Audit Financiar

Universitatea OVIDIUS Constanţa
Facultatea de Stiinte Economice
AUDIT FINANCIAR
Specializarea FINANTE-BANCI
Anul de studii III
Semestrul II
1
Cuprins
CUPRINS
Unitate Titlul Pagina
de
învăţare 5
INTRODUCERE
1 CONCEPTUL SI TIPURILE AUDITULUI FINANCIAR 6

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 7
1.1 Notiunea de audit – caracterizare generala 7
1.2. Conceptul de audit financiar 7
1.2.1. Audit financiar sau audit statutar? 7
1.2.2. Tipuri de audit 8
1.2.3. Categorii de auditori 9
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 10
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 10
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 11
2 IMAGINEA FIDELA 12
2.1 Conceptul de imagine fidelã 13
2.2 Criterii de apreciere a imaginii fidele 14
2.3 Obiectivele auditului financiar 14
3 RISCURILE IN AUDIT 17
3.1 Tipurile de risc 18
3.2 Componentele riscului de audit 20

4 PRAGUL DE SEMNIFICATIE 22
4.1 Conceptul de prag de semnificatie 23
4.2 Testul de semnificatie 23
5 MISIUNEA DE BAZA ÎN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE 27

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5
5.1 Categorii de misiuni (angajamente) de audit 28
5.2 Acceptarea mandatului 28
5.3. Contractarea lucrarilor de audit 28
…
Cuprins

31
ORIENTAREA SI PLANIFICAREA AUDITULUI
6 Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6 32
6.1 Culegerea de informatii generale asupra întreprinderii 33
6.2 Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative 33
6.3 Redactarea Planului de misiune (planului de audit) 33
36
CONTROLUL CONTURILOR I
7.1 Elementele probante in audit 38
7.2 Programul de control 38
40
CONTROLUL CONTURILOR II
8.1 Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante 42
8.2 Particularitãtile privind pãrtile afiliate 42
8.3. Ipoteza continuitãtii activitãtii 43
8.4. Auditul estirnãrilor contabile 43
45
EXAMENUL SITUATIILOR FINANCIARE
9.1 Misiuni initiale - soldurile de deschidere 47
9.2 Examenul situatiilor financiare 47
49
EVENIMENTE POSTERIOARE INCHIDERII BILANTULUI

10.1 Fapte descoperite pânã la data raportului de audit 51
10.2 Fapte descoperite dupã data raportului de audit, dar înaintea 51
publicãrii situatiilor financiare 52
10.3 Fapte descoperite dupã publicarea situatiilor financiare
53
ALTE LUCRARI NECESARE ÎNCHEIERII MISIUNII
…
Cuprins

11.1 Chestionarul sfârsitului lucrãrilor 55
11.2 Nota de sintezã 55
11.3 Scrisoarea de afirmare 55
57
RAPORTUL DE AUDIT
12.1 Rolul raportului de audit 60
12.2 Continutul raportului de audit 60
12.3 Opinia auditorului 60
DOCUMENTAREA LUCRÃRILOR DE AUDIT

13.1 Dosarul exercitiului 64
13.2 Dosarul permanent 64
66
MISIUNI DE AUDIT SPECIALE SI MISIUNI CONEXE

14.1 Misiuni de audit speciale 68
14.2 Misiuni de audit conexe 68
14.2.1. Misiuni de examen limitat al situatiilor financiare 68
14.2.2. Misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de 68
proceduri convenite 69
14.2.3. Misiuni de compilare a informatiilor financiare
71
BIBLIOGRAFIE
72
…
Introducere
INTRODUCERE
Stimate student,
Activitatea de audit reprezintă o examinare profesională a unei

informaţii, în vederea exprimării unei opinii responsabile şi
independente, prin raportarea la un criteriu sau standardde calitate.
adesea conceptele de calitate,de rigoare, modernism, calificare.
Nevoia de a verifica aceste informaţii implică un control al

conturilor, o revizuire aacestora, o examinare critică efectuată de
persoane de specialitate independente. Realizarea oricărei misiuni de
audit la organizaţiile economice, implică existenţa unor reguli precise,
formalizate, cunoscute şi acceptate de emiţătorii şi receptorii informaţiei
supuse auditului.
Cursul de fata va familiarizeaza cu notiunile generale in ceea ce

priveste conceptul, obiectivul, principiile si regulile care guverneaza
auditul financiar.
Spor la învăţat şi succes!

…
…
Audit financiar
Unitate de învăţare Nr. 1
CONCEPTUL SI TIPURILE AUDITULUI FINANCIAR
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1…………………………………………………….. 000

1.1 Notiunea de audit – caracterizare generala
1.2. Conceptul de audit financiar
1.2.1. Audit financiar sau audit statutar?
1.2.2. Tipuri de audit
1.2.3. Categorii de auditori
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………………………..
…
Audit financiar
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Definirea notiunii de audit financiar si a elementelor principale

ce contribuie la conturarea ca disciplina de sine statoare;
 Caraterizarea tipurilor de audit si a categoriilor de auditori;
Conceptul si tipurile AUDITULUI FINANCIAR
1.1 Notiunea de audit – caracterizare generala
Audit vine de la cuvântul italian "audire", a asculta; cuvânt de origine latinã,

transformat în timp de practica anglosaxonã, semnificã azi, în sens strict, revizia conturilor
realizatã de experti independenti în vederea exprimãrii unei opinii asupra regularitãtii si
sinceritãtii acestora.
Prin audit, în general, se întelege examinarea profesionalã a unei informatii în vederea
exprimãrii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu (standard,
normã) de calitate.
Obiectivul oricãrui tip de audit îl constituie îmbunãtãtirea utilizãrii informatiei.
Retinem elementele principale care definesc auditul, în general:
-examinarea unei informatii trebuie sã fie exclusiv o examinare profesionalã;
-scopul examinãrii unei informatii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
-opinia exprimatã asupra unei informatii trebuie sã fie responsabilã si independentã, ceea ce
presupune cã persoana care face aceastã examinare are anumite responsabilitãti pentru
activitatea sa si trebuie sã fie o persoanã independenta;
-examinarea trebuie sa se faca dupa reguli dinainte stabilite cuprinse intr-un standard ,norma
legala ori profesionala care constituie criteriu de calitate.
-statutul de independentã al persoanelor care realizeazã aceste misiuni de audit si autonomia
organismului din care face parte auditorul.
1.2. Conceptul de audit financiar
1.2.1. Audit financiar sau audit statutar?
Uniunea Europeanã nu cunoaste decât denumirea de controlor legal, dar acesta se

cheamã comisar de conturi în Franta, comisar-revizor în Belgia, auditor statutar în Regatul
Unit etc.
A audita a avut initial semnificatia de a verifica situatiile financiare ale unei
întreprinderi; azi, a audita poate avea în plus semnificatia studierii unei întreprinderi pentru a-
i aprecia procesele, tranzactiile si situatiile financiare (audit financiar), pentru a-i ameliora
performantele (audit operational) sau pentru a face o judecatã asupra gestiunii (audit de
gestiune).
Auditul statutar(legal) este singurul tip de audit reglementat la nivel european
(Directiva a VIII-a) si prevãzut, de regulã, prin legea companiilor si prin actele constitutive
(statutele) acestora;
…
Audit financiar
Denumirea simplã de "audit financiar" poate fi folositã pentru a desemna numeroase alte
misiuni ca, de exemplu:
-auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitãtii;
-auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentarã a
acestora în situatiile financiare;
-auditul financiar al contabilizãrii cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislatiei
sociale;
-auditul financiar asupra situatiei fiscale;
-auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica dacã evaluarea creantelor
îndoielnice s-a fãcut de o manierã prudentã etc.
Din cele prezentate rezultã cã sintagma "audit financiar" este mult mai
cuprinzãtoare decât cea de "audit statutar".
Reglementarea europeanã (Directiva a VIII-a) si reglementãrile nationale se referã
numai la auditul statutar, adicã auditul asupra situatiilor financiare ale entitãtii.
1.2.2. Tipuri de audit
"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a deficientelor

existente în vederea furnizãrii de sfaturi.
Auditorii, în general,nu pot avea imixtiuni în gestiunea întreprinderii auditate si, ca
urmare, acestia nu pot efectua audit operational la entitatea la care fac auditul situatiilor
financiare si nici consultanta;
"Auditul de gestiune" are ca obiectiv fie gãsirea de probe ale unei fraude, fie de a aduce o
judecatã criticã asupra unei operatiuni de gestiune sau asupra performantelor unei entitãti sau
a unui grup de entitãti.
Auditul tinde a se generaliza la numeroase domenii care nu au raporturi directe cu
situatiile financiare ale întreprinderii(social,de calitate ,de mediu,etc...); în acest caz, el
desemneazã diagnosticul de organizare si de gestiune si în mod deosebit controlul
procedurilor si maniera în care organismul (întreprinderea) actioneazã în raport cu atributiile
si obiectivele acesteia;
Clasificarea auditurilor se face în functie de obiectivele urmãrite si în functie de
specialistii care le realizeazã,astfel:
Obiective urmarite Specialisti utilizati Denumirea auditului

Verificarea si certificarea Profesionisti contabili -audit statutar
situatiilor financiare independenti alesi sau numiti
,de regula de actionari
Diagnostic sectorial Experti independenti numiti -audit fiscal
de conducerea entitatii -audit social
-audit juridic
-audit al calitatii
--etc…
Diagnostic asupra Compartimente specializate -audit intern
conturilor si diagnostic independente de alte servicii
sectorial ale intreprinderii(de regula
intreprinderi mari,
grupuri,holdinguri,etc…)
1.2.3. Categorii de auditori
…
Audit financiar
-auditorul intern ;
-auditorul extern.
Auditorul intern este o persoana fizica ori juridica, salariat al entitãtii auditate,respectiv
angajat prin contract; cantonat initial în misiuni legate de buna calitate a informatiilor
financiare, astãzi, auditorul intern se ocupã din ce în ce mai mult de misiuni de audit
operational, de verificarea existentei, a gradului de adecvare si a modului de aplicare a
procedurilor interne în toate sectoarele si pe toate functiile întreprinderii.
Auditorul extern(financiar) :
- obligatoriu -daca entitatea indeplineste conditiile legale care prevad expres
aceasta(statutar) ;
- optional – in toate celelalte cazuri.
Auditorul extern(financiar) este o persoana fizica ori juridica care isi exercita prerogativele în
baza unui contract cu întreprinderea:
· Entitatea in anumite conditii(prevazute de lege) este obligata sã încredinteze unui specialist
competent si independent o misiune de audit financiar care conduce la certificarea situatiilor
financiare .
· Auditorul contractual detine o competentã mai bine adaptatã la o misiune foarte precisã (de
exemplu, elaborarea si implementarea procedurilor de control intern, audit al metodelor de
evaluare a stocurilor etc.).
· Întreprinderea are nevoie de opinia unui auditor a cãrui semnãturã se bucurã de un prestigiu
particular.
· O misiune particularã de control este cerutã de un tert, de exemplu, o bancã la acordarea

unui împrumut etc.
Auditorul financiar executa :
1.Misiune de auditare in vederea exprimarii unei opinii profesionale si independente
cu privire la situatiile financiar contabile anuale;
2.Executa misiuni la cerere cu obiective prestabilite “check list” in vederea exprimarii
a unei opinii independente si profesionale.
Orice entitate economica care opteaza pentru auditul financiar este obligata sa-si
organizeze auditul intern.
· Auditorul contractual efectueazã o misiune în cadrul unui contract cu entitatea
auditatã prin care aceasta (o întreprindere, o primãrie, o institutie publicã, un minister etc.)
fixeazã o misiune unui auditor, termenii si conditiile de realizare fiind prevãzute în contract.
Altfel spus, dacã nu existã decât o singurã misiune de audit legal (statutar) care cuprinde
obiective cunoscute si care se realizeazã potrivit Standardelor Internationale de Audit, existã
un numãr nelimitat de misiuni de audit contractual, realizate de specialisti, de regulã experti
contabili.
Elementele de bazã ale conceptului de audit statutar sunt:
-profesionistul competent si independent care poate fi o persoanã fizicã sau o persoanã

juridicã;
-obiectul examinãrii efectuatã de profesionistul contabil îl constituie situatiile financiare ale

entitãtii, în totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si celelalte componente ale
situatiilor financiare, în functie de referentialul contabil aplicabil;
-scopul examinãrii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelã, clarã si
completã a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute
de entitatea auditatã;
…
Audit financiar
-criteriul de calitate în functie de care se face examinarea si se exprimã opinia îl constituie

standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile.
Tertii se asteaptã ca auditorul statutar sã protejeze interesele lor , prin oferirea unei
asigurãri referitoare la:
-cã rapoartele financiare au "acuratete";
- cã declaratiile financiare intrã în responsabilitatea auditorului.
Test de autoevaluare 1.1 –
1. Care sunt elementele principale care definesc auditul?

