TEIEE

CURS 7
 FORȚE ELECTRODINAMICE ÎN INSTALAȚIILE
DE CURENT ALTERNATIV

Forțele electrodinamice care apar în instalațiile de curent alternativ sunt variabile în timp, ca
urmare a faptului că intensitățile curenților sunt variabile în timp. Valorile cele mai mari ale
forțelor electrodinamice sunt datorate curenților de scurtcircuit, în regim nominal de funcțíonare
valorile forțelor electrodinamice sunt considerabil mai mici față de cele ce apar în regim de
scurtcircuit.
 FORȚELE ELECTRODINAMICE
PRODUSE DE SCURTCIRCUITE BIPOLARE

Aceste forțe electrodinamice apar fie în distribuția și transportul de energie monofazată cu două
conductoare, fie în cea trifazată cu trei sau patru comductoare, când scurtcircuitul se realizează
între două conductoare.
𝜇0 𝑙 𝑎
În scopul scrierii unei relații simplificate, ne referim la relația 𝐹 = 2𝜋 𝑖1 𝑖2 𝑎 𝜑𝑐𝐷 𝜑 𝑙
, care, în
cazul scurtcircuitului bipolar, se scrie:
𝐹 = 𝐶𝑖 2
Cu notația:
𝜇0 𝑙 𝑎
𝐶= ∙ 𝜑𝑐𝐷 𝜑
2𝜋 𝑎 𝑙
Și cu observația că 𝑖1 = 𝑖2 = 𝑖
Cazul care conduce la forțele cele mai mari este cel al scurtcircuitului asimetric, pentru care
expresia curentului este:

𝑖 = 𝐼 𝑒 −𝜆𝑡 − 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡
 1 𝑅
Unde 𝜆 = =
𝑇 𝐿

În regim tranzitoriu, forța electrodinamică rezultă:

2 −𝜆𝑡 2
𝐹 = 𝐶𝐼 𝑒 − 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡
Fig. Forțe electrodinamice la scurtcircuit bipolar
a) diagrama curentului; b) diagrama forței
În figura anterioară s-a reprezentat grafic curentul de scurtcircuit în regim tranzitoriu și
permanent și forța electrodinamică corespunzătoare, ca multiplu al valorii maxime din regim
permanent. Se poate constata că forța electrodinamică este o marime pulsatorie, cu pulsații
neegale în regim tranzitoriu și cu pulsații identice în regim stabilizat. În acest ultim caz frecvecța
pulsațiilor este dublă față de frecvența curentului alternativ.
Valoarea maximă se obține în momentul în care curentul atinge valoarea de lovitură:
𝐹𝑚𝑎𝑥 = 𝐶𝜒 2 𝐼 2
𝜒 = 1,8
𝐹𝑚𝑎𝑥 = 3,24𝐶𝐼 2 = 3,24𝐹0
Relația în care 𝐹0 = 𝐶𝐼 2 este valoarea instantanee maximă a forței în regim stabilizat.
 FORȚE ELECTRODINAMICE
PRODUSE DE SCURTCIRCUITE TRIPOLARE

Asemenea forțe electrodinamice apar în cazul transportului și distribuției de energie în sistem trifazat,
scurtcircuitul este realizat între cele trei conductoare active ale sistemului.

Conductoare dispuse în același plan

În figurile următoare se prezintă amplasarea conductoarelor și convenția de semne pentru forțele care se exercită
asupra conductorului median, respectiv asupra unui conductor lateral.
Forța care se exercită asupra conductorului median este:
𝐹𝑚 = 𝐶𝑖1 𝑖2 − 𝑖3
Forța care se exercită asupra unui conductor lateral este:
𝑖3
𝐹𝑙 = 𝐶𝑖1 𝑖2 +
2

Fig. Așezarea conductoarelor în același plan:

a) forțe exercitate asupra conductorului median
b) forțe exercitate asupra conductorului lateral
Expresiile curenților în cele trei conductoare:

𝑖1 = 𝐼 𝑒 −𝜆𝑡 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼

−𝜆𝑡
2𝜋 2𝜋
𝑖2 = 𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛 𝛼 + + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 −
3 3

