BIOFIZICA – LUCRĂRI PRACTICE

VIZUALIZAREA ŞI MĂSURAREA SEMNALELOR ELECTRICE CU

AJUTORUL OSCILOSCOPULUI CATODIC

1. Scopul lucrării

În cadrul acestei lucrări de laborator se urmăreşte familiarizarea studenţilor cu

osciloscopul catodic, aparat foarte des întâlnit în practica de laborator şi cea medicală. Cu
ajutorul acestuia se vor înregistra caracteristicile ale unui semnal electric.

2. Principiul lucrării

Osciloscopul catodic (=OsC) este un instrument electronic de măsură care permite

vizualizarea unor diferenţe de potenţial sub forma unui grafic bidimensional pe ecranul unui
tub catodic prin asocierea parametrilor semnalului electric cu poziţia unui spot luminos pe
ecran. Astfel, el asociază pe axa orizontală (axa timpului) distanţe proporţionale cu timpul şi
pe axa verticală distanţe proporţionale cu diferenţa de potenţial, făcând acest instrument util în
evaluarea evoluţiei în timp a potenţialelor unui semnal electric. Pentru semnalele repetitive, el
permite măsurarea frecvenţei şi amplitudinii acestora.

Principiul de funcţionare a osciloscopului catodic:

Semnalul electric analizat aplicat la intrarea aparatului este prelucrat de blocul de
preamplificare şi este apoi aplicat intrării unui amplificator Ay (Fig. 13.2). Acesta produce la
ieşire o tensiune proporţională cu cea analizată dar mărită cu un factor de amplificare care poate
fi reglat din butonul de comanda V/div. Tensiunea produsă de amplificatorul Ay este aplicată
plăcilor de deflexie Y pe verticală (5 din Fig. 13.1) şi produce un câmp electric care deviază
fasciculul de electroni produs de tunul de electroni. Ca urmare a devierii acestui fascicul, spotul
luminos cauzat de impactul electronilor cu substanţa fluorescentă de pe ecran îşi modifică poziţia
cu o amplitudine proporţională cu tensiunea aplicată la intrarea oscilospului.

Pentru studierea dinamicii semnalelor de intrare, tensiunea de intrare este exprimată ca o

funcţie de timp Uy(t); fasciculul de electroni descrie sub acţiunea combinată a celor 2 câmpuri
electrice o mişcare bidirecţională, iar pe ecran apare graficul funcţiei traiectoriei Uy(Ux), unde Ux
este proporţională cu variabila timp datorită generatorului bazei de timp şi produce deplasarea pe
orizontală a spotului de electroni cu o viteză v = f(t).

Alcătuirea osciloscopului catodic

Componentele esenţiale ale osciloscopului catodic sunt:

1
 VIZUALIZAREA ŞI MĂSURAREA
2 SEMNALELOR ELECTRICE CU AJUTORUL
OSCILOSCOPULUI CATODIC

- tubul catodic,
- preamplificatorul semnalului de intrare analizat,
- amplificatoarele sistemului de deflexie,
- generatorul bazei de timp,
- blocul de sincronizare,
- generatorul intern de semnale de calibrare.
Tubul catodic este principala componentă a OsC. Acesta este, în principiu, o incintă
vidată conţinând o sursă ce generează un fascicul îngust de electroni care lovesc un ecran
fluorescent, şi un sistem de deviere a acestui fascicul în funcţie de parametrii semnalului
investigat. Elementele tubului catodic sunt următoarele:
- tunul de electroni,
- sistemul de deflexie,
- ecranul fluorescent (8)
Tunul de electroni este format din câţiva electrozi metalici dintre care ultimii 3 de formă
cilindrică:
1) un termocatod care emite la incandescenţă un nor de electroni
2) un cilindru Wehnelt care comadă intensitatea fasciculului de electroni
3) un anod de focalizare care asigură ingustimea fasciculului de electroni
4) un anod de accelerare care asigură energia cinetică a electronilor

Tubul catodic

Tunul de Placi

Fig. 13.1 Alcătuirea tubului catodic al OsC

Sistemul de deflexie este format din 2 condensatoare plane (2 perechi de plăci) pe

care se aplică o tensiune proporţională cu cea studiată şi care au rolul de a devia fasciculul de

2
BIOFIZICA – LUCRĂRI PRACTICE

electroni în plan vertical (plăcile orizontale (5) de deflexie Y, şi în plan orizontal - plăcile
verticale (6) de deflexie X).