2. Clasificati audituril în functie de obiectivele urmãrite si în functie
de specialistii care le realizeazã.
...
Test de autoevaluare 1.2
1. Care sunt categoriile de auditori si cum se caracterizeaza fiecare?

2. Enumerati elementele de bazã ale conceptului de audit statutar.
...
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.
În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

1 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
1. Enumerati misiuni ale auditului financiar.

2. Caracterizati auditorul intern.
3. Caracterizati misiunile auditorului financiar.
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare
…
Audit financiar
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1
1. Boulescu, Mircea - Auditul financiar. Repere normative nationale I

Editura Economică,Bucureşti, 2003
2. Bunget, OvidiuConstantin - Audit financiar/contabil
EdituraMirton, Timişoara, 2010
3. Dănescu, Tatiana - Proceduri şi tehnici de audit financiar
Editura Irecsson, Bucureşti, 2007
4. Toma Marin, Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei
entitati, editia a II-a, Editura CECCAR, Bucuresti, 2007
5. www.ceccarbv.ro – Initiere in audit
6. Ionela Corina Chersan - Auditul financiar, de la normele naţionale
la standardele internaţionale, Editura Universitatii Al.I.Cuza Iasi,
2015
…
Audit financiar
Imaginea fidela
Cuprins Pagina

2.1 Conceptul de imagine fidelã
2.2 Criterii de apreciere a imaginii fidele
2.3 Obiectivele auditului financiar

…
Audit financiar

 Stabilirea si definirea conceptului de imagine fidela si a celor 2
caracteristici ale sale : regularitate si sinceritate;
 Conturarea criteriilor de aprecieire a imaginii fidele;
 Definirea obiectivului auditului financiar
2.1. Conceptul de imagine fidelã
Notiunea de imagine fidelã în audit nu este clar definitã; de o manierã generalã, însã,
imaginea fidelã este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si sinceritatea
contabilitãtii.
REGULARITATEA presupune conformitate la regulile si procedurile contabile, deci la
principiile contabile general admise;reglementãrile contabile române prevãd, de altfel, cã
pentru a da o imagine fidelã patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor obtinute trebuie
respectate regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile,
cum sunt:
- principiul prudentei; prudenta presupune o apreciere rezonabilã a faptelor în scopul evitãrii
riscului de a transfera în viitor incertitudini prezente susceptibile de a greva patrimoniul si
rezultatele financiare ale întreprinderii. Potrivit acestui principiu, nu este admisã
supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv si a cheltuielilor, tinând cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de
desfãsurarea activitãtii exercitiului curent sau anterior;
-principiul permanentei metodelor - care conduce la continuitatea aplicãrii regulilor si

normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor
patrimoniale si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile;
-principiul continuitãtii activitãtii - potrivit cãruia se presupune cã unitatea patrimonialã îsi

continuã în mod normal activitatea;
-principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea în timp a veniturilor si
cheltuielilor aferente activitãtii unitãtii patrimoniale pe mãsura angajãrii acestora si trecerii lor
la rezultatul exercitiului la care se referã;
-principiul intangibilitãtii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sã corespundã

cu bilantul de închidere a exercitiului precedent;
-principiul necompensãrii - potrivit cãruia elementele de activ si de pasiv trebuie sã fie

evaluate si înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisã compensarea între posturile de
activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si între veniturile si cheltuielile din contul de
rezultate.
SINCERITATEA presupune aplicarea cu bunã credintã a regulilor si procedurilor

contabile, în functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sã o aibã despre
realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din întreprindere.
Obiectivul auditãrii situatiilor financiare este sã permitã auditorului sã exprime o opinie
conform cãreia situatiile financiare au fost stabilite, sub toate aspectele lor semnificative, în
conformitate cu un sistem contabil de referintã identificat.
Pentru a exprima aceastã opinie, auditorul va folosi una din urmãtoarele douã formule, care
…
Audit financiar
sunt echivalente: "dau o imagine fidelã"; "prezintã în mod sincer, în toate aspectele lor
semnificative".
2.2. Criterii de apreciere a imaginii fidele
Pentru a putea sã se pronunte cu privire la imaginea fidelã, auditorul trebuie sã se

asigure cã urmãtoarele 6 criterii au fost respectate cu ocazia elaborãrii situatiilor financiare:
1. Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc întreprinderea sunt

înregistrate în contabilitate.
Termenul de "operatii" cuprinde toate drepturile si activele întreprinderii cât si toate
obligatiile si pasivele sale si, de o manierã generalã, orice eveniment sau decizie care
antreneazã o modificare a patrimoniului, situatiei financiare sau rezultatului financiar al
întreprinderii respective.
2. Realitatea: criteriul realitãtii operatiilor presupune cã toate elementele materiale din

scripte corespund cu cele identificabile fizic si cã toate elementele de activ, de pasiv,
de venituri sau de cheltuieli reflectã valori reale si nu fictive sau care nu privesc
întreprinderea în cauzã; altfel spus, toate informatiile prezentate prin situatiile
financiare trebuie sã poatã fi justificate si verificate.
3. Corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în situatiile financiare a operatiilor

presupune cã aceste operatii trebuie:
- sã fie contabilizate în perioada corespunzãtoare, urmãrindu-se deci respectarea

independentei exercitiilor; criteriul perioadei corecte;
- sã fie corect evaluate, adicã sumele sã fie bine determinate, aritmetic exacte, urmãrindu-se
respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; deci
criteriul corectei evaluãri;
- sã fie contabilizate în conturile corespunzãtoare; deci criteriul corectei imputãri;
- sã fie corect totalizate, centralizate, astfel încât sã li se asigure o prezentare în conturile
anuale conformã cu regulile în vigoare; criteriul corectei prezentãri în conturile anuale.
4.Inteligibilitate;
5. Relevanta;
6. Credibilitate.
2.3. Obiectivele auditului financiar
Acestea sunt:
- credibilitate ;
- profesionalism;
- calitatea serviciilor;
- incredere.
Pentru realizarea acestor obiective trebuie sa se respecte urmatoarele principii:
a.Integritatea auditorilor;
b.Obiectivitate;
c.Competenta profesionala si atentie cuvenita;
d.Confidentialitate;
e.Conduita profesionala;
f.Standardele tehnice
…
Audit financiar
Test de autoevaluare 2.1 –

1. Enumerati principii contabile care confera imagii fidele ca obiectiv
al contabilitatii regularitate.
2. Ce presupune sinceritatea ca si caracteristica a imaginii fidele?
...
1. Auditorul trebuie sã se asigure cã 6 criterii au fost respectate cu ocazia

elaborãrii situatiilor financiare. Care sunt acestea?
2. Enumerati obiectivele auditului financiar .


1. Caracterizati pe scurt trasaturile imaginii fidele.

2. Ce presupune corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în
situatiile financiare a operatiilor economico-financiare?
3. Care sunt principiile pentru realizarea obiectivelor auditului
financiar?
…
Audit financiar

la standardele internaţionale, Editura Universitatii Al.I.Cuza Iasi, 2015
…
Audit financiar
RISCURILE ÎN AUDIT
Cuprins Pagina

3.1 Tipurile de risc
3.2 Componentele riscului de audit

…
Audit financiar
 Definirea riscului in audit, tipologia riscurilor in audit si componentele

riscurilor de audit
3.1. Tipurile de risc
Controlul obiectivelor în cadrul unui audit este planificat în functie de factorii de

risc si de importanta relativã a acestora, care diferã de la întreprindere la întreprindere.
. Riscurile potentiale, adicã cele care sunt susceptibile teoretic de a se produce dacã nici un
control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta si corecta erorile care ar
putea sã se producã; aceste riscuri sunt comune tuturor întreprinderilor.
. Riscurile posibile, adicã acele riscuri potentiale împotriva cãrora întreprinderea nu dispune
de mijloace pentru a le limita; când astfel de mijloace lipsesc, existã o mare probabilitate ca
anumite erori sã se producã fãrã sã fie detectate sau corectate de cãtre întreprindere.
Pe parcursul exercitãrii misiunii sale, auditorul cautã sã identifice riscurile posibile în

scopul adaptãrii controlului si evaluãrii incidentei erorilor asupra situatiilor financiare.
Într-o întreprindere, auditorul se confruntã, de regulã, cu urmãtoarele categorii de riscuri:

a) Riscuri generale specifice întreprinderii - sunt riscuri de naturã sã influenteze ansamblul
operatiilor întreprinderii.
Pentru a controla o întreprindere, auditorul trebuie sã identifice deci caracteristicile proprii
care o disting de celelalte; pentru aceasta sunt cercetate si analizate informatiile urmãtoare:
 activitatea întreprinderii si sectorul din care face parte;este esential sã se stie:
- obiectul de activitate al întreprinderii (productie, prestãri, comert etc.) cãci problemele de

evaluare, de exemplu, nu sunt absolut identice;
- dacã întreprinderea face parte dintr-un sector în plinã expansiune sau în declin (riscurile de
încetare a activitãtii fiind diferite);
- dacã existã reglementãri speciale ale sectorului (aprovizionare, vânzãri, finantãri, formare
preturi etc.).
 Organizarea si structura întreprinderii: problemele de control se pun diferit atunci

când:
- o întreprindere face parte dintr-un grup, fatã de una neintegratã;

- toate activitãtile sunt concentrate sau sunt dispersate în mai multe localitãti;
- organigrama întreprinderii este bine stabilitã sau responsabilitãtile sunt defectuos stabilite
etc.;
 Politicile generale ale întreprinderii:
- financiare;
- comerciale;
- sociale.
…
Audit financiar
 Perspectivele de dezvoltare ale întreprinderii: de exemplu, dacã întreprinderea prevede

o dezvoltare rapidã, auditorul trebuie sã acorde atentie mijloacelor materiale si
financiare necesare acestui program, iar dacã perspectivele întreprinderii sunt
pesimiste, auditorul va acorda atentie aspectelor legate de continuitatea activitãtii;
 Organizarea administrativã si contabilã:
- existenta unui sistem informatic;

- existenta unei proceduri administrative si contabile;
- existenta unui sistem de control bugetar;
- existenta unui sistem de control intern influenteazã modul de organizare si eficienta
controlului propriu al auditorului.
 Politicile contabile ale întreprinderii: chiar înainte de a aborda controlul sãu, auditorul
trebuie sã se asigure de:
- principiile contabile aplicate;

- fundamentarea alegerii acestora, cel putin pentru posturile principale sau punctele
caracteristice ale activitãtii.
Informatiile de mai sus permit aprecieri cu privire la riscurile generale urmãtoare:

- riscuri legate de situatia economicã a întreprinderii (elemente susceptibile de a pune în
discutie continuitatea activitãtii, de exemplu);
- riscuri legate de organizarea generalã (de exemplu, absenta unor proceduri sau excesul de
proceduri);
- riscuri legate de atitudinea conducerii (de exemplu, expertul va acorda o anumitã atentie în
control atunci când conducerea manifestã preocupãri cu predilectie pentru productie si
comercializare si altã atentie când conducerea e preocupatã de problemele de control intern si
de calitatea informatiei financiare).
b) Riscuri legate de natura operatiilor tratate.

