Linii de transmisie si circuite

O linie de transmisie diferă de un circuit ordinar printr-un aspect foarte

important. Într-un circuit cu componente discrete nu se simt efectele de intîrziere
care apar la popagarea energiei electromagnetice, cu viteză finită, printr-o linie de
transmisie, pentru că dimensiunile componentelor din circuit sunt in mod normal
mici in comparatie cu lungimile de undă ale oricărei frecvente prezente în circuit.

Această afirmatie nu este valabilă în cazul liniilor de transmisie. Timpul finit

de propagare prin liniile de transmisie devine un factor de importantă crucială.
Acest fapt poate fi ilustrat cu ajutorul figurii 1.

În Fig.1 linia de transmisie separă sursa de sarcină. Limita sursei este in

punctual "g", iar limita antenei este în punctual "a". Distanta dintre sursă si antenă
este "l". În cazul unei linii de transmisie uniformă (aceeasi formă a conductorului în
orice sectiune transversală a liniei) sunt necesari numai doi parametri ca să exprime
complet proprietatile liniei. Acestia sunt viteza de faza ϑP (viteza de propagare a
undelor electromagnetice prin linie) si impedanta caracterisitcг a liniei ZC.

Fig.1 Sursa si sarcina conectate printr-o linie de transmisie

Dacă se consideră că linia nu are pierderi, atunci impedanta caracteristică a

liniei ZC are caracter rezistiv si devine o pură rezistentă, care se notează cu Z0 si se
numeste impedanta caracteristică a liniei fără pierderi.

Să presupunem că sursa va emite putere către antenă pe o durată foarte scurtă

(short burst). Aceasta este reprezentată de linia verticală de 10 unităti din seria de
linii reprezentate in Fig.2.
Fig.2 Amplitudinile undelor călatoare directe si reflectate în cazul unui puls scurt de
putere aplicat la intrarea unei linii de transmisie

Cînd pulsul de tensiune ajunge la impedanta de sarcină Z0 (la antenă), se

poate întîmpla ca toata energia continută în această undă să fie absorbită de sarcină,
sau se poate ca o parte din ea sa fie reflectată. Reflexia se produce similar cu
reflexia energiei continută într-o undă de apă, atunci cînd unda de apă intîlneste
malul sau limitele containerului în care se află. Această undă reflectată este
reprezentată de a doua linie din seria de linii din Fig.2, iar sageata de deasupra ei
indică directia în care călătoreste (de la antenă la generatorul G). Deoarece unda
reflectată ajunge după un timp la sursă, ea va fi reflectată de impedanta ZS a sursei
(generatorului) si se va reîntoarce către antenă. Procesul se repetă, fie cu absorbtia
totală a energiei de către antenă (în cazul în care nu se produc reflexii la sarcină), fie
cu o parte din energie reflectată de sarcină (de antenă). În Fig.2 sunt date valorile
Γa=0,5 si Γa=0,9 care, asa cum se va vedea mai jos, reprezintă coeficientul de
reflexie în tensiune al antenei si respectiv al sursei. Pentru că aceste valori sunt 0.5
si respectiv 0.9, liniile verticale din Fig.2, care reprezintă amplitudinea undelor
directe si reflectate, au dimensiunile indicate în figură. Tot în Fig.2 timpul
reprezintă timpul în care unda ajunge de la sursă la antenă, sau de la antenă la sursă.
Acest timp este dat de relatia
 ,

unde reprezintă lungimea liniei, iar reprezintг viteza de propagare prin linie.

Acest proces de dute-vino va dura teoretic un timp infinit, dar practic, după
cîteva reflexii, intensitatea undelor devine foarte mică. Dacă în loc de o emisiune
scurtă se va aplica la intrarea liniei de transmisie o tensiune de radiofrecventa cu
durata mai mare, atunci tensiunea într-un punct al liniei (tensiunea dintre cele două
conductoare ale liniei, în punctul respectiv de pe linie) va consta din suma
tensiunilor undelor care călatoresc spre dreapta (către antenă) si a tensiunilor
undelor care călătoresc spre stînga (undele reflectate de antenă). Suma totală a
undelor care călătoresc spre dreapta este numită unda directa sau unda incidentă,
în timp ce suma totală a undelor care călătoresc spre stanga este numită unda
reflectată. Dacг vor fi indeplinite anumite conditii referitoare la impedanta de
sarcină Za, atunci va exista un flux net de energie de la sursă la sarcină, o parte
din energie fiind stocată în undele stationare existente pe linie.

