DUMITRU DINU

MECANICA FLUIDELOR

1
2
 Unitate Titlul Pagina
de
învăţate
CUVÂNT ÎNAINTE 5

1 Obiectul mecanicii fluidelor. 6

Elemente de algebrã vectorialã. Utilizarea operatorului  . 6

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 1 9

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

2 Proprietãtile fizice ale fluidelor. 10

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2
2.1 Compresibilitatea 10
2.2 Dilatarea termincă 11
2.3 Mobilitatea 12
2.4 Viscozitatea 12
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2 16
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 16

3 Ecuatiile generale ale miscãrii fluidelor ideale. 17

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3
3.1 Ecuaţia lui Euler 17
3.2 Ecuaţia de stare 18
3.3 Ecuaţia lui Bernoulli 18
3.4 Reprezentarea grafică şi interpretarea energetică a ecuaţiei lui 21
Bernoulli pentru lichide
3.5 Ecuţia de continuitate 21
3.6 Teorema impulsului si a momentului impulsului. 23
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 3 24
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 25

4 Ecuaţiile staticii fluidelor 25

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4
4.1 Ecuaţia fundamentală a hidrostaticii 25
4.2 Interpretarea geometrică şi fizică a ecuaţiei fundamenatale a 26
hidrostaticii
4.3 Principiul lui Pascal 27
4.4 Principiul vaselor comunicante 27
4.5 Forţele hidrostatice 28
4.6 Principiul lui Arhimede 29
4.7 Plutirea corpurilor. 30
Deplasamentul navei. Flotabilitatea
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 4 33
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 33

5 Mişcarea potenţială (irotaţională) 34

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5
5.1 Mişcarea plană potenţială 35
5.2 Mişcarea rectilinie şi uniformă 37
5.3 Sursa 39
5.4 Vârtejul 40
5.5 Teorema lui Kutta-Jukovski 41
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 5 42
3
 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 42

6 Dinamica fluidelor reale 43

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6
6.1 Regimurile de mişcare ale fluidelor 43
6.2 Ecuaţia lui Navier-Stokes 44
6.3 Ecuaţia lui Bernoulli pentru un fir de lichid real 46
6.4 Mişcarea laminară a fluidelor 48
6.5 Mişcarea turbulentă a fluidelor 52
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 6 56
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 56

7 Teoria stratului limită 56

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 7
7.1 Condiţii generale 56
7.2 Ecuaţiile diferenţiale ale stratului limită 58
7.3 Proprietăţile fizice ale stratului limită. Desprinderea stratului limită. 60
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 7 62
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 62

8 Curgerea prin conducte 62

9 Profile hidrodinamice 65
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9
9.1 Caracteristicile geometrice ale profilelor hidrodinamice 65
9.2 Curgerea fluidelor în jurul aripilor 67
9.3 Forţe hidrodinamice pe profil 69
9.4 Rezistenţa indusă în cazul profilelor de anvergură finită 72
9.5 Reţele de profile 73
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 9 75
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 75

10 Elemente de teoria valurilor 76

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10
10.1 Ecuaţii de bază 76
10.2 Valuri plane, călătoare, de mică amplitudine 76
10.3 Grupuri de valuri 79
10.4 Valul staţionar 80
10.5 Valuri în lichid de adâncime finită 80
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 10 82
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 82

11 Analiza dimensională şi teoria similitudinii 83

11.1 Analiza dimensională 83
11.2 Teoria similitudinii 85
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 11 89
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 90

BIBLIOGRAFIE 91

4
 CUVÂNT ÎNAINTE

Metodele folosite în studiul mecanicii fluidelor pot fi metode teoretice şi experimentale.

În cadrul primei metode, cea teoretică, studiul fenomenelor se face pe baza unor legi şi
teoreme cu caracter general: legea conservării masei, legea conservării energiei, teoremele
impulsului şi ale momentului cinetic etc. Aparatul matematic utilizat este destul de complex şi
cuprinde: calculul diferenţial şi integral, algebra şi analiza vectorială, funcţii de variabilă
complexă, calculul tensorial, tehnica electronică de calcul. Metoda experimentală este
folosită atât pentru verificarea ipotezelor teoretice cât şi ca metodă de rezolvare directă a
unor probleme concrete.
Experimentările pot fi făcute fie direct pe prototip, adică în mărime naturală, fie pe
modele realizate la scară. În acest ultim caz, reproducerea sistemului fizic din natură pe
model, se numeşte modelare hidraulică şi se realizează cu ajutorul teoriei similitudinii.
Pornindu-se de la ideea unităţii fundamentale a naturii – reflectată atât în asemănarea
structurală a unor ecuaţii ce descriu fenomene din domenii diferite ale ştiinţei cât şi în
utilizarea aceloraşi concepte – se utilizeză metoda analogică. O exemplificare în acest sens
este analogia electro-hidodinamică.
În tratarea problematicii propuse, am încercat şi, sper eu, am reuşit, utilizarea unor
demonstraţii simple în care au fost introduse şi elemente cu caracter original.
Lucrarea se adresează viitorilor specialişti în domeniul naval, ofiţerilor de marină, atât
de la maşină cât şi de la punte, dar şi altor categorii de ingineri pentru care mecanica
fluidelor este o disciplină fundamentală.

Hidromecanica este o parte a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul lichidelor. În

cursul de faţă ne-am propus următoarele obiective:
- Dezvoltarea gândirii tehnice în ceea ce priveste funcţionarea instalaţiilor hidraulice
prin prisma interpretãrii fenomene teoretice.
- Însuşirea unor cunoştinţe de bază privind acţiunea dinamică a mediului marin asupra
navelor şi structurilor portuare.
Pentru aplicaţii ne propunem rezolvarea unor probleme practice referitoare la curgerea
fluidelor în conducte şi cu suprafaţă liberă.

Autorul

5
 1. Obiectul mecanicii fluidelor

Mecanica fluidelor studiază echilibrul şi mişcarea mediului fluid, uşor deformabil,

precum şi acţiunea acestuia asupra corpurilor solide cu care intră în contact.
Ca orice definiţie, nici aceasta nu este completă. O presupunem satisfăcătoare pentru
însuşirea elementelor de bază privind curgerea fluidelor prin şi pe lângă diferite corpuri, cum
ar fi, de exemplu, o navă, pentru studiul principiilor de funcţionare şi exploatare ale maşinilor
hidraulice şi pneumatice şi al mişcărilor cu suprafaţă liberă, cu referire specială asupra
valurilor.
Principalul scop al acestui curs este pregătirea cursanţilor pentru a-şi îndeplini
sarcinile de inginer şi de ofiţer de maşină atât pe mare cât şi în port.

Elemente de algebrã vectorialã. Utilizarea operatorului  .

Produsul scalar a doi vectori:

a  a x i  a y j  a z k şi b  bx i  by j  b2 k
este un scalar.
Valoarea lui este:
ab  a x bx  a y by  a z bz . (A1.1)
sau
 

a b  a b cos ab (A1.2)
Produsul scalar este comutativ:
a b b a. (A1.3)

Produsul vectorial a doi vectori a şi b este un vector perpendicular pe planul

determinat de cei doi vectori, orientat astfel încât triedrul a , b şi a  b să fie unul drept.
Produsul vectorial se calculează cu relaţia:
i j k
a  b  ax a y az . (A1.4)
bx by bz

Modulul produsului vectorial este:

 

a  b  a b sin a b . (A1.5)
Produsul vectorial este anticomutativ: (A1.6)

Produsul mixt a trei vectori a , b şi c este un scalar.

Relaţia lui:
ax a y az
 
a b  c  bx by bz . (A1.7)
cx c y cz

 
Dublul produs vectorial a trei vectori a , b şi c este un vector situat în planul b, c .
6
 Formula dublului produs vectorial:
     
a bc  b a c  a b c. (A1.8)

Operatorul  este definit de relaţia:

  
i  j k . (A1.9)
x y z

 aplicat unui scalar se numeşte gradient.    grad  .

  
  i j k. (A1.10)
x y z

 aplicat scalar unui vector se numeşte divergenţă.  a  div a .

a a y a z
a  x   . (A1.11)
x y z

 aplicat vectorial unui vector se numeşte rotor.   a  rota.

i j k
  
a  . (A1.12)
x y z
ax ay az

Operaţii cu  :

        . (A1.13)

 
 a  b  a  b . (A1.14)

 
 a  b  a  b. (A1.15)
Când  acţionează asupra unui produs:
- are mai întâi proprietăţi diferenţiale şi apoi vectoriale;
- toţi vectorii sau scalarii asupra cărora nu acţionează trebuie plasaţi înaintea
operatorului;
- nu trebuie niciodată poziţionat singur la sfârşit.

     c      c      . (A1.16)

     
  a    c a    a c  a  a . (A1.17)

     
   a     c a     a c    a  a   . (A1.18)

   
 a b   a c b   a bc ,   (A1.19)

     
ac    b   ac b  a  b , (A1.20)

7
    
 a c b  a  rotb  a b , (A1.21)

   
 a bc  b  rota  b  a , (A1.22)

     
 a b  a  rot b  a  b  b  rot a  b  a . (A1.23)

 c - scalarul  este considerat constant,

 c - scalarul  este considerat constant,
a c - vectorul a este considerat constant,
b c - vectorul b este considerat constant.

Dacă:
a  b  v, (A1.24)
atunci:

 v2 
 
    v  v  v  rotv . (A1.25)
 2

Relaţia lui Gauss-Ostrogradski:

 a n d  a d  ,

(A1.29)

unde  reprezintă volumul delimitat de suprafaţa  .

Fig.A1.1

Relaţia lui Stokes:

 
   vd r   rot v n d (A1.35)
C 

în care n reprezintă versorul normalei la suprafaţa  mărginită de curba (C).

8
 Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 1

1. Atunci când operatorul  acţionează asupra unui produs:

a. are mai întâi proprietăţi diferenţiale şi apoi vectoriale;
b. trebuie plasat după acest produs;
c. are mai întâi proprietăţi vectoriale şi apoi diferenţiale;
d. toţi vectorii sau scalarii asupra cărora nu acţionează trebuie plasaţi în final
după operator.
R: a

 
2. Produsul mixt a trei vectori, a b  c , este:
a. un vector paralel cu a ;
b.  
un vector în planul b, c ;
c. un scalar;
d.  
un vector perpendicular pe planul b, c .
R: c

 
3. Dublul produs vectorial a trei vectori, a  b  c , este:
a. un vector paralel cu a ;
b.  
un vector în planul b, c ;
c. un scalar;
d.  
un vector perpendicular pe planul b, c .

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

1 a
2 c
3 c

9
 2. Proprietăţile fluidelor

După cum se ştie, materia, din care sunt compuse şi fluidele, are o structură discretă
şi discontinuă, fiind formată din microparticule (molecule, atomi etc.) care se află în
interacţiune.
Mecanica fluidelor studiază fenomenele care au loc la scară macroscopică, scară la
care fluidele se comportă ca şi cum materia ar fi distribuită continuu.
În acelaşi timp, spre deosebire de solide, fluidele nu au formă proprie fiind uşor
deformabile.
Un mediu continuu este omogen dacă la o temperatură şi la o presiune constantă,
densitatea sa are aceeaşi valoare în orice punct.
În fine, un mediu continuu şi omogen este izotrop dacă are aceleaşi proprietăţi în orice
direcţie în jurul unui anumit punct al masei sale.
În cele ce urmează vom considera fluidul ca un mediu continuu, deformabil, omogen şi
izotrop.
Iată, în continuare, câteva din proprietăţile fizice ale acestui mediu.

2.1. Compresibilitatea

Compresibilitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a-şi modifica volumul sub

acţiunea variaţiilor de presiune. Pentru a evalua cantitativ această proprietate, utilizăm o
valoare fizică, numită coefficient de compresibilitate izotermă,  , care este definit de relaţia:
1 dV  m 2 
   ,
V dp  N  (2.1)

în care dV reprezintă variaţia elementară a volumului iniţial sub acţiunea variaţiei de presiune
dp.
Coeficientul  este intrisec pozitiv; semnul minus care apare în relaţia (2.1) ia în
considerare faptul că volumul şi presiunea au variaţii inverse, adică dV/ dp < 0.
Inversul coeficientului de compresibilitate izotermă se numeşte modul de elasticitate şi
este dat de relaţia:
1 dp  N 
K   V . (2.2)
 dV  m 2 
Scriind relaţia (1.2) sub forma:
dV dp
 , (2.3)
V K
putem observa analogia cu legea lui Hook:
dl 
 . (2.4)
l E

a. compresibilitatea lichidelor

În cazul lichidelor, a fost dovedit experimental că modulul de elsticitate K, şi implicit,

coeficientul  , variază foarte puţin cu temperatura (aproximativ 10% în intervalul 0  60 0 C ) şi
sunt constante pentru variaţii ale presiunii în limite destul de largi. În tabelul (2.1) sunt
prezentate valorile acestor coeficienţi pentru diferite lichide la temperatura de 0 0 C şi
presiunea p  200 bar.

10
 Tabelul 2.1.

Lichid  K
m 2
/N  N / m 
2

Apă 5,12 10 10 1,95 10 9

Petrol 8,66  10 10 1,15 10 9
Glicerină 2,55 10 10 3,92 10 9
Mercur 0,296 10 10 33,7 10 9

De aceea, în cazul lichidelor, coeficientul  poate fi considerat constant.

În consecinţă, putem integra ecuaţia diferenţială (2.2) de la starea iniţială,
caracterizată de volumul V 0 , presiunea p 0 şi densitatea  0 , la o anumită stare finală, unde
parametrii vor avea valorile V1 , p şi, respectiv,  ; vom obţine succesiv:
V p
dV
 V    p dp,
V0
(2.5)
0

sau
V  V0  e    p  p 0  . (2.6)

b. compresibilitatea gazelor

La gaze, coeficientul de compresibilitate izotermă depinde foarte mult de presiune.

Pentru gazele perfecte, compresibilitatea izotermă este descrisă de următoarea

relaţie :

pV = const., care, prin derivare, devine:

dp dV
 . (2.8)
p V
Comparând această relaţie cu (2.3), putem scrie:
1
K   p. (2.9)

Rezultă deci că, pentru gazele perfecte, modulul de elasticitate este egal cu
presiunea.

2.2 Dilatarea termică

Dilatarea termică reprezintă proprietatea fluidelor de a-şi modifica volumul sub

acţiunea variaţiilor de temperatură. Cantitativ, această proprieate este caracterizată

de coeficientul de dilatare izobară, definit de relaţia:

1 dV
  , (2.10)
V dT
unde dV reprezintă variaţia elementară a volumului iniţial V sub acţiunea variaţiei de
temperatură dT. Coeficientul  este pozitiv pentru toate fluidele, exceptând apa, care
11
înregistrează o densitate maximă (volum specific minim) la 4 0 C ; de aceea, pentru apa la
t  4 0 C vom avea   0.
În general,  variază foarte puţin în raport cu temperatura, de aceea el poate fi
considerat constant. În anumite situaţii, integrând ecuaţia (2.10) între limitele V 0 şi V, şi,
respectiv, T0 şi T, vom avea:

  T  T0 ,
V
ln (2.11)
V0
sau
V  V0 e T T0  . (2.12)
Împărţind relaţia (1.12) la masa fluidului, m  V   0V0 , vom obţine funcţia de stare
pentru fluidele incompresibile:
   0 e  T T0  , (2.13)
În cazul gazelor perfecte, valoarea coeficientului se obţine derivând ecuaţia
V 
transformării izobare   const. ; vom avea:
T 
V
dV  const. dT  dT , (2.14)
T
care, înlocuită în (1.10) ne permite să scriem:
1
 . (2.15)
T
Astfel, pentru gazele perfecte, coeficientul  este inversul temperaturii absolute.

2.3 Mobilitatea

În cazul fluidelor, forţele de coeziune moleculară au valori foarte mici, dar ele nu sunt
nule.
La scară macroscopică, această proprietate poate fi redusă la faptul că două particule
de fluid care sunt în contact pot fi separate prin acţiunea unor forţe externe foarte mici. În
acelaşi timp, particulele de fluid pot aluneca una faţă de alta, producând eforturi tangenţiale
relativ mici.
Ca rezultat, din punct de vedere practic, fluidele pot dezvolta numai eforturi de
compresie.
În cazul unei deformări la volum constant, eforturile de compresie sunt riguros nule;
ca rezultat, schimbarea formei fluidului cere creşterea eforturilor tangenţiale, care sunt foarte
mici. Lucrul mecanic exterior consumat va fi de asemenea mic, practic neglijabil.
Se spune că fluidele au o mare mobilitate, adică au proprietatea de lua forma vaselor
(recipienţilor) în care sunt puse. În consecinţă, putem sublinia că gazele, deoarece nu au
volum propriu, au o mai mare mobilitate decât lichidele (un gaz introdus într-un container ia
atât forma cât şi volumul containerului).

2.4. Viscozitatea

Viscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune mişcării relative a particulelor

sale.
Vom considera mişcarea unidimensională a lichidului care are loc în straturi
suprapuse, în planul xOy, de-a lungul unei plăci (fig.2.1).

12
 Fig. 2.1

Măsurătorile experimentale au arătat că viteza creşte cu cât ne depărtăm de placă, în

direcţia axei Oy şi este nulă în imediata vecinătate a plăcii. Grafic, dependenţa v  f  y  este
reprezentată de curba  . Acest experiment simplu subliniază două aspecte, şi anume:
- fluidul aderă la suprafaţa corpului solid cu care este în contact:
- în interiorul fluidului şi la contactul său cu suprafeţele solide, eforturile tangenţiale
generate determină variaţia vitezei. Astfel, considerând două straturi de fluid,
paralele, în planul xOy, având o distanţă elementară între ele dy, vom înregistra o
dv
variaţie de viteză dy , datorită frecărilor care apar între cele două straturi.
dy
Pentru a determina eforturile de frecare, Newton a utilizat relaţia :
dv
  , (1.16)
dy
care astăzi îi poartă numele. Această relaţie, verificată de Coulomb, Poisseuille şi Petrov
arată că efortul de frecare  este proporţional cu gradientul de viteză. Factorul de
proporţionalitate  se numeşte viscozitate dinamică.
Dacă reprezentăm grafic dependenţa   f dv / dy  vom obţine curba 1 (fig.1.2) , unde
ty   .
Fluidele care respectă legea de frecare (1.16) se numesc fluide Newtoniene (apa,
aerul etc). Dependenţa de eforturile tangenţiale a gradientului de viteză nu este liniară (curba
2, fig. 1.2) pentru o serie de alte fluide, în general de natură organică. Aceste fluide sunt
numite global ne-Newtoniene.

Fig. 2.2

Unităţile de măsură pentru viscozitatea dinamică sunt:

- în sistemul internaţional (SI):
   N 2s  Kg (2.17)
m ms
- în vechiul sistem CGS:
   dyn 2 s  g . (2.18)
cm cm  s
13
 Unitatea de măsură pentru viscozitatea dinamică în sistemul CGS este numită

“poise”, şi are simbolul P.

Kg
1  10 P . (2.19)
ms

Se poate determina viscozitatea dinamică a lichidelor cu ajutorul viscozimetrului

Höppler, al cărui principiu de lucru se bazează pe proporţionalitatea dintre

viscozitatea dinamică şi timpul de cădere a unei bile într-un tub înclinat ce conţine

lichidul analizat.

