Sunteți pe pagina 1din 152

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Centrul ID-IFR
Facultatea de Ştiinţe Economice

STATISTICĂ
ECONOMICĂ

Caiet de Studiu Individual


Programul de studii: Contabilitate şi informatică de gestiune
Anul de studii II
Semestrul I

Coordonator disciplină:
Conf.univ.dr. Adina MOISE-ŢIŢEI

2016
Cuprins

Statistică economică
CUPRINS
Unitate Titlul Pagina
de
învăţare INTRODUCERE 8

1 INTRODUCERE ÎN STUDIUL STATISTICII. NOŢIUNI 9


FUNDAMENTALE ALE STATISTICII
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 10
1.1 Statistica - activitate practică, metodă şi ştiinţă 10
1.2 Noţiuni fundamentale ale statisticii 11
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 13
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 14
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 14

2 OBSERVAREA STATISTICĂ 15
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2 16
2.1 Programul observării statistice 16
2.2 Metode de observare statistică 17
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 20
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 21
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2 21

3 SISTEMATIZAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR STATISTICE 22


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3 23
3.1 Gruparea datelor statistice 23
3.2 Prezentarea datelor statistice 24
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 26
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 27
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3 28

4 INDICATORII STATISTICI EXPRIMAŢI ÎN MĂRIMI RELATIVE 29


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4 30
4.1 Funcţiile indicatorilor statistici 30
4.2 Principalele tipuri de mărimi relative 31
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4 34
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 34
Bibliografie Unitate de învăţare Nr.4 35

5 INDICATORII TENDINŢEI CENTRALE 36


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5 37
5.1 Media aritmetică şi mediile cu aplicaţie specială 37
5.2 Modulul (dominanta) 42
5.3 Mediana 43
5
Statistică economică
Cuprins

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5 46


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 47
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5 47

6 INDICATORII VARIABILITĂŢII ŞI AI CARACTERIZĂRII FORMEI DE 48


REPARTIŢIE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6 49
6.1 Indicatorii variabilităţii 49
6.2 Asimetria repartiţiilor 55
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6 56
Răspunsuri şi comentarii testele de autoevaluare 56
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6 57

7 SONDAJUL STATSITIC ŞI UTILIZAREA LUI ÎN ECONOMIE 58


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7 59
7.1 Principalele noţiuni folosite în sondajul statistic 59
7.2 Erorile de sondaj 60
7.3 Metode de eşantionare 62
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7 65
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 66
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7 66

8 INDICATORII SONDAJULUI STATISTIC 68


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8 69
8.1 Indicatorii sondajului aleator simplu 69
8.2 Indicatorii sondajului aleator tipic sau stratificat 73
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8 78
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 79
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8 80

9 SERIILE INTERDEPENDENTE. METODA REGRESIEI 81


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9 82
9.1 Tipuri de legături statistice 82
9.2 Metode de analiză a legăturilor statistice 84
9.3 Metoda regresiei 86
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9 93
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 93
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9 96

10 MĂSURAREA INTENSITĂŢII LEGĂTURII DINTRE VARIABILE 97


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10 98
10.1 Indicatorii sintetici ai corelaţiei 98
10.2 Verificarea semnificaţiei coeficienţilor de corelaţie 103
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10 104
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 105
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10 106

6
Statistică economică
Cuprins

11 METODE NEPARAMETRICE DE MĂSURARE A INTENSITĂŢII 107


LEGĂTURII DINTRE VARIABILE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11 108
11.1 Coeficienţii de asociere şi contingenţă 108
11.2 Coeficienţii de corelaţie a rangurilor 109
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11 112
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 112
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11 114

12 SERII CRONOLOGICE. INDICATORII SERIILOR 116


CRONOLOGICE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12 117
12.1 Clasificarea şi particularităţile seriilor cronologice 117
12.2 Indicatorii seriilor cronologice 120
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12 127
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 127
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12 130

13 AJUSTAREA SERIILOR CRONOLOGICE 131


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13 132
13.1 Metode mecanice de ajustare 132
13.2 Metode analitice de ajustare 135
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13 139
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 139
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13 141

14 INDICI STATISTICI 142


Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14 143
14.1 Definirea, clasificarea şi tipologia indicilor statistici 143
14.2 Sisteme de ponderare folosite în construirea indicilor sintetici 147
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14 150
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 151
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14 153