Ecranul (8) este o suprafaţă de sticlă acoperită pe faţa internă cu un strat fluorescent care
emite lumină la ciocnirea electronilor acceleraţi.

Placi Placi
Pre- deflexie deflexie X
Amp Ay Y

Uy V/div

Ax
Ux

Baza de
Sincronizator
timp

Ref
Nivel
Fig. 13.2 Schema bloc a Osciloscopului Catodic

Fig. 13.2 Schema bloc a Osciloscopului Catodic

Preamplificatorul semnalului analizat este un bloc compex care are rolul de a

prelucra (filtra, atenua etc.) semnalul brut de intrare (Uy) pregătind-ul pentru amplificare
precum şi de a furniza un semnal blocului de sincronizare pentru baza de timp. De asemenea,
acest bloc permite modificarea gradată a dimensiunii imaginii pe ecran, permiţând reglarea
sensibilităţii de măsură pe verticală cu ajutorul unui comutator gradat în V/div.

Amplificatoarele sistemului de deflexie, notate în schema bloc (Fig. 13.2) cu Ay

pentru cel pe verticală şi respectiv Ax pentru cel pe orizontală, folosesc tensiuni foarte mari,
proporţionale cu cea a semnalului analizat (Ay) sau a semnalului produs de generatorul bazei
de timp (Ax), necesare pentru obţinerea unor deviaţii semnificative ale spotului de electroni.
În principiu, s-ar putea aplica direct tensiunea semnalul analizat pe plăcile de deflexie, dar
datorită vitezei mari a electronilor, deviaţia acestora ar fi insesizabilă în lipsa unei tensiuni de
ordinul kV.

3
 VIZUALIZAREA ŞI MĂSURAREA
4 SEMNALELOR ELECTRICE CU AJUTORUL
OSCILOSCOPULUI CATODIC

Generatorul bazei de timp, (notat “Baza de timp”) produce un semnal periodic în

dinţi de fierăstrău aşa cum se vede în Fig. 13.3, şi are rolul de a asigura deplasarea spotului
luminos pe orizontală de la stânga la dreapta până la extremitatea ecranului cu viteză
constantă şi reglabilă şi revenirea acestuia la începutul cursei. În porţiunea ascendentă a pantei
graficului, tensiunea pe plăcile de deflexie orizontală creşte şi produce deplasarea spotului
luminos pe orizontală de la stânga la dreapta pe toată laţimea ecranului (spotul baleiază ecranul şi
este vizibil). Momentul la care spotul luminos a atins marginea dreaptă a ecranului coincide cu
maximul curbei (punctul “a”de inflexiune superior al curbei). După atingerea acestui punct
spotul revine la marginea stângă a ecranului datorită scăderii bruşte a tensiunii pe plăcile de
deflexie orizontală până la valoarea minimă (primul punct de inflexiune inferior “b” al
graficului) corespunzătoare marginii stângi a ecranului. Între momentul atingerii marginii stângi
a ecranului şi începutul cursei vizibile corespunzând celui de-al doilea punct de inflexiune
inferior “c” de pe grafic, există o perioadă de latenţă a cărei durată este controlată de
sincronizator. Perioada de repetiţie a impulsurilor bazei de timp poate fi reglată discret cu un
comutator gradat în unităţi de timp/div.

a b c
Cursa
vizibila
Timp de
latenta

Revenirea
spotului
Fig. 13.3 Semnalul periodic în dinţi de fierăstrău al generatorului bazei de timp

Blocul de sincronizare (sincronizatorul) are rolul de a compara semnalul de la

intrarea amplificatorului de deflexie Y cu o valoare de referinţă presetată (Ref) şi de a
comanda în funcţie de nivelul semnalului de intrare sincronizarea generatorului bazei de timp,
evitând astfel sincronizarea cu semnale parazite şi/sau desincronizarea lui. Condiţia ca
imaginea de pe ecranul osciloscopului să fie stabilă este ca frecvenţa bazei de timp să fie un
submultiplu sau multiplu întreg al frecvenţei semnalului vizualizat. Blocul de sincronizare
asigură stabilitatea raportului dintre cele două frecvenţe prin sincronizare internă, funcţie de o
valoare de referinţă care se poate regla manual cu ajutorul unui buton de nivel (Nivel) .