−𝜆𝑡
2𝜋 2𝜋
𝑖3 = 𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛 𝛼 − + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 +
3 3
Forța care se exercită asupra conductorului median se obține prin introducerea expresiilor
curenților din relațiile anterioare este:

2 −𝜆𝑡 −𝜆𝑡
1 3 1
𝐹𝑚 = 𝐶𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 𝑒 − 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑐𝑜𝑠𝛼 − 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼
2 2 2
3 1 3 1
− 𝑐𝑜𝑠 𝜔𝑡 − 𝛼 − 𝑒 −𝜆𝑡 − 𝑠𝑖𝑛𝛼 − 𝑐𝑜𝑠𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼
2 2 2 2
3
− 𝑐𝑜𝑠 𝜔𝑡 − 𝛼
2
Maximizarea forței Fm are lor pentru valoarea unghiului de închidere α=π/4 și ωt=π se obține
valoarea instantanee maximă a forței ce se exercită asupra conductorului median:

3 2 −𝜆𝜋 /𝜔 2 3 2 2
𝐹𝑚 = 𝐶𝐼 𝑒 +1 = 𝐶𝐼 𝜒
2 2
𝜒 = 1,8
𝐹𝑚 = 2,805𝐶𝐼 2 = 2,805𝐹0
În regim permanent expresia forței devine:

3 2 2
3 2
𝐹𝑚𝑝 = 𝐶𝐼 1 − 2𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 = 𝐶𝐼 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡
2 2
Cu valoarea instantanee maximă:
𝐹𝑚𝑝 = 0,866𝐶𝐼 2
 Fig. Forța instantanee exercitată asupra conductorului median

Pentru a calcula forța care se exercită asupra conductorului lateral se consideră relația:

3 2 −𝜆𝑡
𝐹𝑙 = − 𝐶𝐼 𝑒 𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼
4
∙ 𝑒 −𝜆𝑡 3𝑠𝑖𝑛𝛼 − 𝑐𝑜𝑠𝛼 + 3𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 − 𝛼 + 𝑐𝑜𝑠 𝜔𝑡 − 𝛼

𝐹𝑙 = −2,621𝐶𝐼 2
În regim permanent relația este:

3 2 3 1 − 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡 1
𝐹𝑙𝑝 = − 𝐶𝐼 + 𝑠𝑖𝑛2𝜔𝑡
2 2 2

a) forța maximă negativă 𝐹1𝑙𝑝 = −0,808𝐶𝐼 2

b) forța maximă pozitivă 𝐹2𝑙𝑝 = +0,058𝐶𝐼 2
Fig. Forța instantanee asupra conductorului lateral
 SOLICITĂRI DINAMICE ÎN BARE ȘI IZOLATOARE

Conductoarele electrice sub formă de bare cu secțiune transversală finită, ca

și izolatoarele care susțin conductoarele, constituie sisteme mecanice elastice, în
măsura în care nu sunt supuse la solicitări ce depășesc limita elastică. Aceste sisteme
oscilează pe frecvențele proprii, în regim tranzitoriu, ori de câte ori sunt excitate de
forțe electrodinamice.
 Fig. Bara cu masă și elasticitate:
a)încastrată la extremități; b)simplu rezemată;
c)sistem trifazat de bare, așezate pe izolatoare
 SOLICITĂRI ADMISIBILE

În principiu, solicitarea unei bare nu trebuie să depășească solicitarea admisibilă, în

cadrul deformației elastice.