Viscozitatea cinematică a fluidelor este raportul dintre viscozitatea dinamică şi

densitatea sa:


 . (2.20)


Unităţile de măsură ale viscozităţii cinematice sunt:

- în sistemul internaţional :

2
   m . (2.21)
s
- în vechiul sistemul CGS:
cm 2
   (2.22)
s

sau “stokes” (simbol ST):

cm 2 m2
1ST  1  10  4 . (2.23)
s s
Indiferent de tipul viscozimetrului folosit (Ubbelohde, Vogel-Ossag etc), determinarea
viscozităţii cinematice se face prin înmulţirea timpului (exprimat în secunde) în care un volum
fix de lichid trece printr-un tub capilar calibrat, în condiţii normale, şi constanta aparatului
respectiv.
Viscozitatea convenţională este foarte des utilizată în practica actulă; această mărime
este determinată măsurând timpul în care un anumit volum de fluid curge printr-un aparat
special, în condiţii alese convenţional. Mărimea acestei valori astfel determinate este
exprimată în unităţi convenţionale (ex. Engler, Saybolt, Redwood etc) care se deosebesc atât
prin condiţiile de măsurare, cât şi prin unităţile de măsură.
 
Astfel, viscozitatea convenţională Engler, exprimată în grade Engler 0 E este raportul
dintre timpul de curgere a 200 cm3 din lichidul analizat la temperatura dată şi timpul de
curgere a aceluiaşi volum de apă distilată la temperatura de 20 0 C , printr-un viscozimetru
Engler în condiţii standard.
14
 Viscozitatea unui fluid depinde în mare măsură de temperatura sa. În general,
viscozitatea lichidelor se diminuează cu creşterea temperaturii, în timp ce la gaze este invers.
Dependenţa viscozităţii lichidelor faţă de temperatură poate fi determinată utilizând
relaţia lui Gutman şi Simons:

B B

  0 e C T T0
. (2.24)

unde B şi C depind de natura lichidului analizat (pentru apă avem B= 511,6 0K and C= -149,4
0
K).
Pentru gate putem utiliza formula lui Sutherland
3/ 2
T  S  T0
   0   . (2.25)
 T0  S T

unde S depinde de natura gazului (pentru aer S=123,6 0K).

În relaţiile (1.24) and (1.25),  şi  0 sunt viscozităţile dinamice ale fluidului la
temperatura absolută T, respectiv la T0  273,15K (0 0 C ) .
În tabelul 2.2 sunt prezentate viscozităţile dinamice şi cinematice ale aerului şi ale apei
la diferite temperaturi şi la presiune atmosferică normală.

Tabelul 2.2.

Temperatura -10 0 10 20 40 60 80
0
C 

  3 Kg 
10 m  s  Aer 0,016 0,017 0,017 0,018 0,019 0,02 0,029
 

A- - 1,79 1,31 1,01 0,66 0,48 0,37

pă

 6 m2  Aer 1,26 13,3 14,1 15,1 16,9 18,9 20,9
10 
 s 

A-pă - 1,79 1,31 1,01 0,66 0,48 0,37

Trebuie subliniat faptul că viscozitatea este o proprietate care se manifestă numai în

timpul mişcării fluidelor.
Un fluid cu viscozitatea riguros nulă este numit fluid perfect sau ideal.

Fluidele pot fi compresibile     p  sau incompresibile (  este constant în raport cu

presiunea). Trebuie subliniat că un fluid ideal compresibil este analog cu un gaz ideal
(perfect) în termeni termodinamici.

Mişcarea fluidelor poate fi :

- uniformă - v = constant ;
- permanentă (nu depinde de timp) - v = v (x,y,z) ;
- variată - v = v (x,y,z,t).

15
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2

1. Coeficientul de compresibilitate izotermă  se măsoară în:

a. N/m2; b. m2/N; c. Kg/ms; d. ms/Kg.
R: b

2. Modulul de elasticitate al fluidelor K se măsoară în:

a. N/m2; b. m2/N; c. Kg/ms; d. ms/Kg.
R. a

3. In mişcarea permanentă:
a. v = constant;
b. v = v(x,y,z);
c. v = v(x,y,z,t);
d. p = constant.
R. b

4. In mişcarea uniformă:
a. v = constant;
b. v = v(x,y,z);
c. v = v(x,y,z,t);
d. p = constant.
5. In mişcarea variată:
a. v = constant;
b. v = v(x,y,z);
c. v = v(x,y,z,t);
d. p = constant.

6. Coeficientul de proporţionalitate dintre efortul de frecare  şi gradientul de viteză

dv/dy se numeşte:
a. viscozitate cinematică;
b. viscozitate dinamică;
c. coeficient de compresibilitate;
d. modul de elasticitate.
R: b

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

1 b
2 a
3 b
4 a
5 c
6 b

16
 3. Ecuaţiile generale ale mişcării fluidelor ideale

3.1. Ecuaţia lui Euler

Vom studia cazul cel mai general de mişcare printr-un volum  , mărginit de suprafaţa
 , separat din masa unui fluid ideal (perfect) aflat în mişcare variată (fig.3.1).

Fig.3.1

Volumul  este situat într-un sistem de axe accelerat. Ecuaţiile care descriu mişcarea
fluidului prin volumul  se vor obţine aplicând principiul lui d’Alembert. Cele trei categorii de
forţe care acţionează asupra fuidului sunt:
- forţele masice, Fm ;
- forţele de inerţie, Fi ;
- forţele de presiune, F p (cu efect echivalent; aceste forţe înlocuiesc acţiunea
fluidului din afara volumului  ).
Conform principiului lui d’Alembert, vom avea:

Fm  Fi  F p  0 . (3.1)

Ecuaţia (3.1) reprezintă de fapt forma vectorială a ecuaţiei lui Euler.

Să stabilim expesiile matematice ale acestor forţe.
Dacă F este forţa masică unitară (acceleraţia) care acţionează asupra fluidului din
volumul  , forţa masică elementară care acţionează asupra masei  d , va fi:
d Fm   Fd , (3.2)
deci:
Fm    Fd . (3.3)

Deoarece viteza fluidului prin volumul  este o funcţie vectorială de punct şi timp:
 
v  v r , t , asupra masei d care se mişcă cu viteza v va acţiona forţa elementară de
inerţie:
dv
d Fi    d . (3.4)
dt
Forţa de inerţie pe întregul volum va fi:
dv
Fi     d . (3.5)
 dt
Dacă d este suprafaţa elementului asupra căruia acţionează presiunea p şi n -
versorul normalei la suprafaţă (Fig.3.1), forţa elementară de presiune este:
d F p   pn d . (3.6)
17
 Ţinând cont de teorema lui Gauss-Ostrogradski, rezultanta forţelor de presiune va fi:
F p   p n d    p d . (3.7)
 
Înlocuind relaţiile (3.3), (3.5) şi (3.7) în ecuaţia (3.1), vom obţine:
 dv 
   F  p   dt d  0 , (3.8)

Deci:
1 dv
F  p  , (3.9)
 dt
sau
1
F  p 

v
t
 v v ,   (3.10)

Relaţia (3.10) reprezintă forma vectorială a ecuaţiei lui Euler pentru mişcarea
nepermanentă a unui fluid ideal.
Proiectând această ecuaţie pe un sistem de axe, vom obţine:

1 p v x v x v v
Fx    vx  x v y  x vz ;
 x t x y z

1 p v y v y v y v y
Fy    vx  vy  vz ; (3.11)
 y t x y z

1 p v z v z v v
Fz    vx  z v y  z vz .
 z t x y z

3.2 Ecuaţia de stare

Din punct de vedere termodinamic, starea unui sistem poate fi determinată măsurând
valorile câtorva caracteristici fizice (presiune, volum, temperatură, densitate etc.).
Între parametrii de stare ai sistemului termodinamic există relaţii de legătură exprimate
prin legile fizicii. În cazul sistemului omogen există o relţie implicită care reprezintă legătura
dintre trei parametri, de forma:
F  p,  , T   0 . (3.12)
Adăugând ecuaţia lui Euler (3.10) şi ecuaţia de continuitate (2.54) ecuaţiei de stare
     
(3.12) obţinem un system de trei ecuaţii cu trei necunoscute: v r , t ,  r , t , p r , t , care ne
permite să rezolvăm problemele generale de mişcare şi de repaus ale fluidelor ideale.

3.3. Ecuaţia lui Bernoulli

Ecuaţia lui Bernoulli se obţine integrând ecuaţia lui Euler scrisă sub o formă diferită ,
forma Euler – Lamb, care subliniază natura rotaţională sau nerotaţională a mişcării fluidului
ideal (vezi anexa):

18
 v
1  v2 
F  p      v  rot v . (3.13)
 t  2 
 
Considerând cazul când forţele masice derivă dintr-un potenţial U, deci forţe
conservative (energia mecanică, cinetică şi potenţială, fiind constantă), vom avea:
F  U . (3.14)
În cazul fluidelor compresibile, când     p  , vom introduce funcţia:
dp
P . (3.15)
 p
Astfel:
1
P  p . (3.16)
 p
Ecuaţia (3.13) ia forma:
 v2  v
 U  P     v  rot v . (3.17)
 2  t
Ecuaţia (3.17) poate fi integrată uşor în anumite cazuri particulare:
v
În cazul mişcării permanente  0 , şi:
t
- de-a lungul unei linii de curent:
dx dy dz
  , (3.18)
vx v y vz
- de-a lungul unei linii de vârtej:
dx dy dz
  , (3.19)
x y z

- în cazul mişcării potenţiale sau irotaţionale, rot v  0 :

x y z  0, (3.20)

- în cazul mişcării elicoidale (vectorul viteză este paralel cu vectorul vârtej):

vx vy vz
  . (3.21)
x y z

v
Multiplicând ecuaţia (3.17) cu d r , vom obţine, în condiţiile curgerii (  0 ):
t
 v2 
 d U  P    d r v  rot v .
2
  (3.22)

Deoarece rot v  2 , vom avea:

dx dy dz
 2


d U P
v 2 v v v . (3.23)
 2  x y z
    
x y z

19
 Determinantul este zero pentru una din situaţiile de mai sus. Integrând în aceste
cazuri, vom obţine ecuaţia lui Bernoulli:
v2
U P C. (3.24)
2
p
Dacă fluidul este incompresibil, atunci P  .

Considerând un sistem de axe cu planul apei xOy şi Oz orientat în sus, potenţialul U
va fi:
U  gz  C .
(3.25)
Rezultă binecunoscuta ecuaţie a lui Bernoulli sub forma sarcinilor:
v2 p
 z C. (3.26)
2g 

v2
Sarcina cinetică reprezintă înălţimea la care s-ar ridica în vid un punct material
2g
aruncat în sus cu o viteză iniţială v, egală cu viteza particulei de lichid considerată.
p
Sarcina piezometrică este înălţimea coloanei de lichid corespunzătoare presiunii p.

Sarcina de poziţie z reprezintă înălţimea particulei de lichid faţă de un plan de referinţă
ales.
Ecuaţiea lui Bernoulli, ca ecuaţie a sarcinilor, poate fi formulată astfel: în regimul de
curgere permanent al unui fluid ideal, incompresibil, supus acţiunii unor forţe
conservative, suma sarcinilor cinetice, piezometrice şi de poziţie se menţine constantă
de-a lungul unei linii de current.
Multiplicând relaţia (3.26) cu greutatea specifică  vom obţine ecuaţia lui Bernoulli sub
forma presiunilor:
v2
  p  z  C , (3.23)
2
Unde:
v2
 presiunea dinamică;
2
p presiunea piezometrică (statică);
z presiunea de poziţie.
Multiplicând relaţia (3.26) cu greutatea fluidului G, obţinem ecuaţia lui Bernoulli sub
forma energiilor:
v2 p
G G G z  C , (3.24)
2g 
unde:
v2
G - energia cinetică;
2g
20
 p
G - energia de presiune;

Gz - energia de poziţie.
Ultimele două formează energia potenţială.

3.4. Reprezentarea grafică şi interpretarea energetică a ecuaţiei lui Bernoulli

pentru lichide

Întorcându-ne la ecuaţia (3.27) şi considerând C = H (fig.3.2) vom avea:

v2 p
 zH. (3.25)
2g 

Fig.3.2
Suma tuturor termenilor ecuaţiei lui Bernoulli reprezintă energie totală (potenţială şi
cinetică) în raport cu unitatea de greutate a particulei de lichid.
Această energie măsurată faţă de un plan de referinţă N-N, arbitrar ales, se numeşte
energie specifică şi ea rămâne constantă în timpul mişcării permanente a fluidului ideal,
incompresibil, aflat sub acţiunea forţelor de gravitaţie şi al forţelor de presiune.

3.5 Ecuaţia de continuitate

Considerăm în masa fluidului aflat în mişcare un volum oarecare  limitat de o

suprafaţă fictivă  1 , (fig. 3.3). Am folosit cuvântul fictivă pentru a sublinia faptul că suprafaţa
este străbătută de linii de curent.
Fie un volum elementar de fluid d , având densitatea  şi masa dm :
dm  d . (3.26)
Integrăm această relaţie pe volumul  , şi obţinem :
m   dt . (3.27)


21
 Fig. 3.3

Variaţia în unitate de timp a masei de fluid din volumul  se obţine scriind :

m 
 t  t τ
 ρdt . (3.28)

Dacă masa, m , conţinută de volumul  creşte, în conformitate cu legea conservării

masei, variaţia ei în unitate de timp va fi egală cu debitul masic care, intrând în volumul 
prin punctele suprafeţei  va produce această creştere. Vom putea scrie :


t 
  d     v  n  d , (3.29)


în care d reprezintă un element al suprafeţei  , având versorul normalei n . Semnul minus

care apare în această relaţie ia în considerare faptul , că în acest caz, viteza v şi normala n

fac un unghi   .
2
Subliniem că aceeaşi ecuaţie se obţine şi în situaţia în care fluidul iese din volumul 
 m
(   ), deci masa acestui volum scade (  0 ).
2 t
Utilizând formula lui Gauss-Ostrogradski vom pune ecuaţia (3.29) sub forma :
 d 
  dt  (  v)d  0 .
Această integrală este nulă pentru orice volum  oricât de mic; în consecinţă vom
putea scrie :
d
 (  v )  0 . (3.30)
dt
Ţinând seama de relaţiile :
(  v)  v      v ,
şi :
d 
  v   ,
dt t
ecuaţia (3.30) poate fi pusă sub forma :
d
   v  0 , (3.31)
dt
care reprezintă forma generală a ecuaţiei de continuitate.
Pentru un fluid incompresibil, densitatea fiind constantă, ecuaţia (3.31) devine :
v  0 , (3.32)
care într-un sistem cartezian de axe, ia forma :
v x v y v z
   0. (3.33)
x y z

22
 3.6 Teorema impulsului şi teorema momentului impulsului

Considerăm un volum  de fluid. Acest fluid este omogen, incompresibil, de densitate

ρ , mărginit de o suprafaţă σ. Volumul elementar d  are viteza v .
Impulsul elementar va fi :
d I   v d . (3.34)
În acelaşi timp :
dI
  Fi . (3.35)
dt
Dar :
Fm  Fp  Fi  0 , (3.36)
principiul lui d’Alembert.
Prin urmare :
dI
 Fm  Fp  Fe . (3.37)
dt
Derivata totală a impulsului, în raport cu timpul este egală cu rezultanta F e a forţelor
exterioare, sau
Fe   M e ve   M i vi , (3.38)
unde Mi , Me sunt debitele masice prin suprafeţele de intrare/ieşire.

„În regim de mişcare permanent şi fără frecări , suma vectorială a forţelor exterioare,
care acţionează asupra fluidului dintr-un volum oarecare  , esta egală cu diferenţa dintre
fluxul impulsului prin suprafaţa de ieşire (din volumul  ) şi impulsul prin suprafaţa de
intrare(în volumul  )”.

Notăm:
r - vectorul de poziţie corespunzător centrului de greutate al volumului  faţă de
originea sistemului de referinţă.
Momentul de inerţie elementar faţă de punctul O (originea) este :

dMi  r   
dv 

d    
d
r  v d . (3.39)
 dt  dt
Ţinând seama că :
d
dt
 
rv 
dr
dt
v  r
dv
dt
 vv  r
dv
dt
dv
 r  , (3.40)
dt
atunci :
M i   d M i     
d
dt
r  v d . (3.41)
 
Dacă :
d I   vd este impulsul elementar, atunci:
d k  r  v d (3.42)
reprezintă mometul impulsului elementar, iar momentul impulsului va fi:
k   r  v d . (3.43)

Dacă derivăm în raport cu timpul, obţinem:
dk
 
dt  dt
d
 
r  v d   M i . (3.44)

Derivata momentului rezultant al impulsului în raport cu timpul este egal cu momentul

rezultant al forţelor de inerţie luat cu semn schimbat.
23
 Sau:
dk
 M m  M p  M ex , (3.45)
dt
unde ,
Mm – momentul forţelor masice;
Mp – momentul forţelor de presiune;
Mex – momentul forţelor exterioare;
Notăm:
roe, roi - vectorul de poziţie corespunzător centrului de greutate pentru suprafeţele de
ieşire/intrare. Atunci:
 
M ex   M e roe  ve   M i roi  vi .   (3.46)

„În mişcarea permanentă a fluidelor ideale, suma vectorială a momentelor forţelor

exterioare care acţionează asupra unui volum  , este egală cu fluxul momentului impulsului
prin suprafaţa de ieşire minus fluxul momentului impulsului prin suprafaţa de intrare.”

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 3

1. Ecuaţia lui Euler.

2. Ecuaţia de continuitate.
3. Ecuaţia lui Bernoulli pentru un fluid ideal.
4. Ecuaţia liniei de curent este:
dx dy dz
a.   ;
vx v y vz
dx dy dz
b.   ;
x y z
c.  x   y   z  0 ;
vx vy vz
d.   .
x y z
5. Ecuaţia liniei de vârtej este:
dx dy dz
a.   ;
vx v y vz
dx dy dz
b.   ;
x y z
c.  x   y   z  0 ;
vx vy vz
d.   .
x y z

6. In cazul mişcării potenţiale, avem:

dx dy dz
a.   ;
vx v y vz
dx dy dz
b.   ;
x y z
c.  x   y   z  0 ;
vx vy vz
d.   .
x y z
24
 7. In cazul mişcării elicoidale, avem:
dx dy dz
a.   ;
vx v y vz
dx dy dz
b.   ;
x y z
c.  x   y   z  0 ;
vx vy vz
d.   .
x y z
8. Formulaţi teorema impulsului.
9. Formulaţi teorema momentului impulsului.
10. Formulaţi teorema lui Kutta-Jukovski.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

5 a
6 b
7 c
8 d

4. Ecuaţiile staticii fluidelor

Statica fluidelor – hidrostatica – este partea mecanicii fluidelor care studiază condiţiile
de repaus ale fluidelor şI acţiunea lor în timpul stării de repaus, asupra corpurilor solide cu
care intră în contact.
Hidrostatica este identică pentru fluidele ideale şi reale, deoarece viscozitatea începe
să se manifeste numai în timpul mişcării. În hidrostatică nu există noţiunea de timp.

