Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului al R.

Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra Telecomunicaţii

Referat
la lucrarea de laborator Nr. 1

Disciplina: Linii de transmisiuni

Tema: „Unde progresive în linii de transmisiune.

Parametrii primari şi secundari ai unei linii de
transmisiune”

A efectuat:
st. gr. TLC-062 Hadirca A.

A verificat:
lector superior Tomas A.

Chişinău 2007
PARTEA TEORETICĂ
Calculul parametrilor de transmisiune a sistemelor bifilare de orientare:

Procese fizice: Să analizăm procesul de răspîndire a energiei electromagnetice în lungul unui

cablu simetric omogen. Fie avem un cablu omogen fără pierderi,compus din două conductoare
identice a şi b,cu raza secţiunii circulare r=ra=rb. Să combinăm începutul sistemului cilindric de
coordonate cu începutul conductorului a. Cu toate acestea,axa z coincide cu axa
conductorului,iar axa r trece prin centrul conductoarelor a şi b(fig.1). Pentru Z0=Zl=Zb,în cablu
vor exista doar unde ce se propagă în direcţie pozitivă axei z.
Fie că în cablu se propagă unda de tipul T. Atunci vectorii intensităţii cîmpului electric şi
cîmpului magnetic în orice punct al spaţiului,ce înconjoară conductorii daţi,sunt situaţi
perpendicular axei conductorilor.

Fig.1. Distribuţia energiei electromagnetice în lungul unui cablu omogen fără pierderi.

Să presupunem că în secţiunea cablului ce trece prin punctul m pe conductorul a va fi un

potenţial pozitiv,iar pe conductorul b un potenţial negativ,în corespundere cu direţia curentului
arătată în figură. Atunci vectorul intensităţii cîmpului electric,E, în punctul m în sistemul de
coordonate cilindrice va fi Er şi va fi direcţionat de la conductorul a spre conductorul b.
Vectorul intensităţii cîmpului magnetic,H,în corespundere cu regula burghiului în acest punct,
este Hφ=Hφa+Hφb. Atunci vectorul Pointing,comform regulii burghiului, va fi îdreptat de la
generator la sarcină,paralel axei z.
În secţiunea existentă,la distanţa λ/2,direcţia vectorilor E şi H devine viceversa,dar direcţia
vectorului Pointing rămîne neschimbată,cu toate că curenţii în conductori au direcţii opuse. De
aici rezultă că energia electromagnetică nu se transmite de la generator prin intermediul sarcinii
electrice,adică a curentului electric,ci prin intermediul cîmpului magnetic. Conductorii aici
reprezintă doar un sistem ce direcţionează propagarea undelor în canalul dintre conductori,axa
căruia reprezintă axa cablului (axa z).
Într-un cablu omogen cu pierderi,ce posedă o rezistenţă activă,în afară de apariţia tensiunii,Ur,
între conductori,mai are loc şi căderea de tensiune în lungul conductorilor,Uz. Deaceea,în
cablurile cu pierderi,cîmpul electric se caracterizează cu ajutorul a două componente: Er şi
Ez(fig.2).
 Fig.2. Distribuţia energiei electromagnetice în lungul unui cablu omogen cu pierderi.

unde Er-componenta intensităţii cîmpului electric,corespunzătoare tensiunii Ur; Ez-componenta

