Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Unitatea de învăţare nr. 5

DEPLASĂRI ŞI DEFORMAŢII. MĂSURAREA DEFORMAŢIILOR.
CURBA CARACTERISTICĂ A MATERIALULUI.
Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5 Deformaţii - 2
5.1 Deplasările corpurilor fizice Deformaţii - 2
5.2 Deformaţiile din secţiunile pieselor Deformaţii - 3
5.2.1 Deformaţii produse de tensiunea normală Deformaţii - 3
5.2.1.1 Deformaţii de lungime (longitudinale) Deformaţii - 4
5.2.1.2 Deformaţii în secţiune (transversale) Deformaţii - 4
5.2.1.3 Deformaţii de volum (volumice) Deformaţii - 4
5.2.2 Deformaţii produse de tensiunea tangenţială Deformaţii - 5
5.3 Variaţia deformaţiilor în raport cu un sistem de axe rotite Deformaţii - 5
5.4 Direcţii principale. Deformaţii principale Deformaţii - 5
5.4.1 Cazul deformaţiilor longitudinale Deformaţii - 5
5.4.2 Cazul deformaţiilor unghiulare Deformaţii - 6
5.5 Cercul lui Mohr pentru deformaţii Deformaţii - 6
5.6 Deformaţii în starea plană de tensiuni. Legea lui Hooke pentru starea Deformaţii - 8
plană de tensiuni
5.7 Noţiuni fundamentale de tensometrie electrică rezistivă Deformaţii - 10
5.7.1 Principiul măsurărilor tensometrice Deformaţii – 10
5.7.2 Bazele teoretice ale măsurărilor tensometrice Deformaţii – 11
5.7.3 Aparatura folosită Deformaţii – 12
5.7.4 Scheme uzuale de amplasare a traductorilor tensometrici Deformaţii – 13
5.7.4.1 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 1 Deformaţii – 14
5.7.4.2 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 2 Deformaţii – 15
5.7.4.3 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de încovoiere Deformaţii – 16
5.8 Curba caracteristică a materialelor Deformaţii – 17
Test de autoevaluare Deformaţii – 19
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 5 Deformaţii – 20
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare Deformaţii – 20
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 5 Deformaţii – 22

Deformaţii - 1
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 5 sunt:

 Familiarizarea cu tipurile de deformaţii
 Însuşirea unui instrument de calcul pentru determinarea
direcţiilor şi deformaţiilor principale
 Cunoaşterea modalităţii de calcul a tensiunilor principale
pe baza deformaţiilor principale
 Sublinierea aspectelor practice care ţin de tensometria
electrică rezistivă

5.1 Deplasările corpurilor fizice

O consecinţă a ipotezei fundamentale din Rezistenţa Materialelor, cea de
deformabilitate a corpurilor, este apariţia deplasărilor punctelor din respectivul corp deformat,
faţă de poziţia iniţială nedeformată.
În funcţie de modalitatea de deformare a unui corp pot fi observate două tipuri de
deplasări: deplasare liniară şi deplasare unghiulară.
Deplasarea liniară a unui punct reprezintă vectorul care are ca punct de aplicaţie
poziţia iniţială a acestui punct şi ca vârf poziţia punctului după aplicarea sistemului de
încărcări exterioare.
În figura 5.1 este prezentat cu linie groasă corpul înainte de deformare şi cu linie
subţire corpul după deformare. Poziţiile iniţiale ale punctelor de pe corpul nedeformat sunt A,
B şi C. După deformare poziţiile sunt Al, BI şi CI. Vectorii AAI, BBI şi CCI reprezintă deplasările
liniare ale punctelor A, B şi C.
Dacă lungimea iniţială a segmentului AB este L, după deformare A IBI are lungimea
L+ΔL. Mărimea ΔL reprezintă alungirea segmentului AB.
Alungirea unei bare (mărirea lungimii acesteia) este însoţită întotdeauna de contracţia
transversală a acesteia (micşorarea secţiunii acesteia).

Figura 5.1 – Deplasări liniare şi unghiulare

Deplasarea unghiulară sau rotirea reprezintă unghiul dintre poziţia iniţială a unui
segment de dreaptă şi poziţia acestuia după aplicarea sistemului de încărcări exterioare.
2 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Deplasarea unghiulară este măsurată prin unghiurile pe care le fac proiecţiile dreptelor care
conţin cele două segmente de dreaptă într-un sistem de axe triortogonale.
În figura 5.1 se observă rotirea segmentului AIBI aparţinând corpului deformat în raport
cu segmentul AB aparţinând corpului nedeformat, între cele două segmente fiind observată
apariţia unui unghi. Dacă se pune problema determinării unghiului cu care se roteşte punctul
A, se observă că lungimea segmentului AB influenţează în mod direct mărimea acestui
unghi.