4.1 Ecuaţia fundamentală a hidrostaticii

În ecuaţia lui Euler (3.9) facem v  0 . Vom obţine:

1
F  p  0. (4.1)


Multiplicăm apoi peste tot cu d r :

1
Fd r   p dr  0. (4.2)

sau
dp
Fx dx  Fy dy  Fz dz  . (4.3)

Dacă axa Oz of a sistemului xOyz este verticală, orientată în sus, atunci:
Fx  Fy  0 , Fz   g ,

şi ecuaţia (4.3) devine:

25
 dp
gdz  0. (4.4)

În cazul lichidelor (  = cons.), integrând ecuaţia (4.4) vom obţine:
p
gz   const. (4.5)

sau
p
z  const. (4.6)

sau
p   z  const. (4.7)
Ecuaţia (4.7) se numeşte ecuaţia fundamentală a hidrostaticii.
Dacă p 0 este presiunea la suprafaţa apei (în rezervoarele deschise presiunea
atmosferică), presiunea p într-un punct situat la distanţa h de suprafaţă, va fi (fig.4.1):

Fig.4.1
p   z 2  p0   z1 , (4.8)

p  p0   h . (4.9)
p este presiunea absolută în punctul 2, şi  h este presiunea relativă.

4.2 Interpretarea geometrică şi fizică a ecuaţiei fundamentale a hidrostaticii

(fig.4.2)

Fig.4.2
Conform (4.6) putem scrie:
p1 p2
 z1   z2 . (4.10)
1 2
26
 În fig.4.2 avem:
p
- înălţimea piezometrică corespunzătoare presiunii hidrostatice absolute;

z1, 2 - cota faţă de un plan arbitrar (înălţimea de poziţie).

4.3 Principiul lui Pascal

Rescriem ecuaţia fundamentală a hidrostaticii între punctele 1 şi 2:

p1   z1  p 2   z 2 . (4.11)
Presupunând că în punctul 1 presiunea înregistrează o variaţie p1 , ea devine
p1  p1 . Pentru ca starea de echilibru să nu fie alterată, în punctul 2 va fi înregistrată o
variaţie de presiune p 2 . Atunci:
p1  p1   z1  p 2  p 2   z 2 . (4.12)
Ţinând cont de (4.11), rezultă:
p1  p 2 . (4.13)
Principiul lui Pascal poate fi enunţat astfel:
Orice variaţie de presiune creată într-un anumit punct al unui fluid incompresibil aflat
în echilibru se transmite cu aceeaşi intensitate în orice alt punct din masa fluidului.
4.4 Principiul vaselor comunicante

Să considerăm două vase comunicante (Fig. 4.3) care conţin două lichide nemiscibile,
cu greutăţile specifice  1 şi, respectiv,  2 . Scriind egalitatea presiunilor în punctele 1 şi 2,
situate în acelaşi plan orizontal N – N, care conţine şi suprafaţa de separare a celor două
lichide, vom avea:
p 0   1 h1  p 0   2 h2 , (4.14)
sau:
h1  2
 , (4.15)
h2  1
unde h1 şi h2 sunt înălţimile coloanelor de lichid care, conform relaţiei, sunt invers
proporţionale cu greutăţile specifice ale celor două lichide.

Fig.4.3

27
 Dacă  1   2 , atunci h1  h2 .
În două sau mai multe vase comunicante, care conţin acelaşi lichid (omogen şi
incompresibil), suprafaţa lor liberă se află în acelaşi plan orizontal.

4.5 Forţele hidrostatice

Forţa de presiune care acţionează asupra solidelor este determinată cu relaţia:

F   p ndA , (4.16)
A

unde dA este suprafaţa elementului având versorul n , iar p este presiunea relativă a
fluidului.
Să considerăm A o suprafaţă verticală care limitează un fluid incompresibil cu
greutatea specifică  (Fig.4.4).

Fig.4.4
Atunci forţa de presiune hidrostatică va fi:
F    zdA   z 0 A   M y , (4.17)
A

unde:
z 0 - cota centrului de greutate al suprafeţei A;
M y - momentul static al suprafeţei A în raport cu axa Oy.

Punctul de aplicaţie al forţei de presiune F se numeşte centru de presiune. El are

următoarele coordonate:

 zdF   z 2 dA Iy
  A
  ,
F   zdA My

28
 (4.18)

 ydF   yzdA I yz
 A
  .
F   zdA My

I y - momentul de inerţie al suprafeţei A în raport cu axa Oy;

I yz - momentul centrifugal al suprafeţei A în raport cu axele Oy şi Oz.

Presiunea hidrostatică care acţionează asupra fundului unui recipient nu depinde de

cantitatea de lichid, ci de înălţimea lichidului şi de secţiunea fundului din acel recipient.

Afirmaţia de mai sus reprezintă paradoxul hidrostatic şi este ilustrat în Fig. 4.5. Forţa
care presează asupra fundului a trei recipienţi diferiţi este aceeaşi deoarece nivelul lichidului
este acelaşi, ca şi suprafaţa fundului recipienţilor.

Fig. 4.5

4.6 Principiul lui Arhimede

Să consideră un corp solid, de formă cilindrică, scufundat într-un lichid; vom calcula
rezultanta forţelor de presiune care acţionează asupra lui (Fig. 4.6).
Rezultanta forţelor orizontale Fx' şi Fx'' este evident nulă:
Fx'   z 0 Ax ,
(4.19)
Fx''   z 0 Ax .

Fig.4.6

Forţele verticale vor avea valorile:

29
 Fz'   z1 Az ;
(4.20)
Fz''   z 2 Az .
Rezultata lor va fi:
Fz  Fz'  Fz''  Az z 2  z1   Az h  V . (4.21)
Această demonstraţie poate fi uşor extinsă asupra corpurilor de orice formă:

Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă egală cu
greutatea volumului de licid dezlocuit.

Acesta este Principiul lui Arhimede.

4.7. Plutirea corpurilor

Un corp liber, parţial scufundat într-un lichid, se numeşte corp plutitor sau pur şi
simplu plutitor. G este centrul lui de greutate.
Partea submersă reprezintă opera vie - carena. Centrul de greutate al volumului de
apă dezlocuit se numeşte centru de carenă.
Suprafaţa liberă a lichidului se numeşte plan de plutire.
Intersecţia dintre planul de plutire şi plutitor este suprafaţa de plutire. Centrul ei de
greutate este centrul de plutire, iar curba care înconjoară suprafaţa de plutire reprezintă linia
de plutire.
Pentru ca un plutitor să fie în echilibru este necesar ca suma forţelor care acţionează
asupra sa ca şi rezultanta momentelor să fie nule.
Asupra unui plutitorului din Fig. 4.7 acţionează două forţe: forţa Arhimede şi forţa de
greutate – numită şi deplasament (D = mg).

Fig.4.7
Condiţia de echilibru este:
D  mg  V , (4.22)
Unde m este masa plutitorului, V este volumul carenei (volumul de lichid dezlocuit) şi
 este greutatea specifică a lichidului. Cu D am notat greutatea plutitorului (în domeniul
naval greutatea totală a navei – deplasamentul).
Pentru ca momentul rezultant să fie nul trebuie ca cele două forţe să se afle pe
aceeaşi verticală sau, cu alte cuvinte, centrul de greutate G să se afle pe aceeaşi linie cu
centrul de carenă C.
Ecuaţia (4.22) se numeşte ecuaţia de flotabilitate.

Stabilitatea este proprietatea plutitorului (calitatea nautică a unei ambarcaţiuni –

vapor) de a reveni la poziţia iniţială de echilibru după ce acţiunea forţelor (momentelor)
perturbatoare a încetat.

30
 Dacă considerăm un sistem cartezian de axe Oxyz, având planul xOy drept plan de
plutire şi axa Oz orientată în sus (Fig.4.8), plutitorul va avea 6 grade de libertate: trei translaţii
şi trei rotaţii. Rotaţiile în jurul axelor Ox şi Oy sunt cele mai importante din punct de vedere al
stabilităţii. La o navă, aceste înclinări sunt datorate acţiunii vântului şi valurilor.
Prin definiţie, rotaţia plutitorului astfel încât volumul de lichid dezlocuit ( volumul
carenei) să rămână neschimbat ca valoare – dar diferit ca formă – se numeşte înclinare
izocarenă.
Să considerăm L0  L0 planul iniţial de plutire. După înclinarea izocarenă în jurul axei
Ox sau Oy planul de plutire va fi L1  L1 (am înclinat planul, nu plutitorul, pentru o
reprezentare mai sugestivă). În secţiune planurile de plutire devin linii de plutire (Fig. 4.8).
Dacă iniţial centrul de carenă va fi C 0 , după înclinarea izocarenă cu unchiul  , centrul
de carenă se va muta în C1 . Mutarea are loc datorită modificării formei volumului de carenă.
Împingerea Arhimede va fi, şi după înclinare, perpendiculară pe planul plutirii.
Centrul de greutate G rămâne în acelaşi loc. Numai direcţia forţei de greutate se
schimbă pentru a fi perpendiculară pe planul de plutire.
Locul geometric al poziţiilor succesive ale centrului de carenă în timpul înclnărilor se
numeşte curba centrelor de carenă (traiectoria C). Centrul de curbură al curbei centrelor de
carenă se numeşte metacentru, iar raza sa de curbură, rază metacentrică.
Pentru înclinările în jurul axei longitudinale Ox (ruliu) – vom vorbi de metacentrul
transversal M şi de raza metacentrică transversală r (Fig.4.8 a).
Pentru înclinările în jurul axei transversale Oz (tangaj) – vom vorbi de metacentrul
longitudinal  şi de raza metacentrică longitudinală R (Fig.4.8 b).

Fig.4.8 a, b

Discutând despre înclinările transversale ale plutitorului, izocarene, cu unghi mic,  ,

centrul de carenă se va muta din C în C1 (Fig.4.8 a). În acest caz forţa de flotabilitate
(Arhimede) V , normală pe linia de plutire L1  L1 , având punctul de aplicaţie în C1 ,va fi
paralelă cu forţa de greutate (deplasamentul) plutitorului.
Ca urmare, cele două forţe vor forma un moment, M r , care va fi dat de relaţia:
M r  D h sin  , (4.23)
unde
31
 h  r a (4.24)
se numeşte înălţime metacentrică şi este distanţa pe verticală dintre metacentru şi centrul de
greutate; notând cu z G şi z C cotele centrelor de greuate, respectiv de carenă, faţă de un plan
de referinţă, vom avea:
a  zG  zC . (4.25)

Înălţimea metacentrică exprimată prin relaţia (4.24) poate fi pozitivă, negativă sau
nulă. Vom analiza fiecare din cele trei cazuri:
a) dacă h > 0, metacentrul va fi deasupra centrului de greutate şi momentul M r , dat de
relaţia (4.24) va fi de asemenea pozitiv. Din Fig.4.8 a putem observa că momentul M r va
tinde să readucă plutitorul în poziţia iniţială L0 - L0 ; din această cauză este numit moment
de redresare. În acest caz plutitorul va fi stabil.
b) dacă h < 0, metacentrul va fi sub centrul de greutate (fig.4.9 a). Putem observa că
momentul M r va fi negativ şi va înclina plutitorul şi mai mult. În acest caz, plutitorul va fi
instabil.
c) dacă h = 0, metacentrul şi centrul de greutate se suprapun (Fig.4.9 b). În consecinţă,
momentul de redresare va fi nul şi corpul va pluti în echilibru înclinat. Şi în această
situaţie plutirea este instabilă.

Fig.4.9 a, b
Deci condiţia de stabilitate a plutirii este ca metacentrul să se găsească deasupra
centrului de greutae:

h  r  a  0. (4.26)
Conform (4.24) şi (4.23), putem scrie:
M r  Dr  a sin   D r sin   D a sin   M f  M g , (4.27)

unde:
M f  D r sin  , (4.28)

se numeşte momentul stabilităţii de formă şi:

32
 M g   D a sin  , (4.29)

momentul stabilităţii de greutate.

Ca urmare, pe baza relaţiei (4.27) putem considera momentul de redresare ca suma
algebrică a acestor două momente.
În cazul înclinărilor mici, longitudinale, consideraţiile prezentate mai sus îşi păstrează
valabilitatea, momentul de redresare fiind în acest caz:
M r  D H sin   DR  a  sin  , (4.30)
unde
H  Ra . (4.31)
reprezintă înălţimea metacentrică longitudinală şi R raza metacentrică longitudinală.
Deoarece H este mult mai mare decât h nu se pune problema unei instabilităţi
longitudinale a unei nave. Mişcările de tangaj nu pot produce răsturnarea navei. Este motivul
pentru care nava se pune perpendicular pe val.

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 4

1. Enunaţi trei principii ale staticii fluidelor.

2. Inălţimea metacentrică reprezintă:
a. distanţa dintre metacentru şi centrul de greutate;
b. distanţa dintre metacentru şi centrul de carenă;
c. distanţa dintre centrul de greutate şi centrul de carenă;
d. distanţa dintre metacentru şi chilă.
3. Raza metacentrică reprezintă:
a. distanţa dintre metacentru şi centrul de greutate;
b. distanţa dintre metacentru şi centrul de carenă;
c. distanţa dintre centrul de greutate şi centrul de carenă;
d. distanţa dintre metacentru şi chilă.
4. Ecuaţia fundamenatală a hidrostaticii

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

2 a
3 b

33
 5. Mişcarea potenţială (irotaţională)

Mişcarea potenţială este caracterizată prin faptul că vectorul vârtej este nul – mişcare
irotaţională (vezi şi cap. 2.2).
1
  rot v  0 , (5.1)
2
Dacă  este nul, componentele sale pe cele trei axe sunt de asemenea nule:
1v v 
 x   z  0 ,
y

2  y z 
1   vx  vz 
y    0 , (5.2)
2  z x 
1   v y  vx 
 z    0 .
2  x y 
sau
 vz  vy
 ,
y z
 vx  vz
 , (5.3)
z x
 vy  vx
 .
x y
Relaţiile (5.3) sunt satisfăcute numai dacă viteza v derivă dintr-o funcţie  :
  
vx  , vy  , vz  , (5.4)
x y z

sau vectorial:
v   . (5.5)
Într-adevăr:
rot v  rot grad    0 . (5.6)
Funcţia  x, y, z, t  se numeşte potenţialul vitezelor.
Dacă aplicăm ecuaţia de continuitate la lichide,
 v x  v y  v z  2  2  2
   2  2  2  0, (5.7)
x y z x y z
vom observa că funcţia  verifică ecuaţia lui Laplace:
  0 , (5.8)
deci este o funcţie armonică.

34
 5.1 Mişcarea plană potenţială

Mişcarea fluidelor se numeşte plană sau bidimensională dacă toate particulele care se
găsesc pe aceeaşi perpendiculară la un plan fix, numit plan director, se mişcă paralel cu
acest plan, cu viteze egale.
Dacă planul director coincide cu planul xOy, atunci v z  0 .
O mişcare plană devine unidimensională dacă componentele v x şi v y ale vitezei
fluidului depind numai de o coordonată spaţială.
Pentru mişcarea plană, ecuaţia liniei de curent va fi:
dx dy
 , (5.9)
vx v y
sau:

v x dy  v y dx  0 , (5.10)

iar ecuaţia de continuitate:

 vx  v y
  0. (5.11)
x y
Partea stângă a ecuaţiei (5.10) este o diferenţială totală exactă a funcţiei  , numită
funcţie de curent.
 
vx  , vy   , (5.12)
y x
d  v x dy  v y dx  0 . (5.13)

Funcţia  verifică ecuaţia de continuitate (5.11):

 v x  v y  2  2
    0. (5.14)
x y xy yx
Funcţia  este de asemenea o funcţie armonică:

1   v y  v x  1   2  2 
 z       2   0 , (5.15)
2  x y  2  x 2 y 
  0 . (5.16)
Totalitatea punctelor în care funcţia  este constantă, defineşte suprafeţele
echipotenţiale.
În cazul mişcării plane:
 - constant, liniile echipotenţiale de viteză;
 - constant, liniile de curent.
Calculând circulaţia vitezei de-a lungul unei curbe, în masa fluidului, între punctele A şi
B (Fig. 5.1), vom avea :

35
 B B B
   vd r   d r   d   B   A . (5.17)
A A A

Astfel circulaţia vitezei nu depinde de forma curbei AB, ci numai de valorile funcţiei 
în A şi în B. Circulaţia vitezei este nulă de-a lungul unei linii echipotenţiale de viteză
(  A   B  const. ).
Dacă calculăm debitul de lichid prin curba AB în mişcarea plană potenţială (de fapt
prin suprafaţa cilindrică determinată de curba AB şi unitatea de lăţime), vom avea (Fig.5.1):

Fig.5.1

Q   v x dy 1  v y dx 1   d   B  A .
B B
(5.18)
A A

Deci debitul care traversează o curbă nu depinde de forma ei, ci numai de valorile
funcţiei de curent  în punctele sale extreme. Debitul printr-o linie de curent este
 A   B  const. . Este evident că viteza nu traversează linia de curent.
O linie de curent este ortogonală cu o linie echipotenţială de viteză. Pentru a
demonstra această proprietate, să luăm în considerare gradientul funcţiei scalare F care este
normal pe suprafaţa F = constant. Rezultă că vectorii  şi  sunt normali pe liniile de
curent şi pe liniile echipotenţiale de viteză.
Calculând produsul lor scalar, vom obţine:
   
     v x v y  v x v y  0 . (5.19)
x x y y
Deoarece produsul lor scalar este nul, rezultă că vectorii sunt perpendiculari, deci
liniile de curent şi liniile echipotenţiale de viteză sunt curbe ortogonale.
Revenind la expresiile lui v x şi v y :

 
vx   ;
x y
(5.20)
 
vy   .
y x
Relaţiile(5.20) reprezintă condiţiile Cauchy-Riemann de monogeneitate ale funcţiilor
de variabilă complexă. Orice mişcare plană potenţială poate fi descrisă cu ajutorul unei funcţii

analitice de variabilă complexă z  x  iy z  re i . 
Funcţia analitică:
W z    x, y   i  x, y  , (5.21)
36
 se numeşte potenţialul complex al mişcării plane potenţiale.
Derivând (5.21) obţinem viteza complexă (Fig. 5.2):
dW    
 i  i  vx  i v y , (5.22)
dz x x y y
sau

 vcos   i sin    v e i .

dW
(5.23)
dz

Fig.5.2
Având potenţialul complex, să stabilim câteva tipuri de mişcări plane potenţiale.

5.2 Mişcarea rectilinie şi uniformă

Să considerăm potenţialul complex:

W z   a z , (5.24)
unde a este o constantă complexă de forma:
a  v0  i v K , (5.25)

cu v 0 şi v K constante reale, positive.

Relaţia (5.24) poate fi scrisă sub forma:
W z     i  v0 x  v K y   v0 y  v K x i , (5.26)
de unde găsim expresiile funcţiilor  şi  :
  x, y   v 0 x  v K y ,
(5.27)
  x, y   v 0 y  v K x .

Egalând aceste relaţii cu constante, obţinem ecuaţiile liniilor echipotenţiale şi ale liniilor
de curent:
v 0 x  v K y  C1  cons.
(5.28)
v 0 y  v K x  C 2  cons.

37
 Din aceste ecuaţii ale ecuaţiile liniilor echipotenţiale şi ale liniilor de curent observăm
că ele sunt drepte (Fig.5.3).

Fig.5.3
Pantele lor sunt:
v0
tg 1    0,
vK
(5.29)
v
tg 2  K  0 .
v0
Putem uşor verifica ortogonalitatea acestor drepte scriind:
tg 1 tg 2  1 . (5.30)
Derivând potenţialul complex, obţinem viteza complexă:

dW
 a  v0  i v K , (5.31)
dz
care ne permite să stabilim componentele vitezei într-un anumit punct:
v x  v0  0 ,
(5.32)
v y  vK  0.
Vectorul viteză va avea modulul:

v  v 02  v K2 , (5.33)

şi va face cu axa Ox, unghiul  2 , dat de relaţia (5.29).

