < 𝛿 < 90°) ≥ 0 (puterea de sincronizare este
mai mare sau egala cu zero). In cazul in care generatorul sau sistemul se apropie de limita stabilitatii
statice se constata aparitia unor oscilatii ale tensiunii si ale rotoarelor generatoarelor ce pot conduce la
prabusirea sistemului si desfacerea lui in parti componente (insule).

Stabilitatea tranzitorie a sistemelor electroenergetice

 Metode de imbunatatire a stabilitatii tranzitorii
Metodele se pot imparti in metode de exploatare si metode constructive.

Metode de exploatare:
1. Cresterea incarcarii reactive a generatoarelor (functionare cu cos 𝜑 mic),
2. Ridicarea nivelului general de tensiuni in sistem,
3. Redistribuirea puterilor active intre centrale astfel incat cele indepartate sa fie incarcate putin,
4. Descarcarea liniei de transport.

Metode constructive

1. Folosirea protectiei prin relee si a intreruptoarelor rapide;

2. Folosirea RAR
3. Utilizarea RAT rapide mai ales in regimul de dupa avarie
4. Micsorarea reactantei retelei (functionare in paralel, folosirea de conductoare fasciculare,
compensare longitudinala