Datele prezentate prin contabilitate pot fi împãrtite în trei categorii, fiecare fiind purtãtoare de
riscuri particulare:
-date repetitive - sunt cele care rezultã din activitatea obisnuitã a întreprinderii: vânzãri,
cumpãrãri, salarii etc.;
-date punctuale - sunt complementare celor repetitive, dar sunt puse în evidentã la intervale de
timp mai mult sau mai putin regulate ca, de exemplu: inventare fizice, evaluare de sfârsit de
exercitiu etc. Acestea sunt purtãtoare de riscuri semnificative atunci când descoperirea lor nu
este fãcutã la timp si deci este necesar ca auditorul sã le cunoascã din timp pentru a-si
organiza controalele care se impun;
-date exceptionale - rezultã din operatii sau decizii care derivã din activitãti curente:
reevaluãri, fuziuni, restructurãri.
c) Riscuri legate de conceptia si functionarea sistemelor.

Conceperea sistemelor de descoperire si de tratare a operatiilor trebuie sã permitã
prevenirea erorilor sau sã detecteze pe cele care s-au produs pentru a le corija.
d) Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului; alegerea de cãtre auditor a procedurilor, a
întinderii si datei interventiilor antreneazã în mod obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care
auditorul trebuie sã-l diminueze tot mai mult.
…
Audit financiar
3.2. Componentele riscului de audit
Riscul de audit se divide în 3 componente: riscul inerent, riscul legat de control si riscul
de nedescoperire.
a) Riscul inerent constã în posibilitatea ca soldul unui cont sau cã o categorie de operatiuni
sã comporte erori semnificative, izolate sau împreunã cu erorile din alte conturi sau categorii
de operatiuni, datoritã unui control intern insuficient.
Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecãti profesionale bazate pe
evaluarea unor factori ca:
_ experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbãri intervenite în cursul
exercitiului la nivelul conducerii;
_ presiuni exercitate asupra conducerii si alte împrejurãri de naturã a incita la prezentarea
unor situatii financiare inexacte (numãr mare de întreprinderi falite în sectorul de activitate);
_ natura activitãtilor desfãsurate de întreprindere (uzura moralã a tehnologiei, echipamentelor,
produselor si serviciilor, structuri neadecvate);
_ factori influentând sectorul din care face parte întreprinderea: conditii economice si
concurenti ale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile contabile;
_ situatii financiare care pot sã continã anomalii: conturi continând ajustãri privind exercitiile
anterioare sau estimãri;
b) Riscul legat de control - constã în faptul cã o eroare semnificativã în cont sau într-o
categorie de operatiuni, izolatã sau împreunã cu alte solduri de cont sau categorii de
operatiuni, nu este nici prevenitã, nici descoperitã si corectatã prin sistemul contabil si de
control intern utilizate.
c) Riscul de nedescoperire -constã în faptul cã controalele declansate de auditori nu reusesc

sã descopere o eroare semnificativã în soldul unui cont sau într-o categorie de operatiuni,
izolatã sau împreunã cu alte solduri sau categorii de operatiuni.
1. Enumerati categorii de riscuri in audit.

2. Caracterizati categoriile de riscuri in audit.
...
1. Care sunt componentele riscului de audit?

2. Prin ce se caracterizeaza riscul de nedescoperire?
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.
…
Audit financiar
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

1. La ce se refera riscurile generale specifice întreprinderii si cum pot

fi contracarate?
2. Caracterizati riscul inerent.
3. Riscurile particulare ale datelor prezentate prin contabilitate.

6. Ionela Corina Chersan - Auditul financiar, de la normele naţionale la
standardele internaţionale, Editura Universitatii Al.I.Cuza Iasi, 2015
…
Audit financiar
PRAGUL DE SEMNIFICATIE
Cuprins Pagina

4.1 Conceptul de prag de semnificatie
4.2 Testul de semnificatie

…
Audit financiar
 Definirea pragului de semnificatie, semnificatia acestuia, elementele

specifice si consecintele
4.1. Conceptul de prag de semnificatie
Prag de semnificatie - nivelul, mãrimea unei sume peste care auditorul considerã cã o
eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor
financiare, cât si imaginea fidelã a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului
întreprinderii.
La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar pentru a
determina domeniile si sistemele semnificative.
Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite:
-orientarea mai bunã si planificarea misiunii;
-evitarea lucrãrilor inutile;
-justificarea deciziilor referitoare la opinia emisã.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de
referintã: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului încã de la începutul activitãtii
(misiunii) sale sã aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sã continã erori sau
inexactitãti semnificative, iar la sfârsitul misiunii sã aprecieze dacã anomaliile pe care le-a
descoperit trebuie sã fie corectate în cadrul exercitiu lui, în scopul de a putea emite o opinie
fãrã rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de
semnificatie:
-existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
-evolutia importantã de la un an la altul a unor posturi;
-capitaluri proprii sau rezultate anormale.
4.2. Testul de semnificatie
Dupã ce a fost examinat ansamblul constatãrilor fãcute, auditorul determinã influenta

pe care acestea o pot avea asupra unor mãrimi de referintã, tinând seama de circumstantele
proprii fiecãrui caz în parte.
a. Influenta asupra bazei de referintã. Notiunea de prag de semnificatie poate fi stabilitã în

valori absolute sau în valori relative.
În marea majoritate a cazurilor, determinarea pragurilor de semnificatie se face tinând seama
cã un element nu este semnificativ decât în raport cu un altul, denumit bazã de referintã, care
poate fi, asa cum prevãd standardele de audit: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de
afaceri etc.
Constatãrile fãcute de auditor pot fi semnificative în raport cu elementele care pot avea o
influentã, fie asupra rezultatului exercitiului, fie asupra modalitãtii de prezentare a bilantului
contabil.
În functie de constatãrile fãcute, bazele de referintã pot fi diferite, astfel:
…
Audit financiar
a.1. Referitor la elementele având o influentã asupra rezultatului exercitiului
Baza de referintã retinutã va fi în general rezultatul net al exercitiului. Aceasta este cea mai
simplã bazã, dar este necesar sã i se aducã, adesea, unele corective pentru a putea considera
rezultatul de referintã ca normal:
-mai întâi, regruparea elementelor exceptionale (profit si pierdere exceptionale sau cele
aferente exercitiilor anterioare etc.);
Auditorul va aprecia, în aceastã situatie, alegerea unei alte baze de referintã care sã reprezinte
mai bine activitatea întreprinderii, de pildã: rezultatul exploatãrii, capacitatea de autofinantare
etc.
a.2. Referitor la elementele având o influentã asupra modalitãtii de prezentare a bilantului

contabil
Constatãrile de acest fel sunt cele care rezultã, de exemplu, dintr-o încadrare inexactã a
conturilor sau dintr-o compensare nejustificatã între posturile debitoare si cele creditoare.
Baza de referintã va fi, deci, postul incorect modificat; de exemplu, dacã douã conturi de
bancã, unul creditor si altul debitor sunt compensate, importanta acestei compensãri va fi
stabilitã prin compararea cu totalul posturilor respective.
Bazele de referintã nu sunt toate de aceeasi importantã sau greutate: o constatare poate fi
semnificativã atunci când intrã în calculul unui ratio (ratã, indicator) sau în componenta unor
date financiare în mod curent utilizate: fond de rulment, valoare adãugatã, ratio de trezorerie
etc.
b. Elementele specifice pragului de semnificatie

Pragul de semnificatie determinat ca mai înainte nu poate avea decât o importantã generalã;
nu va trebui aplicat automat.
Este necesar a se lua în considerare factorii proprii fiecãrui caz în parte, care pot fi grupati în
trei categorii:
-necesitãtile utilizatorilor situatiilor financiare;
-caracteristicile întreprinderii;
-caracteristicile elementelor considerate semnificative.
b.l. Necesitãtile utilizatorilor situatiilor financiare
Pragul de semnificatie este stabilit, în primul rând, în functie de necesitãtile utilizatorilor.
Conturile anuale furnizeazã informatii necesare diversilor utilizatori si în mod deosebit
actionarilor/asociatilor, creditorilor (actuali si potentiali) si personalului. Printre alti principali
utilizatori se pot mentiona clientii, analistii financiari, statisticienii, economistii, precum si
autoritãtile fiscale si administrative.
Elementele semnificative nu sunt obligatoriu aceleasi, de exemplu, pentru analistii financiari,
administratia fiscalã sau membrii consiliului de administratie. Dar opinia exprimatã de
auditor se adreseazã tuturor si trebuie sã aibã aceeasi valoare pentru toti.
b.2. Caracteristicile întreprinderii
Caracteristicile întreprinderii susceptibile sã reprezinte un element semnificativ sau nu, sunt
numeroase.
b.3. Caracteristicile elementelor considerate semnificative
Sensibilitatea. Un element este considerat "sensibil" atunci cind o mica variatie a acestui
element antreneazã o mare modificare în aprecierea situatiilor financiare.
c. Consecintele pragului de semnificatie

La sfârsitul misiunii, auditorul elaboreazã lista recapitulativã a constatãrilor fãcute în cursul
sondajelor si verificãrilor sale, inclusiv a examinãrii diverselor obiective privind
întreprinderea auditatã. În cazul foarte frecvent când întreprinderea procedeazã la rectificãrile
…
Audit financiar
sugerate de auditor, acesta va putea acorda o certificare fãrã rezerve.

Certificare:
- în cazul în care constatãrile sale nu au un caracter semnificativ, auditorul va acorda o
certificare a regularitãtii si a sinceritãtii conturilor anuale fãrã rezerve;
- atunci când constatãrile au un caracter semnificativ, auditorul, dupã caz, va fi determinat sã
adopte una din solutiile urmãtoare:
- certificare cu rezerve. Aceastã posibilitate presupune cã auditorul este în mãsurã sã
determine rubricile si posturi'le din situatiile financiare la care face referire rezerva sa.
Raportul va indica deci, într-o modalitate care sã precizeze elementele care fac obiectul
rezervei sale si cum aceste elemente pot fi corijate si, dacã este posibil, influenta pe care
aceastã corectie o va avea asupra conturilor anuale.
Dacã rezervele sunt prea numeroase, auditorul va refuza certificarea regularitãtii si sinceritãtii
conturilor anuale;
- refuzul de certificare. Apare în toate cazurile în care regularitatea si sinceritatea
contabilitãtii si a conturilor anuale nu prezintã o imagine fidelã, clarã si completã a
patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor.
-imposibilitatea certificãrii. Dacã auditorul considerã cã întreprinderea nu i-a pus la
dispozitie sau nu i-a putut furniza elemente suficiente pentru a-i permite sã stabileascã
concluziile sale, el va consemna în raportul sãu cã nu este în mãsurã sã emitã o opinie.
1. Ce presupune stabilirea unor praguri de semnificatie?

2. Determinati obiectivele definirii unui prag de semnificatie in audit.
...
1. Cum se determina pragul de semnificatie?

2. Factorii care influenteaza stabilirea unui prag de semnificatie in audit.
...


…
Audit financiar
1. Ce permite stabilirea unor praguri de semnificatie?

2. Ce presupune determinarea pragurilor de semnificatie?
3. Care sunt certificarile in cazul auditului ca o consecinta a pragului
de semnificatie?