Putem concluziona că potenţialul vector (5.25) descrie o mişcare rectilinie şi uniformă
ale cărei linii de curent fac unghiul  2 cu axa absciselor.
Componentele vitezei pot fi obţinute de asemenea din relaţiile (5.20):
 
vx    v0 ,
x y
(5.34)
 
vy    vK .
y x

38
 Dacă particularizăm (5.25), făcând vk  0 , potenţialul complex (5.24) va lua forma:

W z   v0 z , (5.35)
care reprezintă mişcarea rectilinie şi uniformă pe direcţia axei Ox.
Analog, făcând în relaţia (5.25) v 0  0 , vom avea:
W z   i v K z , (5.36)
care reprezintă mişcarea rectilinie şi uniformă, cu viteza v K pe direcţia axei Oy.
Mişcările descrise mai sus vor avea sens invers dacă expresiile corespunzătoare ale
potenţialului complex vor avea semnul minus.

5.3 Sursa (izvorul)

Să considerăm potenţialul complex:

W z  
Q
ln z , (5.37)
2
În care Q este o constantă reală, pozitivă.
Scriind variabila complexă sub formă exponen-ţială z  r e i  , potenţialul complex
devine:

W z     i   ln r  i   ,
Q
(5.38)
2
de unde obţinem funcţiile  şi  :
Q
 ln r ,
2
(5.39)
Q
 .
2
care egalate cu constante ne dau ecuaţiile liniilor echipotenţiale şi ale liniilor de curent:
r  const ,
(5.40)
  const .
Se poate observa că linile echipotenţiale sunt cercuri concentrice cu centrul în originea
sistemului de axe, iar liniile de curent sunt drepte concurente în acest punct (Fig.5.4).

Fig.5.4

39
 Ştiind că:
x  r cos  and y  r sin  , (5.41)
în punctul M r ,   , componentele vitezei vor fi:
 Q
vr   ,
r 2r
(5.42)
1 
vS   0.
r 
Se poate observa că pe cercul de rază r viteza fluidului are un modul constant, fiind
coliniară cu vectorul radial în punctul considerat.
O mişcare potenţială în care fluxul se face radial, astfel încât pe un cerc de rază dată
viteza este constantă ca modul, se numeşte sursă plană.
Constanata Q care apare în relaţiile de mai sus se numeşte debitul sursei. Debitul
sursei printr-o suprafaţă circulară de rază r şi lăţime unitară va fi:
Q  2 r v r 1 . (5.43)
Analog potenţialul complex de forma:

W z   
Q
ln z , (5.44)
2
va reprezenta o absorbţie (puţ) deoarece, în acest caz, sensul vitezei este invers, fluidul
mişcându-se din exterior către origine (va fi absorbit).
Dacă sursa nu este plasată în originea sistemului de axe ci în punctul O1 , de imagine
a ( a număr complex), atunci:

W z   ln z  a  .
Q
(5.45)
2

5.4. Vârtejul

Să considerăm potenţialul complex:

i
W z    ln z . (5.46)
2
Unde  este o constantă reală, pozitivă, egală cu circulaţia vitezei de-a lungul unei
curbe închise (cerc), care înconjoară originea sistemului de axe.
Procedând la fel ca în cazul precedent, vom obţine funcţiile  şi  :

 ,
2
(5.47)

   ln r ,
2
din care observăm că liniile echipotenţiale de viteză, de ecuaţii   const. sunt drepte
concurente în originea sistemului de axe şi liniile de curent, de ecuaţii r  const. , sunt cercuri
concentrice cu centrul tot în originea sistemului de axe (Fig.5.5).

40
 Fig.5.5
Componentele vitezei sunt:
 1  
vr   0 and v S   0. (5.48)
r r  2r
Astfel, pe cercul de rază r, viteza este constantă ca modul, are direcţia tangentei la
cerc în punctul considerat şi este orientată în sensul creşterii unghiului.
Dacă centrul vârtejului nu este plasat în originea sistemului de axe ci în punctul O1 , de
imagine a ( a număr complex), atunci:

i
W z    ln  z  a  . (5.49)
2
5.5 Teorema lui Kutta-Jukovski

Să considerăm un corp cilindric normal pe un plan complex, curba C fiind secţiunea

dintre cilindru şi plan.
În jurul acestei curbe curge un curent, plan potenţial, având potenţialul complex W  z  .
Viteza la infinit a curentului, orientată în sensul negativ al axei Ox, este v  .
În acest caz rezultanta forţelor de presiune va avea componentele:
Rx  0 ,
(5.50)
R y   v  1.
Forţele sunt exprimate pe unitatea de lungime a corpului cilindric.

A doua relaţie (5.62) este expresia matematică a teoremei lui Kutta-Jukovski, care va
fi enunţată aici fără a fi demonstrată:

Dacă un fluid cu densitatea  curge în jurul unui corp cu circulaţia  şi viteza la infinit
v  , acesta va acţiona asupra unităţii de lungime a corpului cu o forţă egală cu produsul
 v  , normală pe direcţia vitezei la infinit, numită forţă portantă (portanţă).

Sensul portanţei se obţine rotind vectorul vitezei la infinit cu 90 0 în sens invers

circulaţiei.

41
 Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 5

1. Descrieţi mişcarea rectilinie şi uniformă.

2. Descrieţi sursa.
3. Descrieţi absorbţia (puţul).
4. Descrieţi vârtejul.
5. Sursa şi vârtejul plasate în origine au potenţialul complex ...1..., respectiv ...2..., în
care z (în coordonate polare) = …3…, Q = …4…, Γ = …5…

Q Q
1. a. ln z 2. a. ln z 3. a. rei 4. a. 2rvs 5. a. 2rvs
2 2

Q Q
b. ln z b. ln z b. re i b. 2rvr b. 2rvr
2 2

i i
c. ln z c. ln z c. re ln  c. 2vr r1 c. 2vr 1
2 2

 i  i
d. ln z d. ln z d. x+iy d. rvs d. rvs
2 2

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

5.
1 b
2 d
3 a
4 c
5 a

42
 6. Dinamica fluidelor reale
6.1 Regimurile de mişcare ale fluidelor

Mişcarea fluidelor reale se poate efectua în două regimuri calitativ diferite : regimul
laminar şi regimul turbulent.
Aceste regimuri de mişcare au fost evedenţiate pentru prima oară de fizicianul englez
Osborne Reynolds, în 1882, care a efectuat studii experimentale sistematice privind
curgerea apei prin conducte de sticlă, având dimetrul d = 5 ÷ 25 mm.
Instalaţia experimentală utilizată este prezentată schematic în figura 6.1.

Fig. 6.1

Conducta transparentă 1, cu o intrare foarte îngrijit prelucrată , este alimentată de

rezervorul 2, plin cu apă, la un nivel constant.
Debitul care curge prin conducta transparentă poate fi reglat prin intermediul
robinetului 3 şi măsurat cu ajutorul vasului gradat 6 şi a unui cronometru.
În conducta 1, în interiorul curentului de apă, se introduce cu ajutorul unui tub subţire
4, un lichid colorat, de aceeaşi densitate cu apa. Debitul de lichid colorat, furnizat de de
rezervorul 5, poate fi reglat cu ajutorul robinetului 7.
Deschizând puţin robinetul 3, prin conducta 1 va curge un curent de apă , având un
anumit debit şi o anumită viteză.
Dacă se deschide şi robinetul 7, lichidul colorat, introdus prin tubul subţire 4, se
angajează în curgere sub forma unui fir rectiliniu, paralel cu pereţii conductei, lasând
impresia că s-a trast o linie dreaptă în interiorul tubului transparent 1.
Acest regim de mişcare în care fluidul curge în fire care nu se amestecă între ele se
numeşte regim laminar.
Continuând deschiderea lentă a robinetului 3, se observă că la o anumită viteză de
curgere a apei, firul de lichid colorat începe să se onduleze, iar la viteze mai mari, începe să
pulseze , ceea ce arată că vectorul viteză înregistreză variaţii în timp (pulsaţii).
La viteze şi mai mari, pulsaţiile firului de lichid colorat, cresc în amplitudine şi, la un
moment dat, el se va destrăma, particulele de lichid colorat amestecându-se cu masa apei
aflată în curgere prin tubul 1.
Regimul de mişcare în care, datorită pulsaţiilor vitezei, particulele de fluid se amestecă
între ele, se numeşte regim turbulent.
Trecerea de la regimul laminar la cel turbulent, numită regim de tranziţiei, se
caracterizează printr-o anumită valoare a numărului Reynolds, numită valoare critică (Recr).

vl
Numărul Reynolds Re  , este numărul care defineşte criteriul de similitudine

Reynolds.

Pentru conducte circulare netede, valoarea critică a numărului Reynols este :

Recr = 2320.
43
 Pentru valori ale numărului Reynols inferioare valorii critice (Re < Re cr), mişcare
fluidului va fi laminară, în timp ce pentru Re > Recr , regimul de mişcare va fi turbulent.

6.2. Ecuaţia Navier – Stokes

Ecuaţia lui Navier–Stokes descrie mişcare fluidului real incompresibil în regimul

laminar.
Spre deosebire de fluidele ideale care pot dezvolta numai eforturi unitare de
compresiune care se datoreză numai presiunii proprii, fluidele reale (viscoase) pot dezvolta
eforturi suplimentare normale sau tangenţiele datorită prezenţei viscozităţii.
Expresia efortului tangenţial de viscozitate , definit de Newton (vezi capitolul 1) este
următoarea :
v
  . (6.1)
y
Lichidele Newtoniene sunt capabile să dezvolte într-un regim laminar, eforturile de
viscozitate σ şi τ , care împreună formeză aşa numitul tensor al eforturilor de viscozitate, Tv
(în fig. 6.2 eforturile acţionează asupra unui volum paralelipipedic elementar dintr-un fluid cu
următoarele feţe: dx, dy şi dz).

Fig. 6.2

Tensorul Tv este simetric :

 xx  yx  zx 
 
Tv   xy  yy  zy  , (6.2)
 
 xz  yz  zz 

 yx   xy ;  zx   xz ;  zy   yz . (6.3)
Forţa elementară de viscozitate care acţionează asupra volumului elemntar de fluid în
direcţia axei Ox este :
 xx  yx 
dFvx  dxdy dz   dy dx dy   zx dz dx dy  
x y z
(6.4)
  xx  yx  zx 
    dx dy dz .
 x y z 
Conform teoriei elasticităţii :

44
 v x
 xx  2 ;
x
 v y v x 
 yx     ; (6.5)
 x y 
 v v 
 zx   z  x  .
 x z 

Prin urmare :
  2v   2v y  2vx    2 v x  2 v z 
dFvx  2 x
         
 x 2  xy y 2   z 2   
   x z 
   v v y v z    2 v x  2 v x  2 v x 
   x         dx dydz .
 x  x y z   x 2 y 2 z 2 
(6.6)
v x v y v z
Dar    0 , conform ecuaţiei de continuitate pentru lichide.
x y z
Atunci :
dFx  v x dx dy dz . (6.7)
Similar:
dFvy  v y dx dy dz ,
dFvz  v z dx dy dy .
Prin urmare :
d Fv  v d , (6.8)
sau
F v    v d . (6.9)

Spre deosebire de fluidele ideale, când aplicăm principiul lui d’Alambert apare în plus
şi forţa de viscozitate:
Fm  F p  Fv  Fi  0. (6.10)

Introducând relaţiile (3.3),(3.5),(3.7) şi (6.9) în (6.10) obţinem :

 dv 
   F  p  v   dt  d  0 , (6.11)

sau :
1 dv
F  p  v  . (6.12)
 dt
Relaţia (6.14) reprezintă forma vectorială a ecuaţiei lui Navier-Stokes. Forma scalară a
ecuaţiei, în coordonate carteziene, este :

45
 1 p   2vx  2vx  2vx 
Fx     2    
 x  x y 2 z 2 
v v v v
 x  x vx  x v y  x vz ;
t x y z
1 p   2v y  2v y  2v y 
Fy    2   
 y  x y 2 z 2 
  (6.13)
v y v y v y v y
  vx  vy  vz ;
t x y z
1 p   2v  2vz  2vz 
Fz     2z   2  
 z  x y 2 z 
v v v v
 z  z vx  z v y  z vz .
t x y z

De multe ori, mai ales pentru curgerea în conducte circulare, utilizăm un sistem de
coordonate cilindrice (x, r,  ). Corespondenţa dintre cele două sisteme de coordonate
( x  x; y  r cos  ; z  r sin  ) ne conduce la o altă formă a ecuaţiilor lui Navier-Stokes:

vr v v v v v 2
 vr r   r  v x r   
t r r  x r
 v
2
1  vr  vr 1 vr 2 v vr  1 p
2 2
   2r  2      ;
 r r  2 x 2 r r r 2  r 2   r
v v v v v vv
 vr      v x   r  
t r r  x r
 v2
1  v  v 1 v
2 2
2 v v  1 p
   2  2    2 r  2   ;
 r r  2
x 2
r r r  r  r 
vx v v v v
 vr x   x  vx x 
t r r  x
, (6.14)
  vx 1  vx  vx 1 vx  1 p
2 2 2
   2  2  2   
 r r  2
x r r   x

şi a ecuaţiei de continuitate :

vr 1 v v x vr
    0. (6.15)
r r  z r

6.3 Ecuaţia lui Bernoulli pentru un fir de lichid real

Spre deosebire de mişcarea unui fluid ideal, unde energia sa specifică (energia unităţii
de masă) rămâne constantă de-a lungul unui fir de fluid şi unde, de la o secţiune la alta, are
loc numai conversia unei părţi a energiei potenţiale în energie cinetică, în cazul mişcării
permanente a unui flui real, energia sa specifică nu mai este constantă. Ea scade mereu în
sensul de curgerea al fluidului.
O partea a energiei fluidului este convertită în energie termică şi este ireversibil
consumată pentru a învinge rezistenţa produsă chiar de propria viscozitate.

46
 Notând energia specifică - sarcina (disipată/pierdută în căldură) cu hf , ecuaţia lui
Bernoulli devine :
v12 p1 v2 p
  z1  2  2  z 2  h f . (6.16)
2g  2g 

În puncte diferite ale aceleaşi sectiuni, numai energia potenţială rămâne constantă,
energia cinetică diferă din moment ce viteza variază în secţiune, v=v(x,y,z). În acest caz
termenul energiei cinetice ar trebui corectat cu un coeficient α, care ţine cont de distribuţia
vitezei în secţiune (α = 1,05 ÷1,1):
 1 v12 p1  2 v 22 p 2
  z1    z2  h f . (6.17)
2g  2g 
Raportând pierderea de sarcină hf la lungimea l a unei conducte drepte, obţinem
panta hidraulică (fig. 6.3) :

Fig. 6.3

  1 v12 p1    2 v 22 p 2 
   z    z 
 2g 
1   2g 
2  h
   
I 
f
. (6.18)
l l
Dacă ne referin numai la energia specifică potenţială, obţinem panta piezometrică :
 p1  p 
  z1    2  z 2 
    
Ip  . (6.19)
l

În cazul mişcării uniforme (v = ct) :

hf
I p  I  tg  . (6.20)
l
Cercetările experimentale au arătat că, indiferent de regimul în care are loc mişcarea
fluidului, pierderile de sarcină pot fi scrise sub forma :
hf  b vm , (6.21)
unde b este un coeficint care ţine cont de natura fluidului, de dimensiunile tubului şi
de starea pereţilor interiori ai conductei.
m=1 pentru regimul laminar;
m=1,75÷2 pentru regimul turbulent.
Dacă logaritmăm (6.21) obţinem :
lg h f  lg b  m lg v . (6.22)
În figura 6.4 este prezentată variaţia sarcinii hf în raport cu viteza, în coordonat
logaritmice :

47
 Fig. 6.4

Pentru un regim laminar θ = 450. Schimbarea în regimul turbulent se face pentru o

viteză ce îi corespunde Recr =2320.

6.4 Mişcarea laminară a fluidelor

6.4.1 Distribuţia vitezelor între două plăci plane paralele de lungime infinită
(Fig.6.5)

Pentru a determina distribuţia vitezelor între două plăci plane paralele de lungime
infinită, vom integra ecuaţia (6.15) în următoarele condiţii:

Fig.6.5

a) Viteza are numai direcţia axei Ox:

vx  0 , v y  vz  0 ; (6.23)
Din ecuaţia de continuitate, v  0 , rezultă:
v x
0 , (6.24)
x
deci viteza nu variază de-a lungul axei Ox.

b) Mişcarea se reproduce identic în plane paralele cu xOz:

v x
 0. (6.25)
y
Din (6.24) şi (6.25) rezultă că v x  v x z  .

c) Mişcarea este permanentă:

v x
 0. (6.26)
t
48
 d) Neglijăm forţele masice (placile sunt orizontale).

e) Fluidul este incompresibil.

În aceste condiţii, prima ecuaţie (6.15) devine:

1 p d 2vx
  0. (6.27)
 x dz 2
Integrînd de două ori (6.27), obţinem:
1 p 2
v x z   z  C1 z  C 2 . (6.28)
2 x
Pentru situaţia în care plăcile paralele sunt fixe, vom avea condiţiile la limită:
z  0 , vx  0;
(6.29)
z  h , v x  0.
În consecinţă:
1 p
C1  h;
2 x (6.30)
C2  0 .
Distribuţia vitezelor între două plăci plane paralele, de lungime infinită, va fi dată de
legea:
1 p
v x z    z h  z  . (6.31)
2 x
h
Se observă că distribuţia vitezei este parabolică, având un maxim pentru z  :
2
h 2 p
v x max   . (6.32)
8 x
p
v x max este pozitiv, deoarece  0 (sensul curgerii, sensul pozitiv al axei Ox,
x
corespunde cu descreşterea presiunii)

Calculând viteza medie în secţiune:

h 2 p
h
1
u   v x  z dz   , (6.33)
h 0 12 x
2
se observă că u  v max .
3

Debitul care trece prin secţiunea de lăţime b va fi:

b h 3 p
Q  vbh  . (6.34)
12 x

6.4.2 Distribuţia vitezelor în conducte circulare

Să considerăm o conductă circulară, de rază r0 şi lungime l, prin care circulă un fluid

incompresibil cu densitatea  şi viscozitatea cinematică  (Fig.6.6).

Vom raporta conducta la un sistem de coordinate cilindrice ( x, r and  ), axa Ox fiind

axa de simetrie a conductei. Mişcarea având loc pe direcţia acestei axe, componentele
vitezei vor fi:
49
 v x  0 , v r  v  0 . (6.35)
Ecuaţia de continuitate v  0 , scrisă în coordinate cilindrice:
1  r v r  v v x r 
v     0, (6.36)
r  r  x 
devine:
v x
 0, (6.37)
x
de unde rezultă că viteza fluidului nu variază pr lungimea conductei.
Pe de altă parte, luând în considerare caracterul axial-simetric al mişcării, viteza nu
depinde nici de variabila  .
Pentru mişcarea permanentă, rezultă că viteza nu depinde decât de r; deci v  vr  .
Distribuţia vitezelor în secţiunea conductei se obţine integrând ecuaţia lui Navier-
Stokes (6.14).
Notând cu i, i r şi i versorii celor trei direcţii ale sistemului de coordinate cilindrice,
vom scrie viteza vectorială:
v  v x r  i . (6.38)
Ştim că în coordinate cilindrice operatorul "" are expresia:
  i 
i i r  . (6.39)
x r r 

Pe baza lui (6.38), putem scrie:

 
v  v  vx

x
 
i vx  0 , (6.40)

deoarece, după cum am văzut, viteza v x nu depinde decât de variabila r.