5.2 Deformaţiile din secţiunile pieselor

Ca urmare a deformării corpurilor, în secţiunile acestora apar deformaţii. Datorită
faptului că deformaţiile produse de tensiuni normale diferă calitativ de cele produse de
tensiuni tangenţiale, acestea vor fi tratate separat.

5.2.1 Deformaţii produse de tensiunea normală

Se consideră bara din figura de mai jos supusă la solicitarea de întindere pură. Sub
influenţa încărcării axiale F , apare efortul N şi, mai departe, apar tensiunile normale
N
  , unde A este aria secţiunii transversale.
A

Figura 5.2 – Deformaţii produse de tensiunea normală σ

În continuare sunt definite noţiunile care ţin de deformaţii, cu următoarele observaţii:

 mărimea în stare deformată are indicele „1‟;
 se va defini variaţia absolută a mărimii curente;
 se va defini variaţia relativă a mărimii curente prin raportarea variaţiei absolute la
valoarea iniţială;
 pentru fiecare deformaţie se va da o relaţie de legătură între deformaţii.

Deformaţii - 3
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

5.2.1.1 Deformaţii de lungime (longitudinale)

Definiţii:
L  L1  L  0
L - alungire
L1 - lungime în stare deformată
L - lungime iniţială.
L
Deformaţia longitudinală este   .
L
Alungirea poate fi calculată în funcţie de deformaţie cu relaţia L    L .
m
Valorile uzuale ale deformaţiei longitudinale sunt   500  1000 .
m
Legea lui Hooke pentru tensiuni normale este:
  E 
E - modul de elasticitate longitudinală sau modulul lui Young
Această relaţie are ca semificaţie faptul că bara se comportă perfect elastic, asemeni unui
arc şi că între forţa care solicită bara şi deplasare există o relaţie de proporţionalitate.
Această proporţionalitate există şi între tensiunea normală şi deformaţia liniară.

5.2.1.2 Deformaţii în secţiune (transversale)

În secţiune transversală, bara supusă la întindere suferă o contracţie. Dăm în

continuare următoarele definiţii:
A  A1  A  0
A1 - aria în stare deformată
A - aria iniţială
A
Deformaţia transversală este  tr   0.
A
Variaţia ariei transversale este A   tr  A .
Între deformaţia transversală şi deformaţia longitudinală este relaţia de legătură  tr     ,
unde
 - coeficient de contracţie transversală sau coeficientul lui Poisson

5.2.1.3 Deformaţii de volum (volumice)

Similar tipurilor anterioare de deformaţii, definim în continuare variaţia volumului

V  V1  V , unde
V1 - volumul în stare deformată
V - volumul iniţial
V
Deformaţia volumică este e  .
V
Variaţia volumului în timpul deformării este V  e V .

4 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Relaţia de legătură dintre deformaţia longitudinală şi cea volumică este e  1  2    .

5.2.2 Deformaţii produse de tensiunea tangenţială

Deformaţia produsă de tensiunea tangenţială se notează cu  şi poartă denumirea de

lunecare specifică sau deformaţie unghiulară.
Legea lui Hooke pentru tensiuni tangenţiale este:
  G 
G - modul de elasticitate transversală

Figura 5.3 – Deformaţii produse de tensiunile tangenţiale

Relaţia de legătură între cele trei constante elastice ale materialului este:
E
G .
2  1  

5.3 Variaţia deformaţiilor în raport cu un sistem de axe rotite

Procedând similar ca în cazul tensiunilor, dăm fără demonstraţie, următoarele relaţii
de calcul:
  Y  X  Y 
    X   cos2     XY  sin 2    ,
2 2 2
     X   Y   sin2      XY  cos2    .

5.4 Direcţii principale. Deformaţii principale

5.4.1 Cazul deformaţiilor longitudinale
Procedăm similar calculului de la tensiuni principale şi obţinem:
d  2    Y   XY
 X  sin 2     XY  cos2     0  tg 2     .
d 2  2 2  X  Y
Deformaţii - 5
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

1   XY  
Unghiurile  1  arctg   ,  2   1  se numesc direcţii principale, iar
2   X  Y  2
deformaţiile liniare de pe aceste direcţii se numesc deformaţii liniare principale. Direcţiile
principale corespunzătoare deformaţiilor liniare principale coincid cu direcţiile principale
corespunzătoare tensiunilor normale principale.
Deformaţiile liniare principale au expresiile:
 X  Y 1
 1, 2    X   Y 2   XY2
2 2
La fel ca în cazul tensiunilor principale, pe direcţia deformaţiilor longitudinale
principale, deformaţia unghiulară este nulă.