…
Audit financiar
MISIUNEA DE BAZA ÎN AUDITUL SITUATIILOR

FINANCIARE
Cuprins Pagina

5.1 Categorii de misiuni (angajamente) de audit
5.2 Acceptarea mandatului
5.3. Contractarea lucrarilor de audit

…
Audit financiar
 Cunoasterea misiunilor ce pot fi realizate de catre auditor;

 Analiza informatiilor necesare fundamentãrii deciziei de acceptare a
misiunii
MISIUNEA DE BAZA ÎN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE
5.1. Categorii de misiuni (angajamente) de audit
Toate angajamentele (misiunile) care pot fi realizate de un auditor se împart în:

- misiuni (angajamente) de audit si asigurare asupra situatiilor financiare ale unei entitãti
considerate misiuni de audit, de bazã, care sunt reglementate de Standardele Internationale de
Audit (ISA);
- misiuni (angajamente) de examen limitat (revizuire) asupra situatiilor financiare ale unei
entitãti, reglementate prin Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire
(ISRE);
- mãsuri (angajamente) privind alte angajamente de asigurare reglementate prin Standardele
Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE);
- misiuni conexe de audit, reglementate prin Standardele Internationale de Misiuni Conexe
(ISRS).
Toate activitãtile si lucrãrile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de bazã asupra
situatiilor financiare ale unei entitãti pot fi grupate în trei faze si 10 etape care, în succesiunea
lor logicã si practicã, asa cum se pot identifica în Standardele Internationale de Audit.
5.2. ACCEPTAREA MANDATULUI SI CONTRACTAREA

LUCRÃRILOR DE AUDIT
5.2.1. Acceptarea mandatului
Înainte de a contracta o lucrare de audit a situatiilor financiare ale unei entitãti,

auditorul trebuie sã aprecieze posibilitatea de a îndeplini aceastã misiune; trebuie sã tinã
seama de unele reguli profesionale si de deontologie.
Actiunile întreprinse în aceastã etapã permit auditorului sã colecteze informatiile necesare
fundamentãrii deciziei de acceptare a misiunii, si acestea se referã la:faze si etape.
1. Faza initialã - Acceptarea mandatului si contractarea lucrãrilor de audit - Orientarea si
planificarea auditului ;
2. Faza executãrii - Aprecierea controlului intern lucrãrilor - Controlul conturilor -
Examenul situatiilor financiare;
3. Faza finalã - Evenimente posterioare închiderii exercitiului - Utilizarea lucrãrilor altor
profesionisti
- Alte lucrãri necesare închiderii - Raportul de audit - Documentarea lucrãrilor de audit
5.2.1.1. Cunoasterea globalã a întreprinderii
În afara elementelor de identificare a întreprinderii, auditorul cautã sã obtinã

elementele care sã îi permitã aprecierea celor mai importante riscuri existente, retinând
observatii cum ar fi:
…
Audit financiar
-control intern insuficient sau cu carente notabile;

-contabilitate netinutã corect si la timp;
-atitudinea conducãtorilor fatã de respectarea legii si a organelor publice si administrative;
- personal incompetent;
-rotatia cadrelor prea mare si anormalã;
-dezechilibre financiare, pierderi mari, activitãti în declin, ceea ce compromite viitorul
exploatãrii;
-riscuri fiscale;
-conflicte sociale;
-ale personalului sãu salariat sau ale colaboratorilor folositi sunt suficiente pentru exercitarea
misiunii.
-riscuri juridice;
-independenta exercitiilor nerespectatã;
-situatii conflictuale între conducãtori, actionari etc.;
-cazuri anterioare de limitare a controlului;
-onorarii insuficiente la auditorii anteriori;
-alte constatãri care ar putea influenta decizia de acceptare a mandatului.
Observatie : Existenta riscurilor nu presupune cã auditorul refuzã mandatul, însã decizia sa de

a accepta este luatã în cunostintã de cauzã, urmând sã ia toate mãsurile necesare, în
consecintã.
5.2.1.2. Examenul de independentã si de absentã a incompatibilitãtilor
Orice nou mandat trebuie examinat în raport cu regulile de independentã si de

incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei.
Auditorul trebuie sã examineze:
-lista clientilor sãi sau ai societãtii de expertizã în care lucreazã, pentru a se asigura cã nu
existã deja o activitate remuneratã din partea întreprinderii respective;
-situatia sa si a membrilor de familie în legãturã cu eventualele interese în întreprinderea în
cauzã.
5.2.1.3. Examenul competentei
Lipsa experientei în anumite sectoare poate face dificilã misiunea auditorului; el trebuie
sã se asigure cã propriile competente, fac posibila misiunea de audit.
5.2.1.4. Contactul cu fostul auditor sau cenzor
Auditorul trebuie sã se informeze în legãturã cu motivele demisiei sau refuzului de

reînnoire a mandatului fostului auditor sau cenzor si, mai ales, dacã nu cumva au fost
dezacorduri în ce priveste: respectarea normelor legale, aplicarea mãsurilor stabilite, stabilirea
onorariilor etc.
5.2.1 5.Decizia de acceptare a mandatului
Dupã analiza factorilor de risc, auditorul poate lua urmãtoarele decizii:

-acceptã un mandat fãrã riscuri aparente;
-acceptã mandatul, însã va necesita o supraveghere si, mãsuri particulare;
-refuzã mandatul.
…
Audit financiar
5.2.1.6. Fisa de acceptare a mandatului
O astfel de fisã poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii. Ea are
ca obiective:
- posibilitatea de a colecta informatiile de bazã pentru identificarea întreprinderii, a conducerii
sale, a obiectului de activitate, a taliei sale etc.;
- de a materializa lucrãrile efectuate înaintea acceptãrii:
- analiza situatiei întreprinderii si a riscurilor sale;
- contactele cu predecesorul în profesie;
- vizitarea întreprinderii si contacte cu conducerea;
-de a indica bugetul necesar;
-de a formal iza procedurile de acceptare;
-de a asigura îndeplinirea obligatiilor profesionale care decurg dintr-o astfel de acceptare:
· scrisoare cãtre conducerea societãtii; · scrisoare cãtre auditorul anterior sau cenzor (dacã e
cazul); · scrisoare de acceptare a mandatului (dacã s-a decis astfel).
5.3.Contractarea lucrãrilor de audit
Normele legale românesti prevãd obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sã

se desfãsoare pe bazã de contracte de prestãri servicii fãrã a se face vreo distinctie între
misiunile de audit legal - care presupun desemnarea acestor profesionisti de cãtre adunarea
generalã a întreprinderii auditate si misiunile de audit contractual.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sã
convinã termenii si conditiile de realizare a misiunii de adit care vor fi consemnate intr-o
scrisoare de misiune de audit.
Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
Cum se clasifica misiunile care pot fi realizate de un auditor?
Răspunsul la test se găseşte la pagina .
...
1. Care sunt fazele fundamentãrii deciziei de acceptare a misiunii?

2. Ce cuprinde fisa de acceptare a mandatului act justificativ al deciziei
de acceptare a misiunii?
...
…
Audit financiar
Ce prevede Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 in privinta

contractarii lucrãrilor de audit?


1. In raport cu regulile de independentã si de incompatibilitate fixate

prin normele interne ale profesiei ce trebuie sã examineze
auditorul?
2. Ce decizii poate lua auditorul in decizia de acceptare a
mandatului ?
3. Care sunt prevederile Standardului International de Audit (ISA) nr.
210?

…
Audit financiar
Cuprins Pagina

6.1 Culegerea de informatii generale asupra întreprinderii
6.2 Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative
6.3 Redactarea Planului de misiune (planului de audit)
…
Audit financiar

 Analiza informatiilor cu privire la particularitãtile întreprinderii, zonele
sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sã-i
permitã orientarea si planificarea controalelor astfel încât sã fie
prevenite lucrãri inutile sau care nu vor servi realizãrii obiectivelor
misiunii de audit.
În aceastã etapã profesionistul contabil obtine informatii cu privire la particularitãtile

întreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele semnificative, informatii care sã-i
permitã orientarea si planificarea controalelor astfel încât sã fie prevenite lucrãri inutile sau
care nu vor servi realizãrii obiectivelor misiunii de audit. Tehnicile si procedurile folosite
pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt din ce în ce mai diferite; o grupare a
principalelor lucrãri de efectuat în aceastã etapã poate fi prezentatã astfel:
6.1. Culegerea de informatii generale asupra întreprinderii
Toate actiunile au ca obiectiv cunoasterea particularitãtilor întreprinderii, iar tehnicile si

procedurile folosite pentru atingerea obiectivului pot sã consta în: discutii cu conducãtorii si
personalul întreprinderii, examinarea unor documente interne si externe, vizitarea localurilor
întreprinderii si examenul analitic (analiza criticã a unor cifre si indicatori, static si dinamic,
prin raportarea la exercitii precedente, analize bugetare etc.). Sunt vizate aspecte legate de
natura activitãtilor desfãsurate de întreprindere, particularitãtile sectorului din care face parte,
structurile întreprinderii, organizarea generalã a întreprinderii, politicile comerciale,
financiare si sociale, organizarea contabilitãtii, practicile contabile utilizate, sistemul de
control intern al întreprinderii etc.
6.2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative
Toate actiunile au ca obiectiv identificarea zonelor de risc si stabilirea elementelor sau

sectiunilor asupra cãrora trebuie concentratã actiunea de audit, iar tehnicile si procedurile
folosite au la bazã analiza elementelor repetabile a cãror fiabilitate este legatã de conceperea
sistemelor. Se au în vedere activitãtile de productie, distributie, aprovizionãri etc., precum si
conturile care în raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de erori: conturi a
cãror sumã reprezintã o parte importantã a bilantului sau care prezintã solduri reduse dar sunt
purtãtoare de erori din cauza miscãrilor importante, conturi de provizioane si conturi care
presupun tehnici contabile complexe.
6.3. Redactarea Planului de misiune (planului de audit)
Dupã cunoasterea particularitãtilor întreprinderii, profesionistul contabil are

posibilitatea sã îsi orienteze misiunea în functie de domeniile si sistemele semnificative;
aceastã orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot avea o incidentã
semnificativã asupra situatiilor financiare si deci asupra programãrii si planificãrii misiunii de
audit, permitând:
…
Audit financiar
- determinarea naturii si întinderii controalelor în raport cu pragul de semnificatie ales;

- organizarea lucrãrilor de audit astfel încât sã fie atins obiectivul de a certifica situatiile
financiare în mod rational, cu maxim de eficacitate si în cadrul termenelor convenite cu
clientul;
Planul de misiune este în fapt programul general de munca în care sunt sintetizate
toate informatiile obtinute pe baza cãrora sa poata fi orientata si planificata misiunea de audit.
Redactarea planului de misiune presupune:
-alegerea membrilor echipei;
-repartizarea lucrarilor pe termen;
-utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern;
-coordonarea cu alti auditori din cadrul grupului de entitati;
-solicitarea de specialisti daca este cazul;
-calendarul sedintelor AGA si CA;
- termenul de depunere a raportului.
Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu
privire la: lucrãrile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor în teren, rapoarte si
relatii de stabilit, hugetul de timp si costurile angajate.
Standardul International de Audit (ISA) nr. 300 intitulat "Planificarea lucrãrilor de audit"
prevede obligatia planificãrii activitãtii de audit ca o mãsurã de asigurare cã aceastã activitate
se realizeazã de o manierã eficientã.
IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si
fondul acestuia variind în functie de talia întreprinderii, complexitatea auditului, metodologia
si tehnologia specificã utilizatã de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informatii care
se referã la: cunoasterea activitãtilor întreprinderii, întelegerea sistemului contabil si de
control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului si întinderea procedurilor
de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrãrilor.
Prezentarea tip a planului de misiune
I. Prezentarea întreprinderii:
- Denumirea
- Sediul social
- Capital social si actionari
- Înregistrare
- Scurt istoric
- Consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta
II. Informatii contabile:

- Bugete si conturi previzionate
- Particularitãtile sistemului contabil
- Principiile contabile; permanente; comparabilitãti plurianuale
III. Definirea misiunii:

- Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni etc.
- Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni în întreprindere
IV. Sisteme si domenii semnificative:

- Prag de semnificatie
- Functii si conturi semnificative
- Zone de risc identificate
- Controale semnificative pe care ne putem sprijini
…
Audit financiar
V. Orientarea programului de lucru:

- Aprecierea controlului intern
- Lucrãri deosebite
- Confirmãri de obtinut (interne si externe)
- Inventare fizice
- Asistentã de specialitate necesarã (informaticã, fiscalitate etc.)
- Documente de obtinut
VI. Echipa si bugetul
VII. Planificarea
- Repartizarea lucrãrilor
- Datele interventiilor pe etape
- Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce urmeazã a fi emise (cu
datele limitã).
Care sunt tehnicile si procedurile folosite pentru cunoasterea

particularitãtilor întreprinderii?
...
Enumerati actiunile au ca obiectiv identificarea zonelor de risc si

stabilirea elementelor sau sectiunilor asupra cãrora trebuie concentratã
actiunea de audit.
...
Care sunt elementele unui plan de misiune?