Pe de altă parte, în coordinate cilindrice, termenul v poate fi scris sub forma:

i    v x    v x 1    v x 
v  iv x    r   r   x  x r  
r  r  r      
(6.41)
i   v x 
  r .
r r  r 
Ţinând cont de caracterul permanent al mişcării, de relaţiile (6.40) şi (6.41), proiecţia
ecuaţiei (7.14) pe axa Ox poate fi scrisă sub forma:
   vx  1 p
 r  , (6.42)
r r  r   x
deoarece, în ipoteza unei conducte orizontale, Fx  g x  0 .
Presupunând că gradientul de presiune de-a lungul axei Ox este constant
(  p / x  cons. ), şi integrând (6.42), vom obţine succesiv:
v x 1 p C
 r 1 , (6.43)
r 2 x r

1 p 2
vx  r  C1 ln r  C 2 , (6.44)
4 x
Constantele de integrare C1 şi C 2 se determină folosind condiţiile la limită:
- în axa conductei, la r = 0, viteza trebuie să fie finită, deci constanta C1 trebuie să fie
nulă (la r =0, ln r   );
- pe peretele conductei, la r  r0 , viteza fluidului trebuie să fie nulă.
50
 În consecinţă:

1 p 2
C2   r0 , (6.45)
4 x
şi relaţia (6.44) devine:
1 p 2
vx  
4 x
 r0  r 2 . (6.46)

Din relaţia (6.46) observăm că dacă mişcarea are loc în sensul pozitiv al axei
Oxv x  0 , atunci p / x  0 , deoarece presiunea descreşte în direcţia mişcării.
Dacă I este panta piezometrică (egală, în acest caz, cu panta hidraulică), vom putea
scrie:
p p
   I , (6.47)
x l
Unde p este căderea de presiune pe lungimea l a conductei.
În consecinţă, relaţia (6.41) devine:
I 2 2
vx  
4
r0  r . (6.48)

Fig.6.6

Se observă că distribuţia vitezei în secţiune este parabolică (Fig.7.6 a), maximum

vitezei fiind înregistrat în axa conductei (r = 0), deci:
I 2
v x1 max  r0 . (6.49)
4
Să considerăm un element de suprafaţă dA în formă de coroană circulară de rază r şi
lăţime dr (Fig.7.6 b). Debitul elementar care trece prin suprafeţa dA este :
dQ  v x dA  v x 2 rdr (6.50)
şi debitul total
I 0 2 2 I
r

Q  
2 0 
r0  r r dr 
8
 r04 . (6.51)

Viteza medie are expresia:

Q  I 2 v x , max
u  r0  . (6.52)
A 8 2
Mai departe putem scrie:
v2d
32
hf 8v 32  v Re 64 1 v 2
I     . (6.53)
l  r02 g d 2 gd2 Re d 2 g
Relaţia (6.53) este legea lui Hagen-Ppiseuille, care ne dă valoarea pierderilor de
sarcină liniare în conducte în cazul mişcării laminare:
51
 64 l v 2 l v2
hf   , (6.54)
Re d 2 g d 2g

64
 fiind coeficientul rezistenţei hidraulice în cazul mişcării laminare.
Re

6.5 Mişcarea turbulentă a fluidelor

Într-un punct al curentului turbulent, fluidul înregistrează variaţii rapide faţă de viteza
medie în secţiune. Câmpul vitezelor are o structură complexă, încă necunoscută, fiind
obiectul a numeroase studii.
Variaţia vitezei în timp este reprezentată în Fig. 6.7.

t1

Fig.6.7

Un caz particular de mişcare turbulentă este mişcare cvasipermanentă (staţionată în

medie). În acest caz, viteza, deşi variază în timp, rămâne constantă ca valore medie.
În mişcarea turbulentă definim următoarele viteze:
a) viteza instantanee u x, y, z, t  ;
b) viteza medie
t T
1 1
  u x, y, z, t  dt ;
T t1
u x, y , z  (6.55)

c) viteza de pulsaţie

u ' x, y, z, t   u x, y, z, t   u x, y, z  . (6.56)

Există mai multe teorii care descriu, în mod simplificat, mişcarea turbulentă:

a) Teoria lungimii de amestec (Prandtl), care admite că impulsul se menţine constant.

b) Teoria transportului de vârtej (Taylor) unde rotorul vitezei se presupune constant.

c) Teoria turbulenţei, a lui Karaman, care precizează că, exceptând imediata

vecinătate a unui perete, mecanismul turbulenţei este independent de viscozitate.

52
 6.5.1 Coeficientul  în mişcarea turbulentă

Determinarea pierderilor de sarcină în mişcarea turbulentă este o importantă problemă

practică.
S-a stabilit în mod experimental că în mişcarea turbulentă pierderea de presiune
p depinde de următorii factori: viteza medie în secţiune, v, diametrul conductei, d ,
densitatea  a fluidului şi viscozitatea lui cinematică,  , lungimea l a conductei şi rugozitatea
absolută  a pereţilor săi interiori (înălţimea medie a denivelărilor). Mai există şi aşa numita
rugozitate relativă  sau  .
d r
Deci:
p  f v, d ,  , , l ,  , (6.57)
sau:
v 2 l
p   , (6.58)
2 d

p v2 l
hf   , (6.59)
 2g d
unde:

 
  2 1  Re, . (6.60)
 d
După cum se observă din relaţia (7.60), în mişcarea turbulentă, coeficientul pierderilor
de sarcină,  , poate depinde de numărul Reynolds şi/sau de rugozitatea relativă a pereţilor
conductei.
În curgerea sa turbulentă prin conducte, fluidul are un miez turbulent, în care procesul
de amestec este decisive în raport cu influenţa viscozităţii şi un substrat laminar, situate
lângă perete, în care forţele de viscozitate au un rol preponderant.
Dacă notăm cu  l grosimea substratului laminar, atunci putem clasifica conductele
astfel:

- conducte netede;    l ;
- conducte rugoase;    l .

Din (7.60) observăm că, faţă de mişcarea laminară, în mişcarea turbulentă  este o

funcţie complexă de Re şi .
d
A fost stabilit experimental că în cazul conductelor hidraulice netede coeficientul 
depinde numai de numărul Reynolds. Astfel, Blasius, procesând materialul experimental, a
stabilit (în 1911), pentru conductele hidraulice netede, de secţiune circulară, următoarea
formulă empirică:
1/ 4
vd  0,3164
  0,3164   , (6.61)
   Re 0, 25
Valabilă pentru 4000  Re  105 .
Utilizând relaţia lui Blasius în (7.59) observăm că în acest regim de mişcare pierderea
de sarcină este proporţională cu viteza la puterea 1,75.

53
 De asemenea, pentru conductele netede, dar la numere Reynolds mari
 
3,000  Re  10 7 , putem utilize formula lui Konakov:

  1,8 lg Re 1,52 . (6.62)

Table 6.1

Nr. Autor Relaţie Regi Domeniu

m

1 Poisseuill 
64 Lami- Re  2320
Re
e nar
2 Prandtl 
  2 lg Re   0,8  2 Re  3,000
Re  10 7
3 Blasius   0,3164 Re 0, 25 Re  4,000
Re  10 5
4 Konakov   1,8 lg Re 1,5 2 Re  3,000
Re  10 7
5 Nikuradz   0,0032  0,221 Re 0, 237
Neted Re  10 5
e turbu- Re  2 10 6

6 Lees   0,714 10 3  0,61 Re 0,35 lent Re  10 3

Re  3 10 6
7 Colebroo 1  2,51 Demi- Universal
 2 lg 
k-White  3,72 d Re  rugos
8 Prandtl- 
   2 lg
r0 
 1,74 
2
Turbu 10 5  Re 
Nikurdze    -lent
rugos 10 8

9 Sifrinson 
0 , 25 
  0,11  Re  500
d  d

În curgerea turbulentă prin conducte rugoase, coeficientul  nu mai depinde de

numărul Reynolds, şi el poate fi determinat cu ajutorul relaţiei lui Prandtl – Nikuradse’s:
2
 r0 
   2 lg  1,74  . (6.63)
  
Unele din cele mai importante formule de calcul ale coeficientului  sunt date în
Tabelul 6.1, unde sunt prezentate şi domeniile de valabilitate ale acestora.

6.5.2 Diagrama lui Nikuradze

Pe baza unor experimente efectuate pe conducte cu diferite rugozităţi, realizate prin

lipirea pe peretele interior a unor granule de nisip de diferite dimensiuni, Nikuradze a făcut o
diagramă care reprezintă modul cum variază coeficientul  , atât în domeniul laminar, cît şi
turbulent (Fig.6.8).

54
 Fig.6.8

Putem observa că în diagramă apar 5 zone în care coeficientul  variază în mod

diferit.

Zona I este o dreaptă care reprezintă, în coordonate logaritmice, variaţia:

64
 , (6.64)
Re
corespunzătoare regimului laminar Re  2320 . Pe această dreaptă se suprapun toate
curbele care reprezintă variaţia lui   f Re  pentru diferite rugozităţi relative  / r0 .

Zona II este trecerea de la regimul laminar la cel turbulent care are loc pentru
lg Re  3,4Re  2300 .

Zona III corespunde conductelor hidraulice netede. În această zonă, coeficientul 

poate fi determinat cu ajutorul relaţiei lui Blasius (6.61), care corespunde cu linia dreaptăt III
a , numită dreapta lui Blasius. Deoarece validitatea domeniului relaţiei (6.61) este limitat la
Re  10 5 , pentru valori mai mari ale numărului Reynolds vom folosi formula lui Konakov’s
formula, pentru care corespunde dreapta III b. Se observă că, cu cât rugozitatea relativă este
mai mică, cu atât este mai mare domeniul de variaţie al numărului Reynolds în care se
menţine regimul turbulent.

În zona IV fiecare curbă întreruptă, care reprezintă dependenţa   f Re  pentru

diferite rugozităţi relative, devine orizontală, subliniind independenţa lui  faţă de numărul
Re . Deci această zonă corespunde regimului turbulent rugos unde  se determină cu relaţia
(6.63). Este de observat că în acest caz pierderile de sarcină (7.59) sunt proporţionale cu
pătratul vitezei. Pentru acest motiv regimul turbulent rugos se numeşte şi regim pătratic.

Zona V se caracterizează prin dependenţa coeficientului  atât de numărul Reynolds

cât şi de rugozitatea relativă a conductei.
Se observă că în zonele IV şi V, coeficientul  scade odată cu micşorarea rugozităţii
relative.

55
 Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 6
1. Panta piezometrică este egală cu panta hidraulică în cazul mişcării:
a. variate; b. permanente; c. uniforme; d. laminare.

2. Pentru a determina distribuţia de viteze în cazul mişcării laminare între doua plăci
plane paralele, de lăţime infinită, considerăm următoarea ipoteză:
- mişcarea se reproduce identic în plane paralele cu xOz, adică:
v v v
a. x  0 ;b. x  0 ;c. x  0 ;d. v x  v x z  .
t x y

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

1 c
2 c

7. Teoria stratului limită

7.1. Condiţii generale

După cum s-a arătat, ecuaţiile Navier – Stokes, care descriu mişcarea fluidelor
vâscoase, se pot integra într-un număr redus de cazuri ce corespund unor mişcări plane sau
cu simetrie axială.
În probleme mai complicate, dificultăţile de integrare sunt depăşite prin integrarea
anumitor termeni – în special a termenilor ce reprezintă acceleraţia convectivă – obţinându-
se astfel soluţii aproximative.
Însă soluţiile obţinute prin neglijarea integrală a forţelor de inerţie convectivă sunt
valabile pentru un domeniu restrâns de variaţie a numărului Reynolds.
S-a impus, deci, găsirea unei alte căi de rezolvare aproximativă a ecuaţiilor de
mişcare, astfel încât soluţiile obţinute să fie valabile şi pentru valori mai mari ale numărului
Reynolds.
Dintre încercările făcute în acest sens, cea mai importantă pentru aplicaţiile practice s-
a dovedit a fi teoria aşa numitului strat limită, care a fost introdusă în mecanica fluidelor de
Prandtl.
Analizând curgerea unui fluid vâscos în jurul unui corp solid, de o formă oarecare, se
poate constata experimental că influenţa viscozităţii se manifestă într-un strat subţire din
imediata vecinătate a corpului. Pe suprafaţa solidă, ca urmare a condiţiei de aderenţă, viteza
particulelor este nulă, iar pe o distanţă foarte mică viteza creşte rapid, apropiindu-se de
valoarea curgerii potenţiale.
Prandtl a evidenţiat acest fenomen şi a introdus noţiunea de strat limită definit ca fiind
zona din vecinătatea suprafeţei corpului, în care efectul viscozităţii este preponderent la
valori suficient de mari ale numărului Reynolds.
Ca urmare, se poate presupune că întreaga mişcare rotaţională a fluidului este
înglobată în stratul limită, iar în afara sa, cu oarecare aproximaţie, mişcarea fluidului poate fi
considerată ca fiind potenţială.
Acest model simplificat al curgerii, din vecinătatea unui corp, este prezentat în figura
7.1, în care viteza mişcării potenţiale s-a notat cu V.

56
 Fig. 7.1

Se observă că în interiorul stratului limită componenta vitezei pe direcţia axei Ox ( v x )

variază, pe direcţia normală pe suprafaţa corpului, Oy , de la valoarea 0 (care se obţine
la y  0 ) la valoarea V (care se obţine la extremitatea stratului limită). Trebuie subliniat că
grosimea stratului limită constituie o mărime convenţională, deoarece trecerea de la viteza
din stratul limită la cea corespunzătoare curgerii potenţiale exterioare se face asimptotic.
Totuşi, din punct de vedere practic, acest lucru nu prezintă mare importanţă deoarece la o
distanţă relativ mică faţă de suprafaţa corpului viteza atinge valoarea corespunzătoare
curgerii potenţiale V. Din acest motiv, se poate defini grosimea stratului limită, pe care o vom
nota cu  , ca fiind distanţa faţă de suprafaţa corpului la care viteza diferă cu 1% faţă de
viteza curgerii exterioare.
După cum vom vedea, grosimea stratului limită este variabilă. Ea creşte pe măsură ce
particulele de fluid înaintează în lungul suprafeţei corpului, fiind dependentă de valoarea
numărului Reynolds (   când Re  ).
Uneori , în teoria stratului limită se utilizează şi noţiunile : grosime de deplasare,  1 şi
grosime de pierdere de impuls  2 .
Grosimea de deplasare

1
 1   (V  v x )dy , (7.1)
V 0
ne arată cu cât au fost deplasate către exterior liniile de curent ale curgerii potenţiale prin
formarea stratului limită. Aşa cum reiese din această relaţie, grosimea de deplasare
reprezintă grosimea convenţională a unui strat de fluid ideal – având lăţimea, normală pe
planul xOy , unitară şi viteza V – al cărei debit este egal cu debitul exprimat de integrala care
apare în relaţia (7.1).
Grosimea de pierdere de impuls se defineşte cu relaţia :

1
 2  2  v x (V  v x )dy , (7.2)
V 0
şi reprezintă grosimea convenţională a unui strat fluid de lăţime unitară şi viteza V al cărei
impuls este egal cu valoarea integralei din (7.2).
Trebuie să subliniem faptul că frontiera stratului limită nu este o linie de curent. Ca
urmare, liniile de curent pot intersecta frontiera stratului limită, fluidul putând să intre sau să
iasă din această zonă.
Rezumând:
• Definiţie: zona din vecinătatea suprafeţei corpului, în care efectul viscozităţii este
preponderent la valori suficient de mari ale numărului Reynolds.
• Se poate presupune că întreaga mişcare rotaţională a fluidului este înglobată în stratul
limită, iar în afara sa mişcarea poate fi considerată potenţială.

57
 • În interiorul stratului limită, componenta pe direcţia axei Ox variază de la 0 la V (viteza
mişcării potenţiale).
• Grosimea stratului limită este distanţa faţă de suprafaţa corpului la care viteza diferă
cu 1% faţă de viteza curgerii exterioare.
• Frontiera stratului limită nu este o linie de curent.

7.2. Ecuaţiile diferenţiale ale stratului limită

Considerăm curgerea unui fluid vâscos de-a lungul unei plăci plane pe care o
raportăm la un sistem de axe Oxyz, cu axa Ox pe direcţia curgerii, iar axa Oy normală la
suprafaţa plăcii (fig. 7.1).
Fie V ( x, t ) viteza corespunzătoare curgerii potenţiale, exterioare stratului limită.
Vom admite că lăţimea plăcii, normală pe planul xOy , este suficient de mare pentru a
putea considera că mişcarea se reproduce identic în plane paralele cu planul xOy.
În consecinţă, se poate spune că în interiorul stratului limită mişcarea este plană,
viteza fluidului având componentele v x ( x, y, t ) şi v y ( x, y, t ) .
În aceste condiţii, mişcarea fluidului în stratul limită poate fi descrisă de ecuaţia lui
Helmholtz (ecuaţia mişcării fluidelor reale, incompresibile, exprimată cu ajutorul potenţialului
vector) pentru mişcarea plană care, în coordonate carteziene, ia forma :
    2  2   2  2 
  vx  vy    2  2  2  2   0 . (7.3)
 t x y  x y  x y 
Ne propunem să analizăm ordinul de mărime a termenilor ce apar în această ecuaţie.
În acest scop, vom face observaţia că, dacă „l” este lungimea plăcii şi  grosimea
stratului limită, domeniile de variaţie ale variabilelor x şi y vor fi : 0  x  l , respectiv
0 y  .
Ca urmare, vom putea admite că ordinul de mărime a lui „x” este „l”, iar ordinul de
mărime al lui „y” este „  ”, adică :
x~l , y~ . (7.4)
În interiorul stratului limită, componenta v x a vitezei variază de la 0, pe peretele solid,
la valoarea V , care se înregistrează pe frontiera stratului limită, deci :
vx ~ V . (7.5)
Pe de altă parte, în baza relaţiilor (5.20),(7.4) şi (7.5) putem scrie :

~ vx ,

sau :
 ~  V . (7.6)
Cu ajutorul acestor relaţii putem determina ordinul de mărime al fiecărui termen din
(9.3), scriind:
 2   V  2 V
~ , ~ (7.7)
x 2 l2 y 2 
Dacă facem ipoteza, justificată experimental, că grosimea stratului limită este foarte
mică în comparaţie cu lungimea plăcii, adică:
  l , (7.8)
din relaţiile (7.7) se poate observa că ;
 2  2
 (7.9)
x 2 y 2
 2
şi în consecinţă, termenul poate fi neglijat.
x 2

