08 RM EM FR - U06 - Intindere

Solicitarea de întindere
Unitatea de învăţare nr. 6

SOLICITAREA DE ÎNTINDERE
Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 Întindere – 3
6.1 Aspecte generale în cazul solicitării de întindere Întindere – 3
6.2 Relaţii de calcul Întindere – 4
6.2.1 Tensiuni şi deformaţii la întindere Întindere – 4
6.2.2 Condiţia de rezistenţă Întindere – 4
6.2.3 Condiţia de rigiditate Întindere – 5
6.3 Aplicaţia 6.1 Întindere – 6
6.7 Fenomenul concentrării tensiunilor în cazul solicitării de întindere Întindere – 11
6.8 Piese cu secţiuni variind în trepte Întindere – 13
6.10 Piese de secţiune neomogenă Întindere – 16
6.11 Piese supuse la dilatare împiedicată Întindere – 18
6.14 Direcţii, tensiuni şi deformaţii principale Întindere – 23
6.15 Aspecte energetice Întindere – 25
6.16 Bare sub greutate proprie – solidul de egală rezistenţă la întindere Întindere – 26
6.17 Instalaţii de ridicare Întindere – 29
6.17.1 Informaţii generale privind sistemele de ridicare Întindere – 31
6.17.2 Calculul deplasărilor în sisteme de ridicare Întindere – 32
6.17.3 Sisteme static nedeterminate compuse numai din elemente elastice Întindere – 34
solicitate la întindere
6.17.4 Metoda geometrică Întindere – 37
Întindere - 1
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 6 Întindere – 92
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 6 Întindere – 94
2 – Întindere
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 6
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 6 sunt:

 Familiarizarea cu caracteristicile geometrice ale
secţiunilor
 Înţelegerea noţiunilor de
 Familiarizarea cu
 Sublinierea aspectelor practice
 Recunoaşterea ...
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul
6.1 Aspecte generale în cazul solicitării de întindere

Din practică se desprinde concluzia că multe din piesele supuse la încărcări sunt
solicitate la întindere-compresiune. Astfel, firele, cablurile, grinzile cu zăbrele, tijele de foraj,
sistemele de încărcare-descărcare sunt solicitate la întindere.
Figura 6.1 – Schemă de încărcare
În figura de mai sus este prezentat cazul unei bare solicitate axial de forţa F care
acţionează în centrul de greutate G al secţiunii transversale. Într-o secţiune oarecare
poziţionată la distanţă oarecare de una dintre extremităţi apare forţa axială N  F . Acesta
este cazul întinderii pure.
Există situaţii practice în care piesa este solicitată complex, una dintre solicitări fiind
întinderea. Şi în aceste situaţii, în cazul solicitării în domeniul liniar elastic sunt aplicabile
relaţiile de calcul prezentate în acest capitol.
Întindere - 3
6.2 Relaţii de calcul

În continuare sunt prezentate principalele relaţii de calcul folosite pentru rezolvrea
problemelor uzuale care folosesc modelarea structurii studiate ca bară solicitată la întindere.
6.2.1 Tensiuni şi deformaţii la întindere
Se consideră că avem o bară de lungime L , de secţiune transversală A şi modul de

elasticitate E , solicitată de forţa axială N (figura 6.1). Mărimea E se mai numeşte şi
modulul lui Young şi are pentru oţel valoarea EOtel  2,1  105 MPa .
Datorită forţei axiale, în bară apare tensiunea normală
N N 
 MPa  

A mm 2  (6.1).
În ansamblu bara se lungeşte cu

N N   L mm
L mm 

E MPa   A mm 2  (6.2).
Deformaţia este
 mm  L mm N N 
  
 mm  L mm E MPa   A mm 
2
(6.3).
Legea lui Hooke pentru solicitarea de întindere se scrie sub forma

 mm 
 MPa   E MPa     (6.4)
 mm 
sau
N N  L mm
 E MPa  

A mm 2
 L mm
(6.5).
O piesă îşi poate pierde capacitatea portantă fie dacă se rupe, fie dacă se deformează
peste o anumită limită. Cele două posibilităţi sunt exprimate în limbaj tehnic prin “condiţia de
rezistenţă”, respectiv “condiţia de rigiditate”. Pentru fiecare astfel de condiţie există trei
situaţii:
 piesa există şi se verifică dacă îndeplineşte condiţia respectivă – verificare;
 piesa există şi se calculează încărcarea capabilă să ducă la neîndeplinirea condiţiei –
sarcină capabilă;
 piesa nu există, trebuie proiectată astfel încât să nu cedeze – dimensionare.
6.2.2 Condiţia de rezistenţă
Condiţia de rezistenţă reprezintă condiţia ca piesa să nu cedeze, să nu se distrugă,

nemaiîndeplinind astfel scopul pentru care a fost proiectată. Această condiţie se exprimă sub
forma
 a (6.6).
6.2.2.1 Relaţia de verificare

4 – Întindere
Tensiunea efectivă trebuie să fie cel mult egală cu tensiunea admisibilă la întindere
pentru materialul respectiv
N N 
 efectiv MPa   efectiv 2   a MPa 
Aefectiv mm  (6.7).
Pentru oţel avem  a otel  100...460 MPa .
6.2.2.2 Forţă capabilă
Forţa capabilă să distrugă bara solicitată la întindere este:

N cap N    a MPa  Aef mm2  (6.8),
iar forţa axială trebuie să îndeplinească condiţia
N ef  N cap (6.9).
6.2.2.3 Relaţia de dimensionare
Dacă se pune problema proiectării unei bare solicitate la întindere pentru care se
cunoaşte valoarea forţei axiale N şi materialul din care este fabricată, deci  a , atunci aria
necesară pentru ca bara să nu se distrugă este
N efectiv N 
 
Anec mm2 
 a MPa 
(6.10).
6.2.3 Condiţia de rigiditate
O piesă îşi poate pierde capacitatea portantă şi dacă se deformează peste o limită
admisibilă. Condiţia ca piesa să nu se deformeze în exploatare peste o limită admisibilă
poartă denumirea de condiţie de rigiditate. Această condiţie se exprimă sub forma
  a (6.11).
6.2.3.1 Relaţia de verificare
Cu ajutorul acestei relaţii se verifică dacă deformaţiile efective sunt sub deformaţia
admisibilă pentru materialul respectiv
 mm  L mm N N 
    a
 mm  L mm E MPa  A mm
 2
  (6.12).
Pentru oţel, deformaţia admisibilă este în intervalul  a  500...2200 106

mm
, sau
mm
m
 a  500...2200  .
m
6.2.3.2 Forţă capabilă

Forţa capabilă să deformeze bara peste limita admisibilă este:
Întindere - 5
 
 mm 
N cap N   E MPa  A mm2   a  (6.13).
 mm 
6.2.3.3 Relaţia de dimensionare
Dacă se pune problema proiectării unei bare solicitate la întindere aria necesară
pentru îndeplinirea condiţiei de rigiditate este:
N efectiv N 

Anec mm2    mm 
(6.14),
E MPa   a 
 mm 
sau
N efectiv N  10 6

Anec mm 2
  m 
(6.15).
E MPa   a 
 m 
6.3 Aplicaţia 6.1

O bară din oţel care este solicitată la întindere pură, trebuie să aibă după montaj
lungimea de 400,2 mm , rezistenţa admisibilă fiind de  a  105 MPa . Să se determine
lungimea iniţială a barei pentru a avea în funcţionare lungimea impusă, fără a depăşi
rezistenţa admisibilă. Se dă modulul de elasticitate longitudinală EOtel  2,1  10 5 MPa .
Rezolvare
După montaj bara are lungimea L  L  400,2 mm .

L  L
Conform legii lui Hooke avem   E  . Rezultă relaţia  .
L E L
Ipoteza 1: Bara este iniţial mai scurtă, deci este solicitată la întindere pentru a ajunge la
lungimea de montaj.
În această situaţie folosim rapoarte derivate pentru a pune în evidenţă lungimea
E   L  L
iniţială L şi lungimea după montaj L  L . Rezultă  de unde se obţine
E L
 E 
expresia lungimii iniţiale L   L  L  . Înlocuind cu valorile date în ipoteză rezultă
 E  
 2,1  10 5 
L     400,2  400 mm
 2,1  10  105 
5
Ipoteza 2: Bara este iniţial mai lungă, deci este solicitată la compresiune pentru a ajunge la
lungimea de montaj.
6 – Întindere
În această situaţie tensiunea maximă va fi negativă şi egală în valoare cu rezistenţa

   L
admisibilă. Înmulţind cu  1 relaţia anterioară obţinem  . Folosim rapoarte derivate
E L
pentru a pune în evidenţă lungimea iniţială L şi lungimea după montaj L  L . Rezultă
E   L  L  E 
 de unde se obţine expresia lungimii iniţiale L   L  L  . Înlocuind cu
E L  E  
valorile date în ipoteză rezultă
 2,1  10 5 
L     400,2  400,4 mm
 2,1  10  105 
5
Deci lungimea iniţială a barei poate fi în domeniul L  400,0  400,4 mm .
6.4 Aplicaţia 6.2

Se dă bara din figura de mai jos pentru care sunt cunoscute dimensiunile: h  10 mm ,
b  60 mm ,   10 mm . Să se determine procentul de creştere al tensiunii normale în
secţiunea slăbită (cu gaură) în raport cu tensiunea normală din secţiunea dreptunghiulară
b  h , fără a se considera efectul concentrării tensiunilor în secţiunea slăbită.
Figura 6.2 – Bară cu secţiune slăbită solicitată la întindere
Rezolvare
În secţiunea dreptunghiulară b  h aria secţiunii transversale este:

A1  b  h  60  10  600 mm2 .
În secţiunea slăbită aria secţiunii transversale este:
A2  b  h    h  60  10  10  10  500 mm2 .
Expresiile tensiunilor în cele două secţiuni sunt:
Întindere - 7
 P
  1  A

1
P
 2 
 A2
Creşterea tensiunii în secţiunea slăbită este dată de raportul:
P
 2 A2 P A1 A1 600
      1,2  120 %
1 P A2 P A2 500
A1
6.5 Aplicaţia 6.3

Se consideră bara din figura de mai jos pentru care sunt cunoscute: L  10 m , h  2  b ,
P  50 kN ,  a  80 MPa , E  2,1  10 5 MPa . Să se dimensioneze bara din condiţia de
rezistenţă la întindere h  ? , b  ? şi să se calculeze alungirea L  ? .
Figura 6.3 – Bară solicitată la întindere
Rezolvare
Relaţia de dimensionare din condiţia de rezistenţă la întindere este:

N
  a
A
În acest caz N  P . De aici rezultă
P 50  10 3
Anec    625 mm 2
a 80
Aria secţiunii transversale este:
A  h  b  2  b   b  2  b 2
2b
Egalând cele două expresii ale ariei rezultă

2  b 2  625 mm2
ceea ce duce la
8 – Întindere
625
b  17,677 mm  18 mm
2
Deci
h  2  b  2  18  36 mm
În acest caz, aria secţiunii transversale este:
A  h  b  36  18  648 mm2
P L
Din expresia legii lui Hooke pentru întindere  E rezultă expresia alungirii
A L
PL
L  .
EA
Folosind valorile calculate anterior, valoarea alungirii este:
50  10 3  10  10 3
L   3,674 mm
2,1  10 5  648
Poate fi calculată şi deformaţia
L 3,674 mm m
   3,674  10 4  367,4
L 10  10 3
mm m
6.6 Aplicaţia 6.4

Se dau F1  30 kN ,  Cablu  150 MPa ,  AB  80 MPa . Să se dimensioneze cablul de
secţiune circulară DCablu  ? şi bara AB AAB  ? , scripetul din stânga fiind sprijinit pe fiecare
parte a sa de câte o bară AB.
Figura 6.4 – Bară solicitată la întindere
Rezolvare
Izolând cei doi scripeţi rezultă următoarea schemă de calcul
Întindere - 9
Figura 6.5 – Izolarea celor doi scripeţi şi forţele aplicate asupra lor
Se observă că pentru scripetul din dreapta se poate scrie următoarea relaţie de

echilibru:
V i  0  2  F2  F1  0  F2  0,5  F1  F2  0,5  30  15 kN
N
Conform condiţiei de rezistenţă la întindere, avem     a . De aici rezultă aria
A
N
necesară Anec  .
a
Dimensionare cablu
Astfel, pentru cablu avem:

F2 15  10 3
Anec cablu    100 mm 2
 a cablu 150
Din STAS-ul pentru cabluri poate fi aleasă una dintre soluţiile:
1. de construcţie normală 6  7 , ACablu  107,1 mm2 , DSârmă  1,80 mm ;
2. de construcţie normală 6  19 , ACablu  108,3 mm2 , DSârmă  1,10 mm ;
3. de construcţie normală 6  37 , ACablu  112,0 mm2 , DSârmă  0,80 mm .
În general, pentru diametre mici ale scripeţilor sunt alese diametre mici ale sârmelor.
10 – Întindere
Dimensionare bară verticală AB
Ţinând cont că forţa F2 este echilibrată de două elemente de susţinere AB rezultă

relaţia de dimensionare la întindere:
1 F2 1 30 103 3000
Aef       187,5 mm2  188 mm2
2 a 2 80 16
6.7 Fenomenul concentrării tensiunilor în cazul solicitării de

întindere
Existe situaţii practice în care barele au variaţii rapide ale geometriei: orificii, salturi de
diametre, canale de pană, aceste zone numindu-se concentratori de tensiune. În aceste zone
tensiunile normale sunt nu sunt uniform distribuite, ca în cazul întinderii pure, apărând o
tensiune maximă, aşa cum se observă în figura de mai jos.
Figura 6.6 – Fenomenul de concentrare a tensiunilor în cazul solicitării de întindere
N
Dacă în cazul întinderii pure tensiunea normală este  t  , în cazul concentratorilor,
A
tensiunea maximă se calculează cu relaţia
N
 max   k   t   k  (6.16),
A
unde  k se numeşte coeficient de concentrare statică a tensiunilor.
Întindere - 11
Astfel, în cazul secţiunii 1 din figura anterioară avem solicitarea de întindere pură şi
 d 2
avem următoarele relaţii de calcul A1  , N1  F . Tensiunea normală datorată tracţiunii
4
N1
este  1t  .
A1
  d  2r 2
În secţiunea 2 avem următoarele relaţii de calcul A2  , N 2  F iar
4
N2
tensiunea normală datorată tracţiunii este  2t  . Tensiunea maximă datorată concentrării
A2
tensiunilor este  2 max   k   2t .
 d2
În cazul secţiunii 3 avem următoarele relaţii de calcul, A3   2  r  d , N 3  F iar
4
N3
tensiunea normală datorată tracţiunii este  3t  . Tensiunea maximă datorată concentrării
A3
tensiunilor este  3 max   k   3t .
 d2
În secţiunea 4 avem următoarele relaţii de calcul A4  , N 4  F iar tensiunea
4
N4
normală datorată tracţiunii este  4t  . Tensiunea maximă datorată concentrării tensiunilor
A4
este  4 max   k   4t .
În cazul unui concentrator, condiţia de rezistenţă este
N
 max   k   t   k    a (6.17)
A
Figura 6.7 – Exemple de variaţie a coeficientului de concentrare statică a tensiunilor în

cazul solicitării de întindere
12 – Întindere
Coeficientul de concentrarea statică a tensiunilor  k sunt date tabelar sau ca

diagrame în manuale specializate. În figura de mai sus este prezentată variaţia acestui
coeficient pentru două tipuri de concentrator. Există situaţii în care coeficientul  k poate fi
determinat prin calcul. Astfel, pentru concentratorul din secţiunea 3, figura 6.6 poate fi folosită
relaţia de calcul:
 d   2r 
 k 3  3  1  orificiu   3  1  3  (6.18)
 d   d 
6.8 Piese cu secţiuni variind în trepte