În loc de
…
Audit financiar


1. Ce informatii poate obtine profesionistul contabil in orientarea si

planificarea auditului?
2. Ce presupune redactarea planului de misiune?
3. Ce este planul de misiune?

…
Audit financiar
CONTROLUL CONTURILOR -I-
Cuprins Pagina

7.1 Elementele probante in audit
7.2 Programul de control

…
Audit financiar

 Stabileste elementele probante într-o misiune de audit ca fiind
informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta
îsi fondeazã opinia;
 Descrie continutul programului de control.

7.1. Elementele probante in audit
Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante într-o misiune de

audit ("audit evidence" sau "elements probants") reprezintã informatii obtinute de auditor
pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îsi fondeazã opinia; aceste informatii constau în
documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care
sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvatã a testelor de procedurã
cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive. Testele de procedurã sunt
testele care permit obtinerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii si
functionãrii sistemelor contabile si de control intern. Controalele substantive sunt controale
proprii ale auditorului în contabilitatea întreprinderii si constau în proceduri care urmãresc
obtinerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative în situatiile
financiare; ele sunt de douã tipuri:
-controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor;
-proceduri analitice care constau în analiza tendintelor si ratiourilor (rapoartelor)
semnificative, examenul variatiilor si examene de coerentã cu alte informatii.
În functie de credibilitatea informatiilor obtinute în etapele precedente, auditorul
stabileste programele de control a conturilor pe baza cãrora sã poatã obtine elementele
probante necesare fundamentãrii opiniei sale.
Aceastã etapã a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea
exprima o opinie motivatã asupra conturilor anuale, ceea ce presupune asigurarea respectãrii
regulilor legale si regulamentare de cãtre întreprindere.
Factorii care influenteazã rationamentul auditorului în legãturã cu ceea ce constituie
elemente probante suficiente cuprind:
1. Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de:
· natura elementelor în cauzã;
· adecvarea controlului intern;
· natura activitãtilor realizate;
· existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influentã neobisnuitã asupra conducerii
întreprinderii;
· situatia financiarã a întreprinderii.
2. Importanta relativã a elementului avut în vedere, tinând seama de ansamblul
informatiilor bilantului contabil.
3. Experienta cãpãtatã în cursul unor auditãri anterioare.
4. Concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventualã a unor fraude sau
erori.
…
Audit financiar
7.2. Programul de control
Nu existã un program standard de control al conturilor deoarece acest program depinde

exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecãrei întreprinderi.
Dupã cum s-a vãzut, etapa de cunoastere a întreprinderii a permis determinarea
domeniilor semnificative, a zonelor de risc si a naturii operatiilor; în etapa referitoare la
aprecierea controlului intern, auditorul a avut posibilitatea identificãrii existentei controlului
intern pe care se poate sprijini si verificãrii modului de functionare a acestuia. Numai în
functie de aceste tluxuri de informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul îsi stabileste
programul de control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrâns sau extins.
Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune si foaia de
sintezã a aprecierii controlului intern, documente ce asigurã legãtura cu etapele precedente.
Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru specialã, care contine rubricile
urmãtoare:
-lista controalelor de efectuat ordonatã pe sectiunile situatiilor financiare; aceste controale
trebuie cât mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat documentele si informatiile
necesare a se solicita întreprinderii;
-întinderea esantionului: tinând seama de pragul de semnificatie si de evenimentele erori ce

pot fi descoperite, este indicat ca în aceastã coloanã sã se mentioneze volumul sondajelor de
efectuat pentru controlul respectiv;
-indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importantã, având în vedere cã,
calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceastã coloanã va fi completatã pe
mãsura avansãrii programului de control, ceea ce permite urmãrirea cronologicã a lucrãrilor;
-o referintã pentru foaia de lucru;
-probleme întâlnite: aceastã coloanã se foloseste pentru supervizarea lucrãrilor si pentru a

stabili sinteza rezultatelor controalelor.
1. Definiti elementele probante într-o misiune de audit

2. Care sunt factorii care influenteazã rationamentul auditorului în
legãturã cu ceea ce constituie elemente probante suficiente?
...
1. Ce documente va utiliza auditorul pentru stabilirea programului de

control?
2. Ce rubrici va contime un programul de control ?
În loc de
…
Audit financiar


1. Cum se obtin elementele probante in audit?

2. Ce va utiliza auditorul pentru stabilirea programului de control?
3. Cum se realizeaza întinderea esantionului in cadrul programului de
control?

…
Audit financiar
CONTROLUL CONTURILOR -II-
Cuprins Pagina

8.1 Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante
8.2 Particularitãtile privind pãrtile afiliate
8.3. Ipoteza continuitãtii activitãtii
8.4. Auditul estirnãrilor contabile
…
Audit financiar

- Identificarea tehnicilor de control folosite pentru obtinerea
elementelor probante;
- Situatiile in care se afla auditorul de evaluare a temeiniciei utilizarii
de cãtre conducerea întreprinderii a conventiei contabile de bazã de
continuare a activitãtii, la elaborarea situatiilor financiare;
- Cele mai frecvente estimãri contabile utitlizate in audit.
8.1. Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante
Pe tot parcursul misiunii sale, auditorul urmãreste obtinerea elementelor probante care
sã îi permitã sã dea certificarea asupra situatiilor financiare, utilizând diverse procedee si
tehnici care privesc:
 controlul asupra pieselor justificative si control de verosimilitate;
 observarea fizicã;
 examenul analitic.
Pentru obtinerea elementelor probante, tehnicile de control folosite sunt:
- inspectia fizicã si observatia, care constau în a examina
-examenul documentelor primite de cãtre întreprindere, care servesc ca piese justificative sau
la controlul operatiilor respective;
-examenul documentelor emise de cãtre întreprindere: copii facturi, conturi, balante etc.;
-control aritmetic;
-analize, estimãri si confruntãri între informatii si documente;
-examen analitic, care constã în:
- efectuarea de comparatii între datele care rezultã din situatiile financiare si datele anterioare,
posterioare si previzionale ale întreprinderii;
- analiza abaterilor si tendintelor;
- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezultã din comparatiile efectuate;
- informatii verbale obtinute de la conducere si de la alte cadre din întreprindere.
a) Tehnica sondajului
Tinând seama de numãrul de operatii efectuate de întreprindere, auditorul nu poate

verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cautã elementele probante pe
un esantion adecvat, utilizând tehnica sondajului cel mai bine adaptat fiecãrei situatii.
Sondajul este definit ca o tehnicã ce constã în selectionarea unui anumit numãr sau pãrti dintr-
o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolare a
rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masã sau multime.
Tehnica sondajului este reglementatã de Standardul International de Audit (ISA) nr. 530.
- în unele cazuri, în general cu ocazia verificãrii functionãrii controlului intern, auditorul
cautã sã demonstreze cã elementele care constituie masa, multimea, prezintã o caracteristicã
comunã (de exemplu, vizarea sau aprofundarea comenzilor cu ocazia cumpãrãrilor); sondajele
efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atributiilor;
- în alte cazuri, în general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cautã sã verifice valoarea
datã unei multimi sau unei mase;
acestea sunt sondaie asupra valorilor.
Auditorul poate folosi în general douã tipuri de sondaje: sondajul statistic si sondajul
…
Audit financiar
nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionalã; acesta din urmã, însã, nu permite o
extrapolare riguroasã a rezultatelor obtinute asupra esantionului la întreaga masã sau multime.
Alegerea între cele douã tipuri de sondaje depinde de pregãtirea profesionalã a auditorului si
de gradul de credibilitate pe care acesta doreste sã îl dea concluziilor sale.
b) Tehnica observãrii fizice
Observarea fizicã este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui activ, însã ea
nu aduce decât o parte din elementele probante necesare si anume numai existenta bunului
respectiv;celelalte elemente probante ca: proprietatea asupra bunului, valoarea atribuitã etc.
trebuie verificate prin alte tehnici.
c) Confirmarea externã (directã)

Este o procedurã care constã în a cere unui tert având legãturi de afaceri cu întreprinderea
verificatã, sã confirme direct auditorului informatiile privind existenta operatiilor, a soldurilor
etc. Auditorul are latitudinea de a determina conditiile si întinderea acestei proceduri.
d) Procedurile analitice
Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale întreprinderii:

-cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;
-cu rezultatele stabilite de întreprindere - bazate pe bugete sau pe previziuni - sau estimate de
auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizãrile);
-cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte întreprinderea;
Procedurile analitice sunt utilizate în diferite etape ale misiunii de audit si anume:
-pentru a ajuta auditorul sã planifice natura, calendarul si întinderea altor proceduri de audit
(etapele anterioare);
-în controalele substantive pentru gãsirea elementelor probante;
ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare (etapa V - urmãtoare).
8.2. Particularitãtile privind pãrtiie afiliate (legate)
Standardul International de Audit (ISA) nr. 550 stabileste procedurile si principiile

fundamentale, precum si modalitãtile lor de aplicare in ceea ce priveste raspunderea
auditorului.
8.3. Ipoteza continuitãtii activitãtii
În timpul planificãrii si realizãrii misiunii de audit, auditorul trebuie sã aprecieze

temeinicia utilizãrii de cãtre conducerea întreprinderii a conventiei contabile de bazã de
continuare a activitãtii, la elaborarea situatiilor financiare.
Auditorul se poate gãsi în una din urmãtoarele situatii:
a) a fost aplicatã conventia contabilã de bazã a continuitãtii activitãtii dar existã o
incertitudine semnificativã. În acest caz se verificã dacã în notele anexe au fost descrise
corect faptele susceptibile de a pune în discutie continuitatea activitãtii; în caz afirmativ, el va
emite o opinie fãrã rezerve dar va introduce un paragraf de observatii; în caz negativ, el va
emite o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilã;
b) situatiile financiare au fost stabilite în conditii de continuitate a activitãtii dar în
rationamentul sãu profesional,auditorul retine cã întreprinderea nu va fi în mãsurã sã continue
activitatea; în acest caz, el el va emite o opinie defavorabilã;
…
Audit financiar
c) conducerea întreprinderii refuzã sã facã sau sã completeze analizele sale pentru a evalua de
o manierã completã aspectele legate de continuitatea activitãtii; auditorul poate introduce o
rezervã în raportul sãu, ca urmare limitãrii întinderii lucrãrilor sale: caracterul rezonabil al
acestor estimãri si corecta si completa prezentare a informatiilor în anexe.
8.4. Auditul estirnãrilor contabile
Estimarea contabilã desemneazã o evaluare aproximativã a sumei unui element în absenta

unei metode precise de mãsurare (determinare). Cele mai frecvente estimãri contabile se
referã la:
-provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor;
-amortizarea imobilizãrilor asupra duratei lor de viatã estimatã;
-venituri anticipate;
-impozite amânate;
-provizioane pentru riscuri privind procesele în curs;
-pierderi asupra unor contracte pe termen lung;
-provizioane pentru garantii.
Auditorul trebuie sã reuneascã elemente probante suficiente si adecvate asupra estimãrilor
contabile cuprinse în situatiile financiare.
Pentru obtinerea elementelor probante care sunt tehnicile de

control folosite?
...
Ce norma reglementeaza procedurile si principiile fundamentale, precum

si modalitãtile lor de aplicare in ceea ce priveste raspunderea auditorului.
...
La ce se refera cele mai frecvente estimãri contabile?
În loc de
…
Audit financiar