intensităţii cîmpului electric,corespunzătoare căderii de tensiune în circuit Uz.
Vectorul intensităţii cîmpului magnetic Hφ este situat pe o suprafaţă perpendiculară axei
conductorilor,deoarece curentul curge în lungul axei z.
Componentele Eza şi Ezb determină apariţia componentelor Pointing Пra şi Пrb,perpendiculare
axei liniei şi suprafeţei conductorilor. În aşa mod,vectorul Пra=[Er* Hφ] caracterizează energia
transportată de undă în lungul cablului într-o unitate de timp. Vectorii Пra=[ Eza*Hφ] şi
Пrb=[Ezb*Hφ] caracterizează energia ce intră în conductoarele a şi b într-o unitate de timp.
Partea energiei, intrată în conductori,se acumulează în cîmpul magnetic în interiorul
conductorilor şi se caracterizează de inductanţa internă Lint. a acestora. Altă parte a
energiei,concentrată în cîmpul electric,merge la încălzirea conductorilor,împrăştiindu-se în
mediul înconjurător sub formă de căldură şi se caracterizează de o rezistenţă activă ,R. Partea
principală a energiei,ce se mişcă în lungul conductorilor,este concentrată între cîmpul electric şi
cîmpul magnetic. Modificarea cîmpului electric şi magnetic dintre conductori se caracterizează
cu ajutorul inductanţei externe,Lext.,de capacitatea,C, şi de conductanţa izolatorului,G. Parametrii
R, L=Lint+Lext, C şi G se numesc parametri primari ai cablului.
După natură fizică,parametrii primari sunt analogi parametrilor contururilor oscilante,compuse
din elementele R,L şi C. Diferenţa constă în faptul că în contururile oscilante aceşti parametri
sunt concentraţi,dar în cabluri ei sunt distribuiţi uniform în lungul cablului. În aceste condiţii G şi
R determină pierderile active ale energiei în conductori şi respectiv în alte părţi metalice ale
cablului(ecran,înveliş,strat de protecţie) şi în izolaţia cablului.

Calculul parametrilor ce caracterizează transportul energiei electromagnetice în

conductori:
Sub acţiunea unui cîmp variabil în conductori are loc redistribuirea energiei electromagnetice.
Deasemenea se observă efectul de suprafaţă şi efectul de vecinătate. Liniile de putere a cîmpului
magnetic intern H(fig.3),traversînd prin interiorul conductorului,duc la apariţia curenţilor
turbonari Ic.t. ,direcţia cărora se determină cu ajutorul legii lui Lentz. Direcţia curenţilor
turbionari Ic.t. în interiorul conductorului este opusă direcţiei curentului de bază I. Iar la suprafaţa
conductorului direcţia acestora coincide.
Interacţiunea curenţilor turbionari cu curentul de bază duce la redistribuirea curentului prin
secţiunea conductorului,în rezultatul căruia are loc creşterea densităţii curentului la suprafaţa
conductorului. Acest fenomen poartă denumirea de efect de suprafaţă.
Fig.3. Efectul de suprafaţă. Fig.4. Efectul de vecinătate.

Deplasarea curentului la suprafaţa conductorului micşorează suprafaţa echivalentă a secţiunii

sale transversale şi ca urmare rezistenţa activă,R, se măreşte,iar inductanţa interioară,Lint, se
micşorează.
Cîmpul magnetic extern,H, al conductorului a intersectînd conductorul b, induce în el curenţi
turbionari. La suprafaţa conductorului b,îndreptat spre conductorul a,curenţii turbionari coincud
ca direcţie cu curentul de bază. Astfel se formează curentul sumar (I+Ic.t.). Pe suprafaţa inversă a
conductorului b,curenţii turbionari sunt îndreptaţi în sens opus curentului de bază şi deaceea se ia
un curent (I-Ic.t.). O redistribuire analoagă se petrece şi în coductorul a(fig.4).
La interacţiunea curenţilor turbionari cu curentul de bază,densitatea curentului rezultant se
măreşte în cazul dacă direcţia acestora coincide, şi se micşorează în cazul dacă direcţia acestora
nu coincide. Acest fenomen ‚‚de apropiere’’ a curenţilor în conductorii a şi b, poartă denumirea
de efect de vecinătate. Redistribuirea neomogenă a densităţii curentului,deasemenea, măreşte
rezistenţa activă a circuitului şi micşorează inductanţa interioară.
Cîmpul magnetic,creat de curentul ce curge prin conductoarele cablului,duce la apariţia
curenţilor turbionari în conductoarele vecine ale cablului,ecranat cu un carcas metalic. Curenţii
turbionari încălzesc părţile metalice ale cablului şi creează pierderi suplimentare a energiei

termice. În afară de aceasta,cîmpul curenţilor turbionari acţionează asupra conductorilor cablului