BIBLIOGRAFIE 154

7
Statistică economică
Introducere

Statistică Economică
INTRODUCERE
Stimate student,

Pentru început, îți urez bun venit și îți doresc succes și spor în
studiul cursului de Statistică economică. Acest curs se adresează
studenților din anul II, specializarea Contabilitate şi informatică de
gestiune, Facultatea de Ştiinţe Economice
Mă numesc Adina MOISE-ŢIŢEI şi sunt conferențiar universitar
la Facultatea Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii
„Ovidius” Constanţa. Am urmat doctoratul la Universitatea
„A.I.Cuza” din Iaşi şi am fost beneficiara unei burse de cercetare
post-doctorală în cadrula Academiei Române. Sunt autor sau coautor
a patru cărţi de specialitate, a peste 50 de articole publicate în reviste
de specialitate.
În cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea
„Ovidius” Constanţa, susţin actualmente următoarele cursuri:
Statistică Economică şi Econometrie. Ambele cursuri urmăresc să
ofere studenţilor cunoştinţe şi competenţe specifice metodelor
cantitative bazate pe statistica descriptivă şi inferenţială, ca
instrumente necesare cunoaşterii economice din domeniul economic.
Caietul de studiu individual al acestei discipline este organizat
în 14 unităţi de învăţare. Pentru a fi asimilată, fiecare unitate de
învățare este structurată astfel încât efortul individual să acopere
echivalentul a două –trei ore de studiu. Fiecare unitate conține
obiectivele unităţii, prezentarea subcapitolelor, testele de
autoevaluare, o lucrare de verificare, răspunsurile şi comentariile la
testele de autoevaluare și bibliografia unităţii de învăţare.
Lucrarea de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul
fiecărei etape de învăţare, lucrare pe care o vei transmite prin
platforma E-learning sau prin e-mail, la adresa
adinamoisetitei@gmail.com pentru corectare şi eventualele
comentarii.
Nu uitați că pe prima pagină a lucrării trebuie să se regăsească
următoarele informaţii: numele acestei discipline (Statistică
economică), numărul lucrării de verificare (Lucrarea de verificare
nr. …), numele/ prenumele şi adresa dumneavoastră de e-mail
(......@....).
Vă recomand să formulați clar răspunsurile la întrebări. Dacă
este posibil, utilizaţi un procesor de texte. Pentru comentariile
profesorului, lăsaţi o distanţă de circa 5 cm între răspunsuri.
Pentru securitatea lucrării, vă recomand să vă scrieţi numele pe
fiecare pagină.

Spor la învăţat şi succes!


Conf. univ. dr. Adina MOISE-ŢIŢEI
8
Statistică economică
Introducere în studiul statisticii. Noţiuni fundamentale ale statisticii

Unitate de învăţare Nr. 1

INTRODUCERE ÎN STUDIUL STATISTICII. NOŢIUNI


FUNDAMENTALE ALE STATISTICII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 10

1.1 Statistica - activitate practică, metodă şi ştiinţă ...................................................... 10


1.2 Noţiuni fundamentale ale statisticii ......................................................................... 11
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................................... 13
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 14
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1............................................................................. 14

9
Statistică economică
Introducere în studiul statisticii. Noţiuni fundamentale ale statisticii

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Să definească obiectul de studiu al statisticii
 Să stie ce sunt fenomenele social-economice de masă
 Să precizeze caracteristicile legilor statistice
 Sa se familiarizeze cu noţiunile fundamentale ale statisticii

1.1 Statistica - activitate practică, metodă şi ştiinţă

Definirea Statistica este ştiinţa care se ocupă cu descrierea şi analiza numerică a


statisticii fenomenelor de masă, dezvăluind caracteristicile lor de volum,
structură, dinamică, conexiune, precum şi regularităţile şi legile care le
guvernează.

Scopul statisticii este cunoaşterea aplicativă şi fundamentală, a


fenomenelor de masă, vizând simultan elaborarea informaţiei statistice
necesare fundamentării deciziilor şi descoperirea legii variabilităţii
fenomenelor ce se produc şi evoluează sub semnul incertitudinii.

Obiectul de Obiectul de studiu al statisticii îl constituie fenomenele şi procesele


studiu al care: se produc într-un număr mare de cazuri (fenomenele de masă),
statisticii prezintă variaţii de la un element la altul (sunt caracterizate de
variabilitate), sunt nedeterministe, de tip stohastic, produse în condiţii
de incertitudine şi care îmbracă forme individuale de manifestare în
timp, în spaţiu şi ca formă organizatorică.