1. In ce consta tehnica sondajului?

2. Ce cuprind procedurile analitice?
3. In ipoteza continuitãtii activitãtii, in situatii se poate afla auditorul?

…
Audit financiar
EXAMENUL SITUATIILOR FINANCIARE
Cuprins Pagina

9.1 Misiuni initiale - soldurile de deschidere
9.2 Examenul situatiilor financiare

…
Audit financiar

 Stabilirea factorilor de care depind elementele probante ce le va reuni
auditorul in legatura cu soldurile de deschidere;
 In ce consta examinarea situatiilor financiare (bilant, contul de profit si
pierdere si celelalte componente) - documente de sintezã a contabilitãtii
asupra cãrora auditorul îsi exprimã opinia.
9.1. Misiuni initiale - soldurile de deschidere
Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeazã procedurile si principiile

fundamentale si modul lor de aplicare în ce priveste soldurile de deschidere în cazul primului
audit efectuat la o întreprindere sau atunci când situatiile financiare ale exercitiului precedent
au fost auditate de cãtre un alt auditor.
În misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sã gãseascã elemente probante suficiente si
adecvate care sã-i permitã sã se asigure cã:
- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sã aibã o influentã semnificativã asupra
situatiilor financiare ale exercitiului în curs;
- soldurile de închidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, în cazuri
deosebite, au fost ajustate retroactiv;
- politicile de închidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost aplicate în mod
constant, sau modificarea acestora a fost corect înregistratã si descrisã în notele anexe.
Elementele probante pe care le va reuni auditorul în legãturile cu soldurile de deschidere
depind de urmãtorii factori:
- politicile de închidere si metodele de evaluare aplicate de întreprinderi;
- situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau nu si, în caz afirmativ, continutul
raportului de audit;
- natura conturilor si riscul de anomalii existent în situatiile financiare ale exercitiului în curs;
-caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra situatiilor financiare ale
exercitiului în curs;
9.2. Examenul situatiilor financiare
Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente) constituie

documente de sintezã a contabilitãtii asupra cãrora auditorul îsi exprimã opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor permit auditorului sã obtinã unele elemente
probante pe baza cãrora sã tragã concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile
financiare.
Pentru a-si putea exprima opinia, auditorul trebuie sã confirme cã situatiile financiare sunt
în acord cu concluziile sale si cã ele reflectã corect deciziile conducerii întreprinderii si dau o
imagine fidelã activitãtii si situatiei financiare a întreprinderii.
-faptului cã bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale situatiilor
financiare sunt coerente, concordã cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform
principiilor contabile si reglementãrilor în vigoare si tin cont de evenimentele posterioare
datei de închidere;
-faptului cã anexele comportã toate informatiile de importantã semnificativã asupra situatiei
patrimoniale, financiare si rezultatelor obtinute.
Un obiectiv central al examinãrii situatiilor financiare îl constituie verificarea dacã
acestea dau o imagine fidelã clarã si completã:
…
Audit financiar
-pozitiei financiare (patrimoniului) întreprinderii;

- rezultatelor financiare;
- situatiei financiare.
1. Ce trebuie sa permita in misiunile initiale de audit, auditorului sã

gãseascã elemente probante suficiente si adecvate?
...
1. Care sunt documentele asupra cãrora auditorul îsi exprimã opinia?
2. Auditorul trebuie sã confirme cã situatiile financiare sunt în acord cu

concluziile sale si cã ele reflectã corect deciziile conducerii
întreprinderii pentru a-si putea prezenta opinia. In ce sens poate
confirma caest fapt?


1. Care sunt factorii de care depind elementele probante pe care le va

reuni auditorul în legãturile cu soldurile de deschidere?
2. Care este obiectivul central al examinãrii situatiilor financiare?
…
Audit financiar

…
Audit financiar
EVENIMENTE POSTERIOARE INCHIDERII BILANTULUI
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10…………………………………………………… 000

10.1 Fapte descoperite pânã la data raportului de audit
10.2 Fapte descoperite dupã data raportului de audit, dar înaintea publicãrii
situatiilor financiare
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10…………………………………………..
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10……………………………………………………
…
Audit financiar
 Stabileste obligatiile pentru auditor de a lua în considerare incidentele

evenimentelor posterioare închiderii exercitiului pe trei etape.
Standardul International de Contabilitate (lAS) nr. lO stabileste tratamentul în situatiile

financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupã data închiderii
exercitiului, care pot fi de douã tipuri:
- evenimente care furnizeazã informatii în legãturã cu fapte care existau la data închiderii
exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai amplã confirmare a circumstantelor
existente la data închiderii;
- evenimente care furnizeazã informatii bazate pe fapte survenite dupã data închiderii
exercitiului; sunt evenimente care indicã circumstante noi, apãrute dupã data închiderii.
Standardul International de Audit (ISA) Nr. 560 stabileste obligatiile pentru auditor de a
lua în considerare incidentele evenimentelor posterioare închiderii exercitiului, atât asupra
situatiilor financiare cât si asupra raportului sãu, distingându-se trei etape:
10.1. Fapte descoperite pânã la data raportului de audit
Auditorul trebuie sã punã în lucru proceduri care urmãresc strângerea de elemente

probante suficiente si adecvate care sã justifice faptul cã au fost identificate toate
evenimentele care pot necesita ajustãri ale situatiilor financiare sau informatii suplimentare în
anexe, pânã la data raportului sãu. Procedurile menite sã identifice evenimentele care pot face
obiectul unei ajustãri a situatiilor financiare sau unei informatii în anexe, vor fi puse în lucru
la o datã cât mai apropiatã de data raportului de audit si vor cuprinde actiunile urmãtoare:
- examinarea facturilor de cumpãrãri, de vânzãri, a avizelor de expeditie sau a notelor de
intrare-receptie ale perioadei posterioare închiderii exercitiului, pentru a verifica dacã
operatiile respective nu sunt aferente exercitiului închis (controlul principiului
independentei exercitiului);
- examinarea încasãrilor posterioare închiderii pentru a verifica reactivarea creantelor;
- cercetarea facturilor de vânzare posterioare încheierii pentru a se încredinta cã stocurile
nu sunt evaluate la o sumã superioarã valorii lor de realizare sau invers;
- analiza procedurilor stabilite de conducerea întreprinderii pentru a se asigura cã
evenimentele posterioare închiderii au fost bine identificate;
- consultarea proceselor verbale ale adunãrii generale a actionarilor, ale consiliului de
administratie, ale comitetului de audit, ale comitetului de directie, care au avut loc dupã
data închiderii exercitiului;
- analiza altor informatii financiare luate, previziuni de trezorerie si alte rapoarte ale
conducerii întreprinderii;
- cereri, sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la avocatii
întreprinderii în legãturã cu procesele pe rol;
- corespondenta înregistratã la conducerea întreprinderii în legãturã cu subiecte, cum ar
fi:
- situatia actualã a unor elemente contabilizate pe baza unor date preliminare sau
neconcludente;
- noi angajamente, împrumuturi, garantii acordate sau primite.
…
Audit financiar
10.2. Fapte descoperite dupã data raportului de audit, dar înaintea publicãrii situatiilor
financiare
Auditorul nu este tinut sã aplice proceduri sau sã facã investigatii referitoare la situatiile
financiare, dupã data raportului de audit. Conducerea întreprinderii, însã, trebuie sã informeze
auditorul asupra evenimentelor survenite între data raportului de audit si data publicãrii
situatiilor financiare si care sunt susceptibile sã aibã o influentã asupra acestora.
Dupã publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sã procedeze la vreo

investigatie. Dacã însã auditorul a luat cunostintã, dupã publicarea situatiilor financiare, de
existenta unui eveniment care, dacã ar fi fost cunoscut la data semnãrii raportului sãu, l-ar fi
condus la modificarea opiniei, el trebuie sã stabileascã dacã este cazul corectãrii situatiilor
financiare si sã discute aspectele respective cu conducerea întreprinderii.
În cazul în care conducerea întreprinderii corecteazã situatiile financiare, auditorul va
controla mãsurile luate de conducerea întreprinderii pentru a se asigura cã toate persoanele
care sunt în posesia situatiilor financiare nemodificate au luat cunostintã de corectarea
acestora si va întocmi un nou raport de audit asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de
audit trebuie sã cuprindã un paragraf de observatii fãcând trimitere la o notã anexã la situatiile
financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate anterior. Data
noului raport de audit nu va fi anterioarã celei de aprobare a situatiilor financiare corectate.
În cazul în care conducerea întreprinderii nu ia mãsurile necesare pentru a se asigura cã
toate persoanele care au în posesie situatiile financiare si raportul de audit publicate anterior
au fost corect informate de situatie si nu corecteazã situatiile financiare chiar dacã auditorul a
solicitat corectarea, auditorul va face cunoscut conducerii întreprinderii cã va lua toate
mãsurile pentru a evita ca tertii sã utilizeze raportul sãu de audit.
1. Care sunt tipurile de evenimente favorabile si nefavorabile care

survin dupã data închiderii exercitiului?
2. Care sunt actiunile prin care se stabilesc procedurile menite sã
identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustãri a
situatiilor financiare
...
Ce se intampla cu faptele descoperite dupã data raportului de audit, dar

înaintea publicãrii situatiilor financiare din punct de vedere al auditorului?
...
…
Audit financiar
Ce se intampla cu faptele descoperite dupã publicarea situatiilor financiare

din punct de vedere al auditorului?


1. Care sunt actiunile prin care se stabilesc procedurile menite sã

identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustãri a
situatiilor financiare?
2. De ce auditorul va controla mãsurile luate de conducerea
întreprinderii?