5.4.2 Cazul deformaţiilor unghiulare

Procedăm similar cazului anterior şi obţinem:
d  XY 2    Y
  X   Y   cos2      XY  sin 2     0  tg 2      X
d 2   XY
1    Y  
Direcţiile principale în acest caz sunt:  1  arctg  X  ,  2   1  .
2   XY  2
Corespunzător acestor direcţii avem deformaţiile unghiulare principale
 1, 2  
1
 X   Y 2   XY2 .
2

Se observă faptul că produsul pantelor direcţiilor principale pentru deformaţii liniare şi

  XY    X   Y 
pentru deformaţii unghiulare este tg 2      tg 2             1 ,
1, 2 1, 2
  X  Y    XY 
 
adică cele două direcţii sunt perpendiculare, deci 2    1, 2  2   1, 2     1, 2    1, 2 
.
2 4
Aceasta semnifică faptul că lunecările maxime apar într-un plan orientat la 45 o faţă de
planul în care sunt deformaţiile liniare principale.
Ţinând cont de expresiile deformaţiilor principale deduse anterior,  max   1   2 .

5.5 Cercul lui Mohr pentru deformaţii

Atât caracteristicile geometrice ale secţiunilor cât şi tensiunile pot fi reprezentate într-o
formă grafică sugestivă denumită „cercul lui Mohr‟.
În acelaşi mod, deformaţiile pot fi similar prezentate, rezultând cercul lui Mohr pentru
deformaţii.
Aceleşi considerente geometrice se aplică în acest caz deformaţiilor şi rezultă
expresiile deformaţiilor principale.
MM l  1   2
NC  R   ;  1   2  2  R
2 2

6 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

OP  OP l OM  OM l
OC    OP  OPl  OM  OM l   X   Y   1   2 .
2 2

Figura 5.4 – Cercul lui Mohr pentru deformaţii

   2  2  R   Y
Adunând relaţiile  1 rezultă 2   1   X   Y  2  R   1  X  R . Înlocuind
 1   2   X   Y 2
  Y   Y
acest rezultat în prima ecuaţie rezultă  2  X  R . Rezultă  1, 2  X  R.
2 2
 XY PP l OP  OP l  X   Y
În triunghiul dreptunghic CNP avem NP  ; CP    ; CN  R .
2 2 2 2
    Y    XY 
2 2

Aplicăm teorema lui Pitagora şi rezultă CN  CP 2  NP 2 , adică R   X   

 2   2 

 R
1
 X   Y 2   XY 2 .
2
 X  Y
Deci  1, 2  
1
 X   Y    XY  şi  1, 2   R  
2 2 1
 X   Y 2   XY 2 .
2 2 2
 XY
 XY
În triunghiul dreptunghic CNP avem tg 2  
NP 2
 
CP  X   Y  X   Y
2

Deformaţii - 7
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

5.6 Deformaţii în starea plană de tensiuni. Legea lui Hooke

pentru starea plană de tensiuni
Una dintre ipotezele din Rezistenţa Materialelor este cea a solicitărilor în domeniul
liniar-elastic, ceea ce ne permite aplicarea principiului suprapunerii de efecte.
Astfel, o stare plană de tensiune poate fi considerată o suprapunere de două stări
liniare de tensiune, după cum se observă din figura de mai jos.
Pentru cele două stări liniare de tensiune cunoaştem atât legea lui Hooke, cât şi
legătura dintre deformaţia liniară şi contracţia transversală.
Pentru identificarea precisă a deformaţiilor liniare folosim în acest caz următoarea
convenţie pentru indici:
◦ primul indice semnifică direcţia deformaţiei, conform notaţiei direcţiilor principale;
◦ cel de al doilea indice semnifică tensiunea principală care produce deformaţia.

a) Stare plană de tensiune, b) Stare liniară de tensiune, c) Stare liniară de tensiune,

1,  2 1, 2  0 1  0 ,  2
Figura 5.5 – Schemă de calcul pentru deducerea legii lui Hooke pentru starea plană de
tensiuni: este considerată o suprapunere de efecte între două stări liniare de tensiune

1
Direcţia 1 →  1   11   12 Direcţia 1 →  11  Direcţia 1 (contracţie transversală)
E
→  12     22 →
2
E

2
 12   
E
2
Direcţia 2 →  2   21   22 Direcţia 2 (contracţie transversală) Direcţia 2 →  22 
1 E

E

→  21     11 →
1
→  21   
E

8 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Direcţia 3 →  3   31   32 Direcţia 3 (contracţie transversală) Direcţia 3 (contracţie transversală)

