Mărimi caracteristice reacţiilor nucleare

 Secţiunea eficace de interacţie

 Energia de reacţie

 Relaţii între mărimi în Sistemul Centrului de Masa (SCM)

şi Sistemul Laboratorului (SL)
  Secţiunea eficace de interacţie

 Probabilitatea de realizare a unei reacţii nucleare - secţiune eficace parţială p

 Secţiunea eficace totală - suma secţiunilor eficace parţiale

 
p
p

 Secţiunea eficace geometrică

p= b2

b – este parametrul de impact şi depinde de unghiul de ciocnire qp

 Secţiunea eficace în cazul ciocnirii elastice:

p(θ > θp) =  b2
  Relaţia între unghiuri: 2a+q → a/2-q/2 → sin a  cos (q/2)
 Parametrul de impact : b=R sin a = Rcos(q/2) → (db/dq)(R/2)sin(q/2)
sin a = 2cos(q/2) sin(q/2)

 Secţiunea eficace totală va fi:

R2
4 
T  d  R 2

 Unitatea de măsură a secţiunii eficace este numită barn (b)

1b  10 -24 cm 2
 În realitate, σ depinde de proprietățile de interacțiune și energia fasciculului → nu poate
fi egală cu secțiunea transversală geometrică.
 Din calcul, secţiunea eficace geometrică este cuprinsă între aproximativ 0.1b şi 2.7b
 Experimental, secţiunile eficace ale reacţiilor nucleare, acoperă o plajă mult mai mare
care se întinde între aproximativ ~10-19 b şi ~106 b
 Plaja largă a valorilor secţiunilor eficace se poate explica prin fenomenele cuantice ale
interacţiunii dintre două nuclee
 În procesul de ciocnire sunt impicate şi momentele cinetice care sunt cuantificate:
m -masa nucleului proiectil,
v - viteza
mv  b  l   b - parametrul de impact
ℏ - constanta Plank redusă
 Aşadar parametrul de impact este dependent de momentul cinetic l şi de masa m al particulei
proiectil

bl  l    - lungimea de undă de Broglie asociată
mv
 Fasciculul incident poate fi descris de zone cilindrice cu valori ale momentului cinetic l bine
precizate :
-prima zonă de ciocnire are b  
-următoarea va fi dată de particule cu   b  2  
…………………..
 Suprafaţa efectivă de ciocnire, va fi aria inelară delimitată de parametru de ciocnire cuprins
între două valori succesive ale momentului cinetic

 
 l   b12 -  b22    (l + 1) - l 2   2  (2l + 1)   2
2

(cu excepţia împrăştierii elastice)

 Secţiunea eficace va fi sumă după toate momentele cinetice

  2  (2l + 1)
l

 depinde de momentele cinetice şi nu depinde de dimensiunile geometrice

 depinde puternic de  2 ( energia şi masa nucleelor ) întrucât:
mM
 masa redusă a sistemului proiectil-ţintă
m+M
1
  2 2
2 2

 v 2E
v 
2
m

  2
(m + M ) 2
𝑚+𝑀 2
𝜎 = 𝜋ℏ2
2m M 2E 2𝑚𝑀2𝐸
(secţiunea eficace scade când energia particulelor creşte)
  Evaluarea secţiunii eficace

 Ţintă subţire (nucleele ţintă să nu se acopere unele pe altele) de

grosimea d şi de arie S care conţine n nuclee
 Fiecare nucleu este caracterizat de o secţiune eficace  →
ţinta are o arie efectivă nσ
 Fluxul iniţial conţine N0 particule în unitatea de timp

n n
 Numărul actelor de interacţie în unitate de timp Na ; Na  N0  N0 
S S
 Secţiunea eficace se poate defini ca:
Na nr . acte de ineractie
 
n nr . partic . incidente  nr . nuclee pe cm 2
N0
S
 Dacă N(x) numărul de particule din fasciculul care interacţionează cu stratul din ţintă de
grosime dx, numărul actelor de interacţiune va fi:
N ( x ) n 0  dx (n0 - numărul de nuclee ţintă în unitatea de volum)

 Scăderea numărului de particule proiectil din fascicul va fi

dN ( x )  N ( x ) n 0  dx
 Integrare pe o grosimea d a ţintei
N d
dN

N0
N 
 - n0 dx
0
N  N 0 e - n0d  N 0 e  d
(atenuarea unui fascicul printr-o ţintă groasă)