Fig. Solicitarea izolatorului

 Cap.5 FORȚE ELECTROMAGNETICE
ELECTROMAGNEȚI

Electromagnetul este un magnet temporar, a cărui acțiune, de atragere sau de eliberare a unei
armături feromagnetice, este determinată de prezența curentului electric într-un circuit de
excitație.
Sub forma cea mai simplă, un electromagnet poate fi constituit și dintr-un solenoid în aer,
parcurs de curent, întrucât la extremitățile solenoidului, în prezența curentului care îl străbate,
se produce un câmp magnetic capabil să acționeze asupra armăturii mobile, constituită dintr-un
corp feromagnetic. Din punct de vedere practic, în realizarea tehnică, electromagnetul este
prevăzut cu o armătură fixă, constituită dintr-un material feromagnetic apt să dirijeze fluxul
magnetic produs de bobină. Existența armăturii fixe conduce la realizarea unor inducții utile
mai mari decât în cazul electromagnetului fără miez de fier, cu un consum de energie mai redus.
Principalele elemente componenete ale electromagnetului sunt: bobina de excitație parcursă de
curent electric, armătura fixă și armătura mobilă.
 DOMENII DE UTILIZARE. CLASIFICARE

Electromagneții sunt utilizați atât în construcția aparatelor electrice de comutație, cât și a unor
servomecanisme servind la ridicare și transport, la realizarea cuplelor electromagnetice, la
fixarea pe mașini-unelte a unor piese care suferă prelucrări. În construcția aparatelor electrice
de comutație, electromagneții sunt utilizați ca organ motor în construcția contactoarelor,
ruptoarelor, releelor, declanșatoarelor, întreruptoarelor, servind la stabilirea sau întreruperea
mecanică a unor contacte în mod direct sau prin intermediul unui percutor, care eliberează
energia unui resort deformat în prealabil.
Clasificarea electromagneților poate fi făcută după mai multe criterii, și anume:
• După modul de lucru: electromagneți de atragere, la care o armătură este atrasă dacă
se excită bobina și electromagneți de reținere, la care armătura mobilă este eliberată
(respinsă) dacă se excită o bobină de comandă.
• După forma constructivă: de tip plonjor, la care armătura mobilă execută o mișcare de
translație în axa bobinei de excitație, cu armătură executând o mișcare de translație sau
rotație, armătura fixă având forma de I, U, E, manta.
• După felul curentului de excitație: de curent continuu și de curent alternativ.
• După durata de exploatare: exploatare de durată continuă, intermitentă, de timp
limitat.
• După rapiditatea de acționare: normal, rapid, întârziat.
 RELAȚII ENERGETICE

Pentru a stabili forța și lucrul mecanic dezvoltat de un electromagnet este necesar să se cunoască
energia câmpului electromagnetic, sau inductivitatea electromagnetului. Din studiul generalizat
al forțelor se cunoaște expresia energiei magnetice acumulată într-o rețea:
𝑛 𝑢 𝑛
𝑖𝑘 𝜓𝑘 𝐿𝑘𝑗 𝑖𝑗 𝑖𝑘
𝑊𝑚 = =
2 2
𝑘=1 𝑘=1 𝑗 =1

Sub formă mai generală energia magnetică cuprinsă in volumul VΣ este:

𝐵∙𝐻
𝑊𝑚 = 𝑑𝑉
𝑉Σ 2
Energia întregului câmp este:
𝑛
𝑖𝑘 Ψ𝑘 𝐵∙𝐻
𝑊𝑚 = = 𝑑𝑉
2 𝑉Σ 2
𝑘=1

În cazul electromagnetului care are un singur circuit de excitație, energia magnetică se poate
exprima direct cu ajutorul inductivității:
𝑖𝜓 1 2
𝑊𝑚 = = 𝐿𝑖
2 2
Pentru a calcula forțele dezvoltate de electromagneți se folosesc:
a) Expresia forței Laplace
𝑑𝐹 = 𝑖𝑑𝑙 × 𝐵

b) Teoremele forțelor generalizate în câmpul magnetic. Acestea sunt utilizate pentru a

determina forța exercitată în întrefier după direcția δ de deplasare a armăturii mobile a
electromagnetului
𝜕𝑊𝑚
𝐹=−
𝜕𝛿 Φ=𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡

𝜕𝑊𝑚
𝐹=
𝜕𝛿 i=𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
Astfel, în cazul unui întrefier existent între două piese polare delimitate de două suprafețe
paralele de arie A, ca în figura următoare, în ipoteza unui câmp magnetic constant după direcția
întrefierului δ, avem:
𝐵∙𝐻
𝑊𝑚 = 𝐴𝛿
2
Și rezultă expresia forței:
𝑑 𝐵∙𝐻
𝐹=− 𝐴𝛿
𝑑𝛿 2
Din care derivă relațiile lui Maxwell:
𝐵2 𝐴 Φ2
𝐹=− =−
2𝜇0 2𝜇0 𝐴
Semnul minus, în fața relațiilor, are semnificația variațiilor de sens contrar ale forței și
întrefierului. Ca vector, forța se scrie:
𝐵2 𝐴 Φ2
𝐹=𝑛 =𝑛
2𝜇0 2𝜇0 𝐴
Unde versorul n este orientet perpendicular pe suprafața polară, de la această suprafață către
întrefier.

Fig. Relativ la formula lui Maxwell

 ELECTROMAGNEȚI DE CURENT CONTINUU

La electromagneții de curent continuu înfășurarea de

excitație este parcursă de curent continuu, iar miezul
magnetic se realizează, în general, masiv, din oțel
carbon. În unele situații în care se cere un timp redus de
acționare, miezul magnetic se lamelează, adică se
realizează din tole.
După forma constructivă avem:

1. Electromagnet în manta – este utilizat la ridicare și transport

1. Electromagnet de forma U -este utilizat în acționări electrice pentru cursă redusă
1. Electromagnet plonjor cilindric fără opritor - este utilizat în acționări electrice
pentru cursă foarte mare
1. Electromagnet plonjor cilindric cu opritor conic - este utilizat în acționări electrice
pentru cursă mare
1. Electromagnet plonjor cilindric cu opritor drept – este utilizat pentru cursă mică
1. Electromagnet cu clapetă – este utilizat în relee și condensatoare de joasă tensiune,
pentru cursă mică
1. Electromagnet plonjor plan cu opritor drept – este utilizat în acționarea
întreruptoarelor, regim de scurtă durată
 ELECTROMAGNEȚI DE CURENT ALTERNATIV

La excitarea unui electromagnet în curent alternativ sinusoidal de forma 𝑖 = 𝐼 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 și 𝐵~𝑖 ,

forța instantanee dezvoltată într-un singur întrefier, conform formulei lui Maxwell, este:
𝐵2 𝐴 Φ2
𝐹= =
2𝜇0 2𝜇0 𝐴
Dacă se admite pentru inducție o expresie sinusoidală de forma 𝐵 = 𝐵 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 rezultă expresia
forței:
𝐴𝐵 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜔𝑡 𝐴𝐵 2 (1 − 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡)
𝐹= =
2𝜇0 4𝜇0
Adică forța electromagnetului are o componentă continuă:
𝐴𝐵 2
𝐹1 =
4𝜇0
Și o componentă sinusoidală de pulsație dublă față de pulsația inducției:
𝐴𝐵 2
𝐹2 = 𝑐𝑜𝑠2𝜔𝑡
4𝜇0
Forța totală F este reprezentată grafic în figura următoare în care se poate observa că forța
instantanee are o valoare maximă:

𝐴𝐵 2
𝐹𝑚𝑎𝑥 =
2𝜇0

Și o valoare medie:
𝐴𝐵 2
𝐹𝑚𝑒𝑑 =
4𝜇0
De asemenea, se poate observa că forța instantanee atinge valori de zero. Din această cauză,
armătura electromagnetului are tensința de îndepărtare sub acțiunea forței antagoniste a unui
resort. Atragerea armăturii cu pulsația dublă față de pulsația rețelei produce o vibrație
caracteristică de frecvență 100 Hz dacă frecvența rețelei este de 50 Hz. Pentru a elimina
neajunsurile menționate se recurge la două soluții:
a)La electromagnetul monofazat de curent alternativ se
plasează în piesa polară, în zona întrefierului, o spiră
în scurtcircuit (spiră ecran), prin a cărei reacție
inducția în întrefier nu mai atinge valori zero;
b)Se utilizează magneti trifazați, excitați pe trei coloane
de tensiuni electromotoare defazate simetric.