1
→  32    22 →
E
2
→  31     11 → E

1 2
→  31    →  32   
E E

Deformaţiile sunt calculate prin suprapunere de efecte şi rezultă

 
 1   11   12  1   2   1    2 
1
E E E
 
 2   21   22    1  2     1   2 
1
E E E
1 2 
 3   31   32    1   2 
  
E E E
Pentru a calcula tensiunile în funcţie de deformaţii, care sunt mărimi determinabile pe cale
experimentală, folosim primele două relaţii anterioare sub forma:
  1    2  E   1

    1   2  E   2
În mod evident avem un sistem de două ecuaţii cu necunoscutele  1 ,  2 care are forma
matriceală:
1  1     1   1 
  
E   1   2   2 
Rezultă tensiunile principale
E   1 
E 2 1 E  1   E   2
  1     2 
E
1   
1  1  2
1  2
 1
1 E  1
 E 2 E   2    E  1
  2    1 
E
2   
1  1  2
1  2
 1
adică

 1  1  2  1    2 
E

   1   2 
E
 2 
 1  2
sau, sub formă matriceală
 1  E 1     1 
   2 
  
 2  1    1   2 

Deformaţii - 9
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

De reţinut!

Tipurile de deormaţii sunt:

a. produse de tensiuni normale: longitudinale, transversale,
volumice;
b. produse de tensiuni tangenţiale: deformaţii unghiulare.
La lungirea unei bare apar contracţii transversale.
Legea lui Hooke permite calculul tensiunilor normale
principale pe baza deformaţiilor liniare principale.

5.7 Noţiuni fundamentale de tensometrie electrică rezistivă

Metodele teoretice de calcul se bazează pe ipoteze simplificatoare de calcul care
micşorează precizia de calcul, fiind necesare mijloace alternative pentru a obţine rezultate
cât mai precise.
Cele mai uzuale metode care au fost folosite de-a lungul timpului au fost metodele
experimentale care utilizau metode directe sau indirecte de determinare a unor mărimi
geometrice sau fizice.
Odată cu progresul tehnologic din domeniul ingineriei electrice au apărut şi s-au
dezvoltat tehnici de determinarea a mărimilor mecanice pe cale electrică.

5.7.1 Principiul măsurărilor tensometrice

Una dintre tehnologiile larg răspândite în prezent este tensometria electrică rezistivă,
în care traductorul tensometric are rolul cel mai important.

Figura 5.6 – Elemente constitutive ale unei mărci tensometrice

Unul din principiile de bază din tehnicile de măsurare este ca instrumentul de măsură
să nu afecteze starea sistemului studiat, indiferent de tipul sistemului sau domeniul din care
face parte. Din această perspectivă se observă faptul că, de regulă, marca tensometrică are
dimensiuni foarte mici în raport cu corpul masiv care trebuie studiat, deci este respectat
principiul enunţat anterior.

10 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Traductorul tensometric prezentat în figura anterioară are următoarele părţi

componente:
1. suport
2. elementul sensibil
3. reţeaua de măsurare
4. elemente de aliniere
5. conectori
6. conductori de legătură.
În continuare este prezentat principiul de măsurare bazat pe mărci tensometrice.

5.7.2 Bazele teoretice ale măsurărilor tensometrice

Această tehnică de măsurare se mai numeşte şi tensometrie electrică rezistivă

deoarece se bazează pe modificarea rezistenţei electrice a mărcii tensometrice atunci când
aceasta se deformază solidar cu solidul pe care aceasta este lipită.
În continuare facem un studiu pentru a identifica legătura dintre rezistenţa electrică şi
mărimea mecanică măsurată.
Plecăm de la expresia rezistenţei electrice a unui fir, care este:

R
S
unde:
 - rezistivitate
 - lungimea conductorului
S - suprafaţa secţiunii transversale a traductorului
Amplificăm fracţia cu  , lungimea conductorului şi obţinem:
  2
R  
S S  V
unde V - volumul traductorului.
Prin logaritmare rezultă
ln R  ln    2  ln    ln V  .
Prin diferenţiere rezultă
R   V
  2 
R   V

 0 deorece rezistivitatea materialelor folosite nu prezintă variaţii absolute mari.


De asemenea, ţinem cont că  .

Cel de al treilea termen reprezintă deformaţia volumică, adică
V
 e  1  2    
V
Relaţia anterioară devine

Deformaţii - 11
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

R
 2      2     1  2        
R
unde   1  2 
Rezultă că
R

 R
deci
R
~
R
Rezultă că
R    R  
Relaţia anterioară semnifică faptul că o deformaţie liniară  , produce o variaţie a
rezistenţei electrice R , măsurabilă pe cale electrică.