şi modifică parametrii acestora.
În cablurile coaxiale liniile de putere a cîmpului magnetic sunt amplasate sub forma unor
circumferinţe concentrate în interiorul conductoarelor. Cîmpul electric se scurt-circuitează în
direcţii radiale între conductorul intern şi cel extern(fig.5,a). Deaceea în cablurile coaxiale
lipseşte cîmpul electromagnetic transversal extern şi toată energia se redistribuie numai în
interiorul cablului.
În general,redistribuirea densităţii curentului pe secţiunea conductorilor este determinată de
efectul de vecinătate,deoarece se observă o interacţiune foarte puternică a cîmpurilor
conductoarelor a şi b.
Ca rezultat,curentul conductorului b creşte,se redistribuie astfel,încît densitatea sa creşte în
direcţia suprafeţei interioare,adică curenţii conductorilor a şi b se concentrează pe suprafeţele
viceversa a conductorilor(Fig.5,b).

a) b)

Fig.5. Cîmpul cablului coaxial :

a) cîmpul electromagnetic transversal;
b) distribuţia densităţii curentului prin secţiune.

Cu cît este mai mare frecvenţa,cu atît mai tare se manifestă efectele date,iar cîmpul se
concentrează în interiorul cablului şi conductorii determină doar trecerea energiei
electromagnetice.
Cantitativ,pierderile în conductori pot fi determinate cu ajutorul componentei vectorului
Pointing,ce pătrunde în interiorul conductorilor prin suprafaţa acestora :

Пr=   E  H  ds
S
z (1)

Pentru o unitate de lungime a conductorului cilindric,la oschimbare cosinusoidală a

cîmpului,componenta radială a vectorului Pointing este :

2

Пr=I2Z=  E H  rd 
0
z (2)

În aşa mod,expresia pentru rezistenţa internă totală a conductorului capătă aspectul :

1 2

Z=R+jωLint= 2  E H  rd  (3)
I
z
0

Mărimile R şi L pot fi determinate din egalitatea (3) dacă se cunosc Ez şi Hφ. Mărimile Ez şi Hφ se
găsesc prin rezolvarea ecuaţiilor Maxwell,ţinînd seama de faptul că :
  Conductorele din cablurile aeriene sunt situate la distanţe destul de mari unul de
altul,adică efectul de vecinătate lipseşte.
 Conductoarele în cablurile simetrice sunt situate aproape unul de altul,existînd deci
interacţiunea cîmpurilor electromagnetice a acestora,adică este prezent efectul de
vecinătate.
 Datorită situării conductorilor în cablurile coaxiale se observă puternic efectul de
vecinătate.
Mult mai şor pot fi determinate rezistenţa şi inductanţa cablurilor aeriene a liniilor de
transmisiune,deoarece interacţiunea cîmpului direct şi indirect a conductorilor cablului poate fi
neglijată. Deaceea este destul doar a determina R şi L pentru un conductor. Cîmpul unui

E
2
 E z
z
conductor are o simetrie axială,adică  =0 şi =0.