…
Audit financiar
ALTE LUCRARI NECESARE ÎNCHEIERII MISIUNII
Cuprins Pagina

11.1 Chestionarul sfârsitului lucrãrilor
11.2 Nota de sintezã
11.3 Scrisoarea de afirmare
…
Audit financiar
 Descrierea altor lucrari necesare inchiderii misiunii de audit :

chestionarele sfarsitului lucrarilor, nota de sinteza si scrisoarea de
afirmare.
11.1. Chestionarul sfârsitului lucrãrilor
Într-o bunã practicã de audit este necesarã utilizarea unui chestionar al sfârsitului
lucrãrilor care sã permitã asigurarea cã toate elementele necesare formulãrii opiniei asupra
bilantului contabil au fost reuni te, cã normele au fost respectate si cã dosarele de lucru sunt
complete.
Chestionarul sfârsitului lucrãrilor, fiind un document intern al auditorului, poate contine
mai multe sau mai putine întrebãri în functie de mãrimea, structura si experienta cabinetului
de audit, de natura misiunii, si dacã este primul audit sau clientul este mai vechi. Întrebãrile
din chestionar trebuie sã recapituleze toate lucrãrile ce trebuie efectuate potrivit standardelor
normelor de audit si procedurilor interne ale cabinetului si se pot grupa dupã cum urmeazã:
- întinderea lucrãrilor;
- delegarea lucrãrilor cãtre membrii echipei si supervizarea activitãtii lor;
- continutul bilantului contabil;
- raportãrile;
- comunicãrile cu conducerea întreprinderii;
- latura administrativã.
Acest chestionar va servi la elaborarea notei de sintezã a misinii.
11.2. Nota de sintezã
-problemele tehnice întâlnite si maniera în care au fost rezolvate;

-punctele în suspensie care necesitã primirea unei informatii complementare;
-domeniile care necesitã o luare de pozitie si o decizie finalã a auditorului;
-o listã a modificãrilor propuse, evidentiindu-le pe cele care au fost contabilizate si separat pe
cele care încã nu au fost acceptate de întreprindere.
Pentru a exprima opinia sa privind bilantul contabil, auditorul trebuie sã examineze si sã
aprecieze concluziile trase din elementele probante colectate. Concluzia globalã care rezultã
din aceastã examinare si din aceastã apreciere permite auditorului sã se asigure cã:
-situatiile financiare au fost pregãtite pe baza unor metode contabile acceptabile si aplicate în
mod permanent;
-situatiile financiare sunt conforme dispozitiilor legale si regulamentare în vigoare;
-imaginea datã de ansamblul situatiilor financiare corespunde cu cunoasterea generalã pe care
o are auditorul despre întreprindere;
-toate punctele semnificative care contribuie la o bunã prezentare a situatiilor financiare au
fost corect mentionate.
Informatiile colectate si lucrãrile efectuate, de la cunoasterea întreprinderii pânã la
controlul conturilor, se vor clasa în dosare de lucru. Pentru a permite auditorului sã-si facã o
pãrere definitivã asupra situatiilor financiare, este util sã-si stabileascã o "notã de sintezã"
care recapituleazã toate punctele importante ale lucrãrii, care pot avea o incidentã asupra
deciziei finale.
…
Audit financiar
11.3. Scrisoarea de afirmare
Auditorul trebuie sã obtinã dovada cã cei care conduc întreprinderea recunosc

responsabilitatea lor în întocmirea bilantului contabil pe care l-au hotãrât si aprobat. Aceastã
dovadã poate fi obtinutã pornind de la:
- procesele verbale ale sedintelor si deliberãri lor consiliului de administratie (directie) în
care auditorul a prezentat concluziile generale ale auditului, sau prin obtinerea:
- unei scrisori de afirmare; sau
- unei copii de pe situatiile financiare semnatã de conducerea întreprinderii.
În cursul unui audit, conducãtorii formuleazã numeroase afirmatii pentru auditor, spontan
sau ca rãspuns la întrebãri precise. Când aceste afirmatii se referã la puncte semnificative ale
bilantului contabil, auditorul trebuie:
-sã caute, pornind de la surse interne sau externe întreprinderii, elemente probante care sã
confirme aceste afirmatii;
-sã aprecieze dacã afirmatiile primite de la conducãtorii întreprinderii par a fi rezonabile si
coerente cu celelalte elemente probante obtinute din alte surse;
-sã aprecieze dacã autorii acestor afirmatii pot fi considerati a fi bine informati asupra
punctelor în cauzã.
Auditorul poate consemna în foile sale de lucru proba afirmatiilor primite de la
conducãtori, efectuând o sintezã a convorbirilor sale obtinând o scrisoare de afirmare, care
poate îmbrãca forma:
-fie a unei scrisori emanând de la conducãtori;
-fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatii verbale primite de la conducãtori,
recunoscute cum se cuvine si confirmate de ei.
Posibilitatea unor neîntelegeri între auditor si conducãtori este redusã atunci când acestia
din urmã confirmã în scris afirmatii orale. În plus, este cazul sã se obtinã o scrisoare care sã
confirme afirmatiile verbale primite cu privire la elementele semnificative ale situatiilor
financiare, pentru care auditorul nu se poate astepta in mod rezonabil sã obtinã elemente
probante suficiente.
Scrisoarea de afirmare permite:
-clarificarea rãspunderilor ce revin conducãtorilor întreprinderii si auditorului;
-înstiintarea conducerii întreprinderii asupra modului de influentare a situatiilor financiare de
cãtre informatiile pe care numai ea le detine.
Aceastã scrisoare de afirmare nu înlocuieste procedurile de verificare ce trebuie efectuate
de cãtre auditori.
Ce permite un chestionar al sfârsitului lucrãrilor?
...
…
Audit financiar
Ce trebuie sa prezinte o nota de sintezã?
...
Ce trebuie sa contina dovada cã cei care conduc întreprinderea

recunosc responsabilitatea lor în întocmirea bilantului contabil pe care
l-au hotãrât si aprobat?


1. Cum se grupeaza intrebãrile din chestionar trebuie sã recapituleze

toate lucrãrile ce trebuie efectuate potrivit standardelor normelor de
audit si procedurilor interne ale cabinetului?
2. Pentru a exprima opinia sa privind bilantul contabil, auditorul
trebuie sã examineze si sã aprecieze concluziile trase din
elementele probante colectate. Pentru aceasta el trebuie sa se
asigure ca...?
3. Ce forme imbraca o scrisoare de afirmare?
…
Audit financiar

…
Audit financiar
RAPORTUL DE AUDIT
Cuprins Pagina

12.1 Rolul raportului de audit
12.2 Continutul raportului de audit
12.3 Opinia auditorului

…
Audit financiar
 Stabileste rolul unui raport de audit,, responsabilitatile auditorului,

continutul raportului si tipurile de opinie pe care le formuleaza
auditorul.
12.1. Rolul raportului de audit
Raportul de audit are un triplu rol:

-instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de entitatea auditatã,
respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii economice;
-instrument de confirmare a încrederii publicului si actionarilor în situatiile financiare
prezentate de o entitate;
-instrument de identificare a responsabilitãtilor pentru auditor si pentru conducerea entitãtii
auditate.
Rãspunderea conducerii entitãtii auditate se referã la întocmirea si prezentarea situatiilor
financiare. Responsabilitãtile auditorului sunt de 3 naturi:
- responsabilitatea de bazã; pentru opinia sa în legãturã cu situatiile financiare auditate;
-responsabilitãti secundare care au urmãtoarele caracteristici: rezultã din texte de legi,
reglementãri diverse sau norme ale organismului profesional; nu necesitã tehnici si proceduri
diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de bazã; nu presupune exprimarea unei
opinii distincte (opinia este implicitã ca, de exemplu, rãspunsul la obligatia legalã de
verificare dacã registrele contabile au fost tinute corect si la zi).
-responsabilitãti aditionale care au urmãtoarele caracteristici: rezultã din texte de legi si alte
reglementãri, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt obligatorii pentru misiunea de
bazã; presupun exprimarea în mod explicit a unei opinii sau concluzii; raportarea se poate
face separat sau poate fi integratã în raportul de audit.
12.2. Continutul raportului de audit
Raportul de audit trebuie sã continã:

-relatia contractualã de executare a misiunii de audit;
-observatiile reiesite din diverse verificãri;
-informatiile a cãror mentiune în raport este prevãzutã expres de lege;
-oferirea garantiei pentru actionari si terti cã un personal calificat a obtinut asigurarea cã
situatiile financiare oferã o imagine fidelã, clarã si completã pozitiei financiare,
performantelor si situatiei financiare generale a întreprinderii;
-mentiune a cã situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Din raportul de audit trebuie sã rezulte în mod clar:
-mentionarea responsabilitãtilor pentru auditor si pentru conducerea întreprinderii;
-descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit;
-situatiile care fac sã aparã incertitudini;
-natura si locul observatiilor în raport.
12.3. Opinia auditorului
Într-o misiune de audit de bazã existã douã forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor
…
Audit financiar
financiare care au aceeasi valoare: "dau o imagine fidelã" sau ".... prezintã în mod sincer în
toate aspectele lor semnificative ...".
Existã 4 tipuri de opinie:
-opinia fãrã rezerve;
-opinia cu rezerve;
-opinia defavorabilã;
-imposibilitatea de a exprima o opinie.
1. Care este rolul unui raport de audit ?
...
1. Enumerati componentele raportului de audit.
...
Care sunt tipurile de opinie pe care le formuleaza auditorul?


…
Audit financiar
1. Care sunt responsabilitãtile auditorului?
2. Ce trebuie sa rezulte din raportul de audit?
3. Care sunt cele douã forme de exprimare a opiniei asupra situatiilor

financiare care au aceeasi valoare?

…
Audit financiar
DOCUMENTAREA LUCRÃRILOR DE AUDIT
Cuprins Pagina

13.1 Dosarul exercitiului
13.2 Dosarul permanent

63
Audit financiar
 Descrierea rolului dosarului exercitiului si continutul acestuia;

 Definirea sectiunilor cuprinse in dosarul permanent
13.1. Dosarul exercitiului
Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a cãror utilitate nu depãseste
exercitiul controlat; el permite asamblarea tuturor lucrãrilor, de la organizarea misiunii la
sintezã si formularea raportului.
Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:
-mai buna organizare si control ale misiunii;
-documentarea lucrãrilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea cã programul s-a derulat fãrã
omisiuni;
-înlesnirea muncii în echipã si supervizarea lucrãrilor date la colaboratori;
-justificarea opiniei emise si redactarea raportului.
În mod uzual, acest dosar cuprinde:

- planificarea misiunii:
- programul general de lucru;
- note asupra utilizãrii lucrãrilor de control efectuate de cãtre altii (auditori interni, diversi
specialisti);
- datele si duratele vizitelor, locurile de interventie;
- compunerea echipei;
- data pentru emiterea raportului;
- buget de timp si realizarea lui;
- supervizarea lucrãrilor:
- note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate;
- aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul lucrãrilor,
executarea lucrãrilor, concluziile lucrãrilor, continutul raportului;
- aprecierea controlului intern:
- evaluarea punctelor tari, punctelor slabe si a zonelor de risc;
- foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor asupra functionãrii sistemelor, detalii
asupra sondajelor efectuate;
-comentarii asupra anomaliilor descoperite;
- obtinerea de elemente probante:
- program de control;
-foi de lucru cuprinzând: obiectivul, detalii asupra lucrãrilor efectuate, eventuale
comentarii, concluzii;
- documente sau copii de documente de la întreprindere sau terti, justificând cifrele
examinate;
-detalii asupra lucrãrilor efectuate asupra situatiilor financiare: comparatii si explicatii ale
variatiilor, concluzii;
-sinteza generalã a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii si tratarea distinctã a punctelor
care ar putea avea o influentã asupra deciziei de certificare;
- foi de lucru cu privire la faptele delictuale.
64
Audit financiar
13.2. Dosarul permanent
Dosarul permanent se subdivide în 7 sectiuni pentru a facilita lectura si controlul din

partea organismului profesional, dupã cum urmeazã:
PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulatã "Generalitãti" cuprinde documente
precum: fisa de prezentare a clientului, istoric, organizarea generalã, documentatii despre
client (brosuri, extrase din presã etc.), fisa de acceptare si de mentinere a misiunii etc.
PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulatã "Documente privind controlul intern"

care cuprinde: rapoarte asupra controlului intern (interne ale întreprinderii, efectuate de alti
experti si întocmite de auditor), sinteze privind aprecierea (evaluarea) controlului intern etc.
PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulatã "Situatii financiare si rapoarte privind

exercitiile precedente" contine: situatiile financiare ale exercitiilor precedente, raportãri
intermediare, programele de control din exercitiile precedente, rapoartele de audit, rapoarte
speciale si alte rapoarte privind exercitiile precedente.
PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulatã "Analize permanente" cuprinde diverse

lucrãri de analizã clasate pe elemente ale situatiilor financiare.
PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulat "Fiscal si social" contine declaratii fiscale

si alte aspecte fiscale ale întreprinderii, precum si aspecte sociale (contracte colective,
contracte sociale) etc.
PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulat "Juridice" contine documente referitoare la

contracte principale, conventii, lista asociatilor, extrase din procese verbale ale AGA sau CA,
extrase din actele constitutive ale întreprinderii etc.
PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulat "Intervenienti externi" care contine
documente referitoare la alti auditori ai întreprinderii, avocatii întreprinderii, expertul contabil
care asigurã asistentã contabilã si fiscalã a întreprinderii etc.
Care este utilitatea dosarului exercitiului?
...
Care sunt sectiunile din dosarul permanent?
...
În loc de
65
Audit financiar


1. Ce cuprinde dosarul exercitiului?

2. Ce contine PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulatã "Situatii
financiare si rapoarte privind exercitiile precedente"?
3. Dar PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulat "Fiscal si
social"?