5.7.3 Aparatura folosită

Specialiştii în inginerie electrică au analizat problema măsurării unei variaţi de
rezistenţă şi au ales puntea Wheatstone ca montaj optim pentru măsurări de tensometrie
electrică rezistivă.
Despre puntea Wheatstone avem următoarele informaţii:
• caracteristică: efectele din braţele alăturate se scad iar efectele din braţele opuse se adună
• diagonala verticală - diagonală de alimentare
• diagonala orizontală - diagonala de măsurare

Figura 5.7 – Punte Wheatstone

Există trei configuraţii de poziţionare a traductorilor tensometrici într-o punte

Wheatstone:
• punte completă: R1 , R2 , R3 , R4
• semipunte: R1 , R2
• sfert de punte: R1

12 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Variaţia rezistenţei totale este:

R  R1  R2  R3  R4 .
Datorită faptului că variaţiile de rezistenţă ale traductorilor sunt proporţionale cu
deformaţiile  j , rezultă
  1   2   3   4 .

5.7.4 Scheme uzuale de amplasare a traductorilor tensometrici

Măsurările prin tensometrie electrică rezistivă trebuie să ţină cont de următoarele

aspecte:
a. variaţia temperaturii în timpul desfăşurării experimentului are un efect catastrofal asupra
preciziei rezultatelor;
b. o marcă tensometrică determină o deformaţie liniară, care nu este relevantă în cadrul unui
experiment decât dacă are o semnificaţie aparte, de exemplu dacă este deformaţie
principală.
În ceea ce priveşte efectul parazit indus de variaţia temperaturii în timpul
experimentului, au fost dezvoltate diferite strategii de răspuns. În general, pentru a gestiona
problema apariţiei unor efecte parazite, analistul experimentalist are la dispoziţie mai multe
tehnici de abordare:
◦ eliminarea sursei de erori;
◦ autocompensarea efectelor parazite;
◦ compensarea activă a efectelor parazite;
◦ corectarea prin calcul a valorilor induse de către efectele parazite.

Figura 5.8 – Sistem cu trei fire pentru autocompensarea efectului parazit al variaţiei
temperaturii în fire

În figura anterioară este prezentată o modalitate de cuplare a mărcii tensometrice

astfel încât să fie autocompensat efectul parazit al variaţiei temperaturii în fire. Metoda se
bazează pe ipoteza că toate firele sunt supuse la acelaşi gradient de temperaturi, atât
temporal cât şi spaţial. Pentru a respecta această ipoteză au fost imaginate tehnici de
„împletire‟ a firelor pentru ca acestea să aibă aceleaşi variaţii de temperatură.

Deformaţii - 13
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

În afară de efectele parazite anterior prezentate, marca tesometrică trebuie poziţionată

în cadrul unui experiment astfel încât să ofere informaţii relevante, în acest sens fiind alese
direcţiile principale specifice experimentului respectiv, care nu poate fi de complexitate prea
mare din moment ce direcţiile principale pot fi deduse.
Indiferent de schema de amplasare a traductorilor, aceştia trebuie să îndeplinească o
serie de condiţii, dintre care amintesc:
 să fie activi în număr cât mai mare, adică să transmită un semnal activ cât mai mare şi,
dacă se poate, direct relaţionat cu fenomenul studiat;
 să permită un calcul cât mai simplu;
 să ofere posibilitatea eliminării/autocompensării/compensării/corectării efectelor parazite.

5.7.4.1 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 1

Primul traductor este amplasat pe piesa solictată la tracţiune, însă supusă şi la

posibile variaţii de temperatură. Acesta măsoară ambele deformaţii.
Cel de al doilea traductor este instalat pe o piesă din acelaşi material ca şi corpul
masiv studiat, piesă nesolicitată mecanic însă poziţionată cât mai aproape de primul
traductor, cu scopul de a avea aceeaşi variaţie de temperatură  .

Figura 5.9 – Schemă de amplasare pentru solicitarea de întindere care utilizează o

marcă tensometrică activă şi una de compensare

Notând cu
 N - deformaţia datorată solicitării de tracţiune,
  - deformaţia datorată variaţiei de temperatură,
deformaţia măsurată de ansamblul traductorilor instalaţi într-un montaj de tip semipunte este:
+  1   N   
- 2   
   1   2   N         N
Deci
 N
Dar, conform legii lui Hooke avem
 N  E  N ,
deci

14 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

 m 
 N MPa   E MPa   N   10 6
m

5.7.4.2 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de întindere – schema 2

Similar cazului precedent, traductorul 1 măsoară deformaţiile  1   N    .