Ecuatii si factori de linie

Deoarece liniile de transmisie sunt uzual conectate între circuite cu parametri

concentrati sau între circuite discrete, este convenabil să se exprime impedanta de
intrare a unei linii in functie de impedanta de iesire sau de sarcină. O linie
privită în acest fel este similară cu un filtru sau cu un circuit de adaptare cu o
impedanță de sarcină dată.

Cînd se aplică asemenea relatii este foarte important să se tină cont de modul
în care sursa si sarcina sunt conectate la linie. Totdeauna sunt niste efecte parazite
care apar datorită conectorilor si din configurarea circuitelor post conector. Acestea
pot cauza ca linia sa "vadă" o impedantă diferită decît cea rezultată prin masurări
efectuate direct la terminalele sarcinii. Acest lucru este sugerat în Fig.1 prin
schimbările bruste ale dimensiunii liniei in punctele "g" si "a". Chiar dacă linia
scurtă care conectează generatorul la linia principală de transmisie (si cea care
conectează sarcina la linie) are aceeasi impedantă caracteristică ca a liniei de
transmisie, dar dacă mărimea este diferită, atunci va apare o neadaptare. În mod
normal acest efect poate fi neglijat la hf dar devine important dacă frecventa ajunge
pînă în domeniul vhf sau mai sus.

Revenind la cele discutate în Fig.2, se poate defini coeficientul de reflexie în

tensiune. Acesta se notează cu una dintre literele grecesti sau si este definit ca
raportul dintre tensiunea din unda reflectată si tensiunea din unda directă:

unde:

= tensiunea din unda directă;

= tensiunea din unda reflectată.

Legatura dintre rezistenta de radiatie a antenei Ra, reactanta antenei Xa

impedanta caracteristica a liniei fără pierderi Zo si marimea coeficientului de
reflexie în tensiune este dată de relatia:

Dacă si atunci coeficientul de reflexie în tensiune este zero,

această situatie reprezentînd conditia de adaptare. În această situatie toată
energia continută în unda incidentă va fi transferată sarcinii. Acelasi lucru s-ar
întampla dacă în punctul "a" ar fi conectată o linie fără pierderi cu impedanta
caracteristică Z0, de lungime infinita. Pe de altă parte, daca Ra=0, atunci
coeficientul de reflexie va fi 1, indiferent de valoarea reactantei X a. Aceasta
inseamnă că toată puterea va fi reflectată ca si în cazul în care energia radiantă
este reflectată de o oglindă.

În cazul în care nu sunt reflexii de la sarcină, atunci distributia tensiunii

dealungul liniei este constantă, sau "plată". În situatia în care există reflexii,
atunci distributia tensiunii de-a lungul liniei nu va mai fi constantă, ci vor
exista puncte în care tensiunea va fi maximă si puncte în care tensiunea va fi
minimă. În această situatie vor exista unde stationare pe linie.

Raportul dintre tensiunea maximă de pe linie si tensiunea minimă de pe linie

(cu conditia ca linia să fie mai lungă decît un sfert de lungime de undă)
este definit ca raport de unde stationare în tensiune (voltage standing-
wave ratio) si se notează cu VSWR, sau simplu SWR.

De aici rezultă

Legatura dintre si coeficientul de reflexie în tensiune este dată

de relatia:

Se demonstrează că:

Această definitie a raportului de unde stationare în tensiune este mai

generală si este valabilă pentru orice lungime de linie.

Adesea nu se cunoaste valoarea impedantei de sarcină. În această

situatie coeficientul de reflexie în tensiune se exprimă prin urmatoarea
relatie:
 Unde

=puterea în unda reflectată

=puterea în unda directă

Puterile directă si reflectată sunt usor de masurat cu watmetre

disponibile pe piată sau cu watmetre construite de radioamatori. Totusi este
evident că dacă se utilizează relatia anterioară nu pot exista alte surse de
putere la sarcina. Pentru exemplu, in Fig.2 este mentionat că coeficientul de

reflexie în tensiune al generatorului este . Această valoare ar fi putut

fi obtinută prin substituirea rezistentei si reactantei generatorului în formula:

si nu prin măsurare, ca în cazul în care sursa ar fi fost activată.