4
BIOFIZICA – LUCRĂRI PRACTICE

Calibrarea OsC
Pentru o măsurătoare corectă, OsC trebuie mai întâi calibrat pe ambele axe. Acest lucru
se realizează cu ajutorul unor semnale de calibrare, de amplitudine şi frecvenţă cunoscute şi
standardizate, generate de surse externe sau interne.
OsC moderne sunt prevăzute cu un generator intern de semnale de calibrare
integrat, folosit ca sursă de semnale cu caracteristici cunoscute necesare calibrării aparatului
înainte de de folosire.
Folosind butonul de sincronizare se reglează nivelul semnalului de referinţă pentru
sincronizarea frecvenţei semnalului cu cea a generatorului bazei de timp, şi se realizează
stabilizarea imaginii (imaginea rămâne nemişcată pe ecran).
Reglarea amplificării pe verticală şi pe orizontală se face cu butoanele care comandă
amplificatoarele de deflexie, modificând factorii de amplificare ai acestora.
Reglarea amplificării pentru deflexia Y pe verticală se face cu butonul V/div care
setează tensiunea corespunzătoare unei diviziuni verticale a grilei de pe ecran, astfel încât
semnalul să fie extins cât mai mult pe verticală (pentru a avea o sensibilitate de măsură
maximă), dar limitele superioară şi inferioară ale acestuia trebuie să se găsească în interiorul
grilei de pe ecran. Amplitudinea se va determina numărând diviziunile de pe grilă
corespunzând semnalului. Reglarea se va face cu butonul V/div astfel ca valoarea măsurată a
amplitudinii – adică cea corespunzând mărimii imaginii pe ecran - să corespundă exact valorii
amplitudinii cunoscute a semnalului de referinţă aplicat.
Reglarea amplificării pentru deflexia X pe orizontală se face cu butonul T/div care
setează timpul corespunzător unei diviziuni orizontale a grilei de pe ecran, astfel încât
semnalul să fie extins cât mai mult pe orizontală (pentru a avea o sensibilitate de măsură
maximă), dar limitele laterale ale acestuia trebuie să se găsească în interiorul grilei de pe
ecran. Reglarea se va face cu butonul T/div astfel ca valoarea măsurată a perioadei semnalului
de referinţă – adică cea corespunzând mărimii imaginii pe ecran - să corespundă exact valorii
perioadei cunoscute a semnalului de referinţă aplicat.
Amplificarea pe orizontală se setează adecvat măsurării semnalului de analizat funcţie
de viteza de variaţie a tensiunii analizate, o lărgire a bazei de timp permiţând vizualizarea şi
analizarea unor evenimente care se petrec foarte rapid.
Blocul de preamplificare a semnalului de intrare analizat are şi un circuit care permite
eliminarea componentei continue a unui semnal. În cazul măsurării unor semnale la care este

5
 VIZUALIZAREA ŞI MĂSURAREA
6 SEMNALELOR ELECTRICE CU AJUTORUL
OSCILOSCOPULUI CATODIC

importantă componenta continuă (măsurători în curent continuu etc.), acest circuit poate fi
şuntat prin manevrarea unui levier în poziţia “cc” (sau “dc”).

Utilizarea osciloscopului catodic în practica medicală

În principiu, osciloscopul se poate folosi la analiza oricăror fenomene electrice care

însoţesc sau sunt generate de activitaţi fioziologice ale organismului uman.
De asemenea, dacă se realizează în prealabil conversia fenomenelor de altă natură în
variaţii de potenţial, se deschide o paletă practic nelimitată de fenomene care pot fi analizate
cu ajutorul osciloscopului catodic.
O primă aplicaţie a osciloscopului catodic a fost vizualizarea, încă din anul 1960, a
variaţiilor de potenţial electric generate de activitatea electrică a miocardului (EKG) culese cu
ajutorul unor electrozi plasaţi în contact cu pielea. În acelaşi tip de aplicaţii se înscriu analiza
activiţătii electrice nervoase (electroencefalografie), analiza activităţii electrice musculare
(electromiografie) etc.
Datorită rezoluţiei temporale foarte bune, cea mai importantă utilizare a
osciloscoapelor catodice este analiza fenomenelor electrice care au loc cu viteză foarte mare
şi care generează variaţii de potenţial foarte mici, cum ar fi activitatea unor canale ionice,
cinetica unor reacţii chimice sau fotochimice, evidenţierea transportului prin membrane,
studiul propagării sunetului în urechea medie, studiul potenţialelor de acţiune generate de
contactul unor molecule odorante cu mucoasa olfactivă, descărcarea de mediatori chimici în
sinapsele neuronale etc.
În aceste aplicaţii osciloscoapele catodice nu au fost încă înlocuite decât de
osciloscoapele digitale sau de cele computerizate.