Traductorul 2, poziţionat pe direcţie transversală, măsoară deformaţiile  2   tr    ,
unde deformaţia pe direcţie transversală este  tr     N . Deci  2     N    .

Figura 5.10 – Schemă de amplasare pentru solicitarea de întindere care utilizează două
mărci tensometrice active

Deformaţia măsurată de ansamblul traductorilor instalaţi într-un montaj de tip semipunte este:
+  1   N   
-  2     N   
  1   2  N        N      1     N
deci
  1    N .
Se observă că sensibilitatea noii scheme este cu 30%, considerând că   0,3 .
Pentru un montaj în punte completă unde, pe cealaltă faţă a epruvetei, traductorul R3 este
identic poziţionat cu R1 iar R4 este identic poziţionat cu R2 , aparatul de măsură prezintă
deformaţia
  2  1    N .
Înmulţind relaţia precedentă cu modulul de elasticitate longitudinală E , rezultă
E    2  1     N  E  2  1     N  2  1    ,
F
 A
 N

de unde rezultă forţa axială

EA
F     ,
2  1  
EA
unde   .
2  1  
Deci aparatul de măsură poate fi etalonat direct în unităţi de forţă.
Dacă forţa măsurată reprezintă o greutate, adică
F  m g
rezultă
Deformaţii - 15
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

 EA 
m  
 2  1    g 
aparatul de măsură având funcţionalitatea de cântar.
Dacă forţa măsurată este o forţă de inerţie, adică
F  m a
rezultă
 EA 
a   .
 2  1    m 

5.7.4.3 Amplasarea traductorilor în cazul solicitării de încovoiere

În cazul solicitării de încovoiere se observă faptul că fibrele de la extremitatea de jos

sunt întinse, deci deformaţiile sunt pozitive în timp ce fibrele de la extremitatea de sus sunt
comprimate, deci deformaţiile sunt negative.
În cazul unei secţiuni simetrice faţă de axa Y, se poate considera că deformaţiile
produse de încovoiere la extremitatea de sus sunt egale şi de semn contrar cu cele pozitive,
de la extremitatea de jos.

Figura 5.11 – Schemă de amplasare pentru solicitarea de încovoiere care utilizează

două mărci tensometrice active

Deformaţia măsurată de ansamblul traductorilor instalaţi într-un montaj de tip semipunte este:
+  1   M   
Y

-  2    M   
Y

  1   2   M Y

      M Y      2   M Y
deci
  2  M .
Y

Pentru un montaj în punte completă unde traductorul R1 este dublat de traductorul R3 iar
traductorul R2 este dublat de traductorul R4 , aparatul măsoară deformaţia:
  4  M Y

Dacă înmulţim relaţia anterioară cu modulul de elasticitate longitudinală, E , obţinem:

E    4  E   MY  4   MY ,

 MY

de unde rezultă că
16 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

1 
 M    E   .
Y

4 

5.8 Curba caracteristică a materialelor

Curba caracteristică a unui material reprezintă dependenţa dintre tensiunea normală şi
deformaţia longitudinală,   f   . Într-o altă accepţiune această dependenţă poate fi
interpretată ca dependenţa forţei de tracţiune F de alungirea barei  .
Este important să cunoaştem această caracteristică deoarece reprezintă
comportamentul materialului sub sarcini. Acest comportament a fost sintetizat printr-o serie
de parametri utili atât pentru crearea modelelor analitice din Rezistenţa Materialelor, cât şi
pentru crearea modelului „de material‟ din Metoda Elementului Finit.

Figura 5.12 – Schematizarea unei maşini de încercat, folosită pentru întindere

Caracteristicile materialelor se stabilesc prin încercări, detaliile fiind prezentate în

STAS SR EN 10002-1:2002.
Cea mai uzuală încercare este cea la întindere cvasistatică (forţa care încarcă
epruveta creşte foarte lent) iar rezultatele trebuie să aibă relevanţă statistică, adică
experimentul trebuie repetat de multe ori pentru a urmări convergenţa rezultatelor.
Astfel, la pasul de încărcare „j‟, forţei F j îi corespunde lungimea L j şi alungirea
L j Fj
L j  L j  L0 , pentru care avem deformaţia  j  şi tensiune  j  .
L0 A
Reprezentând perechile de valori  j ,  j  rezultă curbe tensiuni-deformaţii de tipul
celei din figura următoare în care definim următoarele tensiuni:
 P - limita de proporţionalitate
 E - limita de elasticitate
 C - palier de curgere
 R - limita de rupere.
Deformaţii - 17
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Figura 5.13 – Caracteristica unui oţel nealiat, cu conţinut mic de carbon