Din fericire este posibil să se determine rezistenta si reactanta unei

linii terminate cu o sarcină, dacă rezistenta si reactanta sarcinii sunt
cunoscute si dacă mai sunt cunoscute lungimea liniei si impedanta
caracteristică a ei. (În cazul liniilor reale trebuie să se tină cont de factorul
de velocitate al liniei).

Se fac urmatoarele notatii:

valoarea rezistentei totale la intrarea în linie, măsurată în [ ];

valoarea reactantei totale la intrarea în linie, măsurată în [ ];

= rezistenta de intrare în linia de transmisie, pentru 1 din

impedanta caracteristica a liniei fără pierderi (rezistenta de intrare

relativă);
 = reactanta de intrare în linia de transmisie, pentru 1 din

impedanta caracteristicг a liniei fără pierderi (reactanta de intrare

relativă);

= frecventa tensiunii aplicată la intrarea în linia de transmisie, măsurată in

[Hz];

= pulsatia tensiunii aplicată la intrarea în linia de transmisie,

măsurată în [ ]; (rad=radiani)

= viteza de propagare a undei prin linia de transmisie, măsurată în [ ];

= constanta de fază, măsurată în [ ];

= lungimea fizică a liniei de transmisie, măsurată în [ ];

= lungimea de undă a frecventei tensiunii aplictă la intrarea în linie,

măsurată în [ ];

= lungimea electrică a liniei, măsurată în [ ] (sau în

grade, dacă valoarea în radiani se converteste în grade).

Cu notatiile de mai sus se demonstrează că impedanta relativă complexă

(scrisă în planul complex) la intrarea în cablu este data de relatia:

Din relatia pentru se gasesc cu usurintă si :

Unde si

Expresiile pentru si au fost deduse luînd în considerare că

reactanta totală a antenei este inductivă, adică considerînd:

Se reaminteste că si reprezintă rezistenta de radiatie a antenei

si respectiv reactanta antenei, ambele măsurate in [ ].

Ecuatiile mentionate mai sus pentru si se numesc adesea ecuatii

normalizate, pentru că reprezintă rezistenta si respectiv reactanta la intrarea

în linia de transmisie pentru 1 din impedanta caracteristica a liniei fără

pierderi. Similar, se numeste rezistenta de intrare normalizată în linia

de transmisie (sau rezistenta de intrare relativă) iar se numeste

reactanta de intrare normalizată în linia de transmisie (sau reactanta de
intrare relativă). Cu aceste valori normalizate se construiesc tabele si
grafice universale pentru un domeniu mare de valori.

Pentru o linie fără pierderi, cu impedanta caracterisitcă , valoarea

rezistentei totale la intrarea în linie si valoarea reactantei totale la intrarea

în linie sunt date de următoarele formule:

si
 În formulele pentru si apare termenul . Acesta este functia

trigonometrică "tangentă" a produsului .

Pentru cei cărora li se pare dificil să lucreze cu ecuatiile pentru si

se utilizează grafice pentru aflarea solutiilor. Graficele din Fig. 3 au fost

trasate utilizînd calculatorul. Curbele sunt trasate pentru si în functie de

si de lungimea electrică a liniei în grade ( in grade), considerînd că

(adică antena nu are reactantă, fiind pur rezistivă).

În Fig. 3A sunt prezentate curbele lui pentru , , ,

si . În Fig. 3B sunt date curbele lui pentru , , ,

si .

Ca să putem afla valorile lui si pentru o lungime fizică de cablu de

alimentare egală cu un sfert de lungime de undă, , va trebui să

continuăm manipulările matematice asupra expresiilor de mai sus.

Astfel:
 Dacă lungimea fizică a liniei de alimentare este atunci lungimea

electrică a liniei devine sau în grade . Aceasta este o

valoare critică si reprezintă o linie cu lungimea egală cu un sfert de lungime
de undă.

Cînd această valoare a lui este atinsă, ,

si . Avînd în vedere aceste valori, ecuatiile

liniilor de transmisie pentru si devin:

si

Dacă se obtine ; Dar , rezultă

Se obtine astfel formula pentru un transformator în sfert de

lungime de undă:

sau în final

Pentru si se obtine .
Fig.3.Reactanta normalizată (A) si rezistenta normalizată (B) în functie

de lungimea electrică a liniei în grade, pentru diferite valori ale lui (

).