58
 Ca urmare, ecuaţia (7.3) poate fi scrisă sub forma:
   2  2  2  3 
  vx  vy     0, (7.10)
y  y  t x  y y 2 y 3 
de unde, prin integrare, rezultă :
 2  2  2  3
 vx  vy    C ( x, t ) , (7.11)
y  t x  y y 2 y 3
în care C ( x, t ) este constantă în raport cu variabila y.
Utilizând relaţiile (5.20), ecuaţia (7.11) devine:
v x v v  2v
 v x x  v y x   2x  C ( x, t ) . (7.12)
t x y y
Funcţia C ( x, t ) se determină punând condiţia de continuitate la racordarea distribuţiei
vitezelor din stratul limită la curgerea potenţială din exterior; deci, la extremitatea stratului
limită, unde y   , avem :
v x ( x,  , t )  V ( x, t ) ,
v x  2v
 0 , 2x  0 . (7.13)
y y
Aceste ultime relaţii reprezintă de fapt condiţiile de continuitate ale tangentei şi curburii
în punctul de racordare a distribuţiilor de viteze din interiorul şi din exteriorul stratului limită.
Utilizând aceste condiţii la limită în ecuaţia (7.12) obţinem :
V V
C ( x, t )  V . (7.14)
t x
Ca urmare, ecuaţia (7.12) devine :
v x v v  2v V V
 v x x  v y x   2x  V . (7.15)
t x y y t x
Pe de altă parte, proiecţia ecuaţiei lui Euler pe direcţia axei Ox (prima ecuaţie 3.11),
scrisă pentru curgerea potenţială din exteriorul stratului limită, cu neglijarea forţelor masice
unitare ( Fx  0 ), ne dă :
V V 1 p
V   C ( x, t ) (7.16)
t x  x
Utilizând (7.16) în (7.15) obţinem :
v x v v  2vx 1 p
 vx x  v y x    . (7.17)
t x y y 2
 x
Relaţia (7.16) ne arată că presiunea nu depinde de variabila y, adică :
p
 0. (7.18)
y
Rezultă de aici că presiunea în stratul limită corespunde cu cea din mişcarea
potenţială exterioară şi poate fi considerată ca o funcţie cunoscută de x şi t.
Ecuaţia (7.15) sau (7.17), împreună cu ecuaţia de continuitate, care, în acest caz, ia
forma:
v x v y
 0, (7.19)
x y
formează un sistem de ecuaţii diferenţiale care determină mişcarea fluidului în stratul limită
bidimensional. Ele se integrează utilizând condiţiile la limită reprezentate de relaţiile (7.13) la
care trebuie adăugate condiţiile de aderenţă pe placă :
y  0, v x  v y  0 (7.20)
şi o condiţie iniţială, sub forma unui profil de viteze iniţial, într-o secţiune transversală dată,
adică :
59
 la t  0 şi x  x0 , v x  v0 ( x0 , y) . (7.21)
Dacă mişcarea este permanentă, ecuaţia (7.15) ia forma:
v v  2vx dV
vx x  v y x   V , (7.22)
x y y 2
dx
în acest caz nemaifiind necesară condiţia iniţială (7.21).
În ecuaţiile stabilite mai sus pentru curgerea plană în stratul limită nu a fost luată în
considerare eventuala curbură a suprafeţei plăcii. Menţionăm ca W. Tollmien a dedus
ecuaţiile stratului limită în mişcarea plană, ţinând seama şi de raza de curbură R(x) a
conturului corpului. În ipoteza că grosimea stratului limită este mult mai mică în raport cu raza
dR
de curbură şi că nu apar schimbări mari de curbură (astfel încât derivata să aibă ordinul
dx
de mărime 1) se obţine aceeaşi ecuaţie ca şi în cazul suprafeţelor plane. Deci ecuaţiile
stabilite anterior pot fi utilizate şi în cazul suprafeţelor curbate, cu condiţia să nu existe
suprafeţe mari de curbură.

7.3 Proprietăţile fizice ale stratului limită.

Desprinderea stratului limită.

În baza ipotezei lui Prandtl – conform căreia efectul viscozităţii se manifestă numai în
interiorul stratului limită la valori suficient de mari ale numărului Reynolds – vom admite că în
stratul limită forţele de viscozitate au acelaşi ordin de mărime cu forţele de inerţie.
Punând această condiţie în ecuaţia (7.17), vom putea scrie:
v  2v
v x x ~  2x , (7.23)
x y
care, ţinând seama de (7.4) şi (7.5), devine:
V2 V
~ 2 , (7.24)
l 
de unde obţinem ordinul de mărime al grosimii stratului limită:
l
~ , (7.25)
V
care ne arată că grosimea stratului limită creşte odată cu creşterea lungimii corpului în jurul
căruia are loc curgerea.
Ca urmare, vom putea admite că grosimea stratului limită creşte pe măsura ce
particulele de fluid înaintează în lungul corpului.
În foarte multe cazuri, se poate întâmpla ca stratul limită să nu mai rămână în contact
cu suprafaţa corpului pe întreaga sa lungime, producându-se aşa numita desprindere a
stratului limită (fig. 7.2).

Fig. 7.2

60
 Acest fenomen se produce atunci când particulele de fluid, care se deplasează în
lungul corpului, intră într-un domeniu în care presiunea tinde să crească, adică gradientul de
p
presiune este pozitiv (  0)
x
La un moment dat, particulele de fluid care formează stratul limită, frânate de forţele
de frecare, nu se mai pot deplasa în acest domeniu şi se despart de suprafaţa corpului, fiind
deplasate în interiorul fluidului. În plus, în imediata vecinătate a peretelui apare o zonă în
care, datorită gradientului de presiune pozitiv, particulele de fluid se mişcă în sens invers
faţă de curgerea exterioară (fig. 7.2).
Punctul de pe suprafaţa corpului în care se produce desprinderea stratului limită se
numeşte punct de desprindere.

 v   v   v 
tg   x   0 tg   x   0 tg   x  0
 y  y 0  y  y 0  y  y 0
p A  p B  pC  p D  p E
Fig.7.3
Pentru a determina condiţia matematică pe care o satisface punctul de desprindere,
să examinăm profilele de viteză longitudinală în stratul limită, în condiţiile în care presiunea
creşte.
Se observă că, după desprindere, datorită contracurenţilor care apar, panta tangentei
dusă la profilul de viteze pe suprafaţa corpului este negativă. În punctul de desprindere, C,

curba variaţiei vitezei longitudinale este normală pe suprafaţa corpului (   ), adică :
2
 v 
   0 , (7.26)
 y  y  0
de unde rezultă că în punctul de desprindere efortul de frecare este nul:
 v 
 0     0 . (7.27)
 y  y 0
Pe conturul corpului, din cauza condiţiilor la limită (7.20), ecuaţiile (7.15) şi (7.16),
pentru un regim permanent de mişcare, ne conduc la:
  2v  1 dp dV
  2x     V , (7.28)
 y  y 0  dx dx
care ne arată că în imediata vecinătate a suprafeţei solide, curbura profilului de viteze
depinde de căderea de presiune.
dV
Astfel, în cazul unei mişcări accelerate (  0 ), adică atunci când gradientul de
dx
presiune este negativ, în baza relaţiei (7.38) putem scrie:
  2vx 
 2   0 . (7.29)
 y  y 0

61
 dV dp
Dimpotrivă, pentru o curgere întârziată (  0 ), în care presiunea creşte (  0 ),
dx dx
avem:
  2vx 
 2   0 . (7.30)
 y  y 0
De aici rezultă că desprinderea nu poate avea loc decât în cazul mişcărilor frânate (cu
gradient de presiune pozitiv).
Fenomenul desprinderii stratului limită se produce, în general, în cazul curgerii în jurul
suprafeţelor curbe. Astfel, pe măsură ce se înaintează în lungul suprafeţei respective, viteza
particulelor creşte până la o valoare maximă, după care începe să scadă. Concomitent, în
conformitate cu legea lui Bernoulli, presiunea scade înregistrând un minim în punctul de
viteză maximă, unde gradientul de presiune este nul – după care începe să crească. Deci, în
această zonă, situată în aval de punctul de viteză maximă, se poate produce desprinderea
stratului limită.
Trebuie subliniat că apariţia punctului de desprindere şi determinarea poziţiei sale
rezultă numai după integrarea ecuaţiilor stratului limită în fiecare caz analizat.
Evident, ecuaţiile stabilite anterior sunt valabile numai până în punctul de desprindere
căci, imediat după acesta, ipotezele făcute îşi pierd valabilitatea şi, ca urmare, ecuaţiile
stabilite pentru curgerea în stratul limită nu mai corespund realităţii.

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 7

1. Desenaţi distribuţia vitezelor în stratul limită al unei plăci plane.

2. Ce este stratul limită?
3. În afara stratului limită mişcarea poate fi considerată:
a. potenţială; b. solenoidală; c. rotaţională; d. axial-simetrică.
4. Linia care delimitează stratul limită este:
a. o linie de curent; b. o linie de vârtej; c. o linie elicoidală; d. nimic din cele de mai
sus.
5. Scrieţi condiţiile la limită pentru rezolvarea ecuaţiilor stratului limită.
6. Ecuaţiile stratului limită.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

3 a
4 d

8. Curgerea prin conducte circulare

În acest capitol vom prezenta calculul conductelor sub presiune, în regim permanent.
Conductele sub presiune sunt de fapt sisteme hidraulice de transport al fluidelor între
două puncte cu energii diferite.
Conductele pot fi simple (formate din unul sau mai multe tronsoane de acelaşi
diametru sau de diametre diferite) sau cu ramificaţii, formând în acest caz reţele de
distribuţie.

62
 După modul în care se produce ieşirea fluidului din conductă, distingem: conducte cu
ieşire liberă care deversează fluidul în atmosferă (fig.8.1 a) şi conducte cu ieşire înecată
(fig. 8.1 b).

Fig.8.1a, b

Dacă scriem ecuaţia lui Bernoulli pentru un fir de lichid real, între faţa liberă a lichidului
din rezervorul A şi capătul terminal al conductei, luând ca referinţă planul orizontal N – N,
obţinem:
 1 v12 p1  2 v 22 p2
  z1  z2  h f ,  (8.1)
2g  2g 
care, pentru cazul prezentat în Fig. 8.1 a, când v1  0 , p1  p2  p0 ,  1   2  1,
z1  z 2  h , devine:

v2
h  hf , (8.2)
2g
unde v  v 2 este viteza medie în secţiunea conductei, iar h reprezintă sarcina
conductei.
Dacă analizăm cazul din figura Fig. 8.1 b, by introducând în ecuaţia (8.1) relaţiile:
v1  0 , p1  p0 , v2  v , z1  h  h1  z2 , p2  p0  h1 şi  1   2  1,
vom obţine (8.2).
Din punct de vedere energetic, această relaţie ne arată că din energia potenţială
specifică disponibilă, h, o parte se transformă în energie cinetică specifică a curentului de
fluid, v 2 / 2 g , care, pentru conducta dată, se pierde la ieşirea cuerentului în atmosferă sau
într-un alt volum. Cealaltă parte, h f , este folosită pentru învingerea rezistenţelor hidraulice
(care apar datorită eforturilor tangenţiale dezvoltate de fluidul în mişcare) şi este definitiv
pierdută deoarece se transformă ireversibil în căldură.
Analizând pierderile de sarcină din conductă, le vom împărţi în două categorii, scriind
relaţia:
h f  h 'f  h 'f' . (8.3)
Pierderile de sarcină, notate cu h ' f , sunt provocate de eforturile tangenţiale care se
dezvoltă în mişcarea fluidului pe lungimea conductei, l, şi, din acest motiv, ele se numesc
pierderi de sarcină distribuite. Aceste pierderi de sarcină au fost determinate în capitolul
6.4.2, obţinându-se relaţia (6.54) pe care o transcriem sub forma:
v2 l
h' f   , (8.4)
2g d

unde coeficientul pierderilor de sarcină,  , numit coeficientul lui Darcy, se determină cu

relaţiile din Tabelul 6.1, modul de calcul fiind prezentat în capitolul amintit. În general, în
cazuri practice, valorile coeficientului  variază în domeniu 0,02  0,04 .
63
 Fiind proporţionale cu lungimea conductei, pierderile de sarcină distribuite se mai
numesc pierderi de sarcină liniare.

Cea de-a doua categorie de pierderi de sarcină o reprezintă pierderile de sarcină

locale care sunt produse de: perturbarea locală a curgerii normale, desprinderea curentului
de perete, formarea vârtejurilor, intensificarea amestecului turbulent etc. şi apar în zona
modificării configuraţiei conductei sau la întâlnirea şi ocolirea unor obstacole (intrarea
fluidului în conducte, evazarea, contracţia, încovoierea şi derivarea curentului.
Pierderile de sarcină locale se calculează cu formula generală, dată de Weissbach:
v2
h 'f'   , (8.5)
2g
unde  este coeficientul pierderilor de sarcină locale care se determină, pentru fiecare
rezistenţă locală în parte (coturi, vane, îngustări sau lărgiri ale secţiunii de curgere etc.).
În general, coeficientul  depinde de parametrii geometrici ai elementului considerat
precum şi de unii factori care caracterizează mişcarea, cum ar fi: distribuţia de viteze la
intrarea fluidului în elemental examinat, regimul de curgere caracterizat de valoarea
numărului Reynolds etc.
Practic, coeficientul  se determină în funcţie de tipul rezistenţei locale respective
folosind tabele, nomograme sau relaţii empirice existente în îndrumare de calcule hidraulice.
Astfel, pentru coturi curbe de unghi   90 0 , coeficientul  poate fi determinat folosind relaţia:
 d 3,5   0
   0,13  0,16 3,5  0 ,
 (8.6)
   90
Unde d şi  sunt diametrul şi, respectiv, raza de curbură a cotului.
Coeficientul  , corespunzător pierderilor de sarcină de la intrarea în conductă,
depinde, în principal, de grosimea peretelui conductei în raport cu diametrul şi de modul în
care conducta este ataşată de rezervor. Dacă conducta este încastrată la nivelul peretelui
interior al rezervorului, pierderile de sarcină care se produc la intrarea fluidului în conductă
sunt echivalente cu pierderile de sarcină printr-un ajutaj cilindric exterior. Pentru acest caz:
  0.5 .
Dacă pe traseul conductei există mai multe rezistenţe locale, pierderea de sarcină
totală va fi dată de suma aritmetică a pierderilor de sarcină corespunzătoare fiecărei
rezistenţe locale în parte, adică:
v2
h 'f'    , (8.7)
2g
Folosind relaţiile (8.4) şi (8.7), vom obţine pierderea de sarcină totală a conductei:
2
 l v
h f       , (8.8)
 d  2g
care ne permite să scriem relaţia (8.2) sub forma:
2
 l v
h  1       , (8.9)
 d  2g
de unde rezultă pentru viteza medie în secţiune:
2g h
v . (8.10)
l
1   
d
Debitul prin conductă se determină cu relaţia:
d 2 d 2 2g h
Q v , (8.11)
4 4 l
1   
d
64
 care ne permite să exprimăm sarcina conductei, h şi diametrul acesteia în funcţie de
Q; vom avea:
8 Q2  l 
h 2 1       , (8.12)
 g d 
4
d 
şi respectiv:
8 Q2
d  2
5
d   l  d   .
 g h
(8.13)
 
Uneori, în calculu conductelor suficient de lungi, termenul kinetic v 2 / 2 g şi pierderile
locale de sarcină sunt neglijabile în raport cu pierderile de sarcină liniare.
În cazul acestor conducte, numite conducte lungi, relaţia (8.2) ia forma:

v2 l
h  h 'f   (8.14)
2g d

şi relaţiile (8.10), (8.11), (8.12),(8.13) devin:

2 gdh
v , (8.15)
l

d 2 2 gdh
Q , (8.16)
4 l

8 Q2
h l, (8.17)
 2g d5
şi, respectiv:
8 Q2
d5  2 l. (8.18)
 g h

Cu ajutorul relaţiilor de mai sus pot fi rezolvate toate problemele legate de calculul
conductelor sub presiune. În general, aceste probleme se impart în trei categorii:

a) determinarea sarcinii conductei când se cunosc: diametru, lungimea, debitul şi

rugozitatea pereţilor interiori ai conductei;
b) determinarea diametrului optim al conductei când se cunosc: lungimea, debitul,
rugozitatea pereţilor interiori, precum şi sarcina admisă;
c) determinarea debitului de fluid vehiculat prin conductă când se cunosc: diametru,
lungimea, debitul, natura pereţilor şi sarcina acesteia.

9. Profile hidrodinamice

9.1 Caracteristicile geometrice ale profilelor hidrodinamice

Un profil hidrodinamic sau aerodinamic este un contur, de formă alungită în direcţia

curentului, rotunjit în partea frontală numită bordul de atac şi ascuţit în partea posterioară
numită bordul de fugă. Suprafaţa cilindrică care se sprijină pe curba profilului se numeşte
aripă.

65
 Fig.9.1

În cele ce urmează vom evidenţia elementele principale ce caractrizeză profilul (Fig.

9.1):
a. Coarda profilului – dreapta care uneşte bordul de fugă, A, cu punctual B, în care
cercul cu centrul în A este tangent la bordul de atac. Lungimea coardei o vom nota cu c.
b. Grosimea profilului este distanţa măsurată pe perpendiculara pe coardă dintre parte
superioară a profilului (extrados) şi partea sa inferioară (intrados) şi se notează cu e. Această
grosime variază de-a lungul coardei şi atinge un maxim, em , într-o secţiune care se numeşte
secţiune de grosime maximă, situată la distanţa l m de B.
c. Grosimea relativă,  , şi grosimea relativă maximă,  m , sunt definite de relaţiile:
e e
 and  m  m . (9.1)
c c

d. Scheletul unui profil sau linia de curbură medie este curba care uneşte punctele de
grosime medie (mijloacele lui e). Forma scheletului este un parametru geometric important şi
este legată de noţiunea de curbură a profilului. Din acest punct de vedere profilele pot fi cu
simplă curbură (fig.9.1) sau cu dublă curbură (9.2).

Fig.9.2
e. Săgeata profilului, f, este distanţa maximă, măsurată pe normale le coardă, dintre
schelet şi coarda profilului.
După forma geometrică a bordului de figă, care joacă un rol foarte important în teoria
profilelor, deosebim trei categorii principale de profile:

Fig. 9.3
66
 - profile Jukovski, sau profile cu vârf ascuţit, la care tangentele în bordul de fugă la
extrados şi la intrados se suprapun (fig.9.3 a);
- profile Karman-Trefftz, sau profile cu vârf diedru, la care tangentele la extrados şi la
intrados fac un unghi  în bordul de fugă (fig.9.3 b);
- profile Carafoli, sau profile cu vârf rotunjit, la care bordul de fugă se termină printr-un
contur rotunjit, având raza de curbură foarte mică (Fig. 9.3 c).

În general se studiază mişcarea plană potenţială în jurul unui profil hidrodinamic,

considerat ca intersecţia dintre planul complex al mişcării şi un obiect cilindric (aripă), normal
pe acest plan şi având o lungime infinită (lungimea aripii se numeşte anvergură – l).
În realitate, aripa are o anvergură finită şi, din punct de vedere geometric, se
caracterizează prin secţiunea aripii sau lungimea aripii – l şi forma ei în plan.
După forma aripii în plan, deosebim: aripi rectangulare (fig.9.4 a), aripi trapezoidale
(9.4 b), eliptice (9.4 c), triunghiulare (9.4 d).

Fig.9.4

Un important parametru al aripii este alungirea relativă defită cu relaţia:

l2
 , (9.2)
S
unde l şi S reprezintă anvergura şi, respectiv, suprafaţa aripii.
În cazul particular al aripii rectangulare, lungimea corzii este constantă c  c 0 şi relaţia
(9.2) devine:
  l / c0 ,
deoarece:
S  l c0 .
După alungirea relativă,  , putem clasifica aripile în:
- aripi cu anvergură infinită, când   6 ;
- aripi cu anvergură finită, când   6 .
Aripile cu anvergură finită se clasifică în aripi de mică anvergură   3 şi aripi de mare
anvergură   3...6 .

