Deoarece liniile de transmisie sunt uzual conectate între circuite cu parametri

concentrati sau între circuite discrete, este convenabil să se exprime impedanta de

intrare a unei linii in functie de impedanta de iesire sau de sarcină. O linie
privită în acest fel este similară cu un filtru sau cu un circuit de adaptare cu o
impedanță de sarcină dată.

Cînd se aplică asemenea relatii este foarte important să se tină cont de modul
în care sursa si sarcina sunt conectate la linie. Totdeauna sunt niste efecte parazite
care apar datorită conectorilor si din configurarea circuitelor post conector. Acestea
pot cauza ca linia sa "vadă" o impedantă diferită decît cea rezultată prin masurări
efectuate direct la terminalele sarcinii. Se poate defini coeficientul de reflexie în
tensiune. Acesta se notează cu una dintre literele grecesti sau si este definit ca
raportul dintre tensiunea din unda reflectată si tensiunea din unda directă:

unde:

= tensiunea din unda directă;

= tensiunea din unda reflectată.

Legatura dintre rezistenta de radiatie a antenei Ra, reactanta antenei Xa

impedanta caracteristica a liniei fără pierderi Zo si marimea coeficientului de
reflexie în tensiune este dată de relatia:

Dacă si atunci coeficientul de reflexie în tensiune este zero,

această situatie reprezentînd conditia de adaptare. În această situatie toată
energia continută în unda incidentă va fi transferată sarcinii. Acelasi lucru s-ar
întampla dacă în punctul "a" ar fi conectată o linie fără pierderi cu impedanta
caracteristică Z0, de lungime infinita. Pe de altă parte, daca Ra=0, atunci
coeficientul de reflexie va fi 1, indiferent de valoarea reactantei X a. Aceasta
inseamnă că toată puterea va fi reflectată ca si în cazul în care energia radiantă
este reflectată de o oglindă.

În cazul în care nu sunt reflexii de la sarcină, atunci distributia tensiunii de-a

lungul liniei este constantă, sau "plată". În situatia în care există reflexii, atunci
distributia tensiunii de-a lungul liniei nu va mai fi constantă, ci vor exista
puncte în care tensiunea va fi maximă si puncte în care tensiunea va fi minimă.
În această situatie vor exista unde stationare pe linie.

Raportul dintre tensiunea maximă de pe linie si tensiunea minimă de pe linie

(cu conditia ca linia să fie mai lungă decît un sfert de lungime de undă)
este definit ca raport de unde stationare în tensiune (voltage standing-
wave ratio) si se notează cu VSWR, sau simplu SWR.

De aici rezultă

Legatura dintre si coeficientul de reflexie în tensiune este dată

de relatia:

Se demonstrează că:

Această definitie a raportului de unde stationare în tensiune este mai

generală si este valabilă pentru orice lungime de linie.
 Adesea nu se cunoaste valoarea impedantei de sarcină. În această
situatie coeficientul de reflexie în tensiune se exprimă prin urmatoarea
relatie:

Unde

=puterea în unda reflectată

=puterea în unda directă

Conditiile existente la sarcină, si numai sarcina, determină

raportul de unde stationare pe linie, indiferent de aplicatie. Dacă
sarcina este pur rezistivă si egală în valoare cu impedanta

caracteristică a liniei fără pierderi, atunci nu vor fi unde stationare

pe linie. În cazul în care sarcina nu este pur rezistivă si/sau nu este

egală cu impedanta caracteristică a liniei fără pierderi, atunci vor fi

unde stationare. Nici un reglaj (sau actiune) care se face la intrarea în
linie nu pot schimba raportul de unde stationare (SWR) existent pe
linie. Nici schimbarea lungimii liniei nu poate modifica raportul de
unde stationare existent pe linie.

Dacă se doreste ca SWR-ul să fie mentinut cît mai mic posibil, atunci
este esential ca sarcina la punctual de conexiune cu linia de transmisie să
fie pur rezistivă. În general acest lucru presupune ca sarcina să fie acordată
la rezonantă. Dacă sarcina însăsi nu este rezonantă pentru frecventa de
lucru atunci uneori acordarea poate fi realizată în sistemul de adaptare.