Destul de des se presupune în mod gresit că puterea reflectată de o

sarcina este într-un fel o putere pierdută. Această afirmatie este adevarată
numai dacă linia de transmisie are pierderi considerabile si puterea este
disipată pe drumul de întoarcere de la sarcină la sursă.

Pe de altă parte, transformatorul în sfert de lungime de undă este un

exemplu unde reflexiile pe o linie fără pierderi pot fi utilizate în mod practic
la adaptarea dintre impedanta de sarcină si impedanta sursei care este
diferită de cea a sarcinii.
 Dacă lungimea fizică a liniei de alimentare este , sau un multiplu

de , atunci pentru aflarea valorilor lui si este util să se folosească

ecuatiile de mai sus. Lungimea electrică a liniei devine:

sau .

Cu , si :

si

si

Rezultatele din ecuatiile de mai sus arată că dacă se foloseste o

lungime fizică de cablu egală cu o jumătate de lungime de undă ( ),

sau multiplu de jumătate de lungime de undă, atunci rezistenta totală
la intrarea în cablul de alimentare a antenei va fi egală cu rezistenta de
radiatie a antenei si reactanta totală la intrarea în cablul de alimentare
a antenei va fi egală cu reactanta antenei.

Dacă linia se termină pe o rezistentă egală cu zero, atunci si

rezistenta de intrare va fi zero, . Ca urmare linia si sarcina

actionează ca o reactantă pură , si rezultă:

Dacă în plus lungimea fizică a cablului de alimentare este o jumătate

de lungime de undă, sau multiplu de jumătate de lungime de undă,
 , atunci reactanta la intrarea în cablul de alimentare a antenei

devine , pentru că .

În cazul special în care reactanta cu care se termină linia este zero,

, reactanta la intrarea în cablu devine:

În cazul special în care reactanta cu care se termină linia este infinit,

, reactanta la intrarea în cablu devine:

si se înlocuieste valoarea lui cu infinit. Se obtine:

Deci cazurile speciale în care reactanta cu care se termină linia este

fie zero, fie infinit (mentinîndu-se valoarea zero a rezistentei antenei )

sunt date mai jos:

respectiv , ceea ce înseamnă că:

O lungime scurtă de linie, cu un scurtcircuit la capătul dinspre

sarcină apare ca o inductantă, în timp ce o linie deschisă apare ca o
capacitate.

Ca sarcină a unei linii de transmisie poate fi orice dispozitiv (element)

capabil să disipe putere de radio frecventă. Cel mai utilizat tip de sarcină
conectată la o linie de transmisie este antena. Cînd o linie de transmisie
este conectată între o antenă si un receptor, sarcina o constituie intrarea în
receptor (nu antena), pentru că puterea este luată de la o undă trecatoare,
care loveste antena, si livrată receptorului.

Conditiile existente la sarcină, si numai sarcina, determină

raportul de unde stationare pe linie, indiferent de aplicatie. Dacă
sarcina este pur rezistivă si egală în valoare cu impedanta

caracteristică a liniei fără pierderi, atunci nu vor fi unde stationare

pe linie. În cazul în care sarcina nu este pur rezistivă si/sau nu este

egală cu impedanta caracteristică a liniei fără pierderi, atunci vor fi

unde stationare. Nici un reglaj (sau actiune) care se face la intrarea în
linie nu pot schimba raportul de unde stationare (SWR) existent pe
linie. Nici schimbarea lungimii liniei nu poate modifica raportul de
unde stationare existent pe linie.

Numai în cîteva cazuri speciale valoarea sarcinii se potriveste

(adaptează) cu a liniei de transmisie. În toate celelalte cazuri este necesar
fie să se opereze (lucreze) cu o neadaptare si să se accepte valoarea
SWR-ului, fie să se ia măsuri pentru a se face adaptarea între linie si
sarcină cu ajutorul unor transformare sau dispozitive similare.
Transformatoarele adaptoare de impedantă pot lua o varietate de forme
fizice, depinzînd de circumstante.

Dacă se doreste ca SWR-ul să fie mentinut cît mai mic posibil, atunci
este esential ca sarcina la punctual de conexiune cu linia de transmisie să
fie pur rezistivă. În general acest lucru presupune ca sarcina să fie acordată
la rezonantă. Dacă sarcina însăsi nu este rezonantă pentru frecventa de
lucru atunci uneori acordarea poate fi realizată în sistemul de adaptare.