9.2 Curgerea fluidelor în jurul aripilor

Relaţia lui Kutta-Jukovsk (5.62) poate fi aplicată oricărui corp solid în mişcare relativă
faţă de un fluid. În cazul unei circulaţii  în jurul corpului, apare o forţă portantă R y a cărei
valoare este determinată, în anumite circumstanţe de mediu (  şi v  ), de intensitatea
acestei circulaţii.
Pentru a obţine o circulaţie mai ridicată în jurul corpului, putem acţiona în două
moduri:

67
 - pentru corpurile simetrice: ele vor fi plasate asimetric în raport cu direcţia v sau
se induce o mişcare de rotaţie corpurilor care nu pot fi plasate asimetric (cilindrii
infinit de lungi, sfere – efect Magnus);
- pentru corpurile asimetrice: se studiază forme cât mai potrivite pentru o circulaţie
mai bună.
Pe baza studiilor teoretice şi experimentale, s-au proiectat aripi cu portanţă ridicată, a
căror secţiune se numeşte profil hidro(aero)dinamic.

Fig.9.5

În Fig.9.5, circulaţia care apare în jurul profilului hidrodinamic modifică spectrul

rectiliniu al curentului de viteză v astfel: pe extrados sensul circulaţiei coincide cu sensul
curentului apărând o viteză suplimentară v , iar pe intrados invers, viteza se reduce cu
aceeaşi valoare v .

Conform legii lui Bernoulli, vitezele asimetrice conduc la presiuni statice asimetrice
(presiune ridicată pe intrados, presiune scăzută extrados) ceea ce conduce la apariţia forţei
portante.
Aplicând relaţia lui Bernoulli între un punct la  şi un punct pe profil, vom obţine:
v 2 v2
p    p S   S . (9.3)
2 2
Coeficientul de presiune este definit de relaţia:
p p v2
C p  S 2   1  S2 . (9.4)
v v

2
În Fig. 9.6 este reprezentată distribuţia presiunilor şi a coeficientului de presiune pe un
profil hidrodinamic la un anumit unghi de incidenţă – de atac,  (unghiul dintre coarda
profilului şi v ).

68
 Fig.9.6

Modificarea unghiului de atac conduce la modificarea distribuţiei presiunilor.

9.3. Forţe hidrodinamice pe profil

Forţele care acţionează asupra profilului hidrodinaminc sau aerodinamic sunt:

portanţa, rezistenţa de formă, forţa de frecare sau forţa datorată desprinderii
stratului limită. Aceste forţe dau o rezultantă R care se descompune după direcţia
vitezei la infinit şi după o direcţie perpendiculară pe ea (Fig. 9.7). Componenta R x
este numită rezistenţă la înaintare şi componenta R y forţa portantă.

Aceste forţe se scriu de obicei sub forma:

v2
Rx  C x  S;
2 (9.5)
v2
Ry  C y  S,
2

unde C x este numit coeficientul rezistenţei la înaintare iar C y coeficientul forţei portante
( S  c l pentru profilele cu coardă constantă).

69
 Fig.9.7

Forţa R poate fi de asemenea descompusă după direcţia corzii (componenta Rt -

forţa tangenţială) şi după direcţia perpendiculară pe coardă (componenta Rn - forţa normală).
Aceste componente pot fi de asemenea exprimate cu ajutorul coeficienţilor:
C t - coeficientul forţei tangenţiale şi C n - coeficientul forţei normale.
Pentru un anumit unghi de atac  , s este distanţa dintre bordul de atac şi centrul de
presiune (punctul de aplicaţie al forţei hidrodinamice).
Momentul forţei R în raport cu bordul de atac este exprimat de relaţia următoare:
M  Rn s  R y s cos   Rx s sin  . (9.7)
De asemenea, momentul M poate fi exprimat printr-o formă analitică similară cu cea
utilizată pentru exprimarea componentelor forţelor hidrodinamice:
v 2
M  Cm c  S. (9.8)
2
Utilizând (9.5), (9.7) şi (9.8), obţinem:
s Cm
 . (9.9)
c C y cos   C x sin 
În cazul unghiurilor mici de incidenţă:
s Cm
 . (9.10)
c Cy
Utilizarea coeficienţilor C x , C y şi C n este adesea întâlnită în practica actuală. Variaţia
lor este studiată în diferite condiţii şi este dată sub formă de tabele şi grafice de o mare
importanţă pentru studiul şi proiectarea sistemelor care utilizează profile.
Coeficienţii C x , C y şi C n depind de următoarele elemente principale:
- forma profilului;
- anverguara profilului (finită sau infinită, finită de mică sau de mare anvergură);
- tipul curgerii (numărul Reynolds);
- rugozitatea suprafeţelor;
- unghiul de atac.
Pentru fiecare profil, la o anumită alungire realtivă,  , (vezi paragraful 9.1), în cazul
unui anumit tip de curgere (numere Re variabile), există diagrame stabilite experimental
C x   , C y   , Cm   .

70
 Fig.9.8

În Fig. 9.8 sunt reprezentate diagramele coeficienţilor rezistenţei la înaintare şi ale

portanţei pentru un profil NACA 6412, la o alungire relativă 3 şi un număr Re =

85 000.

Un alt tip de diagramă utilizată des este polara profilului, adică funcţia C y C x  la

diferite unghiuri de atac (Fig.9.9).

Polara ne permite să definim două caracteristici ale profilului:

- coeficientul de plutire sau de alunecare:

Cx
  tg   , (9.11)
Cy
- fineţea aerodinamică:

1 Cy
f   . (9.12)
 Cx

Fig.9.9
71
 9.4 Rezistenţa indusă în cazul profilelor de anvergură finită

Pentru aripile de mare anvergură, considerată infinită l   , mişcarea în jurul profilului

este plană. Circulaţia  poate fi înlocuită cu un vârtej.

Fig. 9.10

În realitate, la toate tipurile de aripi, datorită diferenţei de presiune, apare o mişcare a

fluidului de pe intrados pe extrados (Fig. 9.10). Această mişcare nu se desfăşoară numai
de-a lungul profilului, ci şi pe lateralele aripii. Ponderea mişcării laterale este cu atât mai
importantă cu cât anvergura este mai mică.
Ca o consecinţă, circulaţia  nu mai este constantă; pe lateralele aripii ea este
minimă (Fig.9.11).

Fig.9.11

Aceasta conduce la o alterare a parametrilor hidrodinamici prin apariţia aşa-numitei

rezistenţe induse.
În Fig. 9.12 este prezentată schema forţelor hidrodinamice pentru o aripă cu anvergură
finită.

Fig.9.12

72
 Datorită apariţiei vitezei induse v i , creată de vârtejurile libere, perpendiculară pe
direcţia vitezei la infinit v  , rezultanta vitezelor devine:
v  v  vi . (9.13)
Ca o consecinţă, apare unghiul rezistenţei induse  i , care face să descrească unghiul
de atac  .
Modificarea direcţiei şi valorii vitezei aduce după sine modificarea corespunzătoare a
portanţei care, aşa cum am arătat deja, este perpendiculară pe direcţia vitezei.
Dacă R y este portanţa aripii de anvergură infinită şi F este portanţa în circumstanţele
vitezei induse (perpendiculară pe direcţia vitezei v ), atunci:
Ri  F sin  i ;
(9.14)
R y  F cos  i .
În condiţiile unor valori foarte mici ale lui  i , putem presupune că R y  F , adică forţa
portantă, nu este modificată.
Componenta Ri care acţionează pe direcţia Ox este numită rezistenţă indusă şi poate
fi scrisă sub forma:
 v 2
Ri  C xi S. (9.15)
2
Rezistenţa totală a aripii de anvergură finită este suma dintre rezistenţa aripii
considerată de anvergură infinită R x şi rezistenţa indusă Ri .

9.5 Reţele de profile

Mai multe profile aflate într-un curent de fluid se influenţează reciproc, comportându-
se în ansamblu în mod diferit decât solitar. Reţeaua de profile se întâlneşte de multe ori la
maşinile hidraulice sau pneumatice, la elice etc.
Pentru a studia comportarea profilelor în reţea, să considerăm un sistem format din
mai multe profile identice (rezultate, de exemplu, din secţionarea cilindrică a unei elice la
distanţa r de centru şi desfăşurarea acestei secţiuni), de anvergură l. Considerăm, de
asemenea, un contur de control ABCD (Fig.9.13). Pasul reţei este t.

Fig.9.13

73
 Vitezele în punctele 1 şi 2 au componentele v x şi v y , conform sistemului de axe din
figură. Presupunând că densitatea fluidului nu se modifică semnificativ la trecerea fluidului
prin reţea 1   2 , atunci v x1  v x2 .
Într-adevăr, aplicând ecuaţia de continuitate:
.
m   v x1 t l   v x2 t l , (9.16)
rezultă că v x1  v x2  v x .
.
Am notat cu m debitul masic.
Aplicând teorema impulsului, vom obţine componenta R y a forţei portante în reţea:

   
.
R y  m v y1  v y2   v x t l v y1  v y2 . (9.17)

Circulaţia vitezei pe conturul de control va fi:

B C D A
 
ABCD
v ds   v y1  ds   v ds   v y2  ds   v ds .
A B C D
(9.18)

Integralele pe segmentele de contur BC şi AD se anulează reciproc. Rămâne:

 
B D
  v y1  ds  v y2  ds  v y1  v y2 t . (9.19)
A C
Rezultă:

v y1  v y2  . (9.20)
t
Înlocuid (9.20) în (9.17), vom obţine:
Ry   vxl  . (9.21)

Componenta R x se datorează diferenţei de presiune:

R x   p1  p 2  l t . (9.22)

Aplicând relaţia lui Bernoulli între punctele 1 şi 2, vom avea:

 v12  v 22
p1   p2  , (9.23)
2 2
sau:
    v y2  v y1
2
 2

p1  p2  v22  v12  v y22  v y21  
t
 2
. 
(9.24)

Înlocuid (9.24) în (9.22), vom obţine:

v y  v y1
Rx    2 l. (9.25)
2

Rezultanta forţelor va fi:

Rr  R  R   l  v
2 2 2

v y1  v y2 
2

 Cr 
v2
lt. (9.26)
x y x
4 2
În relaţia (9.26) am notat cu C r coeficientul reţelei şi cu v  viteza medie în reţea
(Fig.9.14):
74
 v  v y2 
2

v  v 
2 y1
x . (9.24)
4

Fig.9.14

Forţa portată este perpenticulară pe v  . Coeficientul C r , al profilului aflat în reţea,

este diferit de coeficientul hidro-aerodinamic corespunzător profilului separat.

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 9

1. Desenaţi forţele care acţionează asupra profilului hidrodinamic.

2. Coeficienţii Cx şi Cy depind de următoarele elemente.
3. Coarda profilului este:
a. distanţa dintre extrados şi intrados;
b. distanţa dintre bordul de atac şi bordul de fugă;
c. egală cu lungimea aripii;
d. distanţa dintre linia mediană şi intrados.
4. Anvergura este:
a. distanţa dintre extrados şi intrados;
b. distanţa dintre bordul de atac şi bordul de fugă;
c. egală cu lungimea aripii;
d. distanţa dintre linia mediană şi intrados.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

3 b
4 c

75
 10. Elemente de teoria valurilor

Valurile sunt mişcări cu suprafaţă liberă produse de:

- vânt;
- atracţia Lunii;
- mişcările seismice;
- deplasarea unor corpuri la suprafaţa apei sau în imediata ei apropiere;
- mişcarea frontierelor, atunci când lichidele sunt conţinute în spaţii închise.

10.1. Ecuaţii de bază

Utilizăm ca ipoteze: mişcarea potenţială, nepermanentă a unui lichid ideal: v   .

Integrând ecuaţia lui Euler de-a lungul unei linii de curent vom avea:

 v2  
 U  P      , (10.1)
 2  t
v 2 
U P   C t  . (10. 2)
2 t
Relaţia (10.2) reprezintă ecuaţia lui Lagrange (vezi cap.3.5).
În codiţiile unui lichid incompresibil şi a unui sistem de axe cu xOy suprafaţa apei, Oz
orientat în sus, vom avea:
p v 2 
gz    0 (10.3)
 2 t
Suprafaţa apei se află la presiune atmosferică, p o .
În cazul frontierelor fixe ale acvatoriului, avem:


0
n
sau

vn  , în cazul frontierelor mobile.
n

10.2. Valuri plane, călătoare, de mică amplitudine

Ipoteză suplimentară: Amplitudinea valului mult mai mică decât lungimea sa de undă.
În această situaţie ecuaţia lui Laplace are o soluţie de forma:

  f z  coskx  t  , în care f z   Ae kz .
   Ae kz coskx  t  . (10.4)
Componentele vitezei vor fi:

vx    Ake kz sin kx  t ,
x
(10.5)

vz   Ake kz cos kx  t .
z

Rezultă modulul vitezei:

76
 v  v x2  v z2  Ake kz .

În acelaşi timp:

dx dz
vx  ; vz  . (10.6)
dt dt

La timpul t particula se va afla în punctul M(x,z), iar la timpul t1 în punctul M 1 x1 , z1 .

t
x  x1   v x dt ;
t1
t
(10.7)
z  z1   v z dt.
t1

e kz1 cos kx1  t ;

k
x  x1   A
 (10.8)
sin kx1  t .
k
z  z1   A e kz1

Din relaţiile de mai sus rezultă că traiectoriile particulelor de lichid sunt cercuri cu
k
centrul în punctul de coordonate x1 şi z1 având ca rază A e kz1 , descrescătoare cu

adâncimea.
Amplitudinea valului la suprafaţă este dată de relaţia:

Ak
a0   .
 (10.9)

Înălţimea valului se defineşte ca distanţa dintre o creastă de val şi un gol de val:

h  2a 0 . (10.10)

În ecuaţia (10.3) neglijăm termenul în v 2 . Viteza o considerăm destul de mică.

p 
Condiţia la limită p  p 0 ne permite introducerea termenului 0 în .
 t
Rezultă:

 z 1  2
 gz  0, sau   . (10.11)
t t g t 2

Viteza verticală a valului are expresia:

 dz z z z z
vz     vz  vy  . (10.12)
z dt t x y t
Am presupus că amplitudinea valului este mult mai mică decât lungimea de undă
 z z 
  0,  0 .
 x y 
Rezultă:
77
  1  2
 (10.13)
z g t 2
şi

 2  kg . (10.14)

Relaţia (10.11) ne permite să stabilim ecuaţia suprafeţei valului:

A
z sin kx  t   a 0 sin kx  t , (10.15)
g
lungimea de undă a valului fiind:

2
 . (10.16)
k
În Fig. 10.1 sunt reprezentate caracteristicile valurilor plane, de mică amplitudine:

Fig. 10.1

 reprezintă viteza unghiulară a particulei de fluid în traiectoria ei circulară.

2
T este perioada mişcării. (10.17)

Din ecuaţia suprafeţei valului se observă că aceasta este invariabilă în timp. De-a
lungul axei Ox viteza de deplasare sau de propagare a undei de val este:

 
c  . (10.18)
2 k
c se mai numeşte şi viteza aparentă. De aici provine denumirea de val călător.

Fiind vorba de o mişcare potenţială, putem studia problema valurilor călătoare căutând
un potenţial complex pentru care z  a0 sinkx  t  este o linie de curent.
Potenţialul complex căutat este de forma:
W  y   a0 ce i ky t  , y  x  iz. (10.19)
Într-un sistem de axe mobil O care se deplasează cu viteza c, faţă de sistemul fix
0xz, de-a lungul axei Ox, mişcarea devine permanentă (Fig. 10.2).

78
 Fig. 10.2

Relaţiile de legătură între cele două sisteme de coordonate vor fi:

x    ct ;
(10.20)
z .

10.3. Grupuri de valuri

Să considerăm două valuri călătoare, de amplitudini egale şi perioade apropiate:

z1  a sin kx  t 
(10.21)
z2  a sink  k x     t .

Prin suprapunerea efectelor, rezultă următoarea suprafaţă de val:

z  a sin kx  t   a sink  k x     t  

 1  xk  t
 2a sin kx  t   xk  t  cos  (10.22)
 2  2
xk  t
 2a cos sin kx  t .
2

Din suprapunerea celor două valuri a rezultat un val călător cu amplitudine variabilă:

xk  t
a1  2a cos . (10.23)
2

Amplitudinea variabilă poate fi considerată o undă călătoare cu viteza aparentă c1 :


c1  sau,
k
la limită:
d d kc cdk  kdc dc
c1    c . (10.24)
dk dk dk d

Să considerăm acum cazul general în care mai multe valuri, de amplitudini diferite,
lungimi de undă diferite (dar apropiate ca valoare) şi defazate (  n - diferitele defazări), se
suprapun. Rezultă o suprafaţă de val de forma:
79
 n
z  a sin kx  t    a n sink  k n x     n t   n .
1
(10.25)

10.4. Valul staţionar

Valul staţionar este un caz particular de compunere a valurilor. Este vorba de

compunerea a două valuri având aceleaşi caracteristici, dar mergând în sensuri contrare.
Practic, un astfel de val se obţine atunci când un val plan călător loveşte un perete vertical,
unda reflectată suprapunându-se peste unda iniţială.

sin kx  t 
a
z1 
2 (10.26)
z 2  sin kx  t 
a
2
Valul staţionar rezultat va avea suprafaţa de ecuaţie:

z  a sin kx cos t (10.27)

10.5. Valuri în lichid de adâncime finită (Fig. 10.3)

Condiţiile la limită pentru un val plan călător în situaţia unei adîncimi finite sunt:

z  h; v z   0. h = adâncimea lichidului. (10.28)
z

Ecuaţia lui Laplace este satisfăcută de o soluţie de forma (10.4) în care:

 
f z   A1e kz  B1e  kz , deci  A1e kz  B1e  kz coskx  t .
(10.29)

Fig. 10.3
80
 Punând condiţia la limită (10.13) – la suprafaţă – şi (10.28) - la fund – obţinem
sistemul:

 2   2 
A1  k    B1  k  0
 g   g  (10.30)
A1 e  kh  B1 e kh  0
Sistemul (10.30) este un sistem omogen care admite soluţii nenule dacă   0 :

 2   2 
e  kh  k    e kh  k    0
 g   g 
sau (10.31)
2
g
e kh
 
 e  kh  k e kh  e  kh . 

Deci:

2
 th kh. (10.32)
kg

Relaţiile (10.18) şi (10.32) ne conduc la expresia:

g 2h
th kh 
g
c2  th . (10.33)
k 2 
Soluţia (10.29) va lua forma:

  Achk k  z  coskx  t  , (10.34)

iar suprafaţa liberă va avea o expresie similară cu cea a valului plan călător de mică
amplitudine:

z  a 2 sinkx  t , (10.35)

în care:

2A
a2   chkh (10.36)
g

este amplitudinea valului şi

A  2 A1e  kh . (10.37)

Procedând la fel ca în capitolul 10.2, obţinem traiectoriile particulelor de lichid, care

de această dată sunt elipse.