3. Mod de lucru

Se vor măsura cu ajutorul osciloscopului din laborator:

- tensiunea continuă la bornele unei baterii sau acumulator,
- tensiunea alternativă la bornele de ieşire ale unui transformator de reţea,
- frecvenţa tensiunii alternative la bornele unui transformator de reţea,.
- tensiunea alternativă la ieşirea unui circuit de filtrare,
După calibrarea prealabilă pe ambele axe a osciloscopului se va proceda la efectuarea
măsurătorilor. Pentru fiecare parametru măsurat se vor efectua 10 măsurători (replicate),

6
BIOFIZICA – LUCRĂRI PRACTICE

valorile se vor trece într-un tabel şi se va calcula valoarea parametrului măsurat prin
efectuarea mediei aritmetice a valorilor obţinute în cele 10 măsuratori replicate efectuate.
Pentru măsurarea tensiunii continue ca cea de la bornele unei baterii sau acumulator,
se va manevra întâi levierul corespunzător de pe panoul frontal al osciloscopului în poziţia
“cc” (sau “dc”) şi apoi se vor conecta sondele sau clemele crocodil la bornele bateriei.
Pentru măsurarea tensiunii alternative ca cea de la bornele de ieşire (ale circuitului
secundar) ale unui transformator de reţea, se va manevra întâi levierul corespunzător de pe
panoul frontal al osciloscopului în poziţia “ca” (sau “ac”) şi apoi se vor conecta sondele sau
clemele crocodil la bornele de ieşire ale transformatorului.
Tensiunea se va determina prin numărarea diviziunilor de pe axa verticală
corespunzând amplitudinii semnalului (distanţa dintre maximul şi minimul amplitudinii
semnalului exprimată în diviziuni de pe ecran) şi înmulţind acest număr cu valoarea în unităţi
de tensiune a unei diviziuni conform setării amplificării din butonul V/div.
Frecvenţa se va determina măsurând perioada T a acelui semnal prin numărarea
diviziunilor de pe axa orizontală corespunzând perioadei (distanţa dintre două maxime
exprimată în diviziuni de pe ecran) şi înmulţind acest număr cu valoarea în unităţi de timp a
unei diviziuni conform setării din butonul t/div. Se vor nota parametrii semnalului (tensiunea
şi frecvenţa) şi se va observa forma semnalului.
De asemenea, pe ecranul osciloscopului se vor urmări semnalele electrice în diferite
puncte ale unui montaj simplu de redresare şi filtrare. Schema montajului este dată în Fig.
13.4, acesta fiind format dintr-un transformator coborâtor de tensiune, un redresor
monoalternanţă (o diodă) şi un condensator de filtrare. Montajul se alimentează la 220 V c.a.

Fig. 13. 4 Montajul de redresare şi filtrare1. Transformator, 2. Diodă redresoare, 3. Condensator de filtrare, 4.
Întrerupător, A, B, C – puncte de măsurare, D – punct de referinţă (masă)

În secundarul transformatorului (în punctul A) apare o tensiune sinusoidală, cu

frecvenţa de 50Hz (frecvenţa reţelei) şi amplitudinea dată de raportul de transformare al
transformatorului – n (vezi Fig. 13.5).

7
 VIZUALIZAREA ŞI MĂSURAREA
8 SEMNALELOR ELECTRICE CU AJUTORUL
OSCILOSCOPULUI CATODIC

220
VA = V (13.1)
n
Datorită faptului că prin diodă trece curent numai pe semialternanţa pozitivă, în
punctul B (având întrerupătorul 4 deschis) apare tensiunea redresată monoalternanţă (Fig.
13.5 b). Dacă se închide întrerupătorul 4, condensatorul 3 se încarcă la creşterea tensiunii pe
semialternanţa pozitivă (atunci când dioda conduce), urmând ca la scăderea tensiunii (tot pe
semialternanţa pozitivă, însă atunci când dioda nu conduce) acesta să se descarce, furnizând
tensiune în circuit. Constanta de timp la descărcare este τ = R ⋅ C , în care C este capacitatea
condensatorului iar R este rezistenţa de sarcină, în cazul nostru rezistenţa de intrare a
osciloscopului. Astfel, în punctul de măsură C apare tensiunea filtrată (Fig. 13.5 c).

Fig. 13.5 – Formele de undă în diferitele puncte ale montajului de redresare şi filtrare
a. Tensiunea în secundarul transformatorului, b. Tensiunea redresată monoalternanţă, c. Tensiunea filtrată