2

Şi atunci :

E
2
z 1  Ez
2
+ =jk2Ez
r
r r
Rezolvarea egalităţii date se exprimă prin funcţiile cilindrice Bessel :
Ez=AI0( j kr)+BK0( j kr )
unde: A şi B sunt constante de integrare; I0 şi K0 sunt funcţiile modificate Bessel de ordinul
zero.
Pentru determinarea constantelor de integrare A şi B,trebuie de ţinut seama de faptul că
intensitatea cîmpului Ez în interiorul conductorului creşte cu mărirea razei,r.
Considerînd constanta de integrare B egală cu zero se obţine :
Ez=AI0( j kr)
Pentru a afla constanta de integrare A,trebuie de folosit componenta cîmpului Hφ şi de legea
curentului total. Rezultă deci :

1  Ez k j
A I 1 (kr j )
j 
Hφ= =
a r j  a
Comform legii curentului total,componenta tangenţială a cîmpului magnetic este :
I
Hφ= ,unde I-reprezintă curentul;r- reprezintă raza.
2r
Egalînd părţile drepte ale acestor egalităţi(pentru p=pa) se obţine :

I j 
a
A= ;
2r
k I 1 j (k r a j )
Substituind A în relaţiile pentru Ez şi Hφ, rezultă:

Ez=
1  j
a
I (k r
0 a
j)
, iar Hφ=
1
.
2 r a 2 r a
k I (k r
1 a
j)
Rezistenţa totală a conductorului se calculează, dacă în expresia (3) de substituit valorile pentru
mărimile Ez şi Hφ pentru a=ar :
 Z=Ra+jωLa=
k j 1 I (k r
0 a
j)
, unde :
2 r a

I (k r
1 a
j)
Ra şi La reprezintă rezistenţa şi respectiv inductanţa unui cablu.
În cazul cablului unei linii aeriene compus din conductori este valabilă relaţia R=2Ra,iar la
inductanţa interioară se adaugă şi inductanţa exterioară,adică L=2La+Lext. . Inductanţa exterioară
este determinată de fluxul magnetic,Φ:

Lext= .
I
Pentru cablul compus din doi conductori :
a ra 1
 
2
Lext= ldr .
a 2
l
ra r
În cablul simetric, conductorii sunt situaţi în ne mijlocită apropiere unul de altul, de aceea în
calcul trebuie de ţinut cont de efectul de vecinătate. Astfel, din egalitatea generală:

E E
2 2
z 1  Ez 1 z
+ + =jk2Ez
r 
2 2
2 r
r r

Ultima componentă a părţii stângi a egalităţii date,caracterizează efectul de vecinătate între

conductori. În acest caz, apar de asemenea o infinitate de componente ale cîmpului Ez, descrise
de relaţia :

Ez=  An I n (kr j ) cos n .
n 0

În aşa mod, rezistenţa activă a cablurilor simetrice constă din rezistenţa curentului continuu R=
din rezistenţa ce apare pe contul efectului de vecinătate RE.V. şi a efectului de suprafaţă RE.S., cît şi
din rezistenţa pierderilor din masele metalice înconjurătoare RM :
R=R=+RE.S.+ RE.V.+RM.
Cablurile coaxiale sunt utilizate în transmiterea la frecvenţă înaltă , de aceea şi parametrii
acestora se aleg pentru frecvenţe mai mari de 60kHz. În acest caz, rezistenţa activă constă din
rezistenţa conductorului interior Ra şi rezistenţa conductorului exterior Rb :
R=Ra+Rb ;
Rezistenţa activă a conductorilor cablului se măreşte cu creşterea frecvenţei, proces determinat
de mărirea acţiunii efectului de suprafaţă şi efectului de vecinătate. Inductanţa externă a cablului
nu depinde de frecvenţă şi se determină doar cu ajutorul dimensiunilor geometrice. Inductanţa
internă,în urma efectului de suprafaţă şi de vecinătate,se micşorează. Fizic acest fenomen se
explică prin faptul că suprafaţa echivalentă a conductorilor străbătute de un cîmp magnetic se
micşorează.