81
 Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 10
1. La valurile plane călătoare, traiectoriile particolelor de lichid sunt:
a. sinusoide; b. cercuri; c. elipse; d. cosinusoide.
2. Înălţimea valului se defineşte ca distanţa dintre:
a. axa Ox şi creasta de val; b. două creste de val; c. o creastă de val şi un gol
de val; d. axa Ox şi adâncimea apei.
3. Amplitudinea valului se defineşte ca distanţa dintre:
a. axa Ox şi creasta de val; b. două creste de val; c. o creastă de val şi un gol
de val; d. axa Ox şi adâncimea apei.
4. Ecuaţia valului plan călător de mică amplitudine este:
a. z  a0 sinkx  t  ;
b. z  a0 coskx  t  ;
c. z  a0 sint  kx ;
d. z  a0 cost  kx .
5. Dacă  reprezintă viteza unghiulară a particulei de lichid în mişcarea ei circulară,
care este valoarea periodei T.
6. Scrieţi ecuaţia valului staţionar.
7. Scrieţi condiţia la limită pentru un val plan călător de adâncime finită h.
8. După scara Beaufort forţa vântului are ... grade. Din puncte de vedere al agitaţiei mării
există ... grade.
9. Scara Beaufort măsoară:
a. gradul de agitaţie a mării; b. cutremurele; c. forţa vântului; d. forţa curenţilor.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

1 b
2 a
3 c
4 a
5 12,9
6 c

82
11. Analiza dimensională şi teoria similitudinii

11.1. Analiza dimensională

Proprietăţile fizice ale materiei se definesc cu ajutorul mărimilor fizice. Mărimile fizice
pot fi diferenţiate calitativ şi determinate cantitativ.
Într-un sistem dat de mărimi fizice, mărimile fundamentale sunt independente unele
de altele şi cu ajutorul lor pot fi exprimate celelalte mărimi ale sistemului – mărimile
derivate.
Dimensiunea unei mărimi derivate reprezintă un produs de puteri ai dimensiunilor
fundamentale.
Ex.: Într-un sistem de mărimi fizice având ca mărimi fundamentale lungimea l, masa m
şi timpul t , dimensiunea unei mărimi fizice derivate se scrie:
dim A  L M  T  (11.1)
Dacă o mărime derivată nu depinde dimensional de nici una din mărimile
fundamentale ale sistemului se numeşte adimensională.
Determinarea cantitativă a unei mărimi fizice se face prin măsurarea ei, adică prin
compararea cu o mărime fizică de aceeaşi natură, aleasă convenţional. Valoarea numerică a
mărimii fizice Aeste numărul abstract care ne arată de câte ori este cuprinsă unitatea de
măsură a  în mărimea fizică respectivă A.
A  Aa. (11.2)
Ca şi mărimile fizice, unităţile de măsură sunt fundamentale şi derivate.
Sistemul Internaţional de unităţi (SI):
m – lungime; kg – masă; s –timp; A- intensitatea curentului; K – temperatură; cd –
intensitatea luminoasă; mol – cantitatea de substanţă.
Unităţile de măsură derivate sunt proporţionale cu un produs de puteri al
unităţilor fundamentale. Dacă factorul de proporţinalitate este 1, unitatea de măsură
derivată este coerentă. Sistemul de unităţi de măsură este coerent dacă unităţile de
măsură derivate ce intră în componenţa lui sunt coerente.

Principiul omogenităţii dimensionale

Orice relaţie matematică ce descrie un fenomen fizic trebuie să fie dimensional

omogenă, adică toţi termenii ei trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni.

Metodele analizei dimensionale sunt:

1. Metoda Rayleigh
2. Metota teoremei 

Prima etapă a analizei dimensionale este stabilirea mărimilor fizice ce descriu

fenomenul fizic.

11.1.1. Metoda Rayleigh

Conform metodei Rayleigh, o mărime fizică care caracterizează un fenomen fizic este
proporţională cu un produs de puteri al celorlalte mărimi fizice ce intervin în fenomenul
analizat. Impunând acestei relaţii condiţia omogenităţii dimensionale obţinem un sistem de
ecuaţii având ca necunoscute exponenţii mărimilor fizice. În fenomenele mai complexe
numărul ecuaţiilor este mai mic decât numărul necunoscutelor, sistemul fiind nedeterminat.
83
Rezolverea lui implică exprimarea unor necunoscute în funcţie de celelalte, ceea ce face să
apară un număr de mărimi adimensionale.
n – numărul mărimilor fizice;
k - numărul mărimilor fizice fundamentale;
n -1 numărul necunoscutelor;
n – k -1 numărul complecşilor adimensionali pentru exprimarea necunoscutelor;
n – k numărul total de complecşi adimensionali ce se pot obţine.
Ex. Să se stabilească viteza cu care cade în vid un corp lansat de la înălţimea h.
v  f g , h 
v  kg x1 h x 2
x
m  m  1
1

 s    s 2  m  x1  x2  1;2 x1  1  x1  x2  2
x2

În cazul unui fluid ideal k  2  v  2 gh , formula lui Toricelli.

Cu cele n = 3 mărimi fizice care apar în acest fenomen se pot forma n – k = 1
complecşi adimensionali:
v
 .
gh

11.1.2. Metoda teoremei 

Orice funcţie implicită, dimensional omogenă, de mai multe mărimi fizice se

poate reduce întotdeauna la o altă funcţie având un număr mai mic de variabile
adimensionale.
f  A1 , A2 ,... Ak , Bk 1 ,...Bn   0 (11.3)
în care A, k mărimi fundamentale, iar B , n –k mărimi derivate.
În conformitate cu teoremei  f se reduce la funcţia:
 1 ,  2 ,... nk   0 ECUAŢIE CRITERIALĂ. (11.4)
în care:
B B B
 1  k k 1 ,  2  k k  2 , ...  n  k  k n . (11.5)
A A A
xi yi zi
i i i
i 1 i 1 i 1

ai    uj
k
ij
, i  1,2,..., k (11.6)
j 1

în care u j  j  1,2,..., k  reprezintă unităţile de măsură ale sistemului coerent de unităţi în care
se lucrează.
Alegerea corectă a mărimilor fundamentale implică:

1,1 1, 2 ... 1, k

 2,1  2, 2 ...  2, k
 0
... ... ... ...
 k ,1  k , 2 ...  k , k

Considerăm aceiaşi problemă de la pag. 168

84
 a) Mărimile fundamentale se aleg din rândul mărimilor fizice care intră în structura
fenomenului analizat: f g , h, v   0 .
g   ms 2
h  m
1 2
 20
1 0
v
1 
g h x2
x1

x
m  m  1
1

 s   s 2  m  x1  x2  1;2 x1  1  x1  x2  2

x2

   
v
1 
gh

b) Utilizarea teoriei ecuaţiilor algebrice, liniare şi omogene.

  A1x1 A2x2 ... Akxk Bkxk 11 ...Bnxn

  g x1 h x2 v x3
x1 x3
m x m
1   2  m 2    m 1 s2 x  x
x  x2  x3 1 3

s  s
x1  x 2  x3  0;
 2 x1  x3  0

g h v
m 1 1 1
s -2 0 1

1 1 1

2 0 1
x1+x2=-x3
2x2 =-x3
rezultă:
x1=x2=-x3/2

x1 x2 x3
g h v
v
 -1/2 -1/2 1  .
gh

11.2. Teoria similitudinii

Studiul fenomenelor fizice:

- metoda teoretică;
- metoda experimentală: la scară naturală (prototip), pe modele ( care reproduc la
scară prototipul).
Modelul este prototipul la scară: fiecărui punct de pe model îi corespunde un punct de
pe prototip (puncte omoloage care determină curbe, suprafeţe şi volume omoloage).
85
 Similitudinea geometrică: se caracterizează prin existenţa raportului de asemănare (scară)
geometrică.
Similitudinea cinematică a două fenomene fizice se caracterizează prin existenţa
similitudinii geometrice şi prin existenţa unui raport constant al timpilor omologi (scara
timpului).
Similitudinea dinamică a două fenomene fizice se caracterizează prin existenţa
similitudinii geometrice şi prin existenţa unui raport constant al forţelor omoloage (pe lângă
similitudinea cinematică să existe un raport costant al maselor).
Similitudinea fizică completă a două fenomene fizice se caracterizează prin
existenţa corespondenţei biunivoce a tuturor dimensiunilor fizice şi a tuturor mărimilor
fizice. Similitudinea fizică completă se caracterizează prin existenţa raportului de
similitudine sau scara mărimilor fizice.
Scările mărimilor fizice pot fi fundamentale sau derivate:
Scara lungimilor  , scara maselor  , scara timpilor  , scara temperaturilor  etc.
l l v l t 
vn  n ; vm  m ;  k v  n  n m  . (11.7)
tn tm vm l m t n 
 
În mod analog se deduc scara acceleraţiilor k a  , scara forţelor k F   2 etc.
 2


În afară de scări se folosesc mărimi complexe adimensionale (complecşi

adimensionali) formate din mărimile fizice care intervin în evoluţia fenomenului respectiv.
Aceşti complecşi se numesc invarianţi de similitudine sau criterii de similitudine. În
fenomenele asemenea, criteriile de similitudine păstrează aceleşi valori atât pe model
cât şi pe prototip.
Similitudinea completă se realizează dacă fiecare criteriu de similitudine care se
poate forma cu mărimile fizice ale fenomenului păstrează aceeaşi valoare pe model şi
pe prototip.
Fenomenele asemenea au ecuaţii criteriale identice şi reciproc.
Similitudinea completă este foarte dificil, de multe ori imposibil, de realizat şi de aceea
se utilizează similitudinea parţială (numai o parte din criterii păstrează aceleaşi valori pe
model şi pe prototip). Apar şi efecte secundare – efecte de scară care se diminuează
constrind model cât mai aproape de dimensiunea prototipului.

11.2.1. Metode de stabilire a criteriilor de similitudine

a. metodele analizei dimensionale (Rayleigh şi teorema  );

b. utilizarea directă a mărimilor fizice cu rol preponderent în evoluţia
fenomenului;
c. utilizarea ecuaţiilor ce caracterizează fenomenul.

În cele ce urmează, vom prezenta ultima metode - utilizarea ecuaţiei ce

caracterizează fenomenul plecând de la independenţa structurii ecuaţiei faţă de variaţia
scărilor mărimilor fizice ce intră în ecuaţie.
În mecanica fluidelor vom utiliza ecuaţia lui Navier-Stokes:

v
t
  1
 v v  F  p  v .

(11.8)

Aplicăm fiecărui termen scara mărimii sale fizice:

kv v kv2

kt t kl
 
v v  k g F 
kp 1
k  kl 
kk
p   2 v v . (11.9)
kl
Din relaţiile (11.8) şi (11.9) rezultă:

86
 kv kv2 kp kk
  kg    2v . (11.10)
kt kl k  kl kl
Egalând toţi termenii cu al doilea, obţinem criteriile de similitudine din mecanica
fluidelor:
vl kv2 k kv k vl v l
Re  ;  2  kv    n n  m m Reynolds
 kl kl kl n m
v2 kv2
Fr  ;  kg Froude
gl kl
vt kv kv2
Sh  ;  Strouhal
l kt kl
p kv2 kp
Eu  ;  Euler
v 2 kl k  kl

Re

Este proporţional cu raportul dintre modulul forţei de inerţie convectivă şi modulul

forţei de viscozitate:
v2
k1 l 3
Fic l  k vl  k Re .
 (11.11)
F k l 3 v 
2
l2
Ren  Rem
Dacă utilizăm acelaşi fluid
v l 1
vnln  vmlm  kv  n  m 
vm ln 
sau
 1
kv      2
 
  k  3  3

Fr

Este proporţional cu raportul dintre modulul forţei de inerţie convectivă şi modulul

forţei de greutate:
v2
k1 l 3 2
Fic l  k v  kFr .
 (11.12)
Fg k2 l 3 g gl
Frn  Frm
vn2 vm2
  kv  
ln lm

kv      


Sh

Este proporţional cu raportul dintre modulul forţei de inerţie convectivă şi modulul

forţei de inerţie locale:
87
 v2
k1 l 3
Fic l  k vt  kSh .
 (11.13)
Fil 3 v l
k 2 l
t
Acest criteriu apare în cazul fenemenelor variabile în timp. În cazul fenomenelor
periodice t devine T.
vT v 2
Sh   în care f 
l fl T
În teoria elicelor numărul Strouhal se numeşte pas relativ şi se notează cu
v
 . (11.14)
nD

Eu

Este proporţional cu raportul dintre modulul forţei de presiune şi modulul forţei de

inerţie convectivă:

Fp k1 pl 2 p
  k 2  kEu . (11.15)
Fic 3 v
2
v
k 2 l
l
În modelarea căderilor de presiune:
p
Eu  2
v
În studiul fenomenelor de cavitaţie dublul numărului Eu se notează cu K şi se numeşte
cifră de cavitaţie:
p
K  2 Eu  2 2 , (11.16)
v
p fiind diferenţa presiunea lichidului şi presiunea lui de vaporizare la temperatura
respectivă.

11.2.2. Ecuaţia criterială a curgerii fluidului vâscos, incompresibil

 Re, Fr , Sh, Eu   0 . (11.17)

Ma

Criteriul de similitudine Mach (numărul Mach) se defineşte prin relaţia:

v dp K
Ma  , c   (11.18)
c d 
viteza sunetului în fluidul respectiv care are modulul de elasticitate K.
Pătratul numărului Mach este proporţional cu raportul dintre modulul forţei de inerţie
convective şi modulul forţei elastice:

v2
k1 l 3
l  k1 l v  kMa
2 2
Fic

Fe k 2 Kl 2 k 2 c 2 l 2

88
 Pentru fiecare criteriu de similitudine care intervine în fenomenul studiat vom obţine
câte o relaţie între scările mărimilor fizice corespunzătoare.
Re n vl k k
Ex. Ren  Rem sau  1 sau n n m  1 sau v l  1
Re m v m l m n k
Numărul acestor relaţii, egal cu numărul criteriilor de similitudine, este n-r.
Numărul necunoscutelor n.
Acest sistem reprezintă legea modelului.

Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 11

1. Folosind analiza dimensională (metoda Rayleigh), să se stabilească expresia forţei
de tracţiune a elicei unui vapor dacă experimental se constată că ea depinde de
următorii parametrii:
 - densitatea lichidului;
v – viteza de înaintare;
n – turaţia;
D – diametrul elicei;
 - viscozitatea cinematică;
g – acceleraţia gravitaţională.
2. Pentru a studia un baraj se face un model la scara k l = 25. Încercările se fac
în apă cu  '  1000daN / m 3 . În fenomenul din natură apa are   1100daN / m 3 .
Ştiind că debitul maxim pentru care trebuie să se verifice construcţia este
Q  400m 3 / s şi durează un timp t =1 h 30 min , să se determine:
a. timpul t’ cât trebuie să dureze fenomenul pe model:
b. debitul Q’ scurs prin model;
c. viteza maximă în natură, dacă pe model v' max  1,5m / s ;
d. împingerea totală asupra barajului, dacă în laborator aceasta este F’ =
5daN.
3. Una din următoarele mărimi nu este fundamentală în SI:
a. lungimea; b. intensitatea curentului electric; c. viteza; d. timpul.
4. Una din mărimile fundamentale ale SI este:
a. viteza; b. masa; c. puterea; d. acceleraţia.
5. Principiul omogenităţii dimensionale.
6. Metoda Rayleigh.
7. Ştiind că viteza cu care un corp lansat de la înălţimea h atinge pământul depinde
de g şi h, să se stabilească, utilizând metoda Rayleigh, formula vitezei.
8. Ştiind că înălţimea h la care se ridică un corp aruncat de la pământ depinde de
viteza iniţială v şi g, să se stabilească, utilizând metoda Rayleigh, relaţia înălţimii h.
9. Metoda teoremei  .
10. Criteriul Re.
11. Criteriul Fr.
12. Criteriul Sh.
13. Criteriul Ma.
14. Criterul Eu.
15. Enumeraţi, scriind şi relaţia lor, 3 criterii de similitudine.
16. La studiul unui baraj se utilizează criteriul Fr. Ătiind că scara lungimilor este 25, să
se stabilească scara vitezelor.
17. Ştiind scara vitezelor şi scara lungimilor să se stabilească scara timpului.

89
 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
1. F  F  , v, n, D, , g  .
Conform metodei Rayleigh, o mărime fizică care caracterizează un fenomen fizic este
proporţională cu un produs de puteri al celorlalte mărimi fizice ce intervin în fenomenul
analizat.
F  k x1 v x2 n x3 D x4  x5 g x6 .
1 x5
x m   m 
x x x 2 x
 m  Kg   m   1 
1 2 3 6

 Kg 2   k  3      m 4    2  .
 s  m   s  s  s  s 
Rezultă sistemul:
1  x1

1  3x1  x 2  x 4  2 x5  x6 .
 2   x  x  x  2 x
 2 3 5 6

Sistemul, nedeterminat, are soluţiile:

 x1  1

 x 2  2  x3  x5  2 x 6 .
x  2  x  x  x
 4 3 5 6

Rezultă:
2 x  x  2 x
F  kv 3 5 6 n x3 D 2 x3  x5  x6  x5 g x6 ,
sau:
 nD      Dg 
3 x
5 x
6 x

F  kv D 
2 2
    2  .
 v   vD   v 
1 1
Re Fr

Obţinem, în final, expresia forţei de tracţiune a elicei:

 nD 
F  v 2 D 21  Re, Fr , .
 v 
2. Aplicăm similitudinea Fr:
v 2 v' 2
 .
gl g ' l '
Dacă g  g '  k v  k l  5.
Determină şi celelalte scări ale mărimilor fizice:
t l /v k
kt    l  kl  5 :
t ' l ' / v' kl

k   1,1  k F k l3  k F  15625 x1,1  17188 :
'
Q
kQ   k l3 k t1  k l5 / 2  3125 .
Q'
Având scările mărimilor fizice, putem calcula valorile cerute în problemă:
a) t’ = 0,3 ore;
b) Q’ = 0,128 m 3 / s ;
c) v = 7,5 m/s;
d) F = 86000 daN.
3 c
4 b

90
 BIBLIOGRAFIE

1. ANDREI V. - „Mecanica fluidelor”, vol. I, II, III, Editura Fundaţiei universitare „Dunărea de
Jos”, Galaţi, 2005.

2. CARAFOLI E., CONSTANTINESCU V.N., „Dinamica fluidelor incompresibile”, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1981.

3. CARAFOLI E., CONSTANTINESCU V.N., „Dinamica fluidelor compresibile”, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1984.

4. DINU D., PETREA F. – „ Maşini hidraulice şi pneumatice”, Institutul de Marină Cicilă,

Constanţa, 1993.

5. DINU D., “Hydraulics and hydraulic machines”, Ed. Sigma Trading Metafora, 1999.

6. FĂTU D., „Îndrumător de exploatare şi întreţinere a echipamentelor hidraulice”, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 1991.

7. IONESCU GH. D., “Introducere în mecanica fluidelor”, Editura tehnică, Bucureşti, 2004.

8. MAIER V., “Oscilaţiile generale ale navei pe valuri în abordare deterministă”, Ed. Tehnică,
2005.

9. PETREA F., DINU D., “Mecanica Fluidelor”, Institutul de Marina Civila, Constanta, 1994.

10. VASILESCU AL. A. „Analiza dimensională şi teoria similitudinii”, Ed. Academiei,

Bucureşti, 1979.

11. VASILESCU AL. A., ANDREI V., „Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice”, Ed.
Universităţii din Galaţi, 1984.

12. VON WENDT J.F., „Computational Fluid Dynamics. An Introduction”, New York, Springer
Verlag, 1996.

91