Există şi materiale care nu prezintă palier de curgere. În cazul acestora, în locul

tensiunii unde se produce curgerea se defineşte  02 , adică tensiunea pentru care se produc
deformaţii remanente de 0,2%.
Pe baza informaţiilor deduse din studiile experimentale prin care se realizează curbele
tensiuni-deformaţii, materialele pot fi clasificate pe baza mai multor criterii, astfel:
○ Criteriul 1: Din punctul de vedere al deformaţiilor până la rupere, există
• materiale tenace (oţel, Al, Cu)
• materiale fragile (fontă)
○ Criteriul 2 Din punctul de vedere al variaţiei constantelor elastice E şi  , există
• materiale izotrope (oţel, Al, Cu, fontă)
• materiale anizotrope (lemn, textolit)
Pe baza informaţiilor determinate experimental, trebuie stabilite condiţii similare pentru
materiale diferite, pe baza cărora să se poată atesta faptul că piesele fabricate din aceste
materiale îşi păstrează capacitatea portantă.
Astfel, condiţia de rezistenţă se poate scrie
 ef   E
sau
 ef   P .
Se defineşte rezistenţa admisibilă ca raport între o tensiune de referinţă din curba
caracteristică şi un coeficient de siguranţă. Astfel,
C
a  ,
CC
sau

18 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

R
a  ,
CR
unde CC şi C R sunt coeficienţi de siguranţă.
În final, condiţia de rezistenţă se scrie
 ef   a .
Similar, condiţia de rigiditate se scrie
 ef   a ,
unde
a
a  .
E

Test de autoevaluare 5.1

1. Definiţi ce este o deformaţie şi prin ce diferă de deplasări.
2. Câte tipuri de deformaţii există?
3. Cum se clasifică deformaţiile produse de tensiunile normale?
4. Care sunt relaţiile de legătură dintre deformaţiile produse de tensiunile
normale?
5. Care este relaţia de legătură între cele trei constante elastice ale
materialului?
6. Cum variază deformaţiile la rotirea sistemului de axe?
7. Ce principiu de calcul aplicăm în determinarea direcţiilor şi a
deformaţiilor principale?
8. Care sunt direcţiile principale pentru deformaţii unghiulare în raport cu
cele pentru deformaţii liniare?
9. Ce mărimi se reprezintă pe axa orizontală, respectiv verticală în cercul
lui Mohr pentru deformaţii?
10. Scrieţi legea lui Hooke pentru starea liniară de tensiune.
11. Ce principiu este aplicat în deducerea legii lui Hooke pentru starea
plană de tensiuni?
12. Scrieţi legea lui Hooke pentru starea plană de tensiune.
13. Care este traductorul folosit în tensometria electrică rezistivă şi care
sunt părţile sale componente?
14. Ce aparatură este folosită şi care au fost motivele de a alege acest tip
de montaj?
15. De ce măsurarea variaţiei de rezistenţă poate avea semnificaţia
măsurării unei mărimi mecanice?
16. Enumeraţi câteva dintre considerentele pe baza cărora se poate
decide poziţia punctelor de măsură?
17. Ce scheme de amplasare a punctelor de măsură cunoaşteţi pentru
solicitările simple?
18. Discutaţi avantajele şi dezavantajele schemelor de amplasare a
punctelor de măsură pentru solicitările simple.

Deformaţii - 19
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 5

1. Pentru valorile de mai jos să se deseneze cercul lui Mohr şi să se
calculeze tensiunile principale:
 m
  X  520
m
 m
  Y  230
a.  m
 XY  350
 E  2.1  10 5 MPa

   0.3

2. Să se dimensioneze o bară de oţel cu caracteristicile

 a 100 MPa

 E  2.1  10 MPa , pentru a putea fi folosită ca element sensibil pentru
5

   0.3

un traductor de greutate care poate măsura până la 150 kg. Se dă
N
relaţia de dimensionare     a , unde N  G . Ce deformaţie va
A
indica acest cântar pentru o masă de 92 kg? Scalaţi aparatul de măsură
care indică deformaţii în unităţi de masă, cu o rezoluţie de 5 kg.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
1. Deplasarea reprezintă un vector între poziţia iniţială şi cea finală.
Deformaţia liniară  reprezintă o deplasare raportată la unitatea de
mm m
lungime (o deplasare unitară) şi are ca dimensiune sau .
mm mm
Rotirea sau deplasarea unghiulară reprezintă unghiul dintre poziţia
iniţială şi cea finală.
Deformaţia unghiulară (specifică) sau lunecarea specifică  reprezintă
unghiul de rotire în cazul dimensiunilor infinitezimale.
2. Există deformaţii produse de tensiuni normale (longitudinale,
transversale şi volumice) şi deformaţii produse de tensiuni tangenţiale
(lunecare specifică).
3. Deformaţiile produse de tensiunile normale sunt longitudinale  ,
transversale  tr şi volumice e .
4.  tr     , e  1  2    , unde  este coeficientul de contracţie
transversală sau coeficientul lui Poisson.
5. Relaţia de legătură între cele trei constante elastice ale materialului
E
este G  .
2  1  