Calculul parametrilor ce caracterizează procesele în izolaţie:

Spre deosebire conductori,în care există electronii liberi şi există un curent de conductibilitate,
în dielectric nu există electroni liberi,dar există ioni şi dipoli legaţi. Sub acţiunea cîmpului
electromagnetic, în dielectric are loc deplasarea dipolilor, reorientarea şi polarizarea lor.
Polarizarea variabilă duce la pierderi de energie în dielectric. În curent continuu aceste fenomene
lipsesc. Dielectricul se caracterizează cu ajutorul capacităţii,C, care depinde de distanţa dintre
conductorii cablului; cu ajutorul permitivităţii dielectrice,ε, a izolaţiei şi nu depinde de frecvenţă.
Capacitatea dată poate fi calculată ca capacitatea unui condensator. În cazul cablului simetric
capacitatea se calculează conform :
 
6
10
ech
C= a ,
36 ln
r
iar capacitatea unui cablu coaxial conform relaţiei :

 ech 10
6

18 ln r b
C= .

r a
Conductanţa izolatorului,G, depinde de conductibilitatea materialului izolaţiei în curent
continuu,G0, cît şi de pierderile dielectrice în curent alternativ.
Pierderile dielectrice pot fi determinate ca componenta pierderilor în dielectricul
condensatorului, capacitatea căruia este echivalentă capacităţii cablului.
Fenomenul pierderilor dielectrice în condensator se caracterizează prin faptul că curentul
defazează tensiunea nu cu 900, ci cu 900- δ, de aceea curentul în condensator poate fi reprezentat
sub forma a două componente: ce coincide cu curentul Ia şi cu componenta Ic.
Coeficientul pierderilor dielectrice este :

tgα=
I a
=
G
.
I c
C

I c

I a U
Fig.6. Graficul determinării conductanţei izolaţiei.

Conductibilitatea izolaţiei cablurilor aeriene depinde atît de izolaţia cablurilor , cît şi de

condiţiile meteorologice. Pentru calculul conductibilităţii izolaţiei cablurilor aeriene este util a
folosi următoarea formulă empirică :
G=G0+nf , unde:
n-reprezintă un coeficient,ce ţine cont de pierderile ce au loc în dielectric în dependenţă de
condiţiile meteo;
f-frecvenţa.
 I 0 R L I l

Z 0

U 0 G C U l Z l

x dx
l

Fig.7. Schema echivalentă a cablului omogen.

Cu creşterea frecvenţei are loc creşterea conductibilităţii izolaţiei cablului, determinată de

majorarea pierderilor în timpul polarizării dielectricului.

PARTEA PRACTICĂ
Descrierea cablului
Cablurile simetrice interurbane după tipul izolaţiei pot fi clasificate după izolatorul
utilizat: cordel de hârtie MK, cordel de polistiren MKC, şi polietilenă MKП. Învelişul exterior
poate fi din plumb, aluminiu sau oţel.
Pentru legătura interurbană cele mai utilizate construcţii de cablu sunt 4×4 şi 7×4, iar
pentru cea zonală - 1×4. cablurile sunt destinate pentru sistemele de transmisiune K-60, în
spectrul 252 kHz, cu tensiunea continuă de alimentare la distanţă de 1000 V (690 pentru tensiune
alternativă). Distanţa dintre PAN – 20 km, între PAD - 200 - 250 km. Distanţa maximă de
transmisiune – 12000 km. În afară de aceasta, aceste cabluri sunt utilizate cu sistemele de
transmisiune digitale
ИKM-120 şi sistemul analogic K+1020C.

1- izolaţie de centură.
2 – înveliş de plumb;3-fîşii de
armare; 4– perna; 5 – benzi
de armare;