În practică barele sunt formate din tronsoane de dimensiuni diferite, având arii diferite.
Ca exemplu se consideră bara din figura de mai jos.
Figura 6.8 – Bară cu secţiunea variind în trepte
În cazul acestor bare, pentru fiecare interval “ i ” există câte o arie a secţiunii
transversale Ai , o forţă axială N i care rezultă din diagrama de forţe axiale, reprezentată în
figura următoare.
Figura 6.9 – Diagrama de forţe axiale pentru o bară cu secţiunea variind în trepte
Întindere - 13
Ni N L
Rezultă tensiunea  i  , alungirea Li  i i şi deformaţia
Ai Ei  Ai
Li Ni
i   (6.19).
Li Ei  Ai
Pentru o asemenea structură condiţia de rezistenţă se pune pentru toate intervalele
N
i  i a (6.20)
Ai
iar alungirea totală este suma alungirilor fiecărui interval, adică
NI
L   Li (6.21),
i 1
unde NI este numărul total de intervale.
6.9 Aplicaţia 6.5
Pentru bara din figura de mai jos se dau: L  0,3 m , A  200 mm2 , E  2,1  10 5 MPa ,
F  8 kN . Să se traseze diagrama de variaţie a forţei normale N şi să se determine
alungirea totală LAE  ? Să se calculeze tensiunea în secţiunea C.
Figura 6.10 – Bară de oţel cu secţiunea variind în trepte
Rezolvare
Trasarea diagramei de variaţie a forţei normale N
Se observă că bara este încastrată la capătul din stânga şi liberă la capătul din
dreapta. În acest caz se pleacă de la capătul liber către încastrare. Dacă în capătul liber
plasăm o forţă axială astfel încât aceasta să întindă bara (să o lungească) atunci se observă
F M
că aceasta este orientată în sensul axei X , deci obţinem regula de semne , ,
 axa  axa
F
semn  1 . Pentru trasarea diagramei de eforturi axiale folosim numai regula sau
 axa
condiţia de bun simţ tehnic care se referă la rolul forţei axiale (întindere sau compresiune).
14 – Întindere
Intervalul ED
În capătul liber este poziţionată forţa (de compresiune)  F , deci efortul axial este
N ED   F .
Figura 6.11 – Diagrama de forţe axiale pentru bara din figura anterioară
Intervalul DCB
În secţiunea D acţionează forţa axială de întindere  2F care se compune cu forţa din
capătul liber unde este poziţionată forţa (de compresiune)  F , deci efortul axial pe acest
interval este N DCB   F .
Intervalul BA
În secţiunea B acţionează forţa axială de compresiune  3F care se compune cu forţa
din secţiunea D unde există forţa de întindere  2F şi cu forţa din capătul liber unde este
poziţionată forţa (de compresiune)  F , deci efortul axial este N BA  2F .
N
Diagrama N este trasată ţinându-se cont de convenţia de reprezentare . Se
Z
verifică diagrama urmărind sensul de variaţie al acesteia (salturile) în secţiunile în care există
forţe concentrate.
Calculul alunigirii L AE
Alungirea totală L AE reprezintă suma alungirilor fiecărui interval:

4 4
N i  Li
L   Li  
i 1 i 1 Ei  Ai
Calculăm fiecare alungire Li .

Întindere - 15
Pe intervalul AB avem alungirea:

N L  2F  2L  4  8  10 3  300
L AB  AB AB    0,152 mm
E  AAB E  1,5 A 2,1  10 5  1,5  200
Pe intervalul BCD alungirea este:
 2 
F   2 L  L  8  10 3  8  300
N BCD  LBCD  3  3
LBCD     0,15 mm
E  ABCD EA 2,1  10  200
5
Pe intervalul DE calculăm alungirea care are valoarea:

N L  F  L  8  10 3  300
LDE  DE DE    0,06 mm
E  ADE EA 2,1  10 5  200
Alungirea totală este:
L  LAB  LBCD  LDE  0,152  0,15  0,06  0,062 mm
Tensiunea în secţiunea C este:
N F 8 103
    40 MPa .
A A 200
6.10 Piese de secţiune neomogenă

Se consideră cazul unei bare de secţiune neomogenă, prezentat în figura de mai jos.
Astfel, secţiunea este formată din două materiale având coeficienţii de elasticitate E1 ,
respectiv E 2 . Capătul din stânga al barei este încastrat iar în capătul din dreapta acţionează
forţa F care supune bara la solicitarea de întindere. Ambele materiale se deformează
identic, deci au alungirile egale:
L1  L2 (6.22).
Forţa F se împarte între cele două materiale în componentele N1 şi N 2 :
N1  N 2  F (6.23).
Figura 6.12 – Întindere piese de secţiune neomogenă, schemă de calcul
Din relaţiile (6.2) şi (6.22) rezultă
16 – Întindere
N1  L N 2  L
 (6.24).
E1  A1 E2  A2
Făcând rapoarte derivate rezultă
 F

N1  L N 2  L
 
N1  L  N 2  L

 N1  N 2   L

F L
(6.25).
E1  A1 E2  A2 E1  A1  E2  A2 E1  A1  E2  A2 E1  A1  E2  A2
Din această relaţie rezultă eforturile axiale în cele două materiale:
 E1  A1
 N1  F  E  A  E  A
 1 1
E2  A2
2 2
(6.26).
N 2  F 
 E1  A1  E2  A2
În continuare rezultă tensiunile din cele două materiale:
 N1 E1
  1  A  F  E  A  E  A

1 1 1 2 2
(6.27).
N2 E2
 2  F
 A2 E1  A1  E2  A2
Alungirea barei este
F L
L  (6.28).
E1  A1  E2  A2
Deformaţia barei este
L F
  (6.29)
L E1  A1  E2  A2
Aceasta poate fi calculată şi din legea lui Hooke:
1 2 F
  E       (6.30).
E1 E2 E 1 A1  E2  A2
Pentru o bară formată din NM materiale, relaţiile anterioare pot fi generalizate,
devenind:
E A
N i  F  NM i i (6.31),
 E j  Aj j 1
Ei
 i  F  NM (6.32),
E j 1
j  Aj
F L
L  NM
(6.33),
E
j 1
j  Aj
F
 NM
(6.34).
E
j 1
j  Aj
În cazul unor astfel de sisteme neomogene, proiectarea raţională se face astfel încât
rezistenţa admisibilă este atinsă simultan în toate materialele:
Întindere - 17
Ei
 i  F  NM ai (6.35),
E
j 1
j  Aj
La limită
Ei
 i  F  NM ai (6.36),
E
j 1
j  Aj
de aici rezultând relaţia

invariant
  
F ai
NM
 (6.37).
E
Ei
j  Aj
j 1
Rezultă condiţia ca tensiunea admisibilă să fie atinsă simultan în toate materialele:

 a1 a2 a j
  (6.38),
E1 E2 Ej
pentru toate materialele j  1 NM . Această condiţie este dificil de îndeplinit în ansamblul
condiţiilor de proiectare, dimensionarea unei astfel de structuri urmărind atingerea rezistenţei
admisibile numai într-unul dintre materiale, celelalte având tensiuni efective sub tensiunile
admisibile respective.
6.11 Piese supuse la dilatare împiedicată

Un sistem tehnic este supus atât la solicitări mecanice cât şi termice. Astfel, dacă o
bară este supusă la variaţii de temperatură, aceasta îşi modifică lungimea. Dacă dilatarea
acesteia este împiedicată de către un perete rigid, atunci în interiorul acesteia apare o forţă
axială de compresiune, deci tensiuni normale de compresiune care pot depăşi tensiunea
admisibilă.
În figura de mai jos este prezentat un astfel de caz, între capătul liber al barei şi perete
fiind interstiţiul  .
Figura 6.13 – Dilatare împiedicată, schemă de calcul

18 – Întindere
Dacă temperatura depăşeşte a anumită valoare, capătul liber al barei intră în contact
cu perete, provocând apariţia unui efort de compresiune N şi a tensiunii de compresiune
N
 .
A
Pentru a determina valorile efortului şi ale tensiunii, se studiază modul în care se
deformează structura.
În cazul în care peretele nu ar exista, bara s-ar dilata liber cu lungirea
L    L   (6.39),
unde  este un coeficient de dilatare termică liniară. Valori uzuale ale acestui coeficient sunt
date în tabelul următor:
Tabelul 6.1 - Coeficienţi de dilatare termică liniară

Materialul   C
 1
Oţel, oţel turnat, fontă 1112 10 6

Cupru 17  10 6
Bronz 18  10 6
Alamă 19  10 6
Aluminiu 24  10 6
Însă existenţa peretelui rigid produce scurtarea, comprimarea barei cu mărimea:

N L
LCP  CP (6.40).
EA
Între aceste mărimi şi interstiţiul  există relaţia:
L    LCP (6.41).
Din această relaţie rezultă
LCP  L   (6.42).
Făcând înlocuirile rezultă
N CP  L
   L     (6.43).
EA
Rezultă efortul axial
EA
N CP    L       (6.44)
L
şi tensiunea
   L      
N CP E
 CP  (6.45).
A L
Punând condiţia de rezistenţă  CP   a , rezultă
  L      E   a (6.46).
L
Din această relaţie rezultă condiţia de limitare a temperaturii la care poate fi supusă
piesa:
Întindere - 19
1   1   
    L       (6.47).
 L E   E L
Dilatarea împiedicată este întâlnită în cazul releelor, însă poate avea şi consecinţe
dezastruase, în acest sens fiind amintit cazul halelor industriale în care au loc incendii sau
apariţia fenomenului de pierdere a stabilităţii elastice.
Figura 6.14 – O posibilă consecinţă a dilatării împiedicate: apariţia fenomenului de

pierdere a stabilităţii elastice
În figura de mai sus este prezentat cazul unor şine de cale ferată care, datorită
temperaturilor mari din timpul verii şi a dilatării împiedicate, îşi pierd stabilitatea elastică.
Fenomenul de pierdere a stabilităţii elastice va fi prezentat separat, într-un capitol viitor.
6.12 Aplicaţia 6.6

Se dă bara din figura de mai jos fabricată dintr-un material care are următoarele
proprietăţi:  a  126 MPa ,   12 106 grd 1 , E  2,1  10 5 MPa . Bara are lungimea
L  2000 mm iar interstiţiul până la peretele din dreapta este   1,2 mm . Să se calculeze
valoarea maximă a variaţiei de temperatură T pe care o poate suporta bara.
Figura 6.15 – Aplicaţie dilatare împiedicată
Rezolvare
Dacă bara s-ar dilata liber, atunci „alungirea‟ totală ar fi   T  L .

20 – Întindere
Însă bara se dilată liber numai până ocupă interstiţiul  , iar apoi, datorită peretelui din
dreapta apare o forţă de compresiune N care împiedică apariţia unei alungiri L .
Plecând de la expresia legii lui Hooke (cunoscută în această formă încă de la orele de
N L N L
fizică din liceu)  E rezultă expresia deplasării L  .
A
 L EA
 
Relaţia geometrică dintre deplasări devine   T  L    L .

N L
De aici rezultă   T  L    .
EA
N
Înlocuind   şi considerând că se ajunge la starea limită de încărcare, adică
A
L  
   a , rezultă   T  L     a  . Prelucrând expresia rezultă   T   a
E L E
Deci variaţia de temperatură poate fi calculată cu expresia:
1  a 
T 
  
 L E 
Făcând înlocuirile rezultă valoarea maximă a variaţiei de temperatură:
1  1,2 126 
T       100  C
5 
12  10 6  2000 2,1  10 
6.13 Aplicaţia 6.7

Pentru ansamblul de două bare din figura de mai jos se dau: L1  1 m , L2  1 m ,
  3 mm , D1  2  d , D2  d , E Alu min iu  1,1  10 5 MPa , ECupru  1,3  10 5 MPa ,
 Alu min iu  23  10 6 grd 1 ,  Cupru  17  10 6 grd 1 . Să se calculeze tensiunile normale care apar
în cele două bare dacă acestea sunt supuse la o variaţie de temperatură T  100 C .
Figura 6.16 – Aplicaţie: două bare din materiale diferite

supuse la dilatare împiedicată
Întindere - 21
Rezolvare
Dacă cele două bare s-ar dilata liber, atunci variaţia lungimii acestora ar fi
 Al  T  LAl   Cu  T  LCu . Însă după dilatarea liberă în domeniul interstiţiului  , cele două
piese intră în contact şi, datorită continuării tendinţei de dilatare, în cele două piese din
materiale diferite apare fenomenul de compresiune.
Notând cu indicele “ Al ” mărimile care intervin în bara fabricată din aluminiu şi cu
indicele “ Cu ”mărimile care intervin în bara fabricată din cupru, relaţia geometrică dintre
deplasări este:
N L N L
 Al  T  L Al   Cu  T  LCu    Al Al  Cu Cu
E Al  AAl ECu  ACu
Ţinând cont că N Al  N Cu  N şi că LAl  LCu  L , relaţia anterioară devine:
 
   Al   Cu   T  L  
1 1
N  L   
 E Al  AAl ECu  ACu 
Rezultă expresia forţei axiale:
 
 Al   Cu   T  L 
N
 1 1 
  
 E Al  AAl ECu  ACu 
Tensiunea care apare în piesa fabricată din aluminiu este:

  Al   Cu   T     Al   Cu   T  
 
N L L
 Al  
AAl  A  Al AAl  1 1  AAl 
     
 E Al  AAl ECu  ACu  E Al ECu  ACu 
   2d 2
 Al
A   d2 A
Se observă că:  4 . Rezultă Al  4 , deci relaţia anterioară devine
A    d
2
ACu
 Cu 4
 Al   Cu   T  
 Al  L.
1 4

E Al ECu
Efectuând înlocuirile, rezultă:
23 10 6

 17  10 6  100 
3
1000  25,088 MPa
 Al 
1 4

1,1  10 1,3  10 5
5
Tensiunea care apare în piesa fabricată din cupru este:

N N AAl
 Cu     4   Al  4  25,088  100,351 MPa
ACu AAl ACu
 
 Al 4
22 – Întindere
6.14 Direcţii, tensiuni şi deformaţii principale

În cazul unei piese solicitate la întindere, tensiunile din secţiunea transversală sunt
 X   t ;  Z  0

  0
În cazul stării plane de tensiune direcţiile şi tensiunile principale pot fi determinate cu relaţiile
 1  2  XZ  
 1  arctg  ;  2  1 

2   X  Z  2
  X   
 1, 2
Z

1
 X   Z 2  4  XZ2
2 2
1  0 , pentru care  1   t şi  1   t

2  , pentru care  2  0 şi  2     t .
2
Figura 6.17 – Direcţii şi tensiuni principale în cazul solicitării de întindere
Odată cunoscute deformaţiile  t , tensiunea principală  1 rezultă folosind legea lui Hooke
 1  t E   t
În ceea ce priveşte tensiunile tangenţiale avem relaţiile

 
1'  1  ;  2'  1' 
4 2
şi
1
 X   Z 2  4  XZ2
 1, 2  
2
Întindere - 23
 t
1'  , pentru care  1 
4 2
3 
 2'  , pentru care  2   t
4 2
Figura 6.18 – Apariţia ruperii la întindere / compresiune
În figura anterioară sunt prezentate tensiunile care produc ruperea în cazul întinderii,
respectiv compresiunii.
6.15 Aspecte energetice

Barele fiind solicitate axial în domeniul liniar-elastic, pot fi asimilate cu arcuri elicoidale
încărcate cu forţa elastică F  k  x şi care acumulează energia potenţială
k  x 2 1 N  EA
EP    F   . În acest caz F  N , x    , k .
2 2 EA 0
Cu notaţiile din Rezistenţa Materialelor, energia potenţială de deformaţie elastică este
1 N2 

1 N2
U . Forma generală este U    dx .
2 EA 2 0 EA
Energia potenţială specifică U 1 este definită ca raport între energia potenţială de
N2
deformaţie elastică dU  dx al unui element de bară de lungime dx şi volumul
2 E  A
dU N2 N
elementar dV  A  dx . Rezultă U 1   . În funcţie de tensiunile normale   şi
dV 2  E  A 2
A
 1 2 1 E
deformaţiile   , rezultă expresiile U 1   , U1     , U1    2 .
 2E 2 2
24 – Întindere
6.16 Bare sub greutate proprie – solidul de egală rezistenţă la

întindere
Figura 6.19 – Bară sub greutate proprie
daN
 OL  7,85
dm 3
G  V   L  A
Din diagrama de forţe axiale se observă că solicitarea maximă este în secţiunea 1, unde:
N 1  F  G  F  L  A  
N 1 F
 1    L 
A A
 1   a
F
Pentru proiectare Anec 
a   L
Solidul de egală rezistenţă la întindere
Pentru un solid de egală rezistenţă

 a
în fiecare secţiune.
Întindere - 25
Figura 6.20 – Solid de egală rezistenţă la întindere
Din condiţia de rezistenţă rezultă că

F
A0  .
a
Creşterea de greutatea dG x în elementul dx aflat la distanţa x este:
dGx   Ax  dx   
 
Volumul barei
La limită, pentru ca bara în secţiunea x  dx să reziste la creşterea de greutate dG x , trebuie

să aibă o secţiune mărită cu dAx . Astfel, la limită
dG x
a  ,
dAx
deci
  Ax  dx dA      
 x     dx  ln  Ax      x  c .
dGx
dAx  
a a Ax   a  a 
Pentru a determina constanta de integrare ' c ', se observă că, la limită, avem condiţia
 x0

 Ax  A0  F .
 a
Rezultă că
 F 
c  ln   .
a 
Deci
 
 
    F      
ln  Ax      x  ln   , sau ln  x
A
  x
a  a    F     a 
   
   a  
26 – Întindere
  
  x
Ax  
Aplicând funcţia exponenţială asupra relaţiei anterioare rezultă e  a 
, sau
 F 
 
a 
  
 F    a x
Ax     e
a 
Din punct de vedere tehnologic este imposibil ca aria să aibă o variaţie exponenţială. Soluţia
constă în împărţirea barei în tronsoane, ca în figura următoare.
Figura 6.21 – Soluţie tehnologică de realizare a unui

solid de egală rezistenţă la întindere
Pe tronsonul L1 avem relaţia de echilibru:

F    L1  A1   a  A1
ceea ce permite determinarea ariei
F
A1  .
 a    L1
Similar, pe tronsonul L2 avem
F    L1  A1    L2  A2   a  A2 ,
de unde rezultă
F
F    L1 
F    A1  L1  a    L1  a  F    L1  F    L1  F a F
A2     În
 a    L2  a    L2  a    L1   a    L2   a    L1   a    L2 
general avem
F   an1
An  n
  a    Li 
i 1
Întindere - 27
L
În cazul particular în care toate tronsoanele au aceeaşi lungime, Li  , rezultă
n
F   an1
An  n
 L
 a    
 n
Acesta este modelul teoretic al tijelor de foraj.
28 – Întindere
6.17 Instalaţii de ridicare

O mare parte din instalaţiile de ridicare sunt formate numai din elemente componente
solicitate la întindere. După cum se observă din figurile de mai jos, există o gamă largă de
sisteme tehnice care pot fi asimilate cu instaţiile de ridicare formate numai din elemente
solicitate la întindere.
Figura 6.22 – Sisteme tehnice cu elemente solicitate la întindere
Întindere - 29
6.17.1 Informaţii generale privind sistemele de ridicare
Un sistem de ridicare este format, de regulă, din elemente de elasticitate diferită.

Astfel, în cazul sistemelor de ridicare de la bordul navelor, elementul de mare rigiditate
poartă denumirea de bigă iar elementele elastice se numesc balansine. Există şi sisteme
care sunt formate numai din balansine. Spre deosebire de fire şi cabluri, balansinele pot
prelua şi efort de compresiune.
Figura 6.23 – Schemă de calcul pentru o instalaţie de ridicare cu element rigid (bigă) şi
element elastic (balansină)
Pentru schema de calcul din figura anterioară avem următoarele elemente de calcul:
 0  N  cos  LB  F  LB  N 
F
M B
cos 
Balansina se dimensionează ţinând cont de condiţia de rezistenţă şi rezultă:
30 – Întindere
N N 

Anec mm2    a MPa 
 ....
 d2 Anec
Anec   d  2
4 
Diametrul efectiv se alege din valorile standardizate, d ef  .... şi apoi se calculează aria
  d ef2
efectivă: Aef  .
4
N L
Alungirea balansinei este L  .
E  Aef
L N
Deformaţia balansinei se calculează cu relaţia   
L E  Aef
6.17.2 Calculul deplasărilor în sisteme de ridicare
Pentru a calcula deplasarea verticală reală  0 , este folosită metoda Mohr-Maxwell.

Etapele de calcul sunt următoarele:
1. Se consideră sistemul iniţial din care se păstrează elementele constructive ale acestuia
(geometrie, materiale, etc) şi se anulează sarcinile exterioare;
2. În punctul în care trebuie determinată deplasarea  0 se aplică o forţă unitară fictivă f  1 ,
pe direcţia şi în sensul acestei deplasări  0 ;
3. Sub acţiunea forţei unitare fictive f  1 în sistem apar efortul n şi lungirea fictivă   .
Efortul n este determinat folosind relaţia sau relaţiile de echilibru static. Pentru schema de
calcul anterioară, avem:
 0  n  cos  LB  1 LB  n 
1
M B
cos 
n L
Mai mult, lungirea fictivă   este    .
EA
4. Efortul real N , pe lungirea fictivă   efectuează lucrul mecanic
N n L
L N     N    
EA
Efortul fictiv n , pe lungirea reală  L efectuează lucrul mecanic
n N  L
Ln L   n   L 
EA
Se observă egalitatea expresiilor lucrului mecanic.
Deci, lucrul mecanic efectuat de efortul real N , produs de forţa reală F , pe o distanţă
egală cu lungirea fictivă   , produsă de forţa unitară fictivă f  1 (aplicată pe direcţia şi în
sensul deplasării de calculat) este egal cu lucrul mecanic efectuat de efortul fictiv n , produs
Întindere - 31
de forţa unitară fictivă f  1 , pe o distanţă egală cu lungirea reală  L , produsă de forţa reală
F.
Afirmaţia anterioară poartă denumirea de Teorema Reciprocităţii Lucrului Mecanic
sau Teorema lui Betti.
Rezultă că lucrul mecanic calculat anterior cu oricare dintre expresii este egal cu lucrul
mecanic efectuat de forţa unitară f  1 , pe o distanţă egală cu deplasarea reală  0 , produsă
de forţa reală F .
LN F     f 1   Ln f 1  L F    L f 10  F  
Lucrul mecanic produs de forţa unitară f  1 , pe o distanţă egală cu deplasarea reală  0
(produsă de forţa reală F ) este
L f 1 0  F    1  0 .
N n L
Deci  1  0 şi rezultă expresia deplasării reale
EA
N n L
0  .
EA
Ţinând cont de aspectele teoretice anterioare, poate fi identificată următoarea metodă

de calcul pentru determinarea deplasării unui punct pe o direcţie dată, aparţinând unei
structuri formate numai din elemente solicitate la întindere. Etape de calcul:
1. Se calculează efortul N creat de sarcinile exterioare Fi .
2. Considerându-se că încărcările exterioare sunt nule ( Fi  0 ), se aplică în punctul în care
trebuie determinată deplasarea, o forţă unitară f  1 , pe direcţia şi în sensul deplasării
căutate  .
3. Se calculează efortul fictiv n , corespunzător forţei unitare f  1 .
N nL
4. Se calculează deplasarea   .
EA
Pentru a calcula deplasarea unui punct al structurii, trebuie ţinut cont de
următoarele aspecte.
Deplasarea unui punct al unei structuri se produce pe o direcţie necunoscută, în
funcţie de sarcini şi de rigiditatea elementelor structurii. Metoda cea mai eficientă pentru a
determina deplasarea unui punct este de a calcula deplasarea verticală  V a acestui punct,
deplasarea orizontală  H , în continuare rezultând mărimea deplasării punctului
  V2   H2
şi direcţia deplasării faţă de direcţia verticală
 H 
  arctg   .
 V 
32 – Întindere
Figura 6.24 – Poziţionarea deplasărilor unui punct al structurii
Pentru a determina deplasarea verticală, respectiv orizontală se aplică metodologia de

calcul prezentată anterior care se bazează pe Teorema reciprocităţii lucrului mecanic, sau
Teorema lui Betti.
6.17.3 Sisteme static nedeterminate compuse numai din elemente elastice

solicitate la întindere
Există instalaţii de ridicare care pot fi modelate ca sisteme cu elemenete elastice

solicitate la întindere. Un caz curent întâlnit este cel al sistemelor static nedeterminate pentru
care numărul de necunoscute este mai mare decât numărul de relaţii de echilibru static.
Pentru a determina eforturile din bare, deci starea de tensiune din sistem, este folosită
o metodă specială de calcul, numită “metoda eforturilor”. Predarea metodei generale de
rezolvare presupune acumularea prealabilă a unui volum important de informaţii, pentru
acest tip particular de structuri cu elemente solicitate la întindere fiind folosită o prezentare ce
foloseşte un studiu de caz.
Se consideră următoarele tipuri de instalaţii de ridicare.
Întindere - 33
Figura 6.25 – Sistem de ridicare format dintr-o Figura 6.26 – Sistem de ridicare
bigă rigidă şi două balansine elastice format din trei balansine elastice
În fiecare dintre barele care formează sistemul, apar eforturile axiale N i . Aceste forţe
axiale, împreună cu sarcinile exterioare, în acest caz F , şi împreună cu eventualele reacţiuni
formează un sistem de forţe coplanare sub influenţa căruia sistemul este în echilibru.
Pentru sistemul din figura anterioară există 3 eforturi axiale N1 , N 2 , N 3 şi două relaţii
de echilibru static care se obţin izolând nodul în care acţionează sarcina F . Relaţiile de
echilibru sunt fie:

  Vi  0

  în cazul sistemelor formate numai din elemente elastice, sau
 H i  0

 M i
K
 0 în cazul sistemelor care conţin şi un element rigid (o bigă), cu K fiind notat
punctul în care este articulată biga. Pentru instalaţia de ridicare din figura anterioară avem
sens sens sens
trigonometric
     
trigonometric trigonometric
relaţia: M i
B
0  F 2
 AB
 1 N  BD  N 2  BC  N 2  BC | |  0 , unde AB  4L ,
sens orar
BD 
3 2
2
L , BC  2 L , BC | |  L . Rezultă relaţia 4 2 F 
3 2
2
N1  1  2 N 2  0 . 
Se observă faptul că avem un sistem simplu static nedeterminat, adică există un
singur efort necunoscut în plus faţă de numărul de ecuaţii de echilibru. Astfel, se alege efortul
care va fi considerat necunoscuta problemei, X .
Etapele mari în rezolvarea unei astfel de probleme sunt:
1. considerarea unui raport între ariile barelor în cazul problemelor de dimensionare sau
considerarea ariilor reale în cazul instalaţiilor reale;
2. determinarea eforturilor N i ;
3. proiectarea sau verificarea instalaţiei;
4. considerarea influenţei asupra stării de tensiune a efectelor corespunzătoare defectelor
de montaj sau a variaţiei temperaturii între momentul instalării şi cel al exploatării
instalaţiei.
Determinarea eforturilor N i se face cu ajutorul metodei eforturilor care presupune
parcurgerea următoarelor etape:
1. se anulează necunoscuta problemei, deci se consideră că X  0 ; în acest fel sistemul
static nedeterminat iniţial se transformă într-un sistem static determinat ce poartă
denumirea de “sistem de bază”;
2. se impune ca deplasarea totală pe direcţia şi în sensul necunoscutei să fie identică cu
cea din sistemul real iniţial.
Astfel, dacă notăm cu A nodul în care acţionează necunoscuta X , condiţia ca
deplasarea acestui nod sub acţiunea sarcinii F şi a necunoscutei X să fie identică cu cea
din sistemul real, se scrie sub forma
34 – Întindere
 A F , X   0
Deplasarea  A poate fi calculată pe baza principiului suprapunerii de efecte, ca sumă
a deplasărilor generate de fiecare forţă în parte.
 A F    A  X   0
Deplasarea  A F  reprezintă deplasarea calculată în sistemul de bază (static
determinat (în care X  0 )) pe direcţia şi în sensul efortului X , datorită sarcinii F .
Deplasarea  A  X  este deplasarea calculată în sistemul de bază pe direcţia şi în
sensul efortului X , datorat chiar acestuia.
Deplasarea  A F  este calculată cu ajutorul metodei Mohr-Maxwell cu relaţia:
NB
N i 0  ni  Li
10   ,
i 1 Ei  Ai
unde semnificaţiile mărimilor folosite sunt
1. N i 0 reprezintă eforturile din barele sistemului de bază datorate sarcinilor F ,
pentru X  0 ;
2. ni reprezintă eforturile din barele sistemului de bază datorate unei forţe
unitare f  1 care acţionează pe direcţia şi în sensul lui X , deci a unei
forţe X  1;
3. Li reprezintă lungimile barelor;
4. Ei sunt modulele de elasticitate longitudinală ale barelor;
5. Ai sunt ariile secţiunilor transversale ale barelor;
6. NB reprezintă numărul de bare elastice care formează sistemul de ridicare.
Eforturile ni corespunzătoare forţei unitare X  1 pot fi folosite pentru a calcula
deplasarea 11 pe direcţia şi în sensul forţei X , deplasare corespunzătoare forţei X  1.
Această deplasare este de “ X ” ori mai mică decât deplasarea  A  X  , deci avem relaţia:
 A X 
1
11 
X
Deplasarea 11 se calculează cu relaţia:
NB
ni2  Li
11  
i 1 Ei  Ai
Relaţia care exprimă suma deplasărilor generate de fiecare forţă în parte este
11  X  10  0 ,
relaţie care se numeşte ecuaţia canonică a metodei eforturilor.
Pentru a obţine rezultate corecte cu efort minim, pentru calculul coeficienţilor care
intervin în ecuaţia canonică, 11 şi 10 , se foloseşte un tabel de tipul celui de mai jos:
N i 0  ni  Li ni2  Li
Nr N i0 ni Li Ei  Ai  10 i 
Ei  Ai
 11 i  Ni
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA  kN 
Întindere - 35
1
2
3
 - - - - -
Este de dorit ca mărimile din tabel să fie exprimate literal, fapt care reduce volumul de
calcule, păstrează semnificaţia mărimilor care intervin, oferind posibiliatea de a evalua
ponderea pe care o are fiecare în sumele finale.
10
Din ecuaţia canonică a metodei eforturilor rezultă necunoscuta X   .
11
Pe baza principiului suprapunerii de efecte rezultă relaţiile pentru calculul eforturilor
din bare
Ni  Ni 0  ni  X ,
adică
 N1  N10  n1  X

 N 2  N 20  n2  X .
N  N  n  X
 3 30 3
6.17.4 Metoda geometrică

Metoda geometrică este folosită în cazul structurilor pentru care poate fi identificată o
relaţie geometrică între deplasări. Astfel, condiţiile de echilibru static împreună cu aceste
relaţii geometrice formează un sistem de ecuaţii compatibil determinat.
Metoda geometrică se aplică pentru sisteme simple. Dacă sistemele sunt complexe
pot rezulta ecuaţii în care apar şi unghiuri, fapt care face metoda ineficientă, chiar inoperantă
în comparaţie cu metoda Mohr-Maxwell.
În continuare sunt prezentate două probleme rezolvate prin metoda geometrică.
6.18 Aplicaţia 6.8

Se consideră sistemul de bare din figura de mai jos care modelează o instalaţie de
ridicare cu o bigă orizontală rigidă şi 3 balansine verticale deformabile. Toate barele sunt
fabricate din acelaşi material. Sistemul este articulat în punctul B, la extremitatea din stânga
şi este solicitat cu forţa verticală F poziţionată la extremitatea din stânga. Se dau următoarele
relaţionări între ariile secţiunilor transversale ale balansinelor: A1  A ; A2  2 A ; A3  3 A .
Să se calculeze tensiunile produse în cele 3 balansine verticale.
36 – Întindere
Figura 6.27 - Sistem de bare care modelează o instalaţie de ridicare
Rezolvare
Figura 6.28 - Notaţii ale punctelor în care sunt aplicate forţe
Se consideră următoarele notaţiile din figura de mai jos. În mod evident, balansinele sunt
supuse la întindere. Tensiunea care se produce are expresia:
N
 k  k , k  1 3
Ak
unde N k reprezintă forţa axială produsă în balansina „k‟ iar Ak reprezintă aria secţiunii
transversale.
Există 3 balansine, deci vom avea trei forţe axiale care trebuie determinate. În plus, în
articulaţia B apar două reacţiuni, una pe direcţia verticală şi una pe direcţie orizontală. Însă
nu există nici o forţă orizontală care încarcă sistemul, deci reacţiunea orizontală este nulă.
Întindere - 37
Figura 6.29 - Sistemul de forţe care încarcă biga orizontală rigidă
Deci necunoscutele problemei sunt: VB , N1 , N 2 , N 3 . Dispunem de două relaţii de

echilibru independente: o condiţie ca suma de forţe pe direcţie verticală să fie nulă şi o
condiţie ca suma de momente în raport cu un punct arbitrar ales să fie nulă. Numărul de
necunoscute este mai mare decât numărul de relaţii de echilibru, deci trebuie rezolvat un
sistem static nedeterminat. Aceste probleme se rezolvă fie prin metode specifice, fie sunt
puse condiţii suplimentare referitoare la modul în care se deformează structura. În acest caz,
problema fiind relativ simplă din punct de vedere geometric şi mecanic, poate fi intuită
poziţia, configuraţia structurii în stare deformată. În consecinţă pot fi deduse informaţii
suplimentare referitoare la deplasări, relaţii de calcul care completează sistemul de ecuaţii.
Deci metodologia de rezolvare este:
1. se pun condiţiile de echilibru;
2. se pun condiţiile referitoare la deplasarea sistemului;
3. se rezolvă sistemul de ecuaţii rezultat;
4. se calculează tensiunile.
Înainte de a urma aceste etape de calcul se observă în figura 4 modul în care se
deformează sistemul. Între deplasările  1 ,  2 ,  3 există două relaţii. Mărimile  1 ,  2 ,  3
conduc la determinarea necunoscutelor N1 , N 2 , N 3 . Fiind trei necunoscute şi două relaţii
între deplasări mai este necesară o singură relaţie de echilibru, relaţie care nu trebuie să
introducă şi necunoscuta VB . Această relaţie de echilibru este condiţia ca suma de momente
în jurul punctului B să fie nulă. Cu notaţiile din figura 3 această condiţie de echilibru se scrie:
Sens trigonometric Sens trigonometric Sens trigonometric
 5     
4L
  M B  0 VB  0  N1   L1  N 2   L2  N 3  L3  F  L4  0

 i 1  
L 2 L 3 L Sensorar
Rezultă că:
N1  L  N 2  2L  N3  3L  F  4L  0
Împărţind cu L relaţia anterioară, rezultă:
38 – Întindere
N1  2  N 2  3  N3  4  F (a)
În continuare, folosind informaţiile din figura 4, observăm modul în care se deformează
sistemul. Biga orizontală de mare rigiditate este articulată la extremitatea din stânga şi
solicitată cu o forţă verticală la extremitatea din dreapta. Bara are tendinţa de a se roti în jurul
extremităţii în care este articulată. Lungimea balansinelor verticale este mare în raport cu
deplasările  1 ,  2 ,  3 . Deci se poate considera că, într-o vecinătate a punctelor în care
acţionează asupra bigii, balansinele în stare deformată sunt paralele cu balansinele în stare
nedeformată.
Figura 6.30 - Schematizarea modului de deformare a structurii
În această ipoteză se formează o serie de triunghiuri asemenea. Astfel,

BC CC I L1 1 L 
BCC I ~ BDD I       1  2  2  1
BD DD I
L2  2 2  L  2
BC CC I L  L 
BCC I ~ BHH I    1  1  1  3  3  1
BH HH I
L3  3 3  L  3
Întindere - 39
Nk L
Dar, pentru o balansină oarecare „ k ‟ avem  E k sau, cu notaţiile din problemă
Ak Lk
Nk  E
 E k . Rezultă că N k   Ak   k
Ak h h
E E
Pentru k=1 avem N1  A1  1   A   
  N.
h A notat  h notatie
E E E
Pentru k=2 avem N 2   A2   2   2 A  2  4   A    4  N .
h   h
2 A  2
h
 
N
E E E
Pentru k=3 avem N 3   A3   3   3 A  3  9   A    9  N .
 
h 3 A 3 h h
 
N
Revenind la relaţia (a) avem:

N1  2  N 2  3  N 3  4  F 1  8  27   N  4  F 9  N  F N  F
1
    9
N 4 N 9 N 36
1 4 9
Rezultă forţele axiale: N1  N  F ; N 2  4  N  F ; N 3  9  N  F  F .
9 9 9
Deci:
 1
 N1  9 F
 4
N 2  F
 9
N  F
 3
N
Tensiunea normală este calculată cu relaţia  k  k ,k  1  3 .
Ak
1
F
N 1F
Pentru k=1 avem  1  1  9  .
A1 A 9 A
4
F
N2 9 2F 1F
Pentru k=2 avem  2     2  2  1 .
A2 2A 9 A 9A

1
N3 F 3F 1F
Pentru k=3 avem  3     3  3  1 .
A3 3 A 9 A 9
 A
1
Rezultă tensiunile:
 1F
 1 
 9 A
 2  2   1
  3  
 3 1

40 – Întindere
6.19 Aplicaţia 6.9

Se dau A1  A , A2  A , A3  A . Să se calculeze sub formă literală tensiunile care apar
în cele 3 balansine verticale de lungime h , fabricate din acelaşi material.
Figura 6.31 – Sistem de tip bigă-balansină
Rezolvare
În figura de mai jos este prezentat modul în care se deformează structura.
Întindere - 41
Figura 6.32 – Forţele din balansine şi modalitatea de deformare a sistemului
Se consideră că se poate aplica ipoteza micilor deformaţii. Astfel, datorită valorilor mici
ale alungirilor balansinelor se poate considera că balansinele au după deformare aceeaşi
direcţie verticală iniţială.
În continuare se observă că între forma iniţială nedeformată şi forma deformată se
formează o serie de triunghiuri asemenea, între laturile cărora pot fi scrise următoarele relaţii
de proporţionalitate
h1 h2 h3
  .
L 2 L 4 L
Notând h1  h rezultă următoarele relaţii între alungiri
h1  h

h2  2  h
h  4  h
 3
Împărţind relaţiile anterioare cu lungimea iniţială h şi identificând deformaţia ca raport
între alungire şi lungimea iniţială, rezultă
42 – Întindere
 h1 h
 1  h  h  
 h2 2  h
 2    2
 h h
  h3  4  h  4  
 3 h h
Conform ipotezei problemei, balansinele sunt fabricate din acelaşi material, pentru
care considerăm modulul de elasticitate longitudinală E . Înmulţim relaţia anterioară cu E şi
identificăm tensiunea normală ca fiind  i  E   i . Rezultă
 1  E   1  E   

 2  E   2  2  E     2   1
  E    4  E     4  
 3 3 1
În cazul solicitării de încovoiere pură, tensiunea normală reprezintă raportul dintre forţa
N
axială şi aria secţiunii transversale  i  i . Conform ipotezei problemei, ariile secţiunilor
Ai
transversale sunt A1  A , A2  A , A3  A . Înlocuind expresia tensiunii normale şi valorile
ariilor rezultă:

 N1 N
 1  A  A
 1

 N2 N2 N
 2    2
 A2 A A
 1
  N 3  N 3  4  N
 3 A3 A A

 1
Rezultă următoarele relaţii între forţele axiale:

 N1  N

N 2  2  N
N  4  N
 3
Punând condiţia ca bara să nu se rotească în jurul articulaţiei rezultă:
N1  L  N 2  2 L  
F  3L  N 3  4L  0
   
sens trigonometric sens orar
sens trigonometric sens trigonometric
Împărţind relaţia anterioară cu L  0 şi înlocuind expresiile forţelor axiale rezultă:

N  2N  2  F  3  4N  4  0
Rezultă:
21  N  3  F  0
Deci rezultă că
1
N  F.
7
De aici rezultă expresiile eforturilor axiale:
Întindere - 43
 1
 N1  7 F
 2
N 2  F
 7
N  F4

3
7
Tensiunile normale au expresiile:
 1
 F
N1 7 1F

 1    
 A1 A 7 A
 2
 F
N2 7 2F
 2     2 
 A2 A 7 A
 4
 F
N3 7 4F
 3     4 
 A3 A 7 A

6.20 Aplicaţia 6.10

Se dau F  8 kN , h  2 m, L  3 m, D1 Otel   10 mm , D2 Cupru  25 mm ,
EOtel  2,1  10 5 MPa , ECupru  1,15  10 5 MPa . Să se calculeze valoarea distanţei a  ? astfel
încât biga BC să se afle permanent în poziţie orizontală.
Figura 6.33 – Sistem de tip bigă-balansină
44 – Întindere
Rezolvare
Se consideră că iniţial biga BC este orizontală. Dacă după deformare biga BC este în
continuare orizontală, atunci alungirea din balansina de oţel este egală cu alungirea din
balansina de cupru:
LAB Otel   LCD Cupru
N L N
Conform legii lui Hooke avem E . Rezultă expresia alungirii L  L.
A L EA
Ţinând cont de egalitatea alungirilor rezultă:
L L
N AB Otel     N CD Cupru   
 L AB Otel    LCD Cupru
EOtel  AOtel ECupru  ACupru
Ştiind că balansinele au secţiunea circulară, ariile acestora se calculează cu relaţia:
  D2
A . Introducând expresiile ariilor în relaţia anterioară în care se simplifică
4
LAB Otel   LCD Cupru  L rezultă:
N AB Otel  N CD Cupru

       
E AB Otel      D12Otel   ECD Cupru     D22 Cupru 
 4    4  

Simplificând rezultă următoarea relaţie între eforturile care apar în balansine:
4
2
 E   D1 Otel  
N AB Otel    Otel      N CD Cupru
E  D 
 Cupru   2  Cupru 
Alte relaţii între eforturile din balansine pot fi obţinute punând condiţiile de echilibru.
Astfel, din condiţia ca biga să nu se rotească în jurul extremităţii B, rezultă condiţia:
 a b
a
MB  0   N CD Cupru  L  
 sens orar
F  a  0  N CD Cupru 
ab
F
sens trigonometric
Din condiţia ca biga să nu se rotească în jurul extremităţii C, rezultă condiţia:

 a b
b
MC  0   N AB Otel   L 

 
F b

 sens trigonometric
 0  N AB Otel  
ab
F
sens orar
a b
Introducând eforturile N CD Cupru  F şi N AB Otel   F în relaţia
ab ab
2 2
 E   D1 Otel      D 
N AB Otel    Otel      N CD Cupru rezultă b  F   EOtel    1 Otel    a  F .
E    ab E   
 Cupru   D2 Cupru   Cupru   D2 Cupru  a  b
Simplificând cu
F b
şi aranjând convenabil expresia, rezultă 
EOtel  D12Otel   
ab a ECupru  D22 Cupru
.
 
Folosind relaţiile specifice rapoartelor derivate rezultă:
Întindere - 45

   
L
ba EOtel  D12Otel   ECupru  D22 Cupru


 
.
a ECupru  D22 Cupru
Ţinând cont că L  a  b rezultă
a
E  D22 Cupru 
 L
Cupru
E Otel D 2
1 Otel    E Cupru  D22 Cupru
Înlocuind valorile numerice pentru mărimile literale din expresia anterioară rezultă
a
1,15 10  25 5 2
2,1 10  10   1,15 10

5 2 5
 25 2   3000  2321,669 mm
Observaţii:
1. În ipotezele problemei nu este necesară specificarea valorică a forţei F .
2. În ipotezele problemei nu este necesară specificarea valorică a lungimilor L AB Otel  ,
LCD Cupru ci este suficientă specificarea unei relaţii între ele.
Se consideră sistemul de bare articulate din figura de mai jos pentru care se dau: F  200 kN ;
L  4 m ;  a  100 MPa ; E  2.1105 MPa .
1. Să se determine eforturile care apar în bare N i  ?
2. Să se dimensionarea balansinele de secţiune circulară d i  ?
3. Să se calculeze tensiunile  i din balansine.
4. Să se calculeze deformaţiilor  i din balansine.
5. Să se calculeze alungirile Li .
6. Să se determine eforturile şi tensiunile care apar datorită unui defect de montaj având valoarea
L  1 mm pentru fiecare din barele care formează sistemul.
7. Să se determine eforturile şi tensiunile care apar datorită unei variaţii de temperatură între montaj
şi exploatare având valoarea de T  50 C , barele fiind fabricate din oţel, deci având coeficientul de
dilatare termică liniară de:  OTEL  12  10 6  C
 1
;
8. Ţinând cont de tensiunile calculate, să se concluzioneze cu privire la starea de tensiune din
structură (tensiuni maxime care apar, soluţii pentru minimizarea tensiunilor, etc.).
46 – Întindere
Figura 6.34 – Instalaţie de ridicare formată din 3 balansine
Calculăm lungimile barelor
Conform figurii anterioare, bara 3 are lungimea L .
 
În triunghiul dreptunghic format de barele 2 şi 3 avem relaţia cos 30  
L3
L2
 L2 
L3
 
cos 30
L3 2 2 3
 L2   L3  L.
3 3 3
2
 
În triunghiul dreptunghic format de barele 2 şi 1 avem relaţia cos 60  
L3
L1
 L1 
L3
 
cos 60 
L3
 L1   2 L3  2 L .
1
2

 L1  2 L
  L1  8000.0 mm
 2 3 
Rezultă  L2  L , adică  L2  4618.8 mm .
 3  L  4000.0 mm
L  L  3
 3

1. Determinarea eforturilor
Punem condiţiile de echilibru static pentru a determina relaţiile dintre necunoscute, adică
dintre eforturile din bare.
Întindere - 47
Figura 6.35 – Sistemul de forţe din sistemul de balansine
V i 0     
N1  sin 60  N 2  sin 30  F  0  N1 
2
3 1
 N2   F  0
2

3 N1  N 2  2 F  0
H i 0     
N1  cos 60  N 2  cos 30  N 3  F  0 
1
N1   N 2 
2 2
3
 N3  F  0 
N1  3 N 2  2 N 3  2 F  0
Rezultă sistemul
 3 N1  N2 2 F 0
 (6.101)
 N1  3 N2  2 N3 2 F 0
1.1. Se consideră drept forţă necunoscută efortul N1  X .
Din prima relaţie (6.101) rezultă N 2  2 F  3 N1  N 2  2 F  3 X .

Din cea de a doua relaţie (6.101) rezultă 2 N 3  2 F  N1  3 N 2 
 
2 N 3  2 F  N1  3 2 F  3 N1  2 N 3  2 F  N1  2 3 F  3 N1  2 N 3  2 1  3 F  2 N1  
 
 N 3  1  3 F  N1 .
 N1  X

Rezultă eforturile  N 2   3 X  2 F
 N  X  3 1 F
 3  
X  0
Pentru a calcula eforturile din sistemul de bază se fac înlocuirile  şi rezultă
F  F
 N10  0

 N 20  2 F
N   3 1 F
 30  
48 – Întindere
 n1  1
X  1 
Pentru a calcula eforturile fictive datorate forţei unitare se fac înlocuirile  şi rezultă n 2   3
F  0 n  1
 3
Se calculează coeficienţii din ecuaţia canonică a metodei eforturilor
Ei  Ai
 11 i  Ni
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA  kN 
L
1 0 1 2L 2 EA 0 1 N1  X
EA
2 3 FL L
2 2F  3 L EA  4 2 3 N 2  N 20  n2  X
3 EA EA
3   3 1 F  1 L 2 EA 
 

3  1 FL 1 L
 N3  N30  n3  X
2 EA 2 EA
7  3 FL 3 4 3 L
 - - - - 
2

EA 2

EA
-
F L 3 1  7 3 F L
10  10 1  10 2  10 3  0  4 


 
EA  2  2 EA
L  1  3 4 3 L
11  11 1  11 2  11 3  1  2 3    
EA  2 2 EA
7 3 F L
 
 2 EA  7  3  F  0.879 519 748 F
11  X  10  0  X   10  
11 3 4 3 L 3 4 3

2 EA
Eforturile N 2 şi N 3 se determină fie folosind relaţiile din tabel, fie înlocuind X în relaţiile din
sistemul de ecuaţii anterior.
 N1  X  0.879 519 F  N1  0.879 519 F
 
 N 2  N 20  n2  X   3 X  2 F  0.476 627 F   N 2  0.476 627 F
 3 30 3  
 N  N  n  X  X  3  1 F  0.147 468 F  N  0.147 468 F
 3
1.2. Se consideră drept forţă necunoscută efortul N 2  X .
2 3 3
Din prima relaţie (6.101) rezultă 3 N1  2 F  N 2  N1  F N2 .
3 3
Întindere - 49
Din cea de a doua relaţie (6.101) rezultă 2 N 3  2 F  N1  3 N 2 

2 3 3  2 3 3
2 N 3  2 F   F N 2   3 N 2  2 N3  2 F  F N2  3 N2 
 3 3  3 3
2 N3 
2 3 3 1 F

2 3
N 2  N3 
3 3 1
F
3
N2
 
3 3 3 3
 3 2 3
 N1   X F
 3 3
Rezultă eforturile  N 2  X

 N3  
3
X
3 3 1
F
 
 3 3
X  0
F  F
 2 3
 N10  F
 3
 N 20  0

 N 30 

3 3 1
F

 3
 3
 n1  
 3
X  1 
Pentru a calcula eforturile fictive datorate forţei unitare se fac înlocuirile  şi rezultă n2  1
F  0 
n   3
 3 3

N n L ni2  Li
Nr N i0 ni Li Ei  Ai  10 i  i0 i i
Ei  Ai
 11 i  Ni
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA  kN 
2 3 3 2 FL 1 L
1 F  2L 2 EA    N1  N10  n1  X
3 3 3 EA 3 EA
2 3 2 3 L N2  X
2 0 1 L EA 0 
3 3 EA
3

3 3 1
F
 
3
L 2 EA 
3  1 FL

1 L
 N3  N30  n3  X
3 3 6 EA 6 EA
3  3 FL 3 4 3 L
 - - - - 
6 EA 6

EA
-
50 – Întindere
F L 2 3 1  3 3 F L
10  10 1  10 2  10 3    0 



EA  3 6  6 EA
L 1 1  3 4 3 L
11  11 1  11 2  11 3   2 3  
EA  3 6 6 EA
3 3 F L

10 6 EA  3  3  F  0.476 627109 F
11  X  10  0  X   
11 3 4 3 L 3 4 3

6 EA
Eforturile N1 şi N 3 se determină fie folosind relaţiile din tabel, fie înlocuind X în relaţiile din
 3 2 3
 N1  N10  n1  X   N2  F  0.879 519 F  N1  0.879 519 F
 3 3 
 N 2  X  0.476 627 F   N 2  0.476 627 F

 N 3  N 30  n3  X  
3
N2 
3 3 1 
F  0.147 468 F
  N  0.147 468 F
 3
 3 3
1.3. Se consideră drept forţă necunoscută efortul N 3  X .
Înmulţind prima relaţie (6.101) cu  3 rezultă  



 3   3  N1    3  N 2  0  N3   2  3  F 0
.
 N1  3  N2  2  N3   2 F 0
Adunând cele două relaţii rezultă
 3  1 N1  0  N 2  2  N3  2 
3  F  2  F  0   2  N1  2 N 3  2  3  1  F  0  
 N1  N 3   
3  1  F  0  N1  N3  1  3  F  
Înmulţind cea de a doua relaţie (6.101) cu  3 rezultă  
 3  N1  N2  0  N3   2 F 0

 
  3  N1  
3   3  N2    
2   3  N3   2  
3 F 0
Adunând cele două relaţii rezultă

0  N1  1  3  N 2  2 3  N3  2 3  2  F  0   
2  N 2  2 3  N3  2  1  3  F  

N 2   3  N3  1  3  F 
 N1  X  3  1  F  

Rezultă eforturile  N 2   3 X  3  1  F  
N  X
 3
 
 N10  3  1  F
X  0

 
 N 20  3  1  F
F  F N  0
 30
Întindere - 51
 n1  1
X  1 
Pentru a calcula eforturile fictive datorate forţei unitare se fac înlocuirile  şi rezultă n2   3
F  0 n  1
 3
Ei  Ai
 11 i  Ni
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA  kN 
1  3 1 F  1 2L 2 EA  3 1 
FL
EA
 1
L
EA
N1  N10  n1  X
2  3 1 F   3
2 3
L EA  2  3 1   EA
FL
2 3
L
EA
N 2  N 20  n2  X
3
1 L
3 0 1 L 2 EA 0  N3  X
2 EA
 - - - -   3 1   EA
FL 3 4 3 L
 -
2 EA
10  10 1  10 2  10 3 

FL
EA
     
3 1  2  3 1  0   3 1   FEAL
L  1  3 4 3 L
11  11 1  11 2  11 3  1  2 3    
EA  2 2 EA
  3 1    F L
EA  2  3  1  F  0.147 468 F  
11  X  10  0  X   10  
11 3 4 3 L 3 4 3

2 EA
 
 N1  N10  n1  X  3  1  F  1  X  0.879 519 F  N1  0.879 519 F

 
 N 2  N 20  n2  X  3  1  F  3  X  0.476 627 F

  N 2  0.476 627 F
 N  X  0.147 468 F  N  0.147 468 F
 3  3
Se observă că se obţin aceleaşi valori ale eforturilor, indiferent de efortul ales drept
necunoscută a problemei.
Rezultă următoarele expresii ale eforturilor din balansine
52 – Întindere
 7 3
 N1  F
 3 4 3  N1  0.879 519 F
 3 3 
N 2  F , deci  N 2  0.476 627 F
 3 4 3  N  0.147 468 F
 1  3  3
 N3  2  F
 3 4 3
 N1  175.904 kN

Pentru F  200 kN rezultă valorile  N 2  95.325 kN
 N  29.494 kN
 3
2. Dimensionare
N N
Condiţia de rezistenţă este     a . Rezultă aria A 
A a
175.904 103
1.  A1 
N1
  879.52 mm2
2  a 2 100
95.325 103
2.  A2 
N2
  953.25 mm2
a 100
29.494 103
3.  A3 
N3
  147.47 mm2
2  a 2 100
A  max  A1 ,  A2 ,  A3   max 879.52, 953.25, 147.47  953.25 mm2
 d2 A
Pentru balansinele având secţiunea de formă circulară, rezultă A   d 2
4 
 A1 2  953.25
 d1  2 2  49.27 mm  50 mm
  
 A2 953.25
d 2  2 2  34.84 mm  35 mm .
  
 A3 2  953.25
 d3  2 
2

 49.27 mm  50 mm

 d1  50 mm

Deci valorile diametrelor balansinelor sunt d 2  35 mm iar ariile reale sunt
 d  50 mm
 3
   d12   502
 1
A    1963.49 mm2
 4 4
   d 22   352
 A2    962.11 mm2 .
 4 4
A    d 2
  502
3
  1963.49 mm2
 3 4 4
3. Calculul tensiunilor
Întindere - 53
N N 
Relaţia de calcul este  MPa  

A mm2 
 N1 175.904  103
 1    89.59 MPa
 A1 1963.49
 N 2 95.325  103
 2    99.08 MPa
 A2 962.11
 N 3 29.494  103
 3    15.02 MPa
 A3 1963.49
4. Calculul deformaţiilor
 mm    m 
Din legea lui Hooke  MPa   E MPa    rezultă   . Dacă  este în  atunci
 mm  E  m 
 m   MPa 
relaţia de calcul este     10 6
 m  E MPa 
  1 6 89.59 m
 1  10  106  426.62
 E1 2.1 10 5
m
 2 99.08 m
 2  106  106  471.81
 E2 2.1 10 5
m

  3 106  15 .02  m
  10 6
 71.52
2.1 10
3 5
 E3 m
5. Calculul alungirilor
L mm  m 
Deformaţia este   . De aici rezultă L    L . Dacă  este exprimat în 
L mm  m 
 m 
atunci relaţia de calcul este L mm      Lmm10 6 .
m
 L1  1  L1 106  426.62  8000 106  3.413 mm

L2   2  L2 10  471.81 4618.8 10  2.179 mm
6 6
 L    L 106  71.52  4000 106  0.286 mm

 3 3 3
6. Calculul eforturilor şi tensiunilor datorate defectelor de montaj
Pentru a monta o bară „ j ‟ care prezintă abaterea L j de la lungimea teoretică, asupra

sistemului trebuie aplicată forţa necunoscută X  N j , astfel încât deplasarea pe direcţia şi în sensul
efortului static nedeterminat să fie egală cu jocul de montaj  montaj . Această deplasare este exprimată
prin ecuaţia canonică a metodei eforturilor care are forma 11   X montaj  10   montaj .
54 – Întindere
Dacă sistemului nu este supus la încărcări mecanice şi termice, sau dacă acestea urmează a
fi considerate ulterior, pe baza principiului suprapunerii de efecte, atunci se poate considera că
10  0 . Ecuaţia canonică devine 11   X montaj   montaj .
 11 reprezintă deplasarea pe direcţia şi sensul efortului necunoscut X  N j , datorat unei forţe
NB n 2j  L j
fictive unitare f  1 , şi se calculează cu relaţia  11  E
j 1  Aj
, unde n j este efortul fictiv din bara
j
„ j ‟ datorat forţei unitare fictive.

 montaj
Rezultă efortul necunoscut  X montaj  , celelalte eforturi fiind calculate cu relaţiile
 11

  N1 montaj  
N10  n1   X montaj
 N j montaj
N 20  n2   X montaj . Tensiunile corespunzătoare sunt  j montaj 
 0
 N 2 montaj   .
 0
Aj
 N 3 montaj  N 30  n3   X montaj
 
0
Datorită faptului că defectele de fabricaţie duc la bare cu lungime mai mică sau mai mare,
jocul de montaj  montaj poate fi pozitiv sau negativ. Rezultă că tensiunile rezultate pot fi pozitive sau
negative. În situaţia în care nu se cunoaşte precis semnul jocului de montaj  montaj , atunci tensiunile
totale se calculează considerând tensiunile de montaj   j   montaj
.
Există situaţii în care anumite bare sunt montate pretensionat, aceasta ducând la tensiuni mai
mici în exploatare.
În continuare se va considera că fiecare dintre cele 3 balansine prezintă un joc de montaj

L  1 mm .
6.1 Se consideră că bara 1 are o lungime reală mai mică cu L1  1 mm faţă de lungimea teoretică
L1 , anterior determinată.
În acest caz sistemul de ecuaţii canonice se reduce la 11   X montaj   montaj , unde  montaj  L1
 N1  X

şi X  N1 . Această situaţie corespunde cazului 1.1 pentru care avem eforturile  N 2   3 X  2 F ,
 N  X  3 1 F
 3  
 n1  1
 3 4 3 L
situaţie pentru care au fost calculate valorile n2   3 şi deplasarea 11   . Datorită
n  1 2 EA
 3
faptului că balansinele au fost dimensionate, deci au o arie reală, efectivă, deplasarea 11 trebuie
recalculată.
Li ni2  Li
Nr ni Li Ei Ai  11 i 
Ei  Ai Ei  Ai
Întindere - 55
 mm   mm 
crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
1 1 2L 2.1105 1963.49 19.4018  106 19.4018  106
2 3
2  3 L 2.1105 962.11 22.8604 106 68.5814 106
3
3 1 L 2.1105 1963.49 9.7009 106 9.7009 106
 - - - - - 97.6841106
Rezultă necunoscuta
 montaj
 X montaj  
1
 10 237.081 N ,
11 97.6841106
 X montaj  10.237 kN .
Eforturile sunt
 N1 montaj  n1   X montaj  110.237  10.237 kN

 
N 2 montaj  n2   X montaj   3 10.237  17.731 kN
 N 
 3 montaj  n3   X montaj  110.237  10.237 kN
Tensiunile corespunzătoare sunt
 N1 montaj 10.237 103
  1 montaj    5.21 MPa
 A1 1963.49
 N 2 montaj  17.731103
 2 montaj    18.43 MPa
 A2 962.11
 N 3 montaj 10.237 103
 
 3 montaj    5.21 MPa
 A 3 1963 . 49
În acest caz sistemul de ecuaţii canonice se reduce la 11   X montaj   montaj , unde
 montaj  L2 şi X  N 2 . Această situaţie corespunde cazului 1.2 pentru care avem eforturile
 3
 3 2 3  n1  
 N1   X F  3
 3 3 
N 2  X , situaţie pentru care au fost calculate valorile n2  1 şi deplasarea

 N3  
3
X

3 3 1
F
 
n   3
 3 3  3
 3
3 4 3 L
11   . Datorită faptului că balansinele au fost dimensionate, deci au o arie reală,
6 EA
efectivă, deplasarea 11 trebuie recalculată.
56 – Întindere
Li ni2  Li
Ei  Ai Ei  Ai
 mm   mm 
Crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
3
1  2L 2.1105 1963.49 19.4018  106 6.4672 10 6
3
2 3
2 1 L 2.1105 962.11 22.8604 106 22.8604 106
3
3
3  L 2.1105 1963.49 9.7009 106 3.2336 10 6
3
 - - - - - 32.5612 10 6
 montaj
1
 30 711.33 N ,
11 32.56126 10 6
 X montaj  30.711 kN .
Eforturile sunt
  3
 N1 montaj  n1   X montaj      30.711  17.731 kN

  3 

N 2 montaj  n2   X montaj  1  30.711  30.711 kN

  3
N 3 montaj  n3   X montaj      30.711  17.731 kN

  3 
 N1 montaj  17.731103
 
 1 montaj    9.03 MPa
 A 1 1963 .49
 N 2 montaj 30.711103
 2 montaj    31.92 MPa
 A2 962.11
 N 3 montaj  17.731103
 
 3 montaj    9.03 MPa
 A3 1963.49
şi X  N3 . Această situaţie corespunde cazului 1.3 pentru care avem eforturile

 N1  X  3  1  F   n1  1

  
 N 2   3 X  3  1  F , situaţie pentru care au fost calculate valorile n2   3 şi deplasarea
N  X n  1
 3  3
Întindere - 57
3 4 3 L
11   . Datorită faptului că balansinele au fost dimensionate, deci au o arie reală,
2 EA
efectivă, deplasarea 11 trebuie recalculată.
Li ni2  Li
Ei  Ai Ei  Ai
 mm   mm 
Crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
1 1 2L 2.1105 1963.49 19.4018  106 19.4018  106
2 3
2  3 L 2.1105 962.11 22.8604 106 68.5814 106
3
3 1 L 2.1105 1963.49 9.7009 106 9.7009 106
 - - - - - 97.6841106
 montaj
1
 10 237.081 N ,
11 97.6841106
 X montaj  10.237 kN .
Eforturile sunt
 N1 montaj  n1   X montaj  110.237  10.237 kN

 
N 2 montaj  n2   X montaj   3 10.237  17.731 kN
 N 
 3 montaj  n3   X montaj  110.237  10.237 kN
 N1 montaj 10.237 103
  1 montaj    5.21 MPa
 A1 1963.49
 N 2 montaj  17.731103
  
 2 montaj    18.43 MPa
 A2 962.11
 N 3 montaj 10.237 103
 
 3 montaj    5.21 MPa
 A 3 1963 . 49
7. Calculul eforturilor şi tensiunilor termice
Datorită variaţiei de temperatură T , lungimile balansinelor sistemului au tendinţa să se

modifice. Datorită faptului că barele sunt solidarizate, vor apare dilatări împiedicate, deci vor apare
eforturi în balansine. Problema este static nedeterminată şi este rezolvată prin metoda eforturilor.
58 – Întindere
Astfel, se consideră drept necunoscută static nedeterminată efortul  X T  N j   T

iar solicitarea este
dată de variaţia de temperatură T . Ecuaţia canonică este:
11 T   X T  10 T  0 . În acest caz 11 T  11  j . Deplasarea 10 T pe direcţia şi în sensul
N i 0 T  ni  Li
 
NB
forţei  X T  N j se calculează cu relaţia 10 T   , unde N i 0 T are expresia
T
i 1 Ei  Ai
NB
Ni 0 T  Ei  Ai   i  Ti . Rezultă relaţia 10 T   i  Ti  ni  Li .
i 1
10 T
Din ecuaţia canonică rezultă necunoscuta  X T  , celelalte eforturi fiind calculate
11

  N1 T  
N10  n1   X T
  N1 T  n1   X T
 0

cu relaţiile  N 2 T  N 20  n2   X T , adică  N 2 T  n2   X T . Tensiunile corespunzătoare sunt

 0  N   n   X 
 N 3 T  N 30  n3   X T  3 T 3 T
 
0
N 
 j T  j T .
Aj
7.1 Se consideră drept necunoscută static nedeterminată  X T  N1 T , caz întâlnit anterior pentru
 n1  1

care au fost calculate valorile n2   3 şi 11  97.6841  106 .
n  1
 3
Nr i Ti ni Li  i 0 T   i  Ti  ni  Li N i T
crt  C  
 1
 C

 mm mm kN 
1  T 1 2 L 2    T  L N1 T  n1  X
2  T  3
2 3
L  2    T  L N 2 T  n2  X
3
3  T 1 L 1   T  L N3 T  n3  X
 - - - -   T  L -
Întindere - 59
Rezultă că 10 T    T  L , deci
 X T 
10 T

  T  L

12 106  50 4000  24 568.993 N .
11 11 97.684110 6
 N1 T  n1   X T  1   24 568.993  24 568.993 N

 
Deci eforturile sunt N 2 T  n2   X T   3   24 568.993  42 554.745 N .
N   n   X   1   24 568.993  24 568.993 N
 3 T 3 T
 N1 T   24 568.993  12.51 MPa

  1 T 
 A1 1963.49

Tensiunile termice au valorile  2 T 
N 2 T  42 554.745  44.23 MPa
 A2 962.11
 N3 T  24 568.993
 3 T  A  1963.49  12.51 MPa
 3
7.2 Se consideră drept necunoscută static nedeterminată  X T  N 2 T , caz întâlnit anterior pentru
 3
 n1  
 3

care au fost calculate valorile n2  1 şi 11  31.0605  106 .

n   3
 3 3

crt  C  
 1
 C

 mm mm kN 
1  T 
3
2 L 
2 3
   T  L N1 T  n1   X T
3 3
2  T 1
2 3
L
2 3
   T  L N 2 T  n2   X T
3 3
3  T 
3
L 
3
   T  L N3 T  n3   X T
3 3
 - - - - 
3
3
   T  L -
Rezultă că  10 T  
3
   T  L , deci
3
 3  3
 
 3     T  L
  6

 3   12 10  50  4000
10 T
 X T         42 554.874 N .
11 11 32.5612 10 6
60 – Întindere
  3
 N1 T  n1   X T      42 554.874   24 569.068 N

  3 

Deci eforturile sunt  N 2 T  n2   X T  1  42 554.874   42 554.874 N .

  3
N 3 T  n3   X T      42 554.874   24 569.068 N

  3 
 N1 T  24 569.068
  1 T    12.51 MPa
 A 1 1963 .49
 N 2 T 42 554.874
Tensiunile termice au valorile  2 T    44.23 MPa
 A2 962.11
 N 3 T  24 568.068
 3 T  A  1963.49  12.51 MPa
 3
 n1  1

care au fost calculate valorile n2   3 şi 11  97.684110 6 .
n  1
 3
crt  C  
 1
 C

 mm mm kN 
1  T 1 2 L 2    T  L N1 T  n1   X T
2  T  3
2 3
L  2    T  L N 2 T  n2   X T
3
3  T 1 L 1   T  L N3 T  n3   X T
 - - - -   T  L -
Rezultă că 10 T    T  L , deci
 X T 
10 T

  T  L

12 106  50 4000  24 568.993 N .
11 11 97.684110 6
 N1 T  n1   X T  1  24 568.993  24 568.993 N

 
Deci eforturile sunt N 2 T  n2   X T   3   24 568.993  42 554.745 N .
N   n   X   1   24 568.993  24 568.993 N
 3 T 3 T
 N1 T   24 568.993  12.51 MPa

  1 T 
 A1 1963.49

Tensiunile termice au valorile  2 T 
N 2 T  42 554.745  44.23 MPa
 A2 962.11
 N3 T  24 568.993
 3 T  A  1963.49  12.51 MPa
 3
Întindere - 61
8. Consideraţii privind starea de tensiune din sistem
Starea de tensiune din balansine este prezentată în tabelul următor:
Nr Starea de 1 2 3
Crt Încărcare [MPa] [MPa] [MPa]
Încărcare nominală având
1 89.59 99.08 15.02
valoarea F  200 kN
Balansina 1 este mai scurtă cu
2 5.21 -18.43 5.21
L1  1 mm
3 -9.03 31.92 -9.03
L2  1 mm
4 5.21 -18.43 5.21
L3  1 mm
Variaţie de temperatură
5 -12.51 44.23 -12.51
T  50
Tensiunile datorate erorilor de montaj au fost calculate în ipoteza că elementele elastice sunt
mai scurte. Trebuie observat că în ipoteza că balansinele sunt mai lungi semnele tensiunilor rezultate
se schimbă.
Se observă că tensiunea maximă este în balansina 2, valoare foarte apropiată de tensiunea
admisibilă:  2  99.08 MPa   a  100 MPa . Scăderea tensiunii nominale din balansina 2 se poate
face folosind o pretensionare fie folosind o balansină 1 mai scurtă cu L1  0.5 1.0 mm . Valorile
mai mici corespund unei creşteri mai mici a tensiunii în balansina 2.
O variaţie de temperatură creşte tensiunea în balansina 2, fapt care duce la depăşirea
tensiunii admisibile. Pentru a nu fi depăşită tensiunea admisibilă fie structura trebuie reproiectată
ţinând cont de toate încărcările, fie trebuie redusă sarcina nominală, dacă structura este deja
proiectată.
În mod ideal tensiunile în cele trei balansine trebuie să fie cât mai mari şi cât mai apropiate ca
valori una faţă de cealaltă, pentru a avea o proiectare optimă a structurii. Pentru acesastă structură se
observă că tensiunea în balansina 3 este de 6 ori mai mică decât tensiune din balansina 1, deci
există rezerve de proiectare.
În situaţiile în care balansinele sunt supuse la compresiune, este de dorit ca acestea să fie
verificate la flambaj, fenomen de pierdere a stabilităţii elastice.

Se consideră sistemul de bare articulate din figura de mai jos pentru care se dau: P  200 kN ;
L  3 m ;  a  100 MPa ; E  2105 MPa .
2. Să se dimensionarea balansinele de secţiune pătrată ai  ?
3. Să se calculeze tensiunile  i din balansine.
62 – Întindere
4. Să se calculeze deformaţiilor  i din balansine.

5. Să se calculeze alungirile Li .
7. Să se determine eforturile şi tensiunile care apar datorită unei variaţii de temperatură între montaj
 1
;
Figura 6.36 – Instalaţie de ridicare formată din 3 bigi
Calculăm lungimile barelor
Conform figurii anterioare, bara 1 are lungimea L .

Barele 2 şi 1 reprezintă ipotenuza, respectiv cateta opusă unghiului de 30o dintr-un triunghi
dreptunghic, deci va avea lungimea 2 L
Bara 3 reprezintă cateta opusă unghiului de 60° dintr-un triunghi dreptunghic de ipotenuză
2 L , deci va avea lungimea 2L2  L2  3L2  3 L .
 L1  L  L1  3000 mm
 
Rezultă  L2  2 L , adică  L2  6000 mm .
L  3 L  L  5196.152 mm
 3  3
1. Determinarea eforturilor
Punem condiţiile de echilibru static pentru a determina relaţiile dintre necunoscute, adică
dintre eforturile din bare.
Întindere - 63
Figura 6.37 – Sistemul de forţe din sistemul de balansine
 0  N1  N 2  sin 30   P  0  N1 
1
V i
2
N 2  P  0  2 N1  N 2  2 P  0
H i  
 0  N1  N 2  cos 30  P  0  N1 
2
3
N 2  P  0  2 N1  3 N 2  2 P  0
Rezultă sistemul
2 N1  N2 2 P 0
 (6.101)
 3 N2  2 N3 2 P 0
1.1. Se consideră forţă drept necunoscută efortul N1  X .
Din prima relaţie (6.101) rezultă N 2  2 P  2 N1  N 2  2 P  2 X .

Din cea de a doua relaţie (6.101) rezultă 2 N 3  2 P  3 N 2  2 P  3 2 P  2 X .
 
2 N 3  2 P  2 3 P  2 3 X  2P 1  3  2 3 X  N 3  1  3 P  3 X  
 N1  X

Rezultă sistemul  N 2  2 X  2 P
 N  3 X  3 1 P
 3  
 N10  0
X  0 
Pentru a calcula eforturile din sistemul de bază se fac înlocuirile  şi rezultă  N 20  2 P
P P 
N   3 1 P
 30 
 n1  1
X  1 
Pentru a calcula eforturile fictive datorate forţei unitare se fac înlocuirile  şi rezultă n2  2
P0 n  3
 3
Ei  Ai
 11 i  Ni
Ei  Ai
64 – Întindere
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA  kN 
1 L
1 0 1 L 2 EA 0  N1  X
2 EA
PL L
2 2P 2 2L EA  8 8 N 2  N 20  n2  X
EA EA
3   3 1 P  3 3L EA 

3 3  1 PL

 3 3 L
 N3  N30  n3  X
2 EA 2 EA
13  3 3 PL 17  3 3 L
 - - - - 
2

EA 2

EA
-
10  10 1  10 2  10 3 

PL
0  8 

3  3 1 


13  3 3 P L

EA  2  2 EA
L 1 3 3  17  3 3 L
11  11 1  11 2  11 3   8  
EA  2 2  2 EA
13  3 3 P  L
 
 2 EA  13  3 3  P  0.819 788 P
11  X  10  0  X   10  
11 17  3 3 L 17  3 3

2 EA
Eforturile N 2 şi N 3 se determină fie folosind relaţiile din tabel, fie înlocuind X în relaţiile din
 N1  X  0.819 788 P  N1  0.819 788 P
 
 N 2  N 20  n2  X  2 X  2 P  0.360 422 P   N 2  0.360 422 P
 3 30 3 
 N  N  n  X  3 X  3  1 P  0.687 864 P   N  0.687 864 P
 3
1.2. Se consideră forţă drept necunoscută efortul N 2  X .
Din prima relaţie (6.101) rezultă 2 N1  2 P  N 2  N1  P  0.5 N 2  P  0.5 X .

3
Din cea de a doua relaţie (6.101) rezultă 2 N 3  2 P  3 N 2  N 3  P  X
2
 1
 N1   X  P
 2
Rezultă sistemul  N 2  X
 3
 N3   X P
 2
 N10  P
X  0 
Pentru a calcula eforturile din sistemul de bază se fac înlocuirile  şi rezultă  N 20  0
P P N  P
 30
Întindere - 65
 1
 n1  
 2
X  1 
Pentru a calcula eforturile fictive datorate forţei unitare se fac înlocuirile  şi rezultă n2  1
P0 
n   3
 3 2

Ei  Ai
 11 i  Ni
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA  kN 
1 1 PL 1 L
1 P  L 2 EA    N1  N10  n1  X
2 4 EA 8 EA
L
2 0 1 2L EA 0 2 N2  X
EA
3 3 PL 3 3 L
3 P  3L EA    N3  N30  n3  X
2 4 EA 8 EA
17  3 3 L

PL
- - - -   -
EA 8 EA
P L 1 3
10  10 1  10 2  10 3 
PL
  0    
EA  4 4 EA
L 1 3 3  17  3 3 L
11  11 1  11 2  11 3   2  
EA  8 8  8 EA
PL

 EA 8
11  X  10  0  X   10     P  0.360 422 P
11 17  3 3 L 17  3 3

8 EA

 N1  N10  n1  X  0.5 N 2  P  0.819 788 P  N1  0.819 788 P
 
 N 2  X  0.360 422 P   N 2  0.360 422 P
 3  N  0.687 864 P
 N 3  N 30  n3  X   N 2  P  0.687 864 P  3
 2
2 3 2 3
Din cea de a doua relaţie (6.101) rezultă 3 N 2  2 P  2 N3  N 2  P N3
3 3
66 – Întindere
2 3 2 3
Din prima relaţie (6.101) rezultă 2 N1  2 P  N 2  2 P  P N3 
3 3
2 N1 
2
3
3 3 P  
2 3
3
N 3  N1 
3 3
3
P
3
3
N3 .
 3 3 3
 N1  X P
 3 3
 2 3 2 3
Rezultă sistemul  N 2   X P
 3 3
N  X
 3

 3 3
 N10  P
 3
X  0  2 3
Pentru a calcula eforturile din sistemul de bază se fac înlocuirile  şi rezultă  N 20  P
P P  3
N  0
 30

X  1
Pentru a calcula eforturile fictive datorate forţei unitare se fac înlocuirile  şi rezultă
P0
 3
 n1 
 3
 2 3
n 2  
 3
n  1
 3

Ei  Ai
 11 i  Ni
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA  kN 
3 3 3 3  1 PL 1 L
1 P L 2 EA   N1  N10  n1  X
3 3 6 EA 6 EA
2 3 2 3 8 PL 8 L
2 P  2L EA    N 2  N 20  n2  X
3 3 3 EA 3 EA
3 L N3  X
3 0 1 3L EA 0 
2 EA
17  3 PL 17  3 3 L
 - - - - 
6

EA 6

EA
-
Întindere - 67
P L  3 1 8  17  3 P L
10  10 1  10 2  10 3  
   0    
EA  6 3  6 EA
L 1 8 3  17  3 3 L
11  11 1  11 2  11 3      
EA  6 3 2  6 EA
17  3 P  L
 
 6 EA  17  3  P  0.687 864 P
11  X  10  0  X   10  
11 17  3 3 L 17  3 3

6 EA
 3 3 3
 N1  N10  n1  X  P  X  0.819 788 P
 3 3  N1  0.819 788 P
 2 3 2 3 
 N 2  N 20  n2  X  P X  0.360 422 P   N 2  0.360 422 P
 3 3  N  0.687 864 P
 N  X  0.687 864 P  3
 3

Rezultă următoarele expresii ale eforturilor din balansine
 13  3 3
 N1  P
 17  3 3  N1  0.819 788 P
 8 
N 2  P , deci  N 2  0.360 422 P
 17  3 3  N  0.687 864 P
 17  3  3
 N3  P
 17  3 3
 N1  163.958 kN

Pentru P  200 kN rezultă valorile  N 2  72.085 kN
 N  137.573 kN
 3
2. Dimensionare
N N
A a
163.958 103
1.  A1 
N1
  819.788 mm2
2  a 2 100
72.085 103
2.  A2 
N2
  720.850 mm2
a 100
137.573 103
3.  A3 
N3
  687.865 mm2
2  a 2 100
68 – Întindere
A  max  A1 ,  A2 ,  A3   max 819.788, 720.850, 687.865  819.788 mm2
Pentru balansinele având secţiunea de formă pătrată, rezultă

 a1  A1  2  819.788  40.49 mm  41 mm

a2  A2  819.788  28.63 mm  29 mm .
 a  A  2  819.788  40.49 mm  41 mm
 3 3
 a1  41 mm  A1  a12  412  1681 mm2

 
Deci valorile laturilor sunt a2  29 mm iar ariile reale sunt  A2  a2  29  841 mm .
2 2 2
 a  41 mm  A  a 2  412  1681 mm2

 3  3 3
N
Relaţia de calcul este  
A
 N1 163.958 10 3
 1    97.53 MPa
 A1 1681
 N 2 72.085 10 3
 2    85.71 MPa
 A2 841
 N 3 137.573 10 3
 3    81.84 MPa
 A3 1681
  m 
Din legea lui Hooke   E   rezultă   . Dacă  este în  atunci relaţia de calcul
E  m 
 m   MPa 
este     10 6
 m  E MPa 
 1 97.53 m
  1  10  10 6  487.65
6
 E1 2 10 5
m
 2 85.71 m
 2  10 6  10 6  428.55
 E2 2 10 5
m
  81 .84 m
  3
 10 6
  10 6
 409.20
2 10
3 5
 E3 m
L  m 
Deformaţia este   . De aici rezultă L    L . Dacă  este exprimat în  atunci
L  m 
 m 
relaţia de calcul este L mm      Lmm10 6 .
 m 
Întindere - 69
 L1   1  L1 10 6  487.65  3000 10 6  1.463 mm


L2   2  L2 10  428.55  2  3000 10  2.571 mm
6 6
 3 3 3  
 L    L 10 6  409.20  3  3000 10 6  2.126 mm

fi considerate ulterior, pe baza principiului suprapunerii de eforturi, atunci se poate considera că
NB n 2j  L j
fictive unitare f  1 , şi se calculează cu relaţia  11  E , unde n j este efortul fictiv din bara
j 1 j  Aj

 montaj
 11

 N1 montaj  
 N j montaj

 
0
 N 
 2 montaj   N 20  n 2   X montaj . Tensiunile corespunzătoare sunt  j montaj  .
 0
A j
N 3 montaj  N 30  n3   X montaj
 
0
.

L  1 mm .
6.1 Se consideră că bara 1 are o lungime reală diferită cu L1  1 mm faţă de lungimea teoretică L1 ,
anterior determinată.
70 – Întindere
 N1  X  n1  1
 
 N 2  2 X  2 P , situaţie pentru care au fost calculate valorile n2  2 şi deplasarea
 N  3 X  3 1 P
 3   n  3
 3
17  3 3 L
11   . Balansinele au fost dimensionate, deci au o arie reală, efectivă. Relaţia
2 EA
anterioară are numai valoare teoretică, iar deplasarea  11 trebuie recalculată.
Li ni2  Li
Ei  Ai Ei  Ai
 mm   mm 
Crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
1 1 L 2  105 1681 8.92326 10 6 8.92326 10 6
2 2 2L 2  105 841 35.67182 10 6 142.68727 106
3 3 3L 2  105 1681 15.45554 106 46.36662 10 6
 - - - - - 197.97715 10 6
 montaj
1
 5 051.088 N ,
11 197.97715 10 6
 X montaj  5.051 kN .
Eforturile sunt
 N1 montaj  n1   X montaj  1  5.051  5.051 kN

N 2 montaj  n2   X montaj   2  5.051  10.102 kN
 N   
 3 montaj  n3   X montaj  3  5.051  8.749 kN
 N1 montaj 5.051103
 
 1 montaj    3.005 MPa
 A 1 1681
 N 2 montaj  10.102 103
 2 montaj    12.012 MPa
 A2 841
 N 3 montaj 8.749 103
 
 3 montaj    5.204 MPa
 A3 1681
Întindere - 71
 1
 1  n1  
 N1   X  P  2
 2 
N 2  X , situaţie pentru care au fost calculate valorile n2  1 şi deplasarea
 3 
 N3   X P n   3
 2  3
 2
17  3 3 L
11   . Deplasarea  11 este recalculată cu ajutorul tabelului
8 EA
Li ni2  Li
Ei  Ai Ei  Ai
 mm   mm 
crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
1
1  L 2  105 1681 8.92326 10 6 2.2308110 6
2
2 1 2L 2  105 841 35.67182 10 6 35.67182 10 6
3
3  3L 2  105 1681 15.45554 106 11.59165 106
2
 - - - - - 49.49428 10 6
 montaj
1
 20 204.353 N ,
11 49.49428 10 6
 X montaj  20.204 kN .
Eforturile sunt
  1
  N1 montaj  n1   X montaj      20.204  10.102 kN
  2

N 2 montaj  n2   X montaj  1  20.204  20.204 kN

  3
N 3 montaj  n3   X montaj      20.204  17.497 kN

  2 
 N1 montaj  10.102 103
 
 1 montaj    6.009 MPa
 A 1 1681
 N 2 montaj 20.204 103
 
 2 montaj    24.024 MPa
 A 841
N 3 montaj  17.497 103
2

 3 montaj    10.408 MPa
 A3 1681
72 – Întindere
 3 3 3  3
 N1  X P  n1 
 3 3  3
 2 3 2 3  2 3
N 2   X P , situaţie pentru care au fost calculate valorile n2   şi deplasarea
 3 3  3
N  X n  1
 3  3
 
17  3 3 L
11   . Deplasarea  11 este recalculată folosind valorile efective rezultate din
6 EA
dimensionare, cu ajutorul tabelului
Li ni2  Li
Ei  Ai Ei  Ai
 mm   mm 
Crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
3
1 L 2  105 1681 8.92326 10 6 2.97442 10 6
3
2 3
2  2L 2  105 841 35.67182 10 6 47.56242 10 6
3
3 1 3L 2  105 1681 15.45554 106 15.45554 106
 - - - - - 65.99238 10 6
 montaj
1
 15153.265 N ,
11 65.99238 10 6
 X montaj  15.153 kN .
Eforturile sunt
  3
 N1 montaj  n1   X montaj    15.153  8.749 kN

  3 
  2 3
N 2 montaj  n2   X montaj     15.153  17.497 kN

  3 

N 3 montaj  n3   X montaj  1 15.153  15.153 kN

Întindere - 73
 N1 montaj 8.749 103

 
 1 montaj    5.205 MPa
 A 1681
N 2 montaj  17.497 103
1

 2 montaj    20.805 MPa
 A2 841
 N 3 montaj 15.153 103
 
 3 montaj    9.014 MPa
 A3 1681
Datorită variaţiei de temperatură T , lungimile balansinele sistemului au tendinţa să se

Astfel, se consideră drept necunoscută static nedeterminată efortul  X T  N j T iar solicitarea este 
N i 0 T  ni  Li
 
NB
T
i 1 Ei  Ai
NB
i 1
10 T
11

  N1 T  
N10  n1   X T
  N1 T  n1   X T
 0

cu relaţiile  N 2 T  N 20  n2   X T , adică  N 2 T  n2   X T . Tensiunile corespunzătoare sunt

 0  N   n   X 
 N 3 T  N 30  n3   X T  3 T 3 T
 
0
N 
 j T  j T .
Aj
 n1  1

care au fost calculate valorile n2  2 şi 11  197.97715 10 6 .
n  3
 3
crt  C  
 1
 C

 mm mm kN 
1  T 1 L   T  L N1 T  n1   X T
2  T 2 2 L  4    T  L N 2 T  n2   X T
3  T 3 3L 3    T  L N3 T  n3   X T
74 – Întindere
 - - - - 0 -
  N1 T  0
10 T 
10 T  X T  0 . Deci eforturile sunt  N 2 T  0 iar
0
Rezultă că  0 , deci  
11 11  N   0
 3 T
  1 T  0

tensiunile termice sunt  2 T  0
   0
 3 T
 1
 n1  
 2
care au fost calculate valorile n2  1 şi 11  49.49428 10 6 .
 3
 n3  
 2
crt  C  
 1
 C

 mm mm kN 
1  T 
1
L
1
    T  L N1 T  n1   X T
2 2
2  T 1 2 L 2    T  L N 2 T  n2   X T
3  T 
3
3L
3
    T  L N3 T  n3   X T
2 2
 - - - - 0 -
  N1 T  0
10 T 
0
11 11  N   0
 3 T
  1 T  0

tensiunile termice sunt  2 T  0 .
   0
 3 T
 3
 n1 
 3
 2 3
care au fost calculate valorile n2   şi 11  65.99238 10 6 .
 3
n  1
 3

Întindere - 75
crt  C  
 1
 C

 mm mm kN 
1  T
3
L
3
   T  L N1 T  n1   X T
3 3
2  T 
2 3
2 L 4
3
   T  L N 2 T  n2   X T
3 3
3  T 1 3L 3    T  L N3 T  n3   X T
 - - - - 0 -
  N1 T  0
10 T 
0
11 11  N   0
 3 T
  1 T  0

tensiunile termice sunt  2 T  0 .
   0
 3 T
În concluzie, o aceeaşi variaţie de temperatură în toate balansinele nu produce tensiuni,

datorită geometriei structurii care nu duce la dilatări împiedicate.
  1  97.53 MPa

Tensiunile rezultate din încărcarea nominală au valorile  2  85.71 MPa . Se observă că
  81.84 MPa
 3
toate tensiunile sunt relativ apropiate de tensiunea admisibilă, deci structura este eficient proiectată.
În situaţia în care barele sunt mai scurte cu L  1 mm , pentru fiecare balansină în parte, apar
  1 L 0  6.0 MPa   1 L 0  3.0 MPa   1 L 0  6.0 MPa
 1
 2
 3
tensiunile  2 L1 0  24.0 MPa ,  2 L2 0  12.0 MPa ,  2 L3 0  24.0 MPa .
    
 3 L1 0  10.4 MPa  3 L2 0  5.2 MPa  3 L3 0  10.4 MPa
Variaţia de temperatură T în acest caz particular nu produce tensiuni termice, deci
  1 T  0

 2 T  0 .
   0
 3 T
În balansina 1 tensiunea maximă este atinsă în situaţia în care toate celelalte tensiuni sunt

1 L1 01 L3  0
  L1  0

pozitive, deci  1 Total  97.53  6  3  6  112.53 MPa . Acest caz, adică L2  0 ,
 
1 1 L2 0  L  0
 3
76 – Întindere
 
L1  0 L3  0  
2  1 
produce tensiunile  2 Total  
85.71   24   12   24  25.71 MPa
 
şi
2  2 L2 0
  L1  0 L3  0  
3  3 
 3 Total  
81.84  10.4  5.2  10.4  107.84 MPa .
 
3  3 L2  0
În balansina 2 tensiunea maximă este atinsă în situaţia în care toate celelalte tensiuni sunt

 2 L3  0
 2 L1 0
  L1  0

pozitive, deci  2 Total  85.71  24  12  24  145.71 MPa . Acest caz, adică L2  0 ,
 
2  2 L2 0  L  0
 3
 
L1  0 L3  0  
1  1 
produce tensiunile  1 Total  
97.53   6   3   6  82.53 MPa
 
şi
1 1 L2  0
  L1  0 L3  0  
 3    3  
 3 Total  
81.84   10.4   5.2   10.4  55.84 MPa .
 
 
3  3 L2  0
Pentru a obţine o pretensionare avantajoasă a sistemului de balansine se observă valorile
anterioare ale tensiunilor reţinând faptul că tensiunile datorate defectelor de montaj au fost calculate
pentru o valoare unitară a jocului de montaj.
Astfel, dacă balansina 2 este mai scurtă cu L2  0.5 mm , este produsă starea de tensiune
  1 L 0.5 mm  1.5 MPa
 2
  
 2 L2 0.5 mm  6.0 MPa , ceea ce conduce la starea de tensiune globală
 
 3 L2 0.5 mm  2.6 MPa
  1

    97 . 53     1.5  96.03 MPa
 1 Total 
 1 L2  0.5 mm
 2
  
  
 2 Total  85 . 71   6.0  91.71 MPa .
  2 L2  0.5 mm
 3
 
 3 Total 81.84   
     2.6   79.24 MPa

  3 L2  0.5 mm
Se observă faptul că scăderea tensiunii maxime, adică a tensiunii din balansina 1, se

realizează cu preţul creşterii mai rapide a tensiunii din balansina 2.
Întindere - 77
Tendinţa de scădere a tensiunii maxime din balansina 1 poate fi pusă în evidenţă pentru
  1 L 0.75 mm  2.25 MPa
 2
 
L2  0.75 mm , ceea ce conduce la tensiunile de montaj   2 L2 0.75 mm  9.0 MPa şi la
 
 3 L2 0.75 mm  3.9 MPa
  1 Total  93.78 MPa

tensiunile totale  2 Total  94.71 MPa .
 
 3 Total  77.94 MPa
Pe baza rezultatelor anterioare poate fi făcută o analiză de senzitivitate a tensiunilor totale în
funcţie de jocul de montaj care poate fi impus.
78 – Întindere
Se consideră instalaţia de ridicare din figura de mai jos.

Se dau: F  200 kN ; L  2 m ;  a  100 MPa ; E  2.1  10 5 MPa . Raza scripetelui se consideră
neglijabilă. Se cere:
2. Să se dimensionarea elementelor elastice de secţiune circulară d i  ?
3. Să se calculeze tensiunile  i din elementele elastice anterior dimensionate.
4. Să se calculeze deformaţiilor  i corespunzătoare tensiunilor anterior calculate.
5. Să se calculeze alungirile Li din elementele elastice.
7. Să se determine eforturile şi tensiunile care apar datorită unei variaţii de temperatură între instalare
 1
;
Figura 6.38 – Instalaţie de ridicare
Etapa 1 – Determinarea eforturilor
Calculăm lungimile barelor şi lungimile care intervin în ecuaţia de echilibru
BE 2  AB  4L  BE  2 2 L
Întindere - 79
3 2
BD 2  BD |  3L  BD  L
2
BC 2  BC |  2L  BC  2 L
BC ||  L
CC ||  L
CC |  BC  2L
3 2
DD |  BD  L
2
L1  AE  BE  2 2 L

L2  CC |  CC | |  2L  L  1  2 L 
 3 2
L  L  L1  4242.64 mm
Rezultă  1 2 ;  .

 L2  1  2 L
   L2  4828.42 mm
1. Punem condiţiile de echilibru static pentru a determina relaţiile dintre necunoscute, adică dintre
eforturile din bare
Figura 6.39 – Sistemul de forţe din instalaţia de ridicare
sens sens sens

trigonometric
    
trigonometric trigonometric
3 2
M i
B
0  2 
F
   N1  BD  N 2  BC  N 2  BC  0 ,
AB ||
unde AB  4L , BD 
2
L,
sens orar
BC  2 L , BC | |  L . Rezultă relaţia 4 2 F 
3 2
2
 
N1  1  2 N 2  0 .
1.1. Se consideră forţă drept necunoscută efortul N1  X .
80 – Întindere
Rezultă 1  2 N 2 4 2 F
3 2
2
N1 . Înmulţind relaţia cu  2 1  rezultă
N2  4 2  
3 2
2 1 F 
2
2 1 X .  
 N1  X

Rezultă sistemul 


N 2  4 2 2 1  F 
3 2
2
   
2 1  X
X  0
F  F
 N10  0

 N 20  4 2  2 1 F 
X  1
F  0
n1  1

 3 2
n2   2  2 1 
Ei  Ai
 11 i 
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA 
3 2 3 2 L
1 0 1 L 2 EA 0 
2 4 EA
2 
4 2 2 1 F   3 2
2
 2 1   2 1 L  EA 
 12 2  1   EA
FL 9
 2 1   EA
L
2
 - - - - 
 12 2  1   EA
FL 
3 7 2 6 L


4 EA
10  10 1  10 2 

FL
EA
   
0  12 2  1  12 2  1 
FL
EA

 37 2  6 L
  2  1 
L 3 2 9
11  11 1  11 2   
EA 4  2 4 EA 
10  12 2  1  
EA  16 2  1  F  1.669 557 F
 F L  
11  X  10  0  X   
11 3 7 2 6 L 7 2 6  
4 EA
Întindere - 81
Efortul N 2 se determină fie folosind suprapunerea de efecte, fie înlocuind X în relaţiile din
sistemul anterior.
 N1  X  1.669 557 F
  N  1.669 557 F
N  N  n  X  4 2
 2 20 2  2  1F  
 3 2
2
 2  1 1.699 557 F
   1
 N 2  0.849 778 F
  
Rezultă
3 2
2
 
N1  4 2 F  1  2 N 2 . Înmulţind relaţia cu 2 rezultă 3  N1  8  F  2 1  2  N 2 .  
Împărţind relaţia cu 3 rezultă N1   F 
8
3 3
2

1 2  N2 . 

 8
Rezultă eforturile  N1  3  F  3 1  2  X .
2
 

N 2  X
X  0  8
 N10  F
Pentru a calcula eforturile din sistemul de bază se fac înlocuirile  şi rezultă  3 .
F  F  N 20  0
X  1
F  0


n1   2 1  2
 3 . 
n2  1
Ei  Ai
 11 i 
Ei  Ai
 kN  m  m
crt kN   m  N 2
 mm 2  mm   EA   EA 
1
8
F 
2

1 2  3 2
L 2 EA 

4 1 2 F L

 3  2 2  2

L
3 3 2 3 EA 6 EA
2 0 1  2 1 L  EA 0  2 1   EA
L
 - - - - 

4 1 2 F L

 9 2  10 L

3 EA 6 EA
10  10 1  10 2 

F L  4 1 2


 0  

4 1 2 F L

 
EA  3  3 EA
82 – Întindere
11  11 1  11 2  


L  3 2 2  2
  
 9 2  10 L
2 1   
EA  6  6 EA

4 1 2 F  L 

11  X  10  0  X   10   3

EA  8 1  2  F  0.849 778 F  
11 9 2  10 L 9 2  10

 
6 EA
Efortul N1 se determină fie folosind suprapunerea de efecte, fie înlocuind X în relaţiile din
sistemul anterior.
 8  2
 N1  N10  n1  X  F  
 3


1  2   0.849 778 F   N  1.699 557 F
 1
 3   N 2  0.849 778 F
 N  X  0.849 778 F
 2
Rezultă următoarele expresii ale eforturilor

 N1 
16  2 1 
 
7 2 6
F
  N1  1.699 557 F

N  8  2 1 
, deci 
 N 2  0.849 778 F
 2 9  2  10
F

 N1  339.911 kN
Pentru F  200 kN rezultă valorile 
 N 2  169.955 kN
2. Dimensionare
N N
A a
339.911103
1.  A1 
N1
  1699.55 mm2
2  a 2 100
169.955 103
2.  A2 
N2
  1699.55 mm2
a 100
A  max  A1 ,  A2   max 1699.55, 1699.55  1699.55 mm2
 d2 A
Pentru balansinele având secţiunea de formă circulară, rezultă A   d 2
4 
 A1 2 1699.55
d1  2 2  65.78 mm  66 mm
 
 .
 d 2 A2 1699.55
2  46.52 mm  47 mm
 2  
Întindere - 83
d1  66 mm
Deci valorile diametrelor balansinelor sunt  iar ariile reale sunt
d 2  47 mm
   d12   66 2
 1A    3421.19 mm2
4 4
 .
 A2    d 2
  47 2

2
  1734.94 mm 2
4 4
N
Relaţia de calcul este  
A
 N1 339.91110 3
  1  A1

3421.19
 99.35 MPa

 2  N 2 169.955 10 3
  97.96 MPa
 A2 1734.94
  m 
Din legea lui Hooke   E   rezultă   . Dacă  este în  atunci relaţia de calcul
E  m 
 m   MPa 
este    10 6
 m  E MPa 

 1 99.35 m
  1  E 10  2.110 5 10  473.09 m
6 6
 1
2 97.96 m
 2  10 6  10 6  466.47
 E2 2.110 5
m
L  m 
Deformaţia este   . De aici rezultă L    L . Dacă  este exprimat în  atunci
L  m 
 m 
relaţia de calcul este L mm      Lmm10 6 .
m
L1   1  L1 10 6  473.09  4242.64 10 6  2.007 mm

L2   2  L2 10  466.47  4828.42 10  2.252 mm
6 6

84 – Întindere
fi considerate ulterior, pe baza principiului suprapunerii de eforturi, atunci se poate considera că
NB n 2j  L j
fictive unitare f  1 , şi se calculează cu relaţia  11  E
j 1  Aj
, unde n j este efortul fictiv din bara
j

 montaj
 11
N1 montaj  
N j montaj

N 
0
 N 20  n2   X montaj
. Tensiunile corespunzătoare sunt  
j montaj  .
 2 montaj  A j
 0
.

L  1 mm .
 N1  X




N2  4 2  
2 1  F 
3 2
2
 
2 1  X
, situaţie pentru care au fost calculate valorile
n1  1

şi deplasarea  11 

3 7 2 6 L 
 3 2
n2   2  2 1  4

EA
. Balansinele au fost dimensionate, deci au o
arie reală, efectivă. Relaţia anterioară are numai valoare teoretică, iar deplasarea  11 trebuie
recalculată.
Li ni2  Li
Ei  Ai Ei  Ai
Întindere - 85
 mm   mm 
crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
3 2
1 1 L 2.1  105 3421.19 5.90527 10 6 5.90527 10 6
2
2 
3 2
2
2 1  1 2  L 2.1  105 1734.94 13.25260 106 10.23206 106
 - - - - - 16.13733 10 6
 montaj
1
 61968.12 N ,
11 16.13733 10 6
 X montaj  61.968 kN .
Eforturile sunt
N1 montaj  n1   X montaj  1  61.968  61.968 kN
N 
 2 montaj  n2   X montaj   0.878 679  61.968  54.450 kN
 N1 montaj 61.968 103
 
 1 montaj    18.11 MPa
 A1 3421.19
 N 2 montaj  54.450 103
     31.38 MPa
 2 montaj A2 1734.94

3 3

 N1  8  F  2 1  2  X
 , 
situaţie pentru care au fost calculate valorile

n1   2 1  2
 3
  şi

 2
N  X 
 2
n  1
9 2  10 L
deplasarea 11   . Balansinele au fost dimensionate, deci au o arie reală, efectivă.
6 EA
Relaţia anterioară are numai valoare teoretică, iar deplasarea  11 trebuie recalculată.
Li ni2  Li
Ei  Ai Ei  Ai
86 – Întindere
 mm   mm 
crt  m  N 
 mm 2  mm  2
 N   N 
1 
3
2
1 2  3 2
2
L 2.1  105 3421.19 5.90527 10 6 7.64854 10 6
2 1 1 2  L 2.1  105 1734.94 13.25260 106 13.25260 106

 - - - - - 20.90114 10 6
 montaj
1
 47 844.28 N ,
11 20.90114 10 6
 X montaj  47.844 kN .
Eforturile sunt
N1 montaj  n1   X montaj   1.138 071  47.844  54.450 kN
N 
 2 montaj  n2   X montaj  1  47.844  47.844 kN
 N1 montaj 54.450 103
 
 1 montaj    15.91 MPa
 A1 3421.19
 N 2 montaj 47.844 103
     27.57 MPa
 2 montaj A2 1734.94
Datorită variaţiei de temperatură T , lungimile balansinele sistemului au tendinţa să se

Astfel, se consideră drept necunoscută static nedeterminată efortul  X T  N j T iar solicitarea este  
N i 0 T  ni  Li
 
NB
T
i 1 Ei  Ai
NB
i 1
10 T
11
N1 T  
N10  n1   X T
 0
N1 T  n1   X T
cu relaţiile  , adică  . Tensiunile corespunzătoare sunt
N   N 20  n2   X T
 2 T  N 2 T  n2   X T
 0
N 
 j T  j T .
Aj
Întindere - 87
n1  1

şi 
care au fost calculate valorile 
n2   2
3 2
 2  1 11  16.13733 10 6 .

crt  C  
 1
 C
 mm mm kN 
1  T 1
3 2
L
3 2
   T  L N1 T  n1   X T
2 2
2  T 
3 2
2

2 1  1 2  L 
3 2
2
   T  L N 2 T  n2   X T
 - - - - 0 -
Rezultă că 10 T  0 , deci
10 T
 X T  
0
 0.
11 16.13733 10 6
N1 T  n1   X T  0
Deci eforturile sunt  .
N 2 T  n2   X T  0
 N1 T
 1 T  A  3421.19  0
0
Tensiunile termice au valorile 
 N 2 T
1
 2 T  
0
0
 A2 1734.94

 2
 
care au fost calculate valorile n1   3 1  2 şi 11  20.90114 10 6 .
n2  1
crt  C  
 1
 C

 mm mm kN 
1  T 
3
2
1 2  3 2
2
L  
 1  2    T  L N1 T  n1   X T
2  T 1 1 2  L 1  2   T  L N 2 T  n2   X T
 - - - - 0 -
10 T
Rezultă că 10 T  0 , deci  X T  
0
  0.
11 20.90114 10 6
N1 T  n1   X T  0
Deci eforturile sunt  .
N 2 T  n2   X T  0
88 – Întindere
 N1 T
 1 T  A  0
Tensiunile termice au valorile 
 N 2 T
1
 2 T  0
 A2
În concluzie, o aceeaşi variaţie de temperatură în toate balansinele nu produce tensiuni,
datorită geometriei structurii care nu duce la dilatări împiedicate.
În tabelul următor sunt centralizate tensiunile provenind din încărcarea nominală, din defecte
de montaj şi din dilatare împiedicată.
Nr Solicitare 1 2
Crt [MPa] [MPa]
1 Încărcare nominală F  200 kN 99.35 97.96
2 Defect de montaj L1  1 mm 16.14  27.97
3 Defect de montaj L2  1 mm  14.18 24.57
4 Dilatare împiedicată T  30 C 0 0
Sistemul este proiectat optim în ceea ce priveşte încărcarea nominală, deoarece tensiunile
efective sunt apropiate de tensiunea admisibilă.
Se observă faptul că erorile de montaj duc la depăşirea tensiunilor admisibile.
În sistem nu se produc tensiuni termice deoarece nu apare fenomenul de dilatare împiedicată.
În concluzie, pentru a preveni apariţia celor mai dezavantajoase situaţii, fie sistemul trebuie
redimensionat pentru a ţine cont de toate fenomenele, fie se va folosi un material superior cu
 a  150 MPa .
De reţinut!
Solicitarea de întindere produce tensiuni normale.
Sistemele de ridicare-încărcare de tip bigă-balansină pot fi

calculate folosind metodologia din curs.
În rezolvarea sistemelor static nedeterminate se poate aplica

metoda Mohr-Maxwell de rezolvare.
Întindere - 89
Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 6
Problema: BigBal01
Se consideră sistemul de bare

articulate din figura alăturată. Se dau:
P=150 kN; L=1m; σa=150 MPa;
E=2.1·105 MPa.
Considerându-se că necunoscuta este
X=N1, se cere:
1. dimensionarea barelor;
2. calculul tensiunilor σi din bare;
3. calculul deformaţiilor εi din bare;
4. calculul lungirilor ΔLi.
Problema: BigBal02
Se consideră sistemul de bare articulate
din figura alăturată. Se dau: P=100 kN;
L=1m; σa=100 MPa; E=2.0·105 MPa.
Considerându-se că necunoscuta este
X=N1, se cere:
4. calculul lungirilor ΔLi
90 – Întindere
Problema: BigBal03
Se consideră sistemul de bare articulate din

figura alăturată. Se dau: P=150 kN; L=2m;
σa=150 MPa; E=2.0·105 MPa.
Considerându-se că necunoscuta este X=N1, se
cere:
4. calculul lungirilor ΔLi
Întindere - 91
Bibliografie
Gheorghe Buzdugan – Rezistenţa materialelor, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1986.
Ion Ioniţă - Instalaţii navale de bord, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, Curs şi Aplicaţii, Editura fundaţiei

“Andrei Şaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0
Emil Oanţă – Nav_Subiecte_RezMat.pdf, documentaţie online
* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch
92 – Întindere

08 RM EM FR - U06 - Intindere

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

08 RM EM FR - U06 - Intindere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Solicitarea de întindere

Unitatea de învăţare nr. 6

6.22 Aplicaţia 6.12 Întindere – 65

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 6

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 6 sunt:

6.1 Aspecte generale în cazul solicitării de întindere

Figura 6.1 – Schemă de încărcare

6.2 Relaţii de calcul

6.2.1 Tensiuni şi deformaţii la întindere

Se consideră că avem o bară de lungime L , de secţiune transversală A şi modul de

În ansamblu bara se lungeşte cu

Legea lui Hooke pentru solicitarea de întindere se scrie sub forma

6.2.2 Condiţia de rezistenţă

Condiţia de rezistenţă reprezintă condiţia ca piesa să nu cedeze, să nu se distrugă,

6.2.2.1 Relaţia de verificare

Pentru oţel avem  a otel  100...460 MPa .

6.2.2.2 Forţă capabilă

Forţa capabilă să distrugă bara solicitată la întindere este:

6.2.2.3 Relaţia de dimensionare

6.2.3 Condiţia de rigiditate

6.2.3.1 Relaţia de verificare

Pentru oţel, deformaţia admisibilă este în intervalul  a  500...2200 106

6.2.3.2 Forţă capabilă

6.2.3.3 Relaţia de dimensionare

6.3 Aplicaţia 6.1

După montaj bara are lungimea L  L  400,2 mm .

În această situaţie tensiunea maximă va fi negativă şi egală în valoare cu rezistenţa

Deci lungimea iniţială a barei poate fi în domeniul L  400,0  400,4 mm .

6.4 Aplicaţia 6.2

Figura 6.2 – Bară cu secţiune slăbită solicitată la întindere

În secţiunea dreptunghiulară b  h aria secţiunii transversale este:

6.5 Aplicaţia 6.3

Figura 6.3 – Bară solicitată la întindere

Relaţia de dimensionare din condiţia de rezistenţă la întindere este:

Egalând cele două expresii ale ariei rezultă

6.6 Aplicaţia 6.4

Figura 6.4 – Bară solicitată la întindere

Izolând cei doi scripeţi rezultă următoarea schemă de calcul

Se observă că pentru scripetul din dreapta se poate scrie următoarea relaţie de

Astfel, pentru cablu avem:

Dimensionare bară verticală AB

Ţinând cont că forţa F2 este echilibrată de două elemente de susţinere AB rezultă

6.7 Fenomenul concentrării tensiunilor în cazul solicitării de

Figura 6.6 – Fenomenul de concentrare a tensiunilor în cazul solicitării de întindere

Figura 6.7 – Exemple de variaţie a coeficientului de concentrare statică a tensiunilor în

Coeficientul de concentrarea statică a tensiunilor  k sunt date tabelar sau ca

6.8 Piese cu secţiuni variind în trepte

Figura 6.8 – Bară cu secţiunea variind în trepte

unde NI este numărul total de intervale.

6.9 Aplicaţia 6.5

Figura 6.10 – Bară de oţel cu secţiunea variind în trepte

Trasarea diagramei de variaţie a forţei normale N

Alungirea totală L AE reprezintă suma alungirilor fiecărui interval:

Calculăm fiecare alungire Li .

Pe intervalul AB avem alungirea:

Pe intervalul DE calculăm alungirea care are valoarea:

6.10 Piese de secţiune neomogenă

Figura 6.12 – Întindere piese de secţiune neomogenă, schemă de calcul

Din relaţiile (6.2) şi (6.22) rezultă

de aici rezultând relaţia

Rezultă condiţia ca tensiunea admisibilă să fie atinsă simultan în toate materialele:

6.11 Piese supuse la dilatare împiedicată

Figura 6.13 – Dilatare împiedicată, schemă de calcul

Tabelul 6.1 - Coeficienţi de dilatare termică liniară