 Numărul actelor de interacţiune

(
N a  N 0 - N  N 0 1 - e - n0  d )
 Ţinte subţiri n 0  d  1

N a  N 0 (1 - 1 + n0 d + ...)  N 0 n
 Condiţia de ţintă subţire

n
n0 d  d  n s   1
Sd

ns - numărul mediu de nuclee pe unitatea de suprafaţă

 Determinarea experimentală a secţiunii eficace totală - metoda transmisiei (măsurarea
numărului iniţial de nuclee care interacţionează cu o ţintă)

 legea de atenuare N  N 0 e - n0d

1 N0
 ln
n0 d N
 Secţiunea parţială p (dă numărul de particule de un anumit tip la o energie dată)
 Modul de distribuţie a nucleelor emergente faţă de direcţia incidentă:
d p
 p (q ,  )  d  sin q dq d
d

d p   p (q, ) sin q dq d

 2
 p  (q) sin q dq d
 
0 0
 Secţiunea eficace totală – suma tuturor secţiunilor parţiale

𝜎= 𝜎𝑝𝑖
𝑖

 Secţiunea eficace diferenţială - dependenţa secţiunii de unghiul solid de împrăştiere

d p
(q, )  d  sin q dq d
d

 Dependenţa secţiunii eficace diferenţiale de unghiul de împrăştiere poartă numele de

distribuţie unghiulară
 Dependenţa secţiunii eficace de energie, se numeşte funcţie de excitaţie
 Valori tipice ale secțiunii eficace

 Dependență foarte puternică a secțiunilor eficace de energia particulelor fasciculului și de

caracterul interacțiunii.

 Valorile se încadrează într-un interval foarte larg:

~ 10-47 m2 ÷ ~ 10-24 m2 → ~ 10-19 barni ÷ ~ 104 barni

 Interacțiunea tare (interacțiunea nucleonilor și a altor hadroni)

 10-30 m2 ÷  10-24 m2 →  0.01 barni ÷  104 barni

 Interacțiune electromagnetică (reacția leptonilor încărcați sau a fotonilor):

 10-35 m2 ÷  10-30 m2 →  0.1 μbarni ÷  10 mbarni

 Interacțiune slabă (reacții neutrino):

 10-47 m2 = 10-19 barni
  Energia de reacţie
 Legea conservării energiei totale într-o reacţie binară X(a,b)Y
(M x + m a )c 2 + E a ( )
 M y + mb c 2 + E b + E y
 energia de reacţie Q

Q  Eb + EY - Ea  (M X + ma ) c 2 - (M Y + mb )c 2
 Legea conservării impulsului total (ţintă în repaus)
  
p a  pb + p y
p y  p a + p b - 2 p a p b cos q
2 2 2

 
înlocuind p  mv

py
2
pa
2
 mb   m a  m a mb E a E b
Q  Eb + - 
 Eb 1 + 
- Ea 1 - -2 cos q
2 M y 2m a  My   My   My
 

 Energia de reacţie
 dependentă de energia cinetică a particulei incidente, emergente şi de unghiul de
împrăştiere a acesteia
 independentă de mecanismul de reacţie
 Dependenţa energiei cinetice a particulei emergente de unghiul de împrăştiere

 ma mb E a   M y - ma My 

Eb - Eb 2 cos q  -  E a +Q 0
 M y + mb   M y + mb M y + mb 
   
 ecuaţie de gradul doi în variabila Eb
 Soluţia trebuie să fie o mărime reală şi pozitivă :

Eb 
m a mb 
Ea  cos q  cos q +
2
( )(
M y + mb M y - m a M y M y + mb Q 
+
)

( )
M y + mb  m a mb m a mb Ea 


 Pentru reacţii exoenergetice, Q  0 şi My  ma -soluţia pozitivă (˝+˝) sens fizic

 energia particulei emergente (Eb) este maximă pentru θ=0 şi minimă pentru θ=π.

(M y )
- ma E a + M y Q
 pentru θ=π/2: Eb 
M y + ma

 Pentru reacţii endoenergetice, Q 0 şi My  ma, - soluţiile reale dacă:

Ea 
- Q  My My + mb( )
(
mamb cos2 q + My + mb )(M y - ma )
 valorile extreme ale energiei incidente corespund unghiurilor : θ=0 şi θ=π/2.