Fig. 1. Exemple de cablu MKTC4

 Cablurile de gabarituri mici sunt utilizate la construcţia magistralelor de lungimi
limitate ,liniilor de rocadă între magistrale. Avantajele folosirii a unor aşa cabluri este simplitatea
construcţiei, preţul mic şi tehnologizarea producţiei.
Cea mai mare răspândire o au cablurile 4 - axiale MKTC4. În dependenţă de tipul
învelişului ele se clasifică: MKC-4 – cu înveliş de plumb, MKTA – cu înveliş de aluminiu. În
toate cazurile construcţia miezurilor este identică.
În fig1 e reprezentat un cablu MKTC-4.
Cea mai răspândită construcţie a unui cablu cu izolaţie aero-polietilenă, de tip balon.
Conductorul extern e din Cu cu un şof longitudinal de grosimea 1mm.Ecranul – e din două fîşii
de oţel de grosimea de a cîte 0,1mm. Patru perechi coaxiale sunt torsionate împreună cu 5
perechi de somnal.cu diametrul 0,5mm şi-s acoperite cu izolaţie de centură. În exterior se găseşte
un înveliş de plumb şi unarmaj corespunzător. Lungimea de fabricare e de 500m.
Pentru cablurile de tipul MKTC sunt normaţi următorii parametri electrici: rezistenţa de
undă a cablului 75 Ω;coeficientul de reflecţie (3...5).10-3; coeficientul de atenuare la frecvenţa
1MHz =5,33db/km ;atenuarea tranzitivă la capătul apropiat şi departat(la frecvenţa 60kHz)– nu
mai puţin de 104 dB;; rigiditatea electrică a izolatorului între conductoare 2000 V. Parametrii
primari şi secundari vor fi prezenta-i în tabelele de mai jos.
Cablul dat se utilizează pentru sistem de comunicaţii de frecvenţă înaltă cu 300 de
canaluri (K-300)în diapazonul 60...1300kHz. sistemul de alimentare –de la distanţă; potenţialul
energetic al aparaturii(K-300)pînă la 44db. Se mai utilizează şi sisteme digitale ИKM-480.

Tabelul 1. Date constructive ale cablurilor de tip MKC

Înveliş Cablu
Masa
Tipul cablului Grosimea, Masa, Diametrul, Masa,
Material cuprului,
(mm) (kg/km) (mm) (kg/km)
(kg/km)
MKTCБ-4 Plumb 1,25 910 29 2180 167
MKTCK-4 Plumb 2.0 1510 37.5 4880 167
MKTШ п-4 Aluminiu 1.2 215 25.0 790 167
MKTAБ п-4 Aluminiu 1.2 215 24.5 1700 167

Formule de calcul

Dependenţele de frecvenţă

f, (kHz) R, (Ω/km) L, (mHn/km) C, (nF/km) G,(µSm/km)

0 21.2 0,3 49,6 0,00001
60 22 0,286 49,6 1
500 62 0,284 49,6 8
f, (MHz) α, (db/km) β, (pad/km) │Zc│, (Ω)
0.06 1.589 1.5 250
0.1 1.898 2.47 254
0.2 2.501 4.86 259
0.3 2.974 7.17 264
0.5 3.755 11.85 266
1 5.342 23.4 269
1.3 6.105 30.4 270
2 7.545 46.8 270

70

60

50

40
R

30

20

10

0
0 100 200 300 400 500 600
F

0,35

0,3

0,25

0,2
L

0,15

0,1

0,05

0
f, (kHz) 0 60 500
 C(f)

60

50

40

30 Ряд1
C

20

10

0
0 100 200 300 400 500 600
f

G,(f)

5
G,(µSm/km)
G

0
0 100 200 300 400 500 600
f

5
a(f)

0
0 0,5 1 1,5 2 2,5
f
 β, (f)

50

45

40

35

30

25 β, (pad/km)
β

20

15

10

0
0 0,5 1 1,5 2 2,5
f

│Zc│, (f)

275

270

265
Zc

260 │Zc│, (Ω)

255

250

245
0 0,5 1 1,5 2 2,5
f

Concluzii
Efectuând această lucrare am luat cunoştinţă cu undele progresive şi dependenţa de
frecvenţă parametrilor primari şi secundari ai unui cablu de telecomunicaţii simetric. Rezistenţa
şi conductanţa cresc odată cu frecvenţa, inductanţa scade puţin, iar capacitatea practic nu depinde
de frecvenţa în spectrul cercetat.