20 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

 X  Y  X  Y  XY
6.       cos2     sin 2    ,
2 2 2
     X   Y   sin2      XY  cos2    .
7. Este o problemă de determinare a extremului funcţiei    , respectiv
   , pe baza condiţiei ca diferenţiala să fie nulă.

8.   1, 2   1, 2 
, adică lunecările specifice maxime apar într-un plan
4
orientat la 45 o faţă de planul în care sunt deformaţiile liniare principale.
9. Pe axa orizontală se reprezintă deformaţia liniară  iar pe axa

verticală se reprezintă .
2
10.   E   ,   G   .
11. O stare plană de tensiune poate fi considerată o suprapunere de
două stări liniare de tensiune, deci se aplică principiul superpoziţiei sau
principiul suprapunerii de efecte.

 1    2 
E
1    E 1     1 
12.  1  2 sau  1     
 2  1    1   2 
2
 2 
E
      
 1  2
1 2

13. Marca tensometrică este formată din suport, element sensibil, reţea
de măsurare, elemente de aliniere, conectori, conductori de legătură.
14. Este folosit montajul în punte Wheatstone deoarece prezintă
proprietatea că efectele din braţele alăturate se scad iar efectele din
braţele opuse se adună, ceea ce este util în cazul autocompensării
efectului parazit al variaţiei temperaturii cât şi pentru amplificarea
efectelor în cazul deformaţiilor (nu neapărat egale însă) de sens
contrar.

15. Plecăm de la expresia rezistenţei electrice a unui fir, R   , se
S
ajunge la concluzia R    R   , deci o deformaţie liniară  , produce o
variaţie a rezistenţei electrice R , măsurabilă pe cale electrică.
16. Considerente pentru alegerea poziţiilor punctelor de măsură:
uniformitatea tensiunilor măsurate (departe de capetele de bară), efecte
de amplificare, eliminarea efectului parazit al variaţiei de temperatură,
identificarea tensiunilor maxime (în apropierea concentratorilor sau
rezemărilor).
17. Pentru întindere există un montaj cu marcă suplimentară
nesolicitată pentru autocompensarea efectului variaţiei de temperatură
şi o schema în care cea de a doua marcă este poziţionată transversal.
Pentru încovoiere este o schemă de amplasare cu mărci tensometrice
aplicate la extremitatea de sus şi de jos a barei.
18. În cazul întinderii marca poziţionată transversal, pe lângă efectul de
autocompensare al efectului parazit al variaţiei temperaturii, are şi un
efect de amplificare a semnalului. În ambele cazuri numărul de mărci
tensometrice poate fi dublat, ceea ce dublează mărimea semnalului
transmis, însă şi costul traductorilor.

Deformaţii - 21
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Deplasări şi deformaţii. Măsurarea deformaţiilor. Curba caracteristică a materialului.

Bibliografie
P. P. Teodorescu - Probleme plane în teoria elasticităţii, Editura
Academiei RPR, Bucureşti, 1961

S. D. Ponomariov, V. L. Biderman, K. K. Liharev, K. Konstantinovici,

Calculul de rezistenţă în construcţia de maşini, Editura Tehnică,
Bucureşti, Vol I, II, III, 1963-1964

Coord: D. R. Mocanu, P. S. Theocaris, C. Atanasiu, L. Boleanţu, M.

Buga, C. Burada, I. Constantinescu, N. Iliescu, D. R. Mocanu, I.
Păstrăv, M. Teodoru - Analiza experimentală a tensiunilor, Volumul 1:
Bazele teoretice ale metodelor tensometrice şi indicaţii practice privind
utilizarea acestora, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976

Gheorghe Buzdugan – Rezistenţa materialelor, Editura Academiei RSR,

Bucureşti, 1986.

Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, Curs şi Aplicaţii, Editura fundaţiei

“Andrei Şaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0

Emil Oanţă – Nav_Subiecte_RezMat.pdf, documentaţie online

* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch

* * * - TechNote 515: Strain Gage Rosettes - Selection, Application and

Data Reduction, VISHAY INSTRUMENTS, Measurement Group Inc.,
USA

22 – Deformaţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă