APRECIEREA POZIŢIEI

ŞI PLANUL DE JOC
Anatoli Karpov/ Anatoli Mazukevici
 Cuprins
Introducere 3 6.1 Centrul închis 43
6.2 Centrul mobil 47
Capitolul 1 6.3 Centrul deschis 50
Originea şi dezvoltarea şahului 3 6.4 Centrul static 54
6.5 Centrul dinamic 56
Capitolul 2 Rǎspunsurile şi rezolvǎrile exerciţiilor 59
Şapte criterii pentru aprecierea poziţiei şi folosirea lor 9
Capitolul 7
2.1 Prima etapǎ – compararea criteriilor de apreciere 9 Dezvoltarea şi amplasarea figurilor (al şaptelea criteriu de apreciere) 62
2.2 A doua etapǎ – elaborarea planului 11
2.2.1 În poziţii mai bune 11 7.1 Cea mai importantǎ lege a şahului 62
2.2.2 În poziţii mai rele 12 7.2 Cauzele restrângerii mobilitǎţii figurilor 62
2.2.3 În poziţii egale 13 7.3 Lasso pentru cal 64
Partide scurte 68
Capitolul 3 Studii 69
Primele trei criterii pentru aprecierea poziţiei 14 7.4 Nebunul în dificultate 70
Partide scurte 77
3.1 Raportul material de forţe 14 Studii 78
3.2 Existenţa ameninţǎrilor multiple 16 7.5 Soarta grea a turnurilor 79
3.3 Poziţia regilor 18 Partide scurte 86
3.3.a) Regele nerocat 18 Studii 87
3.3.b) Rocadele pe aceeaşi parte 19 7.6 Trandafiri şi spini pentru damǎ 88
3.3.c) Rocadele pe flancuri opuse 20 Partide scurte 97
Studii 99
Capitolul 4 7.7 Pioni rebeli 100
Linii deschise (al patrulea criteriu de apreciere) 21 Partide scurte 101
Studii 102
4.1 Strǎpungerea în centru 21 7.8 Regi întemniţaţi 103
4.2 Între centru şi flancuri 24 Partide scurte 105
4.3 Atacul la marginea tablei 25 Studii 106
4.4 Diagonale periculoase 28 7.9 Zugzwang-ul 108
Rezolvǎrile studiilor 113
Capitolul 5
Structura pionilor, câmpuri slabe şi tari (al cincilea criteriu de apreciere) 29

5.1 Pionul dublu 29

5.2 Învǎţaţi de la Capablanca 31
5.3 Structura Karlovi – Vary 33
5.4 Calul dominant 40

Capitolul 6
Centrul şi spaţiul (al şaselea criteriu de apreciere) 43
 INTRODUCERE
În şah nu este voie sǎ se confunde scopul cu mijloacele specifice prin care acesta
este atins. Scopul este determinat, fǎrǎ echivoc, prin reguli: regele advers trebuie sǎ fie
dat mat.
Cum poţi însǎ sǎ te descurci în fiecare poziţie, care este adesea complet
necunoscutǎ? Cum se pot recunoaşte cele mai bune mutǎri pentru obţinerea scopului
propus? La rezolvarea acestor probleme şahistul este ajutat de aprecierea poziţiei şi de
planul de joc. Planul corect, care trebuie sǎ se bazeze pe aprecierea fundamentatǎ a
poziţiei, este adesea deja calea spre victorie. Tocmai aceastǎ tematicǎ este abordatǎ de
lucrarea de faţǎ.
Capitolul 1 se orienteazǎ spre istoria şahului. Se relateazǎ cum, pas cu pas,
gândirea şahistǎ s-a dezvoltat de la un punct de orientare la altul – cum au fost prelucrate
acele situaţii care au luat naştere pe tablele de şah ale marilor maeştri.
În capitolul 2 sunt prezentate şapte criterii de bazǎ pentru aprecierea poziţionalǎ.
Ele permit sǎ se judece cu exactitate orice poziţie se doreşte, chiar şi cele mai dificile. În
capitolele urmǎtoare sunt lǎmurite amǎnunţit toate aceste criterii.
Demn de remarcat trebuie sǎ fie capitolul 7, final, al volumului. Dupǎ pǎrerea
noastrǎ, aici se trateazǎ cea mai importantǎ lege a şahului: cea a dominǎrii, a
superioritǎţii figurilor proprii faţǎ de cele ale adversarului, şi, ca urmare logicǎ, legea
restrângerii mobilitǎţii figurilor adverse.
Aşa cum este în viaţǎ, tot aşa se întâmplǎ şi în şah. Planul este ideea
fundamentalǎ, care leagǎ o serie de mutǎri şi de acţiuni – toate orientate spre obţinerea
scopului principal. Fostul campion mondial Emanuel Lasker observa odatǎ nimerit: "mai
bine sǎ se joace dupǎ un plan greşit, decât fǎrǎ nici unul!"
La începutul dezvoltǎrii teoriei şahiste, maeştrii credeau doar în principiul luptei,
atacul direct asupra regelui. Astfel de atacuri constituiau, în mod obişnuit, conţinutul
partidelor din acea perioadǎ. De la apariţia lui Steinitz s-a întǎrit pǎrerea cǎ elaborarea
unui plan poate sǎ fie fǎcutǎ doar dupǎ aprecierea obiectivǎ a poziţiei.
Un plan bun trebuie sǎ ţinǎ cont de rezervele ambelor pǎrţi.
O supraapreciere a propriei poziţii duce la planuri de atac riscante, care sunt
condamnate dinainte la eşec.
Partidele în care lupta este condusǎ dupǎ un plan gândit profund capǎtǎ în ochii
cunoscǎtorilor o valoare artisticǎ mai mare decât acelea care conţin combinaţii foarte
frumoase, dar care iau naştere în mod întâmplǎtor.
KARPOV A. MAZUKEVICI A.
CAPITOLUL 1
ORIGINEA ŞI DEZVOLTAREA ŞAHULUI
Nu este nevoie de mult timp pentru a explica cuiva regulile jocului de şah, sǎ-l
familiarizezi cu aşezarea figurilor şi sǎ-l lǎmureşti ce este matul şi patul. Când dupǎ
aceastǎ pregǎtire se joacǎ primele partide, se poate observa cǎ cei mai mulţi dintre
începǎtori mutǎ cu albul nebunul la c4 şi dama la f3, încercând sǎ dea matul
"cizmarului".
Dupǎ ce învǎţǎcelul a adunat experienţe, observǎ totuşi – cel mai târziu dupǎ
câteva luni – cǎ jocul de şah nu este aşa de simplu şi cǎ nu se pot obţine progrese
veritabile cu astfel de mijloace rudimentare.
Pentru a se ajunge la aceastǎ recunoaştere au fost însǎ necesare secole la începutul
dezvoltǎrii şahiste. Deja, la începutul secolului al XIII-lea, şahul se numǎra printre cele şapte
virtuţi ale cavalerilor, alǎturi de cǎlǎtorie, cântatul la harpǎ, scrimǎ, vânǎtoarea, înotul şi
compunerea de versuri.
Originea şahului pare a-şi trage rǎdǎcinile din India, unde purta denumirea de
ciaturanga. Spre sfârşitul secolului al-V-lea, el a ajuns în Persia, unde a fost cunoscut
sub numele de şatranj. Cea mai puternicǎ piesǎ era pe atunci turnul, care se muta ca şi în
zilele noastre. Dama se deplasa doar diagonal, pe câmpul alǎturat, nebunul ceva mai
departe, pe câmpul al doilea. Rocada nu exista încǎ.
Deschiderea aproape cǎ nu prezenta interes. Adversarii manevrau doar în propria
tabǎrǎ, preţ de aproximativ 20 de mutǎri.
Pentru a accelera jocul, maeştrii şatranj-ului au elaborat poziţii de deschidere –
tabie – din care începea jocul, şi care ofereau fiecǎrui jucǎtor posibilitǎţi egale.
“Dublul mudşanah’’ - cea mai popularǎ tabie (vezi
diagrama).
Schimbǎrile radicale de reguli din secolele al XV-
lea şi al XVI-lea au dus la o înviorare a jocului şi la
înflorirea direcţiei romantice.
Partidele din acel timp erau bogate în sacrificii şi atacuri
spirituale, în capcane şi idei curajoase.
A sacrifica şi a accepta sacrificiile era o chestiune de
onoare.
Maeştrii şcolii italiene din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea îşi orientau mereu
jocul doar împotriva regelui advers. Restul tablei nu avea nici o importanţǎ pentru ei. De
aceea, operaţiunile tactice erau doar arareori justificate poziţional. Victoriile, adesea
spectaculoase, apǎreau cel mai des doar din cauza unei apǎrǎri slabe. Maeştrii şcolii
italiene fǎcuserǎ din jocul agresiv arma lor preferatǎ. Orice situaţie concretǎ de pe tablǎ o
priveau doar prin "ochelarii variantelor forţate". Nu se poate spune cǎ procedeele
3
poziţionale le-ar fi fost total strǎine. Aceste principii le priveau însǎ, în cel mai bun caz,
intuitiv sau accidental.
Planurile dezvoltate de romanticii şahului erau destul de confuze şi nu erau,
practic, construite logic. Cu toate acestea, şcoala italianǎ şi-a îndeplinit misiunea sa
istoricǎ. Minunatele combinaţii ale lui Leonardo, Domenico, Polerio, Salvio, şi mai ales
Greco au arǎtat multitudinea şi marea varietate a posibilitǎţilor tactice, au fost modele
exemplare de atacuri de mat spectaculoase.
Gioacchino Greco (1600-1634) s-a nǎscut în Calabria, în sudul Italiei. La 25 de
ani el a conceput un tratat în manuscris, care a trebuit sǎ aştepte mult pânǎ sǎ fie
publicat.
De-abia în 1656 a fost editatǎ aceastǎ lucrare în Anglia. Dupǎ aceasta însǎ, a fost
tradusǎ în aproape toate limbile europene. Contemporanii constataserǎ deja cǎ partidele
pe care le adunase Greco erau foarte valoroase datoritǎ capcanelor lor viclene, deşi erau
comentate cu zgârcenie. Ele conţineau multe combinaţii spirituale şi erau uşor de înţeles.
De aceea vrem sǎ aruncǎm o privire pe cartea renumitului calabrez.
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Nc5 4.c3 Cf6
Într-o altǎ partidǎ aflǎm de la Greco urmǎtoarea continuare: 4…De7 5.0-0 d6 6.d4
Nb6 7.Ng5 f6 8.Nh4 g5 Cxg5 fg 10.Dh5+ Rd7 11.Nxg5 Dg7 12.Ne6+ Rxe6 13.De8+
Cge7 14.d5 mat.
5.d4 ed 6.cd Nb4+ 7.Cc3 Cxe4 8.0-0 Cxc3 9.bc Nxc3 10.Db3 Nxd4 11.Nxf7+
Rf8 12.Ng5 Nf6 13.Tae1 Ce7 14.Nh5 Cg6 15.Ce5 Cxe5 16.Txe5 g6 17.Nh6+ Ng7
18.Tf5+ Re7 19.Te1+ Ne5 20.Texe5+ Rd6 21.Dd5 mat
Joc tipic şi final tipic!
A fost nevoie de încǎ un secol, înainte ca stilul şahului sǎ
se schimbe. Fondatorul noii direcţii a fost francezul André
Danican Philidor (1726-1795).
În istoria şahului Philidor nu a rǎmas doar ca cel mai
puternic jucǎtor din Europa secolului al XVIII-lea, ci,
înainte de toate, drept creatorul unei abordǎri principial
nouǎ, ştiinţifice, a şahului - bazatǎ pe legitǎţile obiective aduce un avantaj important pentru dvs.
ale jocului poziţional.
Maeştrilor italieni, care recunoşteau cultul jocului combinativ, Philidor le-a opus
teoria poziţionalǎ. El şi-a exprimat pǎrerile despre aceasta în lucrarea sa "Analiza jocului
de şah". Aceastǎ carte a repurtat un succes deosebit de mare. Numai în decursul secolului
al XVIII-lea, opera renumitului maestru francez a fost reeditatǎ de 42 de ori!
"Principala mea abordare – scria Philidor în introducerea cǎrţii sale – este de a
oferi lumii şahiste un nou mod de gândire". El se referea la importanţa pionilor: "Pionii
4
sunt sufletul jocului de şah; doar ei conduc atacul şi apǎrarea. De aşezarea lor, bunǎ sau
rea, depinde în esenţǎ rezultatul partidei".
Aceastǎ concepţie a lui Philidor era pentru mulţi surprinzǎtor de curajoasǎ. Pânǎ
atunci, pionii erau priviţi cu o condescendenţǎ nedisimulatǎ. Ei erau sacrificaţi cu inima
uşoarǎ, adesea pentru atacuri insuficient pregǎtite şi iluzorii. Dimpotrivǎ, Philidor a
început sǎ apere pionii.
Strategia lui Philidor nu se baza pe atacuri întâmplǎtoare şi asalturi tactice, care
erau rezultatul vreunei inspiraţii (sau a unei apǎrǎri slabe), ci pe aprecierea clarǎ a
raportului de forţe. Pentru aceasta el enumera anumite criterii poziţionale, precum
structura pionilor, dar şi asigurarea liniilor din spate, ca bazǎ de ieşire pentru atacurile
urmǎtoare.
Maestrul francez transfera cu plǎcere punctul nodal al luptei pe flancul damei şi
nu se temea de nici o simplificare, când aceasta se putea transforma într-un final
avantajos. Partidele conduse în acest stil se sfârşeau doar arareori cu un atac direct asupra
regelui. Dupǎ pǎrerea lui Philidor, scopul jocului consta mai mult în transformarea
pionilor în figuri mai tari şi în valorificarea în continuare a avantajului material.
Desigur, şahiştii ştiau deja, cu mult înaintea lui Philidor, sǎ transforme pionii în
dame. Atât Pedro Carrer (“Şahul” 1616), cât şi Gioacchino Greco (“Caietul Parizian”
1623), analizaserǎ finalurile de pioni. Ei au privit însǎ lucrurile mai mult din punctul de
vedere al sporirii potenţialului material şi, implicit, obţinerea mai uşoarǎ a victoriei.
Doar de la Philidor încoace partidele erau strǎbǎtute de un plan unic, de la
deschidere pânǎ la final, mişcǎrile figurilor şi ale pionilor erau executate logic şi tactica
subordonatǎ strategiei. Dupǎ pǎrerea lui Réti, Philidor a fost “cel mai mare gânditor
şahist care a trǎit pe Pǎmânt”.
Pentru ilustrare, prezentǎm o partidǎ din “Analiza jocului de şah ”. La nivelul
recunoaşterilor şahiste din zilele noastre, multe din regulile prezentate acolo apar ca de la
sine înţelese, uneori chiar naive. Raportate însǎ la acele vremuri, ele nu erau chiar o
evidenţǎ şi formau o bazǎ importantǎ de orientare în cele mai diferite poziţii.
Sǎ dǎm acum cuvântul lui Philidor:
"1.e4 e5 2. Nc4 Nc5 3. c3 Cf6 4. d4
Dvs mutaţi pionul cu douǎ câmpuri în faţǎ pentru a împiedica presiunea
nebunului advers la f2. Pe deasupra, pionul ocupǎ un câmp în centrul tablei – ceea ce
4… ed 5. cd
Când aveţi doi pioni centrali, trebuie sǎ-i pǎstraţi acolo pânǎ când adversarul vǎ
oferǎ un schimb de pioni. Dvs. puteţi evita atunci acest schimb, trecând pionii pe alǎturi.
5…Nb6
 În loc sǎ se retragǎ, nebunul ar fi putut sǎ dea şah. În acest caz interpuneţi nebunul
dvs. În caz cǎ adversarul dvs îl schimbǎ, luaţi cu calul pentru a susţine poziţia pionului
regelui.
6.Cc3 0-0 7.Cge2
Dacǎ aţi fi mutat calul la f3, atunci în decursul jocului ar fi fost împiedicatǎ
înaintarea pionului din f2. Negrul poate acum sǎ ia la e4 cu calul şi sǎ continue cu d7-d5.
Prin aceasta ar deschide o breşǎ în centrul pionilor dvs.
7…c6 8.Nd3
Retrageţi nebunul, pentru ca la înaintarea d7-d5, sǎ nu fiţi nevoit sǎ schimbaţi
importantul pion al regelui.
8…d5 9.e5 Ce8 10.Ne3 f6
El joacǎ pionul pentru a elibera coloana pentru turn.
11.Dd2
Aici n-ar trebui sǎ schimbaţi pionul. În loc de
aceasta, oferiţi adversarului posibilitatea sǎ ia la e5. În
acest caz, puteţi sǎ ripostaţi cu pionul damei şi apoi sǎ-l
apǎraţi cu pionul nebunului regelui. Doi pioni astfel
legaţi ar trebui sǎ vǎ garanteze victoria.
11….fe 12.de Ne6
El face aceastǎ mutare pentru a înainta apoi cu pionul nebunului damei.
13.Cf4 De7 14.Nxb6
Nebunul regelui advers este periculos pe aceastǎ diagonalǎ. Dacǎ nu puteţi
împiedica acţiunea lui cu pionul d, ar trebui sǎ-l schimbaţi neapǎrat.
14…ab 15.0-0
Faceţi rocada micǎ pentru a sprijini pionul f în înaintarea sa, pentru cǎ trebuie sǎ
apere obiectivul de atac de la e5.
15…Cd7 16.Cxe6 Dxe6 17.f4 Cc7 18.Tae1 g6
Aceastǎ mutare a pionului trebuie sǎ stânjeneascǎ înaintarea pionului f, prin care
dvs. aţi avea doi pioni avansaţi în teritoriul advers.
19.h3
Cu aceastǎ mutare a pionului dvs. pregǎtiţi înaintarea de mai târziu a pionului din f4.
19…d4 20.Ce4 h6
El face aceastǎ mutare cu pionul pentru ca dvs sǎ nu puteţi ataca cu calul dama sa,
ceea ce ar ridica blocada pionului e.
21.b3 b5 22.g4 Cd5 23.Cg3
Dvs. jucaţi calul pentru a face posibilǎ înaintarea pionului nebunului care, dupǎ
aceasta, este apǎrat de trei figuri.
23...Ce3
Negrul face aceastǎ mutare pentru a stânjeni
colaborarea figurilor şi a pionilor Dvs. Dupǎ aceasta, el
ar putea continua cu g6-g5. Dvs. împiedicaţi însǎ
aceastǎ intenţie şi sacrificaţi un turn pentru un cal.
24.Txe3 de 25.Dxe3 Txa2 26.Te1
Dvs. mutaţi turnul pentru a apǎra pionul regelui, care ar
fi ameninţat dacǎ aţi înainta pionul f.
26...Dxb3 27.De4 De6 28.f5 gf 29.gf Dd5
El oferǎ schimbul damelor pentru a evita ameninţarea de mat cu nebunul şi dama.
30.Dxd5+ cd 31.Nxb5 Cb6 32.f6
Dacǎ la sfârşit mai aveţi un nebun, trebuie sǎ fiţi atenţi ca pionii dvs. sǎ se afle pe
câmpul de culoare opusǎ nebunului. Prin aceasta figurile adverse sunt împiedicate sǎ se
plaseze între pionii dvs. Aceastǎ regulǎ generalǎ este valabilǎ pentru cazurile când atacaţi
şi dispuneţi de pioni liberi. Dacǎ vǎ apǎraţi, regula este exact invers – dvs. trebuie sǎ
plasaţi pionii pe câmpul de culoarea nebunului.
32…Tb2 33.Nd3 Rf7 34.Nf5
Aici aveţi un exemplu de aplicare a regulii tocmai expuse: dacǎ aţi fi avut un
nebun de câmpuri negre acum regele advers s-ar fi putut plasa între pionii dvs.
34…Cc4 35.Ch5 Tg8+ 36.Ng4 Cd2 37.e6+ Rg6 38.f7 Tf8 39.Cf4+ Rg7 40.Nh5
5
 Oricum joacǎ el, dvs. mutaţi pionul e6 şi câştigaţi partida".
Chiar dacǎ Wilhelm Steinitz este recunoscut drept fondatorul jocului poziţional
modern, acesta se nǎscuse deja, fǎrǎ îndoialǎ, prin Philidor. Un întreg secol – pânǎ la
Morphy – nu a mai existat nimeni, care sǎ aibǎ o influenţǎ mai profundǎ asupra
dezvoltǎrii gândirii şahiste, decât Philidor.
Paul Morphy a apǎrut pe cerul şahist european în iunie 1858. Doar opt luni au
durat reprezentaţiile sale senzaţionale. Totuşi, in aceastǎ perioadǎ el a învins pe aproape
toţi maeştrii Vechii Lumi.
Philidor şi Morphy: la prima vedere s-ar putea crede cǎ doar secolelele în care ei
au obţinut succesele i-ar deosebi, într-atât de apropiate sunt numele acestor doi
remarcabili maeştri. Şi încǎ ceva aveau ei în comun: contemporanii nu erau în stare sǎ
cerceteze cauzele succesului lor. Rezolvarea acestei enigme au lǎsat-o pe seama
generaţiilor urmǎtoare. Atunci când viitorul campion mondial, Alehin, s-a ocupat de
fenomenul Morphy, el a ajuns în 1913 la urmǎtoarea recunoaştere: "Tǎria sa constǎ într-un
joc poziţional motivat la extrem, cu un caracter agresiv preponderent".
Într-o perioadǎ când cei mai mulţi comentatori se entuziasmau în faţa efectelor
exterioare, care în partidele lui Morphy se întâlneau din belşug, Alehin a pǎtruns în
esenţa adevaratelor cauze ale succeselor lui Morphy şi a descoperit trǎsǎtura de caracter
dominantǎ în jocul renumitului american.
Jocul poziţional cere un plan gândit profund, o ordonare precisǎ a pionilor şi
figurilor.
În afarǎ de aceasta, Morphy era înzestrat cu un simţ temporal neobişnuit de
accentuat, care contribuia la realizarea intenţiilor sale. Descoperirii lui Philidor, potrivit
cǎreia o falangǎ de pioni este o armǎ periculoasǎ, Morphy i-a adǎugat în partidele sale o
altǎ trǎsǎturǎ calitativǎ – viteza.
Morphy - Boden
Londra 1858
21.Ch4 b6 22.f4 Rg7
Clipa decisivǎ. Aici se impunea mutarea 23.f5,
dupǎ care nebunul ar fi fost exclus definitiv din joc.
(Astfel de exemple sunt tratate amǎnunţit în Capitolul 7.)
Desigur, albul câştigǎ partida cu 23.f5, dupǎ care se
deschide jocul pe flancul damei. Totuşi, lupta s-ar mai
prelungi în timp.
De aceea, Morphy a ales o altǎ cale.
23.Cxg6! fg 24.e5
Negrul se va prǎbuşi din cauza slǎbiciunii pionului din g6: 24….de 25.fe Dxd5
deja nu mai aduce salvarea din cauza 26.ef+ Rf7 27.Nxg6+ Rxg6 28.Dc2+. De aceea
negrul încearcǎ sǎ blocheze poziţia.
6
24…Te8 25.Nb1! Rf7 26.e6+ Rg7 27.Dd3 f5 28.gf Df6 29.fg Dxb2 30.f5 Df6
31.e7
Ultima fineţe. La Txe7 decide 32.Txe7+ Dxe7 33.f6+.
31…c4 32.Dg3 c3 33.Te6 Dd4+ 34.Df2 Dxd5 35.f6+. Negrul cedeazǎ.
Morphy dispunea de un simţ temporal foarte fin. Un principiu de nezdruncinat era
pentru el dezvoltarea cât mai rapid posibil în deschidere. Cu fiecare mutare, trebuia adusǎ
în joc o nouǎ figurǎ. Aceastǎ regulǎ este îmbrǎţişatǎ deja, acum, de începǎtori. Totuşi,
trebuia ca cineva sǎ o formuleze mai întâi. Şi acel cineva a fost Paul Morphy.
Imediat ce maestrul american îşi depǎşea adversarii în mobilizarea forţelor, îşi
punea pionii în marş. Astfel el deschidea jocul şi forţa o breşǎ în fortǎreaţa adversǎ.
Nu fǎrǎ motiv s-a exprimat odatǎ, cunoscutul pentru limba sa ascuţitǎ, Savieli
Tartakower: "Pionii!…Dupǎ Morphy, ei sunt cea mai importantǎ armǎ în lupta pentru
victorie".
Aceeaşi pǎrere o îmbrǎţişa şi autorul celei mai bune cǎrţi dedicate lui Morphy,
marele maestru ungar Geza Maróczy: "O particularitate caracteristicǎ în partidele lui
Morphy consta în aceea cǎ el muta mereu pionii la momentul potrivit şi pregǎtea astfel
atacul figurilor".
Rezumând, se poate spune: Morphy nu combina mai bine decât contemporanii sǎi,
doar cǎ pregǎtea mai bine combinaţiile. Principiul unei dezvoltǎri rapide a figurilor era
deja cunoscut înainte de Morphy, dar el a fǎcut din aceasta o lege incontestabilǎ. Şi
înainte de Morphy se sacrificau pioni pentru a se deschide liniile. Morphy fǎcea însǎ
aceasta doar dacǎ, conform calculelor sau intuiţiei sale din acel moment al partidei,
promitea avantaj.
Gambitul Falkbeer
Schulten – Morphy
New York 1857
1.e4 e5 2. f4 d5 3.ed e4 4. Cc3 Cf6 5.d3 Nb4 6.Nd2
6….e3!
Prin al doilea sacrificiu de pion negrul deschide
linia de mijloc. Aceastǎ mutare o regǎsim astǎzi în toate
cǎrţile de deschideri.
7.Nxe3 0-0 8.Nd2 Nxc3 9.bc Te8+ 10.Ne2 Ng4
11.c4
Albul este prea neglijent.
Era timpul sǎ se gândeascǎ la eliberarea din legǎturǎ cu 11.Rf2.
 11….c6
Astfel de strǎpungeri recomanda deja Philidor.
12.dc Cxc6 13.Rf1 Txe2 14.Cxe2 Cd4 15.Db1 Nxe2+ 16.Rf2 Cg4+ 17.Rg1
Urmeazǎ un mat în şapte mutǎri.
17….Cf3+ 18.gf Dd4+ 19.Rg2 Df2+ 20.Rh3 Dxf3+ 21.Rh4 Ce3 22.Tg1 Cf5+
23.Rg5 Dh5 mat
În spatele strǎlucirii combinaţiilor lui Morphy, contemporanii nu au recunoscut
jocul poziţional accentuat al maestrului american. Pentru generaţiile urmǎtoare de şahişti,
Morphy este şi va rǎmâne, însǎ, marele strateg al jocului deschis. Mihail Botwinnik
declara: "Pânǎ în zilele noastre, Morphy este maestrul neîntrecut al jocului deschis. Cât
de mare este importanţa sa, se vede din aceea cǎ de la Morphy încoace nu s-a mai creat
nimic esenţial în acest domeniu".
Jocul celor patru cai
Paulsen – Morphy
New York 1857
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Cc3 Cf6 4.Nb5 Nc5 5.0-0 0-0 6.Cxe5 Te8 7.Cxc6
Mai tare este 3.Cf3, totuşi aceasta a fost doveditǎ doar dupǎ câteva decenii mai
târziu.
7…dc 8.Nc4 b5
Fireşte, pierde 8…Cxe4 9.Cxe4 Txe4 10.Nxf7+.
9.Ne2 Cxe4 10.Cxe4 Txe4 11.Nf3 Te6 12.c3?
Structura pionilor decide soarta partidei; aceasta
este ideea fundamentalǎ a lui Philidor. Fǎrǎ motiv, albul
şi-a slǎbit aici structura pionilor (corect era 12.d3).
Aceastǎ lipsǎ este exploatatǎ imediat de dama neagrǎ.
12…Dd3!
Este important nu numai sǎ-ţi dezvolţi propriile figuri,
ci sǎ împiedici desfǎşurarea forţelor adversarului.
Flancul damei albe este, momentan, paralizat complet.
13.b4 Nb6 14.a4 ba 15.Dxa4 Nd7 16.Ta2 Tae8 17.Da6
17…Dxf3!!
În acea perioadǎ pentru mulţi şahişti
spectaculosul acestei partide consta in sacrificiul damei.
Doar puţini contemporani ageri şi urmaşii acestora au
ştiut sǎ aprecieze jocul preliminar, sensibil, al lui Paul
Morphy.
Capablanca declara: "În ciuda altor concepţii, eu sunt
de pǎrere cǎ tǎria principalǎ a lui Morphy nu consta în
talentul sǎu combinativ, ci în jocul poziţional şi concepţia sa
generalǎ de joc. Combinaţiile se pot realiza doar atunci când poziţia o permite. Şi tocmai
în aceasta formulǎ simplǎ şi logicǎ trebuie cǎutatǎ admirabila frumuseţe a jocului lui
Morphy".
18.gf Tg6+ 19.Rh1 Nh3 20.Td1 Ng2+ 21.Rg1 Nxf3+ 22.Rf1 Ng2+ 23.Rg1
Mai târziu s-a dovedit cǎ 22…Tg2 ar fi dus la mat în patru mutǎri. Acum cel mai
scurt drum spre victorie ar fi fost 23…Ne4+ 24.Rf1 Nf5 25.De2 Nh3+ 26.Re1 Tg1 mat.
23…Nh3+ 24.Rh1 Nxf2 25.Df1 Nxf1 26.Txf1 Te2 27.Ta1 Th6 28.d4 Ne3.
Negrul cedeazǎ.
În şah Morphy a putut sǎ-şi planifice excelent jocul şi sǎ prevadǎ pânǎ departe
desfǎşurarea lucrurilor. O altǎ soartǎ le-a fost însǎ hǎrǎzitǎ planurilor sale din viaţǎ…
Dupǎ ce Morphy a renunţat brusc la şah, Anderssen a preluat temporar, din nou,
poziţia conducǎtoare în lume. În anul 1862, el a câştigat şi al doilea turneu de la Londra.
Cel de-al şaselea loc l-a ocupat Wilhelm Steinitz, pe atunci în vârstǎ de 26 de ani, primul
campion oficial al lumii de mai târziu. Odatǎ cu acest gânditor remarcabil, a început o erǎ
nouǎ în şah, epoca artei şahiste moderne.
Patru ani mai târziu, Steinitz l-a învins într-un meci pe Adolf Anderssen cu 8
puncte la 6 şi a devenit de atunci, faptic, cel mai tare jucǎtor al lumii. Vǎ prezentǎm o
partidǎ din acest meci fǎrǎ compromisuri (nici o partidǎ nu s-a terminat nedecis) cu
adnotǎrile caracteristice ale lui Emanuel Lasker.
Partida Spaniolǎ
Anderssen-Steinitz
Londra 1866
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.d3 d6 5.Nxc6+
Albul renunţǎ fǎrǎ nici un motiv la avantajul minim ce rezultǎ din legarea calului
din c6. Ca urmare imediatǎ nebunul din c8 şi turnul a8 capǎtǎ mai multǎ libertate de
acţiune. Acesta este un avantaj neânsemnat, dar existent pentru negru.
5…bc 6.h3
7
 Albul ar vrea sǎ împiedice Nc8-g4, dar pierde astfel un tempo. Fireste, Anderssen
aprecia calul drept mai puternic decât nebunul. Aşa cum se va arǎta curând, cu mutarea
din text albul slǎbeşte structura pionilor sǎi. Este posibil ca dupǎ aceastǎ partidǎ lui
Steinitz sǎ-i fi venit ideea sǎ dezvolte învǎţǎtura sa despre falanga de pioni.
6…g6
Pregǎtirea pentru asaltul de mai târziu al pionilor, în stilul lui Philidor. În plus,
jucând Nf8-g7, negrul urmǎreşte sǎ exercite presiune asupra câmpului d4, pentru a
paraliza cu aceasta centrul albului şi a iniţia un atac pe flancuri.
7.Cc3 Ng7 8.0-0 0-0 9.Ng5 h6 10.Ne3 c5
Cu aceastǎ mutare, temporar, centrul este stabilizat.
11.Tb1
Albul, care nu are nici un fel de avantaj, încearcǎ în
stilul acelor vremuri sǎ treacǎ la atac. Negrul câştigǎ
astfel timp sǎ pregǎteascǎ un contrajoc eficace. Dacǎ
Anderssen ar fi urmǎrit ideile lui Steinitz, el ar fi cǎutat
deja salvarea luând mǎsuri de apǎrare.
Aici ar fi fost potrivite manevrele de întǎrire a poziţiei
sale şi înlǎturare a slǎbiciunilor, aducerea calului de la f3
la h2, sau chiar la f1 şi iniţierea de contramǎsuri îndreptate spre stǎvilirea atacului advers.
11…Ce8 12.b4 cb 13.Txb4 c5 14.Ta4 Nd7 15.Ta3 f5
Falanga pionilor îşi începe marşul.
16.Db1 Rh8 17.Db7 a5 18.Tb1 a4
Albul nu gǎseşte nici un obiectiv de atac şi trebuie, dupǎ ce şi-a epuizat
posibilitǎţile, sǎ batǎ în retragere.
19.Dd5 Dc8 20.Tb6 Ta7
Negrul ameninţa cu 21…fe, urmat de Nd7xh3. Acum se dezlǎnţuie un atac irezistibil.
21.Rh2 f4 22.Nd2 g5 23.Dc4 Dd8 24.Tb1 Cf6 25.Rg1 Ch7
Pionul g este apǎrat şi negrul poate sǎ înainteze pionul h.
8
26.Rf1 h5 27.Cg1 g4 28.hg hg 29.f3 Dh4 30.Cd1 Cg5
Figurile negre au ocupat poziţii ameninţǎtoare în
spatele propriilor pioni. În curând se deschid liniile,
prin care figurilor grele li se permite accesul spre regele
advers.
31.Ne1 Dh2 32.d4
Deznǎdejde! Cu preţul unui pion preţios, albul încearcǎ
sǎ aducǎ în joc turnul de la a3.
Cu toate acestea, Steinitz nu se mai mulţumeşte cu un cadou aşa de modest.
32…gf 33.gf Ch3 34.Nf2 Cxg1 35.dc Dh3+ 36.Re1 Cxf3+ 37.Txf3 Dxf3 şi
negrul a câştigat repede.
Steintz s-a înscris în istoria şahului ca fondatorul şcolii jocului poziţional. Esenţa
acestei învǎţǎturi constǎ în urmǎtoarele: în partida de şah fiecare plan trebuie sǎ aibǎ un
fundament; acesta nu ar trebui sǎ se întemeieze pe dorinţe iluzorii sau sǎ speculeze
personalitatea adversarului, ci trebuie sǎ se bazeze pe poziţiile aflate pe tablǎ şi pe
aprecierea lor. De aceea, nu trebuie sǎ se aştepte greşeala adversarului. Planul trebuie sǎ
derive dintr-o judecatǎ realistǎ a poziţiei.
Dacǎ echilibrul material se pǎstreazǎ, Steintz considera decisive acumularea de
mici avantaje. Dupǎ pǎrerea lui acestea arǎtau astfel:
1. avantaj de dezvoltare şi stǎpânire a centrului, prin care se realizeazǎ libertatea
de mişcare a figurilor proprii;
2. ocuparea punctelor de sprijin şi a liniilor adverse;
3. superioritatea materialǎ (chiar şi temporarǎ), prin care adversarul este forţat sǎ
piardǎ timp pentru obţinerea unei compensaţii corespunzǎtoare (în acest timp
trebuie încercat sǎ se preia iniţiativa sau avantajul de spaţiu);
4. creearea unei structuri avantajoase de pioni;
5. provocarea punctelor slabe în tabǎra adversǎ, care pot deveni obiective de atac.
Doar dacǎ echilibrul de forţe este deranjat, partea care a obţinut avantaj poziţional
ar trebui sǎ iniţieze mǎsuri active. Atunci ar trebui sǎ se caute neîntârziat atacul, altfel
avantajul se transformǎ uşor în opusul lui şi adversarul preia iniţiativa.
Emanuel Lasker aprecia: "Steintz a fost un mare gânditor, care ar fi meritat o
catedrǎ. El nu era un jucǎtor, era prea serios pentru aceasta. Ca jucǎtor a fost învins şi a
fost puţin remarcat de lume".
 Analizǎ comparativǎ
CAPITOLUL 2
1. Pe tablǎ domneşte egalitatea materialǎ;
2. Ameninţǎri periculoase nu existǎ;
ŞAPTE CRITERII PENTRU APRECIEREA POZIŢIEI ŞI FOLOSIREA LOR
3. Poziţia regilor nu are o influenţǎ esenţialǎ asupra aprecierii poziţionale, pentru
Wilhelm Steintz a dezvoltat o metodǎ total deosebitǎ pentru aprecierea cǎ ambii regi nu pot fi atacaţi, deocamdatǎ. În perspectivǎ, poziţia regelui alb
poate fi apreciatǎ ca ceva mai rea, cǎci mutarea c2-c3 reprezintǎ pentru moment o
poziţionalǎ. El a defalcat mai întâi poziţia în elemente separate, pe care apoi le-a supus
slǎbiciune;
unei analize independente. Aceasta reprezenta pentru el baza aprecierii poziţionale. În
funcţie de aceastǎ apreciere, el elabora mai departe planul de joc. 4. Singura magistralǎ deschisǎ în aceastǎ poziţie este coloana e. Ea încǎ nu este
ocupatǎ de nici una din pǎrţi, dar negrul ar putea sǎ fie mai devreme capabil sǎ ia
În secolul al XX-lea aceastǎ metodǎ a primului campion mondial a fost
sub control;
perfecţionatǎ de generaţii de şahişti şi practicieni. Ca rezultat al acesteia, au fost treptat
5. Albul controleazǎ câmpurile tari c5 şi e5, iar negrul pe cele de la c4 şi e4.
formulate şapte puncte de vedere generale de apreciere, care ar putea fi puse la baza
Albul are slǎbiciuni pe flancul damei, negrul pe flancul regelui;
analizǎrii oricǎrei poziţii dorite:
6. Ambele pǎrţi stǎpânesc în mǎsurǎ aproximativ egalǎ centrul şi nici una nu
dispune de mai mult spaţiu;
1. raportul material de forţe;
7. Amplasamentul figurilor este aproximativ simetric şi, în prezent, nu este
2. prezenţa ameninţǎrilor nemijlocite;
avantajos pentru nici una din pǎrţi.
3. poziţia regilor (expunerea lor);
4. stǎpânirea liniilor deschise;
Concluzie generalǎ: poziţia este aproximativ egalǎ. Negrul dispune de avantajul
5. structura pionilor, câmpuri slabe şi tari;
minim cǎ poate ocupa mai devreme coloana deschisǎ e.
6. centrul şi spaţiul;
7. dezvoltarea şi amplasamentul figurilor;
16.Thf1 h5!
Prin intermediul acestor şapte criterii, şahistul comparǎ posibilitǎţile sale cu cele
Negrul putea preîntâmpina ameninţarea albului f4-f5 doar cu mutarea din text.
ale adversarului, apreciazǎ poziţia şi deduce planul de joc. Dupǎ aceasta cautǎ mutǎrile
Calcularea concretǎ a variantelor a arǎtat cǎ acum, în cazul 17.f5 h4 18.f6 Cg8
concrete şi abia atunci începe calculul variantelor.
În capitolele 3-7, vom privi amǎnunţit fiecare din aceste şapte criterii de apreciere. 19.Ch1 Te8, urmat de Te6, albul pierde pionul f6. Cu aceasta intenţiile albului ar fi
împiedicate şi el trebuie sǎ caute o altǎ cale.
Pentru început vrem însǎ sǎ ne ocupǎm cu folosirea lor practicǎ în aprecierea poziţiei.
17.Cg1 h4 18.C3e2 Cf5 19.Cf3 f6
2.1. Prima etapǎ – compararea criteriilor de apreciere
Negrul ia sub control centrul şi pregǎteşte ocuparea coloanei e.

Prima etapǎ a aprecierii poziţionale constǎ în aceea cǎ se evalueazǎ poziţiile 20.Ch2

ambelor pǎrţi şi se comparǎ cu cele şapte criterii enunţate.
Dovada şi urmarea unei aprecieri false a poziţiei. Era neapǎrat necesarǎ "opoziţia"
pe coloana e.

20…..Tde8 21.Nd2 Te6 22.Cg4 The8 23.Tde1 T8e7

Winter-Alehin
Nottingham 1936 Negrul a ocupat definitiv coloana e. Dama este aşezatǎ în spatele turnurilor şi,
prin aceasta, presiunea pe coloana e acţioneazǎ la maxim.

24.Rd1 De8 25.Df3 Ca5!

9
 Doar zece mutǎri s-au fǎcut de la diagrama
precedentǎ şi, dintr-o situaţie egalǎ, s-a ajuns la o
poziţie câştigǎtoare pentru negru. Cauzele trebuie
cǎutate în aprecierea falsǎ a poziţiei de conducǎtorul
pieselor albe. El a subapreciat importanţa coloanei
deschise e şi - cu manevra infructoasǎ Ch2-g4 - a
pierdut doar timpul.
Aprecierea poziţionalǎ falsǎ a dus în final şi la
elaborarea unui plan de joc eronat.
În loc de 16.Thf1, trebuia cu 16.The1 sǎ ducǎ lupta pentru coloana e, ceea ce –
dupǎ Cf1, Nd2 şi Cf3 – ar fi condus la un joc egal.
Acum nu se poate juca 26.Dxd5, din cauza 26…Txe2! 27.Txe2 Txe2 28.Dxa5
Cg3 29.Tf3 De4! cu atac irezistibil pentru negru.
26.b3 Cc4!
Pentru ca luarea calului ar fi fost evident rea pentru alb, din cauza 27…Da4+
28.Rc1 Na3+ 29.Rb1 Tb6+, calul pǎtrunde acum la e3 şi asigurǎ negrului avantaj
poziţional decisiv. Albul a cedat dupǎ mutarea a 39-a.
Capablanca – Alehin
Meci Campionat Mondial – 1927
Analizǎ comparativǎ
1. Pe tablǎ domneşte echilibrul material;
2. Nu existǎ ameninţǎri concrete;
3. Regii sunt apǎraţi sigur, poziţiile lor nu influenţeazǎ
aprecierea poziţionalǎ;
4. Cele douǎ coloane deschise sunt controlate de ambele
pǎrţi;
5. Structura pionilor este simetricǎ. Prin aceasta, ambii parteneri stǎpânesc
câmpuri de mijloc puternice – albul, d4 şi c5, negrul, d5 şi c4;
6. În centru posibilitǎţile celor doi jucǎtori pot fi apreciate ca aproximativ egale;
7.Figurile grele sunt ordonate simetric. Albul dispune de cai ceva mai activi,
negrul,în schimb, de nebuni ceva mai activi.
Concluzie generalǎ:
Poziţia oferǎ ambelor pǎrţi cam aceleaşi şanse. În cazul jocului corect, partida ar trebui sǎ
se termine remizǎ. De aceea, nǎzuinţa celor doi concurenţi este orientatǎ spre ocuparea
câmpurilor cheie c5 şi c4.
10
Negrul este deja gata pentru manevra Cd7-e5-c4 sau Cd7-b6-c4, totuşi albul ar
trebui sǎ gǎseascǎ posibilitǎţi de echilibrare a jocului.
16.Ng3
Acesta împiedicǎ doar manevra unui cal. Prin Cd4-b3-a5 puteau fi neutralizaţi
amândoi.
16…Cb6 17.Db3 Cfd5
Lupta se duce pentru câmpul c4. Dupǎ schimbul 18.Cxd5 Nxd5, nebunul ar cǎpǎta
posibilitatea sǎ controleze acest câmp important. În afarǎ de aceasta, negrul a creat acum
ameninţarea poziţionalǎ 18…Cxc3 19.Txc3 Nd5 2O.Db2 Txc3 21.Dxc3 Da8, urmat de
22…Tc8, prin care s-ar cuceri diagonala mare şi coloana c.
18.Nf3 Tc4!
În comparaţie cu poziţia iniţialǎ, s-au schimbat
multe în avantajul negrului. Figurile sale au cucerit
puncte puternice şi un schimb la d5 îi dǎ posibilitatea sǎ
ocupe repede coloana deschisǎ c. Albul trebuie acum sǎ
se întoarcǎ cu nebunul la e2.
19.Ce4 Dc8 20.Txc4
Aceasta constituie deja o greşealǎ serioasǎ. Prin 20.Db2
lupta pentru verticala c ar fi trebuit continuatǎ.
20…Cxc4 21.Tc1 Da8!
Se amenininţa 22…Cxb4 sau 22…Cdxe3
22.Cc3 Tc8 23.Cxd5 Nxd5 24.Nxd5 Dxd5
Avantajul negrului se cristalizeazǎ tot mai clar. Se ameninţǎ câştig de spaţiu prin
25…e5.
25.a4 Nf6 26.Cf3 Nb2!
Pentru aprecierea poziţionalǎ concretǎ, deja acum poziţia regilor joacǎ un rol
important. Spre deosebire de cel alb, regele negru a deschis o "ferestruicǎ", de aceea, la
27.Tb1 este deja posibil 27….Ca3!, în timp ce 27.Td1 pierde un pion din cauza 27… bxa
28.Dxa4 Cb6 29.Txd5 Cxa4 30.Td1 Cc3 31.Te1 Tc4
 27.Te1 Td8 28.ab ab 29.h3 e5 30.Tb1 e4 31.Cd4 Nxd4 32.Td1 Cxe3. Albul
cedeazǎ.
Fischer-Larsen
Palma de Mallorca 1970
Analizǎ comparativǎ
1. Pe tablǎ domneşte egalitatea materialǎ;
2. Nu existǎ ameninţǎri concrete;
3. Ambii regi sunt încǎ în afara pericolului, deşi prin
rocadele opuse este deja programat un atac de pioni;
4. Albul exercitǎ presiune pe coloana semi-deschisǎ d, iar
negrul pe cea semideschisǎ c;
5. Negrul are un pion slab la d6. El ar trebui de aceea sǎ pregǎteascǎ ocuparea
câmpului slab c4 din tabǎra albului;
6. Albul are mai mult spaţiu, iar în centru stǎ ceva mai activ;
Figurile celor douǎ pǎrţi sunt ordonate aproape egal, totuşi negrul trebuie sǎ se ocupe de
dezvoltarea nebunului din c8.
Concluzie generalǎ: poziţia este oarecum în echilibru dinamic; micul avantaj de
spaţiu permite albului sǎ dezvolte un plan activ. Acesta, care se bazeazǎ pe o apreciere
corespunzǎtoare a situaţiei (poziţia regilor), ar trebui sǎ constea dintr-un joc combinat pe
flancul regelui şi în centru (punctul slab d6).
Ar fi posibil urmǎtorul curs al partidei:
12.g5 Cc5 13.Dh5 Albul organizeazǎ un asalt de figuri şi pioni împotriva citadelei
adverse. 13….Td8. Fireşte, aceastǎ mutare nu este neapǎrat necesarǎ.
Aici analizǎm doar o variantǎ posibilǎ. 14.Cf5! Cxb3+ (14….exf pierde din cauza
15.Nxf7+ Rf8 16.g6 hg 17.Nxg6) 15.cb! ef 16.Cd5 Dd7.(La 16….Da5 este neplǎcut 17.a4!,
în timp ce 16…Db8 duce la pierdere: 17. Thg1 fe 18.Cf6+ gf 19. gf+ Rf8 20. Tg8+) 17.
Thg1 De6 18.e5!
Nici acum, nici la mutarea urmǎtoare, nu este avantajos pentru alb Cc7, cǎci, dupǎ
Dxe4 şi f5-f4, negrul are la dispoziţie ameninţǎrile periculoase Nc8-f5 şi Cc6-b4.
18….Cxe5 (La 18.de ar urma totuşi 19.Cc7.
De asemenea, 18….Dxe5 este dezavantajos pentru negru din cauza 19.Nf4 şi
20.Cc7) 19.Nb6, cǎci nu i-ar fi uşor acum sǎ respingǎ toate ameninţǎrile albului.
Fischer a ales însǎ în partidǎ un plan mai puţin spectaculos. Asaltul pionilor sǎi pe
flancul regelui de-abia dacǎ promitea vreun succes, cǎci negrul nu avea slǎbiciuni în
structura pionilor şi dispunea de un centru suficient de întǎrit. În partidǎ a urmat:
12.h4 Cc5 13.g5 b5 14.f3 Nd7 15.Dg2 b4 16.Cce2 Cxb3+ 17.ab a5 18.g6 fg
19.h5 Cxd4 20.Cxd4 g5! (Negrul învârte frigǎruia!) 21.Nxg5 Nxg5+ 22.Dxg5 h6
23.Dg4 Tf7 24.Thg1 a4 25.ba e5! 26.Ce6 Dc4! etc.
Exemplele prezentate dovedesc cǎ şi pentru jucǎtorii de superclasǎ aprecierea
poziţionalǎ corectǎ este un factor serios în drumul spre obţinerea victoriei.
2.2. A doua etapǎ – elaborarea planului
În orice situaţie aprecierea poziţionalǎ obiectivǎ, în vedere alegerii unui plan (de atac sau de
apǎrare), joacǎ un rol decisiv. Deşi în mod obişnuit poziţiile nu se repetǎ şi se deosebesc mereu prin
specificitate, existǎ anumite principii pentru deducerea unui plan în diferite momente.
2.2.1. În poziţii mai bune
Dacǎ se are avantaj de dezvoltare, trebuie sǎ se încerce sǎ se împiedice adversarul
sǎ-şi mobilizeze forţele. Dupǎ posibilitǎţi, ar trebui sǎ se aleagǎ mutǎrile care conţin
ameninţǎri concrete şi îl forţeazǎ pe adversar sǎ consume timp pentru respingerea lor.
Adesea, aceste mutǎri sunt împletite cu rǎsturnǎri tactice, prin care jocul se deschide
rapid şi se pǎtrunde adânc în dispozitivul regelui advers.
Smâslov-Kottnauer
Groningen 1946
Greşelile din deschidere au dus la o întârziere în
dezvoltarea negrului cu douǎ tempouri: Ne7 şi 0-0.
Dacǎ se reuşeşte, fǎrǎ concesii mai mari, sǎ se facǎ şi
aceste douǎ mutǎri, poziţia ar fi egalatǎ. De aceea, albul
iniţiazǎ o luptǎ pentru timp şi încearcǎ cu fiecare mutare
sǎ ameninţe ceva.
13.e5! Cxe5 14.Nxb7 Txb715.Dxa6 Db8
16.Cc6 Cxc6 17.Dxc6+ Cd7 18.Cc5! ! dc
La 18….Ta7 ar urma 19.Cxd7 Txd7 20.Ta8
19.Nf4! Nd6 (sau 19….Dxf4 20.Dc8+ Re7 21.Dxb7 Rf6 22.Txd7 cu câştig)
20.Nxd6 Tb6 21.Dxd7+!
Negrul a cedat. El nu a reuşit sǎ execute mutǎrile de dezvoltare necesare.
11
 Larsen-Spasski
Belgrad 1970
Jocul inexact în deschidere a fost şi în aceastǎ
partidǎ cauza întârzierii dezvoltǎrii albului, cǎruia îi
lipsesc douå tempouri: Cc3 şi 0-0. La fel ca şi în
exemplul precedent, şi aici negrul capǎtǎ avantaj pentru
cǎ ameninţǎ cu fiecare mutare ceva, nelǎsând
adversarului rǎgazul sǎ rǎsufle şi sǎ-şi termine
dezvoltarea.
10….Cg4
Pentru 11.Cc3 este deja prea târziu: 11….Dh4+ 12.g3 Dh3
11.g3 h5 (Acum albul trebuie så facǎ ceva contra ameninţǎrii 12….h4) 12.h3 h4!
13.hg hg 14.Tg1 Th1! ! 15.Txh1 g2 16.Tf1 Dh4+ şi negrul a câştigat.
2.2.2. În poziţii mai rele
Cel care stǎ mai rǎu cautǎ adesea salvarea în complicaţii tactice. Regula de bazǎ în
poziţiile mai rele sunǎ astfel: marşului înainte al figurilor atacatoare ale adversarului îi
trebuie opusǎ o rezistenţǎ maximǎ, forţa sa de şoc trebuie temperatǎ. O metodǎ potrivitǎ
pentru aceasta constǎ în simplificarea poziţiei prin schimbul figurilor atacatoare. Dacǎ
forţa de atac a inamicului este opritǎ, nu trebuie în nici un caz uitat cǎ cea mai bunǎ
apǎrare este atacul!.
Tal-Botvinnik
Meci Campionat Mondial - 1960
Negrul dispune de un pion în plus, pentru care
albul nu are nici un fel de compensaţie. Un plan de
perspectivǎ pentru negru constǎ în desfǎşurarea
iniţiativei în centru şi pe flancul damei, prin Nc5 şi apoi
Nd4 (respectiv Nb6), şi în înaintarea pionilor sǎi.
Planul de apǎrare al albului prevede îndepǎrtarea
figurilor adverse de pe flancul damei.
27.Th7 Tf8 (mai bine era 27…Nc5, urmat de 28…Td7) 28.Nf4 Dd8 29.Nd3 Th8
30.Txh8
Desigur, nu mergea 30.Txf7, din cauza 30…De8
12
30…Dxh8 31.Da5!
Dama neagrǎ a fost atrasǎ pe flancul regelui, albul, dimpotrivǎ, organizeazǎ cât
mai rapid posibil contrajocul pe aripa damei. La 31…Rb7, urmeazǎ acum 32.Nxb5! cb
33.Dxb5+ Rc7 34.Da5+ Rc8 35.Dxa7, cu contraşanse reale.
31…Dh1+ 32.Ra2 Dxf3 33.Da6+ Rb8 34.Dxc6! Dxf4 35.Nxb5 Dxe5 36.De8+
Rb7 37.Dc6+.
Jumǎtatea de punct a fost salvatǎ, cǎci albul are şah etern.
Taimanov-Uhlmann
Belgrad 1970
Albul tocmai a jucat aici 19.Ng3, dupǎ care
negrul nu mai poate evita pierderea pionului.
19…Td8 20.de Nxe5 21.Nd5 De7 22.Dxf7+
Dxf7 23.Nxf7+ Rxf7 24. Nxe5 Tb7 25.Nf4 Te8 26.f3
(intenţioneazǎ sǎ pǎstreze avantajul cu 27.e4) 26…c4!
La prima vedere, aceasta aratǎ a deznǎdejde, cǎci albul poate câştiga, nepedepsit,
acest pion. Dupǎ 27.Td4, înaintarea 27…b5 ar fi rea din cauza 28.ab şi albul ar ocupa
coloana a. În pofida tuturor, 26…c4 este o mutare rafinatǎ, care-l deturneazǎ pe alb de la
planul sǎu iniţial corect.
27.Td4 Cc5 28.Txc4 Ne6 29.Tb4 a5 3O.Tb2 Nd7 31.Tba2 Cb3 32.Td1 Cc5
33.Td4 Ce6 34.Tc4 g5
Într-adevǎr, albul a câştigat al doilea pion, în schimb colaborarea armonioasǎ a
figurilor sale a fost deranjatǎ în mod considerabil.
35.Nd6 Cc5 36.Cd4 (la 36.Nxc5 negrul are timp pentru 36…Ne6!) 36…Cxa4!
37.Tcxa4 Nxa4 38.Txa4 Txe3 39.Cb5 Te1+ 40.Rf2 Tb1 41.c4
Negrul a reuşit sǎ destabilizeze situaţia de pe tablǎ, de aceea nu lipsesc mutǎrile
imprecise. Mai bine ar fi fost 41.Cd4.
41…Td7 42.Ne5 Td2+ 43.Re3
Deja aici albul ar fi putut sǎ calce uşor pe de lǎturi: 43.Rg3 Tg1 44.Rg4 Rg6 şi
regele sǎu este încercuit.
 43…Txg2 44.Re4 Tb4! 31…Cf6 32.Nb3 Txc1 33.Txc1 Dd7

Prin formarea pionului liber negrul şi-a asigurat contraşanse. Partida s-a terminat Înainte de toate, regele este in siguranţǎ, totuşi albul a obţinut mai departe
nedecis dupǎ 64 de mutǎri. superioritate: a luat sub control coloana c, iar câmpul b6 este slab.

2.2.3. În poziţii egale 34.d5 Nf5 35.Db4 Ne4 36.Dd4! Df5 37.Cd2 Nxd5 38.Nxd5 Cxd5 39.Ce4 Ng7
(se amenin¡a 40.Dxd5 40.Cxd6 De6 41.Dd2 Cf6 42.Dc2 b6 43.Dc7 Cd7 44.Cxf7 Tf8
Aici lupta are un caracter deosebit. În mod obişnuit, la început decurge liniştit, 45.Cd8 Df6 46.Td1
cǎci o neatenţie poate strica totul. Ambele pǎrţi încearcǎ, înainte de toate, prin manevre
lungi, sǎ evite slǎbiciunile în propria tabǎrǎ şi, dimpotrivǎ, sǎ-i provoace adversarului Negrul a cedat. Deşi, la o primǎ privire, manevrele albului nu aveau un caracter
astfel de slǎbiciuni. evident forţat şi negrul nu a comis nici o greşealǎ grosolanǎ, albul a obţinut avantaj mare
şi, în final, victoria.
Alehin-Feigin
Kemeri 1937

Ambele pǎrţi au depǎşit problemele de

deschidere şi dispun de şanse aproximativ egale. Nici
unul din parteneri nu are slǎbiciuni evidente, de aici
derivǎ şi planul ambelor tabere: prin manevre iscusite
trebuie încercat sǎ se creeze slǎbiciuni adversarului sau
sǎ se deranjeze armonia în desfǎşurarea forţelor
acestuia.

15.Tfe1 Dd7 16.Nh2 Cfd5 17.Ce2 Tfd8 18.Cf4 Nf5

O mǎruntǎ inexactitate, care permite albului o micǎ îmbunǎtǎţire a poziţiei sale. Mai exact ar
fi fost 18…Cxf4 19.Dxf4 Cd5, urmat de 20…b5, şi negrul ar menţine jocul în echilibru.

19.Cxd5 Cxd5 20.Nc4! Ne6 21.a4 Tac8 22.Nb3 Dc7 23.a5

Manevrele negrului par – probabil - întâmplǎtoare, albul, dimpotrivǎ, şi-a

subordonat întreaga sa activitate ideii principale susmenţionate. Prin aceasta a reuşit sǎ-şi
strâmtoreze întrucâtva adversarul.

23…Dd7 24.Na4 De7 25.Ng3 Tc7 26.Nb3 Dd7 27.Nh4 Tb8 28.Na4 Dc8 29.Tac1

Albul a obţinut un alt avantaj. Figurile grele ale negrului au pǎrǎsit liniile centrale
şi turnul sǎu din b8 stǎ destul de nefericit. Cu toate acestea, jucând 29…b5, negrul ar mai
fi putut sǎ obţinǎ echilibrul.

29…Tc4 30.Ng3 Nf8 31.h4

Albul foloseşte împrejurarea cǎ figurile negrului au fost retrase de pe flancul

regelui şi începe un joc îndreptat împotriva suveranului advers.
13
 Acum albul ar trebui sǎ joace 37.Th2+ Th7 38.Txh7 Txh7 39.Rg2 urmat de Th1 şi
CAPITOLUL 3 De1. Dupǎ aceasta nebunul ar putea pǎtrunde, prin h4, în dispozitivul advers. Dar de ce
nu trebuie sǎ se continue imediat cu 37.Nh4 ?
PRIMELE TREI CRITERII PENTRU APRECIEREA POZIŢIEI
37.Nh4 Dxh4!
În capitolul precedent au fost prezentate cele şapte criterii fundamentale pentru aprecierea
poziţiei. Acest lucru cere, desigur, şi o judecatǎ globalǎ, ceea ce nu este adesea uşor. Tehnica În aceasta constǎ perfidia! Este adevǎrat, negrul pierde material, dar pentru
aprecierii a fost, la fel, ilustratǎ în capitolul precedent prin intermediul exemplelor concrete. aceasta ocupǎ singura coloanǎ deschisǎ prin care poate pǎtrunde în tabǎra adversǎ.
Capacitatea de a putea aprecia corect o poziţie este un semn esenţial de mǎiestrie
pentru un şahist. O cunoaştere exactǎ a criteriilor de apreciere este de asemenea foarte 38.Th2 Th7 39.Txh4 Txh4 40.De2 Tfh7 41.Dg2 Th3
importantǎ. Având în vedere multitudinea poziţiilor posibile, jucǎtorul trebuie sǎ fie în
stare sǎ foloseascǎ aceste criterii în mod exact şi variat. În capitolele 3-7 abordǎm Situaţia s-a schimbat în mod decisiv. Albul trebuie sǎ se gândeascǎ deja la
amǎnunţit cele şapte criterii de apreciere. Cele mai concrete, şi de aceea şi mai simplu de apǎrare, de aceea trebuie sǎ treacǎ la contramǎsuri energice.
prezentat, sunt primele trei criterii pentru aprecierea poziţionalǎ:
42.f5!
1. Raportul material de forţe;
2. Prezenţa ameninţǎrilor nemijlocite; O apǎrare pasivǎ ar duce în aceastǎ situaţie la o
3. Poziţia regilor. pieire treptatǎ: 42.Te1 Tf3 43.De2 Thh3 44.g5 Rg7
45.Rg2 Tfg3+ 46.Rf2 Rf7 47.Rf1 d4! 48.ed e3 49.Dc4
Toate fac obiectul acestui capitol. Th2!

3.1. Raportul material de forţe 42….gf 43.gf Tg7 44.fe! Cxe6 45.Tf6 Thg3
46.Dxg3 Txg3+ 47.Rh2 Txe3 48.Txe6 d4
Judecarea oricǎrei poziţii începe cu o inventariere a materialului existent. Dacǎ echilibrul
material este deranjat, atunci, în condiţii altfel egale, victoria ar trebui sǎ revinǎ pǎrţii care dispune
de avantaj material. În aceste cazuri, cel mai des duce la realizarea scopului schimbul de figuri Negrul ar mai fi putut încǎ sǎ pǎstreze şanse de victorie cu 48…Tf3.
conform planului, astfel avantajul material devenind tot mai important. Atunci, partida se terminǎ
cel mai adesea într-un final teoretic cunoscut, în care nu e nevoie decât sǎ te descurci bine. Deja, 49.Tg6! şi adversarii au cǎzut curând de acord asupra remizei.
Philidor sublinia cǎ acela care stǎpâneşte finalul poate sǎ joace şah bine.
În dezavantaj material apǎrǎtorul încearcǎ, de obicei, sǎ aducǎ jocul în ape tulburi, Capablanca-Nimzovici
tactice, şi sǎ tindǎ spre poziţii neprevǎzute, iraţionale, în care avantajul material al Bad Kissingen 1928
adversarului nu mai are o aşa de mare importanţǎ.
Negrul are o calitate în plus, la care se adaugǎ şi
Alehin – Euwe periculosul lanţ de pioni de pe flancul damei. Cu
Den Haag 1927 mijloace simple, albul nu mai poate salva partida.

Negrul se aflǎ într-o situaţie dificilǎ. El este mult 31.d5! Dxc3

mai strâmtorat decât adversarul sǎu. În afarǎ de acesta
se ameninţǎ Dd1-e1 şi Ng3-h4. Mutarea 36….Th7 nu ar
fi o cale de ieşire, cǎci dupǎ 37.f5! aşezarea turnului alb
şi a regelui negru pe aceeaşi verticalǎ ar fi neplǎcutǎ
pentru negru. De aceea, Euwe apeleazǎ la mijloace
tactice.
Mai precaut era 31…Dd6, de exemplu: 32.Dxd6
(sau 32.Dd4 Db6, dupǎ care ar fi fost rǎu 33.d6 din
cauza 33….Txd6)
32….Txd6 33.e4 fe 34.Cxe4 Th6 35.d6 Rf7 cu şanse bune de câştig.

36…Rh8 ! 32.d6 Df6 33.d7 c3

14
 Hǎrţuiala tacticǎ a început şi avantajul material al negrului şi-a pierdut din
importanţǎ.
34.Cxf5! c2 35.Td6 Dd8
La şanse aproximativ egale duce varianta spectaculoasǎ: 35….Dxd6 36.Cxd6
Txf4 37.d8D+ Tf8 38.Dc7 Txd6 39.Dxc2
36.De5!
36…Txf5
Nici 36….Tg2+ 37.Rxg2 Dg5+ 38.Rf2 c1D
nu mai era suficient pentru victorie, din cauza
39.Dd5+ cu şah etern.
37.De8+ Tf8 38.Txg6+ hg 39.Dxg6+
remizǎ.
Desigur mai existǎ şi alte posibilitǎţi de a salva poziţii cu dezavantaj material.
Pentru aceasta, cel mai adesea jucǎtorii cautǎ particularitǎţile acestor tipuri de poziţii.
Prezentǎm şi pentru aceste cazuri câteva exemple.
Mihalcişin-Frois
Lisabona 1986
Negrul tocmai a sacrificat douǎ figuri pentru câţiva
pioni adverşi. Prin aceasta a luat naştere un final extrem
de ciudat. Este remizǎ, sau este câştigat? Dupǎ cum se
ştie, cu doi cai nu se poate face mat regele advers.
Pionul rǎmas înrǎutǎţeşte însǎ în mod considerabil
situaţia regelui. La început, suveranul negru este
alungat în colţ prin eforturile comune ale regelui şi ale
unui cal advers, şi apoi este adus în ajutor şi cel de-al
doilea cal.
Zugzwang-ul îl sileşte pe negru sǎ înainteze pionul spre transformare, rǎgaz
folosit de alb pentru a da mat.
Tocmai dupǎ aceastǎ schemǎ a procedat şi Mihalcişin în partida de faţǎ, doar cǎ
dupǎ 50 de mutǎri ale adversarului nu a dat mat şi jocul a fost declarat remizǎ.
Compozitorul şi problemistul A.Troitzki a demonstrat ca în acest final existǎ, într-
adevar, poziţii de remizǎ.
Dacǎ pionul se gǎseşte încǎ în spatele liniei
marcate, albul se poate aştepta la o victorie. Dacǎ acesta
a trecut însǎ de zona periculoasǎ, cum este cazul nostru,
atunci poziţia este remizǎ.
Aceasta este, fǎrǎ îndoialǎ o caracteristicǎ
interesantǎ a acestui tip de final.
O curiozitate a temei noastre a constituit-o o partidǎ disputatǎ în 1949 în cadrul
meciului oraşelor Moscova-Budapesta.
Bronstein-Barcza
În acestǎ poziţie partida s-a întrerupt. Albul are
un uşor avantaj: dispune de posibilitatea de a crea un
pion liber periculos pe flancul damei. La reluarea
jocului, a urmat:
41…Cc6 42.h4+ Rg6 43.Rf4 Nd3 44.Cb7 Nc2 45.Cc5
Cd4 46.b4 ab 47.Cxb4 Nxa4! (cea mai simplǎ cale spre
remizǎ) 48.Cxa4 Rh5 49.Cd3 Rxh4 50.Cc3 Ce6+
51.Rxf5 Cg7+ 52.Rg6 Ce8
53.Ce4 Rg4 54.Rxh6 Cf6 55.Cxf6+ şi albului i-au mai ramas pe tablǎ doar doi
cai inutili.
Dupǎ o pauzǎ de 15 minute s-a reluat şi partida întreruptǎ în poziţia urmǎtoare:
Benkö-Bronstein
În aceastǎ poziţie, pe bunǎ dreptate, Bronstein a
jucat la câştig.
89.Ce4 Cg4 90.Rd2 Ce5 91.Re3 Cc4+ 92.Rd4
Ca3 93.Rd3 Cb5 94.Rd2 Cd4 95.Rd3 Ce6 96.Re3
Cc7 97.Rd3 Cd5 98.Rc2 Ce3+ 99.Rc3 Cf5 100.Rd2
Cg3
Dupǎ un marş lung, calul îşi alungǎ oponentul şi pionul
se transformǎ în damǎ.
101.Cf6 f2 102.Cg4 f1C+ (transformarea în damǎ ar fi fǎrǎ sens din cauza Ce3+)
103.Rc3 Rf3 104.Ch2+ Cxh2 şi totuşi, doar remizǎ.
15
 Pietzsch-Fuchs
Fosta RDG 1963
Albul are un pion în plus şi figurile mai active.
Negrul la mutare, însǎ, gǎseşte o idee strǎlucitoare:
37…Dd7+ 38.Re4 Dc6+ 39.Rf5 (şi mai departe?…)
39…Cg7+ 40.Nxg7 Dg6+!!
Cum albul ia şi dama – negrul este pat!
Smâslov-Vasiukov
Moscova 1961
S-ar pǎrea cǎ în aceastǎ poziţie albul ar trebui sǎ
depunǎ armele, dar:
43.Df8+ Dg7 44.Th5+!! gh 45.Dd6+ Dg6
46.Df8+ şi remizǎ prin şah etern.
Prezentǎm acum o “şmecherie” incredibilǎ:
Polugaevski-Saşarov
Leningrad 1963
Deviza în astfel de situaţii este: cine are mai
mult material trebuie sǎ facǎ schimburi şi asta a şi fǎcut
negrul.
53….Nc3+ 54.Rd6 Nxb2? 55.Rxc7 Rf7 56.Rd6!
Rf6 57.Rd5! Rf5 58.Rc4! adversarii au cǎzut de acord
asupra remizei. Regele alb ajunge la f1 şi nu mai poate
fi alungat, sub nici o formǎ, din aceastǎ fortǎreaţǎ.
16
A. Petrosian-Hazai
Ungaria 1971
Negrul este la strâmtoare. Planul albului este
limpede ca lumina zilei: Dd2, Rb3, Cb2 şi Ra4. Dacǎ în
aceastǎ situaţie negrul mutǎ regele la b6, atunci calul
este adus la b3 şi pionul cade oricum. Acestui plan
negrul nu-i poate opune nimic. De aceea el apeleazǎ la
o viclenie:
37….Db6!
Acum albul ar fi trebuit sǎ se menţinǎ la prevǎzuta regrupare a forţelor sale, totuşi,
el a comis o greşealǎ psihologicǎ. Deşi nu era greu de recunoscut ce urmǎrea negrul,
albul a vrut involuntar sǎ verifice aceastǎ idee.
38.Cxb6+? cb 39.h4!?
Aceasta a fost deci încercarea de contestare. La prima vedere, dama pare a putea
pǎtrunde foarte uşor în tabǎra adversǎ.
39….gh 40.Dd2 h3!! 41.gh h4!
Totul s-a terminat – remizǎ! O fortǎreaţǎ unicǎ!
3.2. Existenţa ameninţǎrilor multiple
"Ce mǎ ameninţǎ? Ce poate face adversarul? Ce pot face eu?" La aceste întrebǎri
trebuie rǎspuns mereu la aprecierea oricǎrei poziţii dorite. Sǎ joci şah cu succes este
posibil doar atunci când în timpul partidei eşti mereu atent.
 Euwe-Keres
Olanda 1938
Situaţia negrului este criticǎ. Pericolul ameninţǎ
pe diagonala mare a1-h8, mai ales dacǎ acolo intervine
şi dama. De aceea este chematǎ în ajutor tactica.
35…f4! 36.ef
O neatenţie. La victorie ar fi dus trecerea într-un
final de nebuni de culori diferite(!):
36.Nxd5! Txd5 37.Txd5 Dxd5 (altfel urmeazǎ
38. Dc3!) 38.Dxd5 Nxd5 39.gf. În continuare urmeazǎ Rg1-g2-g3, f4-f5!, Rg3-f4, cu
câştig.
36…e3!
Deschide calea nebunului. Dacǎ albul rǎspunde 37.fe, este expus unui atac nimicitor:
37….Dh3 38.e4 Cxf4! 39.Ng7+ Txg7 40.gf Dg4+.
Albul deja trebuie sǎ lupte pentru remizǎ.
37.Nxd5! e2! 38.Te1 Dxd5 (nu însǎ 38….Nxd5 39.Dc3 De4, din cauza 40.Dh8+
Th7 41.Ng7 mat) 39.Dxd5 Txd5 40.f3 Td1.
Jucǎtorii au cǎzut de acord asupra remizei. În cazul 41.Rf2 ar fi urmat 41….Nxf3!
Yates-Tartakower
Hamburg 1927
Presupunând cǎ finalul de pioni ar fi câştigat
uşor, Tartakower a jucat:
56….Dxb4? 57.ab ab 58.Rb2 Rc4 59.Ra3 b2
(la 60.Rxb2 Rxb4 negrul câştigǎ uşor) 60.Ra2!! Jucat
cu mǎiestrie! În caz de 60…Rxb4 urmeazǎ 61.Rxb2 şi
negrul este la mutare, iar la 60…Rc3 61Rb1 Rb3 negrul
îşi face pat adversarul. De aceea, s-a convenit asupra
remizei.
Marshall-Yates
Karlovi-Vary 1929
Poziţia este câştigatǎ pentru alb: 58.Dc2! a3
59.Rc4 Ra1 6O.Db3, doar cǎ în partidǎ lucrurile s-au
desfǎşurat altfel:
58.Rc4? b1D 59.Dxb1+ Rxb1 60.Rb4 (Nici aici
nu este totul clar?) 60…Rb2!
Nu, în nici un caz! Doar remiza este evidentǎ.
Devine deja supǎrǎtoare situaţia când totul "a mers bine" şi se scapǎ victoria din
mânǎ; şi mai neplǎcut este însǎ când o apreciere poziţionalǎ falsǎ produce, în plus,
"daune morale" mari.
Colle-Grúnfeld
Karlovi-Vary 1929
Aici Grúnfeld a cedat partida, deşi el putea sǎ
menţinǎ remiza: 77…Rd3 78.Rg5 Re4 79.Rxh5 Rf5
80.Rh6 Rf6 81.h5 Rf7 82.Rg5 Rg7 83.Rf5 Rh6 84.Re5
Rxh5 85.Rd5 Rg6 86.Rc5 Rf7 87.Rb5 Re8 88.Rxa5
Rd8 89.Rb6 Rc8.
Polugaevski-Parma
Meci fosta URSS-Yugoslavia 1965
Parma a crezut cǎ dupǎ 60…Ta4 61.Ta8+ Rf7
62.a7 Ta1 63.h6 ar fi pierdut şi de aceea a cedat partida.
Totuşi, el nu a calculat pânǎ la capǎt, cǎci cu 63…Rg6!
ar fi putut sǎ salveze o jumǎtate de punct.
17
 3.3.Poziţia regilor.
Poziţia regilor este unul dintre cele mai importante, în multe cazuri chiar decisive,
criterii pentru aprecierea poziţiei. În vederea unui atac cu succes asupra regelui, se poate
renunţa la multe avantaje poziţionale şi sǎ se accepte chiar cele mai mari sacrificii
materiale.
Atacului asupra regelui i-au fost dedicate, deja, cǎrţi întregi, de aceea ne limitǎm
aici doar la trei tipuri principale ale acestuia:
a) regele nerocat;
b) rocadele pe aceeaşi parte;
c) rocadele pe flancuri opuse;
a) Regele nerocat
Cigorin – Snosko-Borowski
Nürenberg 1906
Aprecierea poziţionalǎ este clar favorabilǎ
albului. Decisivǎ este aici situaţia regilor. Cel negru
este considerabil mai expus decât cel alb.
În aceastǎ poziţie, desigur, negrul s-a gândit mai
întâi la rocada mare. Dacǎ ea ar fi fost posibilǎ, atunci
acesta ar fi depǎşit ceea ce ar fi fost mai rǎu. Turnurile
ar fi fost legate şi pionul d4 ar fi devenit un obiectiv de
atac.
Totuşi, dupǎ 13….0-0-0, albul poate sǎ continue
14.Ce5! Nxe2 15.Dxe2 şi negrul nu mai poate evita
pierderile materiale (15….Txd4 16.Cf3). De aceea negrul înlǎturǎ mai întâi calul.
13...Nxf3 14.Nxf3 Cd2
Pǎtrunderea calului pare a fi eficace: dupǎ 15.Te1 Cxc4 negrul obţine superioritatea. Cu
toate acestea, decisivǎ este poziţia rea a regelui negru.
15.d5! (Deschiderea liniilor, metodǎ tipicǎ de atragere a regelui în centrul tablei)
15…cd
La 15…Cxf1, ar putea urma 16.dc Cd2 17.cb Cxf3+ 18.Dxf3 Td8 19.Dc6+ Td7
20.Dxa6 Dxa6 21.b8D+ Td8 22.Dg3, cu avantaj clar pentru alb
16.cd 0-0-0
În aceastǎ situaţie, regele nu gǎseşte linişte nici pe flancul damei. La 16….Cxf1,
18
Cigorin a propus urmǎtoarea variantǎ: 17.de Cd2 18.Nxb7 Tb8 19.Nc6+ Rd8 20.Tc1! fe
21.Dg4 şi acum se ameninţǎ atât 22.Dxg7, cât şi 22.Dd4+.
17.Te1 Cc7 18.de fe 19.Ng4 The8
Ameninţǎrile îndreptate împotriva regelui sunt respinse, turnurile legate şi negrul
a putut face rocada. Toate acestea, însǎ, el le-a obţinut cu un preţ mare: calul din d2 este
izolat de restul forţelor.
20.De2! Rb8 21.Tac1 Td5 22.De3 g5 23.Nc5! e5 24.a3 Cb5 25.Nb4 Dd8
26.Nxd2. Negrul a cedat. În cazul 26….Txd2 urmeazǎ 27.Tc8+
Steiner-Colle
Budapesta 1926
Cu ultima sa mutare 20….f6, negrul şi-a legat
speranţa de efectuarea rocadei dupǎ plecarea nebunului
de la g5 şi sǎ termine dezvoltarea. Pentru cǎ albul are
un pion mai puţin, el trebuie sǎ acţioneze energic.
21.Txf6! gf 22.Nxf6 0-0
Regele s-a strecurat, însǎ acum apare turnul
alb pe orizontala a şaptea.
23.Txe7 Txf6 24.Txd7 Nxd7 25.Ce4!
Dupǎ 25.Dxb7 Taf8 26.h3 T6f7, negrul ar fi putut sǎ menţinǎ deschisǎ discuţia.
25…Tf7 (corect ar fi fost 25…Tg6) 26.Dg3+ Tg7 27.Cf6+ Rh8
Nefericit ar fi şi 27…Rf7 din cauza 28.Df4. Poziţia nefavorabilǎ a regelui este
punctul esenţial, decisiv, de la care pleacǎ aprecierea acestei poziţii.
28.De5! Nh3 29.Ch5 şi negrul a cedat.
Actorii principali în urmǎtoarea partidǎ, de-a drepul fantasticǎ, sunt regii.
Apǎrarea Sicilianǎ
Kopâlov-Koroliov
Corespondenţǎ 1981/82
1.e4 c5 2.Cf3 Cf6 3.e5 Cd5 4.Cc3 e6 5.Ce4 Cc6 6.c4 Cdb4?!
O abatere de la cǎile normale care duce, curînd, la evenimente minunate.
 7.a3 Da5 8.Db3 b) Rocadele pe aceeaşi parte

La mutarea 8.Tb1 se rǎspunde cu cu 8…Ca2!. Acum negrul trebuie sǎ acţioneze energic. Un procedeu fundamental constǎ în exploatarea slǎbiciunilor din structura pionilor
ce strǎjuiesc regelui.
8…d5 9.ed e5 10.Tb1 Ca6 11.g4!?
Stahlberg-Keres
Albul vrea cu orice preţ sǎ menţinǎ avanpostul de la d6, de aceea trebuie Stockolm 1967
împiedicat 11…f5.
Importantul câmp f3 este apǎrat doar de pionul
11…Dd8 12.d4 ed 13.Nf4 Dd7 14.Ng3 h5! e2. Dacǎ se reuşeşte înlǎturarea acestuia, atacul negrului
ar cǎpǎta noi impulsuri.
La 15.g5 negrul intenţiona sǎ joace 15…h4, iar
la 15.gh avea în vedere 15…f5. 20…d3! 21.ed
15.Rd2! hg 16.Te1 Rd8 17.Ce5 Cxe5 18.Nxe5 Pentru moment lucrurile nu aratǎ aşa de rǎu.
Dc6 19.Cg5 Th5 20.Nxg7!

Dupǎ 20.Cxf7+ Re8 atacul albului s-ar împotmoli.

Acum la 20…Dxh1 urmeazǎ însǎ puternic 21.Cxf7+ La 21….Cf3+ 22.Nxf3 Nxf3, albul poate juca liniştit 23.Dxc4, pentru cǎ la Dh3,
Rd7 22.Nxf8, cu ameninţarea imparabilǎ 23.Te7+. el mai are în mânecǎ un as: 24.Dh4+. Dar…

20…Nxd6 21.Cxf7+ Rc7 22.Cxd6 Dxd6 23.Ng2 Tg5 24.Nh8 Dh6 21….Nf3! 22.Nxf3 Cxf3+ 23.Rg2 Cxg5 24.f4 Dc6+ 25.Rf2 Df3+ 26.Re1 Tfe8+
şi albul a cedat.
Atacul alb pare a se fi epuizat, în plus este atacat şi nebunul. Toate aceste
aprecieri generale nu sunt, totuşi, hotǎrâtoare când regele este ameninţat. În cazul de faţǎ Uhlmann-Bönsch
"a fi, sau a nu fi" este decis doar de calculul concret al variantelor. Gröditz 1976

25.Dg3+ Rb6 26.Rd1! Dxh8 27.Dd6+ Ra5 28.Rd2! Prin marşul pionului h, albul pregǎteşte
deschiderea coloanei. Acum se fac ultimele preparative:
Regele bate pasul pe loc. Totuşi, aceasta nu este rodul confuziei, ci reprezintǎ o
prevedere prudentǎ. Se ameninţǎ 29.b4+ Ra4 30.Nc6+! bc 31.Dxc6+ Rb3 32.Db5. 38.Th1 Cc5 39.Db1!

28…Nf5 29.Nxb7 Tg6 30.b4+ Ra4 31.Nc6+ Rb3 32.Dg3+ Rb2 Dama ar vrea sǎ devinǎ activǎ pe flancul regelui.
Pentru început însǎ, ea se retrage, astfel încât sǎ
menţinǎ centrul sub control.
Duelul regilor intrǎ în faza decisivǎ.

33.Tb1+! Nxb1 34.Txb1+ Rxb1 35.Db3+ Ra1 39….Tf8 40.hg

36.Rc1! albul a avut ultimul cuvânt; în faţa 36…Dh6+
37.Rc2 d3+ 38.Dxd3, negrul este neputincios. De aceea Trebuie observat cǎ deschiderea coloanei h a fost posibilǎ doar pentru cǎ poziţia
el a cedat. regelui negru era slǎbitǎ de pionul g6.

40….hg 41.Dg1! Ng7 42.Dh2 f5

La 42….Te8 lupta ar fi luat urmǎtorul curs: 43.Dh7+ Rf8 44.Nh6

19
 43.Dh7+ Rf7 44.Nxf5
Acordul final! Prin acest sacrificiu de nebun regele negru este total descoperit.
44….gf 45.Dxf5+ Rg8 46.Dh7+ Rf7 47.Th5! e6 (sau 47….Cd7 48.Nh6 Tg8
49.Tg5 Df8 50.Dg6 mat) 48.Tg5 Tg8 49.Dg6+ Re7 50.Nxc5 şi negrul a cedat.
Kasparov – Karpov
Meci pentru titlul suprem
Londra 1986
Ultima mutare a albului a fost 17.b4. Deşi negrul
nu a fǎcut încǎ rocada, dar, de asemenea, nu are nici
slǎbiciuni de pioni pe flancul regelui, aceastǎ partidǎ
este un exemplu de apǎrare activǎ, axat pe tematica
noastrǎ. La 17….Nxb4 este posibil 18.Nb2. Dacǎ la
aceasta ar urma rocada, dupǎ 19.Dh3 g6 20.Td3! ar lua
naştere cunoscuta slǎbiciune a poziţiei regelui.
Se ameninţǎ 21.Dxh7+! Rxh7 22.Th3+ Rg8
23.Th8 mat. La 20….h5 este foarte tare 21.Dxh5!
Revenim la diagrama iniţialǎ(pag.20)
17….0-0 18.Dh3 g6 19.Nb2
Chiar şi acum este periculos 19….Nxb4, din
cauza 20.Td3 cu motivele de atac tocmai prezentate.
19….Dc4! 20.Td7 Tae8
Negrul ar fi expus unui atac violent dupǎ 20….Dxe4 21.Dc3!, de exemplu: 21….f6
22.Txe7, cu avantaj clar pentru alb, iar la 21….Cd4 22.Txd4 De6 23.Te1 Df6 ar pierde chiar
din cauza 24.Txe7! Dxe7 25.Te4.
21.Nd5 Dxb4 22.Nc3 Cf4!
Poziţia criticǎ din aceastǎ partidǎ. Negrul a respins atacul advers şi îşi forţeazǎ
adversarul sǎ intre într-un final ceva mai rǎu, cǎci 23.Df3? ar pierde din cauza:
23…..Dxc3.
23.Nxb4 Cxh3+ 24.gh Nxb4 25.Txc7 b6 26.Txa7 Rg7 27.Td7 Td8 28.Txd8
Txd8 29.Td1 Td6 30.Td3 h5 şi partida s-a terminat remizǎ.
20
c) Rocadele pe flancuri opuse
Dacǎ regii au fǎcut rocadele în direcţii opuse, existǎ considerabil mai multe
posibilitǎţi de atac asupra acestora. Partea activǎ nu se limiteazǎ la un atac de figuri, ci
include şi pionii în asaltul îndreptat împotriva regelui advers. Atacul cu pionii este
metoda tipicǎ de conducere a luptei în cazul rocadelor inverse. El are drept scop sǎ
înlǎture pionii care strǎjuiesc regele advers şi sǎ elibereze liniile pentru un atac cu figurile.
Gligorici – Larsen
Manila 1973
Ambele pǎrţi sunt pregǎtite pentru asaltul pionilor,
totuşi albul începe mai devreme.
15.c5! ed 16.cb dc 17.Ne3
Pânǎ acum acest nebun nu avea nici o
perspectivǎ. Dupǎ deschiderea liniilor, el devine activ şi
periculos.
17….g4 O încercare de distragere a adversarului de la atacul sǎu de pe flancul
damei 18.bc Dxc7 19.Tac1
Fortǎreaţa pionilor din faţa regelui este înlǎturatǎ, astfel poate începe atacul cu figurile.
19….d5 20.Txc3 gf 21.Dxf3 d4 22.Df5+ Td7 23.Nf4+ Db6 24.Txc6+!
Începe ultimul act!
24….Nxc6 25.Cc5 Cg4 26.Tb1 Da7 27.Cxd7 Nxd7 28.Dc5+! şi negrul a cedat.
Keres-Petrov
Moscova 1940
Albul trebuie sǎ se grǎbeascǎ. Sarcina sa este
îngreunatǎ prin aceea cǎ, în lupta anterioarǎ, a mutat
pionul la b4, negrul cǎpǎtând astfel contrajoc bun.
15.h4 (ameninţǎ deschiderea liniilor prin h4-
h5xg6) 15….h5 16.g4!
Acum la hg urmeazǎ: 17.h5, de aceea negrul este
nevoit, pentru înlǎturarea pionului
periculos, sǎ schimbe importantul sǎu nebun de apǎrare.
16….Nxe5 17.fe Dxg4 18.De3 Cxb4
Luarea pionului cu dama ar fi dezavantajoasǎ din cauza 19.e6 Nxe6 20.Dh6.
Încercarea 18….Ne6 eşueazǎ şi ea dupǎ 19.Tdg1 Dxb4 20.Dh6.
19.e6!
În astfel de situaţii pionii nu joacǎ nici un rol.
Important este doar ca sǎ se elibereze drumul pentru
figuri. Keres calculase aici urmǎtoarea variantǎ:
19….Cxd3+ 20.cd fe 21.Tdf1! Tf5 22.Thg1 Rf7
23.Txg4 Txf1+ 24.Rc2 hg 25.De5! şi albul câştigǎ.
19…Cd5 20.ef+ Txf7
La 20….Rh7 este posibil 21.Nxg6+!, de exemplu: 21….Dxg6 22.Txd5 Ng4
23.Tg5 Dxf7 24.Tg7+ cu câştig.
21.Nc4! c6 22.Txd5 Dxc4 (sau 22….cd 23.De8+ Tf8 24.Nxd5+) 23.De8+ şi
negrul a cedat.
În capitolele urmǎtoare vor fi tratate amǎnunţit celelalte patru criterii pentru
aprecierea unei poziţii.
CAPITOLUL 4
LINII DESCHISE
(Al patrulea criteriu de apreciere)
Controlul asupra liniilor importante – orizontale, verticale, diagonale – are o
influenţǎ decisivǎ asupra aprecierii pozi¡ionale. În cazul celorlalte condiţii egale,
stǎpânirea liniilor deschise duce de obicei la avantaj. Liniile deschise sunt magistrale
strategice, prin care figurile atacatoare pot pǎtrunde în tabǎra adversǎ. Stǎpânirea lor
reprezintǎ un plus strategic, adesea rezultatul partidei depinde în mod direct de aceasta.
Vom vedea acum câteva planuri strategice specifice, care se folosesc în lupta
pentru ocuparea diferitelor linii deschise.
4.1. Strǎpungerea în centru
Pentru început prezentǎm un exemplu clasic.
Apǎrarea Francezǎ
Steinitz – Showalter
Viena 1898
1.e4 e6 2.d4 d5 3.e5 c5 4.dc Cc6 5.Cf3 Nxc5 6.Nd3 Cge7 7.0-0 Cg6 8.Te1 Nd7
9.c3 a5 10.a4 Db8 11.De2 Nb6 12.Ca3 0-0 13.Cb5 Ca7 14.Ne3 Nxe3 15.Dxe3 Cxb5
16.ab b6 17.Cd4 f5 18.f4 Ce7 19.Dd2 Dd8 20.Te3 g6 21.Th3 Tf7 22.Rh1 Rg7 23.Cf3
h6 24.Tg1 h5 25.Df2 Dh8 26.Cg5 Tff8 27.Dh4 Cg8
Negrul a reuşit sǎ neutralizeze atacul pe flancuri. Aceasta l-a costat însǎ destul de
mult: figurile sale sunt amplasate cu totul nefericit, în plus, legǎtura dintre ele este
întreruptǎ. Albul, dimpotrivǎ, şi-a lǎsat deschise opţiunile sǎ ajungǎ cu figurile pe
orizontalele libere, în orice zonǎ a tablei.
28.c4! (negrul nu poate evita deschiderea liniilor) 28…dc 29.Nxc4 Tfe8 30.Td3
Ta7 31.Td6 Tb7 32.Tgd1
În doar cinci mutǎri situaţia de pe tablǎ s-a
schimbat în mod decisiv. Albul stǎpâneşte centrul şi,
deja, adversarul nu mai poate evita pierderile.
32….Nc8 33.Cxe6+ Nxe6 34.Nxe6 Dh7
35.Td7+ Te7 36.Txe7+ Cxe7 37.Df6+ Rh6 38.Td8
Tc7 39.h3 şi negrul a cedat.
21
 Sǎ vedem acum un alt exemplu din trecutul mai apropiat. Apǎrarea Réti
Smâslov – Polugaevski
Apǎrarea Nimzovici Palma de Mallorca 1970
Furman – Lipni¡zki
Kiev 1951 1.Cf3 Cf6 2.g3 g6 3.b3 Ng7 4.Nb2 d6 5.d4 0-0 6.Ng2 e5 7.de Cg4 8.h3 Cxe5
9.Cxe5 de 10.Dxd8 Txd8 11.Cd2 Cd7
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 0-0 5.Nd3 d5 6.Cf3 dc 7.Nxc4 Cc6 8.0-0 Nd6 12.0-0-0 Te8 13.Cc4 Cb6 14.Ca5 Tb8
9.Nb5 e5!
Albul a rezolvat mai bine problemele deschiderii. Figurile sale coopereazǎ
Prin legarea calului, albul intenţiona sǎ împiedice aceastǎ mutare. Cu toate armonios. Deşi aflat la margine, calul exercitǎ presiune asupra câmpului b7 şi leagǎ
acestea, ea a fost jucatǎ. Negrul sacrificǎ un pion pentru a prelua iniţiativa. pentru mai multǎ vreme turnul de apǎrarea pionilor. În acest mod, albul câştigǎ timp
pentru a ocupa coloana centralǎ.
10.Nxc6 ed 11.Nxb7 Nxb7 12.Cxd4 Dd7
15.Td2 c6 16.Thd1 f6
Ambele pǎrţi şi-au declarat deschis intenţiile. Negrul a sacrificat un pion pentru a
obţine atacul împotriva regelui advers, albul şi-a stabilit drept obiectiv sprijinirea În realitate, negrul intenţiona sǎ joace 16….Ne6, însǎ aceasta ar fi pierdut în mod
înaintǎrii pionului e3 şi, la prima ocazie favorabilǎ, sǎ schimbe unul din periculoşii prozaic: 17.Cxb7! Txb7 18.Nxc6 Tbb8 19.Nxe8 Txe8 20.Td8
nebuni negri.
17.Td8
13.Cdb5 Dc6 14.f3 Ne5 15.Dc2 Tfd8 16.a4 Dc4 (se ameninţa 17….Dh4,
respectiv 17….Nxh2+)17.Df2 Td3 18.Rh1 Tad8 Dacǎ se comparǎ aceastǎ diagramǎ cu cea
precedentǎ, se poate constata o anumitǎ asemǎnare.
Câştigarea pionului îl poate costa scump pe Acum nu se poate juca 17….Ne6, din cauza 18.Txe8+
alb. El nu a terminat încǎ dezvoltarea, iar nebunul Txe8 19.Cxb7.
din c1 obtureazǎ legǎtura dintre propriile figuri.
17….Rf7 18.Txe8 Rxe8 19.Na3 Cd5
19.e4 a6 20.Ca3 Db3 21.Cab1 Nd4 22.De2
Nc5 23.Te1 a5! Din nou este rǎu 19….Ne6, pentru cǎ 20.Cxb7 ar
câştiga un pion.
Negrul împiedicǎ orice fel de contrajoc.
În cazul 19…Nf8, dupǎ 20.Nxf8 Rxf8 21.Td8+ Rf7 22.c4, negrul nu ar mai avea
la dispoziţie nici o mutare rezonabilǎ.
Acum este atras în luptǎ şi nebunul din b7; deja se ameninţa 24…Na6.
20.Nd6 Ta8 21.c4 Ce7 22.Nc7
24.Cd2 Dc2 (Începe invazia!) 25.Cf1 Dxe2 26.Txe2 (la 26.Ce2 ar fi fost foarte
neplǎcut 26…Nf2) 26….Td1!
Acum pǎtrunde al doilea turn la d8. Negrului îi este tot mai greu sǎ se apere.

22….Rf7 23.Td8 f5 24.c5 Cd5 25.Nd6

Un triumf al strategiei! Partida este decisǎ.
Albul putea deja sǎ câştige un pion, totuşi el preferǎ sǎ menţinǎ presiunea pe
27.Cxd1 Txd1 28.h3 Txf1+ 29.Rh2 Ng1+
flancul damei.
30.Rg3 Ch5+ 31.Rg4 g6 32.b3 Nc8+ 33.Rg5 Nd4
34.Nb2 Nxb2 35.Txf1 Nf6+ 36.Rh6 Ng7+ 37.Rg5
25….Nf6 26.Tf8+ Rg7 27.Cc4
h6+ 38.Rh4 Nf6 mat.
Albul a obţinut superioritatea. Realizarea avantajului cere însǎ acurateţe şi atenţie.

22
 27….e4 28.f3 ef 29.Nxf3 Ng5+ 30.Rd1 Cc3+ 31.Re1 Cb5 32.Te8 Rf7 33.Th8 Jocul decurge clar în favoarea negrului. Toate figurile
Nf6 34.Ce5+ Rg7 35.Te8 h5 36.e3 Cc3 37.Cxc6! bc 38.Nxc6 Nb7 39.Txa8 Nxc6 sale au ocupat poziţii ideale. Odatǎ cu aceasta începe
40.Txa7+ Rg8 41.Ta6 Nd5 42.c6 Ce4 43.c7 Nb7 44.Ta8+ Rf7 45.Nb4 şi negrul a cedat. ultima parte a grandiosului sǎu plan.

Apǎrarea Philidor 29….g5 30.h3 Ne5 31.Da1 h5 32.a5

Evenson – Alehin
Kiev 1916 Schiţarea unui contrajoc pe flancul damei. Negrul ar fi
putut sǎ-l împiedice (cu 31…a6), dar deja nu-l mai
1.e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cf6 4.Cc3 Cbd7 5.Nc4 Ne7 6. 0-0 0-0 7.de de 8.Ng5 c6 preocupa aceasta.
9.a4 Dc7 10.De2 Cc5 11.Ce1

Prin schimbul la e5 albul şi-a dezvǎluit intenţiile viitoare. Confruntarea dintre 32…g4 33.ab ab 34.Nh4 f6 35.Ne1 g3 36.Da6 Dc6 37.Da3 b5 38.Db2 Db6+
figurile grele este de aşteptat sǎ se desfǎşoare pe coloana d. Complet surprinzǎtor însǎ, 39.Rh1 Td1
albul îşi schimbǎ planurile. El îşi concentreazǎ figurile pe flancul regelui şi cedeazǎ
benevol coloana d, presupunând cǎ, prin Cd3, s-ar putea împiedica o pǎtrundere a Planul s-a încheiat! Se ameninţǎ 40…De3
figurilor negre. 41.Te2 Dxc3

11…Ce6 12.Ne3 Cd4 13.Dd1 Td8 40.Tc1 De3 41.Ta1 Nc7 42.Da2 Txa1 43.Dxa1
De2 44.Tg1 şi negrul a câştigat.
Negrul este încântat de aceastǎ "amabilitate" şi ocupǎ linia deschisǎ. Planul sǎu
constǎ acum în patru etape: aducerea turnurilor pe coloana deschisǎ, îndepǎrtarea calului Neluând în seamǎ eşecul clar din aceast joc, planul
din d3, pǎtrunderea în dispozitivul advers şi realizarea avantajului astfel obţinut. Pentru albului era dealtminteri foarte interesant.
executarea acestui plan el are nevoie de 30 de mutǎri.

14.Cd3 Ne6 15.Nxe6 Cxe6 16.De1 Td7 17.f3 Tad8 18.Nf2 Ch5 El şi-a atras adversarul în lupta pentru stǎpânirea coloanei d, apoi a blocat-o cu o
figurǎ proprie şi a organizat el însuşi un contrajoc pe flancul regelui. Iatǎ o succesiune de
idei, care în partida urmǎtoare au fost încununate de succes.
Prima etapǎ a planului este terminatǎ. Acum
începe atacul asupra calului din d3. Wilner-Romanovski
al-3-lea campionat al fostei URSS 1924
19.Ce2 c5 20.b3 Chf4 21.Cexf4 Cxf4 22.Cxf4 ef

Jumǎtate din plan este îndeplinitǎ. Acum trebuie 28…Te6!

sǎ se pǎtrundǎ în dispozitivul advers pe coloana deschisǎ.
Începutul unui plan bine gândit. Negrul cedeazǎ de
23.c3 bunǎvoie coloana centralǎ, în schimb pregǎteşte
aducerea nebunului sǎu la d4. Pe deasupra, urmǎreşte
deschiderea verticalei f, prin care vrea sǎ pǎtrundǎ în
Aceastǎ mutare pareazǎ ameninţarea c5-c4-c3, prin care negrul ar fi cucerit tabǎra adversǎ.
câmpul d2. Acum însǎ devine slab punctul d3.

23…De5 24.Ta2 Td3 25.Tc2 b6 26.Dc1 De6 27.Db1 Nf6 28.b4 c4 29.Dc1 29.Td3 Nf8 30.Thd1 Nc5 31.De2 Nd4 32.Rb1

Albul s-a decis sǎ adopte o apǎrare pasivǎ. Posibilitǎţi mai bune de contrajoc le-ar fi
oferit, fǎrǎ îndoialǎ, sacrificiul de calitate 32.Txd4 ed 33.Txd4.

23
 32…c5
Acum nebunul ocupǎ o poziţie tare în centru şi
negrul se poate gândi la înaintarea f7-f6. El trebuie
însǎ sǎ acţioneze cu precauţie, cǎci atunci se deschide
şi coloana g, pe care albul poate sǎ exercite presiune la
g6.
33.Tf3 Dd8 34.h4 De7 35.Tg1 Tf8 36.Nd3
Rh7 37.Tfg3 Td6 38.T1g2
Pregǎtirile sunt încheiate şi a sosit timpul sǎ se
deschidǎ coloana f.
38….f6! 39.gf Tfxf6 40.Tg5 Df7 41.Nc2 Tf4
42.Th2 Tdf6
Negrul a obţinut controlul asupra coloanei deschise f.
Urmǎtoarea etapǎ a planului sǎu profund gândit
prevede pǎtrunderea figurilor şi atacul final asupra
regelui advers.
43.Tg2 Nxf2 44.Nd1 Nd4 45.Rc1 Tf1 46.Rc2 T6f3 47.Dd2 Tc3+ 48.Rb1 Df3
O poziţie - şcoalǎ!
49.Te2 Txb3+ 50.ab Dxb3+ 51.Rc1 Nb2+ şi
albul a cedat.
Aceastǎ partidǎ reprezintǎ o trecere uşoarǎ la
tema urmǎtoare.
4.2. Între centru şi flancuri
În cele mai multe cazuri este vorba aici de evenimente care se desfǎşoarǎ pe
coloanele b şi c.
24
Apǎrarea Indiana Damei
Stahlberg – Taimanov
Zürich 1953
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.g3 Na6 5.Da4 Ne7 6.Ng2 0-0 7.Cc3 c6 8.Ce5 De8!
Aceastǎ mutare pregǎtitoare sensibilǎ, cere un simţ poziţional profund. Dama
apǎrǎ punctul c6 (dupǎ d7-d5), pe de altǎ parte ţine sub control câmpul b5 prin care, mai
târziu devine posibilǎ înaintarea b6-b5.
9.0-0 d5 10.Te1 b5! 11.cb cb 12.Dd1 b4 13.Cb1 Cc6 14.Cxc6 Dxc6
Coloana c este deschisǎ şi, fǎrǎ îndoialǎ, negrul are şanse mai bune sǎ o ocupe
primul.
15.Cd2 Db6 16.e3 Tac8 17.Nf1 Tc6 18.Nxa6 Dxa6 19.Cf3 Tfc8
Prima parte a planului este îndeplinitǎ; mai
departe el prevede pǎtrunderea în tabǎra adversǎ prin
linia deschisǎ şi legarea totalǎ de apǎrare a forţelor
albului. Apoi, la momentul potrivit, se porneşte atacul
decisiv. A doua etapǎ a planului preconizat nu este
simplu de realizat, pentru cǎ albul nu are puncte slabe
evidente.
20.Db3 Ce4 21.Cd2 Tc2 22.Cxe4 de 23.a3 h5
Negrul începe cu atacul pe flancul regelui. O altǎ posibilitate bunǎ ar fi constat în
23….Dd3 24.Dxd3 ed.
24.d5 T8c4! 25.Td1
Dupå 25.de Dxe6 apare ameninţarea 26….Txc1 27.Taxc1 Txc1.
25….ed 26.Nd2 Df6 27.Tab1 h4 28.Da4
Albul cautǎ contraşanse. La 28….h3, el intenţiona sǎ joace 29.Dd7.
28….Df5 29.Dxa7 Nf8 30.Db8 g5 31.gh gh 32.Df4 Dxf4 33.ef d4

Negrul a reuşit pe deplin sǎ-şi realizeze planul.
34.b3 Tc6 35.ab f5 36.h3 Ta6 37.Tbc1 Txc1
38.Txc1 Ta2 39.Ne1 Tb2 40.Rg2 Txb3 41.Tc8 Tb1
42.Nd2 e3! şi albul a cedat.
Gambitul Damei
Botvinnik – Alehin
Amsterdam 1938
1.Cf3 d5 2.d4 Cf6 3.c4 e6 4.Cc3 c5 5.cd Cxd5 6.e3 Cc6 7.Nc4 cd 8.ed Ne7 9.0-0
0-0 10.Te1 b6 11.Cxd5 ed 12.Nb5! Nd7 13.Da4 Cb8
Fireşte, o astfel de retragere nu contribuie la dezvoltare. Pe de altǎ parte, dupǎ
mutarea mecanicǎ 13….Tc8, continuând cu 14.Nd2 şi urmat de Tac1, albul ar fi
transformat pionul a7 într-un obiectiv de atac.
14.Nf4 Nxb5 15.Dxb5 a6 16.Da4 Nd6 17.Nxd6 Dxd6 18.Tac1 Ta7 19.Dc2
Albul ocupǎ ambele linii deschise. Negrul se
mai poate încǎ opune în centru, dar în faţa pǎtrunderii
pe coloana c este deja neputincios.
19….Te7 20.Txe7 Dxe7 21.Dc7! Dxc7 22.Txc7
Nu fǎrǎ importanţǎ pentru rezultatul luptei este
împrejurarea cǎ pânǎ acum calul negru nu a putut
interveni în joc.
Restul partidei constǎ în valorificarea avantajului astfel obţinut.
22….f6 23.Rf1 Tf7 24.Tc8+ Tf8 25.Tc3 g5 26.Ce1 h5 27.h4 Cd7 28.Tc7 Tf7
29.Cf3 g4 30.Ce1 f5 31.Cd3 f4 32.f3 gf 33.gf a5 34.a4 Rf8 35.Tc6 Re7 36.Rf2 Tf5
37.b3 Rd8 38.Re2 Cb8 39.Tg6! Rc7 40.Ce5 Ca6 41.Tg7+ Rc8 42.Cc6 Tf6 43.Ce7+
Rb8 44.Cxd5 Td6 45.Tg5 Cb4 46.Cxb4 ab 47.Txh5 Tc6 48.Tb5 Rc7 49.Txb4 Th6
50.Tb5 Txh4 51.Rd3 şi negrul a cedat.
Portisch – Petrosian
Santa Monica 1966
Într-un mod foarte original, albul a reuşit så
obţinǎ iniţiativa în centru (calul e4) şi pe flancul
regelui (pionii e3 şi f4). Acum coloanei deschise îi
revine rolul principal, fiind stǎpânitǎ în totalitate de
alb.
26….Nc8 27.Cf1! Td7
La 27….f5 calul ar putea sǎ se retragǎ la f2, însǎ ar fi
posibilǎ şi urmǎtoarea continuare:
28.Ceg3 Cf6 29.Db2 Ng7 30.Tb1 Td7 31.e4 fe 32.Nh3 cu iniţiativǎ periculoasǎ.
28.Cfg3 Cxg3 29.hg Ng7 30.Db2!
Pe lângǎ presiunea de pe coloana deschisǎ, apare brusc şi atacul pe diagonala mare.
30….f5 31.Nxg7+ Dxg7 32.Cf6 şi negrul a cedat.
4.3. Atacul la marginea tablei
Dacǎ ambele pǎrţi au fǎcut rocada micǎ, atunci deschiderea coloanei "a" are
specificul ei. Verticala turnului de pe flancul damei este cea mai îndepǎrtatǎ de aripa
regelui. Pânǎ la un anumit punct, evenimentele de pe aceastǎ magistralǎ nu afecteazǎ
poziţia rocadei. Partea care urmǎreşte ocuparea ei trebuie sǎ aibǎ mereu în obiectiv ca
forţa sa principalǎ sǎ fie îndepǎrtatǎ de rege. Desigur, prin aceasta este slǎbitǎ apǎrarea
propriului rege şi adesea adversarul se foloseşte de prilej pentru a organiza un contrajoc
periculos.
Marco – Müller
Londra 1899
Albul este pregǎtit pentru deschiderea şi ocuparea
coloanei "a". Nu ar fi rǎu sǎ se joace imediat 33.ab ab
34.Da1! Txa4 35.Txa4. Albul ar stǎpâni coloana şi, pe
baza slǎbiciunilor negre de la b6 şi e6, ar avea şanse
reale de câştig. Continuând însǎ cu 35….Td7!, negrul
ar putea sǎ organizeze o apǎrare dificil de strǎpuns.
De aceea şi pentru cǎ în centru şi pe flancul damei
domneşte încǎ liniştea, albul întǎreşte mai întâi
presiunea pe coloana "a".
25
 33.Da1! 29.Ta7 Dc8

O manevrǎ tipicǎ. Toate cele trei figuri grele s-au plasat pe linia lateralǎ. Dama se
aflǎ în spatele turnurilor, ca şi când ar urmǎri sǎ le împingǎ la atac. Pentru a nu pierde Scopul este atins. Acum rǎmâne doar realizarea
nici un pion, turnul din a8 trebuie sǎ plece. avantajului.

33….Tab8 34.ab ab 35.Ta7+ Rh8 36.Tc7 Ta8 37.Taa7 Txa7 38.Dxa7 30.Cxb5

O cale spectaculoasǎ, dar nu singura care duce

victorie; bine era şi 30.Tc7 Dd8 31.Da7.
Albul şi-a concentrat figurile în mod periculos
şi acum a ocupat în plus şi linia a 7-a. Sfârşitul nu
este departe. 30…cb 31.Nxb5 Rg7 32.Nxb8 Cxb8 33.Nxe8 Dxe8 34.b5 Nf8 35.De3 Dc8
36.Df4.
38….Tb8 39.Th7+ Rg8 40.Th6 De8 41.Dh7+
Rf8 42.Txg6 şi negrul a cedat. Negul a cedat, cǎci împotriva ameninţǎrii 37.Ce5 şi 37.Ta8 nu mai existǎ nici o
apǎrare.

Judovici – Klaman Kuzmin-Rukavina

Leningrad 1973
Al 15-lea Campionat al fostei URSS 1947

Albul dispune de avantaj clar de spaţiu. Pentru

Toate cele 32 de piese se aflǎ încǎ pe tablǎ.
cǎ negrul controleazǎ toate câmpurile de pǎtrundere
Structura de pioni şi figuri care a luat naştere este
(e5, e6 şi e7), un joc pe coloana centralǎ n-ar aduce
tipicǎ pentru Partida Spaniolǎ. O reţetǎ prestabilitǎ
nimic deosebit. Dacǎ se cerceteazǎ însǎ poziţia ceva
pentru modul de desfǎşurare pe mai departe a jocului
mai atent, se observǎ cǎ pionul înaintat de la c5 şi
nu existǎ nici pentru o parte, nici pentru cealaltǎ.
dominaţia pe diagonala h2 – b8 oferǎ albului bune
Practica are însǎ pregǎtite anumite linii directoare
posibilitǎţi de iniţiere a unui atac pe flancul damei.
pentru astfel de genuri de poziţii.
Spre exemplu, negrului i se recomandǎ sǎ
18.b4! b5
continue regruparea figurilor sale (Ng7,Cfd7,Tf8) şi
apoi sǎ joace atât pe flancul regelui, cât şi pe aripa damei.
Altfel albul joacǎ el însuşi b4-b5. Pentru cǎ deţine controlul asupra câmpului b8 ,
el ar fi avut coloana b la dispoziţie. 18…Tb8
19.a4 (fireşte, nu 19.cb ab şi pentru negru totul ar fi fost în ordine) 19….a6 O deplasare a turnului de pe coloana a, care cândva va fi deschisǎ, nu era recomandabilǎ.
20.Ta1 Te8 21.ab ab 22.Ta2!
19.Ta3! (înainte de a deschide coloana albul îşi aduce în joc rezervele) 19…Ng7
Din nou un procedeu tipic de ocupare a liniilor deschise. În plus aceste este
2O.Tea1 Nc8 21.ab ab 22.De1 Nb7
favorizat şi de marele avantaj de spaţiu deţinut de alb pe flancul damei.
Negrul nu are un plan activ şi de aceea aşteaptǎ sǎ vadǎ ce întreprinde adversarul;
22….Dc8 23.Tea1 Db7 24.Db2 (se fac ultimele preparative) 24….Ce6 25.Ta3
era însǎ deja clar unde se vor desfǎşura evenimentele principale de pe tablǎ. De aceea
Cc7 26.Ta5 Txa5 27.Txa5 Ca6 28.Da3 Cab8
trebuia acum (prin 22…Cfd7) sǎ se fi dirijat calul spre flancul damei.
Negrul nu a reuşit sǎ închidǎ coloana. La 28….Ta8, urmeazǎ deja 29.Cxb5! cb
22.Ta7
30.Nxb5 şi negrul nu mai poate împiedica pierderile de material.

26
 Totul decurge dupǎ schema cunoscutǎ: ocuparea coloanei deschise, pǎtrunderea în
tabǎra adversǎ şi atacul final energic.
23…Cfd7 24.T1a5 Db6 25.Da1!
Coloana a fost cuceritǎ dupǎ toate regulile artei.
Turnurile sunt în faţǎ, dama în spatele lor.
25…. Nf6 26.Da3 Nd8 27.Db4 Na6
Aceastǎ mutare permite albului sǎ termine jocul pe
cale tacticǎ. Este adevǎrat, nici dupǎ 27…Nc8 negrul
nu ar fi fost în stare sǎ apere pionul b5, pentru cǎ
atunci ar fi fost adus şi calul: Cf3-d2-b1-a3
28.Txd7! Dxa5 29.Dxa5 Nxa5 30.Txd6
În schimbul calitǎţii albul a obţinut nu numai un puternic pion liber, ci - şi aceasta
este mai important – a rǎpit sprijinul calului c5 şi cel al pionului e5. Negrul nu mai poate
evita alte pierderi.
30…Nc7 31.Tc6 Tbc8 32.Nxc5 Nb7 33.Txc7! Txc7 34.Nd6 Tcc8 35.Nxe5 Ta8
36.Nc7 Ta2
Negrul ar vrea sǎ iniţieze un contrajoc pe coloana deschisǎ, între timp însǎ albul
îşi valorificǎ superioritatea sa din centru.
37.Cd4 Txb2 38.Cf1 Ta8 39.Ce3 Ta3 40.d6 Nc8 41.Cd5 şi negrul a cedat.
În cele mai multe cazuri adversarul nu cedeazǎ liniile importante fǎrǎ luptǎ. Cel
mai adesea ele trebuie cucerite cu eforturi puternice.
Karpov-Unzicker
Nisa 1974
În aparenţǎ, ambele pǎrţi au "drepturi " egale asupra
verticalei deschise a. Acestǎ apreciere este însǎ înşelǎtoare.
Printr-o acţiune comunǎ coordonatǎ a figurilor sale, (Nc2-
d3 şi Ta1-a2), albul poate sǎ obţinǎ dublarea turnurilor pe
coloana a.
19…Tfc8
Merita atenţie 19…Tfb8 20.Nd3 Dc8, prin care planului
albului i se putea opune o rezistenţǎ mai mare.
20.Nd3 g6 21.Cg3 Nf8 22.Ta2 c4 23.Nb1 Dd8
Lupta pentru verticala a ar fi decurs în favoarea albului şi în cazul 23…Cd8, de
exemplu: 24.Te2 Txa2 25.Dxa2 Db7 26.Da1! Ta8 27.Ta2 Txa2 28.Dxa2
24.Na7!
Sub pavåza acestui nebun albul îşi regrupeazǎ
acum figurile sale grele. Toate forţele sale pot fi
ordonate firesc şi puternic. Negrul nu are aceastǎ
posibilitate, în special din cauza poziţiei nefericite a
calului din b7.
24…Ce8 25.Nc2 Cc7 26.Tea1 De7 27.Nb1 Ne8
Atât cât a putut, negrul s-a pregǎtit pentru confruntarea de pe flancul damei.
Totuşi, albul foloseşte marele sǎu avantaj de spaţiu şi devine activ şi pe aripa regelui.
28.Ce2 Cd8 29.Ch2 Ng7 30.f4 f6 31.f5 g5
Poziţia s-a schimbat în mod considerabil, de
aceea albul îşi ajusteazǎ planul.
32.Nc2!
Nebunul trebuie sǎ-şi neutralizeze omologul
sǎu advers prin schimb, pentru ca astfel slǎbiciunile
din tabǎra acestuia sǎ fie şi mai pregnant puse în
evidentǎ.
32…Nf7 33.Cg3 Cb7 34.Nd1 h6 35.Nh5 De8 36.Dd1 Cd8 37.Ta3 Rf8 38.T1a2
Rg8 39.Cg4! Rf8 40.Ce3 Rg8 41.Nxf7+ Cxf7 42.Dh5 Cd8
Negrul ar fi putut sǎ împiedice pǎtrunderea damei cu 42…Ch8, dar atunci ar fi
fost posibilǎ urmǎtoarea variantǎ: 43.Cg4 Dxh5 44.Cxh5 Rf7 45.Nb6! Txa3 46.Txa3 Ta8
47.Txa8 Cxa8 48.Na5 şi figurile negre sunt legate fedeleş!
43.Dg6! Rf8 44.Ch5
27

Negrul a cedat.
La atacul pe coloana de margine nu trebuie uitat
cǎ importante forţe vor fi concentrate spre periferia
tablei, neglijând în acest fel apǎrarea regelui. Aceasta
dǎ posibilitatea adversarului sǎ obţinǎ un contrajoc
periculos.
Apǎrarea Indiana Regelui
Vaganian – Velimirovici
Ohrid 1972
1.d4 Cf6 2.c4 c5 3.d5 g6 4.Cc3 Ng7 5.g3 0-0 6.Ng2 d6 7.Cf3 e6 8.de
În mod obişnuit, aici se joacǎ 8.0-0 ed 9.cd Cbd7 10.Cd2 cu şanse de ambele
pǎrţi. Cu mutarea din text albul începe o luptǎ forţatǎ care este adevǎrat, fǎrǎ o pregǎtire
corespunzǎtoare, duce la o decepţie.

8….Nxe6 9.Cg5 Nxc4! 10.Nxb7

Lasker – Schowalter
Nürnberg 1896 Aceastǎ poziţie pare destul de periculoasǎ
pentru negru. Totuşi, cu mijloace tactice el respinge
Regele alb este în pericol. Totuşi, albul îşi planul albului.
pǎstreazǎ anumite contraşanse. Calul sǎu poate muta la
f6, eliberându-se astfel calea damei la b7 sau c6. 10….Cbd7!

60….Tb1 61.Cf6 Th1? Acum albul poate cuceri fie calitatea, fie un
pion, totu¿i negrul påstreazå suficient contrajoc în
Negrul ameninţǎ 62….Df1, totuşi nu mai are timp ambele cazuri.
pentru aceasta.
11.Dxd6 h6 12.Cge4 Cxe4 13.Nxe4 Te8 14.0-0 Nxc3

Cu 61….Tg1+ 62.Nxg1 Dxg1+ 63.Rh3 Cxf4+ 64.Dxf4 Dh1+ 65.Rg3 Dg1+ Dupǎ aceasta, albul este forţat sǎ ia calitatea. Astfel, el pierde total controlul
66.Rh3 etc, el mai putea încǎ sǎ menţinǎ remiza. asupra diagonalei mari h1-a8.

62.Db7 Cg7 63.Df7 şi negrul a cedat. 15.Nxa8 Ne5 16.Dd1 Dxa8 17.Dxd7 Nd4

Rezultatul surprinzǎtor al luptei face sǎ aparǎ întrebarea dacǎ, în loc de 60….Tb1, Se ameninţǎ 18….Ne6 şi 19….Nh3. Albul se
negrul nu ar fi putut juca mai tare. Şanse de câştig oferea, într-adevǎr, 60….Dc1, cǎci la hotǎreşte sǎ restituie calitatea, doar pentru a înlǎtura
61.Cf6 ar urma 61….Dc2. Singura mutare pentru alb este, acum, retragerea calului la d5. periculosul nebun.
Mai departe, planul negrului se desfǎşoarǎ dupǎ cum urmeazǎ: schimb de dame
(62…De2), retragerea turnului la b2 (în caz de 63.Dxe2), aducerea regelui la f7 şi cea a 18.e3 Nxf1 19.Rxf1 Nf6 20.Da4 Dh1+ 21.Re2
calului la a5, pentru a ataca pionul b3. Te5 22.Dd1 Dxh2 23.Nd2 Tf5 24.Dg1 Dh3 25.Tc1
Dg4+ 26.Re1 Df3 27.Tc4 Nxb2 28.g4 Te5 29.Dh2
4.4. Diagonale periculoase Dd5 30.Tc3 Te8 31.Dxh6 Td8 32.Tc2 Nc3! şi albul a
cedat.
În multe din exemplele precedente stǎpânirea diagonalelor importante a avut
caracter decisiv.
În practicǎ existǎ o serie de sisteme de deschidere care, de la prima mutare sunt În partida urmǎtoare albul sacrificǎ chiar un turn pentru a stǎpâni diagonala mare.
orientate spre valorificarea la maxim a nebunilor pe diagonalele mari. De exemplu, în
apǎrarea Indianei Regelui sau în Sistemul Dragonului din Apǎrarea Sicilianǎ, nebunul de
câmpuri negre al negrului este figura principalǎ a acestuia. În deschiderea Réti sau
Deschiderea Englezǎ, nebunului de câmpuri albe al albului îi revine o mare însemnǎtate.
28
 Apǎrarea Indiana Regelui
Gheller – Velimirovici
Havana 1971
1.Cf3 Cf6 2.d4 g6 3.c4 Ng7 4.g3 0-0 5.Ng2 d6 6.0-0 c5 7.Cc3 Cc6 8.d5 Ca5
9.Cd2 e5 10.e4 Cg4 11.b3 f5 12.ef e4
Negrul se grǎbeşte sǎ preia iniţiativa. Mai liniştit era 12….gf.
13.f6! Cxf6
La 14.Nb2 e3! 15.fe Cg4, negrul ar cǎpǎta un
joc comod. Totuşi, albul a pregǎtit un sacrificiu rafinat.
14.Cdxe4!! Cxe4 15.Cxe4 Nxa1 16.Ng5 Nf6
Dupǎ 16….Dc7 17.Dxa1 negrul, în lipsa unui plan mai
bun, trebuia sǎ joace 17….Dg7, dupǎ care albul obţine
un final mai bun: 18.Dxg7+ Rxg7 19.Cxd6.
O situaţie asemǎnǎtoare ar apǎrea şi dupǎ 16….De8 17.Dxa1 De5 18.Dxe5 de
19.Cxc5.
17.Cxf6+ Txf6 18.Da1 Rf7 19.Te1
Albul are un turn mai puţin, dar ţine sceptrul
puternic în mânǎ.
19….Tb8
Cea mai bunǎ apǎrare ar fi constat în 19….Dh8,
care, dupǎ: 20.Dc3 b6 21.Te6 Txe6! 22.de+ (rǎu ar fi
22.Dxh8, din cauza 22….Te1+ 23.Nf1 Txf1+ 24.Rxf1
Nh3+ şi 25…Txh8) 22….Nxe6 23.Df3+ Nf5 24.Dd5+
Ne6 25.Df3+, ar fi dus la remizǎ prin şah etern
(analizǎ I. Zaiţev).
20.Te3 b6 21.Tf3 Nf5 22.g4 Dh8 23.Nxf6 (albul se îndreaptǎ spre un final
câştigat) 23….Dxf6 24.Dxf6+ Rxf6 25.gf gf 26.Te3 Cb7 27.Te6+ Rf7 28.Nf3 Tg8+
29.Rf1 Rf8 30.Nh5 Tg5 31.Te8+ Rg7 32.Te7+ Rh6 33.Txb7 şi albul a câştigat.
exploateze forţa perechii sale de nebuni.
CAPITOLUL 5
STRUCTURA PIONILOR, CÂMPURI SLABE ŞI TARI
(Al cincilea criteriu de apreciere)
Când se analizeazǎ o partidǎ sau o poziţie, se constatǎ mereu cǎ structura pionilor
are o influenţǎ directǎ sau indirectǎ asupra alegerii planului, asupra continuǎrii partidei
şi, în final, asupra rezultatului acesteia.
Emanuel Lasker aprecia: "Pionul este o parte componentǎ a poziţiei. El nu îşi
schimbǎ multǎ vreme poziţia şi prin aceasta influenţeazǎ într-o mǎsurǎ decisivǎ
caracterul jocului".
Drept urmare, pionul este un factor care determinǎ planul. José Raoul Capablanca
era de pǎrere cǎ: "Structura pionilor, caracterul ei, joacǎ un rol important nu numai în
final, ci şi în jocul de mijloc şi în deschidere. Se întîmplǎ adesea ca o variantǎ de
deschidere sǎ eşueze doar pentru cǎ ea duce la o formaţie rea de pioni. De aceea
ordonarea pionilor reprezintǎ un factor esenţial pentru alegerea uneia sau alteia din
continuǎrile avute în vedere în jocul de mijloc.
Urmǎtoarele partide pot servi drept exemple ilustrative pentru sus-amintitele
aserţiuni.
5.1. Pionul dublu
Partida Spaniolǎ
Lasker-Capablanca
Petersburg 1914
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Nxc6 dc
A luat naştere structura tipicǎ de pioni a variantei schimbului din Partida Spaniolǎ.
Ce planuri trebuie sǎ urmǎreascǎ fiecare din cele
douǎ pǎrţi?
Împrejurarea cǎ negrul are pe flancul damei un
pion dublat îi conferǎ albului un anume avantaj în
centru şi pe flancul regelui.
Dacǎ în aceastǎ poziţie ar rǎmâne pe tablǎ doar pionii,
albul ar putea sǎ-şi formeze unul liber mai uşor decât
adversarul sǎu. De aceea, principial, este avantajos
pentru alb sǎ urmǎreascǎ schimbul de figuri.
Negrul trebuie sǎ încerce sǎ-şi dezvolte cât mai repede posibil figurile şi sǎ
29
 5.d4 ed 6.Dxd4 Dxd4 7.Cxd4
Poziţia s-a clarificat mai mult. Acum negrul nu trebuie sǎ ajungǎ, în nici un caz, într-
un final de pioni.
7…Nd6 (negrul poate obţine joc activ doar cu 7…Nd7 şi 0-0-0) 8.Cc3 Ce7 9.0-0 0-0
10.f4 Te8 11.Cb3 f6 12.f5!
O mutare încǎrcatǎ de rǎspundere. Albul rǎmâne
cu un pion înapoiat şi, pe deasupra, cedeazǎ negrului şi
controlul asupra cîmpului e5. Lasker a recunoscut însǎ
cǎ acest punct este foarte greu de ocupat şi cǎ pionul f5
limiteazǎ extrem de mult mobilitatea nebunului din c8.
Urmeazǎ douǎ exemple dintr-o altǎ deschidere.
Apǎrarea Caro – Kann
Ragozin – Boleslavski
Sverdlovsk 1942
1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Cf6 5.Cxf6+ ef
Ca şi în partida precedentǎ albul dispune de o
superioritate de pioni, de aceastǎ datǎ însǎ pe flancul
damei; şi aici ar fi avantajoasǎ pentru el o trecere în
final.

12…b6 13.Nf4 Nb7? 6.Nc4 Nd6 7.De2+! Ne7

Dupǎ partidǎ Capablanca a arǎtat cǎ prin 13…Nxf4 Şansele de final dupǎ 7….De7 8.Dxe7+ Rxe7,
sunt mai bune pentru alb, însǎ valorificarea lor n-ar fi
14.Txf4 c5 15.Td1 Nb7 negrul ar fi putut obţine un joc bun. uşoarǎ.
14.Nxd6 cd 8.Cf3 0-0 9.0-0 Nd6 10.Te1 Ng4 11.De4!
Negrul nu se putea elibera de pionul dublat, dar Lasker a sesizat din nou un alt Prin acestǎ mutare negrul trebuie sǎ fie provocat sǎ înainteze pionii sǎi de pe
obiectiv de atac - câmpul slab e6. Într-acolo trimite el un cal. flancul regelui. În acest caz, ar fi create alte slǎbiciuni, de exemplu: 11….f5 12.Dd3 Nxf3
13.Dxf3 Dh4 14.g3 Dxd4 15.Nd3 g6 16.Nh6 Td8 17.Tad1 cu ameninţǎri neplǎcute.
15.Cd4 Tad8 16.Ce6 Td7 17.Tad1 Cc8
11….Nh5 (ar fi fost mai bun schimbul la f3) 12.Ch4! Cd7 13.Df5
Tactica de temporizare nu era aici potrivitǎ. Situaţia impunea un joc activ pe flancul
damei. De aceea era mai tare 17…c5. În cazul 18.Cd5 ar fi urmat 18…Nxd5 19.ed b5. În Acum la 13….Ng6 urmeazǎ 14.Cxg6 hg 15.Dxg6, iar la 13….g6 se continuǎ cu
continuare negrul ar fi putut pune în mişcare calul sǎu (prin c8-b6-c4-e5), cǎci câmpul e514.Dh3 cu ameninţarea 15.g4.
reprezintǎ o slǎbiciune în tabǎra albului.
13….Cb6 14.Dxh5 Cxc4 15.Nh6
18.Tf2 b5 19.Tfd2 Tde7 20.b4! Rf7 21.a3 Na8 22.Rf2 Ta7 23.g4 h6 24.Td3 a5
25.h4 ab 26.ab Tae7 27.Rf3 Tg8 28.Rf4 g6 29.Tg3 g5+ 30.Rf3 Cb6 31.hg hg 32.Th3 Pentru negru este greu de gǎsit o soluţie
Td7 33.Rg3 Re8 34.Tdh1 Nb7 corectǎ. La 15….gh albul nu joacǎ, desigur, 16.Cf5, din
cauza 16….Nf4 17.Dg4+ Ng5 18.h4 Cd6! şi negrul
35.e5! respinge atacul.
Mutarea 16.b3! îl pune însǎ pe negru în faţa
Prin aceastǎ manevrǎ caracteristicǎ albul reuşeşte unor probleme de nerezolvat: 16….Cb6 17.Cf5 Rh8
sǎ atace cu calul din c3 punctele slabe din tabǎra 18.Dxh6 Tg8 19.Te8! cu câştig.
adversǎ.
15….Dd7 16.Nxg7! Rxg7 17.Cf5+ Rh818.Te4!
35….de 36.Ce4 Cd5 37.C6c5 Nc8 38.Cxd7 Nxh2+ 19.Rh1 şi negrul a cedat.
Nxd7 39.Th7 Tf8 40.Ta1 Rd8 41.Ta8+ Nc8 42.Cc5 şi
negrul a cedat.

30
 schimbe câteva figuri, dupǎ care slǎbiciunile pionilor adverşi ar fi ieşit mai clar în evidenţǎ
şi adversarul ar fi avut de luptat cu greutǎţi serioase.
Apǎrarea Caro – Kann
Levenfiş – Konstantinopolski Cohn – Rubinstein
Moscova 1948 Petersburg 1909

1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Cf6 5.Cxf6+ gf

Structura pionilor negri este alta decât în
partidele precedente. Altele sunt şi intenţiile negrului. El
urmǎreşte sǎ facǎ rocada mare şi sǎ iniţieze un joc activ
pe coloana g de pe flancul regelui. Albul doreşte din nou
simplificarea poziţiei.
Cu culorile schimbate, structura pionilor se
aseamǎnǎ mult cu cea din exemplul precedent.
Aprecierea poziţiei nu este greu de fǎcut. Pionul g se
aflǎ aici la f3. Prin aceasta nu numai pionul h este
lipsit de apǎrare, ci şi câmpul f3 rǎmâne slǎbit.

6.Cf3 Ng4 7.Ne2 Dc7 8.c3 Cd7 9.Da4

O tacticǎ dupǎ şablon. Este adevǎrat, negrul este Negrul dezvoltǎ urmǎtorul plan:
1.Aducerea regelui la h3;
împiedicat sǎ facǎ rocada mare, cǎci pionul a7 ar rǎmâne neapǎrat. Totuşi, dama este
2.Legarea regelui alb de apǎrarea pionului h, prin care negrul obţine mânǎ liberǎ
plasatǎ nefericit la a4 şi negrul poate sǎ treacǎ la planul sǎu activ. Corect ar fi fost 9.Ne3,
pentru un marş al pionilor pe flancul regelui;
pentru a continua la 9….0-0-0 cu 10.Da4 Rb8 11.0-0-0 şi sǎ se ducǎ regele în siguranţǎ.
3.Avansarea pionului la g3 şi forţarea schimbului de pioni pe acest câmp; dupǎ
aceasta calea regelui negru spre pionii adverşi este deschisǎ.
9….e6 10.Nd2 Tg8 11.0-0-0 Nf5 12.Tde1 Tg4!
Practic, aceste idei se realizeazǎ astfel:
Un eşec ar fi fost 12….Txg2 13.Ch4 Txf2 14.Ne3. Acum dimpotrivǎ, se ameninţǎ
1….Rf6! 2.Rd2 Rg5 3.Re2 Rh4 4.Rf1 Rh3 5.Rg1 e5 6.Rh1 h6 7.Rg1 f5! 8.Rh1
neplǎcut Cd7-c5.
g5 9.Rg1 h5
13.h3 Te4 14.Db3 0-0-0
În timp ce albul n-a putut sǎ facǎ decât mutari de aşteptare cu regele, negrul a
provocat sistematic avalanşa pionilor sǎi.
Acum devine clar cǎ voiajul damei a fost doar o pierdere de timp.
10.Rh1 g4 11.e4 fe 12.fe h4 13.Rg1 g3 14.hg hg
15.Ne3 c5! 16.Cd2
Albul a cedat pentru cǎ dupǎ schimbul la g3 pierde pionul e4.
La 16.Nd3, urmeazǎ 16….Txe3 17.Txe3 Nxd3 18.Txd3 c4, iar la 16.dc se continuǎ
nimicitor cu 16….Cxc5 17.Nxc5 Nh6+! 18.Ne3 Txe3.
5.2. Învǎţaţi de la Capablanca!
16….cd! 17.Cxe4 Nxe4 18.Nd2 Cc5 19.Db4
Profunda succesiune de idei de a exploata - în final - o structurǎ de pioni care ia
Dupǎ 19.Dd1 dc 20.bc Da5 poziţia regelui alb este expusǎ. naştere în deschidere, se întâlneşte şi în alte variante de deschidere.
Vrem sǎ alegem o variantǎ binecunoscutǎ din Partida Spaniolǎ:
19….Cd3+ 20.Nxd3 Nxb4 21.Txe4 dc 22.Nxc3 Txd3 23.Txb4 Txc3+ şi albul a cedat.
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Cxe4 6.d4 b5 7.Nb3 d5 8.de Ne6 9.c3
Aceastǎ partidǎ a oferit un exemplu ilustrativ pentru strategia de succes a negrului. Ne7 10.Te1 Cc5 11.Nc2 Ng4 12.Cbd2 0-0 13.Cb3 Ce6 14.Dd3 g6
În mod conştient, el a acceptat slǎbirea structurii pionilor sǎi de la început, pentru a obţine
un joc activ de figuri. În schimb albul trebuia ca printr-un joc tǎios şi circumspect sǎ

31
 Sǎ-i dǎm acum cuvântul campionului mondial din perioada anilor 1921-1927,
Capablanca: "Sǎ presupunem cǎ în continuare albul mutǎ un cal la d4. Pe acest câmp el
forţeazǎ schimbul ambilor cai şi a ambilor nebuni. În acest caz, se ajunge la o poziţie pe
care am jucat-o, cam în acelaşi fel, împotriva lui Salwe şi Beratende.
Pionul înapoiat de la c7 nu poate în nici un caz
sǎ ajungǎ la c5. Acestǎ poziţie, teoretic câştigatǎ, este
facilǎ pentru orice maestru de primǎ clasǎ.
Dupǎ câteva mutǎri ar putea lua naştere
urmǎtoarea poziţie:
Figurile negre sunt "bǎtute în cuie" pe
câmpurile lor. Dacǎ albul joacǎ acum Dc3, negrul
trebuie sǎ rǎspundǎ Dd7, altminteri el pierde un pion.
Dacǎ dama albǎ se întoarce apoi la a3, cea neagrǎ
trebuie sǎ se retragǎ şi ea, din acelaşi motiv, la b7.
Astfel, negrul este mereu în dependenţǎ directǎ de
manevrele adversarului.
În aceste condiţii albul poate sǎ înainteze foarte uşor pionii sǎi la f4 şi g4. Pentru a
nu permite mai departe f4-f5, negrul este nevoit sǎ joace el însuşi f7-f5. Ajungem astfel la
urmǎtoarea poziţie din diagramǎ.
Acum jocul ar putea continua, dupǎ cum
urmeazǎ:
1.gf gf 2.Df3 Dd7 Albul ameninţǎ Dxd5. Nu
este posibil 2…Tf8, pentru cǎ 3.Txc6 câştigǎ un pion.
3.T5c2 Tg6 4.Tg2 Rh8 5.Tcg1 Tcg8 6.Dh5 Txg2
7.Txg2 Txg2 8.Rxg2 Dg7+ 9.Rh2 Dg6 10.Dxg6 hg
11.b4 şi albul câştigǎ.
Sǎ presupunem cǎ în poziţia din ultima variantǎ la mutare ar fi negrul şi ar juca
Rh8 42.Dc2 De8 43.Dh2 De7 44.Tf3 Te6 45.Rf2 a5 46.f5! gf 47.gf Dg5
Tf8. În acest caz albul apǎrǎ pur şi simplu pionul f4, de exemplu cu Df3, şi ameninţǎ prin
aceasta Txc6. În continuare îşi aduce regele la g3, deschide coloana g la momentul
potrivit şi procedeazǎ aşa cum tocmai s-a demonstrat.
şanse tactice. Mutarea pripitǎ 48.fe ar duce la pierdere din cauza 48…Dd2+ 49.Rg3 Tg8+,
respectiv 49.Rg1 Dd1+.
32
Negrul este acum forţat sǎ mute turnul la c8. La
aceasta, albul continuǎ cu Dc2 şi apoi cu Rf3,
obligându-şi partenerul sǎ ia la g4.
Dacǎ se analizeazǎ în profunzime aceastǎ poziţie, se
constatǎ cǎ albul dispune de un atú decisiv în prezenţa
pionului triumfal de la e5, aceasta fǎrǎ a mai lua în
calcul şi covârşitoarea superioritate de spaţiu.
Tocmai acest pion îi dǎ posibilitatea albului sǎ ofere schimbul tuturor figurilor de
pe tablǎ, cǎci simpla sa prezenţǎ îi asigurǎ un final de pioni uşor câştigat".
Atacând alternativ pionul înapoiat de la c6 şi câmpul cheie f5, albul îşi forţeazǎ
adversarul la noi concesii care, deja, decid soarta partidei. Fireşte, în practicǎ toate acestea
nu sunt aşa de simple, dupǎ cum este demonstrat aici; adversarul se opune din rǎsputeri
acestor nǎzuinţe. Sǎ vedem pentru ilustrare partida prezentatǎ de Capablanca.
Partida Spaniolǎ
Capablanca-Salwe şi Beratende
Lodz 1913
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Cxe4 6.d4 b5 7.Nb3 d5 8.de Ne6
9.c3 Ne7 10.Cbd2 Cc5 11.Nc2 Ng4 12.h3 Nh5 13.Te1 Ng6 14.Cd4 Cxd4 15.cd Ce6
16.Cb3 Ng5 17.g3 Nxc1 18.Txc1 0-0 19.f4 Nxc2 20.Txc2 g6 21.Cc5 Te8 22.Dd3 Cxc5
23.Txc5
23…Dd7 24.g4 c6 25.Tec1 Tac8 26.Dc3 Te6
27.Rh2 Rh8 28.Da3 Db7 29.Dg3 f5 30.Df3
Se ameninţǎ 31.Dxd5!. Partida se desfǎşoarǎ
dupǎ "scenariul" imaginat de Capablanca.
30…Dd7 31.Rg3 Tf8 32.Da3 Ta8 33.Dc3 Tc8
34.Dc2 Rg8
Încǎ o capcanǎ pe dificilul drum spre victorie. Dacǎ albul ia acum pionul (cu 35.gf
gf 36.Dxf5), el ar pierde chiar dupǎ 36…Tg6+.
35.Rf3 fg+ 36.hg Df7 37.Re3 Tf8 38.Tf1 Dd7 39.Dg2 De7 40.Tfc1 Tef6 41.Tf1
Din punct de vedere strategic partida este pierdutǎ de negru, de aceea el cautǎ
 48.Df4! Txf5 (ultima încercare) 49.Dxf5 Dd2+ 50.Rf1 Tg6
Atacul 50…Dd1+ 51.Rg2 Dd2+ 52.Tf2 Tg6+ este respins cu 53.Dxg6.
51.Df8+ Tg8 52.Df6+ Tg7 53.Tg3 şi negrul a cedat. Şahul etern nu mai e posibil.
O configuraţie de pioni asemǎnǎtoare, care stabileşte caracterul viitor al luptei, a
luat naştere şi în urmǎtorul final comentat de fostul mare campion cubanez.
Capablanca-Eliskases
Moscova 1936
25.Cxf5 Txf5
Dacǎ se joacǎ 25…ef, atunci structura pionilor
devine asemǎnǎtoare cu aceea din Partida Spaniola (cu
5…Cxe4).
26.h4! g6
O mutare slabǎ, care îl condamnǎ pe negru la o
pasivitate totalǎ.
Ar fi fost potrivit 26…g5!, de exemplu: 27.hg hg 28.Dh5 (28.Dg4 T8f7 şi în
continuare Tg7) 28…De8 29.Dxe8 Txe8 30.fg Tef8 31.Txf5 Txf5 32.Rg2 Txg5 33.Tf3
c5! (nu însǎ 33…Tg4 din cauza 34.Tf4) şi negrul ar trebui sǎ menţinǎ remiza.
27.Rg2 De7
Negrul nu poate muta pionii de pe flancul damei, cǎci şi-ar provoca astfel noi 6.
slǎbiciuni; de aceea nu-i rǎmâne nimic altceva de fǎcut decât sǎ aştepte.
28.a3 Dg7
Aici adversarul meu a meditat îndelung asupra mutǎrii 28…g5, pe care într-un
tîrziu a respins-o, totuşi. Într-adevǎr, dupǎ 28…g5 29.Dg4 (fireşte, albul nu deschide
coloana h pentru a împiedica ocuparea acesteia de turnul negru) 29…Dg7 30.Tcf3 gf
31.Txf4 Txf4 32.Dxg7+ Rxg7 33.gf ar fi luat naştere un final neplǎcut pentru el.
29.Tcf3! De7
La 29…g5 urmeazǎ acum 30.fg hg 31.Txf5 Txf5 32.Txf5 ef 33.Dh5 gh 34.Dxh4, etc.
30.Dc2! (împiedicǎ c6-c5 şi ameninţǎ g3-g4) 30…Rg7 31.g4 T5f7 32.Rh3 Dd7
33.b4 Tg8 34.Tg1 Rh8 35.Dd2 Th7 36.Df2 h5
Negrul încearcǎ sǎ acţioneze împotriva mutǎrii f4-f5.
37.gh Txh5 38.Tg5 Dh7 39.Dg3 Dh6 40.Dg4 Tg7 41.Tg3 Rh7
Singura mutare posibilǎ. La 41…Th7 albul schimbǎ de douǎ ori la h5 şi câştigǎ un
pion.
42.Tg2 Rh8 43.Rg3 Rh7 44.Th2 Te7 45.Th3
Rg7?
Aceastǎ mutare uşureazǎ sarcina albului. Situaţia
negrului era însǎ, deja, fǎrǎ speranţǎ.
El nu mai avea alte mutǎri decât Te7-e8-e7.
În acest caz, ar fi fost posibilǎ urmǎtoarea desfǎşurare:
45…Te8 46.Rf3 Te7 47.Tg3! Txh4 48.Txg6 Txg4
49.Txh6+ Rxh6 50.Txg4 Tg7 51.Th4+ Rg6 52.Th8, cu
final de turnuri câştigat de alb.
46.Txh5! Dxh5 47.Dxh5 gh 48.f5! ef 59.Rf4 Te6 50.Rxf5 Tg6
Ceva mai multǎ rezistenţǎ ar fi putut opune negrul cu 50…Rf7, totuşi finalul ar fi
fost şi atunci pierdut, pentru cǎ nu poate muta pionii de pe flancul damei. În acest caz
albul ar fi continuat cu Th3-g3-g5, etc.
51.e6! Tg4 52.Re5 Te4+ 53.Rd6 Txd4 54.Te3 şi negrul a cedat.
5.3. Structura Karlovi-Vary
În multe cazuri structura pionilor care ia naştere în deschidere are o influenţǎ
directǎ asupra desfǎşurǎrii pe mai departe a partidei. Configuraţia pionilor determinǎ
clasificarea diferitelor structuri centrale, ceea ce vom trata ceva mai amǎnunţit în capitolul
Pe baza formaţiunilor de pioni au fost elaborate poziţiile tipice ale jocului de
mijloc, care trebuie tratate într-un mod bine determinat.
Una dintre cele mai populare configuraţii de pioni întâlnite în practica şahistǎ
modernǎ este binecunoscuta structurǎ Karlovi-Vary.
Aceastǎ poziţie cu structura ei caracteristicǎ de pioni a
trezit interesul lumii şahiste dupǎ Turneul Internaţional
de la Karlovi-Vary din anul 1923.
Câ¡iva participanţi voiau sǎ evite tǎiosul sistem
Cambridge-Springs (1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Cf6 4.Ng5
c6 5.e3 Cbd7 6.Cf3 Da5) şi au jucat de aceea 6.cd,
dupǎ care ia naştere structura de pioni arǎtatǎ în
diagramǎ.
O astfel de configuraţie de pioni poate sǎ rezulte şi din alte deschideri, de exemplu
Indiana Grúnfeld (1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5 4.Cf3 Ng7 5.Ng5 Ce4 6.cd Cxg5 7.Cxg5 e6
33
8.Cf3 ed), din Indiana Nimzovici (1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Dc2 d5 5.cd ed), sau, cu
culorile inversate, din Apǎrarea Caro-Kann (1.e4 c6 2.d4 d5 3.ed cd 4.Nd3 Cc6 5.c3).
Ce planuri stau acum la dispoziţia celor douǎ pǎrţi plecând de la aceastǎ structurǎ
de pioni?
Albul poate sǎ treacǎ (cu b2-b4, a2-a4, b4-b5) la un atac al minoritǎţii. Posibilǎ
este şi o înaintare în centru, prin e3-e4. În cazul când regii au rocat pe aceeaşi parte, dar
şi în cel al rocadelor în sensuri opuse, se iniţiazǎ câteodatǎ un atac pe flancul regelui.
În general vorbind, metodele de apǎrare ale negrului depind de acţiunile
adversarului. Adesea recurge el la un atac cu pionii sau cu figurile pe aripa regelui. O
metodǎ de apǎrare poziţionalǎ constǎ în ridicarea unei redute defensive (prin b7-b5 sau
prin jocul figurilor pe câmpurile c4 şi b5), însǎ poate fi luatǎ în consideraţie şi o înaintare
în centru sau un contraatac îndreptat împotriva regelui care a fǎcut rocada.
Atacul minoritǎţii reprezintǎ un mod de joc tipic de provocare în tabǎra ameninţa 18…Nf3). Slǎbiciunea pionului e3 nu joacǎ pentru moment nici un rol, cǎci ea
adversarului a slǎbiciunilor de pioni pe flancuri.
Partida urmǎtoare este una dintre primele în care s-a transpus în practicǎ într-un
mod magistral aceastǎ idee.
Gambitul Damei
Pillsburry-Showalter
New-York 1898
1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 Ne7 5.e3 Cbd7 6.Cf3 0-0 7.cd ed 8.Nd3 c6
9.Dc2 Te8 10.0-0 Cf8 11.Ce5
Aceastǎ mutare pare foarte activ, în realitate însǎ ea îl ajutǎ doar pe negru sǎ
detensioneze avantajos situaţia.
11…Cg4! 12.Nxe7 Dxe7 13.Cxg4 Nxg4 14.Tae1 Df6
16…Tae8
În cazul atacului minoritǎţii negrul ar trebui sǎ
menţinǎ apǎrarea pionului a. Mai mult, în cazul
deschiderii coloanei a el ajunge mai uşor la schimbul
de figuri şi poate neutraliza mai repede iniţiativa
adversǎ. Din aceste considerente era mai bine 16…a6.
17.b5 Dg5 18.f4!
Precaut, albul împleteşte eforturile sale de atac cu mǎsurile profilactice (se
nu poate fi exploatatǎ de negru.
18…Df6 19.Dd2 Nf5 20.a5 Dg6 21.Nxf5 Dxf5 22.a6 cb 23.Cxb5 Dd7 24.ab a6
(în cazul 24…Dxb5 urmeazǎ 25.Tb1) 25.Cc3 Dxb7 26.Tb1 Dc6 27.Tfc1 Dd6 (fireşte,
nu 27…Txe3 din cauza 28.Ce4!) 28.Cd1
Atacul pionilor a adus albului avantaje clare. El
controleazǎ coloanele deschise şi este înarmat pentru
atacul împotriva pionilor slabi de la a6 şi d5.
28…Cg6 29.g3 h5 30.De2 h4 31.Dh5 hg 32.hg
Cf8 33.Tc5 Td8 34.Tbc1 g6 35.Df3 Ce6 36.Tc8 Rg7
37.Txd8 Cxd8 38.Tc5 Ce6 39.Dxd5

Mai agresiv era 14…Tad8 urmat de manevra Td8-d6-h6. Un pion este cucerit, restul este o problemǎ de tehnicǎ.

15.a4?! 39…Db6 40.Tc1 Db4 41.Cf2 Dd2 42.De5+! f6 43.Dxf6+ Rxf6 44.Ce4+ Rf5
45.Cxd2 g5 46.d5 gf 47.gf Cxf4 48.ef Rxf4 49.Tc5 Td7 50.Cc4 Re4 51.d6 Rd4 52.Tc7
O idee corectǎ, dar executatǎ imprecis. Trebuia jucat mai întâi 15.b4, cǎci acum şi negrul a cedat.
prin 15…a5! negrul poate sǎ obţinǎ un joc excelent.
În partida urmǎtoare vor fi demonstrate în mod ilustrativ momentele strategice
15…Te7 16.b4 importante ale atacului minoritǎţii.

Gambitul Damei
Smâslov-Keres
Den Haag/Moscova 1948

1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 c6 5.e3 Cbd7 6.cd ed 7.Nd3 Ne7 8.Cf3 0-0
9.Dc2 Te8 10.0-0 Cf8 11.Tab1

34
 Avem în faţǎ poziţia de plecare a atacului
minoritǎţii.
11…Cg6
Taie retragerea nebunului din g5. În caz de
imediat 11…Ce4 se continuǎ uneori cu 12.Nf4.
12.b4 Nd6
Mai bine era 12…a6 pentru a scǎpa, mai târziu, de pionul a.
13.b5 Nd7
Planul iniţiat cu 11…Cg6 putea fi continuat în mod principial cu: 13…h6 14.Nxf6
Dxf6 15.e4 Cf4! 16.e5 De6 şi în caz de 17.ed, urmeazǎ atunci 17…Dg4 18.Ce1 Txe1 cu
avantaj pentru negru.
14.bc Nxc6?
O greşealǎ gravǎ. Negrul dispunea de suficiente posibilitǎţi de apǎrare dupǎ minoritǎţii turnul damei stǎ mai bine la b1, iar mutǎrile 8.a3 a6 sunt mai degrabǎ
14…bc 15.Nf5 Dc8 16.Nxd7 Cxd7 17.e4 h6 18.Ne3 Cb6.
15.Db3 Ne7 16.Nxf6
Acest schimb este este important. În cazul 16.Nb5 Cd7 17.Dxe7 negrul putea apǎra
flancul damei cu mai multe figuri.
16…Nxf6 17.Nb5 Dd6 18.Tfc1 h5 19.Ce2 h4 20.Nxc6 bc 21.Da4 Ce7
Albul şi-a plasat ideal figurile sale grele. Bine
era acum 22.Da6. Aceastǎ mutare blocheazǎ pionul a
şi ameninţǎ sǎ-l câştige prin Tb7.
22.Tb7 a5
Acum pentru alb nu ar fi fost uşor sǎ-şi valorifice
pionul în plus, dupǎ:
23.Tcb1 Teb8! 24.Txb8+ Txb8 25.Txb8+ Dxb8 26.Dxa5 Db1+ 27.Ce1 Cf5 28.Rf1 Cd6.
23.h3 Teb8 24.Tcb1 Txb7 25.Txb7 c5!
Negrul se elibereazǎ de cea mai mare slǎbiciune a sa şi aproape egaleazǎ jocul.
26.Tb5 cd 27.Cexd4 Tc8
Negrul pierde posibilitatea sǎ obţinǎ contrajoc prin 27…Dc7 28.Cb3 Dc6.
28.Cb3 Nc3 29.Dxh4 Tc4 30.g4 a4 31.Cbd4 Nxd4 32.Cxd4 De5 33.Cf3 Dd6
34.Ta5 Tc8 35.Txa4 Cg6 36.Dh5 Df6 37.Df5 Dc6 38.Ta7 Tf8 39.Td7 d4 40.Txd4 Ta8
41.a4 şi negrul a cedat.
Dupǎ cum am vǎzut, pentru a neutraliza atacul minoritǎţii, negrul trebuie sǎ opunǎ
un plan profund gândit şi sǎ-l realizeze foarte precis. În prima perioadǎ, când s-a putut
întâlni structura Karlovi-Vary, se considera cǎ singura armǎ de luptǎ împotriva atacului
minoritǎţii consta într-un contraatac pe flancul regelui.
Gambitul damei
Bogoliubov-Rubinstein
San-Remo 1930
1.d4 d5 2.Cf3 Cf6 3.c4 e6 4.Ng5 Cbd7 5.e3 Ne7 6.Cc3 0-0 7.Tc1 Te8 8.a3 a6
9.cd
S-a ajuns la structura de pioni tip Karlovi-Vary. Este drept, în cazul atacului
avantajoase pentru negru. De aceea ar fi fost poate mai bine sǎ se joace 9.c5 pentru a
strâmtora adversarul pe flancul damei.
9…ed 10.Nd3 c6 11.0-0 Cf8 12.Dc2 Ch5
Dupǎ cum se va vedea curând, acest plan nu este de viitor. Negrul ar fi putut sǎ
spere la contrajoc dupǎ 12…Ce4 sau 12…Cg6.
13.Nxe7 Dxe7 14.b4 Ne6 15.Db2 Tad8 16.a4 g5 17.b5 ab 18.ab g4 19.Cd2
Lupta se dezvoltǎ pe ambele flancuri. Deja
albul are un obiectiv de atac pe flancul damei – pionul
c6. Negrul nu a putut sǎ opunǎ o contrapondere
corespunzǎtoare pe aripa regelui.
19…Nc8 20.Tfe1 f5 21.Ca2 Td6 22.bc bc 23.Db6
Nd7 24.Cb4 Cf6 25.Tc2
Desigur nu 25.Cxc6, cǎci s-ar pierde o figurǎ: 25…De6 26.Nb5 Tc8
25…Ce4 26.Nxe4 fe 27.Tec1 Df6 28.Db7 Te7 29.Da8 Tf7 30.Cf1 h5 31.Cg3 h4
32.Ch5 Dg5 33.Db8 Th6 34.Cf4 g3 35.Cxc6
35
 Acum albul se pripeşte. Dupǎ 35.fg hg 36.h3 atacul negrului s-ar fi împotmolit, dar 18…Dg5 (negrul a creat cu mult mai multe ameninţǎri decât adversarul) 19.Rh1
slǎbiciunea de la c6 ar fi rǎmas. Te6 20.e4
Tot negrul rǎmâne la trǎgaci şi dupǎ mutarea adversǎ mai bunǎ 20.f3, de exemplu:
35…gf+ 36.Rxf2 Nxc6 37.Txc6 Txc6 38.Txc6 h3 20…Nh3! 21.Te2 Tg6 22.g3 Nxf1 23.Txf1 Cf5, etc.

Negrul se apǎrǎ foarte inventiv, cu toate acestea nu-i este uşor sǎ atenueze efectele 20…de 21.Cxe4 Df4 22.Cc5 Cf3!
strategiei false cu care a abordat jocul încǎ din deschidere.

39.gh Dh5 40.Re1 Df3 41.Tg6+ Rh7 42.Tg3 Dh1+ 43.Rd2 Da1 44.Dc8 Da2+
45.Re1 Da1+ 46.Re2 Db2+ 47.Rf1 Cg6 48.Dg4 Txf4+ 49.ef Dc1+ 50.Rf2 Dd2+ 51.De2 23.g3 (la 23.gf câştigǎ 23…Th6) 23…Th6
Dxd4+ 52.De3 Db2+ 53.Rf1 Da1+ 54.Re2 Db2+ 55.Rf1 Da1+ 56.Re2 Db2+ 57.Rd1 24.h3 Txh3+ 25.Nxh3 Dh6 şi albul a cedat.
Db1+ 58.Dc1 Dxc1+ 59.Rxc1 Cxf4 60.Tg4! şi albul a câştigat finalul.

S-a demonstrat cǎ cel mai bun mijloc de contracarare a atacului minoritǎţii constǎ
în organizarea unui joc activ de figuri îndreptat împotriva regelui alb. Un atac al figurilor
se dezvoltǎ mult mai repede decât asaltul pionilor şi, prin urmare, albul trebuie sǎ
priveascǎ cu circumspecţie ideile adversarului.
Taimanov-Neşmetdinov
Gambitul Damei Kiev 1964
Furman-Klovan
Moscova 1961 1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 e6 4.cd ed 5.Cc3 Cf6 6.Ng5 Ne7 7.Dc2 Cbd7 8.e3 0-0
9.Nd3 Te8 10.0-0 Cf8 11.Tab1 a5 12.a3 Ce4 13.Nxe7 Dxe7 14.b4 ab 15.ab Cg6 16.b5
1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 e6 4.cd ed 5.Cc3 Cf6 6.Ng5 Ne7 7.Dc2 Cbd7 8.e3 0-0
9.Nd3 Te8 10.0-0 Cf8 11.Tab1 Cg6 12.b4
Voluntar, albul trece la realizarea planului sǎu –
Atacul începe. Ce va întreprinde negrul? fǎrǎ a ţine totuşi seama şi de posibilitǎţile adversarului.
Deja sosise momentul sǎ se punǎ stavilǎ iniţiativei
12…Ce4 13.Nxe7 Dxe7 14.Tfe1 crescânde a negrului: 16.Nxe4 de 17.Cd2.

Principial ar fi fost aici 14.Nxe4, cǎci acum 16…Ng4 17.Cd2 (acum 17.Nxe4 este deja forţat)
negrul reuşeşte foarte repede sǎ exercite o presiune cu 17…Cxd2 18.Dxd2 Ch4!
figurile asupra regelui advers.

Dintr-o datǎ, albul nu mai are suficientǎ apǎrare

14…Cxc3 15.Dxc3 Ng4 16.Cd2 Tac8
împotriva ameninţǎrilor 19…Nf3, 19…Nh3 şi 19…Cf3+.
Negrul împleteşte în mod armonios atacul cu mǎsurile profilactice de apǎrare. În partida Baranov-Mazukevici (Leningrad 1969) albul
a încercat 19.Rh1, dar deja, dupǎ 19…Cf3!, a cedat.
Acum dupǎ 17.b5 cb 18.Db3 a6 19.Dxd5 Ne6, deja ar obţine un joc mai bun.

17.Tbc1 Ch4 18.Nf1 19.f3

În cazul 18.f3 Nh3 19.g3 Cf5 20.Te2 Dg5 albul ajunge sub tirul încrucişat al Deocamdatǎ, cea mai bunǎ rezolvare.
focului advers.

36
 Pentru a nu fi dat mat, albul cedeazǎ un pion. Cu aceasta el nu poate totuşi rezolva
toate problemele dificilei sale situaţii de pe tablǎ.
19…Dxe3+ 20.Dxe3 Txe3 21.fg Txd3 22.bc bc 23.Ce2 Td2 24.Tf2 h6 25.Tbf1 Cg6
Cel mai simplu era 25…Taa2, ceea ce l-ar fi forţat pe alb sǎ schimbe turnurile.
Fireşte, şi dupǎ mutarea din partidǎ negrul şi-a menţinut şansele de câştig.
Uneori, se reuşeşte sǎ se organizeze un atac concertat cu figurile şi pionii îndreptat 29…Df2+ şi albul a cedat.
împotriva regelui alb.
Gambitul Damei
Saharov- Mazukevici
Volvograd 1968
1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Ne7 4.Cf3 Cf6 5.Ng5 0-0 6.e3 Cbd7 7.Tc1 a6 8.cd ed
9.Nd3 Te8 10.0-0 Cf8 11.Dc2 c6 12.Tb1 (atacul minoritǎţii poate începe) 12…Ce4
13.Nf4
Eficacitatea nebunului pe aceastǎ diagonalǎ este micǎ, pe deasupra el însuşi ocupǎ
o poziţie nesigurǎ la f4 şi negrul câştigǎ tempo-uri importante pentru realizarea planurilor
sale. Mai bine era 13.Nxe7 Dxe7 14.Nxe4 de 15.Cd2
13…Cg5 14.Cd2 Cge6 15.Ng3 h5
Albul este deja nevoit sǎ se ocupe de problema apǎrǎrii, pe care trebuia sǎ o
înceapǎ cu 16.f3.
16.h3 g6 17.b4 Cg7 18.Ca4 Cf5 19.Ne5 Ch4 20.Cc5
Din nou albul subapreciazǎ posibilitǎţile adversarului sǎu.
El trebuia sǎ treacǎ neapǎrat la mǎsuri profilactice: 20.Rh1 sau 20.Ng3.
La prima vedere s-ar pǎrea cǎ albul şi-ar fi devansat
deja adversarul în privinţa vitezei de execuţie a
planului sǎu. Calul din c5 ţine sub presiune flancul
damei şi pionul a2 poate interveni în orice moment în
desfǎşurarea evenimentelor.
Cu toate acestea, negrul dispune de ameninţǎri
tactice periculoase în care eroul confruntǎrii se va
dovedi calul din h4.
20…Nxh3! 21.gh Nxc5 22.bc Txe5!
Albul nu are voie sǎ ia acest turn din cauza matului.
23.Rh2 Tg5 24.Tg1 Txg1 25.Txg1 Df6 26.f4 Te8 27.Tg3 Txe3! 28.Cf1
La 28.Txe3 urmeazǎ 28…Dxf4+ 29.Tg3 Df2+ cu câştig.
28…Dxf4 29.Dc1 (mutarea 29.Cxe3 eşueazǎ în faţa 29…Cf3+ 30.Rg2 Ce1+)
O altǎ metodǎ de combatere a atacului minoritǎţii constǎ în iniţierea unei încercǎri
de contrajoc pe flancul damei.
Gambitul Damei
Polugaevski-Spasski
Leningrad 1963
1.c4 Cf6 2.Cc3 e6 3.Cf3 d5 4.d4 Ne7 5.cd ed 6.Ng5 c6 7.Dc2 g6
Pe acestǎ cale vrea negrul sǎ schimbe nebunii de cîmpuri albe.
8.e3 Nf5 9.Nd3 Nxd3 10.Dxd3 0-0 (mai exact ar fi fost 10…Cbd7) 11.Nxf6 Nxf6
12.b4 Cd7 13.0-0 (merita aici atenţie 13.b5) 13…b5!
Negrul a obţinut mult. El a reuşit sǎ schimbe
nebunul de câmpuri albe, ceea ce – faţǎ de structura de
pioni datǎ – reprezintǎ fǎrǎ îndoialǎ un câştig pentru el.
Înaintarea pionilor albi a fost opritǎ, iar în cazul când
calul de la d7 ajunge la c4, albul trebuie sǎ se
îndoiascǎ chiar de menţinerea egalitǎţii.
14.a4 a6 15.a5!
Interzice accesul calului spre c4. De altfel, cum poziţia este închisǎ şi problemele
esenţiale ale negrului sunt rezolvate.
15…Te8 16.Ce2 Ne7 17.Db3 Nd6 18.Cc1 g5 19.Cd3 g4 20.Cd2 Te6 21.Tfc1
Dg5 22.Ta2 Tae8 23.Tac2 Dh6 24.Cf1 Nb8 25.Cc5
Practic, o ofertǎ de pace, cǎci nu se vede cum ar putea albul sǎ-şi întǎreascǎ poziţia.
25…Cxc5 26.Txc5 Tg6 27.Dc2 Tee6 28.g3 Rg7 29.Df5. Remizǎ.
Câteodatǎ negrul nu opune atacului minoritǎţii un zid de pioni, ci un adevǎrat bloc
de figuri apǎrǎtoare.
37
 Gambitul Damei
Trifunovici-Pirc
Saltsjöbaden 1948
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 d5 4.Ng5 Ne7 5.e3 0-0 6.Tc1 Cbd7 7.Cf3 c6 8.Dc2 Te8
9.a3 a6 10.cd ed 11.Nd3 Cf8 12. 0-0 g6
Cu ultimele sale douǎ mutǎri negrul pregǎteşte schimbul nebunilor de câmpuri
albe. Mai departe el intenţioneazǎ sǎ efectueze manevra Cf8-e6-g7 şi Nc8-f5.
13.Ca4 Ce6 14.Nh4 Cg7 15.Cc5 Cd7 16.Nxe7 Txe7 17.b4 Cb6 18.a4 Nf5
19.Cd2 Nxd3 20.Dxd3 Cf5
Aici s-a cǎzut de acord asupra remizei. Negrul
are deja suficiente contraargumente. El este gata
pentru 21…Cd6 şi poate pǎtrunde la c4 cu unul din cei
doi cai. Dacǎ albul mutǎ 21.b5, atunci negrul obţine un
periculos pion liber prin 21…cb 22.ab a5.
Practica de turneu oferǎ multe exemple în care planurile
arǎtate aici sunt ajustate în mod diferit.
De obicei partea activǎ este albul.
El poate, de exemplu, sǎ schiţeze un atac al
minoritǎţii, totuşi, brusc, sǎ înainteze în centru cu e3-e4.
Gambitul Damei
Tal-Vaganian
Moscova 1975
Poziţia a survenit dupǎ mutǎrile:
1.Cf3 d5 2.d4 Cf6 3.c4 c6 4.Cc3 e6 5.Ng5
Cbd7 6.cd ed 7.e3 Ne7 8.Nd3 0-0 9.Dc2 Te8 10.0-0
Cf8 11.Tae1
Începutul unui plan original.
11…Ce4 12.Nxe7 Dxe7 13.Nxe4 de 14.Cd2 f5 15.f3
Albul şi-a declarat intenţiile. El deschide centrul şi încearcǎ sǎ foloseascǎ în
favoarea sa caracteristicile tactice ale poziţiei.
15…ef 16.Cxf3 Ne6 17.e4 fe 18.Txe4 Tad8
Aceastǎ poziţie s-a întâlnit pentru prima datǎ în partida dintre Marshall şi
Rubinstein (Moscova 1925). Acolo, s-a jucat mai departe 19.Te5 h6 20.Ce4 Db4 (mai
tare era 20…Dc7 urmat de Ne6-d5) 21.a3 Dc4 22.Df2 cu joc mai bun pentru alb.
19.Tfe1 h6 20.Te5 Df7 21.De4
38
Figurile albe ocupǎ o poziţie amenţǎtoare,
totuşi resursele de apǎrare ale negrului nu sunt încǎ
nici pe departe epuizate. Total suficient era acum
21…Nd5 22.Cxd5 Txe5 şi albul ar fi pǎstrat doar un
avantaj lipsit de importanţǎ.
21…Td6 22.De3 Cd723. Ta5 Cf6 24.Df4 Ted8 25.Txa7
Dd7 26.Ca4 Cd527.Dg3 Dc728.Cc5 Nc8 29.Ce5 Tf6
30.Ce4 Tf4 31.Cg6 Db6 32.Cxf4 Dxa7 33.Cxd5
Cu 33.Ch5! Dxd4+ 34.Rh1 Rh8 35.Cef6 g5 36.Cxd5 albul putea sǎ obţinǎ avantaj,
acum însǎ şansele sunt egale.
33…Dxd4+ 34.De3. Remizǎ.
În partida urmǎtoare albul întreprinde mai întâi un atac al minoritǎţii şi atrage
forţele adversarului pe flancul damei, apoi declanşeazǎ ofensiva în centru.
Gambitul Damei
Karpov - Spasski
Leningrad 1974
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 d5 4.Cc3 Ne7 5.Ng5 h6 6.Nh4 0-0 7.e3 b6 8.Ne2 Nb7
9.Nxf6 Nxf6 10.cd ed 11.0-0 Dd6 12.Tc1 a6 13.a3 Cd7 14.b4 b5 15.Ce1 c6 16.Cd3
Structura caracteristicǎ Karlovi-Vary a luat naştere din varianta Tartakower a
Gambitului Damei. Acum negrul trebuia sǎ joace 16…a5, pentru a crea albului un pion
slab la b4 şi a deschide coloana a. Dupǎ aceasta calul ar putea muta la c4 şi ar asigura
negrului un joc egal.
16…Cb6 17.a4! Nd8
Mai de perspectivǎ era 17…Cc4 18. Cc5 Tab8 cu şanse la o apǎrare cu succes.
Prin retragerea nebunului negrul faciliteazǎ adversarului înaintarea e3-e4, cǎci se ridicǎ
presiunea asupra câmpului d4.
18.Cc5 Nc8 19.a5 Nc7 20.g3 Cc4
Albul este gata sǎ arunce în aer centrul. Prin
aceasta calului advers i se rǎpeşte sprijinul şi se
elibereazǎ accesul la câmpul c6. Curând, figurile negre
îşi pierd cooperarea.
21.e4 Nh3 22.Te1 de 23.C3xe4 Dg6 24.Nh5
Dh7 25.Df3 f5 26.Cc3 g6 27.Dxc6 gh 28.Cd5 f4
29.Te7 Df5 30.Txc7 Tae8 31.Dxh6 Tf7 32.Txf7 Rxf7
33.Dxf4 Te2 34.Dc7+ Rf8 35.Cf4 şi negrul a cedat.
 Vrem acum sǎ vedem un mod de joc în care albul, prin f2 – f3 şi e3 – e4, Gambitul Damei
construieşte un centru de pioni. Acest plan este chiar periculos pentru negru şi cere un Botwinnik - Larsen
contrajoc bine gândit. Nordwijk 1965

Gambitul Damei 1.c4 e6 2.Cc3 d5 3.d4 Cf6 4.cd ed 5.Ng5 c6 6.e3 Ne7 7.Dc2 0-0 8.Nd3 Cbd7
Botwinnik - Keres 9.Cge2 h6
Moscova 1952
Aceasta îl ajutǎ doar pe alb sǎ-şi plaseze mai bine nebunul.
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 d5 4.cd ed 5.Ng5 Ne7 6.e3 0-0 7.Nd3 Cbd7 8. Dc2 Te8
9.Cge2 Cf8 10.0-0 c6 11.Tab1 Nd6 10.Nh4 Te8 11.f3 c5
O inexactitate care duce la pierdere de timp. Nu era rǎu 11…Ch5 şi schimbarea în
continuare a nebunului de câmpuri negre. Pionul d4 se aflǎ acum sub tensiune şi nu este
uşor pentru alb sǎ impunǎ înaintarea în centru.
12.Rh1 Cg6 13.f3! Ne7 14.Tbe1 Cd7 15.Nxe7 Txe7 16.Cg3
12.0-0 a6 13.Tad1 b5 14.Nf2 c4?

Albul pregǎteşte sistematic înaintarea e3 – e4. O greşealǎ principialǎ. Acum marşul pionului e
nu mai poate fi împiedicat.
16…Cf6 17.Df2 Ne6 18.Cf5 Nxf5 19.Nxf5
Db6 15.Nf5 Cb6 16.Cg3 Nf8 17.a3 Nb7

Toate pregǎtirile necesare s-au terminat.

Albul a terminat pregǎtirile şi trece la acţiuni
decisive.
20.e4! de 21.fe Td8 22.e5 Cd5 23.Ce4 Cf8 24.Cd6 Dc7 25.Ne4 Ce6 26.Dh4 g6 18.e4 g6 19.Nh3 a5 20.e5 b4 21.Cce2 Ch7
27.Nxd5 cd 28.Tc1 Dd7 29.Tc3 Tf8 22.f4 Nc6 23.Ta1 Na4 24.Db1 f5 25.ab ab 26.Cxf5!
gf 27.Nxf5 De7 28.Cg3 Nd7 29.Nxd7 Cxd7 30.Dg6+
Strategia albului a triumfat total. Negrul nu a obţinut contrajoc, mai mult, regele Dg7 31.Dc6 Txa1 32.Txa1 Df7 33.Ta7 Cxe5 34.de
sǎu este în pericol. De6 35.Dxe6 Txe6 36.Cf5.
30.Cf5! Tfe8
Albul a recâştigat figura şi, odatǎ cu ea, şi partida.
În caz cǎ ia calul negrul este mat în trei mutǎri. Dacǎ se mutǎ turnul de la e7,
urmeazǎ 31.Ch6+ Rh8 32.Df6+ Cg7 33.Cxf7+ Modul de joc demonstrat aici de Botwinnik a fost resimţit de mulţi aşa de neplǎcut,
încât în Gambitul Damei au trecut la urmǎtoarea succesiune de mutǎri: 1.d4 d5 2.c4 e6
31.Ch6+ Rf8 32.Df6 Cg7 33.Tcf3 Tc8 34.Cxf7 Te6 35.Dg5 Cf5 36.Ch6 Dg7 3.Cc3 Ne7. Sensul acestei mutǎri timpurii a nebunului constǎ în urmǎtoarele: dacǎ albul
37.g4 şi negrul a cedat. vrea sǎ tindǎ spre o poziţie cu structura pionilor tip Karlovi-Vary, el este determinat cu
3…Ne7 sǎ joace 4.Cf3. În acest fel nu mai ajunge la manevra Cg1– e2 – g3.
Aceastǎ partidǎ subliniazǎ faptul cǎ negrul trebuie sǎ opunǎ un contrajoc bine Dacǎ albul a fǎcut rocada mare, iar negrul pe cea micǎ, atunci acesta din urmǎ trebuie sǎ
cântǎrit în faţa înaintǎrii în centru cu f2 – f3 şi e3 – e4. O posibilitate promiţǎtoare constǎ acţioneze foarte energic şi sǎ fie gata pentru înaintarea c6 - c5 la momentul potrivit.
în subminarea centrului prin c6 –c5.

39
 Gambitul Damei
Polugaevski - Klovan
Leningrad 1963
1.c4 Cf6 2.d4 e6 3.Cc3 d5 4.cd ed 5.Ng5 Ne7 6.e3 0-0 7.Nd3 Cbd7 8.Cf3 c6
9.Dc2 Te8 10.0-0-0 Cf8 11.h4 Ne6 12.Rb1 Tc8 13.h5 Da5
Negrul şi-a ordonat abil figurile şi urmǎreşte sǎ
iniţieze un contrajoc cu 14…c5. Pentru moment
flancul regelui sǎu este apǎrat împotriva atacurilor
adverse. Albul la rândul sǎu îşi dǎ seama cǎ atacul
negrului poate deveni periculos, de aceea trece la
schimbul de figuri.
14.Nxf6 Nxf6 15.Nf5 c5 16.Nxe6 fe 17.Dd2
Da6 18.The1 Cd7 19.De2 Dc6
Cu aceastǎ mutare negrul pierde avantajul din mânǎ şi lasǎ albului iniţiativa. Dupǎ De aceea în decursul jocului ambele pǎrţi dispun inevitabil de puncte tari şi slabe.
schimbul damelor el ar fi stat excelent. Câmpurile tari sunt acelea pe care te poţi instala cu o figurǎ. Câmpurile tari ale uneia
dintre pǎrţi sunt, desigur, puncte slabe pentru cealaltǎ.
20.h6 gh 21.e4 Cb6 22.Cb5 Dd7 23.Cxa7 Ta8 24.dc şi albul a câştigat repede.
În cazul rocadelor inverse înaintarea c6-c5 este cea mai periculoasǎ armǎ a negrului. El
trebuie sǎ o foloseascǎ însǎ într-un mod foarte circumspect, altfel albul renunţǎ la
momentul potrivit la atacul împotriva regelui şi se orienteazǎ contra pionului izolat de la d5.
Gambitul Damei
Petrosian - Ilivski
Moscova 1964
1.c4 e6 2.Cc3 d5 3.d4 Ne7 4.cd ed 5.Nf4 c6 6.e3 Cf6 7.Nd3 0-0 8.Cf3 Cbd7
9.Dc2 Te8 10.g4 Cf8 11.h3 Ne6 12.0-0-0 Tc8 13.Rb1
Regii au fǎcut rocadele în direcţii diferite, de aceea sunt de aşteptat atacuri ale
ambelor pǎrţi. Negrul ar trebui sǎ joace 13…Da5 şi sǎ întǎreascǎ presiunea asupra poziţiei
regelui alb. Cam impulsiv, el înainteazǎ pionul c şi dǎ albului posibilitatea sǎ schimbe
planul în mod remarcabil.
13…c5?! 14.Nb5! Nd7 15.Nxd7 Dxd7 16.dc Txc5 17.Dd3
40
Avantajul clar al albului nu este numai
rezultatul slǎbiciunii pionului d5, ci şi al punctelor
slabe de la d4 şi e5. Totuşi, situaţia negrului nu este
fǎrǎ speranţǎ dacǎ el se decide pentru un joc pe
coloana c şi continuǎ cu 17…Tec8. Dupǎ 18.Tc1 Ce6,
ca şi dupǎ 18.g5 Txc3! 19.bc Ce4, ar obţine contrajoc.
17…Td8 18.Cd4 Tcc8 19.Cf5 Nb4 20.Ne5 Nxc3 21.Nxc3 De6 22.Cxg7! Rxg7
23.g5 C8d7 24.Dxd5! şi negrul a cedat.
Rezumând, se poate afirma cǎ structura Karlovi-Vary lasǎ ambelor pǎrţi o mare
varietate de linii de joc pentru realizarea celor mai diferite idei.
5.4. Calul dominant
Cu fiecare mutare de pion se slǎbeşte involuntar un câmp şi se întǎreşte un altul.
Jocul celor patru cai
Levenfiş - Dubinin
Moscova 1934
1.e4 e5 2.Cf3 Cf6 3.Cc3 Cc6 4.Nb5 d6 5.d4 ed 6.Cxd4 Nd7 7.Nxc6 bc 8.Df3 c5
9.Cf5 Nxf5 10.Dxf5 Dd7 11.Df3 Tb8 12.0-0 Ne7 13.b3 0-0 14.Ng5
Negrul a comis deja câteva inexactitǎţi.
Câmpurile albe din tabǎra sa sunt slabe. Este adevǎrat,
albul nu ameninţǎ încǎ sǎ schimbe la f6, totuşi aceastǎ
ameninţare devine acutǎ şi destul de neplǎcutǎ pentru
negru, dupǎ 15.Tad1.
14…Cd5?
O greşealǎ tipicǎ! Calul alb din d5 este mult mai tare
decât nebunul negru.
15.Cxd5 Nxg5 16.Dg3 Nd8 17.Tad1
Nu e uşor sǎ fie alungat calul din aceastǎ poziţie, cǎci dupǎ 17…c6, pionul d6 s-ar
prǎbuşi sub povara propriei slǎbiciuni.
 17…f5 18.e5! Te8 19.ed cd
Prima parte a planului alb a fost încheiatǎ cu
succes; el şi-a plasat în centru un cal "etern". Acest
avantaj este deja suficient pentru a câştiga partida.
Sprijinit pe for¡a calului, albului nu-i este greu sǎ
iniţieze un atac irezistibil pe flancul regelui.
20.Tfe1 Te6 21.Cf4 Txe1+ 22.Txe1 Na5 23.Cd5 Nd8
24.h4 Tb7 25.c4 Rf7 26.Df3 Rg8 27.De2 g6
Dupǎ 27…Nxh4 28.Dh5 negrul s-ar afla în faţa unor probleme de nerezolvat.
28.h5 Rf8 29.h6 Ng5 30.Db2 Rg8 31.f4 Nd8 32.Cf6+! Nxf6 33.Dxf6 d5 34.cd şi
negrul a cedat.
Terpugov – Bronştein
Moscova 1951
Albul nu stǎ rǎu. El ar putea, de exemplu, sǎ
joace 32.h4. Atunci, negrul nu are voie sǎ ia la c4, cǎci
33.Tc1 i-ar crea probleme. În plus, albul pregǎteşte h4-
h5, Nh3 şi Tf1, pentru a obţine iniţiativa pe flancul
regelui.
32.f6?
Un calcul greşit. Era clar cǎ negrul urmǎrea posibilitatea de a-şi aduce calul pe
câmpul de neatins de la d4. În loc sǎ-şi împiedice adversarul în realizarea intenţiilor sale,
albul însuşi elibereazǎ câmpul ideal e6 pentru cal de unde acesta poate sǎri comod la d4.
32…Cc7 33.Ta4 Ca6 34.Dh6 Df8 35.Dg5
Schimbul damelor ar fi avantajos pentru negru, cǎci atunci ar avea posibilitatea sǎ
atace pionul f6.
35…Cc5! 36.Ta1
La 36.Taxb4 negrul câştigǎ calitatea: 36…Txb4 37.Txb4 Cxe4 Negrul vrea sǎ retragǎ dama la g7, pentru a nu slǎbi presiunea asupra pionului din
d4. Dacǎ acum urmeazǎ, de exemplu, 55.Da7, negrul joacǎ 55…Dg7 şi albul este în
36…h6 37.De3 (desigur nu se poate juca 37.Dxe5 din cauza 37…Cd3) 37…Rh7 zugzwang. La 56.Db6 negrul ia imediat sub stǎpânire coloana deschisǎ prin 56…Ta8, iar
38.Td2 Ce6 39.a6 Tba7 40.Tda2 c5 41.h4 Dd6 42.h5 g5 43.Df2 Cd4 la o retragere a damei se joacǎ 56…Dg4.
La un astfel de cal viseazǎ orice şahist.
44.Td2 Rg8 şi albul a cedat. El pierde pionul
a6, în timp ce omologul sǎu de la b4 sprijinit de
puternicul cal ajunge foarte uşor la transformare.
Bronştein – Botwinnik
Moscova 1951
46…De8
O fineţe poziţionalǎ, care produce albului mari
griji.
47.Dd3 Nxf4! 48.ef Nh5
Cine are de ales, se hotǎreşte greu! Aşa i se întîmplǎ
aici albului.
Dupǎ 49.Ng2 Da8 negrul cucereşte coloana deschisǎ. Dacǎ dimpotrivǎ, se continuǎ
cu 49.Nxe4 de 50.Da3 Nf3+ 51.Rg1 Dh5 52.De3 Dh3 53.Df2 h5, atunci albul este
neputincios în faţa ameninţǎrii h5-h4. Tocmai din aceste motive s-a decis Bronştein sǎ
cedeze adversarului calul sǎu dominant şi sǎ încerce salvarea pe coloana deschisǎ.
49.Da3 Nxf3+ 50.Txf3 Tg7 51.Rg2 Dd8 52.Rf1 Df6 53.Td3 h5
Negrul are acum urmǎtorul plan: prin
ameninţarea h5-h4 el îşi forţeazǎ adversarul sǎ
împingǎ el însuşi h4. Dupǎ aceasta atacǎ punctele
slǎbite din tabǎra albǎ şi leagǎ astfel figurile adverse
de apǎrarea acestora. În acest mod el recâştigǎ
verticala a.
54.h4 Tg8
55.Td1 Dg7 56.Df3 Rh6 57.Rg2 Ta8 şi negrul a câştigat.
41
 Slǎbiciunile câmpurilor sunt cu atât mai periculoase cu cât ele se aflǎ mai aproape
de zona vitalǎ a jocului. De aceea este deosebit de neplǎcut când figurile adverse pǎtrund 23.Tb1 Nxc3 24.bc Dc5+ 25.e3 Ce5 26.Nf3 Cd3!
pe linia a şasea (respectiv a treia).
Romanovski-Smorodski
Moscova 1924
Albul atacǎ. Pionii sǎi au ajuns deja pe linia a
cincea şi l-au strâmtorat puternic pe negru. Desigur,
existǎ mai multe cǎi de realizare a avantajului
poziţional. Albul se decide mai întâi sǎ pǎtrundǎ cu
calul pe orizontala a şasea, mai precis pe câmpurile d6
şi b6. De aceea, calul din c5 îşi pǎrǎşeşte poziţia pentru
a pǎtrunde mai adânc în tabǎra adversarului.
11.Cb3 Rf7 32.c5 T6d7
Atrǎgǎtor ar fi acum 33.d6, totuşi, oricât de paradoxal ar pǎrea, aceasta l-ar ajuta doar pe
negru sǎ se elibereze. Dupǎ Re8 şi Tf7, îşi aduce nebunul şi calul în joc (prin e6). În plus prin
ocuparea câmpului d6, îi este rǎpit unuia din cei doi cai acest minunat avanpost.
33.Ca5 (prin c4 calul ajunge la d6) 33…Tc7 34.Td1 h5 35.Tfd2 Tcd7 36.Ca4
Re8 37.Cb6 Tc7 38.Cac4 Nd7 39.Cd6+ Re7
Ţelul a fost atins! Poziţia negrului este atât de
înghesuitǎ, încât nu mai existǎ nici un dubiu asupra
rezultatului final al partidei.
16.Ne3 Dc7 17.g4 Cc5 18.g5 Cfd7 19.f5 Tfe8 20.Nf4 Ne5 21.Ng4 Cb3 22.fg hg
Albul este total strâmtorat şi nu mai poate
împiedica o mare pierdere de material.
27.Rh1 Nxd5 28.Txb3 Cxf4 29.Tb1 Txe3
30.Cg2 Txf3! 31.Txf3 Cxg2 32.Rxg2 Te8 33.Rf1
Nxf3 34.Dxf3 Dxg5 35.Te1 Txe1+ şi negrul a câştigat.
La fel şi pǎtrunderea nebunului pe orizontala a şasea
(treia) poate sǎ fie decisivǎ.
Extrem de criticǎ devine situaţia când el a reuşit sǎ pǎtrundǎ la d6 şi e6, respectiv d3 şi e3
şi s-a "cuibǎrit" acolo.
Tarrasch-Lasker
Turneu 1908
Albul putea sǎ joace 25.Cf5 fǎrǎ dezavantaj şi
la 25…ed sǎ rǎspundǎ 26.Cxh6. În cazul mutǎrii
nebunului, el continuǎ cu 26.ed şi oferǎ schimbul de
turnuri. Tarrasch a reluat însǎ imediat la d5, invitând
de-a dreptul nebunul la e3.
25.ed Ne3+! 26.Rf1 cd 27.Td3

40.Cb5!. Negrul a cedat. Albul subapreciazǎ forţa nebunului. El ar mai fi putut încǎ juca 27.Cf5 d4 28.Cxe3
de 29.Te2. Este adevǎrat, poziţia sa ar fi rǎmas strâmtoratǎ, dar posibil de apǎrat.

27…De6 28.Te2 f5 29.Ch1 f4 30.Td1 d4

Nebunul stǎ ideal la e3. Sub protecţia şi

Apǎrarea Indiana damei participarea sa negrul dezvoltǎ un atac nimicitor.
Alehin-Capablanca
New York 1927 31.Cf2 Da6 32.Cd3 Tg5 33.Ta1 Dh6 34.Re1
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.g3 Nb7 5.Ng2 c5 6.d5 ed 7.Ch4 g6 8.Cc3 Ng7 9.0-0 Dxh2 35.Rd1 Dg1+ 36.Ce1 Tge5 37.Dc6 T8e7
0-0 10.Nf4 d6 11.cd Ch5 12.Nd2 Cd7 13.f4 38.Da8+ Rg7 39.a4 f3 40.gf Ng5 şi albul a cedat.

Cu ultima sa mutare albul iniţiazǎ un plan fals. Nu ar fi fost rǎu 13.e4, cu

ameninţarea Cf5. În caz de 13…Chf6 poate urma atunci f2-f4.

13…a6 14.Nf3 Chf6 15.a4 c4 Fireşte, câmpurile slabe pot fi ocupate şi de alte figuri. În aceste cazuri se
procedeazǎ într-un mod foarte asemǎnǎtor cu exemplele tocmai vǎzute aici.
Negrul intenţioneazǎ sǎ aducǎ calul pe câmpul slab b3 – via c5.
42

CAPITOLUL 6
CENTRUL ŞI SPAŢIUL
(Al şaselea criteriu de apreciere)
Indiferent de trǎsǎturile, abia repetabile, ale fiecǎrei partide de şah, este totuşi
posibil sǎ se realizeze o clasificare pe tipuri poziţionale, caracterizate prin anumite
planuri strategice prestabilite. Esenţa comunǎ a clasificǎrii acestora constǎ în modul de
alcǎtuire a configuraţiei centrale, mai exact spus, în structura pionilor centrali. Din
aceasta derivǎ planul ambelor pǎrţi, de aceasta depinde direcţia şi caracterul confruntǎrii
de mai departe.
Diferitele tipuri posibile de structuri centrale de pioni pot fi ordonate în cinci
tipuri de bazǎ. Fiecǎruia dintre acestea, cu nuanţe diferite de accentuare, îi corespunde o
strategie activǎ şi una de apǎrare.
Cele cinci tipuri de bazǎ ale poziţiilor strategice sunt:
1.Centru închis: în centru s-au format lanţuri de pioni.
2.Centru mobil: în centru se prǎvǎleşte o avalanşǎ de pioni.
3.Centru deschis: în centru nu existǎ pioni.
4.Centru static: în centru pionii sunt fixaţi.
5.Centru dinamic: în centru domneşte o situaţie încordatǎ, încǎ nelǎmuritǎ.
Aceste tipuri poziţionale de bazǎ iau naştere din deschideri bine stabilite. De
aceea, fiecare jucǎtor, care abordeazǎ o anumitǎ deschidere, trebuie sǎ aibǎ o idee
precisǎ asupra poziţiei la care poate sǎ se ajungǎ şi ce planuri sunt aici caracteristice.
Poziţiile cu centrul închis iau naştere mai ales din variantele Indianei Regelui, ale
Apǎrǎrii Franceze, din Partida Spaniolǎ, precum şi dintr-o serie de alte sisteme de deschidere.
La poziţiile cu centru mobil duc, adesea, Indiana Grünfeld, Apǎrarea Alehin,
varianta Meran din Gambitul Damei şi Gambitul Evans.
Poziţiile cu centrul deschis şi static provin din câteva variante ale Gambitului
Damei, ale Apǎrǎrii Slave, ale Partidei Spaniole şi ale Gambitului Regelui.
Poziţiile cu un centru dinamic sunt tipice pentru o serie de jocuri semideschise,
înainte de toate, în Apǎrarea Sicilianǎ.
Vrem acum sǎ explicǎm ce strategii active şi de apǎrare sunt caracteristice, la
momentul respectiv, pentru fiecare tip de bazǎ.
Strategia activǎ:
Atacul de flanc este pregǎtit cu un asalt al pionilor. Indiferent de poziţia propriului
rege, aceastǎ ofensivǎ este dezlǎnţuitǎ împotriva flancului slǎbit al adversarului.
Obiectivul sǎu constǎ în eliberarea cǎii propriilor figuri grele spre tabǎra adversǎ.
Strategia de apǎrare:
Se pregǎteşte o contraloviturǎ în centru (dacǎ este posibilǎ), sau un contraatac pe
celǎlalt flanc. Înainte de toate, trebuie puse bariere sigure în calea pionilor adverşi care
înainteazǎ.
Strategia activǎ se bazeazǎ în esenţǎ pe un asalt al pionilor.
Apǎrarea Francezǎ
Cigorin-Tarrasch
Turneu 1893
1.e4 e6 2.De2 c5 3.g3 Cc6 4.Cf3 Ne7 5.Ng2 d5 6.d3 Cf6 7.0-0 0-0 8.Cc3
Albul sperǎ cǎ centrul va fi închis, pentru ca astfel sǎ poatǎ trece la atac pe flancul
regelui.
8…a6 9.Ng5 h6 10.Nf4 b5 11.Tfe1 d4
De preferat ar fi fost 11…Nb7. Acum albul poate sǎ atace nestingherit pe flancul regelui.
12.Cd1 Cd7 13.Rh1! Te8 14.Tg1 e5 15.Nd2 Cf8 16.Ce1 Ce6 17.f4 Nb7 18.f5
Cg5 19.Cf2 Tc8
20.Dh5?
Acesta este un plan fals!. Necesarǎ ar fi fost
continuarea asaltului de pioni început pe flancul
regelui.
Dupǎ 20.h4 Ch7 21.Cf3 şi g3-g4-g5, albul ar fi
ajuns în avantaj decisiv. Acum dimpotrivǎ, atacul
figurilor este respins uşor.

6.1. Centrul închis

În poziţiile cu lanţuri de pioni pe cîmpurile centrale jocul are caracter închis şi se
deplaseazǎ pe flancuri. Atacul se desfǎşoarǎ pe aripa pe care partea activǎ deţine
superioritate de forţe şi ofensiva are cele mai promiţǎtoare şanse de succes. În cazul
rocadelor inverse, se atacǎ de regulǎ pe flancul pe care se aflǎ regele advers.
20…Ch7 21.Cf3 c4 22.Nf1 cd 23.cd Cg5 24.Nxg5 Nxg5 25.Cg4 Rf8!
Albul ameninţǎ sǎ înceapǎ asaltul de pioni: 26.h4 Nf6 27.Cxf6 Dxf6 28.g4. Cu
ultima sa mutare negrul a evitat aceasta, pentru cǎ la 28.g4 urmeazǎ 28…Re7 29.g5 hg
3O.hg Dd6, şi el ocupǎ verticala h.
43
 26.Ne2 Nf6 (pregǎteşte Cc6-e7-g8) 27.h4 Dd6 28.Cfh2 Ce7 29.Taf1 Cg8 30.Nd1 Apǎrarea Indiana Nimzovici
Tc7 31.Nb3 Tec8 32.Cf2 Nd8 33.De2 Opocenski-Nimzovici
Marienbad 1925
Ţinând seama de ameninţarea 33…Cf6 albul este nevoit sǎ recunoascǎ eşecul
planului sǎu. 1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Dc2 b6 5.e4 Nb7 6.Nd3 Cc6 7.Cf3 Ne7 8.a3 d6 9.0-0
e5 10.d5 Cb8 11.b4 Cbd7
33…a5
12.Nb2

Negrul a respins ofensiva figurilor albe de pe O idee falsǎ. Planul corect consta în pregǎtirea
flancul regelui şi trece la atacul de pioni pe aripa înaintǎrii c4-c5, de exemplu:12.h3 (ia sub control
damei. câmpul g4) 12…h6 13.Ne3 g5 14.Ch2. Albul a oprit
asaltul pionilor şi ar putea sǎ joace acum Ca4 şi c4-c5.
34.Cf3 a4 35.Nd1 Nc6!
12…0-0 13.Ce2
Iniţiativa negrului capǎtǎ contururi ameninţǎtoare.
Albul îşi continuǎ planul sǎu greşit şi retrage figurile de pe flancul damei pentru a
Prin ultima sa mutare negrul intenţioneazǎ sǎ schimbe nebunul de câmpuri albe ataca pe aripa regelui.
pentru ca astfel turnurile sale sǎ poatǎ pǎtrunde în dispozitivul advers. La aceasta albul
poate riposta la fel de energic doar cu o înaintare a pionilor pe flancul regelui. Totuşi, 13…Ch5 14.Dd2 g6 15.g4 Cg7 16.Cg3 c6!
acest asalt începe cu o întârziere de 16(!) mutǎri. Cea mai bunǎ apǎrare împotriva unui atac de pioni pe flanc constǎ într-o reacţie
energicǎ în centru.
36.g4 f6
17.Dh6 Tc8 18.Tac1 a6
Împiedicǎ 37.g5, cǎci la 37…fg 38.hg hg trebuie luat în calcul şi 39…Dh6+.
O mutare de aşteptare. Pentru moment, negrul pregǎteşte subminarea centrului, cǎci
37.Ch3 Ne8 38.Dh2 Nf7 39.a3 Nb3 40.Cf2 Nxd1 41.Cxd1 Tc2 42.Dg3 b4! 43.ab albul şi-a slǎbit mai departe flancul regelui.
Da6! 44.Cf2 Txb2 45.g5 hg 46.hg Tcc2 47.Cg4 Dd6 48.gf Nxf6 49.Dh3 a3 50.Cxf6
Dxf6 51.Tg6 a2! 52.Txf6+ (şanse de remizǎ ar fi oferit 52.Cg5) 52…gf 53.Td1 Tb1 19.Tfd1 Tc7 20.h4
54.Df1 Tcb2 55.Cd2 Txd1 56.Dxd1 Txd2 57.Dc1 Txd3 58.Rg2 Tc3 59.Da1 Tc2+
60.Rf3 d3 61.Dd1 Tb2 62.Da4 d2 şi albul a cedat. Consecvenţǎ, în spiritul aceleaşi linii de joc eronatǎ. Aceastǎ înaintare a pionului
duce la o altǎ slǎbire a poziţiei regelui alb. Acum negrul deschide centrul.
Concluzie:
20…cd 21.cd Txc1 22.Txc1 Cf6 23.Ch2 Rh8
Negrul a închis prea devreme centrul şi a lǎsat astfel adversarului posibilitatea unui 24.De3 Cd7 25.Cf3 Cf6 26.Ch2 Cg8 27.g5 f6
atac asupra regelui. Albul nu a folosit consecvent greşeala adversǎ şi a întreprins un atac
de figuri (20.Dh5?) în loc de necesara ofensivǎ cu pionii, ce se impune în acest gen de Poziţia albului este slǎbitǎ, astfel cǎ negrul poate
poziiţii. Doar cu o întârziere de 16 mutǎri a recurs albul la procedeul corect, dar atunci trece la contraatac.
negrul a tranşat, deja, soarta partidei în favoarea sa – printr-un asalt al pionilor de pe
celǎlalt flanc. 28.Cf3 fg 29.hg Nc8 30.Tc6 Nd7 31.Nxa6 Nxc6
32.dc Dc7 33.b5 h6!
Un atac pe flancul greşit ales reprezintǎ o loviturǎ eşuatǎ.

Printr-un sacrificiu de pion negrul îşi mǎreşte capacitatea de manevrǎ.

44
 34.gh Ce6 35.a4 Nd8 35.a4 Nd8 36.Na3 Df7 37.Cxe5 de 38.Nxf8 Dxf8 39.a5
Cxh6 40.ab Cg4 41.c7 Cxe3 42.c8D Df3 43.fe Dxg3+ şi albul a cedat.
Concluzie:
Albul ar fi putut sǎ înainteze pionii de pe flancul damei şi sǎ obţinǎ un joc excelent.
Cu toate acestea, el a început operaţiunile active pe aripa regelui, permiţând adversarului
sǎ pulverizeze structura centralǎ de pioni şi apoi sǎ atace slǎbiciunile din tabǎra albului.
Principalul pericol în cazul unui asalt al pionilor constǎ tocmai în posibilitatea unei
contralovituri adverse în centru!.
O strategie activǎ cere consecvenţǎ în aplicarea ei.
Apararea Francezǎ
Smâslov-Botvinnik
Turneu 1941
1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.e5 c5 5.a3 Nxc3+ 6.bc Ce7 7.Cf3 Cbc6 8.Nd3 Da5
9.Dd2 c4 10.Ne2 Da4 11.h4!
Centrul este închis şi figurile negre sunt masate
pe flancul damei. Aceastǎ împrejurare permite albului
sǎ declanşeze nestingherit ofensiva pionilor pe aripa
regelui.
11…Nd7 12.h5 h6 13.Ch4 Cf5 14.Cxf5 ef 15.Tg1
Ce7 16.g4 fg 17.Nxg4 Nxg4 18.Txg4 Cf5 19.De2 Dd7
20.Tf4 De6 (nu însǎ 20…g5 din cauza 21.e6!)
21.Df3 g6 22.a4 0-0-023.Na3 b6 24.Rd2 Thg8
25.Tb1 Rb7 26.a5 Tc8 27.ab ab 28.Dg4 Rc6 29.Th1 Rd7
Se ameninţǎ 30.hg fg 31.Txh6
30.Th3 Tce8 31.Thf3 Rc7
32.Dh3
Începutul unei manevre greşite. Albul trebuia sǎ
continue acţiunile sale pe flancul regelui şi, dupǎ–
32.hg fg 33.Txf5! gf5 4.Dxf5 ar fi avut şanse bune de
câştig datoritǎ prezenţei celor doi pioni liberi şi a
sprijinirii acestora de cǎtre turn şi nebun.
32…Tg7 33.Dh1
Încǎ nu era prea târziu sǎ se fi jucat 33.hg şi 34.Txf5.
33…Ta8 34.Dc1 Tgg8 35.Db2 Ta4 36.Nd6+ Rc6 37.Db1 Tga8 38.Dh1 Ta1
39.Dh3 Tg1 40.hg
Acum nu mai salveaza, deja, 40.Txf5: 40…gf 41.Dxf5 Taa1 42.Dxe6 Tad1+
43.Re3 Tge1+ 44.Rf4 fe şi negrul câştigǎ.
40…Taa1! 41.Te3 Tad1+ 42.Re2 Cxd4+ şi albul a cedat
Concluzie:
Albul a început partida foarte decis şi a obţinut avantaj palpabil pe flancul regelui.
Totuşi, în continuare a schimbat planul şi a trecut la regruparea figurilor sale pe flancul
damei. Acesta din urmǎ era însǎ dominat de forţele adverse, astfel albul a pierdut timp
preţios, prin urmare, şi partida.
Contrajocul în centru şi pe celǎlalt flanc constituie fundamentul strategiei de
apǎrare.
Apǎrarea Indiana Regelui
Makogonov-Keres
al 12-lea Campionat al fostei URSS Moscova 1940
1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 0-0 5.Ne3 d6 6.f3 e5 7.d5 a5
Negrul ar vrea sǎ-şi fixeze calul la c5. În acest fel însǎ el renunţǎ atât la contrajocul
în centru (prin c7-c6), cât şi la cel de pe flancul damei (cu a7-a6 şi b7-b5). Planul ales de
el nu este suficient de activ pentru a ţine piept asaltului pionilor albi desfǎşurat pe
flancul damei.
8.Dd2 Ca6 9.Cge2 Cc5 10.0-0-0 Ce8 11.g4 f5
Forţat. Pentru cǎ negrul a abandonat el însuşi posibilitatea unui contrajoc în centru
şi pe flancul damei, el trebuie sǎ accepte acum slǎbirea poziţiei regelui, pentru a nu fi
strivit sub tǎvǎlugul pionilor albi.
12.gf gf 13.Ng5 Nf6 14.h4 f4 15.Nh3!
Sunt luate în vizor câmpurile slabe albe din tabǎra adversarului.
45

15…Nxh3 16.Txh3 Rh8 17.Tdh1 Tg8 18.Cd1
(câmpurile albe sunt obiectivele lui) 18…De7 19.Cf2
Nxg5
Dacǎ negrul renunţǎ la câştigul pionului şi joacǎ,
de exemplu, 19…h5, atunci albul îşi regrupeazǎ
figurile (T3h2, Ch3) şi ocupǎ coloana g.
20.hg Txg5 21.Cg4 Cd7 (nu 21…Cxe4 din cauza 22.Txh7+ Dxh7 23.Txh7+ şi
24.Dd3) 22.Cg3! Cdf6 23.Cf5 Df7 24.Dh2
Aici ar fi câştigat 24.Th6 Cxg4 25.fg Cf6 26.Dh2 Rg8 27.Dh4 Tg6 28.g5!
24…h5 25.Tg1 Dg6 26.Ce7 Df7 27.Cf5 Td8 28.Tg2 Dg6 29.Ce7 Df7
"Revanşa" greşelii albului de la mutarea a 24-a. Era necesar 29…Dg7.
30.Cxf6 Txg2 31.Txh5+ Rg7 32.Dxg2+ Rf8 33.Cg6+ Rg7 34.Cxe5+ şi negrul a cedat.
Concluzie:
Negrul a cedat total iniţiativa adversarului sǎu pentru cǎ şi-a rǎpit singur
posibilitatea unui contrajoc în centru şi pe flancul damei. Foarte ilustrativ a pedepsit
albul planul fals al adversarului, deşi - în afarǎ de 7…a5 – acesta nu a comis nici o altǎ
greşealǎ esenţialǎ.
O apǎrare eminamente pasivǎ, chiar şi atunci când este condusǎ dupǎ toate
regulile artei, este condamnatǎ la eşec.
Partida spaniolǎ
Lasker-Burn
Petersburg 1909
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 Ca5
9.Nc2 c5 10.d4 Dc7 11.Cbd2 Cc6 12.Cf1 0-0 13.Ce3 Ng4 14.Cxg4 Cxg4 15.h3 Cf6
16.Ne3 Cd7 17.De2 Nf6 18.Tad1 Ce7 19.Nb1 Cb6 20.a3 Cg6 21.g3 Tfe8
Planul negrului ţinteşte spre deschiderea centrului prin d6-d5. În vederea acestui
scop sunt fǎcute acum toate preparativele. Albul s-a pregǎtit şi el pentru acest moment,
închizând centrul şi pornind asaltul de pioni pe flancul regelui.
46
22.d5 Cd7 23.Rg2 Dd8
Negrul nu gǎseşte planul corect. Ţinând seama de
atacul pionilor albi, el trebuia sǎ organizeze un
contrajoc pe flancul damei cu 23...c4 urmat de Cc5.
24.h4 Ne7 25.h5 Cgf8 26.Th1 h6 27.Tdg1 Ch7
Negrul ia sub control câmpul g5.
28.Rf1 Rh8 29.Th2 Tg8 30.Ce1
Pentru cǎ marşul pionulu g a fost oprit, albul pregǎteşte o înaintare a pionului sǎu f.
30…Tb8 31.Cc2 a5 32.Nd2 Nf6 33.f3
Ar fi rǎu imediat 33.f4, pentru cǎ atunci s-ar deschide diagonala pentru nebunul
negru şi albul ar trebui sǎ se teamǎ de înaintarea b5-b4.
33…Cb6 34.Tf2
La ameninţarea Cb6-c4 albul ar vrea sǎ rǎspundǎ Ce3, fǎrǎ a permite Ng5. La
aceasta ar urma acum f4.
34…Cc8 35.Rg2 Dd7 36.Rh1 Ce7 37.Th2 Tb7 38.Tf1 Te8 39.Ce3 Cg8 40.f4
Nd8 41.Df3
Albul şi-a impus ideile sale. El a putut sǎ
joace f4 în condiţii favorabile. Negrul stǎ pasiv şi cautǎ
acum salvarea (cu o întârziere de 20 de mutǎri) într-un
contrajoc pe flancul damei.
41…c4 42.a4 Nb6 43.ab Dxb5 44.Cf5 Dd7 45.Dg4 f6
46.Nc2 Nc5 47.Ta1 Teb8 48.Nc1 Dc7 49.Na4 Db6
50.Tg2 Tf7 51.De2 Da6 52.Nc6 Ce7 53.Cxe7
Txe754.Ta4 ef 55.gf f5 56.e5 Cf6 57.Txc4 Cg458.Txc5
Dxe2 59.Txe2 dc 60.d6 Ta7 61.e6 Ta6 62.e7 Cf6 63.d7 Cxd7 64.Nxd7 şi negrul a cedat.
 Concluzie:
Albul a închis centrul la momentul potrivit şi a declanşat un atac pe flancul
regelui. Negrul a oprit în mod iscusit înaintarea pionului g, dar a uitat sǎ iniţieze un
contrajoc pe flancul damei. Din aceste motive a fost forţat la o apǎrare pasivǎ.
Exerciţii
Cititorul va gǎsi rǎspunsurile şi rezolvǎrile acestora la sfârşitul acestui capitol.
Exerciţiul 1.
Au gǎsit partenerii în întâlnirea de mai jos planul corect? Ce a dus, în
împrejurǎrile date, la pierdere?
1.c4 e5 2.Cc3 Cf6 3.g3 Ne7 4.Ng2 d6 5.e3 0-0 6.Cge2 c6 7.0-0 Ne6 8.d3 Dc8
9.f4 Nh3 10.e4 Nxg2 11.Rxg2 Cbd7 12.Cg1 Dc7 13.Cf3 Tad8 14.De2 Tfe8 15.Ne3 Nf8
16.f5 d5 17.Ng5 h6 18.Nh4
18…d4 19.Cd1 b5 20.Tc1 Da5 21.b3 Cb6
22.Cf2 bc 23.bc Ca4 24.Tc2 Tb8 25.g4 Tb7 26.g5 hg
27.Nxg5 Ch7 28.Nd2 Dc5 29.Rh1 Teb8 30.Cg4 Te8
31.Nc1 Dd6 32.Dg2 Cf6 33.Tg1 Cxg4 34.Dxg4 Tb1
35.Dh5 şi negrul a cedat.
b) 1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.e5 c5 5.a3 Nxc3+6.bc Dc7 7.Dg4 f5 8.Dg3 cd 9.cd Ce7
10.Nd2 0-0 11.Nd3 b6 12.Ce2 Na6 13.Cf4 Dd7 14.Nxa6 Cxa6 15.Dd3 Cb8 16.h4 Cbc6
17.Th3 Tac8 18.Tg3 Rh8 19.h5 Tf7 2O.h6 g6
21.Tc1 Tff8 22.Ce2 Cb8 23.Rf1 Tc4 24.Rg1 Cbc6
25.Ng5 Cg8 26.Te1 Df7 27.c3 Ca5 28.Cf4 Tc6
29.Nf6+ Cxf6 3O.ef Cc4 31.Db1 Dxf6 32.a4 g5
33.Cd3 f4 34.Th3 g4 35.Th1 Tc7 36.Dd1 Dg6 37.Th4
f3 38.g3 Tcf7 39.Cf4 Txf4 4O.gf Txf4 41.Db1 Tf5
42.Dd3 g3 43.Df1 gf+ 44.Rxf2 Tg5 45.Dh3 Tg2+
46.Rxf3 Cd2+ 47.Re3 Tg3+ şi albul a cedat.
Exerci¡iul 2.
Cum aţi fi jucat dvs?
Albul ameninţǎ sǎ deschidǎ poziţia regelui
negru cu g2-g4. Ce plan ar trebui sǎ urmeze negrul?
6.2. Centrul mobil
În poziţiile în care o parte dispune de o masǎ mobilǎ de pioni în centru iar
cealaltǎ nu-i poate opune nici un pion în mijlocul tablei, cel mai adesea se dezvoltǎ o
luptǎ acerbǎ pentru timp. Aici se joacǎ "pro" şi "contra" centrului şi, adesea, un singur
tempo decide rezultatul acestei înfruntǎri. Manevrele lungi, care sunt la ordinea zilei în
cazul centrului închis, nu se întâlnesc aici, de obicei.
Strategia activǎ:
Partea care atacǎ încearcǎ sǎ înainteze pionii pentru a-şi strâmtora adversarul şi,
dupǎ aceea, ori sǎ-şi formeze un pion liber, care decide rezultatul partidei în centru, ori
sǎ-şi împresureze adversarul de asemenea manierǎ, încât acesta sǎ nu mai gǎseascǎ nici
un câmp bun pentru figurile sale. În continuare, jocul se stabileşte pe flancuri şi acolo
este provocatǎ decizia.
Strategia de apǎrare:
Cea mai importantǎ metodǎ de apǎrare a unor astfel de poziţii, singura corectǎ,
constǎ în blocada lanţului de pioni, subminarea şi în final distrugerea acesteia. Cel mai
adesea, apǎrǎtorul nu are ocazia desfǎşurǎrii unui atac pe flanc.
Gambitul Damei
Alehin-Marshall
Baden-Baden 1925
1.d4 d5 2.c4 Cf6 3.cd Cxd5 4.e4 Cf6 5.Nd3 e5 6.de Cg4 7.Cf3 Cc6 8.Ng5!
Încercarea de a câştiga pionul prin 8.Nf4 ar fi dus la complicaţii neclare dupǎ 8…Cb4.
8…Ne7 9.Nxe7 Dxe7 10.Cc3 Ccxe5 11.Cxe5 Dxe5 12.h3 Cf6 13.Dd2
La 13.0-0 ar fi neplǎcut 13…g5. Acum la 13…g5 urmeazǎ rocada mare, dupǎ
care poziţia regelui negru rǎmâne slǎbitǎ fǎrǎ nici o compensaţie.
47
 13…Nd7 14.De3
Aceastǎ mutare împiedicǎ 14…0-0-0 şi limitezǎ şi mai mult libertatea de mişcare
a damei negre.
14…Nc6 15.0-0-0 0-0
Ce-i drept, rocada micǎ este periculoasǎ, totuşi
şi aşa negrului nu-i rǎmâne nimic altceva de fǎcut
pentru multǎ vreme.
16.f4 De6
La fel, nu era bine 16…Da5 17.e5 Cd5 18.Cxd5
Nxd5 19.Nxh7+ şi 20.Dd3+.
17.e5 Tfe8 18.The1 Tad8 19.f5 De7 20.Dg5 Cd5 21.f6 Df8 22.Nc4! Cx3
23.Txd8 Txd8 24.fg! Cxa2+
În cazul 24…De8, urmeazǎ 25.Nxf7+ Rxf7 26.Tf1+ Re6 27.Tf6+ Rd5 28.Tf8 şi
albul câştigǎ.
25.Rb1 De8 26.e6 Ne4+ 27.Ra1 f5
La 27…fe urmeazǎ 28.Nxe6+ Dxe6 29.Dxd8+ Rxg7 30.Dd4+ şi 31.Txe4.
28.e7+ Td5 29.Df6 Df7 30.e8D+ şi negrul a cedat.
Concluzie:
Cu mutarea sa rea de început de partidǎ (2…Cf6) negrul a dat posibilitatea
adversarului sǎ-şi construiascǎ un centru mobil puternic. Este adevǎrat, el a încercat
foarte corect (cu 5…e5) sǎ pulverizeze acest centru, totuşi planul sǎu de a trece la
contraatac pe flancul regelui l-a dus pe cǎrǎri greşite (11…Dxe5 şi apoi g7-g5). Albul a
decis lupta în favoarea sa prin marşul hotǎrât al pionilor sǎi centrali.
Dacǎ poziţia adversarului este suficient de strâmtoratǎ, atunci se poate conduce
atacul pe flanc.
Apǎrarea Englezǎ
Kotov-Furman
al 17-lea Campionat al fostei URSS - Moscova 1949
1.c4 Cf6 2.Cc3 c5 3.g3 d5 4.cd Cxd5 5.Ng2 Cb4
48
Dezavantajos ar fi 5…Cxc3 6.bc, cǎci astfel albul îşi întǎreşte centrul. Mai bine era
totuşi, 5…Cc7.
6.Cf3 C8c6 7.0-0 e5 8.d3 Ne7 9.Cd2 Cd4 10.Cc4 f6 11.f4!
Cu aceastǎ mutare albul obţine un centru puternic.
11…ef 12.gf 0-0
Aici ar fi meritat atenţie 12…f5 pentru a opri înaintarea pionilor albi centrali.
13.a3 Cbc6 14.e3 Cf5 15.Nd5+! Rh8 16.e4 Cfd4 17.f5 Nd7
Pentru cǎ negrul a blocat suficient centrul, albul deplaseazǎ frontul operaţiunilor pe
flancul regelui.
18.Tf4 Ne8 19.Th4 Ce5 20.Rh1 g5 21.fg Nxg6
22.Nh6 Te8 23.Th3 Nf8 24.Nf4 Dd7 25.Tg3!
Albul îşi aduce figurile sale grele pe coloana g.
Ocazional, se ameninţǎ sacrificiul de calitate la g6.
25…Tac8 26.Df1 Ng7 27.Df2 Nh5 (albul ameninţǎ 28.Nxe5 fe 29.Txg6 şi Dh4+)
28.Cd2 Cg4 29.Dg2 Ce5 30.Tg1 Cg6 31.Ne3 Cc2 32.Cc4! Cxe3 33.Cxe3
Acum negrul nu mai are nici o şansǎ sǎ ajungǎ la contrajoc cu f5.
33…Te5 34.Cf5 b5 35.Dh3 Cf4 36.Dh4 Txf5 37.ef Cxd5 38.Dxh5 Tg8 39.Th3
Nf8 40.Txg8+ Rxg8 41.Tg3+ Ng7.
Negrul a cedat, cǎci dupǎ 42.Cxd5 Dxd5+ 43.Df3 albul poate sǎ forţeze un final
uşor câştigat.
Concluzie:
Negrul nu a împiedicat la timp (cu 12…f5) înaintarea pionilor albi centrali, dar a
blocat cu iscusinţǎ centrul. În final a decis împrejurarea cǎ albul avea avantaj de spaţiu şi
a putut sǎ termine în forţǎ atacul pe flancul regelui.
Atâta timp cât centrul nu este blocat, acţiunile de flanc nu îşi gǎsesc locul în
strategia de apǎrare.
 Apǎrarea Indiana Nimzovici 15.Te1 Nc8 16.f3 Cxc3 17.Nxc3 Nf5 18.Dd2 h5 19.Te2 Dd7 20.Tae1 Nh3
Lilienthal-Wood 21.Nh1 Te6 22.e4 de 23.fe Tae8 24.Nf3
Meci prin radio fosta URSS - Anglia 1946
Se ameninţa 24…Ng4 25.Te3 De7 26.Dc2 Cd5
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 d5 5.a3 Nxc3+ 6.bc 0-0 7.cd ed 8.Nd3 c5 9.Ce2 Da5
24…Ng4 25.Df4 Nxf3 26.Dxf3 De7
Mai tare era 9…b6. Cu mutarea din text negrul începe sǎ opereze pe flancul
damei, ceea ce, de obicei, nu duce la succes în cazul unui centru mobil al adversarului. Manevra negrului urmǎrea sǎ-l forţeze pe adversar sǎ joace e4-e5, dupǎ care centrul
este suficient de blocat.
10.0-0 cd

Negrul continuǎ manevra sa de pe flancul damei şi urmǎreşte sǎ ocupe coloana c şi 27.e5 Cd5 28.Nd2 Da3
câmpul c4.
Acum centrul este bine "ferecat" şi negrul poate
11.cd Cc6 12.f3 Te8 13.Nd2 Dd8 14.Tc1 Nd7 15.Cf4 De7 16.Db3 Ca5 trece la contraatacul pe flancul damei. Totuşi, mai
sigur era mai întâi 28…h4.
Negrul persevereazǎ pe aceeaşi idee falsǎ. Mai bine ar fi fost 16…Ne6.

17.Da2 Na4 18.Tb1 Nc6

19.e4 (centrul alb se pune în mişcare) 19…de
20.fe b6 21.e5 Ce4 22.Nb4 Dd7 23.d5 Txe5 24.dc
Cxc6 25.Nxe4 Txe4 26.Tbd1 Cxb4 27.ab Td4
28.Cd5! Dg4 29.Ce3 şi negrul a cedat.
29.Tf2 f6 30.Dxh5 Dxa2 31.Tef1 Dxb3 32.Dg6 T8e7 33.Ng5 Tf7 34.ef Dc4 35.Nh6
Texf6 36.Txf6 Cxf6 37.Nxg7 Dxd4+ 38.Tf2 Txg7 39.Dxf6 Dxf6 40.Txf6 Tc7 41.Td6 a5
42.Td8+ Rf7 43.Ta8 Re6 44.Rf2 c5 45.Re3 Rd5 46.Tb8 Tc6 47.h4 c4 48.Rd2 Rc5 49.h5
Rb4 50.Tg8 b5 51.Tg6 Tc5 52.g4 Rb3 53.Te6 c3+ 54.Rc1 Tc4 55.Te3 b4 56.Te1 Txg4
57.Th1 Tg2 58.Rb1 Tb2+ şi albul a cedat.
Concluzie:
Negrul a permis adversarului sǎ-şi creeze un centru mobil, totuşi l-a blocat la timp
şi bine.

Exerciţii
Concluzie:
Albul a obţinut încǎ din deschidere un centru mobil puternic. În loc sǎ joace
împotriva acestuia, negrul a întreprins o serie de manevre de flanc (9…Da5, 16…Ca5, Exerciţiul 3.
17…Na4), care au fost combǎtute energic de adversar prin marşul pionilor centrali.
În cazul unui centru mobil cea mai micǎ inexactitate decide rezultatul jocului. De
Ideea de bazǎ a strategiei de apǎrare constǎ în blocada pionilor centrali adverşi. ce au fost pierdute umǎtoarele partide?

Deschiderea Réti a) 1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5 4.Cf3 Ng7 5.Db3 dc 6.Dxc4 0-0 7.e4 Cfd7 8.Ne3
Konstantinopolski-Kotov Cb6 9.Db3 Cc6 10.Td1 Ng4 11.d5 Ce5 12.Ne2 Cxf3+ 13.gf Nh5 14.f4 Nxe2 15.Cxe2
Baku 1946 Dc8 16.Tc1 c6

1.Cf3 Cf6 2.c4 e6 3.b3 d5 4.Nb2 Ne7 5.g3 0-0 6.Ng2 b6 7.0-0 Cbd7 8.cd ed
9.Cd4 Nb7 10. Cf5 Te8 11.Cxe7+ Dxe7 12.Cc3 c6 13.d4 Ce4 14.e3 Cdf6

Negrul se opune intenţiilor albe de a forma un centru mobil, cu f3 şi e4.

49
 17.f5 Cd7 18.Tg1 Rh8 19.fg hg 20.Nd4 Cf6
21.Tc3 Cxe4 22.Txg6 fg 23.Th3+ Rg8 24.dc+ e6 25.cb
Dc6 26.baD Txa8 27.Nxg7 Rxg7 28.De3 Cf6 29.Cd4
Dh1+ 30.Re2 Dd5 31.Cxe6+ Rg8 32.Th8+ Rf7
33.Cg5+ Rg7 34.Txa8 şi negrul a cedat.
b) 1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5 4.Cf3 Ng7 5.Db3 dc 6.Dxc4 0-0 7.e4 Ng4 8.Ne3
Cfd7 9.Td1 Cc6 10.Ne2 Nxf3 11.gf Cb6 12.Db3 f5 13.d5 Ce5 14.f4 Ced7 15.Da3 fe
16.Cxe4 Cf6
17.Cc5 Cfxd5 18.Ce6 Dd6 19.Dxd6 ed
20.Cxf8 Txf8 21.Nf3 Cxf4 22.Nxb7 Nxb2 23.Rd2 c5
24.Rc2 Ne5 25.Na6 Rg7 26.Tb1 Cfd5 27.a3 Cxe3+
28.fe Tf2+ 29.Rb3 d5 30.a4 Nd6 31.Tb2 Tf3 32.a5
c4+ 33.Rc2 Ca4 34.Tb7+ Rh6 35.Td1 Cc5 36.Txa7
Ce4 37.Txd5 Tf2+ 38Rd1 Txh2 39.Nxc4 Cc3+ 40.Re1
Ng3+ 41.Rf1 Tf2+ 42.Rg1 Ce4 şi albul a cedat.
Exerciţiul 4.
Ce aţi fi jucat dvs?
a) Pionul înaintat departe este destul de supǎrǎtor
pentru negru. În plus, nebunul din a5 a fost scos în
afara jocului când negrul a încercat sǎ obţinǎ
contraşanse pe flancul damei. Cum ar trebui sǎ se
dezvolte, mai departe, planul albului?
50
b) Negrul dispune de un centru mobil. El nu s-a
preocupat însǎ de întǎrirea acestuia, lucru ce era
posibil cu 0-0, urmat de f6 şi e5. Ce plan ar trebui sǎ
aleagǎ albul, pentru a împiedica realizarea intenţiilor
adversarului sǎu?
6.3. Centrul deschis
În poziţiile în care nu sunt prezenţi pionii centrali se desfǎşoarǎ de regulǎ un joc viu
de figuri. Lupta izbucneşte în preajma coloanelor şi punctelor centrale, pe care fiecare
dintre pǎrţi urmǎreşte sǎ le ocupe prima. Ambii parteneri trebuie sǎ joace foarte precis şi
nu trebuie sub nici o formǎ sǎ admitǎ slǎbiciuni în propria tabǎrǎ. De obicei, nu se
ajunge la o înaintare de pioni.
Strategia activǎ:
Dacǎ în centru s-a obţinut avantaj (avans de dezvoltare), prin manevre subtile de
figuri se produc slǎbiciuni în tabǎra adversǎ. Dupǎ aceasta, ele sunt luate sub vizorul
pieselor pǎrţii atacatoare. În acest gen de poziţii este exclus orice asalt de pioni.
Strategia de apǎrare:
În esenţǎ, aici este vorba de apǎrarea punctelor slabe, o luptǎ de regrupare a
figurilor pe flancul atacat şi înlǎturarea slǎbiciunilor din propria tabǎrǎ.
Apǎrarea Indiana Nimzovici
Kotov-Botvinnik
al 11-lea Campionat al fostei URSS. Moscova 1939
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Dc2 Cc6 5.Cf3 d5 6.e3 0-0 7.a3 Nxc3+ 8.Dxc3 Nd7
Negrul a obţinut din deschidere avans de dezvoltare, de aceea albul trebuie sǎ joace
foarte precaut; el trebuie sǎ împiedice deschiderea jocului şi sǎ întǎreascǎ presiunea în
centru. Planul sǎu corect ar fi constat în 9.b3, 10.Nb2 şi în continuare Nd3, 0-0, Tad1,
urmat de Tfe1.
9.b3 a5 10.Nd3
O inexactitate, cǎci albul pierde un tempo în varianta 10…a4 11.b4 dc 12.Nxc4.
 10…a4 11.Cd2 Negrul exploateazǎ slǎbiciunea flancului regelui advers. Acum nu se poate juca
17.Nxh3 Dxh3 18.Cxb7, din cauza 18…Cg4 19.Cf3 Cde3 20.fe Cxe3 21.Dxf7+ Rh8
Aceasta este, deja, o greşealǎ. Presiunea asupra centrului nu trebuia ridicatǎ. Acum 22.Ch4 Tf8 şi negrul câştigǎ
negrul foloseşte avantajul sǎu de dezvoltare şi deschide centrul.
17.Nf3 Ng4 18.Ng2 Nh3 19.Nf3 Ng4 20.Nh1 h5!
11…Te8 12.0-0
Aceasta este orientatǎ împotriva punctului slab g3. Albul trebuia sǎ joace 21.a4 şi
Periculos ar fi 12.f4, din cauza 12…Ca5 13.0-0 ab 14.Cxb3 Cxc4 15.Nxc4 dc 22.Ta3, pentru a apǎra punctul g3 şi dupǎ Tb3 sǎ întǎreascǎ presiunea pe flancul
16.Dxc4 Nc6 şi albul rǎmâne cu multe slǎbiciuni. damei. Totuşi, el se abate de pe drumul corect şi încearcǎ un atac al minoritǎţii, care –
în cazul unui centru static – este promiţǎtor de succes, dar în cazul unuia deschis este
lipsit de perspective.
12…e5 13.de Cxe5 14.Nb2 ab 15.Cxb3 Ce4!
16.Dc2 Cxc4 17.Nxc4 dc 18.Dxc4 Dg5! 21.b4 a6 22.Tac1 h4 23.a4 hg 24.hg Dc7 25.b5

Negrul a reuşit sǎ dechidǎ centrul. Prin Îndreptat spre ţintǎ, dar rǎu. Prin 25.e4 Cb6
ameninţǎrile 19…Nb5 şi 19…Nh3, el forţeazǎ slǎbirea 26.Db3 albul ar fi putut respinge atacul îndreptat
flancului regelui advers. împotriva regelui sǎu.

19.f4 (în cazul 19.Dc2 urmeazǎ 19…Na4 20.Tfd1 Ta6 25…ab 26.ab Te3!
cu câştig)
19…Dg6 20.Tfd1 Cd6 21.Dd3 Nf5 22.Dc3 Ne4 23.Td2 Nc6 24.Dd3 Cf5
Negrul exploateazǎ cu iscusinţǎ slǎbiciunile din poziţia regelui advers. Turnul nu
Acum, în afarǎ de 25…Txe3, se ameninţǎ şi 25…Ne4 26.Dc3 Ch4.
poate fi luat: 27.fe Dxg3+ 28.Ng2 Cxe3 şi apoi mat.
25.Ne5 f6 26.Nxc7 Txe3 27.Dc4+ Rh8 28.Nb6 Tee8 29.Df1 h5 30.Cd4 Cxd4
27.Cf3 cb 28.Dxb5 Cc3! 29.Dxb7 Dxb7
31.Nxd4 Te4 32.Tae1 Txe1 33.Dxe1 Txa3 34.Rh1 Ta8 34.Te2 Rh7 35.h3 Te8 37.Df2
Dxg2+ 38.Dxg2 Txe2 şi albul a cedat.
O greşealǎ ar fi fost 29….Cxe2+ pentru cǎ, dupǎ 30.Txe2 Dxb7 31.Txe3, albul ar
mai pǎstrat şanse de remizǎ.
Concluzie:
Albul nu a tratat prea fericit deschiderea. Pe de o parte, a permis adversarului un
30.Cxb7 Cxe2+ 31.Rh2
avans de dezvoltare, în plus, pe de o altǎ parte, i-a înlesnit acestuia şi deschiderea
centrului. Negrul şi-a completat astfel avantajul, a forţat o slǎbire a flancului regelui şi a
Pierde 31.Rf1 din cauza 31….Cxg3+ 32.fg Nxf3 33.Nxf3 Txf3+ 34.Rg2 Taa3
decis partida în favoarea sa printr-un atac de figuri.
35.Td8+ Rh7 36.Th1+ Rg6 37.Th3 Tfb3.
În cazul centrului deschis atacurile de pioni nu sunt justificabile.
31….Ce4!
Deschiderea Réti
Deşi damele au fost schimbate, atacul figurilor negre nu a scǎzut în intensitate.
Réti -Alehin
Albul nu poate încǎ sǎ ia turnul cǎci, dupǎ 32….Cxd2, ar pierde calitatea.
Baden-Baden
32.Tc4 Cxf2 33.Ng2 Ne6! 34.Tcc2 Cg4+ 35.Rh3 Ce5+ 36.Rh2 Txf3! 37.Txe2
1.g3 e5 2.Cf3 e4 3.Cd4 d5 4.d3 ed 5.Dxd3 Cf6 6.Ng2 Nb4+ 7.Nd2 Nxd2+
Cg4+ 38.Rh3 Ce3+ 39.Rh2 Cxc2 40.Nxf3 Cd4! şi albul a cedat.
8.Cxd2 0-0 9.c4 Ca6 10.cd Cb4 11.Dc4 Cbxd5 12.C2b3 c6 13.0-0 Te8 14.Tfd1 Ng4
15.Td2 Dc8 16.Cc5 Nh3!

51
 Concluzie:
Albul a tratat bine deschiderea, şi-a centralizat figurile şi a obţinut avantaj pe
flancul damei. Totuşi, în continuare a ales un plan greşit cu atacul minoritǎţii. Negrul a
folosit slǎbiciunile regelui advers pentru a organiza un atac convingǎtor cu figurile.
Ideea principalǎ a strategiei de apǎrare constǎ în jocul de figuri. Acestea trebuie
så alunge forţele adverse de pe coloanele şi punctele centrale.
Apǎrarea Slavǎ
Alehin – Euwe
Meci pentru Titlul Mondial 1935
1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 Cf6 4.Cc3 dc 5.a4 Nf5 6.Ce5 Cbd7 7.Cxc4 Dc7 8.g3 e5
9.de Cxe5 10.Nf4 Cfd7 11.Ng2 Ne6
O variantǎ care în anii 30 era la modǎ şi care rezultǎ dintr-un centru deschis.
Planul de apǎrare corect constǎ în acest gen de situaţii în alungarea figurilor adversarului
de pe coloanele şi punctele centrale prin manevre ale pieselor. Din acest motiv, mutarea
11….Ne6 este imprecisǎ şi constituie cauza dificultǎţilor cu care va avea negrul de luptat
în continuare. Cercetǎri teoretice noi au arǎtat cǎ aici era mai bine 11….Td8 12.Dc1 f6
13. 0-0 Ne6.
Mai favorabil ne pare nouǎ 12….Ne7, cǎci la 13.Cxe5 Cxe5 14.Cd5 negrul poate
câştiga partida cu 14….Txd5 15.Nxd5 Da5+. Dupǎ 13.De3 nu este rǎu pentru negru
13….Cxc4 14.Nxc7 Cxe3 15.Nxd8 Cxg2+. La 13.0-0 urmeazå 13….Db8 şi negrul poate
sǎ priveascǎ optimist viitorul.
12.Cxe5 Cxe5 13.0-0 Ne7
Aceastǎ mutare este aici clar mai slabǎ decât în varianta abia prezentatǎ.
14.Dc2!
Albul începe sǎ manevreze pentru a provoca o slǎbiciune în poziţia adversǎ.
Acum se ameninţǎ 15.Cd5 şi 15.Cb5 urmat de Cd4.
14….Td8 15.Tfd1 0-0 16.Cb5
16….Txd1+
Cu aceastǎ mutare negrul cedeazǎ adversarului de
bunǎvoie coloana deschisǎ d şi renunţǎ la lupta pentru
câmpurile centrale. Acesta este începutul unui plan
greşit.
Negrul tinde spre 17….Da5, care nu mergea imediat:
16….Da5 17.Txd8 Txd8 18.Nxe5 cb 19.Nxb7. Ce-i drept,
dama nu rezolvǎ nimic la a5. Era mai bine 16….Db8,
pentru ca la 17.Cd4 sǎ continue cu 17…Ng4.
52
Atunci ar menţine cel puţin tensiunea din centru.
17.Txd1 Da5 18.Cd4 Nc8 19.b4!
Aceastǎ loviturǎ lateralǎ este o parte componentǎ a planului alb. Pionul nu poate
fi luat din cauza pierderii figurilor: 19….Nxb4 20.Cb3 Dc7 21.De4 Nc3 22.Tc1 Nb2
23.Tc2 f5 24.Db4.
19….Dc7 20.b5 c5
Manevrele albului încep sǎ culeagǎ roade: punctul d5 este luat sub control total.
21.Cf5 f6
Fiecare mutare de pion produce noi slǎbiciuni în poziţia negrului. Doar o apǎrare
cu figurile oferǎ şanse de salvare, de exemplu: 21….Nf6 22.Cd6 Td8 23.Cc4 Te8.
22.Ce3 Ne6 23.Nd5
Ultimul apǎrǎtor al câmpurilor slabe albe este înlǎturat.
23….Nxd5 24.Txd5 Da5 25.Cf5 De1+ 26.Rg2 Nd8 27.Nxe5 fe 28.Td7! (partida
se terminǎ cu un atac direct asupra regelui. Se ameninţǎ deja 29….Ch6+) 28….Nf6
29.Ch6+ Rh8 30.Dxc5 şi negrul a cedat.
Concluzie:
Când a luat naştere centrul deschis, negrul nu a gǎsit planul corect pentru astfel
de poziţii. El trebuia sǎ înceapǎ lupta cu figurile pentru câmpurile centrale importante.
Albul a folosit jocul imprecis al adversarului şi şi-a activat piesele. De la mutarea 9, el a
mai fǎcut doar douǎ mutǎri(!) cu pionii în decursul partidei şi aceasta numai pentru cǎ
ele erau neapǎrat necesare în lupta pentru stǎpânirea centrului. Dupǎ ce albul a obţinut o
mare superioritate centralǎ, el a terminat partida cu un atac direct asupra regelui advers.
Cea mai importantǎ metodǎ de apǎrare constǎ în schimbul figurilor atacatoare.
Gambitul Damei
Kasparov-Karpov
Meci pentru Titlul Mondial Londra 1986
1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Ne7 4.Cf3 Cf6 5.Ng5 h6 6.Nxf6 Nxf6 7.e3 0-0 8.Tc1 c6
9.Nd3 Cd7 10.0-0 dc 11.Nxc4 e5 12.h3 ed 13.ed
Poziţia nu este nouǎ. În meciul pentru titlul mondial din 1985, ea s-a întâlnit în
partida 23. Acolo negrul a mutat 13…Cb6, dar dupǎ 14.Nb3 Te8 15.Te1 Nf5 16.Txe8+
Dxe8 17.Dd2 Dd7 18.Te1 nu a putut sǎ echilibreze partida în totalitate.
 13….c5
O decizie destul de hazardatǎ. Negrul nu a terminat dezvoltarea şi trece deja la
contrajoc.
14.Nb3 cd 15.Cd5 b6
O direcţie interesantǎ capǎtǎ lupta cu 15….d3. Dupǎ 16.Dxd3 Nxb2 negrul
câştigǎ, ce-i drept, un pion, dar rǎmâne mai departe în urmǎ cu dezvoltarea.
16.Cxd4 Nxd4 17.Dxd4 Cc5 18.Nc4 Nb7 19.Tfd1 Tc8 20.Dg4
Centrul este deschis şi figurile albe stau clar mai
activ. Nu trebuie ignorat faptul cǎ turnul alb şi dama
neagrǎ se aflǎ pe aceeaşi coloanǎ. Este adevǎrat, încǎ
nu se aşteaptǎ nici o sǎriturǎ imediatǎ a calului. Totuşi,
aceastǎ vecinǎtate este neplǎcutǎ pentru negru. El ia
acum o decizie plinǎ de rǎspundere, schimbând nebunul
pe agresivul cal alb.
Aceasta determinǎ în continuare o reducere de material şi aproape forţat trecerea
în final. De aceea, desfǎşurarea cerea o apreciere poziţionalǎ foarte exactǎ.
20…Nxd5! 21.Txd5 De7 22.Tcd1 De4 23.Dxe4 Cxe4 24.Na6 Cf6 25.Nxc8
Cxd5 26.Na6 Cf6
Fireşte, aici este mai uşor sǎ se joace cu albul, totuşi negrul nu are de rezolvat
probleme deosebite. Singura sa slǎbiciune – pionul a7 – poate fi apǎratǎ sigur.
27.f4 Te8 28.Rf2 Rf8 29.Rf3 Te7
Negrul intenţioneazǎ sǎ joace 30…Tc7 şi 31..Re7 şi sǎ-şi activeze figurile, de
aceea albul mai schimbǎ şi ambele turnuri.
30.Td8+ Te8 31.Txe8+ Cxe8 32.Re4 Re7 33.Nc4 Cc7 34.Re5 f6+ 35.Rf5 Ce8
36.Re4 Cc7 37.h4 Rd6 38.Rf5 Re7 39.Rg6 Rf8 40.Rf5 Re7 41.Re4 Rd6 42.g4 Re7
43.b4 Rd6. Adversarii au cǎzut de acord asupra remizei.
Concluzie:
Centrul deschis a dat posibilitatea albului sǎ-şi plaseze figurile pe câmpuri bune
şi sǎ obţinǎ iniţiativa. Negrul a combǎtut aceasta prin schimbul câtorva figuri. Este
adevǎrat, albul a reuşit sǎ ocupe o coloanǎ deschisǎ, totuşi adversarul a putut sǎ ţinǎ sub
control sigur câmpurile de pǎtrundere şi în final sǎ menţinǎ partida remizǎ.
Partea rǎmasǎ în urmǎ cu dezvoltarea nu are voie sǎ permitǎ o deschidere a
centrului.
Gambitul Damei
Alehin-Rubinstein
Karlovi-Vary 1923
1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cf3 Cf6 4.Cc3 Ne7 5.Ng5 Cbd7 6.e3 0-0 7.Tc1 c6 8.Dc2 a6
9.a4 Te8 10.Nd3 dc 11.Nxc4 Cd5 12.Nf4 (împiedicǎ eliberarea cu e6-e5) 12…Cxf4
13.ef c5
Negrul ar vrea sǎ înlǎture incomodul pion f4, dar nu sesizeazǎ cǎ deschiderea
centrului este avantajoasǎ pentru cel cu dezvoltarea mai bunǎ.
14.dc Dc7 15.0-0 Dxf4 (mai rǎu ar fi 15…Nxc5 din cauza 16.Nd3 Cf6 17.Ce4)
16.Ce4! Cxc5 17.Cxc5 Nxc5 18.Nd3 b6 19.Nxh7+ Rh8 20.Ne4 Ta7
Ceva mai bine ar fi fost 20…Tb8, totuşi şi atunci albul ar fi pǎstrat avantajul.
21.b4 Nf8 22.Dc6 Td7 23.g3 Db8
Nu este mai tare 23…Dd6 din cauza 24.Tfd1 Dxd1+ 25.Txd1 Txd1+ 26.Rg2 şi
27.Dxb6.
24.Cg5! Ted8 25.Ng6! De5
La 25…fg urmeazǎ 26.De4 Nxb4 27.Dh4+ Rg8
28.Dh7+ Rf8 29.Dh8+ Re7 30.Dxg7+ Re8 31.Dg8+
Nf8 32.Dxg6+ Re7 33.Dxe6 mat.
26.Cxf7+ Txf7 27.Nxf7 Df5 28.Tfd1 Txd1+ 29.Txd1
Dxf7 30.Dxc8 Rh7 31.Dxa6 Df332.Dd3+! şi negrul a
cedat.
Concluzie:
Negrul rǎmǎsese clar în urmǎ cu dezvoltarea, totuşi a permis deschiderea
centrului. Cu un joc de figuri calculat, albul a putut sǎ provoace câteva slǎbiciuni în
poziţia regelui. În vederea apǎrǎrii poziţiei sale, negrul a fost nevoit sǎ-şi maseze figurile
pe flancul damei. Aceasta a fǎcut ca în momentul decisiv al atacului alb (24.Cg5!)
singurul apǎrǎtor al regelui sǎu, rǎmas pe poziţie, sǎ fie nebunul de câmpuri negre. Albul
a putut astfel sǎ câştige printr-un atac direct de figuri.
53
 Exerciţii
Exerciţiul 5
Partida urmǎtoare reprezintǎ un exemplu ilustrativ pentru un atac de figuri pe
flancul slǎbit al regelui advers. Care a fost cauza înfrângerii?
1.d4 d5 2.Cf3 Cf6 3.c4 e6 4.Cc3 Cbd7 5.e3 Nd6 6.Cb5 Ne7 7.Dc2 c6 8.Cc3 0-0
9.Nd3 dc 10.Nxc4 c5 11.dc Nxc5 12.0-0 b6 13.e4 Nb7 14.Ng5 Dc8 15.De2 Nb4 16.Nd3
Nxc3 17.Tfc1 Cxe4 18.Nxe4 Nxe4 19.Dxe4 Cc5 20.De2 Na5 21.Tab1 Da6 22.Tc4 Ca4
23.Nf6 Tfc8 24.De5 Tc5 25.Dg3 g6 26.Txa4
Dd3 27.Tf1 Df5 28.Df4 Dc2 29.Dh6 şi negrul a cedat.
Exerciţiul 6
Cum aţi fi jucat dvs?
Centrul este deschis şi albul, printr-un joc activ de
figuri, şi-a stâmtorat destul de mult adversarul. În locul
contrajocului cu piesele sale, cumva cu Dc5, negrul s-a
decis pentru un atac de pioni şi a mutat 11…b5. Poate
albul sǎ demonstreze partenerului sǎu cǎ un atac al
pionilor, în condiţiile unui centru deschis, reprezintǎ o
greşealǎ? Ce plan trebuie sǎ urmeze albul pentru
aceasta?
6.4. Centrul static
În poziţiile cu coloane deschise şi semideschise şi o structurǎ consolidatǎ în centru
lupta se caracterizeazǎ printr-o acţiune strategicǎ în zona centralǎ a tablei. Aici, ambele
pǎrţi fac eforturi sǎ ocupe câmpuri importante de sprijin.
Strategia activǎ:
Dupǎ centralizarea figurilor lupta se deplaseazǎ pe flancuri. Acolo se ajunge fie la
un asalt decisiv al figurilor asupra regelui, adesea cu sprijinul pionilor (pentru aceasta
54
structura acestora se poate transforma într-un centru închis sau mobil), fie, prin atacul
minoritǎţii, se forţeazǎ deschiderea liniilor pe flanc şi se pǎtrunde în dispozitivul advers.
Strategia de apǎrare:
În mod prioritar, partea pasivǎ trebuie sǎ ducǎ lupta pentru câmpurile centrale şi sǎ
tindǎ sǎ alunge figurile adverse instalate acolo. Trebuie amintit cǎ un avantaj în centru
poate fi mereu contrabalansat de un atac pe flancuri.
Stǎpânirea centrului este condiţia sine qua non pentru atacul fǎrǎ compromisuri
asupra regelui advers.
Apǎrarea Slavǎ
Lipniţki-Smâslov
al 18-lea Campionat al fostei URSS Moscova 1950
1.d4 d5 2.Cf3 Cf6 3.c4 c6 4.cd cd 5.Cc3 Cc6 6.Nf4 e6 7. e3 Ne7 8.Nd3 Cb4
9.Nb1 0-0 10.a3 Cc6 11.Dd3!
O apreciere poziţionalǎ pe deplin corectǎ. Cu 13.Ce5 albul închide centrul şi pentru
cǎ adversarul sǎu nu are perspective nici pe flancul damei, el poate sǎ treacǎ nederanjat
la atac pe aripa regelui.
11…Nd7
Mai bine era 11…Ca5 cu ameninţǎrile 12…Cb3 şi 12…Cc4.
12.h4 Db6 13.Ce5 Tfd8
Rǎu ar fi fost 13…Dxb2 din cauza 14.Cxd7 Ce4 15.Cxe4 17.Dxe4 cu câştig.
14.Ta2! Rf8 15.g4 Cxe5 16.de Ce4 17.f3 Cxc3
18.Dxh7 Re8 19.bc Tdc8 20.Rf2 Nf8 21.g5 Tc4
22.Rg3 Rd8 23.Dg8 Rc7 24.Dxf7 Nc5 25.Nd3
(pregǎtirea pentru ocuparea coloanei c) 25…Txc3
26.Tb1 Tb3
Nici 26…Da5 27.Nb5 Td8 28.Nxd7 Txd7
29.Txb7+ nu era mai bine.
27.Tc1 Da5 28.Tac2 b6 29.De7 Txd3 30.Txc5+ bc 31.Txc5+ Dxc5 32.Dxc5+
Nc6 33.Dd6+ Rb6 34.a4 Te8 35.g6 a5 36.Ng5 Tc8 37.Nd8+ Rb7 38.De7+ Rb8
39.Nxa5 Tb3 40.Nb4 d4 41.Nd6+ Ra8 42.Dxe6 şi negrul a cedat.
 Concluzie: 20…Ch4 21.Nf1 Dg5 22.Rh1 Cf6 23.g3 Cf3
Negrul nu a jucat convingǎtor deschiderea şi chiar nu a început lupta pentru 24.Ng2 Dh5 25.Cxf3 Nxf3 26.De1
ocuparea centrului; albul nu a ezitat sǎ punǎ stǎpânire totalǎ cu figurile asupra lui.
Aceasta a fost de fapt condiţia hotǎrâtoare pentru acţiunile urmǎtoare de pe flancul regelui. Aceasta retragere a damei în sprijinul apǎrǎrii
flancului regelui vine prea târziu.
O strategie de atac greşitǎ duce la pierderea iniţiativei.
26…Td6! 27.Rg1 Nxg228.Rxg2 Cg4 29.h3 Cxf2
Gambitul Damei 30.Dxf2 (nici 30.Rxf2 nu mai salveazǎ: 30…Tf6+
Füster-Simaghin 31.Rg1 Tf3)
Moscova-Budapesta 1949

1.d4 Cf6 2.Cf3 d5 3.c4 e6 4.Cc3 c6 5.cd cd 6.Dc2 Ne7 7.Ng5 0-0 8.e3 Te8 9.Nd3
Cbd7 10.0-0 Cf8 11.Tab1 a5
Aceasta este o posibilitate de joc împotriva atacului minoritǎţii. Acum, la 12.a3
urmeazǎ rǎspunsul 12…Cg6 13.b4 ab 14.ab Ce4 15.Nxe7 Dxe7 16.Nxe4 de 17.Cd2 f5
cu joc tǎios.
12.Tfc1
Albul începe un atac de figuri pe flancul damei, totuşi aceasta nu corespunde
cerinţelor poziţiei. În afarǎ de 12.a3, se poate pune problema lui 12.Ce5 urmat de 13.f3
şi pregǎtirea înaintǎrii e3-e4.
12…h6 13.Nf4
Nu este bine 13.Nh4 Nd6 14. Ca4 g5 şi negrului i se deschid perspective minunate
pe flancul regelui.
30…Tf6 31.Dg1 De2+ 32.Rh1 Tf2 şi albul a cedat.
Concluzie:
Când negrul a opus rezistenţǎ împotriva atacului minoritǎţii declanşat de adversar,
albul a început o manevrǎ cu figurile pe flancul damei (12.Tfc1). Acest plan nu era însǎ
în spiritul poziţiei. Printr-un contrajoc activ, negrul a obţinut supremaţia în centru şi
iniţiativa. El a terminat partida printr-un atac direct asupra regelui.
Exerciţii
Exerciţiul 7
Au ales ambele pǎrţi planul corect? În ce constau cauzele înfrângerii negrului?
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 d5 4.Ng5 Ne7 5.e3 0-0 6.Cf3 Cbd7 7.cd ed 8.Nd3 c6
9.Dc2 Te8 10.h3 Cf8 11.0-0 Ch5 12.Nxe7 Dxe7 13.Tab1 Cf6 14.b4 Ne6 15.Ca4 Ce4
16.Cc5 Cd6 17.a4 f6 18.Tfc1 Nf7 19.Cd2 g6

13…Ch5 14.Ne5 Ng4 15.Cd2 Nd6 16.Nxd6 Dxd6 17.Ca4 Cg6 18.Dc5 Df6
20.b5 cb 21.ab Tec8 22.Db3 Cd7 23.Db4 Ce4
Fireşte, nu 18…Dxc5 19.Txc5 cǎci aceasta ar veni în întâmpinarea jocului alb de 24.Cdxe4 de 25.Nxe4 b6 26.Nxa8 bc 27.Txc5 Cxc5
pe flancul damei. 28.Nc6 a6 29.dc ab 30.Dxb5 şi negrul a cedat.

19.Cb6 Tad8 20.Dxa5

Albul ar fi fǎcut mai bine sǎ refuze acest "cadou". În timp ce el pierde timp preţios
pe flancul damei, negrul ocupǎ centrul şi creeazǎ ameninţǎri periculoase pe aripa regelui.
Trebuia neapǎrat sǎ se fi corijat planul greşit început cu 12.Tfc1 şi sǎ se fi jucat 20.Te1,
pentru a îndepǎrta atacul advers.

55
 Exerciţiul 8
Cum aţi fi jucat dvs? 10….d5

Cu ultima sa mutare, 11.Tab1, albul a pregǎtit
atacul minoritǎţii cu b2-b4 şi a2-a4. În locul mutǎrii
normale 11….Ch5 sau 11….Ng4, negrul a început
acum un contrajoc pe flancul damei şi a mutat
11….Ne6. Mai departe s-a continuat cu 12.b4 Tc8
13.Ca4 Ce4 14.Nxe7 Txe7 15.Cc5 Cxc5 16.Dxc5 b6.
Cum putea albul sǎ combatǎ strategia defectuoasǎ a
adversarului?
Negrul a recunoscut imediat situaţia şi trece
neîntârziat la contrajocul în centru. Atacul albului ar fi
fost justificat dacǎ adversarul s-ar fi comportat pasiv.
Astfel, 10….Ca5 este rǎu, deoarece urmeazǎ 11.g5
Cd7 12.Nd4.
11.f5 (nu aduce nimic 11.e5 d4 12.Cxd4 Cxd4 13.Nxd4 Cxg4)11….Nc8 12.ed

Ceva mai bine era 12.fg hg 13.ed Cb4 14.Nf3 etc.

6.5. Centrul dinamic
12….Cb4 13.d6 Dxd6
Poziţiile cu un centru şi o structurǎ de pioni încǎ neclarificatǎ apar cel mai des.
Ele sunt deosebit de dificil de tratat, cǎci din ele pot deriva toate tipurile de centru tratate Forţat! În caz de 13….ed urmeazǎ 14.a3 Cc6 15.g5 şi 16.f6 sau chiar imediat 14.g5.
mai înainte. Dificultatea deosebitǎ constǎ în aceea cǎ, pentru fiecare tip de poziţie
posibilǎ trebuie stabilit anticipat planul strategic corect. Aceasta cere ambilor jucǎtori sǎ 14.Nc5 Df4!
sesizeze foarte atent evenimentele din centru şi sǎ urmǎreascǎ scopuri bine determinate.
Rǎu este 14….Dxd1+ 15.Txd1 Cc6 16.g5 Cd7 17.f6 Nh8 16.Cd5
Strategia activǎ:
15.Tf1 Dxh2 16.Nxb4 Cxg4
Se duce o luptǎ pentru supremaţie în centru. Partea activǎ încearcǎ sǎ clarifice
situaţia în favoarea sa, cel mai adesea aceasta realizându-se printr-o înaintare dinamicǎ a Datoritǎ poziţiei deschise a regelui alb, negrul obţine remizǎ prin acest cel de-al
pionilor peste linia de mijloc. Atacurile pe flanc încep dupǎ lǎmurirea situaţiei din doilea sacrificiu de figurǎ. Mutarea imediatǎ 13….Dg3+ pierde din cauza 17.Tf2 Cxg4
centru. Pânǎ atunci atacurile, în special înaintǎrile de pioni, trebuie tratate cu deosebitǎ 18.Ce4!
precauţie. Trebuie sǎ fi mereu pregǎtit pentru un contrajoc în centru.
17.Nxg4 Dg3+ 18.Tf2 Dg1+ 19.Tf1 remizǎ
Strategia de apǎrare:
Concluzie:
Principalul este sǎ nu te grǎbeşti cu clarificarea structurii centrale şi sǎ menţii
Impetuosul asalt al pionilor pe flancul regelui a fost întâmpinat de negrul cu o
acolo tensiunea. Cu manevre rafinate, trebuie încercat sǎ se atragǎ adversarul în mrejele
contraloviturǎ în centru. Pǎrţile negative ale planurilor ambilor jucǎtori au ieşit foarte
unui atac nefundamentat. În momentul când acesta începe ofensiva, trebuie sǎ fi pregǎtit
repede la ivealǎ. Din cauza poziţiei deschise a regelui sǎu, albul a trebuit sǎ accepte
pentru o contraloviturǎ eficace în centru.
şahul etern.
În cazul unui centru dinamic trebuie sǎ fi deosebit de atent la atacurile de pe flancuri.
Pericolul principal pentru cel care atacǎ este contralovitura în centru!
Apǎrarea Sicilianǎ
Alehin – Botvinnik Apǎrarea Sicilianǎ
Nottingahm 1936 Vajda-Kotov
Meci Moscova-Budapesta 1949
1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cd 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 g6 6.Ne2 Ng7 7.Ne3 Cc6 8.Cb3
Ne6 9.f4 0-0 10.g4 1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cd 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 a6 6.Ne2 Dc7 7.0-0 e6 8.f4 Cc6 9.Rh1
Mai liniştit este 10.0-0 Ca5 11.f5 dupǎ care albul preseazǎ puţin poziţia adversǎ. Ceva mai bine era 9.Ne3 cu aducerea în continuare a damei, prin c1, la g3.
56
 9…Ne7 10.Nf3 Nd7 11.Cb3 0-0 25.Df2 (în cazul 25.Dg2, urmeazǎ 25….Nf3 26.Txf3 Ch4 27.Df2 ef şi Dg4 sau
Dh3) 25….Nf3+ 26.Rg1 Cf4!
Imediat 11…b5 ar fi fost foarte riscant din cauza 12.e5! de 13.fe Dxe5 14.Nf4
Df5 15.Nd6. Aceasta câştigǎ o figurǎ datoritǎ ameninţǎrii de mat 27….Ch3.

12.Ne3 Tfd8 13.De1 b5 14.g4 27.Nxf4 ef 28.Cxe4 Nxe4 29.Dxf4 Ng6 şi albul a cedat.

Aceastǎ înaintare este prematurǎ. Era necesar mai întâi sǎ se împiedice Concluzie:
contrajocul în centru şi, mai ales, sǎ se punǎ stavilǎ mutǎrii b5-b4 cu a2-a3.
La fel ca şi în partida precedentǎ, atacul prematur pe flanc a fost combǎtut printr-o
14…b4 15.Ce2 contraloviturǎ în centru.

Acestǎ retragere este necesarǎ, cǎci la 15.Ca4 Tdb8 16.Df2 Nd8 calul din a4 ar Ideea principalǎ a strategiei de apǎrare constǎ în atragerea prin manevre
ajunge în pericol. iscusite a adversarului într-un atac insuficient fundamentat.

15…e5 16.f5 Partida Spaniolǎ

Treybal – Alehin
Foarte rǎu ar fi 16.g5 Cg4 17.Nxg4 Nxg4 18.f5 d5, dupǎ care poziţia albului s-ar Pistyan 1922
prǎbuşi.
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.Cc3 Ne7 6.0-0 b5 7.Nb3 d6 8.a4 Tb8
16…d5! 9.ab ab 10.h3 0-0 11.De2 Nd7

Avalanşei premature pe flancul regelui i se Apǎrǎ indirect pionul b5, cǎci dupǎ 12.Cxb5 Cxe4 13.Cxc7 Cxd2 14.Nxd2 Dxc7
opune o contraloviturǎ tipicǎ în centru. negrul ar obţine joc bun.

17.g5 12.d3 Dc8

Ceva mai bine ar fi fost 17.ed e4 18.dc ef 19.cd fe Negrul pregǎteşte schimbul câtorva figuri pentru a-şi consolida poziţia în centru.
20.Dxe2 Txd7, dar şi atunci poziţia slǎbitǎ a regelui
alb oferǎ negrului şanse bune de câştig. 13.Rh2 (cu 13.Ne3 trebuia continuatǎ lupta pentru stǎpânirea centrului)
17…Cxe4 18.Nxe4 de 19.f6 Nf8 20.fg Nxg7 21.Dh4 13….Cd4 14.Cxd4 ed 15.Cd5 Cxd5 16.Nxd5 c6 17.Nb3 Ne6

Mai slab este 21.Df2 Ng4 22.Nb6 Dd7 23.Nxd8 Nf3+ 24.Rg1 Dxd8, de exemplu: Pentru cǎ negrul rezistǎ în centru, începând cu mutarea urmǎtoare, albul îşi
25.h4 f5 sau 25.De3 Cd4. deplaseazǎ linia operaţiunilor sale pe flancul regelui. Dimpotrivǎ, negrul face totul ca
adversarul, prin planul sǎu, sǎ-şi slǎbeascǎ la maximum poziţia regelui pentru a replica
21….Ce7 la momentul potrivit cu o contraloviturǎ în centru.

Acum se ameninţǎ 22….Cf5, în timp ce sacrificiul turnului la f7 nu aduce nimic, 18.f4 Nxb3 19.cb Ta8! 20.Txa8 Dxa8 21.f5 f6 22.g4
de exemplu 22.Txf7 Rxf7 23.Dxh7 Ng4 şi şahul la f3 decide rezultatul partidei.
Deja albul nu mai poate renunţa la atacul împotriva regelui, deoarece, altfel,
22.Cg3 Cg6 23.Dh5 Dc8! 24.De2 Ng4! negrul ar ajunge în avantaj: 22.b4 c5 23.Df2 Dc6 şi 24….Ta8.

Negrul renunţǎ la 24….Nb5 pentru cǎ a observat un atac direct de mat. Având în 22….c5 23.h4 d5!
vedere centrul deschis şi poziţia slǎbitǎ a regelui alb, acesta este pe deplin justificat.

57
 Condiţiile pentru o contraloviturǎ s-au maturizat, cǎci
prin mutǎrile de pioni albul şi-a slǎbit considerabil
poziţia regelui.
24.g5
Nu mai existǎ nimic mai bun, de exemplu:
24.ed Nd6+ 25.Nf4 Te8 26.Dg2 Nxf4+ 27.Txf4 Db8
28.Df3 De5 sau 24.e5 Db8! 25.Nf4 fe 26.Nxe5 Nd6.
24…de 25.de Dc6 26.Rh3
Pregǎteşte 27.e5. Insuficient ar fi fost 26.g6 din cauza 26…h6 27.Dh5 Dxe4
28.Nxh6 hg 29.Dxh6 De2+ şi 30…De3+.
26…c4 27.e5 d3 28.De1!
Singura mutare. În cazul 28.De3, urmeazǎ 28…fg 29.hg Txf5 30.Txf5 De6 31.De4
g6 32.Rg4 gf 33.Dxf5 Dxf5+ 34.Rxf5 Na3! şi negrul câştigǎ.
28…fe (la 28…fg albul rǎspunde 29.Nxg5) 29.Dxe5 Nb4! 30.bc bc 31.Dd4 Db5
32.f6 d2 33.Df4!
Albul speculeazǎ împrejurarea cǎ – dupǎ 33…dcD 34.Txc1 Tc8 35.Dg4! – ar
menţine şanse de remizǎ, cǎci câmpul h1 nu este de culoarea nebunului advers.
33…Dd7+ 34.Rg2 d1D 35.Txd1 Dxd1 36.Dxc4+ Tf7 37.Dxb4 Dxc1 38.Db8+
Tf8 39.f7+ Rxf7 40.Db3+?
Pierde şi 40.g6+, deşi albul recâştigǎ turnul. Alehin a indicat urmǎtorea variantǎ:
40…Rxg6! 41.Dxf8 Dxb2+ 42.Rf3 Dc3+ 43.Rg2 Dd2+ 44.Rg3 De3+ 45.Rg2 De4+
46.Rg3 De5+ 47.Rg2 Rh5! 48.Df3+ Rxh4 49.Dh3+ Rg5 50.Dxh7 De2 51.Rg3 (sau
51.Rg1) 51…Dg4+ şi 52…Df5+ sau 52…Dh5+.
4O…Rg6! şi albul a cedat.
Concluzie:
Albul a renunţat la o clarificare a situaţiei centrale în favoarea sa (cu 13.Ne3) şi a
devenit activ pe flancul regelui (13.Rh2 şi 18.f4). Negrul a recunoscut imediat strategia
greşitǎ a adversarului sǎu şi, prin câteva manevre de diversiune, l-a determinat sǎ se lase
antrenat într-o înaintare a pionilor de pe flancul regelui. Când prin acest atac poziţia
regelui alb a devenit suficient de slǎbitǎ, negrul a stǎpuns în centru şi a decis partida în
favoarea sa.
Pentru partea în defensivǎ este avantajoasǎ menţinerea tensiunii în centru.
58
Apǎrarea Sicilianǎ
Smâslov-Kotov
Moscova 1943
1.e4 c5 2.Cc3 Cc6 3.g3 g6 4.Ng2 Ng7 5.d3 d6 6.Cf3 e6 7.Ng5 Cge7 8.Dd2 h6
9.Ne3 e5 10.0-0 Ne6 11.Ce1 Dd7 12.a3
Albul face aceasta mutare pentru ca în cazul rocadei mari a negrului sǎ poatǎ juca b2-b4.
12…Nh3 13.f4 Cd4 14.Tb1 ef 15.Nxf4 Nxg2 16.Dxg2
Negrul şi-a eliberat în totalitate jocul. La 16.Cxg2 poate urma deja 16…g5
17.Ne3 0-0, urmat de f7-f5 cu joc tǎios. Pentru cǎ deja se ameninţǎ f7-f5, albul se
hotǎreşte pentru un atac riscant.
16…0-0 17.g4 Tad8 (negrul pregǎteşte contralovitura în centru) 18.Rh1 Ce6
19.Nd2 d5! 20.Cf3 d4
O greşealǎ! În loc sǎ menţinǎ tensiunea cu 20…c4, sau sǎ-l deschidǎ cu 20…de
21.Ce4 Cd5, negrul închide centrul. În cazul noii structuri centrale care ia naştere acum,
înaintarea albului pe flanc este, fireşte, justificatǎ.
21.Ce2 Cc6 22.Dh3 Rh7 23.Cg3 f6
Aceastǎ poziţie a avut-o negrul în vedere la mutarea 20. El credea cǎ dupǎ
24…Ce5, 25…Cxf3, urmat de Cg5 va obţine chiar un joc mai bun. Totuşi, în cazul unei
strategii greşite, trebuie sǎ existe mereu o replicǎ pe mǎsurǎ.
24.Cf5! gf
Negrul ar fi fǎcut mai bine sǎ refuze sacrificiul.
Era de preferat 24…g5 şi apoi Cc6-e5-g6 cu direcţia
spre f4.
25.gf Cc7 26.Tg1 Ce8
Se ameninţa 27.Txg7+ Rxg7 28.Tg1+ Rf729.Dh5+ Re7
30.Tg7+. La 26…Th8 câştigǎ 27.Nxh6 Nxh6 28.Tg6 Dg7 29.Txg7+ Rxg7 30.Dg3+ şi 31.Dxc7.
27.Tg6 Tf7 28.Tbg1 Rg8 29.Txh6 Rf8 30.Th7 Re7 31.Dh5! Rd6 32.Nf4+ Ce5
33.Nxe5+ fe 34.f6!
Un sacrificu foarte frumos care aduce decizia finalǎ. Cu orice ar relua negrul, el
pierde mereu material.
 34…Cxf6 35.Dxe5+ Rc6 36.Thxg7 Rb5 37.Cxd4+ Rb6 38.b4 Tc8 39.Txf7
Dxf7 40.Dd6+ Tc6 41.Cxc6 Cxe4 42.bc+ şi negrul a cedat.
Concluzie:
Printr-un joc poziţional bun negrul a obţinut echilibrul. Aceasta l-a determinat pe
adversar sǎ recurgǎ la un atac riscant pe flanc, la care negrul a rǎspuns foarte corect cu o
contraloviturǎ în centru. Dupǎ aceasta însǎ, din raţiuni tactice, s-a îndepǎrtat de ideea
justǎ şi a închis centrul. Planul negrului a fost combǎtut de adversar într-un mod
impresionant. Partida lǎmureşte faptul cǎ tactica nu poate sǎ compenseze o strategie falsǎ.
Exerciţii
Exerciţiul 9
Într-o poziţie cunoscutǎ negrul încearcǎ noua continuare 11…c5. Prin aceasta
albul a fost provocat sǎ clarifice imediat situaţia din centru. Au ales ambele pǎrţi planul
corect? Cǎror factori atribuiţi înfrângerea negrului?
1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 Cf6 4.Cc3 dc 5.a4 Nf5 6.e3 e6 7.Nxc4 Nb4 8.0-0 0-0 9.De2
Cbd7 10.e4 Ng6 11.Nd3 c5
12.e5 cd 13.ef dc 14.Nxg6 hg 15.fg Rxg7
16.Td1 De7 17.bc Nc5 18.c4 Tad8 18.c4 Tad8
19.Nb2+ f6 20.De4 Tfe8 21.h4 e5 22.h5 Cf8 23.Ch4
Txd1+ 24.Txd1 f5 25.Df4 Df6 26.Dg3 Nd4 27.Txd4 f4
28.Txf4 şi negrul a cedat.
Exerciţiul 10.
Cum aţi fi jucat dvs?
a) În loc sǎ clarifice situaţia din centru, albul a
trecut la acţiuni ofensive pe flancul regelui. Astfel a
permis o slǎbire considerabilǎ a poziţiei regelui sǎu.
Cum poate replica negrul în faţa planului advers?
b) Albul şi-a centralizat decis figurile şi a
obţinut avantaj în centru. Adversarul sǎu a ridicat o
apǎrare, aparent, puternicǎ – însǎ a lǎsat total iniţiativa
la discreţia adversarului. Ce plan trebuie sǎ adopte
albul în aceastǎ situaţie?
Rǎspunsurile şi rezolvǎrile exerciţiilor
Exerciţiul 1
a) În partida Şamaiev – Panov (fosta URSS) ambele pǎrţi au fǎcut greşeli. Albul
a început un atac de pioni pe flanc într-un moment când centrul nu era încǎ închis. La
început, negrul a reacţionat corect cu o contraloviturǎ în centru (16….d5). În continuare,
nu a pedepsit însǎ strategia greşitǎ a adversarului, ci a închis el însuşi mijlocul tablei,
dând posibilitatea adversarului sǎ-şi realizeze cu succes planul.
Negrul trebuia sǎ ţinǎ tensionatǎ situaţia în centru, sǎ nu îi dea adversarului nici o
şansǎ sǎ atace nestingherit pe flancul regelui şi sǎ ameninţe cu deschiderea centrului (în
loc de 18….d4?, trebuia jucat 18….Nb4, urmat de Nxc3 şi de Cc5). Atacul negrului pe
flancul damei a sosit deja prea târziu.
Nici chiar un procedeu mai energic n-ar mai fi salvat partida, de exemplu:
24….Cc3 25.Dd2 Nb4 26.Nxf6 Cxe4 27.Cxe4 Nxd2 28.Nxd8 Txd8 29.Txd2!
b) Partida Reschewski – Botvinnik (Den Haag – Moscova, 1948) demonstreazǎ în
mod ilustrativ ce se întâmplǎ când se acordǎ mai multǎ atenţie hǎrţuielilor tactice decât
planului strategic. Albul a jucat în mod ireproşabil deschiderea, a exploatat abordarea
pasivǎ a adversarului sǎu şi a obţinut o poziţie promiţǎtoare. (De fapt negrul trebuia sǎ
tindǎ mai energic spre contrajoc pe flancul damei: în loc de 11….b6, el trebuia sǎ
încerce 11….Cbc6 12.Ce2 Ca5 13.0-0 Cc4 şi înaintarea mai departe a pionilor de pe
flancul damei; în loc de 19…Tf7, era potrivit 19…Tc7, care ameninţa dublarea
turnurilor pe coloana c). Structura închisǎ de pioni care ia naştere în centru fǎcea atunci
necesar un asalt al pionilor pe flancul regelui, de exemplu: 29.Tge3 Cc4 30.T3e2 Ce7
31.Cf6+ Rg8 32.f3, urmat de g4. În loc de aceasta, albul s-a decis pentru un plan greşit
29.Nf6+?, pentru cǎ spera la 29….Cxf6 30.ef Dxf6 31.Tge3 Te8 32.Cxd5, respectiv
31.Db1 Cxa3 32.Db4 Cc2 33.Da4 Cxe1 34.Dxc6. În toate aceste variante negrul avea
posibilitatea sǎ preia iniţiativa şi sǎ efectueze un atac de pioni convingǎtor.
Exerciţiul 2
Poziţia provine din partida Kupcic – Capablanca (Lake Hopatkong 1926). Negrul
avea intenţia cu totul justificatǎ sǎ atace cu pionii pe flancul damei. Totuşi, el nu avea
voie sǎ neglijeze mǎsurile preventive împotriva atacului pionilor adverşi de pe flancul
regelui. În partidǎ a urmat:
59
 19…h5! 20.Tef1 Th6! (orientat împotriva h3 şi g4) 21.Ne1 g6 22.Nh4 Rf7! 23.De1 a6
Contra mutǎrii g4 a fost ridicatǎ baricada. Acum negrul devine activ pe flancul damei.
24.Na4 b5 25.Nd1 Nc6 26.Th3 a5 27.Ng5 Thh8 28.Dh4 b4 29.De1 Tb8 30.Thf3
a4 31.T3f2 a3 32.b3 cb 33.Nxb3 Nb5 34.Tg1 Dxc3 şi negrul a câştigat.
Exerciţiul 3
În ambele partide prezentate a fost folosit un sistem al Indianei Grünfeld,
popularizat de Smâslov. Ideea de bazǎ constǎ într-un joc cu figurile împotriva pionilor
albi. În prima partidǎ (Levenfiş-Smâslov, al 17-lea Campionat al fostei URSS, 1949),
negrul nu a putut sǎ destrame centrul. Albul l-a pus în mişcare şi a reuşit sǎ strǎpungǎ. În
cea de a doua întâlnire (Lilienthal-Szabó, Budapesta, 1950), dimpotrivǎ, negrul a câştigat
un tempo important printr-o micǎ intervertire de mutǎri (7….Ng4, 8….Cfd7, 11….Cb6
în loc de 7….Cfd7, 8….Cb6 şi 10….Ng4). Astfel, el a obţinut spargerea în centru
(12….f5) şi jocul mai bun.
a) Albul a obţinut din deschidere un centru puternic de pioni care îi garanta
avantajul în toate variantele. La 13….Nh3 (în loc de 13….Nh5), aşa cum s-a jucat în
partida Bondarewski-Ragozin (Stockholm, 1948), a urmat: 14.Tg1 Dc8 15.f4 Nd7 16.h4
a6 17.h5 cu atac puternic. Ameninţǎri periculoase apar şi dupǎ 15….Dd7 (în loc de
15….Dc8) 16.h4 c6 17.h5 cd 18.hg hg 19.Nd4 (Lilienthal-Bronstein, Stockholm 1948).
b) Dupǎ ce negrul a pulverizat centrul de pioni, albul mai putea încǎ sǎ egaleze
jocul cu 17.Cxf6+ Txf6 18.Db3 Dd6 19.Ng4 Rh8.
Exerciţiul 4
a) În partida Polugaevski-Petrosian (Leningrad, 1960), planul corect al albului ar
fi constat în exploatarea rapidǎ a avansului de dezvoltare şi poziţia strâmtoratǎ a figurilor
adverse. Cel mai bine se realiza aceasta printr-un atac energic asupra regelui.
14.e4! Cxd7 15.Cg5 Tad8 16.Nxf7+ Txf7 17.Ce6! Dc8 18.Cxd8 Na6
Nu însǎ, 18.Dxd8 din cauza 19.e5! şi se ameninţǎ inevitabil e5-e6.
19.De3! Te7 20.Db3+ c4 21.Da3 Cc5 22.Ne3 Txe4 23.Nxc5 Dxc5 24.Df3 şi
negrul a cedat.
b) Un centru mobil de pioni este combǎtut cel mai bine prin blocarea lui. În
partida Botvinnik-Euwe (Den Haag – Moscova, 1948) s-a continuat, de aceea, dupǎ cum
urmeazǎ: 18.Ne5! Nxe5 19.Txe5 Txe5 20.Cxe5 Cxd3 21.Dxd3
Albul a construit o poziţie de blocadǎ idealǎ. Deşi materialul a fost redus în mod
considerabil, negrul se aflǎ în pragul capitulǎrii, de exemplu: 21….0-0 22.Cd7 sau
21….Tg8 22.Dxh7 Txg2+ 23.Rf1
60
21….f6 22.Dg3! fe 23.Dg7 Tf8 24.Tc7 Dxc7 (la
pierdere duce şi 24….Dd6 25.Txb7 d3 26.Ta7 Dd8
27.Dxh7) 25.Dxc7 Nd5 26.Dxe5 d3 27.De3 Nc4 28.b3
Tf7 29.f3 Td7 30.Dd2 e5 31.bc bc 32.Rf2 Rf7 33.Re3
Re6 34. Db4 Tc7 35.Rd2 Tc6 36.a4 şi negrul a cedat.
Exerciţiul 5
În partida Alehin-Sterk (Budapesta 1921) albul a greşit în deschidere (6.Cb5? în
loc de 6.Nd3 sau 6.c5). Cu 15…Cg4! şi ameninţǎrile Cxf2 şi Cge5, în condiţiile
centrului static, negrul ar fi putut sǎ obţinǎ un joc excelent şi şanse bune de atac. Cu
toate acestea, el nu a gǎsit planul corect, a operat pe flanc şi a permis albului sǎ deschidǎ
jocul în centru (în loc de 17…Cxe4 era mai bine 17…Cc5). Pentru cǎ figurile negrului
mǎrşǎluiserǎ pe flancul damei, albul a putut sǎ conducǎ un atac minunat împotriva regelui
advers, rǎmas fǎrǎ apǎrare. Dupǎ 23.Nf6! cu ameninţarea 24.Tg4 şi Txg7+ nu mai exista
nici o salvare pentru negru, de exemplu: 23…h5 24.Tg4 Dxe2 25.Txg7+ Rh8 26.Cg5 cu
mat, sau 23…h6 24.Ce5 cu ameninţarea 25.Dg4.
Exerciţiul 6
Poziţia este rezultatǎ din partida Tal –Smâslov (Turneul Candida¡ilor 1959).
Albul poate exploata avansul de dezvoltare şi poziţia lateralǎ a damei adverse printr-un
atac asupra regelui. În partidǎ, dupǎ 11…b5, a urmat:
12.Nd2! Da6
Dupǎ 12…Da4 negrul trebuia sǎ se mulţumeascǎ cu un final ceva mai rǎu:
13.Cxc8 Taxc8 14.Nb3 Dxd4 15.Cxd4.
13.Cf5 Nd8 14.Dh4!
Aceastǎ mutare s-ar fi jucat şi în cazul
13…Nc5.
14…bc 15.Dg5 Ch5
În cazul 15…Ce8 urmeazǎ 16.Dxd8 Dxa2
17.Nc3 Cef6 18.Txd7 Nxd7 19.Ch6+ Rh8 20.Dxf6! şi
albul câştigǎ.
19.Ch6+ Rh8 17.Dxh5 Dxa2
Flancul regelui trebuia sǎ fie apǎrat neîntârziat
de figurile negre (17…Nf6), deşi, şi atunci albul ar fi
pǎstrat şanse mai bune.
18.Nc3 Cf6 19.Dxf7!! Da1+ 20.Rd2 Txf7 21.Cxf7+ Rg8 22.Txa1 şi albul a câştigat.
 Exerciţiul 7
În partida Keres-Najdorf (Margate 1939) albul a desfǎşurat un atac al minoritǎţii
condus dupǎ toate regulile artei. Acesta a fost favorizat de jocul mult prea lejer al
adversarului sǎu, care nu s-a pregǎtit pentru contralovitura din centru. De exemplu, în
loc de 13…Cf6, el trebuia sǎ încerce mai bine 13…g6 urmat de Cg7, sau chiar f7-f5-f4.
La mutarea 17 era mai bine Tac8, (în loc de f6) şi dupǎ mutarea damei la c2 (pentru a
juca b4-b5) urmeazǎ schimbul de nebuni cu Ne6-f5 şi contrajoc în centru.
Exerciţiul 8
Pentru a contracara strategia greşit abordatǎ de negru în acestǎ partidǎ (Kotov-
Ragozin, al 17-lea campionat al fostei URSS 1949) albul trebuia sǎ recurgǎ la urmǎtorul
plan: printr-o presiune constantǎ pe coloana c sǎ lege figurile negre de apǎrarea punctului c6;
ocuparea centrului, cel mai bine prin Ce5, dupǎ care trebuie împiedicatǎ alungarea
acestui cal (prin f6 sau Cd7); atacul pe flancul regelui cu f2-f4-f5, etc.
Partida a continuat dupǎ cum urmeazǎ:
17.Dc2 Dd6 18.Tfc1 g6 19.Tb3 Cd7 20.h3 Cb8 21.a3 Nd7 22.Tc3 Ne8 23.h4 a6
24.h5 Ta7 25.hg hg 26.Ce5
Albul a îndeplinit primele douǎ etape ale planului sǎu. Semnificativ este faptul cǎ
el a executat manevra h4-h5 pentru a ocupa centrul cu calul. A treia etapǎ a planului sǎu
nu se poate realiza, cǎci negrul trece la un atac tǎios pe flancul damei.
26…a5 27.b5!
Intenţiile negrului sunt respinse pe cale tacticǎ.
La continuarea normalǎ 27…c5 urmeazǎ 28.dc! Dxe5
29.cb! Txc3 30.ba! Txc2 31.Txc2 şi albul câştigǎ.
27…Tac7 28.bc Rg7 (nu aduce nimic 28…Cxc6
din cauza 29.Nb5) 29.Db1 Cxc6 30.Dxb6 Tb8 31.Dxb8!
Cxb8 32.Txc7 Dxa3 33.Nxg6 Cc6 34.T1xc6 Nxc6
35.Txf7+ Rh6 36.f4! Dxe3+ 37.Rh2 Dxe5 38.fe şi
negrul a cedat.
Exerciţiul 9
În partida Averbach-Penrose (fosta URSS-Anglia 1954) clarificarea configuraţiei
centrale s-a produs într-un moment în care albul îşi mobilizase şi centralizase în
totalitate figurile. Ea ilustreazǎ cǎ lǎmurirea situaţiei din centru cere o pregǎtire
prealabilǎ atentǎ.
Pentru negru era mai avantajos sǎ se reţinǎ de la limpezirea apelor în centru. El
nu trebuia sǎ cedeze iniţiativa adversarului sǎu. Corect ar fi fost 11…h6…, 12…De7 etc.
Dupǎ 12.e5! totul este deja realizat pentru alb, de exemplu:12…Cd5 13.Cxd5 ed
14.Nxg6 hg 15.Cg5 şi se ameninţǎ atât 16.e6, cât şi 16.Df3.
La fel, albul putea sǎ joace mai tare. În loc de 16.Td1, se putea continua într-un
mod extrem de neplǎcut pentru negru cu 16.bc, de exemplu:16…Nxc3 17.Ta3 Nf6
18.Dd2 cu ameninţarea 19.Td3 şi 19.Dh6+, urmatǎ de 20.Cg5.
Exerciţiul 10
a) În aceastǎ partidǎ (Bisguer-Petrosian, fosta URSS-SUA, 1954) negrul riposteazǎ
cel mai bine la planul adversarului printr-o contraloviturǎ în centru, pentru a exploata
poziţia slǎbitǎ a regelui. În partidǎ a urmat:
25….e5! 26.f5 Cd4 27.Df1
Calul nu poate fi luat, cǎci la 27.Nxd4 negrul rǎspunde simplu 27….ed 28.Cd5
Nxf5. Rǎu este şi 27.Dd1 din cauza 27….Cd3.
27….Cdxb3 28.Cxb3 Cxb3 29.De1 Cc5!
La 29….Da5 urmeazǎ 30.Cd5 cu atac dublu asupra calului şi a pionului.
30.Dxb4 Nb7 31.Cd5 Ta4! 32.Dd2
La 32.Dc3 negrul ar obţine o presiune constantǎ cu 32….Na6 33.Ce3 Db8.
32….Nxd5! 33.Dxd5 Tb4 34.Nf3 Da8 35.Dd2 Db7 36.Tg2 Tb8 37.Nd1
Având în vedere ameninţarea 37….Ca4, albul trebuie sǎ cedeze un pion.
37….Dxe4 38.Nc2 Dxc4 39.g6 Txb2 40.gh+ Rh8 41.Tbg1 Dxh4+ 42.Th2 Df4 şi
albul a cedat.
b) În aceastǎ poziţie din partida Alehin-Sämisch (Berlin, 1923), albul a obţinut o
superioritate clarǎ în centru. Realizarea ei cere în plus câteva mǎsuri energice. A urmat:
17.f5! Ne5
Alte mutǎri nu sunt nici ele mai bune, de exemplu: 17….Nxd4 18.Txd4 Ce5 19.f6
Cg6 20.Na3
18.fe!! Nxg3 19.ef+ Rh8 20.Cd5!
Negrul a cedat pentru cǎ nici o mutare a damei
nu salveazǎ partida:
20….Db8 21.Cc6 Ne5 22.Nxe5 de 23.Cxb8
Txb8 24.Cc7! Tf8 25.Ce6;
20….Da7 21.Cc6 Ne5 22.Nxe5 de 23.Cxa7
Txa7 24.Cxb6 Tf8 25.Cxc8 Txc8 26.Txd7;
20….Db7 21.Ce6;
20….Dc5 21.Ce6 Ne5 22.Nxe5 de 23.Cxc5 bc 24.Cc7 Tb8 25.Ce8;
Cu aceasta prezentarea celor cinci structuri tipice ale centrului şi modul lor de
tratare strategicǎ s-a încheiat.
În aceste cinci structuri tipice se pot încadra toate poziţiile care iau naştere în
urma deschiderii. Unde aceasta nu este posibil aşa de uşor, când, de exemplu, a luat
naştere o formǎ hibridǎ între centrul dinamic şi cel static, sunt totuşi valabile planurile
strategice tocmai prezentate, fireşte ţinând seama de particularitǎţile corespunzǎtoare.
61
 CAPITOLUL 7
DEZVOLTAREA ŞI AMPLASAREA FIGURILOR
(Al şaptelea criteriu de apreciere)
7.1. Cea mai importantǎ lege a şahului
Despre şah nu ştim încǎ nici pe departe totul. Pentru fiecare activitate existǎ un
motiv principal, în fiecare doctrinǎ un postulat de bazǎ. În filozofie problema fundamentalǎ
este relaţia dintre materie şi conştiinţǎ. În fizicǎ dominǎ legea conservǎrii energiei. Care
este însǎ aceasta în şah?
Dupǎ o mutare, comentatorul pune un semn de întrebare şi scrie: s-a încǎlcat o
lege a şahului. Totuşi, cât de multe astfel de legi existǎ? Chiar dacǎ s-ar reuşi sǎ se
estimeze cel puţin aproximativ numǎrul lor, chiar sǎ se formuleze pentru ele definiţii
aproape corespunzǎtoare, rǎmâne încǎ deschisǎ întrebarea: care sunt legile generale şi
care dintre ele au caracter specific?
Un rǎspuns absolut la aceste întrebǎri nu existǎ. Totuşi, pornind de la scopul
jocului de şah – acela de a da mat regele advers – vrem sǎ vǎ propunem sǎ priviţi drept
cea mai importantǎ lege în partida de şah restrângerea mobilitǎţii figurilor adverse, şi
anume, atât cea a figurilor privite în ansamblul lor, cât şi cea a unei piese luatǎ izolat.
Ce înseamnǎ în realitate "matul regelui"? Acesta este un atac asupra monarhului
din şah, strâmtorat total în mişcǎrile sale. Este un atac în faţa cǎruia nu existǎ nici o
retragere, contra cǎreia nu existǎ nici o apǎrare. Regele trebuie sǎ fie sufocat total, iar
celelalte figuri sǎ fie aşa de înghesuite, izolate sau limitate în mişcare, încât sǎ nu poatǎ
respinge atacul. Doar atunci regele este dat mat. Limitarea mobilitǎţii figurilor adverse -
şi în legǎturǎ cu aceasta dominaţia propriilor figuri – aceasta este în opinia noastrǎ cea
mai înaltǎ lege în şah.
Aprecierea poziţiei şi elaborarea unui plan de acţiune se face foarte adesea dupǎ
cât de rǎu este plasatǎ una sau alta dintre figurile adverse. În cazul echilibrului material
de pe tablǎ, o figurǎ adversǎ plasatǎ nefavorabil poate sǎ însemne pentru noi, la început,
un avantaj temporar, care, mai târziu, se poate transforma într-unul material. Un astfel de
avantaj trebuie exploatat foarte repede, cǎci la fel de repede se poate el risipi din nou.
Aceastǎ regulǎ este valabilǎ pentru fiecare stadiu al partidei.
În continuare am ales exemple în care figurile sunt limitate parţial sau total în
libertatea lor de acţiune.
7.2. Cauzele restrângerii mobilitǎţii figurilor
Ce cauze limiteazǎ mobilitatea figurilor? Noi desemnǎm şapte criterii pentru
reducerea mobilitǎţii unei figuri:
62
a) când ea trebuie sǎ apere o altǎ figurǎ sau un punct important;
b) când este legatǎ, adicǎ apǎrǎ o figurǎ mai valoroasǎ decât ea, sau un câmp important;
c) când o altǎ figurǎ sau un câmp important sunt ameninţate în acelaşi timp;
d) când prin mutarea ei întrerupe în mod dezavantajos legǎturile existente pe tablǎ
(blocarea unei linii pe care o altǎ figurǎ participǎ eficace la joc);
e) când câmpul pe care ar vrea sǎ se deplaseze este ameninţat de figurile adverse;
f) când câmpul cǎtre care se tinde este ocupat sau blocat de o altǎ figurǎ (proprie sau
adversǎ);
g) când calea ei este închisǎ de o figurǎ proprie sau adversǎ;
Sǎ vedem exemple ilustrative pentru toate aceste cazuri.
Apǎrarea Philidor
Adams – Torre
New Orleans 1925
1.e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 ed 4.Dxd4 Cc6 5.Nb5 Nd7 6.Nxc6 Nxc6 7.Cc3 Cf6 8.0-0
Ne7 9.Cd5 Nxd5 10.ed 0-0 11.Ng5 c6 12.c4 cd 13.cd Te8 14.Tfe1 a5 15.Te2 Tc8
16.Tae1 Dd7 17.Nxf6! Nxf6
O sǎriturǎ acrobaticǎ elegantǎ la patinaj nu
trece neobservatǎ. Dacǎ este oferitǎ de douǎ ori, sau
chiar executatǎ de mai multe ori, una dupǎ alta,
reprezentaţia se transformǎ într-un adevǎrat joc de
artificii, care nu este repede dat uitǎrii. La fel se
întâmplǎ şi în şah.
18.Dg4! Db5
Dacǎ negrul ia dama din g4 el ar fi mat în douǎ mutǎri. Turnul e8 trebuie apǎrat
cu orice preţ. Mobilitatea damei este astfel restrânsǎ într-un mod decisiv.
19.Dc4!!
Acelaşi lucru este valabil şi pentru turnul din c8.
19…Dd7 20.Dc7!! Db5 21.a4! Dxa4 22.Te4!
Albul trebuie sǎ acţioneze precaut, pentru a nu strica aceastǎ minunatǎ partidǎ.
Aparent, la câştig duce, la fel, şi 22.b3 Db5 23.Dxb7, totuşi, atunci el ar trǎi din plin o
mare dezamǎgire: 23…Dxe2! 24.Txe2 Tc1+.
22…Db5 23.Dxb7!
Acum totul s-a terminat. Un exemplu strǎlucit pe tema îndepǎrtǎrii figurilor
apǎrǎtoare.
 Apǎrarea Olandezǎ S.Birnov 1928 – Albul câştigǎ
Robatsch – Jansa
Soci 1974 1.Ra3 h1D 2.Ce3 Dh3 3.Nf2 g4 4.Rb3 g5
5.Ra3
1.c4 f5 2.Cf3 Cf6 3.g3 g6 4.b3 Ng7 5.Nb2 0-0 6.Ng2 d6 7.d4 c6 8.0-0 Rh8 9.d5 Da5
Nimic nu împiedicǎ pionul g4 sǎ înainteze.
Aparent, negrul a întins o capcanǎ. Dacǎ acum s-ar juca 10.Cc3, el ar puea sǎ Totuşi, 5…g3 dezleagǎ calul şi îi dǎ posibilitatea
câştige un pion. albului sǎ dea mat (6.Cc2).
Aceasta era o ilustrare a punctului d –
10.Cc3! Cxd5 11.cxd5 Nxc3 referitoare la autoblocarea liniilor. În toate cele patru
cazuri mobilitatea figurilor a fost restrânsǎ indirect.
Capcana pare sǎ se fi închis.
Existǎ şi cazuri în care o figurǎ nu poate sǎ mute pentru cǎ situaţia generalǎ s-ar
12.Dd2!! înrǎutǎţi, sau un "coechipier" ar avea de suferit din aceastǎ cauzǎ.

H.Rink 1924 – Albul câştigǎ

Aceastǎ dublǎ legǎturǎ decide.

12…Dxd5 13.Dxc3+ e5 14.Cxe5. Negrul a cedat. 1.Nc6+ Rf8 2.Ta8+ Rg7 3.Ne4!
Dupǎ 14…Dxe5 este suficientǎ pentru victorie modesta
mutare 15.Dc2. Calul este împresurat şi nebunul nu mai poate fi
salvat.

Deschiderea Englezǎ
Doroşkevici-Tukmakov
Riga 1970
W. Rudolf 1912 – Remizǎ
1.c4 e5 2.Cc3 Cc6 3.Cf3 f5 4.d4 e4 5.Ng5 Cf6 6.d5? ef 7.dc fg 8.cd+ Cxd7!!
Remizǎ? Greu de crezut!

1.Na4+! Rxa4
Turnul şi nebunul albului sunt ameninţaţi în
La 1…Rc4 albul penduleazǎ cu 2.Nb3+ Rb5
acelaşi timp. Este drept, nebunul ar putea chiar sǎ
3.Na4+ Rc4 4.Nb3+, etc.
câştige dama din d8. Totuşi, pierderea turnului
(9…ghD) atârnǎ mai greu, de aceea albul a cedat.
2.b3+ Rb5 3.c4+ Rc6 4.d5+ Rd7 5.e6+!

Principalul aici este sǎ se ridice o blocadǎ tatalǎ. Pentru aceasta nimic nu costǎ
prea mult.

63
 2….Re5 3.Rc5 Rf5 4.Rb5 Re5 5.Td2 cu câştig.
5…Rxd8 6.f5! Urmǎtoarea poziţie a fost analizatǎ de Wilhelm Steinitz.

Asta era! Negrul nu mai poate sǎ pǎtrundǎ în 1.Te4 Cd1

tabǎra adversarului.
Calul trebuie sǎ se retragǎ mai departe. În cazul
1….Cg2 (1….Cf1 2.Tf4+), atunci decide 2.Rf6 Rg8
3.Tg4+ şi în caz de 1….Cc2, atunci vânǎtoarea se
terminǎ dupǎ cum urmeazǎ: 2.Rd5 Ca3 3.Rc5 Cb1
4.Rb4 Cd2 5.Te2 Cb1 6.Tb2.
A. Mazukevici 1980
2.Tf4+ Rg7 3.Tf3

O amuzantǎ "floare de piatrå". Blocadǎ Tot mai aproape de cal! Totuşi victoria nu se întrevede încǎ.
absolutǎ: oriunde ar fi aşezaţi regii în jurul "florii" -
remizǎ! 3….Rg6

Am prezentat pânǎ acum diferitele cauze care au Calul nu poate sǎ fugǎ: 3….Cb2 4.Rd5 Rg6 5.Rd4 Rg5 6.Tf1! Rg4 7.Tb1 Ca4 8.Tb4
generat restrângerea mobilitǎţii figurilor.
4.Re5 Rg5 5.Rd4 Rg4 6.Tf1 Cb2 7.Tb1 Ca4 8.Tb4

Gata! Lasso-ul a fost strâns!

În continuare vrem sǎ analizǎm detailat modul de desfǎşurare a luptei "pro" şi
"contra" limitǎrii sferei de acţiune a figurilor şi ce trebuie luat în seamǎ în aceste G. Sahodiakin 1961
împrejurǎri. Pentru aceasta recurgem la scurte partide instructive şi la studii. Mat în trei mutåri

7.3. Lasso pentru cal Tot atâtea piste false sunt aici 1.Te8, 1.Te6,
1.Tee5 şi 1.Te3. La ele se rǎspunde cu 1….Cd8,
Calul este cea mai şerpuitoare figurǎ a şahului. Pe cel mai mic spaţiu el este foarte sprinten 1….Cd6, 1….Cc5 (a5), respectiv 1….Rxf2.
şi inventiv. Totuşi, şi el ajunge adesea în pericole. Mai ales în final, acest "glumeţ
dispreţuitor" (aşa cum l-a denumit odatǎ acidul Tartakower) acţioneazǎ destul de modest, Corect este:
din cauza pasului sǎu mic.
1.Te7! C oriunde 2.TxC Rxf2, urmat de matul
O poziţie de manual! Calul este prins în turnului pe coloana f.
capcanǎ. Albul trebuie doar sǎ ajungǎ cu regele la b5
sau e2 şi apoi sǎ atace calul cu turnul. Posibilǎ ar fi
urmǎtoarea desfǎşurare: Multǎ umilinţe au trebuit sǎ sufere caii în finalurile contra nebunilor.
1. Rd5 Rf6 2.Rc6!

Nu însǎ 2.Rc5 din cauza 2….Re5. Pe neaşteptate

partida ar fi remizǎ, cǎci calul se elibereazǎ şi se poate
alǎtura regelui sǎu, de exemplu: 3.Td2 Ca4+ 4.Rb5
Cc3+ 5.Rc4 Ce4.

64
 Tal – Voght
Riga 1981 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 0-0
9.h3 Ca5 10.Nc2 c5 11.d4 Dc7 12.Cbd2 Cc6
La a8 calul stǎ deplorabil. Marşul sǎu în zig-zag
g8-f6-e8-c7-a8 a fost puţin fericit. Nu este pentru prima oarǎ când o generaţie de jucǎtori
s-a preocupat de aceastǎ poziţie. S-au bǎtut aici cǎi
35.Nd8! diferite. Multǎ vreme a dǎinuit popularitatea planului
lui Rauzer 13.dc dc 14.Cf1, cu continuarea Cf1-e3.
Dacǎ s-ar înlǎtura de pe tablǎ toate figurile şi s-ar Nu mai puţinǎ otravǎ este ascunsǎ in modesta mutare
lasa la locul lor doar calul a8 şi nebunul din d8 ar 13.a3. Scopul sǎu constǎ în blocarea flancului damei
rezulta o imagine impresionantǎ! cu b2-b4.
Legat de tematica noastrǎ, ne intereseazǎ însǎ mai
mult continuarea 13.d5.
35…Ce6 36.Cc5! Te3 37.Cxe6 Txe6 38.Txe6 fxe6
În poziţia adversǎ este introdusǎ o panǎ, care întrerupe întrucâtva legǎtura între cele douǎ
flancuri. Ideea principalǎ a mutǎrii d4-d5 constǎ însǎ în îngrǎdirea posibilitǎţilor calului
Totul merge ca la comandǎ. Lupta s-a terminat
din c6.
dupǎ cum urmeazǎ:
Gheller-Meking
39.Rf2 Rf7 40.Re3 Re8 41.Na5 Rd7 42.Rd4
Palma de Mallorca 1970
Rd6 şi negrul a cedat.
13…Ca5
Nu este posibil sǎ fie ajutat calul sǎ iasǎ din
situaţia sa dificilǎ (42…Cc7 43.Nxc7 Rxc7 44.Rc5),
Mutǎrile calului la a7 şi d8 le vom vedea în continuare.
cǎci albul lǎmureşte totul cu planul sǎu simplu 43.c4.
Experinţe amare a trebuit sǎ adune calul şi în deschidere! Prezentǎm aici un 14.b2-b3
episod din Apǎrarea Caro-Kann.
Un element important al planului conceput de
Mazukevici-Ustinov alb. Altfel, negrul ar juca c5-c4 şi ar aduce calul de la
Moscova 1972 a5 la c5. Dacǎ albul încearcǎ sǎ împiedice aceastǎ idee
cu b2-b4, adversarul ia pionul en passant şi obţine un
1.e4 c6 2.d4 d5 3.ed cd 4.c4 Cf6 5.Cc3 e6 6.c5 Ne7 8.Nb5+ Nd7 9.Nxd7+ excelent obiectiv de atac la c3. Dupǎ 14.b3, încercarea
Cbxd7 10.b4 b6?! 11.c6 Cb8 12.b5 14…c4 este împiedicatǎ
Sǎrmanul cal din b8!
neântârziat de 15.b4. Calul este atunci forţat sǎ se retragǎ la b7, de unde priveşte zadarnic
12…a6 13.Nf4 Nd6 14.Nxd6 Dxd6 15.a4 Db4
spre un câmp mai comod.
16.Cge2 Ce4 17.0-0! Cxc3 18.Cxc3 Dxc3 19.Tc1
Db4 20.c7 şi negrul a cedat.
Câteodatǎ sunt concepute şi realizate întregi 14…Nd7 15.Cf1 Cb7 16.Cg3 c4
scheme strategice pentru a atrage în "off-side" un cal
Negrul trebuie sǎ întreprindǎ ceva pentru a-l opri pe adversar de la un atac pe
advers.
flancul regelui.

17. b4
Pentru ilustrare prezentǎm un exemplu din Partida Spaniolǎ.

65
 Totul conform planului. Calul trebuie sǎ se retragǎ la d8 unde nu are nici o
perspectivǎ deosebitǎ.
17…Tfc8 18.Cf5 Nf8 19.Ch2 a5 20.Te3 ab 21.cb Nxf5 22.ef c3 23.Cg4 Ne7
24.Cxf6+ Nxf6 25.Te4!
Negrul este pierdut. Pe flancul damei trebuie sǎ apere pionii slabi b5 şi c3, pe
aripa regelui nu poate opune nimic asaltului pionilor adversarului.
25…Dd7 26.Df3 Tc7 27.h4 De7 28.g3 Cd8 29.a3 Tcc8 30.Tb1 Tc7 31.De2 Tb8
32.Tb3 Dd7 33.Df3 Ne7 34.Te3 Nf6 35.Te4 Ne7 36.g4! f6
Dacǎ se ia pionul cu 36…Nxh4, se pierde nebunul dupǎ 37.g5 Tc4 38.Dg4.
37.Te3 Cf7 38.Tbxc3 Tbc8 39.Ne4 Nd8 40.Nd2 Tc4 41.Txc4 Txc4 42.Tc3 Nb6
43.Txc4 bc 44.g5 fg 45.hg Nd8 46.Dh5 c3 47.Ne3 h6 48.f6.
Negrul a cedat, cǎci dupǎ 48…gf 49.gh Ch8 50.Nf5 regele rǎmâne fǎrǎ nici o
apǎrare. Calul negru, care a întreprins un marş lipsit de glorie pe ruta b8-c6-b7-d8-f7, nu
a putut sǎ intervinǎ în luptǎ.
Gheller-Hernandez
Palma de Mallorca 1980
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 0-0
9.h3 Ca5 10.Nc2 c5 11.d4 Dc7 12.Cbd2 Cc6 13.d5 Ca7
S-ar pǎrea cǎ aici calului i s-ar oferi o
perspectivǎ pe deplin satisfǎcǎtoare. Practica însǎ aratǎ
altfel.
14.Cf1 Nd7 15.a4
Nefericitul cal tinde spre b6; încǎ nu merge Cc8
din cauza 16.ab.
15…Tfb8 16.Cg3 Cc8 17.a5
Calului i s-a luat definitiv posibilitatea sǎ reintre în joc pe flancul damei. Negrul
trece la o regrupare pentru a aduce ceva eficacitate nefericitului sǎu cal pe flancul
regelui. Fin analist, Gheller sesizezǎ aceastǎ intenţie şi reorientezǎ direcţia atacului sǎu.
Acum el deschide linii pe flancul damei.
17…c4 18.Nd2 Nf8 19.Ch2 Ce7 20.Ng5 Ce8 21.Dd2 Db7 22.b4! cb 23.Nxb3
Tc8 24.Tec1 h6 25.Ne3 f5 26.ef Cxf5 27.Cxf5 Nxf5
66
Problema calului s-a rezolvat. Între timp însǎ, albul a reuşit sǎ obţinǎ o
superioritate clarǎ pe flancul damei.
28.Cf1 Cf6 29.Cg3 Ng6 30.c4 bc 31.Nxc4 Ne7 32.Na2 Txc1+ 33.Txc1 (nu existǎ
apǎrare împotriva pǎtrunderii la c6) 33…Db5 34.Tc6 Dd3 35.Nc4 Dxd2 36.Nxd2 Nf7
37.Cf5 Nd8 38.Cxd6 Nxd5 39.Txa6 Txa6 40.Nxa6. Flancul damei este decimat. Negrul
a cedat.
Gheller-Smâslov
Palma de Mallorca 1980
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0-0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 d6 8.c3 0-0
9.h3 Ca5 10.Nc2 c5 11.d4 Dc7 12.Cbd2 Cc6 13.d5 Cd8
Planul început cu 13…Cd8 aparţine lui
Rubinstein. Ideea negrului este urmǎtoarea: caii sunt
aduşi la f7 şi g7, sub paza unui "arici cal-pion" şi
porneşte atunci un joc activ pe flancul regelui.
Prezentǎm pentru aceasta un exemplu din vechea
practicǎ de turneu:
Thomas-Rubinstein (Baden-Baden 1925): 14.a4 Tb8 15.ab ab 16.Cf1 Ce8 17.g4
g6 18.Cg3 Cg7 19.Rh1 f6 20.Tg1 Cf7 21.Df1 Nd7 22.Ne3 Ta8 23.Dg2 Txa1 24.Txa1 Db7
25.Rh2 Ta8 26.Df1 Ta6 27.Cd2 Da8 28.Txa6 Dxa6 29.Cb3 Cg5 30.Rg2 h5 31.h4 Cf7
32.gh gh 33.Rh2 Dc8 34.Dg2 Rf8 35.Cd2 f5 36.ef Nxh4 şi negrul a obţinut considerabil
mai mult decât adversarul sǎu. Este adevǎrat, Thomas nu a abordat partida conform
cerinţelor poziţiei. Mult prea devreme a deschis el coloana turnului şi, fireşte, negrul a
exploatat aceastǎ "amabilitate". Tocmai acesta a fost punctul de plecare al tuturor
dificultǎţiilor albului.
14.a4 Tb8 15.b4 c4 16.Cf1 Ce8 17.ab
Un moment decisiv. Negrul a retras multe figuri pe ultima linie, de aceea albul
poate deschide liniştit verticala a – ea îi aparţine.
17…ab 18.C3h2 f5
O mutare cu urmǎri grele, de care atârnǎ în mod esenţial soarta partidei. Negrul
încearcǎ sǎ împiedice f2-f4, dupǎ care ar trebui ori sǎ lase pionul la f5 (şi atunci sǎ se
prǎbuşeascǎ din lipsǎ de spaţiu), ori sǎ ia la f4, cedând cu aceasta importantul câmp
central e5, de exemplu:18…f6 19.f4 ef 20.Nxf4 Cf7 21.Dd4 Ce5 22.Ta7 Tb7 23.Tfa1 etc.
 19.ef Nxf5 20.Nxf5 Txf5 21.Ne3 Tf8 22.Cf3 Cf6 23.Cg3 Cf7 24.Ta7! Tb7
25.Ta5 Dd7 26.Dd2 Tfb8 27.Tea1 Nd8 28.Ta6 h6 29.Ch2 Nb6 30.Cf1 Nc7 31.Dd1
Ch8 32.Ch5 Cxh5 33.Dxh5 Df7 34.Dxf7+ Rxf7 35.Cg3 Cg6 36.Cf5 Ce7.
Istoria se repetǎ. Dupǎ ce calul a terminat un marş dificil de şase mutǎri şi a intrat
întrucâtva în joc, negrul nu a mai putut împiedica pierderea unui pion. Albul a depǎşit
toate dificultǎţile tehnice şi a câştigat partida.
În exemplul final, calul strǎpunge gardul ridicat în faţa lui (constituit din pioni
adverşi şi proprii), scapǎ în libertate şi ia parte activǎ la luptǎ. Dar, cu ce preţ!
Partida Spaniolǎ
Karpov-Andersson
Stockholm 1969
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 Cf6 5.0- 0 Ne7 6.Te1 b5 7.Nb3 0-0 8.c3 d6
9.h3 Ca5 10.Nc2 c5 11.d4 Dc7 12.Cbd2 Nb7 13.d5 Nc8 14.Cf1 Nd7
15.b2-b3
Prin mutarea pionului albul urmǎreşte restrângerea
ariei de acţiune a calului negru. Dupǎ cum se ştie, în
multe deschideri negrul are dificultǎţi în dezvoltarea
uneia sau alteia dintre figurile sale. Vom aminti de
nebunul strâmtorat din Apǎrǎrile Francezǎ sau Benoni.
În cazul nostru avem din nou de-a face cu "calul spaniol", care, cu toatǎ
bunǎvoinţa, nu poate sǎ-şi gǎseascǎ un o poziţie rezonabilǎ în economia jocului; tocmai i
s-a interzis accesul pe câmpul c4. În cazul când negrul înainteazǎ el însuşi cu pionul pe
acest câmp, albul joacǎ b3-b4 şi alungǎ calul la b7, de unde el nu mai are nici o
perspectivǎ.
15…Cb7 16.c4 Tfb8 17.Ce3 Nf8 18.Cf5 Cd8 19.Ch2 Ce8 20.h4 f6
Aici iese în evidenţǎ întrega lipsǎ conţinut a poziţiei negrului. Aducerea acestui
cal în joc constituie o problemǎ serioasǎ, cǎci câmpurile importante sunt ocupate de
pioni.
21.h5 Cf7 22.Te3 Cg5
Prin eforturi uriaşe calul şi-a recǎpǎtat mobilitatea; negrul a trebuit sǎ facǎ însǎ
mutarea f7-f6, prin care câmpurile albe de pe flancul regelui au fost slǎbite decisiv.
Tocmai pe aceasta se bazeazǎ acum planul albului care, în final, îi aduce victoria.
23.Ch4 Dd8 24.Tg3 Cc7 25.C2f3 h6 26.Cg6 a5 27.a4 bc 28.bc Ca6 29.De2 Ta7
30.Nd2 Tab7 31.Nc3 Cb4 32.Nd1 Ca6 33.Cd2 Cb4 34.Te3 Ne8 35.Cf1 Dc8 36.Cg3
Nd7 37.Dd2 Ch7 38.Ne2 Rf7 39.Dd1 Ne7 40.Cf1 Nd8 41.Ch2 Rg8 42.Ng4!
O manevrǎ importantǎ. Albul a efectuat aceastǎ operaţiune dificilǎ pentru a
schimba nebunul de câmpuri albe. Cel de câmpuri negre este "zidit" în spatele lanţului
propriilor pioni, încât aproape nu îşi face simţitǎ prezenţa pe tablǎ.
42…Cg5 43.Nxd7 Dxd7 44.Cf1 f5 45.ef Dxf5 46.Cg3 Df7 47.De2 Nf6 48.Tf1!
Figurile albe grele pǎtrund pe coloanele deschise în dispozitivul advers, caii negri,
dimpotrivǎ, rǎmân doar simpli figuranţi.
48…Dd7 49.f4 ef 50.Txf4 Nxc3 51.Txc3 Te8 52.Te3 Tbb8 53.Df2 Ch7 (se
ameninţa 54.Te7!) 54.Cf5 Txe3 55.Dxe3 Cf6 56.Cge7+ Rh8 57.Cxh6 Te8 58.Cf7+ Rh7
59.Te4 Txe7 60.Txe7 şi negrul a cedat.
În exemplu urmǎtor calul negru nu a fost capabil sǎ facǎ nici mǎcar un singur salt.
Apǎrarea Indiana Damei
Furman-Polugaevski
Moscova 1969
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 Nb4+ 4.Cbd2 0-0 5.e3 b6 6.Nd3 Nb7 7.0-0 d5 8.a3 Ne7
9.b4 c5 10.bc bc 11.Tb1 Na6
Aceastǎ mutare îngreuneazǎ dezvoltarea flancului damei. Era de preferat 11…Dc8,
pentru a continua cu Cb8-c6.
12.Ce5 cd 13.ed Cfd7 14.Cdf3 Cxe5 15.Cxe5 Nf6
Acum negrul nu mai reuşeşte sǎ se elibereze. Cea mai bunǎ posibilitate era un
sacrificiu de calitate: 15…Nxc4 16.Cxc4 dc 17.Ne4 Cd7
16.Dc2 h6 17.Tfd1 Dc8
O încercare de a împiedica prin schimb creşterea iniţiativei albului. În final, unde
importanţa fiecǎrei figuri şi a fiecǎrui pion creşte, devine şi mai clar simţitǎ poziţia
nedezvoltatǎ a calului b8 şi a turnului din a8.
18.cd Dxc2 19.Nxc2 ed 20.Nf4 Td8
În cazul schimbului la e5, albul reia cu 21.de şi obţine un nou obiectiv de atac –
pionul d5.
67
 21.Na4!
Întreaga atenţie este acordatǎ calului din b8.
Sarcina albului constǎ în a nu-l lǎsa sǎ intre în joc.
21….Ne7 22.Tb3 g5 23.Ng3 f6 24.Cg6
Scopul ultimelor mutǎri era schimbul altor
figuri adverse mai active.
24….Nd6 25.Nxd6 Txd6 26.Ce7+ Rf7 27.Cf5 Te6 28.Tc1!
Nici pentru un pion nu se lasǎ albul distras de la planul sǎu.
28….h5 29.h3 h4 30.Tc7+ Rf8 31.Te3 Txe3 32.Cxe3
Teoria recomandǎ 7.e3!, de exemplu: 7….Dxb2 8.Nb5+ Nd7 9.Nxd7+ Cxd7
10.Cge2 cd 11.Tb1! Da3 12.ed cu avantaj pentru alb.
7….cd 8.Dxb6 ab 9.Cb5?
Aceasta dǎ apǎ la moarǎ adversarului. Corect era 9.Ce4.
9….Ta5! 10.Cxd4 Nb4+ 11.Rd1 Txd5 şi albul a cedat. În cazul 12.Cf3 sau
12.e3, câştigǎ 12….e5.
Apǎrarea Sicilianǎ
Uţiazki – Kuzneţov
Moscova 1960
1.e4 c5 2.Ce2 d6 3.g3 Ng4 4.Ng2 Cc6 5.h3 Nd7 6.c3 g6 7.d4 cd
Schimbul nu este justificat. Trebuia continuatǎ dezvoltarea cu mutarea liniştitǎ
7….Ng7. Atunci albul n-ar fi obţinut câmpul c3 pentru cal.

8.cd Ng7 9.Cc3 Ch6

Strategia albului a triumfat! Lupta este decisǎ. În loc sǎ se gândeascǎ la un contrajoc cu f7-f5, negrul ar fi trebuit mai bine sǎ se
preocupe de centrul sǎu şi sǎ mute 9….Cf6.
32….Nd3 33.Tc8+ Rf7 34.Cxd5 şi negrul a
cedat. 10.d5 Ce5?

Este de înţeles, în locul unei retrageri penibile. Acum însǎ, calul este pierdut pe
neaşteptate.

11.Nxh6! Nxh6 12.f4 şi negrul a cedat. La 12….Cc4 urmeazǎ atacul dublu 13.Dd4.
Partide scurte
Apǎrarea Sicilianǎ
Despre partidele scurte s-au scris deja numeroase cǎrţi. Totuşi, pânǎ astǎzi, nu Marshall – Ragozin
existǎ nici o definiţie a ceea ce este de fapt o "partidǎ scurtǎ", câte mutǎri are ea. Aici New York 1940
vrem sǎ stabilim ca limitǎ 12 mutǎri. Astfel de partide scurte pot sǎ ilustreze, adesea
deosebit de instructiv, anumite teme. 1.e4 c5 2.b4 cb 3.a3 Cc6 4.ab Cf6 5.b5 Cd4 6.c3 Ce6 7.e5 Cd5 8.c4 Cdf4 9.g3
Cg6 10.f4
Gambitul Damei
Neisner – Hofmann
Praga 1952

1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 c5 5.cd Db6

O plecare riscantǎ a damei. Continuarea normalǎ este 5….ed.

6.Nxf6 gf 7.Db3

68
 Amuzant! Pânǎ acum albul a fǎcut doar mutǎri STUDIUL 1 STUDIUL 2
de pioni şi cu a 10-a a capturat, practic, calul advers.
Negrul a cedat. La 10…Cc7, se rǎspunde cu alte douǎ
mutǎri de pioni: 11.f5 Cxe5 12.d4.

Apǎrarea Francezǎ
Kmoch – Elison
Amsterdam 1948

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cd2 c5 4.Cgf3 cd 5.Cxd4 de 6.Cxe4 Cf6 STUDIUL 3 STUDIUL 4

Este greu de crezut cǎ în doar douǎ mutǎri, albul poate pierde partida. Se pare cǎ
încǎ totul merge pe cǎrǎri ştiute.

7.Ng5? Da5+ 8.Nd2 De5

Albul a cedat.

STUDIUL 5 STUDIUL 6

Apǎrarea Sicilianǎ
Come – Hasenfus
Folkestone 1933

1.d4 c5 2.e4 cd 3.Cf3 e5 4.Cxe5? Da5+ şi albul a cedat.

Studii

A prinde un cal cu un lasso nu este o treabǎ uşoarǎ. De prima datǎ, aceasta chiar
nu se va reuşi. Cine are însǎ rǎbdare, poate sǎ prindǎ imediat, pe urmǎtoarele pagini, o
întreagǎ herghelie. Fiecare din cele 12 poziţii este câştigatǎ de alb. Rezolvǎrile se gǎsesc
în finalul capitolului.

69
 7.4. Nebunul în dificultate
STUDIUL 7 STUDIUL 8
Nebunii sunt figuri foarte mobile şi care se pot deplasa departe. Totuşi, şi ei ajung
adesea în situaţii critice. Priviţi doar poziţia finalǎ a partidei Füster – Pogats (Budapesta,
1950).

Albul a cedat, şi aceasta pe bunǎ dreptate. La

retragerea turnului 37.Tdd1 urmeazǎ 37…Ta4. Dacǎ
turnul d1 apǎrǎ pionul din c4 (38.Tdc1), atunci
urmeazǎ 38…Rd4. La mutarea 38.Tbc1 negrul
rǎspunde cu 38…Tb4 şi mai departe cu manevra Tf8-
a8-a4. Împotriva slǎbiciunilor nebunului – posibilitatea
lui de mişcare doar pe câmpurile unei singure culori şi
modul lui de dezvoltare oarecum standardizat în
deschidere – s-au conceput metode tipice de combatere:
STUDIUL 9 STUDIUL 10
când se reuşeşte sǎ izoleze pe un flanc un nebun advers de restul luptei, atunci punctul de
greutate al confruntǎrii se mutǎ pe cealaltǎ parte a tablei. Atacul care urmeazǎ este dus
acum,practic, cu o figurǎ în plus, iar schimbarea altor figuri mǎreşte şi mai mult avantajul
pǎrţii atacatoare.
Exemple clasice pentru acest procedeu se întâlnesc în partidele lui Capablanca.

Jocul celor patru cai

Winter-Capablanca
Hastings 1919

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Cc3 Cf6 4.Nb5 Nb4 5.0-0 0-0 6.Nxc6 dc 7.d3 Nd6 8.Ng5 h6

O reacţie obişnuitǎ, în spatele cǎreia se ascunde însǎ un plan mascat cu iscusinţǎ

STUDIUL 11 STUDIUL 12
izolarea nebunului de câmpuri negre al adversarului.

9.Nh4 c5 10.Cd5

În mod ciudat, albul se aflǎ deja într-o situaţie dificilǎ. Dacǎ nu voia sǎ schimbe la
f6 imediat, trebuia cel puţin sǎ joace 10.Cd2.

10…g5!

La timpul potrivit! Sacrificiul 11.Cxg5, care respinge adesea aceastǎ înaintare a

pionului, nu merge aici din cauza 11…Cxd5.

11.Cxf6+ Dxf6 12.Ng3 Ng4 13.h3 Nxf3 14.Dxf3 Dxf3 15.gf f6

70
 În adnotǎrile sale pe marginea acestei partide
Capablanca scria: "Este suficient sǎ arunci doar o
privire pe tablǎ şi poţi sǎ te convingi cǎ, practic, albul
joacǎ cu o figurǎ mai puţin. Nebunul poate fi eliberat
doar cu preţul unui pion important.
Pe lângǎ aceasta, în afarǎ de pion, el pierde şi
timp. De aceea negrul îşi concentreazǎ toate eforturile
sale pe flancul damei…"
16.Rg2 a5 17.a4 Rf7 18.Th1 Re6 19.h4 Tfb8 20.hg hg 21.b3 c6 22.Ta2 b5
23.Tha1 c4 24.ab cb3 25.cb Txb5 26.Ta4 Txb3 27.d4 Tb5 28.Tc4 Tb4 29.Txc6 Txd4
şi albul a cedat.
Desigur, nu mereu aducerea nebunului în afara jocului reuşeşte într-un mod aşa de
exemplar.
Apǎrarea Alehin
Yates-Capablanca
Moscova 1925
1.e4 Cf6 2.e5 Cd5 3.Cc3 Cxc3 4.dc d5 5.Cf3 c5 6.Nf4 Cc6 7.Dd2 Ng4 8.0-0-0
Rocada mare reprezintǎ aici un act de bravurǎ. Mai bine era 8.Ne2.
8…e6 9.h3? Nxf3 10.gf Dc7 11.Ng3
Defectul fundamental al poziţiei albului constǎ
în pionii sǎi dubli de la f2 şi f3. În alegerea planului
sǎu pe mai departe, negrul a ţinut cont cǎ înaintarea
acestor pioni poate fi uşor frânatǎ cu g7-g6. Prin
urmare, el nu are de ce sǎ se teamǎ de un atac al
pionilor. Astfel a apǎrut ideea blocǎrii nebunului la f1.
11….c4! 12.f4 g6 13.Rb1 h5 14.Nh4 Ne7!
În cazul acestei structuri de pioni, pentru negru nu este în general favorabil sǎ
schimbe nebunul de câmpuri negre. Totuşi, Capablanca oferǎ schimbul: cu cât dispar mai
multe figuri de pe tablǎ, cu atât mai clar iese în evidenţǎ neajutorarea nebunului din f1.
15.Ng5
În cǎutarea unui contrajoc albul cedeazǎ un pion, dar prin aceasta situaţia sa nu se
îmbunǎtǎţeşte câtuşi de puţin.
15….Nxg5 16.fg Cxe5 17.De3 0-0 18.Ne2 Cc6 19.f4 Ce7
Negrul are poziţie câ¿tigatå, calul såu este mult mai tare decât nebunul. Jocul s-a
terminat cu un atac direct pe flancul damei.
20.Thg1 Cf5 21.Df2 Tfe8 22.Tge1 b5 (acum începe!) 23.Nf1 a5 24.Te5 b4
25.De1 Teb8 26.Ra1 Tb6 27.Dd2 Tab8 28.Tb1 Cd6 29.Ng2 Cb5 30.cb c3 31.bc Cxc3
32.Tb3 ab 33.a3 Ta6 (acum ia naştere o nouǎ slǎbiciune) 34.Te3 Tba8 35.Texc3 bc
36.Dc1 Dc5 37.Ra2 Dc4 38.Ra1 Dxb3 şi albul a cedat.
Tragicomedia nebunului constituie şi tema urmǎtoarei partide.
Apǎrarea Nimzovici
Lutikov – Krutianski
Moscova 1958
Partea din partidǎ, neinteresantǎ pentru tema noastrǎ, o redǎm în continuare fǎrǎ
nici un comentariu:
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 c5 5.Ce2 0-0 6.a3 cd 7.ed Ne7 8.g3 d5 9.c5 b6
10.b4 bc 11.dc a6 12.Ng2 Ta7 13.0-0 Cc6 14.Nb2 Cd7 15.Ca4 Cce5 16.Nd4 Nf6
17.Tc1 Tc7 18.Db3 Nb7 19.Tfd1 Da8 20.f4 Cc6 21.Nxf6 Cxf6 22.Cb6 Dd8 23.a4 Cd7
24.Cxd7 Txd7 25.b5 Ca5 26.Dd3 Na8 27.Tc2 Db8 28.Dd2 Dd8
Aceastǎ poziţie este un bun exemplu pentru tema noastrǎ.
29.c6
Singura posibilitate pentru negru sǎ întâmpine
asaltul pionilor de pe flancul damei ar fi constat într-o
înaintare în centru a propriilor sǎi pioni. Pentru cǎ nu a
reuşit aceasta, el trebuie sǎ dea acum socotealǎ.
Nebunul din a8 este arestat pentru totdeauna.
29….Db6+ 30.Dd4!
În principiu negrul joacǎ cu o piesǎ mai puţin, de aceea reţeta este una singurǎ:
schimbul, mereu doar schimbul. Dacǎ figurile dispar de pe tablǎ perechi-perechi, albul
rǎmâne, la sfârşit, cu nebunul în plus de la g2.
30….Dxd4+ 31.Cxd4 Td6 32.Tc5 Tc8
71
 Dupǎ 33.f5 e5 34.Ce2 ab 35.ab Cxc6 36.Tdxd5 Txd5 37.Nxd5 Ce7 38.Txc8+
Cxc8 39.Nxa8 se pierde nebunul, de aceea negrul a cedat. propriei sale formaţiuni de pioni.
Deschiderea Englezǎ
Makaricev-Tabaşnikov
Moscova 1985
1.c4 c5 2.Cc3 Cc6 3.Cf3 Cf6 4.e3 d6 5.d4 e6 6.d5 ed 7.cd Cb8 8.e4 Cbd7 9.Ne2
a6 10.a4 b6 11.0-0 Nb7 12.Te1 Ne7 13.Cd2 0-0 14.f4 Dc7 15.Cc4 Tfe8 16.Nf3 Nf8
Dacǎ albul vrea sǎ obţinǎ ceva, el trebuie sǎ devinǎ activ.
17.g4 Rh8 18.Ne3 Tad8 19.Nf2 Db8 20.Ca3 Nc8 21.g5 Cg8 22.Ng3 g6 23.f5
Ce5 24.f6 h6 25.h4 Cxf3+ 26.Dxf3 h5
O poziţie-şcoalǎ! Pentru a câştiga, albul trebuie
sǎ pregǎteascǎ fie un sacrificiu de cal la h5, fie sǎ
treacǎ la atacul pe flancul damei. Tragismul poziţiei
negre constǎ în aceea cǎ nebunul, calul şi regele sǎu
sunt ţinuţi ostateci pentru totdeauna de pionii albi f6 şi g5.
27.Te3 Nd7 28.De2 Db7 29.Cc4 Ng430.Dh2
Db8 31.e5 de 32.Cxe5 Db7 33.Cxg4 hg 34.Txe8 Txe8
35.h5 Rh7 36.Tf1 c4 37.hg+ Rxg6 38.Dc2+ Rxg5
39.Df5+ Rh6 40.Nf4 mat.
În alte poziţii nebunul este ţinut prizonier de proprii pioni. Prezentǎm şi pentru
acest caz douǎ exemple impresionante.
Kobaidze-Zereteli
Tbilissi 1970
g5 10.Ng3 Ch5 11.Nb5+ Rf8
Negrul şi-a dat seama cǎ 37…Ca8 38.Nh5+ este
fǎrǎ speranţǎ pentru el şi a gǎsit urmǎtoarea ripostǎ
incredibilǎ:
37…Re8!! 38.Nxb6 Re7!
Pentru salvarea din poziţia lipsitǎ clar de orice şansǎ,
negrului i-au trebuit doar douǎ mutǎri!
Nebunul advers de câmpuri negre se aflǎ acum într-un ţarc bine îngrǎdit. De acolo
nu se poate elibera şi nici sǎ se sacrifice în mod promiţǎtor, de aceea remizǎ.
72
În finalul urmǎtoarei partide nebunul ajunge în capcanǎ şi rǎmâne captivul
Koroliov-Kalninşci
Riga 1963
Calul este clar mai tare decât nebunul. Sǎ
însemne aceasta, oare, sfârşitul pentru negru? Nu,
pentru cǎ el gǎseşte o rǎsturnare originalǎ a situaţiei.
37…Txc4+!! 38.bc Re8 39.Th8+ Rd7 Ta8
Nd8 41.Ta7+ Nc7 42.Rd3 Rc8 43.Tb7!
O "revanşǎ" frumoasǎ pentru 37…Txc4.
Albul nu poate câştiga nici dupǎ 43.Ta8+ Rd7! 44.Tg8
Nd8; dacǎ acum se ia turnul (43…Rxb7)…
…partida este, totuşi, remizǎ.
Ideea limitǎrii ariei de exprimare a nebunului,
scoaterea sa din joc în "spatele" propriilor pioni
constituie, în multe partide, motivul strategic principal.
Apǎrarea Benoni Modern
Miles-Hernandez
Biel 1977
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 c5 4.d5 ed 5.cd d6 6. Cc3 g6 7.e4 Ng7 8.Ng5 h6 9.Nh4
Aceastǎ poziţie se întâlnea cu regularitate în
partidele de turneu. Pentru a evita un atac cu a7-a6 şi
b7-b5, albul deplasa nebunul, în special, la e2, pânǎ
când s-a cristalizat ideea unei acţiuni, nu împotriva
regelui aflat la f8, ci contra nebunului din g7.
12.e5! Cxg3 13.fg!
 "Pionii trebuie sǎ batǎ spre centru", spune o veche înţelepciune şahistǎ. În acest
caz concret, albul trebuie însǎ sǎ deschidǎ coloana f, pentru a-şi putea transpune în
practicǎ ideile sale.
13…de 14.0-0 a6
Pânǎ aici, albul a consumat doar patru minute de gândire, în timp ce adversarul
sǎu, dimpotrivǎ, o orǎ şi 27 de minute! Este clar cǎ totul este rodul pregǎtirii de acasǎ.
15.Nd3 b5 16.Cd2 c4 17.Dh5
Un tempo de atac foarte important, câştigat datoritǎ mutǎrii 13.fg! Pionul f7 nu
mai poate fi apǎrat, de exemplu: 17…Ta7 18.Ng6 De8 19.Cce4 Rg8 20.Txf7 Txf7
21.Cd6 cu câştig.
17…f6 18.Nc2
Nebunul g7 este zidit în totalitate în spatele
propriilor pioni. Pe flancul regelui piesele negrului par
a juca "dame".
18…Nd7 19.a4
Metoda tipicǎ. Pe o parte a tablei o figurǎ a fost
condamnatǎ la inactivitate şi imediat jocul este
deplasat pe celǎlalt flanc.
Frontul de luptǎ trebuie lǎrgit şi fǎcute breşe în dispozitivul advers, atunci este
mai uşor sǎ se profite de figura "în plus".
19…Ne8 20.Ng6 Cd7 21.ab Nxg6 22.Dxg6 ab 23.Txa8 Dxa8 24.Cde4
Lupta este decisǎ. Albul ameninţǎ puternic 25.Cd6
24…De8 25.Df5 Dd8 26.Rh1 Rg8 27.Cxb5 Cb8 28.Cbd6 h5 29.Cxc4 h4 30.g4
h3 31.Ce3 hg+ 32.Rxg2 Db6 33.Cxf6+ Nxf6 34.Dxf6 Dxf6 35.Txf6.
Cei doi pioni în plus şi poziţia superioarǎ sunt garanţia victoriei albului. La
mutarea 48 negrul a cedat.
În vederea izolǎrii nebunului de câmpuri negre fianchetat, albul poate folosi şi o
altǎ metodǎ rafinatǎ.
Apǎrarea Sicilianǎ
Sokolov-Ribli
Montpellier 1985
1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cd 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 a6 6.f4 Dc7 7.Ne2 e6 8.0-0 Ne7
9.Rh1 0-0 10.a4 Cc6 11.Ne3 Te8 12.Nf3 Tb8 13.Dd2 Nd7 14.Cb3 b6 15.g4 Nc8 16.g5
Cd7 17.Ng2 Ca5 18.Df2 Nf8
Punctul de plecare al tuturor dificultǎţilor negrului din continuare; corect era
18…Cc4. Atunci retragerea 19.Nc1 ar exclude turnul a1 din joc.
19.Tad1 Cc4 20.Nc1 (acum aceastǎ mutare este mult mai comodǎ) 20…b5 21.ab
ab 22.Td3 g6 23.Th3 Ng7 24.f5 Cce5 25.Dh4 Cf8 26.f6 Nh8
Acum nebunul din h8 este, practic, lichidat.
Urmǎtoarea sarcinǎ a albului constǎ în alungarea
calului advers din centru şi instalarea celui propriu la g4.
27.Cd4 b4 28.Cd1 Na6 29.Te1 Tec8 30.Ce3
(se ameninţǎ 31.Cf3 cu continuarea Ce3-g4) 30…h5
Dupǎ aceastǎ mutare apare o nouǎ idee: un
sacrificiu la h5.
31.Cf3 Cfd7
Clar favorabil pentru alb ar fi fost 31…Cxf3 32.Nxf3 şi se ameninţǎ deja, 33.Nxh5.
32.Cd2! Rf8 33.Cdf1 b3 34.Cg3 Re8 35.Cxh5 gh 36.Dxh5 Cg6 37.Cf5!
Acum se ameninţǎ 38.Dxh8+! Cxh8 39.Cg7+ Rd8 40.Txh8+ Cf8 41.Txf8+ cu
câştig. Aici negrul ar mai fi avut o contraşansǎ: 37…Cxf6! 38.gf Nxf6. Nebunul şi-ar fi
recǎpǎtat astfel libertatea.
37…Nxf6? 38.gf ef 39.ef+ Cge5 40.Dh8+ Cf8 41.Dxf8+! şi negrul a cedat.
Apǎrarea Indiana Grünfeld
Balaşov-Gulko
Leningrad 1978
1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5 4.cd Cxd5 5.e4 Cxc3 6.bc Ng7 7.Nc4 0-0 8.Ce2 Dd7
9.0-0 b6 10.e5! Nb7 11.Cf4 e6 12.Dg4 c5 13.Ne3 Cc6 14.Tad1 cd 15.cd Tfd8
73
 La mutarea 10-a albul a aruncat asupra
nebunului din g7 un prim laţ. În plus, prin pionul panǎ,
el îşi extinde frontul operaţiunilor de pe flancul
regelui. Într-acolo se îndreaptǎ în continuare forţa sa
principalǎ de şoc.
16.h4!
Pentru ca, prin h4-h5 respectiv h6, sǎ se iniţieze un
atac contra poziţiei regelui advers.
16…Tac8 17.h5 Cb4 18.Nb3 Ne4
Repede, în ajutor! Se ameninţa 19.hg hg 20.Cxg6! fg 21.Nxe6+.
19.h6 Nf5 20.Dg3 Nh8
Luarea pionului ar pierde: 20…Nxh6 21.Ch5. Retragerea nebunului la f8 ar duce
la schimbul lui şi la slǎbiciuni fatale ale câmpurilor negre: 20…Nf8 21.Ch5 Ne7
(21…Dc6 22.Ng5) 22.Ng5. De aceea negrul a jucat nebunul sau în col şi spera la
eliberarea acestuia prin f7-f6.
21.Ch5 Rf8 22.Cf4 Nc2 23.Nd2 a5 24.Nxb4+ ab 25.Nxc2 Txc2 26.Db3 Dc7
27.Dxb4+ Rg8 28.a4 Tc4 29.Db5 Rf8 30.Ce2 Td5 31.Db3
Pionul mai puţin nu reprezintǎ pentru negru un handicap prea mare. El este
compensat, într-o oarecare mǎsurǎ, de activitatea turnurilor. Suferinţa cronicǎ a poziţiei
sale constǎ cel mai mult în situaţia deplorabilǎ a nebunului. Eliberarea lui nu este posibilǎ
niciodatǎ (31…f6 32.f4).
31…Re8 32.Tb1 Td8 33.Tfd1 Tc2 34.Tdc1 Tc8 33.Tfd1 Tc2 34.Tdc1 Tc8
35.Txc2 Dxc2 36.Db5+ şi negrul a cedat.
Dupǎ continuarea forţatǎ 36…Dc6 (36…Re7 37.Tc1) 37.Tc1! Dxb5 38.Txc8+
Rd7 39.ab Rxc8 40.f4, ar lua naştere poziţia impresionantǎ din diagramǎ.
Albul câştigǎ chiar şi fǎrǎ ajutorul regelui.
Excluderea din joc a unui nebun într-un mod aşa de
remarcabil nu se întâmplǎ, desigur, aşa de des. Adesea
este avantajos, deja, când se reuşeşte sǎ se ţinǎ nebunul
departe de câmpul principal de luptǎ doar pentru
câtǎva vreme.
Astfel, putem vorbi aici, în cele mai multe
cazuri, de un mic avantaj care permite sǎ se desfǎşoare
un joc activ.
74
Apǎrarea Caro-Kann
Bronstein-Beliavski
Erevan 1975
1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Nf5 5.Cc5
Cel mai adesea, calul se întoarce la g3. Mutarea aleasǎ de Bronstein urmǎreşte sǎ
provoace b7-b6 şi apoi sǎ joace pe slǎbiciunile câmpurilor de pe flancul damei (a6 şi c6).
5…Db6 6.g4!?
Marii maeştri nu-şi schimbǎ planurile de la o mutare la alta, dimpotrivǎ. Acestea
din urmǎ îi ajutǎ sǎ gǎseascǎ cele mai surprinzǎtoare continuǎri. Deja acum albul se
gândeşte la un joc îndreptat împotriva nebunului din f5. O componentǎ importantǎ a
acestui plan o constituie sacrificiul pionului f2.
6…Ng6 7.f4 e6 8.De2 Ne7
Este limpede cǎ negrul nu avea voie sǎ ia de douǎ ori la c5, pentru cǎ atunci se
pierde nebunul dupǎ 10.f5.
9.h4 h5
Dacǎ s-ar fi reuşit sǎ se schimbe pionul g4, atunci veriga lipsǎ din lanţul pionilor
albi nu s-ar mai fi putut reface.
10.f5! ef 11.g5
Aici intenţia albului a devenit clarǎ. Cu preţul
unii pion, el a exclus din joc nebunul advers de la g6.
Este adevǎrat, negrul poate sǎ restituie pionul prin
11…f4 şi sǎ elibereze nebunul, dar atunci, la egalitate
materialǎ, albul obţine avantaj de spaţiu clar (Ch3, etc).
La aprecierea continǎrii jocului se poate constata: cu
cât se apropie mai mult finalul, cu atât conteazǎ mai
mult poziţia rea a nebunului din g6.
Pânǎ la sfârşit este, ce-i drept, încǎ o cale lungǎ. Albul a rǎmas, evident, în urmǎ
cu dezvoltarea şi trebuie sǎ se preocupe mai întâi de activarea figurilor sale.
11…Cd7 12.Cb3 Dc7 13.Ch3 0-0-0 14.Nf4 Nd6 15.Dh2 Cf8 16.0-0-0 Ce6
17.Nxd6 Txd6 18.Nc4 Ce7 19.Cf4 Cxf4 20.Dxf4 Tdd8 21.Dxc7+ Rxc7 22.c3 The8
23.Cc5 Cc8 24.Cd3 Cd6 25.Nb3 Te3 26.Cf4 Tde8 27.Thg1 T8e7 28.Tdf1 Ce4 29.Nd1
Rd6 30.Nf3 c5 31.dc+ Rxc5 32.Cg2 Td3 33.Cf4 Td8? ( mai bine ar fi fost 33…Te3) Loginov-Kurlianşciuk
34.Td1 Ted7 35.Txd7 Txd7 36.Td1 Txd1+ 37.Rxd1 Cd6 Daugavpils 1976

Dupǎ o luptǎ grea, albul a obţinut mult.
Nǎzuinţele sale din deschidere s-au realizat. Negrul şi-a
supraapreciat poziţia şi a evitat repetarea mutǎrilor
(33…Te3). Acum înfrângerea sa este, deja, pecetluitǎ,
albul având practic în plus nu numai o figurǎ, ci şi
pionul c3.
38.Rc2 a5 39.a4 Rb6
Retragerea regelui se bazeazǎ pe urmǎtoarea idee: pentru a aduce nebunul în joc,
trebuie sǎ se joace f7-f6, de aceea acesta trebuie sǎ fie apǎrat prin Ce7. Mutarea imediatǎ
39…Cc8 eşueazǎ, fireşte, dupǎ 40.Nxb7, la fel şi 39…b6? ar fi o capcanǎ: 40.Cd3+ Rc4
41.b3 mat.
Dacǎ nebunul negru s-ar afla, undeva, în
libertate, de exemplu pe câmpul f1, pionul în plus abia
dacǎ i-ar mai asigura albului victoria.
57.f5!
Din aceastǎ încercuire nu existǎ scǎpare.
57…Nh7
Albul nu ar nici o dificultate în cazul unei mutǎri a regelui: 57…Rf8 58.Rh6 Re8 59.Rg7.
58.g5 fg

40.Rd3 Rc7 41.Rd4 Cc8 42.b4 ab 43.cb Ce7 44.a5 f6 La 58…Ng8 albul are de ales între 59.g6 şi 59.gf+ Rxf6 60.Rh6.

În sfârşit, nebunul a avut ocazia sǎ se informeze asupra evenimentelor de pe tablǎ! 59.Rxg5 Ng8 60.e5 Nh7 61.Ne4! Ng8
Totuşi, pentru o intervenţie eficace este deja prea târziu. Uşor este pentru alb şi dupǎ: 61…f6+ 62.ef+ Rf8 63.Nd5 Re8 64.Ne6.

45.gf gf 46.Rc5 Nf7 47.b5 Rc8 48.b6 şi negrul a cedat. 62.f6+ Rh8 63.Rh6 Nh7

Lupta pentru nebunul "bun" şi cel "rǎu" începe, în mod obişnuit, încǎ din stadiul Ultima şansǎ. Poate cǎ albul ia nebunul…
timpuriu al deschiderii. Urmeazǎ un exemplu din Apǎrarea Olandezǎ.
1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 f5 64.e6! fe 65.f7 şi negrul a cedat.
S-a început cu Gambitul Damei, dar prin intervertire de mutǎri s-a ajuns la un
"olandez". Urmǎrim acum partida Schlechter-Johner (Berlin 1905). Halibeili-Volovici
4.Cf3 c6 5.Nf4 Nd6 6.e3 Cf6 7.Nd3 Dc7 8.g3! Moscova 1964
Lanţul pionilor negri s-a fixat pe câmpurile albe, de aceea Schlechter joacǎ la
blocarea nebunului advers de câmpuri albe. Aici albul urmǎreşte urmǎtorul plan: aducerea
8…0-0 9.0-0 Ce4 10.Db3 Rh8 11.Tac1 Nxf4 12.ef Df7 13.Ce5 De7 14.Nxe4! fe regelui la g5, legând astfel regele advers de apǎrarea
15.f3 ef 16.Tce1 Dc7 17.Da3! pionului f7, pentru cǎ altminteri se ameninţǎ un
Albul şi-a realizat cu succes planul. Nebunului negru din c8 i s-a luat orice sacrificiu de nebun (Nxc5) şi pǎtrunderea regelui
perspectivǎ şi negrul are mari dificultǎţi în menţinerea jocului activ al figurilor sale. (Rg5-h6-g7). În etapa urmǎtoare nebunul merge la c1,
pentru a sprijini de acolo înaintarea a2-a4.
În Apǎrarea Francezǎ, dupǎ: 1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.e5, negrul mutǎ adesea Dupǎ aceasta sunt posibile douǎ variante: dacǎ
4…b6 pentru a schimba nebunul sǎu de campuri albe. Lanţul sǎu de pioni, care este negrul ia en passant (b4xa3), atunci regele alb şi
stabilizat pe câmpuri albe, îi ordonǎ un asemenea mod de acţiune. Acesta este un nebunul pǎtrund în dispozitivul acestuia.
exemplu pentru o modalitate de joc activǎ încǎ de la primele mutǎri. O analogie o gǎsim
în finalul urmǎtor.
Dacǎ negrul nu ia, nebunul alb se reîntoarce la e3, pionul a leagǎ regele de
supravegherea lui şi urmeazǎ un sacrificiu de nebun la c5.

75
 34.Rf3
Mat în trei mutǎri
Albul ar fi putut aici sǎ strice totul: 34.Rf4 Nh6+ 35.Rf3 Nxe3 36.Rxe3 Rd7
37.Rf4 Re8 38.Rg5 Rf8 39.Rg8, cu remizǎ. Ideea spiritualǎ a acestei probleme are ca punct
culminant o variantǎ surprinzǎtoare: 1.Cf5! Nxh8 (la
34…Rd7 35.Rg3 Rc8 36.Rh4 Rd7 37.Rg5 Rc8 38.Nc1 Rc7 39.a4 ba (e.p.) 1…Ne1 urmeazǎ 2.Ng7+) 2.Cg7!! Nxg7 3.Nxg7 mat.
40.Nxa3 Rd7 41.Nb2 Rc7 42.Nc3 Rb6

Planul programat a fost realizat.

43.Rf4 Ra6 44.g5 şi negrul a cedat. Mat în trei mutǎri.

Regele advers ajunge la a4 fǎrǎ nici o rezistenţǎ, sprijinǎ manevra nebunului
(Nc3-a5-d8-e7) şi apoi pǎtrunde decisiv (Ra4-a5-b6).
Prezentǎm în continuare un episod pe tema nebunilor de culori diferite:
Minoghina-Grosz
Moscova 1979
La mutarea 1.Tg2 nebunul, încǎ, s-ar mai putea
descurca: 1…Ne1 2.Th8 Nh4!
Calea corectǎ este 1.Th8! Nxh8 (se ameninţǎ
2.Tg1 mat, în timp ce 1…Nd4 nu este o apǎrare
suficientǎ din cauza 2.Tg2) 2.Tg7!! (la orice altǎ
mutare a turnului negrul ar rǎspunde 2…Ne5) 2…Nxg7
3.Cg3 mat.

La prima vedere s-ar pǎrea cǎ negrul poate sǎ

menţinǎ poziţia. El dispune de mutǎri de aşteptare cu
regele la e6 şi f7, iar în cazul Rc5-d6 nebunul a4
reintrǎ în joc. Poate însǎ acesta, într-adevǎr, sǎ se
elibereze?

55.b3!! cb
Dupǎ 55…Nxb3 56.Rxb5, pionul "a" decide
repede partida.

56.Nb2!

Imaginea luptei s-a înviorat repede. Nebunul este pat şi lupta se terminǎ dupǎ
puţine mutǎri.

56…Re6 57.g4 b4 58.ab Ne8 59.b5 şi negrul a cedat.

În continuare, încǎ douǎ miniaturi amuzante.

76
 Partide scurte Apǎrarea Spaniolǎ
Steiner-Capablanca
Douǎsprezece mutǎri nu sunt multe. Câteodatǎ, se reuşeşte sǎ se captureze chiar Budapesta 1929
un nebun important.
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 d6 5.d4 b5 6.Nb3 Cxd4 7.Cxd4 ed 8.Dxd4?
Gambitul Damei O acţiune negânditǎ. Un joc bun promitea 8.c3 (nu însǎ 8.0-0 c5 9.c3 c4 10.Nc2 d3).
Lanu-Halik
Viena 1932 8…c5 9.Dd5 Ne6 10.Dc6+ Nd7 11.Dd5 c4

1.d4 Cf6 2.Cf3 c5 3.Nf4 cd 4.Cxd4? e5! 5.Nxe5 Da5+ şi albul a cedat.

La un turneu de cel mai înalt rang – campionatul mondial de juniori – s-a produs o
astfel de senzaţie în deschidere.
Albul a cedat.
Apǎrarea Francezǎ
Hansen-Rodes
Dortmund 1980

1.e4 e6 2.d4 d5 3.ed ed 4.Cf3 Nd6 5.c4 Ce7?? (jucat mecanic, dar fatal) 6.c5
Apǎrarea Indiana Nimzovici
Botvinnik-Sorokin
Leningrad 1933
1.c4 Cf6 2.Cc3 e6 3.d4 Nb4 4.Dc2 d5 5.cd ed 6.Ng5 Dd6

Negrul a cedat. Mai sigur este planul h7-h6, 0-0, c7-c6, Cb8-d7, etc.

7.e3 Ce4 8.Nf4 Dg6

Întinde o cursǎ simplǎ: 9.Nxc7 Cxc3 10.Dxg6 Ce4+ şi 11…hg.

9.Db3! c5 10.f3 Cxc3

Gambitul Central
Abt-Inkol Jucând 10…Cf6, negrul putea aici sǎ se limiteze doar la pierderea unui pion.
Ontario 1979
11.bc Na5 12.Nxb8!
1.e4 e5 2.d4 ed 3.Nc4 Cf6 4.e5 d5 5.Nb3? Negrul a cedat. Dacǎ se ia nebunul b8, se pierde cel de la a5.
Albul trebuia sǎ dea şah. Atunci 5…c6 ar fi fost rǎu din cauza 6.ef cb 7.De2+, de Apǎrarea Spaniolǎ
aceea negrul nu ar fi avut de ales decât sǎ mute nebunul sau calul; în acest caz albul ar fi Hort-Şeliadinov
recâştigat repede pionul. Havana 1967

5…Ce4 6.Cf3 Nb4+ 7.Cbd2 0-0 8.Cxd4 Nxd2+ 9.Nxd2 c5 10.Cf3 c4 11.Na4 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Nxc6 dc 5.0-0 f6 6.d4 ed 7.Cxd4 c5 8.Cb3 Dxd1
b5! 12.Nxb5 Db6 Txd1 Nd6 10.Ca5 Ng4?

Dupǎ ce a desenat "Ursa Mare" (f1-c4-b3-a4-b5) nebunul se stinge acum lipsit de Desigur, aceastǎ mutare a fost gǎsitǎ la analiza de acasǎ. Cine putea însǎ bǎnui cǎ
glorie. Albul a cedat. ea îl va duce pe negru la propria-i catastrofă?
77
 11.f3 0-0-0 Studii
Negrul miza pe 12.fg Nxh2+ 13.Rxh2 Txd1 14.Cc3 Te1 15.b3 h5 cu joc neclar, dar… Am selectat douǎsprezece poziţii în care, în moduri diferite, se poate captura un
nebun. În fiecare situaţie albul câştigǎ.

STUDIUL 13 STUDIUL 14

12.e5! şi negrul a cedat.

Deschiderea Englezǎ
Petrosian-Ree
Wijk aan Zee 1971

1.c4 e5 2.Cc3 Cf6 3.Cf3 Cc6 4.g3 Nb4 5.Cd5 Cxd5 6.cd e4?
STUDIUL 15 STUDIUL 16
Aceasta este mutarea care, deja, aduce pierderea. Corect era 6…Cd4, pentru cǎ
luarea pionului ar fi fost nefavorabilǎ din cauza 7.Cxe5 De7 8.f4 (la 8.Cd3 negrul se
“mulţumeşte” cu 8…Cf3 mat!) 8…d6 9.Cd3 De4; sau 7.Cxd4 ed, şi negrul poate lupta
pentru egalitate.

7.dc ef 8.Db3!

Negrul a cedat, cǎci nebunul nu mai poate fi

salvat. Mutarea 8…a5 este respinsǎ prin riposta
prozaica 9.a3. O mutare a nebunului nu este posibilǎ
din cauza 9.cb.
STUDIUL 17 STUDIUL 18

Apǎrarea Francezǎ
Ţeşkovski-Schofman
Kiev 1969

1.e4 e6 2.Cc3 d5 3.Cf3 d4? (prea devreme) 4.Ce2 Cc6 5.c3! e5 6.cd ed 7.Da4
Nc5 8.b4! Nxb4

Acum albul atacǎ pe rând calul şi dama, ţinta sa principalǎ fiind însǎ nebunul din b4.

9.Cexd4 Ce7 10.Nb5 Dd6 11.e5 Dc5 12.Cb3! şi negrul a cedat.

78
 7.5. Soarta grea a turnurilor
STUDIUL 19 STUDIUL 20
Pe vremea şatranj-ului, turnul era cea mai importantǎ piesǎ de pe tablǎ. Mai târziu
însǎ, pe primul loc a trecut dama. Nebunul a câştigat şi el în iuţealǎ. În şahul modern, în
deschidere, turnurile moţǎie, de obicei, în spatele unui gard viu de pioni. Totuşi, când
jocul se deschide, ele devin periculoase. A le exclude din joc, fie chiar şi pentru puţin
timp, înseamnǎ adesea, deja, un mare succes.
Înainte de a trece la astfel de exemple, vrem sǎ vedem un caz în care turnul, care
altminteri acţioneazǎ destul de greoi, nu este depǎşit în virtuozitate şi danseazǎ pe tablǎ
temerar, aidoma unui alergǎtor de slalom.

A.Mazukevici 1980 - Mat în 15 mutǎri

1.Th3+ Rg5 2.Th5+ Rf4 3.Tf5+ Re3 4.Tf3+

Rd4 5.Td3+

Un punct de întoarcere cunoscut! De aici turnul

STUDIUL 21 STUDIUL 22 porneşte pe drumul sǎu. Acum el alungǎ regele advers
în faţa sa.

5…Rc5 6.Td5+ Rb6 (la 6…Rb4 urmeazǎ

7.Tb5 mat) 7.Tb5+ Rc7

Uşor de înţeles este varianta 7…Rxa6 8.Tb8+ Ra5 9.edD+ Cxd8 10.b4+ Ra4
11.Nb3 mat.

8.Tb7+ Rd6

Este evident cǎ regele nu vrea sǎ meargǎ la c8 sub nici un chip, cǎci acolo ar fi dat
mat imediat prin 9.Ne6. Acum el continuǎ cǎlǎtoria sa în direcţia opusǎ.

STUDIUL 23 STUDIUL 24 9.e8C+! Rc5 10.Tb5+ Rd4 11.Td5+ Re3 12.Td3+ Rf4

Nu se reuşeşte sǎ se ascundǎ în spatele pionului c2: 12…Re2 13.Tf3+ Rd1 14.Tf1 mat.

13.Tf3+ Rg5 14.Tf5+ Rh4 (felicitǎri pentru reântoarcere!) 15.Th5 mat.

Prezentǎm acum exemple în care turnul este scos din joc, pe rând, de toate figurile.

79
 M.Kliazkin 1924 – Albul câştigǎ Golovko-Orlov
Moscova 1961
Cum este uşor de observat, 1.ab nu duce la
succeas. Totuşi, existǎ o continuare mai vicleanǎ. Turnul alb de la h3 este rǎu plasat. Pentru a
câştiga, negrul are nevoie doar sǎ-şi îmbunǎtǎţeascǎ
1.c7! Rxc7 poziţia figurilor sale.

Acum calul cade cu şah. 31…Rg6 32.Nd2 Rg5 33.Nc1

2.ab+ Rxb8 3.b7! La 33.Ne1 negrul intenţiona sǎ înainteze cu f5-f4:

33…Rg4 34.Rg2 Th8 35.Nd2 Tf8 36.Ne1 Ng5 37.Nd2
f4 38.ef Txf4! 39.Nxf4 Nxf4 40.d5 ed 41.e6 Ng5
Tragicomicul poziţiei negrului constǎ în aceea cǎ acesta, deşi aflat în avantaj cu 42.Te3 Rf5, cu câştig.
un turn întreg şi, pe desupra, şi la mutare, trebuie totuşi sǎ depunǎ armele.
33…Rg4 Rg2 Nxb4! 35.ab
Urmeazǎ câteva exemple în care pionului îi revine, din nou, rolul principal.
Foarte bine s-ar preta la tema noastrǎ 35.cb c3! şi toate figurile albe sunt complet
neajutorate.
Bronştein-Porath
Turneu Interzonal 1964 35…Th8 36.Na3

S-ar pǎrea cǎ albul nu ar avea motive sǎ-şi facǎ La 36.Nb2 negrul are de ales între 36…Ta8 37.Na3 Ta7 şi 36…a3 37.Nxa3 Ta8.
griji deosebite, la 32…Rg6 el are, totuşi, la dispoziţie
rǎspunsul 33.g4. 36…Ta8 şi albul a cedat.
Mazukevici-Borodin
32…h5! 33.Txf5 Rg6 34.Tf4 f5 Partidǎ prin corespondenţǎ 1965

Cu preţul unui pion albul a reuşit – chiar dacǎ nu pentru Urmeazǎ un caz foarte dificil.
multǎ vreme – sǎ izoleze turnul advers. Albul întreprinde
imediat toate mǎsurile pentru eliberarea captivului, totuşi 31.a5 Ta6 32.b4
pentru aceasta este nevoie de ceva timp.
Albul a reuşit sǎ izoleze într-un mod exemplar turnul
35.h3 Txc5 36.Txc5 Txc5 37.g4 fg 38.hg h4 advers din joc. Planul sǎu de câştig urmǎreşte:
schimbul turnului din e6, activarea turnului c5 şi
Este adevǎrat, turnul şi-a recǎpǎtat libertatea, dar între timp negrul a obţinut un aducerea regelui pe câmpul tocmai eliberat de acesta.
pion liber. Relizarea acestor idei nu este simplǎ; dacǎ pot
fi aduse la îndeplinire, partida este câştigatǎ.
39.Tf8 Rg7 40.Tf4 Tb5 41.Rc3 Rg6 şi albul a fost nevoit sǎ capituleze.
32…Re7 33.Te3! Rd6 34.Re2 h6 35.Txe6+ Rxe6

La 35…fe urmeazǎ imediat 36.f4. Dupǎ posibila continuare 36…e5 37.fe+ Rxe5
38.Re3 g5 39.g4 Rd6 40.Rd4 Re6 41.Tc3 Rd6 42.h3 Re6 43.Rc5, ideea câştigǎtoare
susmenţionatǎ ar fi realizatǎ în mod ideal.

36.Re3 Re5 37.f4+

80
 Dupǎ mutǎrile din continuare 37…Rf5 38.Rf3 Re6 39.h3 Rf5 40.g4+ Re6 41.Re3
Rd6 42.Rd4, situaţia negrului era fǎrǎ speranţǎ.
În exemplul urmǎtor (poziţia este asemǎnǎtoare ca structurǎ celei de dinainte)
contraşansele negrului sunt pe deplin suficiente. Ele trebuie doar gǎsite.
Turnul, lovit de soartǎ, schimbǎ foaia!
48…Rxa4 Rc3 49.Td7 e3 50.f7 e2 51.f8D e1D 52.Dg7+
Dupǎ 52.Dxc5? Dd1+ albul ar putea chiar sǎ şi piardǎ.

Ivkov-Bauer 52…Rc2 53.Dg2+ d2 54.Dg6+ Rb2 55.Dg7+ Ra2 56.Dg2 Dd1+ 57.Ra5 Da1!
Belgrad 1980 58.Txd2+ Rb3+ 59.Ta2 Dxa2+, remizǎ.

Negrul are un contrajoc clar: regele albului Cazul în care un cal este mai tare decat un turn este ilustrat de urmǎtorul exemplu.
trebuie sǎ apere pionul a4; turnul acestuia penduleazǎ Peresipkin-Cehov
între apǎrarea pionului d3 şi atacul asupra pionilor f6 Minsk 1976
şi f7.
În aceastǎ poziţie perspectivele celor douǎ pǎrţi
42.Th3+! sunt aproximativ egale. Pentru a-i da cumva de lucru
adversarului, albul a jucat:
Alegerea corectǎ! Nerǎbdǎtoarea 42.Th6 ar fi dus doar
la remizǎ, dupǎ: 42…Rxd3 43.Txf6 23.a3!

Rxe4 44.Txf7 Rf4 45.f6 Rf5 46.Tf8 e4 47.f7 Rf6 48.Te8 Rxf7 49.Txe4 Rf6 50.Te1 Rf5 Urmǎtorul rǎspuns este normal, dar fals.
51.Ta1 Re4 52.Rc3 Re3, pentru cǎ albul nu ar mai fi în stare sǎ hǎrţuiascǎ regele advers.

42…Rd2
23…Nb2?
În cazul 42…Re2 albul îşi forţeazǎ, totuşi, adversarul cu 43.Tg3 sǎ meargǎ cu
Mutarea preventivǎ 23…f5 ar fi neutralizat toate ameninţǎrile.
regele la d2, cǎci dupǎ 43…Rf2 apare o nouǎ şansǎ: 44.Tg8 Re2 45.Td8 Re3 46.Td7 c6
47.Ra3! Re2 48.d4!! Asupra acestor variante vom reveni.
24.Cd6! Negrul a cedat. Este drept, turnul nu se mai poate salva din "dinţii"
Ce ar urma însǎ la 42…Rd4? În acest caz, lupta s-ar termina dupǎ douǎ mutǎri;
furculiţei calului (25.Ce8+), dar cum trebuie el sǎ se apere în faţa atacului modestului
43.Tg3 c6 44.Th3 şi negrul trebuie sǎ cedeze turnul a5.
pion?
43.d4!! ed
Un exemplu tipic pentru ilustrarea superioritǎţii unui cal asupra nebunului l-a
realizat Savon într-un turneu în Kiev (1978).
Dupǎ 43…cd este liberǎ calea spre turn: 44.Rb4. Posibil ar fi atunci 44…Txa4+
45.Rxa4 d3 46.c5 Rc2 47.c6 d2 48.Th1 d1D 49.Txd1 Rxd1 50.Ra5 Re2 51.Rxa6 Re3
Pentru calitate albul are drept compensaţie doar
52.Rb7 şi albul este mai rapid.
un pion, totuşi, calul stǎ atât de bine la b6, încât Savon
gǎseşte o minunatǎ cale de câştig.
44.e5 fe 45.f6
32.Nxe6!
Mai departe partida a continuat :45…Re2 46.Th7 d3 47.Txf7 e4 48.Td7 e3 49.f7
d2 50.f8D şi albul a câştigat repede.
Vechea reţetǎ: figurile de prisos trebuie
schimbate.
Ideea salvatoare în aceastǎ poziţie a gǎsit-o maestrul iugoslav Marici:

45…d3! 46.Th7 e4 47.Txf7 Txa4!!

32…Rxe6 33.b4 a5
81
 Altfel, albul joacǎ 34.a4 şi închide definitiv turnul. Dontşenko-Junev
Moscova 1984
34.b5 a4 35.a3 h6 36.h4 Ta5 37.Rb4 Ta7 38.g3!
La prima vedere s-ar pǎrea cǎ albul ar fi în
Albul ar fi putut sǎ ia pionul a4, însǎ ar fi fost o decizie superficialǎ; dupǎ aceasta avantaj, pentru cǎ turnul sǎu este plasat mai bine decât
turnul ar fi obţinut libertatea. Acum însǎ, negrul este în zugzwang: 38…Rf7 39.Cc8! Ta8 cel advers. Totuşi, la o analizǎ mai detaliatǎ, rezultǎ cǎ
40.Cd6+ şi 41.Cxb7; 38…Rf6 (38…Re7 39.Cc8+) 39.Cd5+ Rf7 40.Cc7!; 38…h5 39.Rc3 negrul are bune contraşanse, de exemplu: 28.b4 Ca6
Ta5 40.Rc4 Ta7 41.Rb4 şi negrul este, din nou, la strâmtoare. sau 28.f4 ab+ 29.ab Nxg4 30.Cxg4 Ce6. Aşa ar fi
trebuit sǎ continuie albul.
38…g5 39.hg hg 40.fg
28.Nxe6 ab+ 29.ab Cxe6 30.Rb2
Un pion s-a pierdut fǎrǎ contraşanse.
Dupǎ 40…Rf7 41.Cc8 Ta8 42.Cd6+ Re6 43.Cxb7 Tg8 44.b6 Txg5 45.Ca5 Txg3
46.b7, negrul a cedat. S-ar pǎrea cǎ dupǎ aceastǎ mutare normalǎ ar lua naştere o poziţie în care albul
poate încercui turnul.
Procedeul de câştig tocmai demonstrat este folosit în mod convingǎtor şi în
30…Cd8!
urmǎtoarea secvenţǎ de partidǎ.
Aşa repede merge! Pentru turnul din b8 orice ajutor soseşte prea târziu.
Radulov-Westerinen
Helsinki 1972 31.Cg4 Rd7 32.Ce5+ Rc7 33.Txd8 Rxd8
Calul supravegheazǎ destul de bine turnul negru În partidǎ a mai urmat: 34.Cxf7+ Re7 35.Ce5 Rf6 36.Cd3 Ta5 37.c5 Ta8 38.Rc3
din b7. Th8 39.Rb4 Txh4+ 40.Ra5 Th3 şi albul a cedat.

29.f5 e5 Caii au triumfat asupra turnurilor şi în partide mult mai dificile.

Şanse clare de câştig ar fi avut albul dupǎ Gabrindaşvili-Ioseliani

29…ef 30.Ce7+ Nxe7 31.Txe7, cu dublarea în Tbilissi 1980
continuare a turnurilor Tdd7.

30.b4! Valorificarea superioritǎţii de pioni nu ar fi aşa

de uşoarǎ, dacǎ…
Acum la 30…b5 se poate rǎspunde cu 31.c5!
45…Te4? 46.Ce3
30…Rg7 31.Te4 h5 32.h4 Tg8
… albul nu ar avea, practic, o figurǎ în plus.
Calea directǎ spre victorie ar fi constat acum în 33.Tg1! Rh6 34.g4, dupǎ care Mai este nevoie doar de un joc exact.
activul turn negru ar fi fost schimbat.

46…Rc7 47.Re2 Tg5 48.Rd2 Tg7 49.Tb1 Cf8 50.Tf1 Ch7 51.Rd3 Cg5 52.Th6
Rc6 53.Tff6 Rd7 54.Thg6!

Metoda verificatǎ: ultimii luptǎtori activi ai adversarului sunt schimbaţi.

82
 54…Txg6 55.Txg6 Cf3 56.Tf6 Cg5 57.Tf8 Rc6 58.Re2 Ch3 59.Tc8+ Rd7
60.Th8 Cg5 61.Th5 Cf7 62.Th7 Re8 63.Rd3 Cg5 64.Tb7 Cf3 65.Txb6 Ce1+ 66.Rd2
Cf3+ 67.Re2 Cg1+ 68.Rd3 şi negrul a cedat.
Am ajuns acum la tema cal contra nebun. Pentru introducere, prezentǎm douǎ
exemple analoage.
Apǎrarea Indiana Damei
Speelman-Short
Hastings 1984
1.Cf3 Cf6 2.c4 b6 3.Cc3 Nb7 4.d4 e6 5.e3 Ne7 6.Nd3 c5 7.0-0 cd 8.ed d5 9.cd
Cxd5 10.Cxd5 Nxd5 11.Ce5 0-0 12.Dh5 f5 13.De2 Cd7 14.Cc6 De8 15.Nf4 Nf6
16.Tac1 Dg6 17.g3 Tfe8 18.Cb4 Ne4 19.Nxe4 fe 20.Tc7 Cf8 21.Cc6 Tac8 22.Txc8
Txc8 23.Tc1 Rh8 24.Tc3 Ta8 25.Da6 De8 26.Db7 Cd7
27.Cb8! şi negrul a cedat.
Gambitul Damei
Smâslov-Toluş
Moscova 1961
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 d5 4.g3 c5 5.cd Cxd5 6.Ng2 Cc6 7.0-0 Ne7 8.Cc3 Cxc3
9.bc 0-0 10.Tb1 Da5 11.Db3 Td8 12.Nf4! cd 13.Cxd4 Cxd4 14.cd Txd4 15.Nxb7
Nxb7 16.Dxb7 Dd8.
17.Nb8! şi negrul a cedat.
Închiderea turnului într-un colţ, fie şi numai
pentru doar câteva mutǎri – înseamnǎ, deja, în multe
cazuri, încheierea partidei.
Tal-Aronson
Moscova 1957
Datoritǎ nebunului sǎu, negrul reuşeşte sǎ ţinǎ,
temporar, turnul a1 departe de joc. Prin aceasta, el
obţine o superioritate materialǎ pe aripa regelui (ce
este drept, la fel de vremelnicǎ).
26…Nb1! 27.Ne5 Ce6 28.Dd6 Df5 29.Nf4
Cg5 30.Db4 Ne4
Preţ de trei mutǎri turnul a lipsit din joc. În acest rǎstimp negrul a putut sǎ
intervinǎ în luptǎ cu calul sǎu. Confruntarea s-a terminat, dupǎ cum urmeazǎ:
31.Nxe4 Txe4 32.Tf1 Te2 33.Dd6 Txa2 34.Dd5 Dc2 35.c5 Td8 36.Nd6 Te8 şi
albul a cedat.
În urmǎtoarele douǎ partide turnurile au fost atacate în mod de-a dreptul
miraculos.
Izvoşcicik-Govaşelişvili
Odessa 1975
Rezultatul partidei depinde de reuşita albului de
a menţine intact pionul sǎu din a4. La prima vedere
aceastǎ întreprindere nu pare a fi posibilǎ, totuşi…
35.Tcb1! Cxa4 36.Tb5
Dacǎ turnul a5 ar putea sǎ se retragǎ doar cu un câmp!
Aşa însǎ el se aflǎ în capcanǎ.
Se ameninţǎ 37.Txa5 Txa5 38.Txa4. Nici 36…Txb5 37.Nxb5 Ta5 nu mai
salveazǎ calul, din cauza 38.Nxa4, de aceea negrul sacrificǎ o calitate. Aceasta însǎ nu
are darul decât sǎ tergiverseze înfrângerea.
36…Txc6 37.Txa5 Cc3 38.Te1 Tc7 39.Te8 Td7 40.Taa8 f5 41.Tg8+ Rf6
42.Ta6+ Re5 43.Txh6 fg 44.Th5+ f5 45.hg Ce2+ 46.Rf1 Cd4 47.gf Cxf5 48.Tf8. Calul
este pierdut, de aceea negrul a cedat.
83
 Füster-Balogh Petrov-Journoud
Budapesta 1964 Paris 1863

Albul are un turn mai puţin, totuşi aici acest

Albul are un pion în plus, dar se bucurǎ puţin lucru nu deranjeazǎ mai departe. Turnul h8, care nu
de acesta. Dupǎ: face decât sǎ-şi incomodeze propriul rege, nu-l putem
privi, de asemenea, ca o unitate de luptǎ pe deplin
30…Db2!, el a cedat, cǎci unul din turnuri a disponibilǎ.
cǎzut în capcanǎ.
18….Cf3+
Uneori se întâmplǎ, deja, ca şi regele sǎ
"pescuiascǎ" un turn pe diagonalǎ. Nu existǎ nici o posibilitate de a apǎra punctul f7.

Alehin-Yates 19.Rf2 Cxe5 20.de Nf5 21.Cf6+

Londra 1922
La alegerea dintre mai multe mutǎri atrǎgǎtoare, n-ar trebui uitat cǎ, la orice
greşealǎ, ghemul figurilor adverse de pe flancul regelui se poate uşor desface. Atunci,
Turnurile albe stǎpânesc pe deplin linia a însǎ, ar decide rezultatul partidei turnul din h8, acum încǎ blocat.
şaptea. Se ajunge la un final "încoronat".
21….Nxf6 22.ef Cd7 23.Nxd7 Nxd7
37.Txg7! Txf6 38.Re5

Turnului nu i se mai oferǎ nici o salvare, de Aici albul a deviat de la calea corectǎ şi a
aceea negrul a cedat. mutat: 24.Te1? Te8 25.Txe8+ Nxe8 26.Rg3. Remiza
este sigurǎ, dar nu mai mult. Dupǎ 26….Nd7 27.c4 a5
28.a3 a4 29.c5 Nc8 30.d6 cd 31.cd Nd7 32.Rf4 Ne6
Makarov-Sehodanov 33.Rg3 s-a încheiat armistiţiul.
Moscova 1979 Acolo, însǎ, se putea câştiga! Urmǎriţi:

Dacǎ negrul s-ar fi retras la c2, el ar fi pǎstrat 24.Th1 Nf5

şanse de remizǎ. Criza de timp l-a atras însǎ pe cǎi
greşite.
37…Th4+ 38.Rg3 Txh5 39.f4!
Sfârşitul a sosit. Turnul este prins în capcanǎ,
cǎci împotriva nimicitoarei 40.c4 nu mai existǎ
scǎpare.
Împotriva mutǎrii 25.Th5.
25.Te1!
Esenţial este sǎ se ocupe coloana, pionii nejucând acum nici un rol. La 25….Nxc2,
câştigǎ nu numai 26.Tc1 Nf5 27.Txc7 Tc8 28.Txb7 (28.Txc8+ Nxc8 duce doar la
remizǎ), ci şi 26.Te7 Tc8 27.Rg3 Nf5 28.Rf4 Ng6 29.Rxg4. În continuare regele merge
la e5 şi, dupǎ d5-d6, pǎtrunde la pionii de pe flancul damei.
Câteva sisteme de deschidere sunt aplicate cu scopul fǎţiş de a închide turnul
advers într-unul din colţuri. În Apǎrarea Sicilianǎ, aceasta se întâmplǎ, de exemplu, în
varianta: 1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4 cd 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 g6 6.f4. Aici negrul trebuie sǎ joace
exact (6…Cc6), cǎci dupǎ 6….Ng7 ajunge foarte repede în dificultate: 7.e5 de 8.fe Cd5
(la 8….Cg4 este neplǎcut 9.Nb5+, cǎci nu merge 9….Rf8, din cauza 10.Ce6+!) 9.Nb5+
Rf8 10.0-0. La 10….Nxe5, urmeazǎ 11.Cxd5 Dxd5 12.Nh6+ Rg8.

84
 13.Cf5!
Într-adevǎr, negrul a luat calitatea, dar
Nenumǎrate partide au fost deja încheiate cu desfǎşurarea forţatǎ nu s-a terminat încǎ.
acest salt al calului. Cine nu voia sǎ cedeze cu nici un
chip, a trebuit sǎ vadǎ matul: 13…Dc5+ 14.Ne3 Dc7 14.Nh6+ Rg8 15.Tf1 f6 16.Ne8!
15.Ch6+ Rg7 16.Txf7 mat.

Prezentǎm acum o altǎ versiune a Sistemului Dragonului: 1.e4 c5 2.Cf3 d6 3.d4

cd 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 g6 6.Ne3 Ng7 7.Nc4 Cc6 8.f3 Db6!?
Negrul alege aici, de obicei, 8….Nd7 sau 8….0-0, dar şi îndrǎzneaţa 8….Db6!?
nu este jucatǎ rar. Albul trebuie acum sǎ accepte provocarea.
9.Cf5 Dxb2 10.Cxg7+ Rf8 11.Cd5 Cxd5 12.Dxd5 Dxa1+ 13.Rf2 Df6
Abia acum este totul clar. Matul la f7 este
Aşa s-a dezvoltat lupta în partida Golonişcev-Lohanin (Kaluga, 1968). La
inevitabil.
13…Dxg7, albul ar fi rǎspuns 14.Nh6!
14.Nh6 Rg8 15.Ce8 Dd4+ 16.Dxd4 Cxd4

Turnul şi regele sunt închişi. Poate albul sǎ Partida Vienezǎ

exploateze aceastǎ împrejurare? El reuşeşte şi chiar Nielsen-Jensen
foarte frumos! Herning 1926
17.Cc7 Tb8 18.Td1 Cc6 19.Txd6! ed 20.Ce8 şi
negrul a cedat. 1.e4 e5 2.Cc3 Cf6 3.f4 ef? 4.e5 Cg8 5.Nc4 d6 6.Cf3 c6 7.ed Nxd6 8.0-0 Ce7
9.Cg5

Regele inamic trebuia sǎ fie menţinut în centrul tablei (în cazul 9…0-0 urmeazǎ
10.Dh5).
Apǎrarea Pirc-Ufimţev
Stakovic-Hechler 9…Cd5 10.Te1+ Rf8 11.Dh5 g6 12.Dh6+ Rg8 13.Cxd5 Nf8 14.Te8! şi negrul a
Germania 1955 cedat.

1.e4 d6 2.d4 g6 3.Cc3 Ng7 4.f4 c5 5.d5 Cf6 6.e5 de 7.fe Cg4 8.Nb5+ Rf8 9.e6! Jocul celor doi cai
Nxc3+ 10.bc Nxe6?! Maróczy-Vidmar
Liubliana 1923
Negrul a calculat totul precis, pânǎ la câştigul turnului.
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Cf6 4.d4 ed 5.0-0 Nc5 6.e5 d5 7.ef dc 8.Te1+ Ne6
11.de Dxd1+ 12.Rxd1 Cf2+ 13.Re2 Cxh1 9.Cg5 Dd5 10.Cc3 Df5 11.Cce4

A apǎrut o situaţie cunoscutǎ a atacului Max-Lange. Mai multe generaţii de jucǎtori au

despicat deja, "firul în patru" al acestei poziţii. Cel mai bine pare a fi 11…0-0-0, pentru a
îndepǎrta regele din centru.

85
 11…Nf8 12.Cxf7! Rxf7 13.Cg5+ Rg8 Turnul din h1 este pierdut. De fapt, dupǎ 9.Txh2 el este apǎrat, dar aceasta este o
concluzie falsǎ.
Nici optimista 13…Rg6 nu aduce echilibrul: 14.Cxe6 gf 15.g4 Da5 16.Nf4 Te8
17.Df3 cu ameninţarea 18.Nxc7. 9.Txh2 Da5+ 10.c3

14.g4

Întinde capcana 14…Dxg4+ 15.Dxg4 Nxg4 16.f7 mat. Cel mai rezonabil ar fi fost 10…..Dxe5+!! 11.de gh şi albul a cedat.
14…Dg6. Dupǎ 15.Txe6 (la 15.fg urmeazǎ 15…Nd5!) 15…gf 16.Df3 Rg7 17.Nf4, nu ar
fi fost mai puţin adevǎrat cǎ tot şansele albului ar fi fost ceva mai bune, dar şi jocul ar fi Astfel de combinaţii, în mod curios, se mai
continuat. întâlnesc şi astǎzi.

14…Dxf6 15.Txe6 Dd8 16.Df3 Dd7 17.Te7

Fianchetto
Dagorov-Beckman
Bulgaria 1976
Negrul a cedat. El nu poate apǎra concomitent
câmpurile f7 şi d5.
1.e4 g6 2.d4 Ng7 3.Cc3 d6 4.f4 c6 5.a4 Db6 6.Cf3 Ng4 7.a5! Nxf3? 8.ab Nxd1

9.Txa7! şi negrul cedeazǎ.

Partide scurte Sǎ trecem acum la o modificare a temei noastre,

un atac simultan asupra ambelor turnuri.
Selecţia urmǎtoare de minipartide demonstreazǎ cum se reuşeşte sǎ se prindǎ
turnul chiar pe "meleagurile natale".

Apǎrarea Caro-Kann
Schuster-Carls Deschiderea Grob
Bremen 1914 Nemeth – Knezevici
Iugoslavia 1972
1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Cf6 5.Cg3
1.g4 d5 2.g5 e5 3.c4 dc 4.Ca3 Nxa3 5.ba?
Aceastǎ partidǎ-şcoalǎ s-a desfǎşurat pânǎ acum inofensiv, totul jucându-se ca şi
în multe alte confruntǎri anterioare. Albul respinge continuarea normalǎ 5.Dxa4+, urmatǎ de 6.Dxa3.

5….h5 6.Ng5 (pionul trebuia oprit cu 6.h4) 6….h4 7.Nxf6? 5….Dd4! albul a cedat.

Calul încǎ mai putea sǎ se retragǎ. Acum asupra albului se prǎvǎleşte avalanşa.

7….hg 8.Ne5 Txh2!

86
 Deschidere Neregulatǎ Studii
Russakov – Verlinski
Moscova 1947 În mod normal turnul nu acţioneazǎ aşa de greoi. Totuşi, în urmǎtoarele 12 studii
turnurile negre nu reuşesc sǎ intre în scenǎ. Albul câştigǎ de fiecare datǎ.
1.e4 e5 2.c3 Cc6 3.d4 Cf6 4.Ng5 h6 5.Nh4 g5 6.Ng3 ed 7.e5 dc 8.ef?

Cu 8.Cxc3 albul ar fi obţinut suficientǎ compensaţie pentru pioni; acum însǎ este STUDIUL 25 STUDIUL 26
implicat într-o "istorie" supǎrǎtoare.

8….cb 9.De2+ De7!! 10.fe Ng7!

Albul a cedat.

În încheiere încǎ douǎ exemple amuzante.

Câteodatǎ, blocarea, strâmtorarea sau izolarea unui
turn advers este urmǎritǎ cu fanatism, dar propria
siguranţǎ este neglijatǎ în mod condamnabil.

STUDIUL 27 STUDIUL 28

Apǎrarea Francezǎ
Lehmann – Teschner
Bad Pyrmont 1950

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Cd7 5.Cf3 Cgf6 6.Ceg5

Începe dansul! Cine oare poate bǎnui cǎ aici, în doar cinci mutǎri, albul va fi dat mat!

6….Ne7 7.Cxf7 Rxf7 8.Cg5+ Rg8 9.Cxe6 De8 10.Cxc7? Nb4 mat.

Apǎrarea Caro-Kann
Herzog – Jaques
Elve¡ia 1962 STUDIUL 29 STUDIUL 30

1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Cf6 5.Dd3 e6 6.Cf3 Ne7 7.Ce5 Cbd7 8.Cxf7

Este aceasta deja cunoscutǎ? Un moment, vǎ rog, în cinci mutǎri totul este gata.

8….Rxf7 9.Cg5+ Rg8 10.Cxe6 De8 11.Cc7 Nb4+ 12.Rd1 De1 mat.

87
 STUDIUL 31 STUDIUL 32 7.6. Trandafiri şi spini pentru damǎ

În multe secole ale istoriei şahului dama a fǎcut o carierǎ strǎlucitǎ. În întunecatul
Ev Mediu era o piesǎ neîndemânatecǎ şi ternǎ, care se putea deplasa doar pe diagonala de
pe câmpul alǎturat. Astǎzi ea este cea mai puternicǎ şi agilǎ figurǎ de pe tabla de şah.
Aceastǎ a doua caracteristicǎ a sa este aşa de dezvoltatǎ, încât nici pânǎ acum nu s-a
reuşit sǎ se sistematizeze modurile de luptǎ tipice împotriva combaterii acţiunilor ei.
Câteodatǎ, dama lasǎ sǎ se observe însǎ anumite slǎbiciuni, cum ar fi înclinaţia ei
spre anumite manevre, în care se pot întinde capcane mascate cu iscusinţǎ. Astfel, în
Apǎrarea Francezǎ porneşte vânǎtorea împotriva pionului g7 sau, în Sicilianǎ, se
aventureazǎ în capturarea celui de la b2. Urmǎtoarea variantǎ a prezentat-o Gioacchino
Greco (1600-1634) într-unul din tratatele sale:1.e4 e5 2.f4 ef 3.Cf3 g5 4.Nc4 g4 5.Ce5
Dh4+ 6.Rf1 Ch6 7.d4 d6 8.Cd3 f3 9.g3 Dh3+ (dama trebuia sǎ se întoarcǎ la e7, dar ea
STUDIUL 33 STUDIUL 34 avea altceva în minte) 10.Re1 Dg2 11.Cf2!

O imagine picturalǎ! Dama neagrǎ se pierde,

dupǎ 12.Nf1!

Sǎ comparǎm exemplul tocmai vǎzut cu o

partidǎ modernǎ.

Apǎrarea Pirc-Ufimţev
Adamski-Grobler
Augustov 1969

1.e4 g6 2.d4 Ng7 3.f4 c6 4.h3 d5 5.e5 Nf5 6.Cc3 h5 7.g3 Ch6 8.Ng2 e6 9.Nf3
STUDIUL 35 STUDIUL 36
Ofiţerii, care stau în faţa propriilor pioni, au trezit de atunci atenţia deosebitǎ a
adversarului.

9…Nf8 10.g4 Dh4+?

Negrul a jucat rǎu deschiderea, şahul constituie deja ultima superficialitate.

11.Rf1 Ne4 12.Nxe4 de 13.g5

88
 Calul este atacat şi dama încercuitǎ. Orice
ajutor ajunge prea târziu: 13…Cf5 14.Cxe4 Cg3+ (se
ameninţa 15.Cf3) 15.Cxg3 Dxg3 16.De2 şi dama nu
poate scǎpa din faţa capturǎrii, de exemplu: 16…c5
17.De4! Cc6 18.Ce2 Dh4 19.Ne3 Cxd4 20.Cxd4 cd
21.Nf2.
14…Dh4+ 15.Rd1 Dxe4 16.Nf3 Dxf5 15.g4 De5 18.Dxe5 Cxe5 19.h3 Nf6 20.Ne2
Ce7 21.c4 b5 22.cb Nb7 23.Cf3 Cxd5 24.Cxe5 Nxe5 25.Rc1 Nf4+. Albul a cedat.
Se întâmplǎ, uneori, ca în variantele de deschidere foarte tǎioase sǎ fie sacrificate
ambele turnuri doar pentru a ţine departe de luptǎ dama adversǎ.

13…e3 14.Nxe3 Cf5 15.Dc1! Negrul a cedat. Gambitul Regelui

Anderssen-Kieseritzky
Londra 1851
Dacǎ în momentul culminant al jocului, când conteazǎ orice tempo şi participarea
fiecǎrei unitǎţi de luptǎ, se reuşeşte sǎ se ţinǎ dama adversǎ departe de teatrul principal al 1.e4 e5 2.f4 ef 3.Nc4 Dh4+ 4.Rf1 b5 5.Nxb5 Cf6 6.Cf3 Dh6 7.d3 Ch5 8.Ch4
operaţiunilor (şi aceasta fie chiar pentru un scurt timp), adesea victoria este asiguratǎ. Dg5 9.Cf5 c6 10.g4 Cf6 11.Tg1! cb 12.h4 Dg6 13.h5 Dg5 14.Df3 Cg8 15.Nxf4 Df6
Una dintre puţinele metode care s-au confirmat la realizarea acestei idei este urmǎtoarea: 16.Cc3 Nc5 17.Cd5! Dxb2
dama adversǎ este atrasǎ într-un colţ îndepǎrtat, unde nu poate rezista ispitei de a captura
- fǎrǎ urmǎri, aparent, neplǎcute - un turn. Ambele turnuri sunt atacate. Ce trebuie sǎ facǎ
albul? Sǎ atace!
Apǎrarea Cigorin
Ceremeşin-Beresin 18.Nd6 Nxg1
Moscova 1953
Nu însǎ 18…Dxa1+ 19.Re2 Dxg1, din cauza
1.d4 Cc6 2.e4 e5 3.de Cxe5 4.Cc3 Nb4 5.Dd4 De7 6.f4 Cg6 7.Ne2 20.Cxg7+ Rd8 21.Nc7 mat.
Mutarea nechibzuitǎ 7.Dxg7 ar fi pripitǎ; 7…Dxe4+ 8.Ce2 f6! şi dupǎ mutarea 19.e5 Dxa1+ 20.Re2 Ca6 21.Cxg7+ Rd8
damei negre se ameninţǎ Nf8!
22.Df6+! Cxf6 23.Ne7 mat
7…d5 8.f5 Ce5 9.Nf4 Cc6

Acum albul se decide la capturarea pionului.
10.Dxg7 Df6 11.Nh6
O desfǎşurare interesantǎ. Albul ameninţǎ: 12.Dxf6
Cxf6 13.Ng7. La fel eşueazǎ 11…Cxh6 în faţa
12.Dxf6 şi de asemenea 11…Dxh6 pare a fi rǎu, din
cauza 12.Dxh8
11…Dxh6! 12.Dxh8 Rf8
La h8 locul devine deodatǎ cam “strâmt”.
În aceastǎ partidǎ, care este numitǎ şi "nemuritoare", Anderssen a cedat cu bunǎ
ştiinţǎ ambele turnuri. Prin aceasta el a câştigat timpul necesar pentru a-şi impune într-un
mod minunat strategia sa activǎ din deschidere. Esenţial a fost cǎ dama şi nebunul
negrului, în vânǎtoarea lor dupǎ câştig material, s-au aventurat departe în spatele liniilor
adverse. În acest fel i-au fost lǎsate albului excelente posibilitǎţi de joc, el putând sǎ
acţioneze nestânjenit cu toate forţele sale pe zona decisivǎ a tablei.
Impresionantǎ este poziţia finalǎ. Ambele turnuri şi-au jertfit viaţa, totuşi negrul
asistǎ neputincios la propria sa tragedie.
Curajos, Anderssen a acordat în aceastǎ partidǎ un mare avantaj material
adversarului sǎu. El nu s-a agǎţat de oarecari idei dogmatice, ci a avut un scop înalt în
faţa ochilor, care au lǎsat fǎrǎ nici o importanţǎ pierderile de material, – capturarea
regelui advers.

13.ed Ne7 14.Ce4

În caz de 14.dc Nf6 15.Dxf6 Cxf6, albul nu ar fi avut suficientǎ compensaţie

pentru damǎ. În continuare partida a decurs, pânǎ la final, în felul urmǎtor:
89
 Sistemul Alehin - manevra îndoielnicǎ 6.Cg5 şi 7.Nxf7+ a dus la neglijarea dezvoltǎrii albului;
Rodzynski-Alehin - prin sacrificiul primului turn, (9…Rd7) şi intervenţia în continuare a nebunului, negrul
Paris 1913 a mobilizat forţe decisive, în timp ce albul pescuia cu dama sa în ape tulburi.

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 d6 4.c3 Ng4!? Mirajul pionului b7 a ademenit, deja, pe mulţi.

Un atac destul de riscant, totuşi el devine motivul evenimentelor ce se vor Gambitul Scoţian
desfǎşura curând pe tablǎ. Trautmanis-Palau – 1928

5.Db3 Dd7 6.Cg5 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.d4 ed 4.Nc4 Nc5 5.0-0 d6 6.c3 Ng4 7.Db3 Dd7! 8.Nxf7+?
Dxf7 9.Dxb7
Ambiţia albului, stârnitǎ de neobişnuita mutare a patra a adversarului, nu-l lasǎ
sǎ-şi pǎstreze sângele rece. Cel puţin remizǎ ar fi obţinut el, sigur, dupǎ: 6.Nxf7+ Dxf7 Istoria se repetǎ.
7.Dxb7 Rd7! 8.Dxa8 Nxf3 9.gf Dxf3 10.Tg1 Dxe4+ 11.Rd1 Df3+. La fel, şi luarea
6.Dxb7 Tb8 7.Da6 ar fi fost bunǎ. 9…Rd7! 10.Dxa8 Nxf3 11.gf Dxf3 12.Cd2
Dh3 13.e5? de 14.b4
6…Ch6 7.Nxf7+
Atenţie!
Acum acest atac aduce doar neplǎceri.
14…Cf6 15.Dxh8 Cg4
7…Cxf7 8.Cxf7 Dxf7 9.Dxb7

Clipa doritǎ pare a fi sosit. Este adevǎrat, aici dama albǎ are o anumitǎ libertate de mişcare şi îl poate
stânjeni pe negru în atacurile sale. Totuşi, partida nu mai poate fi salvatǎ.
9…Rd7! 10.Dxa8 Dc4
16.Dxg7+ Ne7 17.Cf3 e4 18.Ce5+ Ccxe5 19.Nf4 Cf3+ 20.Rh1 Cfxh2. Albul a cedat.
Dama albǎ a întreprins o incursiune prin ţara
învecinatǎ urmǎrind prada de rǎzboi. Între timp însǎ, Gambitul Leton
duşmanul pustieşte, nepedepsit, câmpurile din tabǎra Borik-Novak
adversǎ. Praga 1969

1.e4 e5 2.Cf3 f5 3.Nc4 fe 4.Cxe5 Dg5 5.d4 Dxg2 6.Dh5+ g6 7.Nf7+ Rd8 8.Nxg6
11.f3 Nxf3 12.gf Cd4! 13.d3?
Dxh1+ 9.Re2 c6 (mai bine era 9…Dxc1) 10.Cc3
Aici albul mai putea încǎ sǎ se rǎscumpere, cu preţul prǎzii înşfǎcate: 13.cd Constelaţia de pe prima line dǎ de bǎnuit asupra finalul ce urmeazǎ.
Dxc1+ 14.Re2 Dxh1 15.d5.
10…Cf6 11.Dg5! Ne7 12.Cf7+ Re8 13.Cxh8+ hg 14.Dxg6+ Rd8 15.Cf7+ Re8
13…Dxd3 14.cd Ne7! 16.Ce5+ Rd8

Nebunul deschide cu tempo trapa capcanei.

15.Dxh8 Nh4 mat.

În aceastǎ partidǎ s-au putut observa foarte limpede punctele nodale principale ale
mecanismului combinaţiei:

90
 17.Nf4! Aceastǎ manevrǎ constituie preludiul nenorocirii care se va abate asupra albului;
el trebuia sǎ rişte 9.Dxb7 Cb4 10.0-0.
Se sacrificǎ şi cel de-al doilea turn.
9…Dd7 10.Dxb7 Nb4+ 11.c3
17…Dxa1 18.Cf7+ Re8 19.Cd6+

La 19…Rd8 urmeazǎ acum 20.De8+! Cxe8 21.Cf7 mat;

nici 20…Rc7 21.Cc4+ d6 22.Dxe7+ Nd7 23.Dxd6+ Urmeazǎ ultima parte a combinaţiei.
Dd8 24.Dxf6+ nu era însǎ mai puţin atrǎgǎtor. Negrul
a cedat. 11…Cxd4! 12.Dxa8+ Rf7 13.Dxh8 Db5!
Albul a cedat. Nebunul din b4 a luat parte doar
indirect la atacul de mat, având rolul legǎrii pionului
Gambitul Budapesta c3.
Helmer-Krejcik
Viena 1947

1.d4 Cf6 2.c4 e5 3.de Cg4 4.f4(?) Nc5 5.Ch3 Cxh2! 6.Txh2 Dh4+ 7.Rd2 d5 (se
Deschiderea Englezǎ
ameninţǎ 8…Dg3 9.Th1 Ne3+ 10.Rc2 Nf5+) 8.Db3 Nxh3 9.Dxh3 Dxf4+ 10.Rc2 Dxf1
Pytlakovski-Makarczjk
Lodz 1947
Albul a observat cǎ, în cazul unui joc liniştit, nu gǎseşte nici un loc potrivit pentru
regele sǎu, de aceea se decide sǎ goleascǎ cupa amarului pânǎ la fund.
1.c4 Cf6 2.Cc3 d5 3.cd Cxd5 4.e4 Cxc3 5.bc e5? 6.Cf3 Cc6 7.Nb5 Ng4?
8.Nxc6+ bc 9.Da4 Nd7 10.Cxe5 Dg5
11.Dc8+ Re7 12.Dxh8
Negrul a ieşit în dezavantaj din deschidere, de aceea îşi cautǎ salvarea în
Dama albǎ se aflǎ în spatele unui gard de
complicaţii. Totuşi, albul nu are probleme şi terminǎ partida dupǎ schema deja cunoscutǎ.
stachete ale pionilor adverşi, în timp ce celelalte piese
au rǎmas pe câmpurile lor de pornire; de aceea nu este
11.Cxd7 Dxg2 12.Dxc6 Dxh1+ 13.Re2 Nd6
de mirare cǎ regele sǎu este copleşit de superioritatea
adversǎ.
Un moment interesant. Negrul încearcǎ sǎ
salveze partida şi sacrificǎ el însuşi douǎ turnuri.
12…Dxe2+ 13.Nd2 Cc6!
14.Ce5+!
Restul este clar.
Lǎcomia nu aduce nimic: 14.Dxa8+ Rxd7
14.Dxa8 Cb4+ 15.Rb3 Dxc4+ 16.Ra4 b5+ 17.Ra5 Nb6 mat. 15.Dxh8 Dxe4+ 16.Rd1 Da4+ cu şah etern.

Poziţia finalǎ este o adevǎratǎ desfǎtare a ochilor! 14…Rf8

Nu este mereu necesar ca figura care se retrage şi pǎrǎseşte cel de-al doilea turn
sǎ participe ea însǎşi la atacul asupra regelui advers. Nu se reuşeşte sǎ se scape din zona periculoasǎ: 14…Re7 15.Dd7+ Rf6 16.Dxf7+
Rxe5 (16…Rg5 17.d4+ Rh4 18.Df4+) 17.d4+ Rxe4 18.De6+ mat.
Apǎrarea Philidor
Bernstein-Tartakower 15.Na3! Dxa1 16.Dd5. Negrul a cedat.
Paris 1937
Uneori, ambele turnuri sunt sacrificate şi în situaţiile critice, pentru a se ţine dama
1.e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cf6 4.de Cxe4 5.Nc4 Ne6 6.Nxe6 fe 7.De2 d5 8.Db5+ adversǎ departe de atac.
Cc6 9.Cd4
91
 Apǎrarea Sicilianǎ Varianta 13….Dxd1+ 14.Txd1 Ng7 15.Ca4 0-0 16.Cb6 Ta7 17.Nb8 se terminǎ cu
Lasker-Pirc încercuirea turnului.
Moscova 1935
14.De2! Dxb2
1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cd 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 d6 6.Ne2 e6
7.0-0 a6 8.Ne3 Dc7 9.f4 Ca5(?) 10.f5! Cc4 11.Nxc4 Dxc4 12.fe fe 13.Txf6! gf 14.Dh5+ 15.Cb5
Rd8 15.Df7
Începe dansul!
Prematura manevrǎ Cc6-a5-c4 a permis albului
sǎ preia iniţiativa. De aceea, prin sacrificiul ambelor 15….Dxa1+
turnuri, negrul încearcǎ sǎ trimitǎ temporar dama albǎ
în exil. Aceastǎ reţetǎ, însǎ, deja nu mai ajutǎ aici. În cazul 15….ab 16.Nxb5+ Rd8 17.Td1+ Nd7
18.Ne5 negrul nu are mai puţine probleme.
15….Nd7 16.Dxf6+ Rc7 17.Dxh8 Nh6 18.Cxe6+
16.Rf2 Dxh1 17.Cc7+ Rd8 18.Dd2+ Nd7
Albul putea sǎ ia turnul imediat, dar şahul 19.ed şi negrul a cedat.
intermediar era totuşi mai precis. Dupǎ 18….Dxe6
19.Dxa8 Nxe3+ 20.Rh1 partida ar fi fost terminatǎ. Gambitul Stauton
Desigur, astfel de contrasacrificii nu sunt mereu aşa de infructuoase. Réti – Euwe
Amsterdam 1920
Euwe – Réti
Amsterdam 1920 1.d4 f5 2.e4 fe 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 g6 5.f3 ef 6.Cxf3 Ng7 7.Nd3 c5 (?) 8.d5 Db6

Albul atacǎ. El tocmai a sacrificat o figurǎ şi
sperǎ sǎ se apropie cu urmǎtoarele sale mutǎri de
regele advers, dar …
14….Nd6! 15.Dxh8 Dxg5 16.f4
Destul de des am fost avertizaţi faţǎ de capturarea pionului b2! Dama neagrǎ
rǎtǎceşte pe flancul amǎgitor. Cu aceastǎ mutare începe de fapt catastrofa.
9.Dd2!

La 16.Dxh7 urmeazǎ convingǎtor 16….Nf5. Cu aceastǎ mutare albul începe o combinaţie minunatǎ!

16….Dh4 17.Txe4 Nh3 9….Dxb2 10.Tb1 Cxd5

Nebunii intervin în tumultul luptei. Dupǎ 11.Txb2? Nxc3, albul ar fi avut trei pioni mai puţin. Este oare partida deja
Dimpotrivǎ, dama albǎ, avidǎ de pradǎ, face un popas pe linia a 8-a. pierdutǎ de el? Dimpotrivǎ!

18.Dxa8 Nc5+ 19.Rh1 Nxg2+! 20.Rxg2 Dg4+ 21.Rf1 Df3+ 22.Re1 Df2 mat. 11.Cxd5! Dxb1+ 12.Rf2 Dxh1 13.Nxe7

Încǎ douǎ exemple. Efectul lor deosebit constǎ în aceea cǎ, printr-un dublu sacrificiu, Ameninţarea principalǎ constǎ în 14.Nd6.
cea mai tare figurǎ de pe tablǎ este izolatǎ şi calul damei poate fi adus cu tempo în joc.
13….d6 14.Nxd6 Cc6 15.Nb5 Nd7 16.Nxc6 bc
Apǎrarea Benoni 17.De2+ şi negrul a cedat.
Alehin – Levenfiş
Petersburg 1912 Regele sǎu nu-şi mai gǎsea liniştea: 17….Rf7
(17….Rd8 18.Nc7+ Rc8 19.Da6 mat) 18.Cg5+ Rg8
1.d4 c5 2.d5 Cf6 3.Cc3 d6 4.e4 g6 5.f4 Cbd7(?) 6.Cf3 a6 7.e5 de 8.fe Cg4 9.e6!
Cde5 10.Nf4 Cxf3+ 11.gf! Cf6 12.Nc4 fe 13.de Db6
92
 19.Ce7+ Rf8 20.Cxg6+ Rg8 21.Dc4+, urmat de mat. Apǎrarea Scandinavǎ
În continuare, prezentǎm câteva partide în care dublul sacrificiu urmǎreşte doar Canal – N.N.
câştigarea de timp. Dama este îndepǎrtatǎ din punctul central al luptei, preţ de doar Budapesta 1934
câteva tempo-uri.
1.e4 d5 2.ed Dxd5 3.Cc3 Da5 4.d4 c6 5.Cf3 Ng4 6.Nf4 e6 7.h3 Nxf3 8.Dxf3
Apǎrarea Francezǎ Nb4 9.Ne2 Cd7 10.a3 0-0-0?
Vukevici – Panov
Smederevo 1955

1.d4 Cf6 2.Cc3 e6 3.e4 d5 4.Ng5 Nb4 5.Nd3 de 6.Nxe4 c5 7.Ce2 cd 8.Cxd4 Negrul nu are nevoie de prea mult timp sǎ
Da5(?) 9.Nxf6 Nxc3+ 10.bc Dxc3+ regrete cǎ n-a jucat mai bine 10…Cgf6.

Albul poate iniţia acţiuni decisive. Este nevoie doar sǎ 11.ab! Dxa1+ 12.Rd2 Dxh1 13.Dxc6! bc
comparǎm diferenţa de dezvoltare dintre figurile albe 14.Na6 mat.
şi cele negre!

11.Dd2! Dxa1+
Apǎrarea Sicilianǎ
Era mai bine 11….Dxd2+ 12.Rxd2 gf. Gabrindaşvili – Servaty
Dortmund 1974
12.Re2 Db2 13.Tb1
1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.d4 cd 4.Cxd4 g6 5.c4 Ng7 6.Ne3 Cf6 7.Cc3 Cg4 8.Dxg4
O poziţie remarcabilǎ! Dama nu voia sǎ ia şi cel de-al doilea turn, acum însǎ este Cxd4 9.Dd1 e5 10.Cb5 0-0 11.Ne2 Dh4? 12.Cxd4 ed 13.Nxd4 Dxe4 14.Nxg7
forţatǎ sǎ o facǎ.
Operaţiunea începutǎ de negru la mutarea a 11-a a atins punctul culminant.
13….Dxb1 Fireşte, el nu se poate opri acum la jumǎtatea drumului: 14….Rxg7 15.0-0, ar fi fost mai
puţin îmbucurǎtor.
Aceastǎ abatere temporarǎ a damei de pe câmpurile centrale ale confruntǎrii îi
permite albului sǎ realizeze minunat ideile sale tactice. Nici alte mutǎri nu-i aduc 14….Dxg2
negrului salvarea, de exemplu: 13….Da3 14.Cb5; 13….Dxa2 14.Cxe6! Dc4+ 15.Rf3!
Cd7 16.Cxg7+ Rf8 17.Dd6+ Rg8 18.Cf5 etc. Este adevǎrat, negrul a apreciat corect cǎ, dupǎ
15.Nf3 Te8+ 16.Rd2 Dg5+ şi 17….Rxg7, poate sǎ
14.Cxe6! continue lupta cu succes mai departe, cǎci regele alb ar
fi rǎmas fǎrǎ adǎpost. Albul are însǎ ceva mai bun la
Patru figuri se nǎpustesc asupra regelui! dispoziţie.

14….Cd7 15.Cxg7+ Rf8 16.Ce6+ fe 17.Dd6+ 15.Dd4! Dxh1+ 16.Rd2 Dxa1 17.Df6!

Albul putea sǎ se apropie de rege şi de pe cealaltǎ parte: 17.Dh6+ Re8 18.Ng6+, Finalul încoronat al atacului! Împotriva 18.Nh6
totuşi calea aleasǎ de el este mai scurtǎ şi impresionantǎ totodatǎ. nu mai existǎ apǎrare, de exemplu:

17….Rg8 18.Dg3+ Rf8 19.Dg7+ Re8 20.De7 mat. 17….Dxa2 18.Nh6 Da5+ 19.Rc1 Da1+ (19….De1+ 20.Nd1) 20.Rc2 Da4+ 21.Rb1.

93
 Deschiderea Sokolski O imagine eclatantǎ! Dupǎ 17 mutǎri, flancul
Fleissig – Schlechter damei al negrului este total nedezvoltat. Ce-i drept,
Viena 1895 dama sa a efectuat o muncǎ uriaşǎ, dar în momentul
decisiv se afla la mare depǎrtare de teatrul operaţiunilor.
1.b4 e6 2.Nb2 Cf6 3.a3 c5 4.b5 d5 5.d4 Da5+ 6.Cc3(?) Ce4 7.Dd3 cd 8.Dxd4 Cu ultimele sale douǎ figuri, albul a fǎcut astfel încât sǎ
Nc5 9.Dxg7 Nxf2+ 10.Rd1 aparǎ pe tablǎ o poziţie câştigǎtoare impresionantǎ.

A venit vremea sacrificiului! 18….Nb4+ 19.c3 Dxb2+ 20.Rd1 Da1+ 21.Re2

Db2+ 22.Rf3 Dxc3+ 23.Rg2. Regele alb a scǎpat şi
10….d4! 11.Dxh8+ Re7 12.Dxc8 dc 13.Nc1 matul este inevitabil.

Albul nu are de ales. Dupǎ 13.Dxb7+ Cd7 Deschiderea Bird

14.Nc1 Td8, ar intra în luptǎ şi turnul. Kolodziejczyk - N.N.
Bielsko 1956
13….Cd7! 14.Dxa8 Dxb515.Nf4 Dd5+ 16.Rc1
Ne3+! 17.Nxe3 Cf2! şi albul a cedat. 1.f4 d5 2.Cf3 c5 3.d3 Cf6 4.Cbd2 Da5(?) 5.e4! de 6.de Cxe4 7.Nd3 Cxd2
8.Nxd2 Db6
Dupǎ 18.Nxf2 (18.Rb1 Db5+) 18….Dd2+ 19.Rb1 Dd1+ 20.Ra2 Dxc2 el este mat.
Negrul a câştigat un pion, în schimb albul a adus în joc trei figuri şi este gata sǎ
Dacǎ negrul n-ar fi mutat 13….Cd7, acum ar fi fost posibil, surprinzǎtor, 18.Dc5+.
facǎ rocada.
Dar ce face dama la la b6? Vrea ea sǎ captureze pionul b2?
Gambitul Stauton
Edgar – Lott
9.Ce5 Dxb2?
Partidǎ prin corespondenţǎ 1955

1.d4 f5 2.e4 fe 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 e6 5.Nxf6 Dxf6 6.Cxe4 Dg6 (?) 7.Nd3 Dxg2 Într-adevǎr! Restul vine aproape de la sine.
8.Dh5+ g6 9.De5!
10.Na5! Dd4 (la 10…Cc6 jocul se terminǎ imediat cu 11.Nc4) 11.Nb5+ Nd7
Din nou, aceeaşi poveste! Negrul a jucat foarte rǎu deschiderea. El este clar rǎmas
în urmǎ cu dezvoltarea, în timp ce albul se pregǎteşte deja de lovitura decisivǎ. Albul Dacǎ şahul este parat cu Cd7, urmeazǎ 12.Df3 cu intenţia 13.Td1.
elibereazǎ toate figurile sale rǎmase pe lina de bazǎ doar pentru a ţine departe dama
adversǎ de la acţiunea principalǎ, capturarea regelui. 12.Cxd7 Cxd7

9….Dxh1 10.Dxh8 Dxg1+ 11.Rd2 Dxa1 12.Cf6+ Re7 13.Cd5+ ed În deschidere negrul a neglijat şi a respins cu
vitregie problema dezvoltǎrii. El a adus în joc doar
La 13…Re8 urmeazǎ 14.Dxh7 ed 15.Nxg6+ Rd8 16.Dh4+ Ne7 17.Dh8+, urmat dama şi acum aceasta este atrasǎ pe câmpuri
de mat. îndepǎrtate.

14. Dxh7+ Rd6 15.Dxg6+ Re7 16.Dg5+ Rf7 17.Ng6+ Rg8 18.Df6! 13.Df3! Dxa1+ 14.Re2 Dxh1 15.Dd5

Posibil era şi 15.Dxb7. Dupǎ 15.Dd5 albul

poate da mat cu o mutare mai devreme.

15…Td8 16.Nxd8 f6 17.Nxd7+. Negrul a cedat.

94
 Apǎrarea Sicilianǎ Rocada micǎ nu este acum recomandabilǎ pentru alb, cǎci prin 11.g4 el a slǎbit
Dolgi-Malev prea mult flancul regelui sǎu.
Celiabinsk 1969
14.g5!!
1.e4 c5 2.Cf3 d6 4.d4 cd 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 a6 6.Ng5 e6 7.f4 b5 8.e5 de 9.fe
Dc7 10.De2 Aici albul trebuie sǎ fi avut în faţa ochilor poziţia finalǎ.

Este greu de imaginat cǎ în aceastǎ poziţie de deschidere cunoscutǎ este posibilǎ 14…Nxc3+
combinaţia axatǎ pe tema noastrǎ.
Deja, negrul este obligat la aceasta, cǎci dupǎ 14…Ne7 15.Nb5+, regele sǎu nu ar
10…Nb4 mai avea viaţa liniştitǎ.

De obicei se joacǎ 10…Cfd7, dar de ce sǎ nu se încerce odatǎ şi aceastǎ mutare activǎ. 15.bc Dxc3+ 16.Dd2 Dxa1+ 17.Re2 Dxh1 18.Nb5+ Nd7

11.ef! Nxc3+ 12.bc Dxc3+ 13.Dd2 Dxa1+
14.Rf2 Nd7
La acelaşi deznodǎmânt nefericit ar duce şi
14…Cd7. Dacǎ negrul ar face rocadǎ, albul ar încheia
atacul sǎu, dupǎ cum urmeazǎ: 14…0-0 15.fg
(interesant este şi 15.Nh6) 15…Te8 16.Nf6 Cd7
17.Nd3! Dxh1 18.Nxh7+! Rxh7 19.Dd3+ Rh6
20.De3+ Rh7 21.De4+ Rg8 22.Dh4 Cxf6 23.Dh8 mat.
La 18…Re7 19.Db4+ negrul este mat în douǎ mutǎri.
19.Dxd7+ Rf8
Ambii jucǎtori au tins cǎtre aceastǎ poziţie. S-ar
pǎrea cǎ situaţia negrului ar fi câştigatǎ, cǎci o întǎrire
a atacului advers nu este, aparent, posibilǎ.
20.g6!

15…fg Tg8 16.Db4 f6 17.Ne2! Dxh1 18.Nxf6 Pionul decide lupta. Cu prima sa mutare el şi-a
provocat adversarul la o acţiune prematurǎ, cu o a
Dacǎ la mutarea 14-a negrul ar fi jucat 14…Cd7(în loc de 14…Nd7), ar fi urmat doua a trimis în exil dama inamicǎ, iar cu a treia a
aici 18.Nh5+ Rd8 19.Cxe6 mat. pecetluit definitiv soarta partidei.
20…hg 21.Cg5 şi negrul a cedat.
18…Rf7 19.Ne5 şi negrul a cedat.
Câteodatǎ, un dublu sacrificiu al turnurilor influenţeazǎ în mod decisiv
Apǎrarea Francezǎ desfǎşurarea unei partide, chiar şi atunci când acesta nu este acceptat.
Torre-Adams
New Orleans 1920 Gambitul Damei
Rovner-Kotov
1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Cf6 4.Ng5 de 5.Cxe4 Ne7 6.Nxf6 7.Cf3 c6 8.c3 Dc7 Leningrad 1950
9.Nd3 Cd7 10.De2 b6 11.g4 c5 (?)
1.d4 d5 2.c4 e6 3.Cc3 c6 4.e4 de 5.Cxe4 Nb4+ 6.Nd2!? Dxd4 7.Nxb4 Dxe4+
Prima mutare imprecisǎ rǎpeşte imediat liniştea negrului. Acum albul deschide 8.Ne2 Ca6
repede centrul şi pedepseşte înaintarea pripitǎ a pionului. Slǎbiciunea esenţialǎ a negrului
constǎ în poziţia nesigurǎ a regelui sǎu, care iese şi mai pregnant în evidenţǎ dupǎ faza La 8…Dxg2 nu este rǎu 9.Dd6 Cd7 10.0-0-0, cǎci negrul nu poate scǎpa
de deschidere a jocului. Cea mai bunǎ continuare ar fi fost 11…Nb7. nepedepsit pentru "jaful" din colţ: 10…Dxh1 11.Nf3.

12.dc Cxc5 13.Cxc5 Dxc5 9.Nc3 (este bine şi 9.Nd6) 9…Ce7 10.Nxg7 Dxg2

95
 11.Nf6! Cc5 10…e3 11.Cf7+ Rc7 12.Nxe3 Dxa1

Acum 11…Dxh1 duce la catastrofǎ din cauza 13.Nf4+?

12.Dd6! Matul poate fi parat doar cu 12…0-0, dar cu
preţul damei: 13.Dg3+ Cg6 14.Nf3. Acest şah negândit constituie cauza înfrângerii. Atacul
trebuia condus mai departe cu 13.Dg5! Atunci ar fi
12.Dd6 0-0 13.Nf3 Dg6 14.Nxe7 fost posibil 13…b6 (13…Ne7 14.Nf4+ d6 15.Nxd6+!)
14.Nf4+ d6 (14…Rb7 15.Cd8+ Ra6 16.Nd3+ b5
Din scurta, dar nǎvalnica disputǎ albul iese, în 17.Nxb5+) 15.Nxd6+ Nxd6 16.Dd8+ Rb7 17.Cxd6+
final, cu o figurǎ în plus. Dupǎ: Ra6 18.Dxc8+ cu câştig pentru alb. Singura apǎrare ar
14…Cd3+ 15.Re2 Cxb2 16.Tc1 Te8 17.Ch3 e5 18.Thg1 Nxh3 19.Txg6+ hg fi 13…b5, dar şi atunci negrul ar sta sub presiune:
20.Ne4 Ne6 21.Tg1, negrul a cedat. 14.Dd8+ Rb7 15.Dxf8.
13…d6 14.Dg5 Ng4+

Deschiderea Englezǎ În aceasta constǎ esenţa lucrurilor! Dama este deviatǎ, cǎci la 15.Rd2 urmeazǎ
Griffith-Braining 15…Cd7!
Hampstead 1943 15.Dxg4 hg 16.Cxh8

1.c4 Cf6 2.Cc3 e6 3.e4 d5 4.e5 d4 5.ef dc 6.bc Dxf6 7.d4 c5 8.g3 cd (?) 9.cd Atacul s-a potolit şi albul nu reuşeşte sǎ recâştige materialul cedat. A mai urmat:
Nb4+ 10.Nd2 Dxd4 11.Nxb4 De4+
16….Cd7 17.Dxg6 Cgf6 18.Rd2 Te8 şi albul a cedat.
Aproape o nouǎ ediţie a combinaţiei tocmai arǎtate.
La sfârşitul acestui capitol prezentǎm o partidǎ în care nu numai ambele turnuri,
12.Ne2 Dxh1 13.Dd6 Cc6 ci – suplimentar - şi dama sunt sacrificate.

Din nou, dama nu are voie sǎ pǎrǎseascǎ prima Partida Vienezǎ

linie din cauza matului: 13…Dxg1+ 14.Rd2 Dxa1 Stell – N.N.
15.De7 mat. Calcutta 1886

14.Nf3! Cxb4 15.0-0-0! şi negrul a cedat, cǎci 1.e4 e5 2.Cc3 Cc6 3.f4 ef 4.d4 Dh4+ 5.Re2 d5 6.ed Ng4+ 7.Cf3 0-0-0
nici dama, nici regele nu pot fi salvaţi.
Negrul s-a decis sǎ atace cu orice preţ.
Cine sacrificǎ mult material trebuie, fireşte, sǎ calculeze totul, pânǎ la capǎt. Cea
mai micǎ inexactitate poate avea urmǎri pustiitoare. 8.dc Nc5 9.cb+ Rb8 10.Cb5 Cf6 11.c3 The8+ 12.Rd3 Nf5+ 13.Rc4 Ne6+
14.Rxc5
Gambitul Leton Dispreţuind toate pericolele, regele se aruncǎ în vâltoarea luptei.
Benner-Dreibergs
Partidǎ prin corespondenţǎ 1965 14….a5 (în speranţa 15.Cxh4 Ce4+ 16.Rc6 Nd5 mat) 15.Cxc7 Dh5+ 16.Ce5
Cd7+ 17.Rb5 Dxd1 18.Nxf4 Dxa1 19.Ra6
1.e4 e5 2.Cf3 f5 3.Nc4 fe 4.Cxe5 Dg5 5.d4 Dxg2 6.Dh5+ g6 7.Nf7+ Rd8 8.Nxg6
Dxh1+ 9.Re2 c6 10.Cc3

Pânǎ acum, nimic nou. Toate acestea le-am vǎzut deja în partida Borik-Novak
(vezi pagina 95).

96
 Incredibilul continuǎ! Acum albul ameninţǎ Deja s-a terminat! La 10….Da3 urmeazǎ 11.Tc3. Negrul mai încearcǎ încǎ o micǎ
deja un mat de carte ilustratǎ cu 20.Cc6. şiretenie.

19….Cxe5 20.Cxe8 f6 10….Ng4 11.Cf3 Nxf3 12.gf negrul a cedat.

Încercarea de a da şah etern cu 20….Td5 Încǎ o tragedie asemǎnǎtoare, de data aceasta pe celǎlalt flanc.
21.Nc4 Dxb2 22.Nxd5 De2+ eşueazǎ dupǎ 23.c4.
Partida Scoţianǎ
21.de f5 22.Ne3 Fraser – Taubenhaus
Paris 1888
Acum matul pluteşte pe partea cealaltå a tablei.
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.d4 ed 4.Cxd4 Dh4 5.Cc3 Cf6? (5….Nb4) 6.Cf5! Dh5
22….Txe8 23.Nb5! Dxh1 24.Na7+ Rc7 25.Nc5 Td8 7.Ne2 Dg6 8.Ch4 şi negrul a cedat.

Epuizat de multiplele ameninţǎri, negrul trece cu vederea aici ultima posibilitate Apǎrarea Francezǎ
de remizǎ, 25….Nc8! Kotkov – Akopian
Krasnodar 1966
26.Ra7!
1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Nd7

Într-o variantǎ cunoscutǎ de mult, negrul încearcǎ o şmecherie. Dupǎ cum vom
Negrul a cedat. Un parcurs de partidǎ ca în vedea, acesta se dovedeşte curând un bumerang.
poveşti!
5.Cf3 Nc6 6.Nd3 Cf6 7.Cxf6+ Dxf6

O greşealǎ care pierde partida, ceea ce trebuia sǎ apara într-o bunǎ zi!

8.Ng5! Nxf3 9.Dd2!!

Partide scurte
Când o damǎ este deja capturatǎ dupǎ 12 mutǎri, aceasta nu este cel mai adesea Negrul a cedat.
meritul pǎrţii care atacǎ, ci vina celei care se apǎrǎ. Deja este ciudat când o damǎ, din
prea mare siguranţǎ de sine sau din cauza neîndemânǎrii "coechipierilor", ajunge în Partida urmǎtoare este un exemplu de
situaţii extrem de delicate. avertisment pentru o activitate exageratǎ a damei.
Apǎrarea Caro – Kann
Botvinnik – Spielmann
Moscova 1935

1.e4 c6 2.d4 d5 3.ed cd 4.c4 Cf6 5.Cc3 Cc6 6.Ng5 Db6 7.cd Dxb2? 8.Tc1 Cb4 Apǎrarea Francezǎ
Booth – Fazekaş
Planul negândit precis şi executat cam bizar duce la neplǎceri pentru negru. Londra 1940

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.e5 c5 5.a3 Nxc3 6.bc Dc7 7.Cf3 Cc6 8.Nd3 cd?
9.Ca4! Dxa2 10.Nc4

97
 Jocul de şah ar fi chiar simplu dacǎ astfel de combinaţii ar duce la câştig. Negrul 6…Ne7? 7.Nxf7+ Cxf7 8.Ce6 Db6 9.a5 Db4+ 10.c3 Dc4 11.Cc7+ Rd8 12.b3! şi
avea aici de ales între 8….c4 şi 8….Cge7. dama a dispǎrut de pe scenǎ.
Este greu de explicat, dar pionul b2 a fost deja de nenumǎrate ori fatal pentru
9.cd Cxd4 10.Cxd4 Dc3+ 11.Dd2! Dxa1 12.c3 dama adversǎ.

Partida Pionului Damei

Kraus – Costin
Negrul a cedat. El nu poate împiedica 13.Cb3. Partidǎ prin corespondenţǎ Elveţia 1938

În exemplul urmǎtor dama este înconjuratǎ de 1.d4 c5 2.dc Da5+ 3.Cc3 Dxc5 4.e4 e5 5.Cf3 d6 6.Cd5 Ce7?
figurile proprii şi adverse.
O greşealǎ grosolanǎ! Negrul ar fi trebuit sǎ ia sub control câmpul b5.

7.b4! şi negrul a cedat cǎci la 7…Dc6 urmeazǎ 8.Nb5

Gambitul Damei
Apǎrarea Francezǎ
Krejcik – Réti
Efremov – Amihanov
Viena 1922
Kasan 1980
1.d4 d5 2.c4 Cf6 3.Cc3 e5 4.de Cg4 5.Cf3 Nb4 6.Nd2 De7 7.Cxd5 Nxd2+
1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 b6 5.Cf3 Nb7 6.Nb5+ Cd7 (fireşte, era necesar
8.Dxd2 Dc5 9.e3 0-0? ( doar asta nu!) 10.b4!. Negrul a cedat.
6….c6) 7.Ce5 Nc8 8.Ng5!
Apărarea Scandinavă
Ultima speranţǎ – câmpul h4 – a fost nǎruitǎ. Negrul a cedat. La 8…Cf6 urmeazǎ 9.Cc6.
Wiesel – Weigel
Partidă prin corespondenţă 1923
Gambitul Regelui
Larsson – Englund 1.e4 d5 2.ed Dxd5 3.Cc3 Da5 4.Cf3 Ng4 5.h3 Nxf3 6.Dxf3 Cc6? (era necesar
Stockholm 1942 6…c6) 7.Nb5 Db6 8.Cd5 Da5 9.b4!
1.e4 e5 2.f4 d5 3.ed ef 4.Cf3 Cf6 5.d4 Cxd5 6.c4? (aceasta trebuia fǎcutǎ la
mutarea precedentǎ) 6….Nb4+ 7.Cbd2 Ce3 8.Da4+ Nd7 9.Db3 De7 10.Rf2 Cd1+!
11.Rg1 Cc3

Se ameninţǎ mat. Totuşi, albul mai poate deschide pentru regele sǎu o "gurǎ de Dama este pierdută! Negrul a cedat.
aerisire".

12.h3 Na4! Dama este în capcanǎ, de aceea albul a cedat.

Apǎrarea Philidor
Krogius – Aratovski
Saratov 1945 Apărarea Indiana Regelui
Spitzer – Ilis
1.e4 e5 2.Cf3 d6 3.d4 Cd7 4.Nc4 c6 5.Cg5 Ch6 6.a4 Belgrad 1953

O mutare total fundamentatǎ poziţional, totodatǎ şi o capcanǎ perfidǎ. Reacţia 1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 0-0 5.e5 Ce8 6.f4 d6 7.Cf3 Cd7 8.Ne2 de 9.fe
corectǎ era acum 6…a5 sau 6…Df6. Negrul acţioneazǎ însǎ mecanic. c5 1O.dc Dc7?
98
 În situaţiile riscante orice gafă are urmări supărătoare. Era necesar 10…Da5. Studii
11.Cd5 Dxc5 12.b4!. Negrul a cedat. Ultimul cuvânt l-a avut pionul b2. Dama îşi poate permite multe lucruri. Spectrul posibilităţilor sale de acţiune este
larg. Viaţa sa este atât de plină de glorie pe tabla de şah!; nu totdeauna însă autorii de
Apărarea Scandinavă studii îi rezervă numai roluri care îi aduc noroc. În fiecare dintre poziţiile următoare
Lissenko – Voronova câştigă albul.
Frunze 1978
STUDIUL 37 STUDIUL 38
1.e4 d5 2.ed Dxd5 3.Cc3 Da5 4.d4 e5 5.De2 Cc6 6.d5 Nb4 7.Dc4 Cd4 8.Nd3
b5!. Albul a cedat.

Apărarea Pirc-Ufim¡ev
Gliskman-Popovici
Wroslaw 1979

1.e4 g6 2.d4 Ng7 3.Cc3 d6 4.g3 Cc6 5.d5 Cd4 6.Ne3 c5 7.Cb1?!

În speran¡a capturării calului advers, albul a întrerupt brusc colaborarea propriilor

figuri.

7…Db6 8.Nc1 Nh6! 9.c3 Ng4 1O.Da4+ Rf8 11.Cd2 Da5!!. Albul a cedat. Dama STUDIUL 39 STUDIUL 40
a căzut în capcana damei.

Partida Spaniolå
Rubencik – Suslov
Minsk 1977

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 De7?! 4.0-0 Cd8 5.d4 c6 6.Na4 d6 7.h3 g6 8.c4 Ch6
9.Cc3 f6 10.c5! Chf7 11.Cd5!

Dama cade în faţa propriei "suite"! Negrul a STUDIUL 41 STUDIUL 42

cedat.

99
 7.7. Pioni rebeli
STUDIUL 43 STUDIUL 44
"La cel mai mic indiciu că un pion dă semne de mişcare, că un altul, liber, se
pregăteşte să înainteze, pune-le stavilă! " – scria Nimzovici în cartea sa despre blocadă.

S. Loyd – 1868
Remiză

1.Nd7+ Ra3 2.Nc6!

Lanţul este oprit. Un exemplu excelent.

Practic, în fiecare partidă se duce o luptă

împotriva pedestrimii care înaintează. Un exemplu de
marcă este oferit de următoarea partidă.
STUDIUL 45 STUDIUL 46

Gambitul Damei
Alehin – Rubinstein
Den Haag 1921

1.d4 d5 2.Cf3 e6 3.c4 a6 4.c5 Cc6 (începe lupta pentru înaintarea e6-e5) 5.Nf4
Cge7 6.Cc3 Cg6

Aparent, negrul reuşeşte totuşi să-şi pună în mişcare pionii regelui.

7.Ne3!

De bunăvoie, nebunul ocupă această poziţie "îngrozitoare" şi apără pionul c5.

STUDIUL 47 STUDIUL 48 Prin aceasta este împiedicată 7….e5, de exemplu: 8.de Ccxe5 9.Cxe5 Cxe5 10.Dxd5.

7….b6 8.cb cb 9.h4! Nd6 10.h5 Ce7 11.h6! g6 12.Ng5 0-0 13.Nf6

Pionii e6 şi f7 sunt blocaţi sigur şi "albul, chiar dacă

nu are o poziţie câştigătoare, se află într-una apropiată
de câştig" (Alehin).

13….b5 14.e3 Nd7 15.Nd3 Tc8 16.a4! b4

17.Ce2 Db6 18.Cc1!

De această dată este împiedicat pionul b4 să înainteze.

La b4, figurile negre şi-ar putea instala un excelent
avantpost.
18….Tc7 19.Cb3 Ca5 20.Cc5!

100
 Nu este voie să se ia calul, din cauza pierderii calităţii: 20….Nxc5 21.dc Dxc5
22.Nd4 Dc6 23.Ce5 Dd6 24.Cg4.

20….Cc4 21.Nxc4 dc 22.Ce5 Aici prezentăm un alt predecesor al acestei

tragice partide.
"Mutarea 22.Ce4 câştiga forţat calitatea şi ar fi menţinut atacul datorită ambelor
ameninţări 23.Cxd6, cu urmarea 24.Ne5 sau 23.Ng7 şi 24.Cf6 mat." (Alehin).

22….Nxe5 23.Nxe7 Nd6 24.Nxf8 Nxf8 25.Cxd7 Txd7 26.a5!

Încă o mutare potrivită pentru tema noastră! Albul împiedică a6-a5, care ar fi
întărit formaţia pionilor negrii de pe flancul damei.
26….Dc6 27.Df3 Td5 28.Tc1 Dc7 29.De2 c3 30.bc bc 31.Dxa6 Txa5 32.Dd3
Na3 33.Tc2 Nb2 34.Re2 Dc6 35.f3 f5 36.Tb1 Dd6 37.Dc4 Rf7 38.Dc8 Da6+ 39.Dxa6
Txa6 40.e4 g5 41.Rd3 Rg6 42.d5 fe+ 43.fe ed 44.ed Ta4 45.Td1 Rxh6 46.d6 Rh5
47.d7 Ta8 48.Re4 Td8 49.Rf5 Rh4 50.Th1+ Rg3 51.Th3 mat.
Partide scurte
Apărarea Caro-Kann
Alehin – Allis
Polonia 1935
1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Cd7 5.De2 Cgf6?? 6.Cd6 mat.
Mulţi alţi jucători au "copiat" această partidå: Fogath – Lehman (Weidenau,
1947), Keres – Dvor¿anski (Moscova, 1956), Kosterin – Lanzias (Olimpiadă, 1966),
Gusdek – Krszczishtanowski (Elblag, 1973) şi Nisimura – Marco (Olimpiada, 1982).

La început prezentăm două minipartide de manual. Partida Spaniolă

Vasiukov – Giterman
Gambitul Damei Odessa 1960
Gibaud – Lazard
Paris 1924 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Nc5 4.c3 f5 5.d4 fe 6.Cg5 Ne7 (mai bine era 6….ed)
7.de Cxe5
1.d4 Cf6 2.Cd2 e5 3.de Cg4
Aceasta pierde imediat, dar nici 7….Nxg5 8.Dh5+ g6 9.Dxg5 Dxg5 10.Nxg5
În această poziţie, nimănui nu-i vine ideea să mute pionul f. Din restul de 20 de Cxe5 11.Nf4! nu era prea plăcut pentru negru.
mutări, numai una duce imediat la pierdere.
8.Ce6! şi negrul a cedat.
4.h3?? Ce3!
Partida Pionului Damei
Ori dama, ori regele! (5.fe Dh4+! mat). Albul a cedat. Wehnert – Metschkarov
Bulgaria 1970
Apărarea Caro-Kann
Keres – Arlamovski 1.d4 Cf6 2.c4 Cc6 3.Cf3 d6 4.Cc3 Ng4 5.d5 Ce5
Szczawno Zdoj 1950
Este aproape incredibil, dar până la sfârşitul partidei se mai joacă doar o mutare.
1.e4 c6 2.Cc3 d5 3.Cf3 de 4.Cxe4 Cf6 5.De2 Cbd7??
6.Cd2?? (6.Cxe5)6….Cd3+! şi albul a cedat.
Necesar era, desigur, mai întâi schimbul intermediar la e4.

6.Cd6! mat.

101
 Deschiderea Engleză STUDIUL 49 STUDIUL 50
Poldauf – Steudtmann
Rerik 198O

1.c4 e5 2.Cc3 Cf6 3.Cf3 Cc6 4.g3 Nc5

"Siciliana", cu culorile inversate.

5.Cxe5 Cxe5 6.d4 De7

Un vicleşug! Interesantă este varianta 7.de Dxe5 8.Nf4 De7 9.Nxc7 d6 10.Na5 b6
11.b4 Nxf2+ 12.Rxf2 Cg4+, cu avantaj clar pentru negru.

7.dc??

"Greşelile există pentru a fi făcute!" (Tartakover) STUDIUL 51 STUDIUL 52

7…Cf3! mat.

Adesea, albul a trăit un astfel de eveniment trist şi în Gambitul Budapesta:

1.d4 Cf6 2.c4 e5 3.de Cg4 4.Cf3 Cc6 5.Nf4 Nb4+ 6.Cbd2 De7 7.a3 Cgxe5 8.ab??
Cd3 mat.

În acest mod s-au terminat partidele:Rubinstein

– Vidmar (Berlin 1918), Peşehonov – Olhovski
(Kalinin 1959), Haritonov – Stutcikov (Minsk 1979) şi
Taylor – Fauler (primul campionat din Zimbabwe
1980). Cine urmează la rând?!

STUDIUL 53 STUDIUL 54

Studii
Următoarele douăsprezece studii privesc problema "îmblânzirii" pionilor rebeli.
Remiză se termină temele 54 până la 60, toate celelalte sunt câştigate de alb.

102
 7.8. Regi întemniţaţi
STUDIUL 55 STUDIUL 56
Cea mai mare activitate o desfăşoară regele în final, atunci când nu trebuie să se
mai ascundă din faţa atacurilor figurilor adverse, ci trece el însuşi la atac; însă şi atunci
mobilitatea sa poate fi restrânsă considerabil.

F. Sackmann 1923
Remiză

Situaţia albului este rea. Cu mutarea normală

1.Rf8 partida nu mai putea fi ţinută: 1…Rf6 2.Re8 Re5
3.Re7 Rd4 4.Rd6 Rc3 5.Rd5 Rb2 6.Rc4 Rxa2 7.Rc3
Rb1. Noi nu cedăm înăå şi căutăm o cale de ieşire:

1.Rh8!
STUDIUL 57 STUDIUL 58
Excelent! Pe neaşteptate ne aflăm pe calea remizei.

1…Rf6 2.Rh7 Re5 3.Rg6 Rd4 4.Rf5 Rc3 5.Re4 Rb2 6.Rd3 Rxa2 7.Rc2

S-a reuşit, regele este închis;

7…Ra1 8.Rc1 a2 (8…Ra2 9.Rc2 şi aşa mai departe) 9.Rc2 pat.

Nici următorul studiu nu este acum greu de rezolvat.

I. Maiseilis 1921
STUDIUL 59 STUDIUL 60
Albul câştigă

De la f7 până la a7 sunt şase paşi, pe care însă

regele îi poate străbate în moduri diferite. Dacă se
îndreaptă în linie dreaptă într-acolo, atunci regele
negru ajunge la c7. Calea spre succes este sinusoidală.

1.Re6 Rc3 2.Rd5!

Întoarce spatele regelui advers! Negrul nu se mai poate salva. Încercaţi D-vs, vă
rog!

103
 M. Levitt 1930 – Albul câştigă În trei mutări negrul va obţine o damă, dar va fi şi făcut mat.

1.c6! bc 2.a5 Rc5 3.a4! W. Henkin 1960 – Albul câştigă

Jucat cu rafinament! De pionul a5 nu se poate Cum i se răpeşte unui rege libertatea, se arată în
apropia. mod ilustrativ în următorul final.

3…Rd6 4.Rd8 c5 5.a6 Rc6 6.a5! 1.Dd5 Ra4 2.Dc4+ Ra5 3.Dc5+ Ra4

Pionii au înaintat şi s-au sprijinit reciproc. După 3…Ra6 4.Db4 Ra7 5.Db5 Ra8 6.Db6
suntem tot în tema noastră.

6…c4 7.Rc8 c3 8.a7 şi albul câştigă. 4.Db6 Ra3 5.Db5 Ra2 6.Db4 Ra1
Acum nu ar fi fost rău 7.Db3, dar turnul este încă la post. Manevra Db4-d2-c2 nu
O. Duras 1908 - Albul câştigă este posibilă, căci propriul rege îi stă în drum.

În mod ciudat, chiar pe tabla aproape goală, 7.Rc1 Tc3+ 8.Rd1 Td3+ 9.Re2 Te3+ 1O.Rf2 Ra2 11.Rf1 Tf3+ 12.Rg2 Te3
calea spre victorie este marcată cu precizie. 13.Rf2 Ra1 14.Dd2 Rb1

1.Nb4 Rf7 2.a4 Re6 Acum este terminată realizarea cu măiestrie de filigram.

Nici cu 2…Re8 3.a5 Rd8 4.Nd6! nu ajunge 15.Rg2 Ra1 16.Dc2

negrul pe ţărmul salvator.
Regele se află sub escortă. Cu aceasta victoria este asigurată: 16…Ta3 17.Dd1+
3.a5 Rd5 4.a6 Rc6 5.Na5! şi 18.De2+ urmat de 16.Dxe5, sau 16…Tc3 17.Da4+, urmat de 18.Db5+ şi 19.Dxe5.

Câteodată, când un rege nu poate să mute, nu însemnă chin, ci chiar noroc.

S-a ridicat un zid. Regele negru nu reuşeşte să-l depăşească. Cu aceasta soarta
finalului este pecetluită. J. Berger 1890
În finalurile tocmai prezentate regele negru nu a fost lăsat să se apropie de Remiză
punctele fierbinţi ale luptei. În altele, regele trebuie să fie atras într-un anumit loc, izolat
sau adus în poziţie de pat, pentru că doar atunci este posibilă victoria. La început albul nu are nevoie să ajungă la
pionii de margine. El are altceva în vedere.
I. Averbach 1954 – Albul câştigă
1.f4 Rc7
Trebuie forţat negrul să joace b5-b4:
Doar de plâns ar fi negrul după 1…a5?, din
1.Nf6! Rb7 2.Nd8 Rc8 3.Nb6 Rb7 4.Rc5 Rc8 cauza 2.f5! gf 3.h4!

Înaintarea 4…b4 5.ab a3 6.Rb5 a2 7.Nd4 nu 2.fg

merge acum. Albul face încă trei mutări: 3.Rg3, 4.Rh4, 5.g3 şi se ascunde singur în "pat"(!),
indiferent de ce ar răspunde adversarul.
5.Rc6 Rb8 6.Nd8 Ra8! (mai puţină rezistenţă
opune 6…Ra7 7.Rc7 Ra8 8.Rb6) Ideea unui auto-pat nu este importantă doar pentru compozitorii de studii.
7.Rb6 Rb8 8.Nc7+ Rc8 9.Rc6 b4 10.ab.
104
 Diagrama înfăţişează finalul partidei Nesis- Partida Spaniolă
Kolker, al 13-lea Campionat prin corespondenţă al Benkö - Sawer
fostei URSS (1979). Partida putea fi salvată doar New York 1964
printr-o singură mutare, pe care negrul, într-adevăr, a
descoperit-o. 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cge7 4.c3 a6 5.Nc4 h6? 6.d4 d6 7.Db3 Ca5? 8.Nxf7+
Rd7 9.Cxe5+! de 10.De6 mat.
46…Dg8!!

Ţinând seama de ameninţarea imparabilă 47…Dxc4! – Partida Vienezå

remiză. Platt – Korkenblatt
SUA 1965
Partide scurte
1.e4 e5 2.Cc3 Cf6 3.Nc4 Cxe4 4.Dh5 Cd6 5.Nb3 Cc6 6.d4 ed? (6…Cxd4
Nu poţi decât să te minunezi cât de des au fost daţi mat regii în scurtul interval al 7.Dxe5+ Ce6) 7.Cd5 g6 8.De2+Ne7 9.Cf6+ Rf8 10.Nh6 mat.
primelor douăsprezece mutări.
Toi am fost odată începători, chiar şi marii maeştri şi, desigur, fiecare a avut
vreodată contact cu minunata "deschidere" 1.f4 e6 2.g4 Dh4 mat; mai repede decât atât, Partida Pionului Damei
ne se poate da mat. Albul reuşeşte să mai dea mat doar la mutarea a 3-a, în plus, o poate Regan – Michel
face într-un mod destul de artistic: 1.e4 e5 2.Dh5 Re7 3.Dxe5 mat. Londra 1905
Să urmărim acum câteva senzaţii de turneu (cu un număr crescător de mutări).

Gambitul Budapesta 1.d4 d5 2.Nf4 c5 3.Nxb8? Txb8 4.dc e6 5.Dd4

Arnold – Hanauer Dc7 6.b4 b6 7.cb Txb6 8.c3 Txb4! 9.cb Dc1+ 10.Dd1
Philadelphia 1936 Nxb4+ 11.Cd2 Nxd2 mat.

1.d4 Cf6 2.c4 e5 3.d5 Nc5 4.Ng5? Ce4! 5.Nxd8 Nxf2 mat. O poziţie care nu ţi-e dat să o vezi în fiecare zi!
Apărarea Benoni
Harosh – Jaffe
New York 1936

1.d4 c5 2.d5 Ca6? 3.Cf3 d6 4.e4 Ng4 5.Ce5! Partida Spaniolă

Da5+ 6.Nd2 de?? 7.Nxa5 Nxd1 8.Nxb5 mat. Berger – Fröhlich
Graz 1888

1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 a6 4.Na4 d6 5.Cc3 Ng4 6.Cd5 Ce7? 7.d3 b5 8.Nb3
Ca7? 9.Cxe5! Nxd1 10.Cf6+! gf 11.Nxf7 mat.
Deschiderea Alapin
Manko - Jankovici
Partidă prin corespondenţă (!) 1900

1.e4 e5 2.Ce2 Nc5 3.f4 Df6 4.c3 Cc6 5.g3 Ch6 6.Ng2 Cg4 7.Tf1 Cxh2 8.fe??
Dxf1+! 9.Nxf1 Cf3 mat.

105
 Partida Vienezå
Oudheusden – de Vries
Amsterdam 1934

1.e4 e5 2.Cc3 Cc6 3.f4 Nc5 4.Cf3 d6 5.f5!

Cf6 6.h3? d5! 7.Cxe5 Cxe4 8.Cf3 Dh4+!! 9.Cxh4
Nf2+ 10.Re2 Cd4+ 11.Rd3 Cc5 mat.

Partida Spaniolă
Nimzovici – Ryckoff
Berlin 1910

Apărarea Caro-Cann 1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 d6 5.d4 Cxe4? (5…Nd7) 6.d5 a6 7.Nd3 Cf6?
Réti – Tartakower (7…Ce7 8.Nxe4 f5) 8.dc e4 9.Te1 d5 10.Ne2! ef 11.cb Nxb7 12.Nb5 mat.
Viena 1910
Apărarea Siciliană
1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cc3 de 4.Cxe4 Cf6 5.Dd3 e5? (5…Cxe4) 6.de Da5+ 7.Nd2 Thomas – Sapira
Dxe5 8.0-0-0 Cxe4? (8…Ne7) 9.Dd8+!! Rxd8 10.Ng5+ Rc7 11.Nd8 mat. Anvérs 1932
1.e4 c5 2.Cf3 Cf6 3.Cc3 d5 4.ed Cxd5 5.Nb5+ Nd7 6.Ce5 Cxc3? (6…Cc6!)
Apărarea Franceză 7.Df3! f6 8.Dh5+ g6 9.Cxg6 Rf7 10.Ce5+.
Lundquist – Philips Negrul a cedat din cauza 10…Rg7 11.Df7+ Rh6 12.dc mat.
Austria 1980

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.Nd2 de 5.Dg4 Cf6 6.Dxg7 Tg8 7.Dh6 Dxd4?
(7…Cc6, 7…Tg6) 8.0-0-0 Cg4 9.Dh4 Dxf2? 10.Dd8+! Rxd8 11.Ng5+ Re8 12.Td8 mat.
Grandios! Nebunul c1 dă mat, deşi întrega
Apărarea Siciliană partidă nu a făcut nici o mutare.
Taranin - Subkov
Sverdlovsk 1972

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cd 4.Cxd4 a6 5.Cc3 Cc6 6.Ne3 Dc7 (6…Cf6) 7.Dd2 Cge7?
(7…Nb4, 7…Cf6, 7…b5, 7…d6) 8.Cdb5! ab 9.Cxb5 Da5 10.Cd6+ Rd8 11.Dxa5+ Txa5
12.Nb6 mat.

Apărarea Cigorin
Studii
Saulson – Phillips
Chicago 1907 În fiecare dintre studiile următoare câştigă albul. Parcă nu este de ajuns că cei
doisprezece regi negri stângaci nimeresc într-o ambuscadă, dar chiar ei înşişi zădărnicesc
1.d4 Cc6 2.e4 e5 3.d5 Cce7 4.f4 d6 5.Cf3 Ng4 6.Cc3 Cg6 7.h3 Nxf3 8.Nb5+! c6 planurile propriilor forţe în încercările lor de a-i salva.
9.dc Nxd1? (9…Dh4+) 10.cb+ Re7 11.Cd5+ Re6 12.f5 mat.

106
STUDIUL 61 STUDIUL 62
STUDIUL 67 STUDIUL 68

STUDIUL 63 STUDIUL 64
STUDIUL 69 STUDIUL 70

STUDIUL 65 STUDIUL 66
STUDIUL 71 STUDIUL 72

107
 7.9 Zugzwang-ul Apărarea Siciliană
Bronştein – A. Zaiţev
În afara de un "mini-zugzwang", în care fiecare figură poate cădea în decursul Berlin 1968
unei partide, există şi un altfel de zugzwang, mai rar întâlnit. El poate afecta un flanc,
centrul sau chiar întrega armată adversă. 1.e4 c5 2.Cc3 e6 3.Cf3 Cc6 4.Nb5 Cd4 5.Nd3 Cxf3+ 6.Dxf3 Nd6 7.De3! e5
8.Cb5 De7 9.b4! cb 10.Dg3 Nb8 (la 10…Rf8 este bine 11.a3) 11.Dxg7 Df6 12.Dxf6
Cxf6 13.a3 d5 14.f3 Tg8 15.g3 Nh3?! 16.ed! Ng2 17.Tg1 Nxf3 18.d6
Estrin - Nisman
Moscova 1967 O succesiune de mutări neobişnuită a dus la o
poziţie originală. La d6 se află un pion puternic,
curajos, care – aidoma poveştii – a transformat
Flancul damei negre este total paralizat. Pentru a nebunul negru din b8 într-o stană de piatră.
câştiga, albul are nevoie doar să deschidă, precaut,
jocul pe aripa regelui. Aceasta s-a realizat după cum 18…ba 19.Tf1 e4 20.Ne2 Tg5 21.c4 a6
urmează: 22.Txa3 Nxe2 23.Rxe2 Cd7 24.d4! ed+ 25.Rxd3 Tc5
26.Nf4 f6 27.Rd4 b6 28.Te1+ Rd8 29.Te6
23.Th1! f5 24.Cg2 fe 25.fe Cg6 26.h4 fg+
27.Rxg3 Nd8 28.Taf1 Ne7 29.Rg4 Th6 30.h5 Cf8

Privit formal, pe tablă domneşte egalitatea materială; în realitate însă, negrul În comparaţie cu diagrama precedentă situaţia
joacă cu turnul şi regele mai puţin. negrului s-a înrăutăţit în continuare. Flancul damei sale
este "îngheţat", în timp ce toate figurile albe participă
31.Tf7 Ce6 32.Thf1 Rd8 33.Ce3 şi negrul a cedat. la atac.

În următoarea partidă albul este "persoana îndoliată". 29…Ce5 30.Nxe5 fe+ 31.Txe5 Txc4+
32.Rd5 (aici 32.Rxc4? ab+ ar fi stricat totul)
Partida Italiană 32…Tc5+ 33.Re6 Txe5+ 34.Rxe5 Rd7 35.Rd5 a5
Albin – Winawer 36.Ta4!
Nürnberg 1896
Pionul nu este lăsat la a4.
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nc4 Nc5 4.c3 Cf6 5.0-0 Cxe4 6.Nd5?! Cxf2 7.Txf2 Nxf2+
8.Rxf2 Ce7 9.Db3? (9.Nb3) 9 …0-0 10.Ne4? d5 11.Nc2 e4 12.Ce1 Cg6 13.c4 d4!
14.Dg3 f5 15.Rg1 c5 16.d3 f4 17.Df2 e3 18.Df3

Albul a tratat deschiderea cu mult sub nivelul Fiecare jucător a mai făcut o mutare: 36…h5
cerut. În această lucrare partida a fost selectată tocmai 37.Tf4 şi negrul a cedat.
datorită caracteristicii poziţiei din diagramă.
Agonia nu mai durează mult!

18…Dh4 19.Dd5+ Rh8 20.Cf3 Df2+ 21.Rh1

Ch4 22.Dg5 Nh3! şi albul a cedat.

108
 Deschiderea Engleză La 32…Te8 33.Txe8 Rxe8 34.Rf3 Rd7 35.Re4 Re6 36.g4 regele negru este
Karpov – Ribli respins.
Amsterdam 1980
33.Te7 Td7 34.Ta2! a5
1.c4 c5 2.Cf3 Cf6 3.Cc3 Cc6 4.g3 d5 5.cd Cxd5 6.Ng2 g6 7.0-0 Ng7 8.Cxd5
Dxd5 9.d3 0-0 10.Ne3 Nd7 11.Cd4 Dd6 12.Cxc6 Nxc6 13.Nxc6 Dxc6 14.Tc1 De6 Se întrevede cumva libertatea? Nu, este o Fata Morgana.
15.Txc5 Dxa2
35.Tc2 şi negrul a cedat.
Nu intentionăm să abordăm fineţurile deschiderii partidei; vrem mai mult să
descoperim mutarea care, în final, poartă vina principală pentru poziţia penibilă din Jucătorii cu piesele albele obţin adesea victorii frumoase, dacă reuşesc să
diagramă. paralizeze centrul adversarului cu d5-d6 sau e5-e6.
16.Tb5! b6 17.Da1 Apărarea Siciliană
Vasiukov – Cicovani
Ideea ultimelor mutări ale albului constă în slăbirea pionului a7 şi legarea turnului Moscova 1963
advers de apărarea acestuia.

17…Dxa1?! 1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Db6 4.Cc3 e6 5.0-0 Cf6 6.Te1 Ne7 7.Nxc6 Dxc6 8.d4
0-0?
Momentul decisiv! Negrul nu "simte" pericolele care îl pândesc în final. După
schimbul de dame el putea să se aştepte, în cel mai bun caz, la un final de turnuri cu Pionul d4 trebuia, desigur, blocat cu d7-d5.
patru pioni contra cinci. Preferabil ar fi fost 17…De6.
9.d5! Da6 10.d6! Nd8
18.Txa1 Tfb8
Pionul temerar nu putea fi luat din cauza e4-e5.
După 18…Tfc8 19.Ta6 Tc2 2O.b3 Txe2 21.Tbxb6 şi 22.Tb7, rezultatul ar fi acelaşi.
Prima ciocnire în centru, foarte importantă, a
19.Ta6 Rf8 20.Tb4 Ne5 21.Tba4 b5 22.Ta2 Tb7 23.b3 Nb8 24.Nc5 Re8 24.d4 fost clar pierdută de negru: înfrângerea centrală duce
(figurile negre pierd mereu mai mult spaţiu) 25…Rd7 26.e4 e6 27.b4 Rc8 28.d5 ed inevitabil şi la eşecul pe flancuri.
29.ed Td7 30.d6
11.Ng5 h6 12.Nh4 g5

Un rezultat trist ca urmare a schimbului de Încercarea de a străpunge în forţă este aspru

dame negândit. Întregul flanc al damei este paralizat. pedepsită.
Restul este tehnică.

30…Td8 31.Rg2 Rd7

13.Cxg5! hg 14.Nxg5 Da5 15.Te3 Ch7 16.Nh6 Rh8 17.Tg3 Nh4 18.Ng7+ Rg8
Negrul năzuieşte să elibereze un turn prin e8. Imediat, 19.Nf6+ şi negrul a cedat.
era însă prea periculos: 31…Te8 32.d7+ Rxd7 33.Tf6.
Apărarea Siciliană
Nikolaevski – Lentşiner
Nici apărarea pasivă cu 31…Rb7 32.Rf3 Te8 33.Rf4 h6 (regele nu are voie să Harkov 1962
pătrundă) 34.h4 nu aduce nimic, căci albul desfăşoară ofensiva cu pionii pe flancul
regelui. 1.e4 c5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Db6 4.Ca3 g6 5.0-0 Ng7 6.c3 Cf6 7.d4 Cxe4 8.d5 Cd6
9.Nd3 Ce5 10.Cxe5 Nxe5 11.Te1 Ng7 12.De2 e5 13.Nh6! 0-0 14.Nxg7 Rxg7 15.Dxe5+
32.Te2 Rc8 f6 16.Dg3 f5 17.Te7+ Cf7 18.d6!
109
 Pionul pană a despărţit poziţia negrului în două Ca rezultat al blocadei centrului, albul îşi aduce în joc figurile, una după alta, în
jumătăţi: figurile de pe flancul damei şi de pe cel al timp ce forţele negrului manevrează doar" ici şi colo". Urmează un final frumos.
regelui joacă fiecare pentru ele, ca şi când nu ar şti ce
se întâmplă pe cealaltă parte. 15…Rg8 16.Ce4 Dd7 17.de! De8

18…Dxb2 19.Tae1 Dxc3 Un sfârşit picant ar rezulta după 17…Dxc6 18.Df3 Ce5 19.Df7+! Cxf7 20.ef mat.

La un sfârşit rapid ar duce 19…Dxa3 20.De5+ Rh6 18.Df3 h6 19.Df7+ Dxf7 20.ef+ Rh7 21.h4 Nf5 22.Cg5+. Negrul a cedat, căci
(20…Rg8 21.Nc4) 21.Df6. l-ar fi aşteptat 22…hg 23.hg+ Ch4 24.Txh4+ Rg6 25.Ce5 mat.

Romanovski – Ravinski
20.Cb5 f4 21.Cxc3! Moscova 1941

Albul exercită o presiune atât de puternică asupra poziţiei adverse, încât, deşi în Negrul nu este deloc lipsit de griji. Dacă turnul
dezavantaj material, poate fi liniştit de acord cu schimbul damelor. damei nu ar sta la b8, ci la a8, apărarea ar fi mai
uşoară.
21…fg 22.fg
21.Nh6! Df6
Calul din f7 nu se putea elibera din legătură. A mai urmat:
Negrul a cochetat aici cu 21….0-0, dar atunci
22…b5 23.Nxb5 Tb8 24.Nc4 Tb4 25.Nxf7 Txf7 26.Tf1! şi negrul a cedat. adversarul i-ar fi jucat o farsă deloc amuzantă:
22.Nxg7 Rxg7 23.Dd4+, apoi 24.Da7.
În exemplul următor pionul regelui devine "pana" care forţează victoria.

Gambitul Damei 22.Nxg7 Dxg7 23.De3!

Korsten – Hansen
Partidă prin corespondenţă 1949 O idee surprinzătoare. Negrul a cedat; a rezultat că 23….Ta8 nu oferă nici o
apărare, căci albul mută 24.Da7!
1.Cf3 Cc6 2.d4 d5 3.c4 Cf6?
În câteva variante se recurge, practic, la o blocadă a centrului în fiecare partidă.
Aceasta reprezintă izvorul tuturor relelor ce vor urma. Negrul ar fi avut de ales
aici între 3…dc sau 3…Ng4. Apărarea Siciliană
Tal – Benkö
4.cd Dxd5 5.Cc3 Dd8 6.d5 Ca5 7.e4 b6 8.e5 Cd7 9.b4 Cb7 Bled 1959

O privelişte tristă, rezultată după doar nouă
mutări: să ne mirăm de atacul albului?.
10.e6 fe 11.Cd4 Ce5 12.Dh5+ Cg6 13.Nb5+
Rf7
La 13…Nd7 câştiga 14.Cxe6 Dc8 15.Cf4.
14.Cc6 Dd6 15.Nc4
1.e4 c5 2.Cf3 g6 3.d4 Ng7 4.d5 d6 5.Cc3 Cf6 6.Nb5+ Cbd7 7.a4 0-0 8.0-0 a6
9.Ne2 Tb8 10.Te1 Ce8 11.Nf4 Cc7 12.Nf1 b5 13.Dd2 Te8 14.h3 Cf6 15.Tad1 Nd7
16.e5 b4 17.Ce4 Cxe4 18.Txe4 Nxa4 19.Nh6 Nh8 20.Tde1
Răspunsul 20….e6 ar fi oferit acum negrului cele mai bune şanse. Totuşi el s-a
decis să "radă" tot flancul damei.
20….f6 21.e6 f5 22.Th4 Nxb2

110
 Pe flancul damei albul este depăşit, în schimb a
blocat pionii centrali ai adversarului în tabăra lor. Ce a
adus însă aceasta negrului? Doar nebunul său de
câmpuri negre poate să se grăbească, din depărtare, să
vină în sprijinul regelui său – într-un caz serios. Toate
celelalte figuri negre nu iau parte, nici măcar simbolic,
la apărarea monarhului lor. Nenorocirea nu se lasă
mult aşteptată.
23.Nf8! Txf8 24.Dh6 Tf7 25.ef+ Rxf7 26.Dxh7+ Ng7
Nici 26…Re8 27.Dxg6+ Rd7 28.Dxf5+ e6 29.Th7+ Rc8 30.Nxa6+ Cxa6 31.de
nu este acceptabil decât pentru alb; nebunul de câmpuri negre sare şi el prea târziu în
ajutorul regelui său.
27.Th6 Dg8 28.Dxg6+ Rf8 29.Cg5 Dxd5 30.Th8+! şi negrul a capitulat.
"Idealul oricărei limitări a acţiunilor adverse rămâne blocada!" scria Nimzovici; şi
el ştia ce spune. Cele mai cunoscute partide pe tema blocadei sunt legate de numele său.
Apărarea Franceză
Alehin – Nimzovici
San Remo 1930
1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 Nb4 4.e5 c5 5.Nd2 Ce7 6.Cb5 Nxd2+ 7.Dxd2 0-0 8.c3 b6
Când se rejoacă o partidă renumită, se caută atunci, mereu, cauzele înfrângerii
învinsului. În mod ciudat, dificultăţile negrului încep deja cu această mutare. El nu
ajunge la schimbul năzuit al nebunului său de câmpuri albe, după care ideea cu b6 este
redusă la absurd. Preferabil era 8…Cf5, pentru a nu lăsa calului advers posibilitarea să
pătrundă la d6.
9.f4 Na6 10.Cf3 Dd7 11.a4 Cbc6 12.b4!
Respingerea planului început cu b6: după a2-a4, negrul intenţiona să călătorească
la c4 cu calul – via a5.
12…cb 13.cb Nb7 14.Cd6 f5?
"Greşela decisivă în poziţie deja compromisă. Ţinând seama de înaintarea
ameninţătoare a pionului a, pentru a obţine ceva spaţiu, trebuia jucat 14…a5. " (Alehin)
15.a5! Cc8 16.Cxb7 Dxb7 17.a6 Df7
Dacă negrul ar vrea să piardă calul, ar fi suficient să joace 17…De7: 18.Nb5!
Cxb4 19.Tb1!
18.Nb5 C8e7 19.0-0 h6 20.Tfc1 Tfc8 21.Tc2 De8
"Negrul nu suferă de lipsă de timp, ci de lipsă de spaţiu!" scria Alehin despre
această poziţie. Urmăriţi singuri: 21…Cd8 22.Tac1 Txc2 23.Txc2 Tc8 24.Txc8 Cxc8
25.Dc3 Ce7 26.Dc7
22.Tac1 Tab8 23.De3 Tc7 24.Tc3! Dd7 25.T1c2 Rf8 26.Dc1 Tbc8
Acum albul trece la atacul final.
27.Na4 b5
Negrul trebuie să câştige timp pentru ca regele să apere turnul său la timp.
28.Nxb5 Re8 29.Na4 Rd8 30.h4!
Acum negrul mai are doar două mutări, înainte ca dama sa să fie forţată să
meargă la e8. La aceasta urmează b4-b5. Ţinând cont de acest zugzwang mortal, negrul a
cedat.
Apărarea Indiana Damei
Sämisch – Nimzovici
Copenhaga 1923
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 b6 4.g3 Nb7 5.Ng2 Ne7 6.Cc3 0-0 7.0-0 d5 8.Ce5 c6
9.cd cd 10.Nf4 a6
Negrul intenţioneză să mărească, pas cu pas, aria sa de acţiune de pe flancul
damei.
11.Tc1 b5 12.Db3 Cc6 13.Cxc6 Nxc6 14.h3 Dd7 15.Rh2 Ch5 16.Nd2 f5
Jocul decis de pe ambele flancuri aduce roade. Figurile negre, care vin ca un
tăvălug, cuceresc tot mai mult spaţiu, în timp ce albul nu ştie ce să întreprindă.
17.Dd1 b4 18.Cb1 Nb5 19.Tg1 Nd6 20.e4 fe!
În adnotările sale făcute pe marginea acestei partide, Nimzovici scria: "Sensul
acestui sacrificiu constă în legarea totală a albului. El nu deţine nici o linie şi nici un
punct important. Negrul ocupă orizontala a doua şi – graţie nebunului său de la b5, care
împiedică Tf1 – paralizează total jocul adversarului".
21.Dxh5 Txf2 22.Dg5 Taf8 23.Rh1 T8f5 24.De3 Nd3 25.Tce1 h6!!
111

Această mutare ironică îl determinå pe alb så
depună armele. Se ameninţa 26…T5f3, deşi nu este
nevoie să se grăbească cu aceasta şi se poate mai întâi
întări poziţia cu Dd7-f7-g6.
Pe vremea lui Nimzovici ne se acorda rabat
complimentelor şi, de atunci, această confruntare a
rămas cunoscută sub numele de "Nemuritoarea partidă
a zugzwang-ului ".
Apărarea Caro-Kann
Nimzovici – Capablanca
New York 1927
1.e4 c6 2.d4 d5 3.e5 Nf5 4.Nd3 Nxd3 5.Dxd3 e6 6.Cc3 Db6 7.Cge2 c5 8.dc
Nxc5 9.0-0 Ce7 10.Ca4 Dc6 11.Cxc5 Dxc5 12.Ne3 Dc7 13.f4 Cf5 14.c3 Cc6 15.Tad1
g6 16.g4 Cxe3 17.Dxe3 h5 18.g5 0-0 19.Cd4 Db6 20.Tf2 Tac8 21.a3 Tc7 22.Td3 Ca5
23.Te2 Te8 24.Rg2 Cc6 25.Ted2 Tec8 26.Te2 Ce7 27.Ted2 Tc4 28.Rh3 Rg7 29.Tf2
a5 3O.Te2 Cf5 31.Cxf5 gf 32.Df3
O luptă poziţională lungă a dus la superioritatea poziţională clară a negrului.
Sarcina acestuia în noua secvenţă a luptei, în care pe tablă nu au mai rămas decât figurile
grele, constă în amplificarea şi pe mai departe a avantajului său de spaţiu.
32…Rg6 33.Ted2 Te4! 34.Td4 Tc4 35.Df2 Db5 36.Rg3 Tcxd4 37.cd Dc4
38.Rg2 b5 39.Rg1 b4 40.ab ab 41.Rg2 Dc1!
Mutare cu mutare poziţia albului devine tot mai strâmtorată.
42.Rg3 Dh1 43.Td3 Te1 44.Tf3 Td1
45.b3
Forţat. Dacă se mută turnul urmează 45…Tf1,
iar la 45.Rh3 câştigă 45…Td2.
45…Tc1! 46.Te3
Un final frumos ar fi rezultat după 46.h3 Tg1+
47.Rh4 Tg4 mat.
46…Tf1. Albul a cedat; el nu a mai vrut să vadă finalul 47.De2 Dg1+ 48.Rh3
Te1!
112
În creaţia lui Capablanca se întâlnesc adesea astfel de partide poziţionale, conduse
cu măiestrie de filigram.
Gambitul Damei
Capablanca – Treybal
Karlovy-Vary 1929
1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 e6 4.Ng5 Ne7 5.Nxe7 Dxe7 6.Cbd2 f5 7.e3 Cd7 8.Nd3
Ch6?! 9.0-0 0-0 10.Dc2 g6 11.Tab1 Cf6 12.Ce5 Cf7 13.f4 Nd7 14.Cdf3 Tfd8 15.b4
Ne8 16.Tfc1 a6 17.Df2 Cxe5 18.Cxe5 Cd7 19.Cf3! Tac8 20.c5
Întrega strategie a lui Capablanca se bazează pe a
cincea sa mutare. După schimbul nebunilor de câmpuri
negre, el a trecut consecvent la blocadă, fără să se lase
distras în această întreprindere de lucrurile secundare.
Treybal nu a găsit un contrajoc activ (8…Ch6?! era
îndoielnic, mai bine ar fi fost, în orice caz, 8…Cf6 şi
apoi Cf6-e4), figurile sale se stânjeneau reciproc.
O înaltă înţelegere şahistă a demonstrat cubanezul cu 19.Cf3! Calul a preluat rolul celei
mai importante rezerve, care la sfârşitul partidei îi dă lovitura nimicitoare.
20…Cf6 21.a4 Cg4 22.De1 Ch6 23.h3 Cf7 24.g4! Nd7 25.Tc2 Rh8 26.Tg2 Tg8
27.g5 Dd8 28.h4 Rg7 29.h5
Situaţia negrului este deja fără speranţă, dar partida va mai continua încă preţ de
aproximativ treizeci de mutări.
29…Th8 30.Th2 Dc7 31.Dc3 Dd8 32.Rf2 Dc7 33.Tbh1 Tcg8 34.Da1 Tb8
35.Da3 Tbg8 36.b5 ab
Dama neagră ar cădea în capcană după 36…Da5 37.b6! Albul ar captura-o
nederanjat cu calul.
37.h6+! Rf8 38.ab Re7 39.b6 Db8
O poziţie-şcoală! Acum se întrevede atacul decisiv asupra pionului b7; nu ar fi
rău pentru negru dacă ar putea să aducă un turn la b8. Totuşi, pentru aceasta ar avea
nevoie de o a noua orizontală…
40.Ta1 Tc8 41.Db4 Thd8 42.Ta7 Rf8 43.Th1 Ne8 44.Tha1 Rg8 45.T1a4 Rf8
46.Da3 Rg8 47.Rg3
 O imagine impresionantă. Albul are două linii
mai mult pe care se pot regrupa în voie figurile sale.
47…Nd7 48.Rh4 Rh8 49.Da2 Rg8 50.Rg3
Rf8 51.Rg2 Ne8 52.Cd2 Nd7
Ameninţarea Cd2-b3-a5 nu poate fi parată cu
Td7, căci aceasta eşuează în faţa Cxb7! Txb7 şi Ta8 cu
câştigul damei.
53.Cb3 Te8 54.Ca5 Cd8
Calul a efectuat o cursă pe cât de lungă, pe atât de fără rost: b8-d7-f6-g4-h6-f7-
d8; acum el nu mai ajunge la timp nici măcar pentru acţiunea de salvare…
55.Na6! ba 56.Txd7 Te7 58.Txd8+!
…ci se prăbuşeşte, fără glorie. Negrul a cedat.
REZOLVǍRILE STUDIILOR
Lasso pentru cal
Nr.1: T. Doyson, 1925
Este clar cǎ trebuie prins calul din b1. Totuşi, albul nu trebuie sǎ treneze lucrurile,
cǎci calul nu aşteaptǎ. 1.f7! Rg7 2.Ne7 Rxf7 3.Nb4. Lasso-ul a fost aruncat cu mǎiestrie.
Acum nu mai este nevoie decât sǎ se apropie regele.
Nr.2: G. Sahodiakin, 1931
1.Rc5 Cc7 2.Rd6 Ce8+ 3.Re7 Cg7. Pânǎ aici totul a fost foarte simplu. Calul s-a
apropiat de regele sǎu pentru a se sprijini reciproc. Dacǎ el ar fi sǎrit imprudent pe
cealaltǎ parte (3…Cc7), ar fi urmat 4.Rf7! 4.Ng6! Începutul asaltului decisiv. 4…Rg8
5.Nf7+ Rh7. Nu s-ar fi schimbat nimic cu 5…Rh8, dupǎ cum vom vedea imediat. 6.Rf6
Rh8 7.Re5! Mutarea directǎ 7.Rg6? ar fi stricat totul: 7…Ce6! 7…Rh7 8.Re4 Rh8 9.Rf4
Rh7 1O.Rg4 Rh8. Acum s-a terminat! 11.g6! O idee minunatǎ. Nu fǎrǎ motiv a primit
acest studiu, acum o jumǎtate de secol, premiul întâi din partea unei reviste ruseşti de
şah.
Nr.3: E. Pogosian, 1962
1.Th8 Altfel negrul atacǎ cu toate forţele de care dispune pionul d6 şi menţine
remiza 1…Rg7 2.Rg5! Rxh8 Desigur, negrul putea sǎ joace şi 2…Cf6, totuşi nici
aceasta nu ar fi salvat de la nenorocire, de exemplu: 3.Rf5 Cd5 4.Te8 Rf7 5.Te5 Cb6
6.Te7+ Rf8 7.Re5. 3.Rg6. Pentru turn negrul trebuie sǎ plǎteascǎ preţul calului, ceea ce
înseamnǎ sfârşitul: 3…Ch6 4.Rxh6 Rg8 5.Rg6 Rf8 6.Rf6 Re8 7.Rg7.
Nr.4: I. Fritz, 1950
Turnul din a2 stricǎ imaginea, totuşi, imediat ce începe rezolvarea, aceastǎ lipsǎ
este datǎ uitǎrii. 1.Ta1 Nb7. Se ameninţa nu numai matul, ci şi un atac dublu prin 2.Tc1.
2.Ta7 Cb5. 2…Nd5+ nu ajutǎ, cǎci dupǎ 3.Rf6 se pierde calul. 3.Txb7! Cd6+ 4.Re7
Cxb7 5.b4! Cu aceastǎ mutare soarta partidei este, surprinzǎtor, pecetluitǎ.
Nr.5: G. Farni, 1922
1.Ng4 Cg7. Sǎ sari la g3 ar fi fatal din cauza 2.Cc3!, urmat de 3.Rf3.
2.Cf6! Calul a reuşit, în timp ce regele terminǎ uşor cu pionii: 2…a4 3.Rd3 a3 4.Rc3 c4
5.Rc2.
113
 Nr.6: V. Fedorov, 1947
1.Ce6 Ca6. La 1…Ca2 urmeazǎ 2.Cc7+, iar în cazul 1…Cc2 2.Nh7 albul are de
ales între matul direct (3.Ng6) sau captura calului (3.Nxc2). 2.Nh7 Rf7 3.Nd3 Cb4. La
3…Cb8 urmeazǎ 4.Cc5. 4.Nc4! Arma este îndreptatǎ spre cealaltǎ parte; în cazul 4…Cc2
urmeazǎ 5.Cd4+. 4…Rf6 5.Cd4 Rg5 6.Rc5 cu câştig.
Nr.7: G. Adamson, 1924
Din cele douǎ mutǎri ale calului, aparent de aceeaşi valoare, doar una este cea
corectǎ (1.Cd5), în timp ce cealaltǎ (1.Cf5) duce la remizǎ. Sǎ probǎm: 1.Cd5! Cd7! Dar
nu 1…Cf7 din cauza 2.Nh5. 2.Rd6! Un rǎspuns pe mǎsurǎ! La 2.Nb5 negrul joacǎ
2…Rd8, şi acum atât 3.Nxd7, cât şi 3.Rd6 Cb6! 4.Cxb6 ar duce la pat. La acelaşi rezultat
se ajunge şi dupǎ 2.Nh5+ Rd8 3.Rd6 Cb6! 4.Cxb6. 2…Rd8. În cazul 2…Cf8 ar urma
3.Nh5+ Rd8 4.Cf6. 3.Nd3! Re8. Calul este pierdut şi în alte variante: 3…Cb8 4.Cb6;
3…Cf8 4.Cf6; 3…Rc8 4.Ce7+ Rd8 5.Cc6+ Rc8 6.Nf5. Este, fireşte, posibil şi 6.Na6 mat.
4.Cc7+ Rd8 5.Ce6+ Rc8 6.Na6+ cu câştigul calului din d7.
Sǎ urmǎrim acum şi calea care duce la remizǎ: 1.Cf5? Cf7! 2.Rf6 Rf8 3.Nf3 Re8!
4.Cg7+ Rf8 5.Ce6+ Rg8! remizǎ!
Nr.8: F. Simhovici, 1940
Ce trebuie sǎ capturǎm aici?! – doar rǎbdare, curând situaţia se lǎmureşte. 1.Na3!
Retragerea la e1 nu merge din cauza 1…d2 2.Nxd2 pat. 1…d2 2.Ce4 d1C! Altfel
furculiţa "înţeapǎ" la c3. 3.Nc5 Rb5 4.Rb3 Rc6 5.Ng1 Rd5 6.Cd2. Noul cal se gǎseşte
într-un loc îngrǎdit sigur.
Nr.9: I. Alieşin, E.Murasov şi B. Sevitov, 1941
Aici vor apǎrea curând doi cai, asupra cǎrora albul va pori o adevǎratǎ vânǎtoare.
1.Ne3 d1C! Altfel urmeazǎ simplu 2.Tf1. 2.Nd2 b1C! Eforturi inutile; 2…Rg6 ar pierde
repede din cauza 3.Tb4 Rf5 4.Rd6. 3.Nc1! Cbc3. Îndepǎrtarea regelui de pe diagonala
nebunului nu mai schimbǎ nimic. 4.Tf1+ Rh5 5.Nd2 şi caii sunt pieduţi împreunǎ:
5…Rg4 6.Te1 Rf3 7.Rc6 Rf2 8.Rc5 Rf3 9.Rc4
Nr.10: H. Rinck, 1923
Albul nu are voie sǎ dea posibilitatea cailor sǎ coopereze: 1.Tf1! Ce7. Se
ameninţa 2.Tf3 Cg5 3.Tg3. 2.Tf3 Cg5. Nici deplasarea spre linia de margine nu mergea:
2…Cg1 3.Tg3 Ce2 4.Te3. 3.Tg3! Acum urmeazǎ un atac dublu – indiferent unde ar sǎri calul.
Nr.11: J. Berger, 1921
O situaţie asemǎnǎtoare. În loc de pion, albul dispune de un cal. Acest exemplu
este ceva mai dificil. 1.Tc5 Cac4 2.Cf5 Rg6. Nu se reuşeşte sǎ se coordoneze forţele:
2…Cg6+ 3.Rf6 Cce5 4.Tc7+ Rg8 5.Ch6+ Rh8 6.Rf5. Dupǎ 2…Rg8 se ajunge la varianta
principalǎ: 3.Re6 Rh8 4.Tc7 Rg8 5.Ce7+ Rf8 6.Cd5 Rg8 7.Cf6+ Rf8 8.Ta7. 3.Re6 Rh7.
114
A-i sǎri în ajutor calului este imposibil: 3…Rg5 4.Cd6 Cxd6 5.Txe5+. 4.Tc7 Rg8. Nici
4…Rg6 nu salveazǎ: 5.Tg7+ Rh5 6.Tg3 Cc6 7.Rf6. 5.Ce7+ Rf8 6.Cd5 Rg8 7.Cf6+ Rf8
8.Ta7. Caii au fost lichidaţi.
Nr.12: E. Somov-Nasimovici, 1941
Acesta este deja finalul studiului. Poziţia sa iniţialǎ este: Alb: Rc2, Ng1, Cd6,
pioni b4,b6; Negru: Rf6, Ta8, Cb2, Cc3, pioni a4, c6,d5. Rezolvarea începe astfel: 1.b7
Tb8 2.Na7 Txb7 3.Nd4+ Re6 4.Cxb7 Ca2 5.Cc5+ Rd6. Cu aceasta s-a ajuns la poziţia din
diagramǎ. Firescul 6.Rxb2 Cxb4 nu ar fi fost satisfǎcǎtor pentru alb. 6.Rb1!! Cxb4
7.Rxb2. Poziţia este aceeaşi, doar cǎ negrul este la mutare şi, de aceea, pierde. 7…a3+
8.Rb3.
Nebunul în dificultate
Nr.13: H. Rinck, 1927
Cum trebuie sǎ câştige aici albul? Doar rǎbdare! 1.Cc6+ Ra8. Insuficient este
1…Rb7 2.Cd8+. 2.Nf3! Arma este încǎrcatǎ. Nebunul are cinci câmpuri la dispoziţie şi totuşi,
nici unul nu îl salveazǎ: 2…Na2 3.Cb4+; 2…Nb3(c4) 3.Ca5+; 2…Ng8(g6) 3.Ce7+.
Nr.14: H. Rinck, 1926
1.Rb8 Nd7 2.Rc7 Ne8. La 2…Ne6 urmeazǎ 3.Cf4+. 3.Rd8 Nf7. O deplasare la g6
şi h5 nu este posibilǎ din cauza 4.Cf4+. 4.Re7 Ng8. În cazul 4…Na2?, urmeazǎ 5.Cc1+.
5.Rf8 Nh7. Pripit ar fi acum 6.Cf4+ din cauza 6…Rf2 7.Rg7 Re3. Albul trebuie sǎ joace
foarte precis pânǎ la sfârşit! 6.Rg7. Acum nebunul este definitiv pierdut.
Nr.15: V. Neistadt, 1929
1.Rd1 Nd2 La 1…Nb2(a3) pândeşte calul: 2.Cc2+. 2.Cc6! Nebunul nu mai iese
afarǎ. 2…Rd3 3.Ce5+ şi în continuare şahul la c4 sau la f3, care aduce victoria.
Nr.16: R. Réti, 1922
Cine ar putea crede cǎ în aceastǎ situaţie, dupǎ doar douǎ mutǎri, nebunul nu va
mai gǎsi nici un câmp salvator?! 1.Cd4+ Rc5. La un final fǎrǎ speranţǎ duce 1…Rb7
2.Rxh2 Ra6 3.Cb3. 2.Rh1!! O idee genialǎ! Regele negru trebuie sǎ supravegheze pionul
a5. Dacǎ mutǎ nebunul, acesta se pierde în orice variantǎ.
Nr.17: H. Rinck, 1935
De fapt, nebunului nu ar trebui sǎ i se întâmple nimic pe diagonala mare. 1.Cf7
Na1 2.Rb1 Ng7. La 2…Nc3 sau 2…Nd4 decide 3.Cd6+ Rxc7 4.Cb5+. 3.Cd6+ Rxc7
4.Ce8+. Aceeaşi manevrǎ respinge şi mutarea 2…Nf6.
 Nr.18: S. Isenger, 1959
Dacǎ negrul reuşeşte sǎ schimbe pionul f4, atunci remiza este asiguratǎ. 1…e5 nu
poate fi împiedicat, totuşi, la 1.Cd7 urmeazǎ simplu 1…Nb5. 1.Cd7! Nb5 2.Rd8! Nxd7
3.Nc7+ Rc6 4.Ne5! A¿a de repede pot merge, câteodatå, lucrurile.
Nr.19: E. Pogosian, 1980
1.Ne3+ Ra5 2.Nc6! Pe oricare alt câmp nebunul ar stânjeni propriul rege. 2…Nf8
3.Rg8 Ne7 4.Rf7 Nd8 5.Re8 Nc7 6.Rd7 Nb6. Singura posibilitate de a salva nebunul
(6…Nb8 7.Rc8) 7.Nd2 mat!
Nr.20: H. Junkson, 1937
1.Cg3+ Re1! Este greu de crezut cǎ luarea nebunului ar duce doar la remizǎ:
2.Cxh1 Rf1 3.Rg3 Rg1. 2.Nc3+! Rf2 3.Nd4+ Rg2 4.Rh4! Rf3 5.Rh3 Ng2+ 6.Rxh2. Un
triumf meritat!
Nr.21: A. Zuvaski, 1922
1.Cb5+ Rb2 2.Cxa3! Nxa3 3.Cb4! Totul s-a terminat.
Nr.22: S. Iveneger, 1950
1.Rd7 Ra6. dupǎ 1…Rb6 2.Tc8 totul ar fi fost simplu. 2.Rc6 Na3. Nebunul trebuie
sǎ se ascundǎ dupǎ rege. Albul câştigǎ uşor la 2…Ng1 3.Tg8 Nxa7 4.Ta8. 3.Tb8! Rxa7
4.Tb1! Nf8 5.Th1! Înainte de toate, nebunului trebuie sǎ i se conteste câmpul h6; acum
el nu se mai poate strecura: 5…Nb4 6.Ta1+ Rb8 7.Tb1.
Nr.23: F. König şi A. Mandler, 1924
1.Nf7! Trei figuri devin treptat "mici", de aceea este nevoie de grabǎ. 1…Ng6!
2.Na2! La victorie duce doar aceastǎ manevrǎ surprinzǎtoare. 2…Nxh5 3.Cf5+ Rg6
4.Nb1. S-a fǎcut! Dacǎ se mutǎ nebunul, urmeazǎ 5.Cd4+ sau 5.Ce3+. Dacǎ nebunul alb
s-ar afla, de exemplu, la c2 ( dupǎ mutarea pasivǎ 2.Nb3 în loc de 2.Na2), partida s-ar fi
putut salvat cu 4…Nd1!.
Nr.24: O. Blathy, 1890
Pentru a captura nebunul, albul trebuie mai întâi sǎ se îndepǎrteze de el! 1.Rd1!
Nb2 2.Re1 Nc1 3.Rf1 Nd2 4.Rg1(g1) Nd2. Desigur, trebuie luptat pânǎ la capǎt: în cazul
5…Nf2, urmeazǎ 6.Rf1. Regele negru nu are voie sǎ se mişte din loc, cǎci trebuie sǎ
supravegheze pionii liberi. 6.Rf1 Nc1 7.Re1 Nb2 8.Rd1 Na1 9.Rc1. Pe tablǎ s-a revenit
la poziţia de la care am plecat. De data acesta însǎ la mutare este negrul, care, dupǎ
9…Nb2+ 10.Rb1, este înfrânt.
Soarta grea a turnurilor
Nr.25: B. Horvitz
Albul exploateazǎ cu iscusinţǎ plasarea nefavorabilǎ a turnului din b7. 1.Cf5+
Rh7 2.Th2+ Rg6 3.Tg2+ Rf7. O cursǎ simplǎ ar fi fost 3…Rh7 4.Tg7+ Rh8 5.Re6? din
cauza 5…Ch6! 4.Txg8! Rxg8 5.Ce7+ Rf7 6.Cc6.
O comedie! 6…Rf8 7.Rf6! Albul s-ar fi rǎtǎcit
dupǎ 7.Re6?: 7…Re8 8.Re5 Rd7 9.Rd5 Rc8 10.Re6
Tb8! 7…Re8 8.Re6. Acum la retragerea 8…Rf8 decide
riposta 9.Rd7.
Doar o iluzie reprezintǎ şi 8…Tb8, din cauza
9.Cxb8 Rd8 10.Cc6+ Rc8 11.Cxa7+ Rb7 12.Cc6
Nr.26: R. Bianchetti, 1924
1.Ce5! Txf6. Pionul nu trebuie luat! De analizat era, ce este drept,
şi 1 …Th3, de exemplu: 2.f7 Tg3+ 3.Rh7 Th3+ 4.Rg7 Tg3+ 5.Rf6 Tg1 6.Cd3+ Rc3
7.Cf4! şi gata! 2.Rg7! Studiul este deja rezolvat, cǎci turnul este pierdut.
Nr.27: H. Rinck, 1914
1.Nd6 Tf7. La marginea tablei turnul este tot mai strâmtorat: 1…Th7 2.Nf5 Th6
3.Nf4 (este posibil ¿i 3.Nf8) 3…Th8 4.Ne5+. 2.Ne6 Tf3. La 2…Th7 este suficient 3.Ne5+
Rb1 4.Nf5+. 3.Re2 Tc3. Prin deplasarea sa geometricǎ, sub formǎ de dreptunghi, turnul a
reuşit sǎ fugǎ şi a obţinut libertatea, totuşi: 4.Ne5 Rb2 5.Rd2.
Nr.28: T. Gorghiev, 1929
Albul trebuie sǎ salveze nebunul din faţa atacului turnului agasant, fǎrǎ a pierde
prin aceasta un pion. 1.Ne1+ Rb5. Atât dupǎ 1…Ra4 2.Nc2+ Ra3 3.Rd6 sau 1…Ra6
2.Ng8! Te3 3.Nc4+, totul este clar. 2.Ng6! Te3 3.Nd2. Pentru moment acţiunile albului
par de neânţeles. 3…Txe5 4.Rd6! Acum însǎ apele s-au limpezit pe deplin: 4…Tc5
5.Nd3+.
Nr.29: H. Rinck, 1922
1.Rb5 Ta7 2.Rb6. Aparent, turnul negru are la dispoziţie o multitudine de câmpuri
libere, în realitatate însǎ nu poate gǎsi nici un locşor liniştit.
115
 Nr.30: I. Fritz, 1939
Calul şi pionul nu pot fi salvaţi în acelaşi timp. Se încheie oare, de aceea, jocul
remizǎ? Nu, o micǎ "vrǎjitorie" îl ajutǎ pe alb sǎ-şi apropie victoria. 1.Cc6+ Rd6 2.Ca5
Txb2 3.Cc4+! dc 4.0-0-0+!
Nr.31: L.Kubbel, 1934
1.Ta4. Este deja totul sfârşit? La 1…Rb5 urmeazǎ 2.Txb4+ Rxb4 3.Ne1, iar la
1…Tf3 este suficient 2.Ne1. 1…Ta3! Eroare de apreciere, totul de abia începe! Dupǎ
2.Txa3 Nxa3 3.Rxa3 Rc3 pionul nu mai poate fi salvat. 2.Txb4+! Rxb4 3.Ne1+. O
loviturǎ din spate nu câştigǎ: 3.Nc5+ Rxc5 4.Rxa3 Rc4 5.Rb2 Rb4 remizǎ. 3…Ra4
4.Nc3! Turnul este prea strâmtorat.
Nr.32: D. Petrov, 1955
La 1.Cc4 urmeazǎ 1…Rd3 2.Tf4 Tg4+, dupǎ care negrul mulţumeşte pionului sǎu
din h5. 1.Te2! Th1+. Imediat 1…Rxb2 nu merge din cauza 2.Ne3+. 2.Rg3 Rxb2 3.Ne1+!
Rc1! 4.Rg2 Rd1. La timp: nebunul este capturat şi apoi afarǎ, în libertate!, dar… 5.Td2!
Rxe1 6.Td4 Tf1 7.Te4+.
Nr.33: H. Rinck, 1921
1.Td1+. Doar cu acest şah poate albul obţine ceva. 1…Re6. La 1…Re4 se
continuǎ asemǎnǎtor ca în text: 2.Te1+ Rf5 3.Tf8+ Rg6! 4.Tg1+ Tg5 5.Tg8+. 2.Te8+
Rf5. Pierde evident 2…Rf6 3.Tf8 Rg5 4.Tg1+ Tg4 5.Tg8+. 3.Tf8+ Re4 4.Te1+ Rd3!
Regele negru se unduieşte ca un şarpe. La 4…Rd5 ar fi urmat 5.Td8+ Re6 6.Te8+.
5.Td8+ Td4 6.Td1+.
Nr.34: H. Matisson, 1930
Dacǎ albul vrea sǎ pǎstreze ambii nebuni, el trebuie sǎ cedeze…turnul. 1.Td5!
Txd5 2.Ne3!! Tg5 3.Nf7+ Tg6. La 3…Rh6 nebunul se retrage: 4.Ne8 (pentru a nu
permite 4…Rg7 cu tempo) 4.Rh2! Regele negru trebuie acum sǎ-şi pǎrǎseascǎ turnul. De
ce însǎ cele douǎ semne de exclamare dupǎ cea de-a doua mutare a albului? Pentru cǎ
pripita 2.Nd2? ar fi adus salvarea negrului cu 2…Tf5. Dupǎ 2.Ne3!! aceastǎ fineţe nu mai
merge: 2…Tf5 3.Nxf5 d2 şi nebunul de câmpuri albe are de ales între 4.Ng4+, 4.Nc2 şi
4.Nd7.
Nr.35: L. Kubbel, 1925
1.Ch6! Rd3! Urmǎtoarea variantǎ dezvǎluie motivul principal al acestui studiu:
1…Td8 2.Cf7 Txd7 3.Ce5+. 2.f3 Re3. La 2…Td8 urmeazǎ 3.Cf7. 3.Cf5+ Rd3 4.Ce7!
Re3. În cazul 4…Td8, urmeazǎ 5.Cc6 Txd7 6.Ce5+. 5.Cd5+ Rd3 6.Cc7! Finalul este clar:
6…Td8 7.Ce6 Txd7 8.Cc5+.
116
Nr.36: A. Troitzki, 1895
1.g7 Nf7. Mutarea 1…Rf7 nu merge din cauza 2.Ta7+; la interpunerea doritǎ la
d7 urmeazǎ 3.g8D+ Rxg8 4.Cf6+. Nimic nu aduce nici 1…Tb5+ 2.Ra6 Rf7 3.Cd6+.
2.Cg5+ Rf6 3.Cxf7 Rxf7. Captura 3…Rxg7 nu este permisǎ din cauza 4.Rc6. 4.Ta7+ Rg8
5.Ta8+ Rxg7 6.Rc6!
Trandafiri şi spini pentru Damǎ
Nr.37: J. Berger, 1890
Negrul trebuie sǎ se apere, dar este încǎ optimist. La uşor de înţeleasa 1.Rh4 el
intenţioneazǎ sǎ joace 1…Df2+! 1.Rh6! Regele elibereazǎ câmpul pentru manevra damei
sale. 1…Df2! 2.Dd5+ La 2…Rg1 urmeazǎ 3.Nc5. 2…Dg2 3.Dh5+ Rg1 4.Nc5+ Rf1
5.Dd1 mat.
Nr.38: H. Rinck, 1908
1.Nf2+ Re5. La 1…Rc4 urmeazǎ un mat în trei mutǎri. 2.Ng3+ Rd4 3.Nd6! Dxd6.
Împotriva 4.Dd3 mat negrul nu mai are altǎ apǎrare. Cu toate acestea, dama se duce pe
acest câmp. 4.Dd3+! Negrul trebuie sǎ accepte înfrângerea: 4…Rc5 5.Da3+, respectiv
4…Re5 5.Dg3+.
Nr.39: L. Kubbel, 1935
Mai activ pe "scarǎ restrânsǎ": 1.Da1+ Rh7 2.Db1+ Rh8 3.Db2+ Rh7 4.Dc2+
Rh8 5.Dc3+ Rh7 6.Dd3+ Rh8; şi acum "triunghiul mare": 7.Dh3+! Nh7 8.Dc3+ Rg8
9.Dc8. Se ameninţǎ mat. Apropierea de rege (9…Df7?) este împiedicatǎ de 10.Nh6 mat.
Negrul mai poate încǎ sǎ evite aceastǎ loviturǎ… 9…Rf7 10.Nc5! Un final surprinzǎtor.
Nr.40: L. Korski, 1957
Figurile albe stau aşa de lateral, încât, aparent, nici nu se poate gândi la o victorie.
1.Dd8+ Rc5. Un lucru este clar: nu existǎ prea multe câmpuri de ales. 2.Da5+ Rd4. Din
nou, singura posibilitate de a evita furculiţa calului. 3.Da7+! Aceastǎ mutare trebuie mai
întâi gǎsitǎ. Dama neagrǎ se pierde în douǎ mutǎri.
Nr.41: I. Alieşin, 1947
1.Ca6+ Ra8 2.Ng2+ Db7 3.Nd5! Continuarea directǎ 3.Nxb7+ Rxb7 4.Cc5+ duce
doar la remizǎ: 4…Rc6 5.Ce6 Rd6 6.Cg5 Re5! 7.Cxh7 Rf5. 3…h6! Este încǎ prea
devreme sǎ se ia nebunul: 3…Dxd5 4.Cc7+ Rb7 5.Cxd5 Rc6 6.Cf6 şi regele soseşte doar
cu un tempo mai târziu. 4.Cb4! Finalul este câştigat de alb: 4…a5 5.Nxb7+ Rxb7 6.Cd5
Rc6 7.Ce7+ Rd6 8.Cf5+ Re5 9.Cxh6 Rf6 10.Cg4+ şi 11.h6.
 Nr.42: I. Kling, 1849
1.Ta4! Dc8. La 1…Dxa4 douǎ şahuri clarificǎ totul: 2.Th3+ Rd4 3.Th4+. 2.Th3+!
Dxh3 3.Ta3+. Fǎrǎ sǎ vrei, îţi revine aici în minte lucrarea unui vechi maestru –
Alb:Rd8, Ta8, Tc5; Negru:Rd6,Th1. Albul câştigǎ prin 1.Th5!
Nr.43: D. Petrov, 1963
Mutarea impulsivǎ 1.Td7+ primeşte replica negrului prin vicleana 1…Ra8. 1.Th7!
Dxh7 2.Td7+ Ra8! 3.Rc7! Dh6. Tocmai aici stǎtea turnul alb. 4.Td8+ Ra7 5.Rc6. Dama
este forţatǎ sǎ plece. 5…Dg7 6.Td7+.
Nr.44: V. Smâslov, 1936
1.Nb1! Imediatul 1.g7 nu-şi atinge ţelul: 1…a1D+ 2.Na4 Dg1 3.f6 Nxh4 4.Nb3
Ne1. 1…a1D+ 2.Rb5 Ng3 3.g7 Nb8! Are în vedere 4.g8D Da5+. 4.g8N!! Ameninţǎ
5.Nd5 mat. 4…Nf4 5.Nga2! Aceasta este esenţa! 5…Nxd2 6.f6 Nf4 7.f7 Nd6 8.Rc6 Nf8
9.Rc7. Inevitabil, negrul este dat mat.
Nr.45: H. Rinck, 1929
Un caz rar: regele apǎrǎ dama. 1.Cd5+ Rf5 2.Ce7+ Rf4 3.Tg4+ Re3 4.Cd5+ Rd4
5.Cc6+ Rd3 6.Ccb4+ Rd4 7.Cc2+ Rd3 8.Cdb4+. Acum el trebuie însǎ sǎ renunţe la
apǎrarea ei, ceea ce însemnǎ sfârşitul.
Nr.46: E. Koslovski, 1931
Acest caz este şi mai neobişnuit: regele alb captureazǎ dama adversǎ în felul
urmǎtor: 1.Nxb6+!Dxb6 2.c5 Db8 3.b6+ Rc8 4.Re4 h4 5.Rf5! h5 6.Re4! Dama neagrǎ
trebuie sǎ se ducǎ în mâinile monarhului advers.
Nr.47 : N. Kononov, 1929
1.a8D+ Rh7 2.Cb8! Dxa8 3.Txc7+ Rg6 4.Tb7!
La ce bun toate eforturile negrului? Dama nu
mai poate fi scoasǎ afarǎ. Restul este simplu: 4…Rg5
5.Rg1 Rf5 6.Rf2 Rf4 7.h4 Rg4 8.h5 Rxh5 9.Rxf3 Rg5
10.Re4 Rf6 11.Rd5.
Nr.48 : A. Troitzki, 1897
1.Db2! Cu aceasta s-a gǎsit deja rezolvarea. Împotriva ameninţǎrii 2.d4 nu existǎ
apǎrare.
Pioni rebeli
Nr.49 : Carrera, 1917
Pionii albi şi regele negru se aflǎ în zugzwang reciproc. Sarcina regelui alb este de
a opri trio-ul f4, g4 şi h4. 1.Rg1! singura posibilitate! La 1.Rf2? urmeazǎ 1…h3!, iar la
1.Rh2? f3, dupǎ care albul poate chiar pierde. 1…h3 (1…g3 2.Rg2 sau 1…f3 2.Rh2)
2.Rh2 f3 3.Rg3. Pionii sunt opriţi şi cu aceasta şi victoria asiguratǎ.
Nr.49: J. Bething, 1894
Aici regele alb trebuie sǎ realizeze o lucrare şi mai finǎ decât cea din exemplul
precedent. El trebuie nu numai sǎ supravegheze duo-ul pionilor negri, ci şi sǎ se plaseze
el însuşi de aşa manierǎ, încât sǎ facǎ posibil un atac asupra regelui advers. 1.Rf3! Doar
la remizǎ duce continuarea directǎ 1.Re4 c5 2.Rd3 Re8 3.Rc4 Rf7. 1…c6! 2.Rf4 c5
3.Re4. Acum a sosit timpul. 3…Re8 4.Rd5. Posibil era şi 4.Rd3, dar aşa merge mai
repede. Se ameninţǎ mat în douǎ mutǎri, de aceea era important şi câştigul de tempo.
4…Rd7 5.Rc4 Re8 6.Rxc5! d3 7.Rd6. Din nou se ameninţǎ 8.Re6. 7…Rf7 8.Rd7.
Nr.51: M. Karstedt, 1921
O situaţie asemǎnǎtoare. Pentru început este necesar sǎ se slǎbeascǎ perechea
mobilǎ de pioni negri (pe unul sǎ-l forţeze sǎ înainteze); în al doilea rând, sǎ pândeascǎ
regele negru, pentru moment, în cazul când acesta din urmǎ ar merge la g6. 1.Rf3 Rg8
2.Rf2! printr-un joc lipsit de inspiraţie nu mai este nimic de fǎcut: 2.Rg3 Rf7 3.Rh4 e4
4.Rg3 e3 5.Rf3 f4 remizǎ. 2…Rf7 3.Rg3 Rg8 4.Rh4! În caz de 4…e4 5.Rg5, negrul ar fi
nevoit acum sǎ joace 5…Rf7, la care decide 6.Rf4 Rg8 7.Rxf5. 4…Rf7 5.Rg5 f4 6.Rg4
Rg8 7.Rf5 Rf7 8.Re4 Rg8 9.Rxe5!, cu câştig uşor pentru alb.
Nr.52 : B. Horwitz şi J. Kling, 1851
Albul trebuie sǎ fie foarte atent la "foarfeca" pionilor. 1.Rf4! Rb6 2.Rf5! Rc7
3.Rf6! Pânǎ acum nici un pion nu a reuşit sǎ se punǎ în mişcare, fǎrǎ sǎ fie nimicit.
3…Rb6 4.Re6! Acum a sosit momentul sǎ se ia sub vizor un alt obiectiv de atac: pionul
c6. 4…Rc7 5.Rd5 h5 6.b6+ Rxb6 7.Rxd6. Pionul alb îşi atinge ţinta mai repede decât
concurentul sǎu.
117
 Nr.53 : J. Mandheim, 1832
Se poate gândi aici albul sǎ câştige? 1.Cg4! f3. Pentru 1…h2 albul are pregǎtit
2.Cf2 mat. Trecerea la varianta din text înseamnǎ 1…e5 2.Cxe5 Rh2 3.Rf2 Rh1 4.Cg4.
2.Rf2 e5 3.Cxe5 Rh2 4.Cg4+ Rh1 5.Rf1 f2 6.Rxf2! h2 7.Ce3 g4 8.Cf1 g3+ 9.Rxg3 mat.
Nr.54 : A.Seleşnev, 1917
Înainte de toate, aici trebuie sǎ se gǎseascǎ direcţia corectǎ de marş pentru regele
negru. 1.Rd6! Fǎrǎ succes ar fi marşul spre dreapta: 1.Rf6 Rf4 2.Rg6 Rg3 3.Rf5 h3 4.Re5
h2 5.Nd5 b3. 1…Rd4 2.Rc6 Rc3 3.Rd5!! b3 4.Re4! Pionul h4 este oprit de rege, dar cel
din b3? 4…b2 5.Na2! Acest nebun, cu pasul sǎu lung! Acum devine clarǎ importanţa
direcţiei de marş a regelui.
Nr.55 : L. Kubbel, 1909
Începutul trebuie sǎ-l facǎ nebunul. 1.Nc5! Primul pas trebuie
sǎ aibǎ exact lungimea cerutǎ; prea mic – 1.Nd6 – nu aduce nimic, din cauza 1…Tc8;
prea mare – 1.Nb4 – este pedepsit cu 1…Rc8! 1…Rc8. La 1…Tb8 albul are joc lejer:
2.Th8+ Rc7 3.Nd6+. Continuarea 1…Rc8 primeşte riposta 2.Na7!; dupǎ aceasta regele se
rǎfuieşte cu pionul a. Toate acestea le vom vedea imediat într-o prezentare totalǎ. 2.Nb6+
Re8 2.Nc7! Nici regele, nici turnul nu se pot mişca din cauza 4.Th8+. Toate speranţele
negrului sunt lǎsate acum în sarcina pionilor. 3…a5 4.Rd1 a4 5.Rc1 a3 6.Rb1 a2+
7.Ra1! Acum a fost oprit şi pionul (nu însǎ 7.Rxa2? Ta8+).
Nr.56: I. Haşek, 1937
Atâta timp cât negrul nu s-a eliberat, regele trebuie sǎ pǎtrundǎ la d6. Totuşi, a
nǎvǎli imediat într-acolo ar strica totul: 1.Rc5 f5! 2.Rd5 Tf6! şi albul nu mai înainteazǎ.
1.Nf5!! O poantǎ minunatǎ! 1…gf. Urmǎrile lui 1…f6 sunt evidente: 2.Nxg6+ Rd8
3.Nf7! 2.Rc5 f6 3.Rd6. Ţelul este atins. Negrul nu mai are nici o alegere mulţumitoare:
3…Tg8 4.Re6 sau 3…Tf7 4.Ta8 mat.
Nr.57: H. Messman, 1959
1.Rf7 Nh6 2.Rg8!! O acţiune de salvare paradoxalǎ! 2…d5. De ce nu? 3.Rh7 Nf8
4.Rg8 Na3 5.Rf7 Nb2 6.Re6. Pionul este pierdut şi remiza în perspectivǎ.
Nr.58: K. Feiter, 1932
Pǎtrunderea nemijlocitǎ a regelui nu aduce nimic: 1.Re5 Re7 2.Rf5 Rf7. Mai întâi
este necesarǎ o operaţiune de deviere. 1.c7+ Rxc7. Acum este gata! 2.Re5 Nxh5 3.Rf6
Ne8 4.h5! Nu sunt economisite nici un fel de mijloace pentru a rǎpi pionului h un tempo.
4…Nxh5 5.Rg7 remizǎ.
118
Nr.59: L. Olmutzki, 1963
Înainte ca adversarul sǎ-şi mobilizeze toate rezervele, albul trebuie sǎ sǎ-şi încheie
conturile cu pionul e7. 1.e6. Mai întâi este blocat acesta pe un câmp negru. 1…Nh7!
Împiedicǎ voiajul regelui 2.Rg5 Nxe4 3.Rh6 Nf5 4.Rg7 Nxe6 5.Rf8, cǎci negrul mai are în
mǎnecǎ un ultim as: 2…Ng8! 2.Re5! Rb2 3.Rd5 Ng8 4.e5! Ultima mǎsurǎ profilacticǎ.
4…Rc3 5.Rc6 Nxe6 6.Rc7 Nh3 7.e6. "Stopul" decisiv. 7…Nxe6 8.Rd8 remizǎ.
Nr.60 : A. Wotawa, 1939
1.Rd7 Ne2 2.g5 hg 3.g4! Nxg4+ 4.Re7 Ne2 5.g4! Cade un pion dupǎ altul, prin
aceasta însǎ regele se apropie mereu de doritul câmp f6. 5…Nxg4 6.Rf6 remizǎ.
Regi întemniţaţi
Nr.61: T. Gorghiev, 1928
1.Th8+ Rc7 2.Nd8+ Rc6 3.Nb6! Rxb6 4.Tc8!
Nr.62: H.Rinck, 1916
Şi în acest studiu doar turnul poate fi câştigat, cǎci dupǎ 1.Ne7! regele este
periclitat. Se ameninţǎ 2.Nf7+ Tg6 3.Re3; este adevǎrat, e posibil sǎ se închidǎ breşǎ
(1…Tg6), dar fǎrǎ folos: albul nu joacǎ 2.Nf7, ci 2.Nd1+. 1…Td4+ 2.Re3. Tabla este
mare, cu toate aceasta pentru turn nu gǎseşte nici un câmp nepericlitat. 2…Td7. Sau
2…Th4 3.Nd1+ Tg4 4.Rf2. 3.Nf7+ Rg4 4.Ne6+.
Nr.63: S. Kriucikov, 1928
Pe cǎi normale nu se poate gǎsi nici un câştig: 1.Nd6 fg 2.fg Tg8! (la complicaţii
inutile duce 2…Th1 3.Ta5 Tc1+ 4.Nc5 Ne5+ 5.Rc6) 3.Tc1 (3.Tg5 Tg7+ 4.Rc8 Nf6
5.Tg4 Ne7 6.Te4 Rf8 remizǎ) 3…Tg7+ 4.Rc6 Nf6 5.Te1+ Ne7 6.Nxe7 (în speranţa
6…Txe7 7.g7!) 6…Txg6+ şi din nou rezultatul este doar remizǎ. 1.Ne5! Nxe5+ 2.Txe5+
Rf8. La fel, şi aici calea normalǎ duce la remizǎ: 3.Rd7 Rg7! (nu însǎ 3…Th1 4.Te8+
Rg7 5.Te7 sau 3…fg 4.Te8+ Rg7 5.f6+ Rh7 6.f7) 4.Te7 Tf8. 3.Te8+! Rxe8 4.g7 Tg8
5.f6. Regele negru nu mai are nici o mutare.
Nr.64: A. Guliaiev, 1940
1.g7! Regele şi turnul au cǎzut într-o capcanǎ adâncǎ. 1…f2 2.Ne7 f1D 3.Nf6
Dxf6 4.ghD+! Dxh8 5.d4. De data aceasta regele însuşi a trebuit sǎ tragǎ propria damǎ în
necaz.
 Nr.65: A. L. Kubbel, 1924
Aici nici chiar o damǎ nelegatǎ nu poate sǎri în sprijinul regelui sǎu. 1.Rb3 e1D
2.Nf4+ Rb1 3.Nxc2+ Ra1. Regele a trebuit sǎ se ducǎ în colţ, dar dǎuneazǎ, oare, aceasta
cu ceva? Dama îl sprijinǎ încǎ. 4.Nd6! Pregǎteşte 5.Nb4, prin care regele şi dama sunt
vizaţi în mod direct. 4…De2 5.Nb4 Dxb5. Este, din nou, totul în ordine? 6.Ne4! Nu, nu
în totalitate. 6…e5 7.f3. Dama trebuie sǎ elibereze nebunul. Aceasta înseamnǎ şi
sfârşitul.
Nr.66: W. Halberstadt, 1953
1.Cc6. Prima mutare este uşor de înţeles. 1…d4. Negrul putea şi înainte sǎ-şi
activeze nebunul, dar aceasta nu ar fi ajutat cu nimic: 1…Nc3 2.Rg4 d4 3.Rf4 d3 (sau
3…Ne1 4.Re4 Nf2 5.Rd5 d3 6.Rd6 Ng3+ 7.Rd7 d2 8.Rc8 şi regele ajunge la timp) 4.Re3
d2 5.Re2, dupǎ care se pierde un pion. 2.Rg6 Nh8. La 2…Nf8? urmeazǎ 3.Rf7 d3
(3…Nh6 4.Re6 d3 5.Rd7 d2 6.Rc8) 4.Nxd3 Rb7 5.Ca5+ Rb6 6.Cc4+ şi nebunul negru
este pierdut. 3.Nd3 Rb7. Negrul nu mai are altǎ mutare. 4.Cd8+ Rc7. Regele este în
libertate, dar cu preţul unui nebun. 5.Cf7.
Nr. 67: B. Horwitz şi J. Kling, 1851
Este limpede cǎ aici albul trebuie sǎ încerce sǎ atragǎ regele advers în capcana
deja întinsǎ. 1.Rg7 Nb7 2.Cf6+ Rd8. Nu vrea, dar trebuie. 3.Rf8 Na8 4.Cg8 Nb7 5.Ch6
Na8 (5…Nc8? 6.Cf7 mat) 6.Cf7+ Rc8 7.Re8 Nb7 8.Ce5 Na8 9.Cg6 Rb7. Fireşte, o
mutare a nebunului ar fi avut ca urmare 10.Ce7 mat. 10.Rd8 Ra7 11.Rc7 Nb7 12.Ch8
Na8 13.Cf7 Nb7 14.Cd8 Na8 15.Rc8. Regele nu mai are nici o mutare şi nebunul este
pierdut.
Nr. 68: G. Sahodiakin, 1930
Dacă regele negru ar fi stat pe un alt câmp, de exemplu la c2, atunci poziţia ar fi
fost remizǎ. Ironia situaţiei de pe tablǎ constǎ în faptul cǎ regele stǎ în calea propriilor
pioni. 1.Ta6 Rg8. Dupǎ 1…Cf8 2.f5, calul nu mai are voie sǎ se întoarcǎ la h7, cǎci
urmeazǎ 3.Tg6 mat. 2.Ta8+ Rg7 3.Txh8! Rxh8 4.Rf7. De data aceasta regele a pǎcǎlit
calul.
Nr. 69: H. Rinck, 1935
Albul putea câştiga uşor un cal (1.Ng4+ Rc7 2.Nf5), totuşi aceasta ar fi fost încǎ
insuficient pentru victorie; de aceea, el trebuie sǎ captureze ambii cai şi aceasta reuşeşte
cel mai bine cu concursul…regelui negru! 1.Na4!! Acum ambii cai sunt închişi. 1…Rc7
2.Ra7 Rc8 3.Rb6. Începe încercuirea regelui. Dacǎ merge la b8, atunci nu mai are de ce
sǎ râdǎ: 4.Nd7 Cb3 5.Nd6+ Ra8 6.Nc6 mat. 3…Rd8 4.Rb7. Regele se agitǎ în plasǎ, în
timp ce caii sunt nimiciţi unul dupǎ altul.
Nr.70: A. Troitzki, 1912
1.Rd8 Nf7 2.Rxe7 Nxh5. Cum trebuie sǎ câştige acum albul? 3.Cf4! g6 4.Ce2+
Rd3 5.Cg3. o poziţie remarcabilǎ. Albul are acum sarcina de a prinde regele negru; dacǎ
acesta nu mai are nici o mutare, negrul trebuie sǎ joace g6-g5. O variantǎ posibilǎ ar fi:
5…Rc4 6.Rd6 Rb5 7.Rd5 Ra6 8.Rc6 Ra5 9.Nc5 Ra4 (la 9…Ra6 albul rǎspunde cu
10.Nb6) 10.Rb6 Rb3 11.Rb5 Rc3 12.Nb6 Rd3 (12…Rb3 13.Na5 şi regele a înaintat în
colţ) 13.Rb4 Rc2 14.Rc4 Rd2 15.Nd4 Rc2 16.Nc3 Rd1 17.Rb3 Rc1 18.Nb4 Rb1 19.Na3
Ra1 20.Nc1 Rb1 21.Nb2 şi s-a terminat.
Nr.71: F. Amelung, 1896
Regele este deja închis, de aceea albul o scoate uşor la capǎt cu calul. El trebuie
doar sǎ-şi propunǎ o regrupare. 1.Cd5 Rg8 2.Ce7+ Rh8 3.Ne3 Cf4(f8)+ 4.Rh6 Ce6
5.Nf2! Cg7 6.Ne1. În versiunea autorului calul negru stǎ la d4 şi la mutare este negrul. În
acest caz rezultǎ urmǎtoarea variantǎ suplimentarǎ: 1…Cf5 2.Nf8 Ch4+ 3.Rf7 Cf5 4.Ce4
Rh7 5.Cg5+ Rh8 6.Nc5 Cd6(h6)+ 7.Rf8 Cf5 8.Nb6 Cg7 9.Na5.
Nr.72: G. Kasparian, 1948
Aceasta este o adevǎratǎ capodoperǎ a unui studiu! 1.c6 Ce5. Încǎ cel mai bine; ar
pierde repede 1…Cf6 din cauza 2.Nh3+ Rb8 3.Cc5 Ce8 (altfel nu poate fi apǎrat câmpul
b7) 4.Cxa6+ Ra8 5.Rc4 şi regele se îndreaptǎ nestingherit spre d7. 2.Nh3+ Rb8 3.Cc5!
Cxc6 4.Cd7+ Rb7. Orice altceva este mai rǎu. 5.Ng2 Ng3 (orientat împotriva 6.Ce5)
6.Rc4 a5! Începutul unui contrajoc spiritual. 7.Cc5+ Rb6 8.Ca4+ Rb7 9.Rd3. Regele
vrea sǎ mǎrşǎluiascǎ spre d7 şi negrul nu poate sǎ-l împiedice. 9…Nf2! 10.Re2.
Zǎdǎrniceşte o idee vicleanǎ: la 10.Nd5 negrul intenţiona sǎ joace 10…a6 11.Re4 Na7
(zugzwang reciproc!) 12.Rf5 Nb8!! 13.Re6 Ra7! 14.Nxc6 pat! 10…Ng1 11.Nd5 a6
12.Rf3 Nd4! La 12…Na7 câştigǎ 13.Re4, cǎci negrul este la mutare. La aceastǎ poziţie
vom ajungem însǎ. 13.Rf4!! Na7. Altminteri negrul nu se mai descurcǎ. 14.Re4! Negrul
este la mutare, planul sǎu nu a mers. 14…Nb8 15.Cc5+ Rb6. Mutarea 15…Ra7 face
posibil 16.Nxc6 Rb6 17.Rd5. Acum vedem de ce regele trebuia sǎ ajungǎ la e4. 16.Cd7+
Rb5. Dacǎ regele negru merge înapoi, pe vechiul sǎu loc, atunci urmeazǎ 17.Ce5. 17.a4+
Rxa4 18.Nxc6+ şi 19.Cxb8 cu câştig.
119