66
Audit financiar
MISIUNI DE AUDIT SPECIALE SI MISIUNI CONEXE
Cuprins Pagina

14.1 Misiuni de audit speciale
14.2 Misiuni de audit conexe
14.2.1. Misiuni de examen limitat al situatiilor financiare
14.2.2. Misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de proceduri
convenite
…
Audit financiar
 Stabilirea derularii si a continutului raportului de audit in cazul

misiunilor special si conexe.
14.1. MISIUNI DE AUDIT SPECIALE
Standardul International de Audit (ISA) nr. 800 stabileste procedurile si principiile

fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la misiunile de audit speciale.
Misiunile de audit speciale se pot referi la:
- situatii financiare, stabilite dupã un referential contabil diferit de standardele internationale
de raportare financiarã si de normele nationale;
-conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare (care în continuare va fi
denumite "rubricã din situatiile financiare");
-respectarea clauzelor contractuale;
-situatii financiare condensate (rezumate);
Cu exceptia raportului asupra situatiilor financiare condensate, raportul auditorului
trebuie sã continã elementele de bazã ale raportului misiunii de audit, de bazã, si anume:
- titlul;
-destinatarul;
-paragraful de prezentare si introducere din care nu va lipsi:
- identificarea informatiilor financiare auditate;
- amintirea responsabilitãtilor conducerii si ale auditorului.
-paragraful referitor la întinderea lucrãrilor (descriind natura auditului) din care nu vor lipsi:
- referirea la Standardul International de Audit privind misiunile de audit speciale, sau la
normele nationale aplicabile;
- descrierea procedurilor puse în lucru de cãtre auditor;
-paragraful opiniei auditorului asupra informatiilor finanCIare;
-data raportului;
-adresa auditorului;
- semnãtura auditorului.
14.2. MISIUNI CONEXE DE AUDIT
14.2.1. Misiuni de examen limitat al situatiilor financiare
Standardul International (privind angajamentele/misiunile) de Revizuire (examen

limitat) (ISRE) nr. 2400 stabileste procedurile si principiile fundamentale, precum si modul
lor de aplicare în cazul unei misiuni de examen limitat al situatiilor financiare. Standardul
poate fi aplicat si în cazul misiunilor de examen limitat al informatiilor financiare, contabile
sau de altã naturã.
Raportul de examen limitat trebuie de asemenea:
-sã exprime o asigurare negativã precizând cã auditorul nu a descoperit fapte care sã-I facã sã
gândeascã, cã situatiile financiare nu sau o imagine fidelã conform unui referential contabil
identificat;
-dacã auditorul a descoperit fapte care afecteazã imaginea fidelã conform referentialului
contabil identificat, descrie aceste fapte si, în mãsura posibilului, cuantificã incidentele asupra
…
Audit financiar
situatiilor financiare si în acest caz:

· fie însoteste asigurarea negativã de o rezervã;
·fie - atunci când incidenta faptelor descoperite asupra situatiilor financiare este atât de
semnificativã încât auditorul concluzioneazã cã o rezervã nu este suficientã pentru a califica
natura incompletã sau înselãtoare a situatiilor financiare - pune o concluzie nefavorabilã
indicând cã situatiile financiare nu dau o imagine fidelã conform referential ului contabil
identificat.
14.2.2. Misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de proceduri convenite
Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) 4400 stabileste procedurile si

principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare cu privire la responsabilitãtile
auditorului în cadrul unei misiuni de examinare a informatiilor financiare pe bazã de
proceduri convenite.
Din raportul asupra constatãrilor reiesite asupra examenului pe bazã de proceduri
convenite nu pot lipsi elementele urmãtoare:
- titlul;
- destinatarul (în general este clientul care a angajat lucrarea);
- identificarea informatiilor financiare sau nefinanciare specifice care au fost supuse
procedurilor convenite;
- o mentiune precizând cã procedurile aplicate sunt cele convenite cu destinatarul raportului;
- o mentiune care confirmã cã misiunea s-a derulat conform Standardelor Internationale de
Audit aplicabile sau normelor si practicilor nationale aplicabile;
- mentiunea faptului cã auditorul nu este independent (dacã este cazul);
- obiectivul misiunii;
- lista procedurilor specifice puse în lucru;
- descrierea constatãrilor, inclusiv o detaliere a erorilor si abaterilor descoperite;
- o mentiune cã procedurile puse în lucru nu constituie nici audit, nici un examen limitat si, în
consecintã, nici o asigurare nu este furnizatã;
- o mentiune cã, dacã auditorul ar fi pus în lucru proceduri complementare, ar fi efectuat un
audit sau un examen limitat, putând descoperi si alte aspecte;
- o mentiune cã difuzarea raportului este limitatã doar tit' pãrtile care au convenit procedurile
de pus în lucru:
- o mentiune (dacã e cazul) cã raportul se referã numai la elementele, conturile, rubricile sau
informatiile financiare sau nefinanciare identificate si nu la situatiile financiare în ansamblu;
- data raportului;
- adresa si semnãtura auditorului.
În anexã se prezintã modele ale scrisorii de misiune si raportului în cadrul unei misiuni de
examinare pe bazã de proceduri convenite
Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS) 4410 stabileste procedurile si

principiile fundamentale precum si modalitãtile lor de aplicare în ce priveste responsabilitatea
contabilului în cadrul unei misiuni de compilare a situatiilor financiare.
Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sã continã elementele urmãtoare:
- titlul;
- destinatarul;
- o mentiune confirmând cã misiunea s-a derulat conform cu Standardele Internationale de - --
audit aplicabil misiunilor de compilare sau normelor si practicilor nationale;
-indicarea faptului, dacã este cazul, cã auditorul nu este independent de întreprindere;
-identificarea informatiilor financiare cu precizarea cã ele rezultã din detalii furnizate de
…
Audit financiar
conducerea întreprinderii;
- o mentiune indicând responsabilitatea conducerii întreprinderii pentru informatiile
financiare compilate de cãtre auditor;
- o mentiune cã misiunea de compilare nu reprezintã nici un audit, nici un examen limitat si,
în consecintã, nici o asigurare nu este furnizatã;
-un paragraf, dacã este cazul, pentru atragerea atentiei asupra diferentelor semnificative
mentionate în anexe fatã de referentialul contabil utilizat;
-data raportului;
-adresa si semnãtura auditorului (contabilului).
Care sunt elementele de bazã ale raportului misiunii de audit, de bazã?
...
1. Ce trebuie sa exprime raportul de examen limitat?

2. Care sunt elementele ce nu pot lipsi din raportul asupra constatãrilor
reiesite asupra examenului pe bazã de proceduri convenite ?
...


1. La ce se refera misiunile de audit speciale?
2. Care sunt elementele ce nu pot lipsi din raportul asupra

constatãrilor reiesite asupra examenului pe bazã de proceduri
convenite ?
3. Ce stabileste Standardul International de Misiuni Conexe (ISRS)

4410?
…
Audit financiar

…
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. Boulescu, Mircea - Auditul financiar. Repere normative nationale I Editura
Economică,Bucureşti, 2003
2. Bunget, OvidiuConstantin - Audit financiar/contabil , EdituraMirton, Timişoara, 2010
3. Dănescu, Tatiana - Proceduri şi tehnici de audit financiar, Editura Irecsson, Bucureşti, 2007
4. Toma Marin, Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei entitati, editia a II-a, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2007
6. Ionela Corina Chersan - Auditul financiar, de la normele naţionale la standardele
internaţionale, Editura Universitatii Al.I.Cuza Iasi, 2015

Audit Financiar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Audit Financiar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Facultatea de Stiinte Economice

1 CONCEPTUL SI TIPURILE AUDITULUI FINANCIAR 6

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 21

5 MISIUNEA DE BAZA ÎN AUDITUL SITUATIILOR FINANCIARE 27

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5 30

EVENIMENTE POSTERIOARE INCHIDERII BILANTULUI

11 Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11 54

DOCUMENTAREA LUCRÃRILOR DE AUDIT

MISIUNI DE AUDIT SPECIALE SI MISIUNI CONEXE

Activitatea de audit reprezintă o examinare profesională a unei

Nevoia de a verifica aceste informaţii implică un control al

Cursul de fata va familiarizeaza cu notiunile generale in ceea ce

Spor la învăţat şi succes!

Unitate de învăţare Nr. 1

CONCEPTUL SI TIPURILE AUDITULUI FINANCIAR

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1…………………………………………………….. 000

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………....

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 Definirea notiunii de audit financiar si a elementelor principale

Conceptul si tipurile AUDITULUI FINANCIAR

1.1 Notiunea de audit – caracterizare generala

Audit vine de la cuvântul italian "audire", a asculta; cuvânt de origine latinã,

1.2. Conceptul de audit financiar

1.2.1. Audit financiar sau audit statutar?

Uniunea Europeanã nu cunoaste decât denumirea de controlor legal, dar acesta se

1.2.2. Tipuri de audit

"Auditul operational" are ca obiectiv cerinta de a face analiza riscurilor si a deficientelor

Obiective urmarite Specialisti utilizati Denumirea auditului

1.2.3. Categorii de auditori

· O misiune particularã de control este cerutã de un tert, de exemplu, o bancã la acordarea

-profesionistul competent si independent care poate fi o persoanã fizicã sau o persoanã

-obiectul examinãrii efectuatã de profesionistul contabil îl constituie situatiile financiare ale

-criteriul de calitate în functie de care se face examinarea si se exprimã opinia îl constituie

Test de autoevaluare 1.1 –

1. Care sunt elementele principale care definesc auditul?

Test de autoevaluare 1.2

1. Care sunt categoriile de auditori si cum se caracterizeaza fiecare?

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

1. Enumerati misiuni ale auditului financiar.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Boulescu, Mircea - Auditul financiar. Repere normative nationale I

Unitate de învăţare Nr. 2

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2…………………………………………………….. 000

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2…………………………………………....

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

2.1. Conceptul de imagine fidelã

-principiul permanentei metodelor - care conduce la continuitatea aplicãrii regulilor si

-principiul continuitãtii activitãtii - potrivit cãruia se presupune cã unitatea patrimonialã îsi

-principiul intangibilitãtii bilantului de deschidere a unui exercitiu care trebuie sã corespundã

-principiul necompensãrii - potrivit cãruia elementele de activ si de pasiv trebuie sã fie

SINCERITATEA presupune aplicarea cu bunã credintã a regulilor si procedurilor

2.2. Criterii de apreciere a imaginii fidele

Pentru a putea sã se pronunte cu privire la imaginea fidelã, auditorul trebuie sã se

1. Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc întreprinderea sunt

2. Realitatea: criteriul realitãtii operatiilor presupune cã toate elementele materiale din

3. Corecta înregistrare în contabilitate si prezentare în situatiile financiare a operatiilor