M y + mb My
(Ea )q0  -Q ( )
E a q   -Q
M y + mb - ma 2 M y - ma
►particulele emergente sunt emise într-un con centrat pe unghiul θ=0 şi cu o deschidere 2 θmax

(M y ) (
+ mb M y  Q + M y - m a E a ) 
cos q max  -
2
m a mb E a
 Energia minimă a proiectilului (θ=0) necesară pentru ca o reacţie endotermă să poată avea
loc poartă numele de energie de prag

M y + mb
(Ea ) prag  -Q
M y + mb - ma

(M )
+ mb - m a c 2  M x c 2 - Q M x + ma M x + ma
y
(Ea ) prag  -Q Q
Q Mxc2 M y + mb - ma  M x Mx Mx
(cazul nerelativist)
 Pentru valori ale energiei cinetice a proiectilului egale cu energia de prag, particulele
emergente vor fi emise în direcţia înainte (q=0) cu energia:

ma mb
Eb  (E a ) prag
(M y + mb )
2

 Relaţiile privitoare la energia de reacţie au fost stabilite în ipoteza că nucleele reziduale

se obţin în stare fundamentală

 În realitate, nucleul emergent rămâne într-o stare excitată, cu energia de excitare 

(M x + m a )c 2 + E a ( )
 M y + mb c 2 + E b + E y +  y

Q0  Eb + E y - Ea  Q -  y

 Relaţiile energetice deduse anterioar rămân la fel dacă se înlocuieşte Q prin:

Q0  Q -  y
  Relaţii între mărimi în SCM şi SL

 În studiul reacţiilor nucleare, mărimi cum ar fi

viteza, energia, impulsul, secţiunea eficace,
funcţiile de corelaţie unghiulară etc, sunt
măsurate în sistemul de referinţă al
laboratorului (SL)

 În SCM, studiul a două particule aflate în

interacţiune se reduce la studiul unei singure
particule “de masă redusă” într-un potenţial
care poate fi considerat central.

 Interpretarea teoretică a reacţiilor nucleare binare X(a,b)Y se face faţă de sistemul de

referinţă în care centrul de masă al sistemului este în repaus, adică în sistemul centrului
de masă (SCM)

 În cazul reacţiilor cu emisie de mai multe particule, acestea pot fi reduse la interacţii
binare şi deci la mişcarea unei singure particule de masă redusă
 Conservarea impulsului în SCM * Mx
va  va viteza proiectilului
Mx + ma
* * ma
va - v x  va *
vx  - va
Mx + ma
viteza ţintei

 Energia cinetică în SCM

masa redusă proiectil-ţintă

  Energia totală pentru un proces binary (a+X→b+Y)
 În SL
(M x ( )
+ m a )c 2 + E a  M y + m b c 2 + E b + E y

 În SCM
* *
( ) *
E a + E x + M x c 2 + m a c 2  E b + E y + M y + mb c 2
*
( )
 Energia de reacţie este independentă de sistemul de referinţă
(
Q0  Eb + E y
* *
) - (E a
*
+ Ex
*
)
 Energia de prag se determină din condiţia ca energia nucleelor emergente să fie minimă (zero)

Ca urmare, în SCM

 Viteza centrului de masă se determină din conservarea impulsului total în SL

 Conform diagramei de compunere vectorială a vitezelor, în SCM

*
v b cos q  v b cos q * + v C M vb sin q *

* * vb
* sin q
v b sin q  v b sin q
 Secţiunea eficace în SL si SCM, depinde de viteza şi unghiul de împrăştiere
 Se defineşte raportul:

( )
sin q* - q   sin q  q * - q  arcsin( sin q)

q *  q + arcsin( sin q)

( )
-1
dq
 cos q - q  cos q + 1 -  2 sin 2
*
q
dq *  
 Relaţia permite stabilirea legăturii dintre secţiunile diferenţiale definite în cele două sisteme de
referinţă, pornind de la condiţia de conservare a fluxului de particule emise în elementul de unghi solid
d(SL) cu cel de particule emise în elementul de unghi solid d* (în SCM)

( )
(q)  d   * q *  d *
 În SCM d(cos q)
( )
 * q *  (q) 
d
 (q)
sin q  dq
 (q)
d * sin q * dq * (
d cos q * )

 Întrucât cos(q* - q)  1 -  2 sin2 q

( )
-2
 q  (q)  1 -   sin q    cos q + 1 -  2  sin 2
* * 2 2
q
 
 Între secţiunile eficace totale există relaţia:

  (q)d   ( )
 * q * d *   *
(numărul proceselor de un anumit tip nu depind de sistemul de referinţă)
  Evaluarea parametrului 
 viteza particulei emergente în cele două sisteme de referinţă
*2 2 2
vb  v b + v C M - 2v b v C M cos q
2 2 2
 În SL p y  p a + p b - 2p a p b cos q

p a  p b cos q + p y cos 
0  p b cos q + p Y sin 
 În SL - ţinta este în repaus Q0  Eb + E y - Ea
2 2 2 2
my v y py p p 2p p
 energia cinetică a nucleului de recul Ey    a + b - a b cos q
2 2M y 2M y 2M y 2M y

 m a mb E a   My - ma My 
sau: 
Eb - Eb 2  cos q  -  E a + Q0 0
 M y + mb   M y + mb M y + mb 
   
 vCM * vCM
 de unde vb  2
vCM
 (v b ) + (v C M ) - 2 v C Mv b cos q
vb
*  2 2

2
(v )
b
* 2
 (v b ) + (v C M) - 2v C MVb cos q
2 2

2 1 
v b - v b (2v C M cos q) -
2
vCM -1 + 0
 2 
 

 m a mb E a   My - ma My 
 Relaţia 
Eb - Eb 2  cos q  -  E a + Q0 0 se poate scrie
 M y + mb   M y + mb M y + mb 
   

mb 2  m a mb E a mb   My - ma My 

vb - vb 2  cos q -  E a + Q0 0
2  M y + mb 2   M y + mb M y + mb 
   

 4 m a  E a  mb   2 My - ma My 
- vb  
2  2 0
vb cos q - E a + Q0
 mb
 2   mb M y + mb
 
mb M y + mb ( ) 


2 1  2Ea My - ma
v C M  - 1 + 2   +
(
2Q0My )
   mb My + mb (
mb My + mb ) ( )
2
( ) (
mb v C M M y + mb - 2E a M y - m a - 2Q 0 M y ) vCM
2

(
mb M y + mb ) 2
  În SCM viteza centrului de masă este dată de:
2 2
2 ma v a 2m a  E a 2m a  E a
vCM    întrucât M x + m a  M y + mb
(M x + ma )
2
(M x + ma )
2
(M y + mb ) 2

 Înlocuind

m a mb
2 
însă mb - m a  M x - M y  Q M + ma 
M x M y 1 + 0 x 

 Ea Mx 

 Relaţii inverse, permit transformarea expresiile secţiunilor eficace din SCM în SL

* vCM vCM
 Se pleacă de la: vb   *
 vb
vCM
v b cos q  cos q * + v C M

vCM
v b sin q  sin q *


 + cos q *
 Se obţine: cos q  d(cos q) 
1 +  cos q *
(
d cos q * )
( )
2 * 3
 + 2 cos q 2
+ 2 cos q * + 1 2
 Secţiunea eficace în SL, funcţie de secţiunea eficace din SCM

( ) dd(cos q ) ( )
3

( ) dd   (q )
* * 2 *
+ 2 cos q + 1 2
(q)   * q *  * q* * *
(cos q) 1 +  cos q *

 Pentru împrăştierea elastică, vom avea

Mx  My  M
m m
m a  mb  m  vCM  va
M M+m
Q0
 Notând cu E0=Ea energia incidentă şi cu E energia cinetică emergentă în SL
2 2 2
E0  Ea 
mv a
2
E
mv b
2

m vCM
2
(
 2 1 + 2 cos q * +  2 )

 Energia cinetică a particulei emergente în împrăştierea elastică:

M 2 + 2mM cos q * + m 2
E  E0
(M + m)2
 Energia cinetică a nucleului de recul 4mM q*
2
Er  E0 - E  E0 sin
(M + m)2 2
a. Dacă m<<M implică <<1 (ex. împrăştierii neutronilor pe nuclee foarte grele)
q *  q + arcsin( sin q)  q

( ) (1 + 2 cos q )
3

( )
* 2 2
+ 
(q)   * q * *
 * q*
1 +  cos q
E  E0
Er  E0 - E  0

q*
b. Dacă m=M implică =1 q  q + arcsin(sin q)  q + q  q 
*
2

sau
 Se poate arăta că între spectrul energetic al particulelor emergente în SL şi secţiunea eficace
diferenţială definită în SCM există relaţia:
(E b )dE b 
1 * *
2
( ) (
 q  d cos q * )
 Din relaţia energiei de reacţie, avem:
 mb   m  2 m a mb  E a  E b

Q0  Eb 1 + - E a 1 - a - cos q
 M y   My  M
   y

( ) ( )
cos q 
E b M y + mb - E a M y - m a - Q 0M y

E am amb
(cos q *
+ )
2 m a m b E aE b (M x + m a ) E b
şi ca urmare
(
d cos q*

)
(Mx + ma )  My + mb ( )
dE b 2E amamb

 Spectrul energetic va fi
1
(Mx + ma )  (My + mb ) -
(E b )   q  *
( ) * 

 1 +
Mx + ma Q 0 
Mx
 
E a 
2

4E a  m ambM x M y 