Statistica studiază fenomenele de masă din punct de vedere cantitativ şi


le interpretează ca fenomene probabile. Astfel, aceasta nu formulează
concluzii absolut sigure, ci concluzii probabile, în anumite limite de
incertitudine. Aceste limite se calculează, determinându-se
probabilitatea de reapariţie a oricărui eveniment pe baza frecvenţei sale,
a regularităţii cu care a apărut în trecut.

Ca disciplină ştiinţifică, statistica se subdivide în statistica descriptivă,


inferenţa statistică şi analiza statistică.

Statistica Statistica descriptivă descrie starea şi variabilitatea unei colectivităţi


descriptivă statistice după una sau mai multe caracteristici. Pentru aceasta se culeg
datele statistice, care sunt apoi prelucrate şi prezentate sintetic, fie sub
forma lor numerică prin indicatori statistici, fie sub formă grafică prin
diagrame şi tabele statistice.

Statistica Statistica inferenţială vizează estimarea caracteristicilor unei


inferenţială colectivităţi pornind de la cunoaşterea unei colectivităţi parţiale şi
presupune testarea ipotezelor statistice pentru măsurarea incertitudinii
rezultatelor şi calculării riscurilor pe care le implică luarea deciziilor.

10
Statistică economică
Introducere în studiul statisticii. Noţiuni fundamentale ale statisticii

Analiza Analiza statistică urmăreşte descoperirea a ceea ce este permanent,


statistică esenţial în variaţia fenomenelor şi proceselor de masă şi măsurarea
influenţei factorilor care le determină variaţia în timp, în spaţiu şi din
punct de vedere calitativ. Pentru aceasta se folosesc analiza regresiei,
analiza de corelaţie, ANOVA şi analiza seriilor de timp.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Care este obiectul de studiu al statisticii?
2. Care este diferenţa dintre statistica descriptivă şi statistica
inferenţială?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 14.

1.2 Noţiuni fundamentale ale statisticii

Colectivitatea Prin colectivitatea sau populaţie statistică vom înţelege o mulţime de


statistică elemente caracterizate printr-o trăsătură comună, care conferă
acesteia omogenitate statistică. Colectivitatea statistică se prezintă într-
o varietate de forme. În funcţie de natura elementelor avem colectivităţi
statistice formate din persoane (populaţia şcolară a judeţului Constanţa
la 1 septembrie 2015), obiecte (parcul auto al României în 1 septembrie
2015), evenimente (naşteri sau decese într-o anumită perioadă într-un
teritoriu delimitat), agenţi economici (firmele care au ca obiect de
activitate prelucrarea laptelui, în România, în anul 2015), idei sau opinii
(opiniile consumatorilor cu privire la calitatea produselor cosmetice).

Unităţile Unităţile statistice sunt elementele componente ale unei colectivităţi


statistice statistice. Acestea sunt purtătoare de informaţii sau sunt subiecte logice
ale informaţiei statistice asupra cărora se realizează observarea. În
funcţie de gradul de complexitatea unităţile statistice se împart în unităţi
simple şi unităţi complexe. Unităţile statistice simple sunt formate
dintr-un sigur element (studentul, angajatul, produsul) şi reprezintă
elemente constitutive specifice naturii fenomenelor care formează
aceeaşi colectivitate. Unităţile statistice complexe sunt fomate din două
sau mai multe unităţi simple (grupa de studenţi, echipa de muncitori,
familia) organizate în funcţii de criterii social-economice.

11
Statistică economică
Introducere în studiul statisticii. Noţiuni fundamentale ale statisticii

Caracteristicile Caracteristica sau variabila statistică desemnează însuşirea,


sau variabilele proprietatea sau trăsătura comună a unităţilor unei colectivităţi
statistice statistice, cuprinsă în programul statistic pentru a fi înregistrată. În
funcţie de modul de exprimare variabilele statistice pot fi calitative
(nenumerice, atributive), exprimate prin cuvinte (spre exemplu
profesia, religia sau localitatea de domiciliu) şi variabile cantitative
(numerice) exprimate numeric (de exemplu cifra de afaceri, salariul sau
greutatea).

De asemenea, variabilele statistice pot fi discrete sau continue.


Variabilele discrete se exprimă prin numere întregi (numărul de
studenţi dintr-o grupă sau numărul de călători dintr-un autobuz).
Variabilele continue pot lua orice valoare într-un interval finit sau
infinit (profitul unui agent economic, salariul unui angajat, greutatea
medie a produselor, productiviatatea la hectar pentru o cultura etc.). În
funcţie de modul de manifestare avem variabile alternative şi variabile
nealternative. Variabilele alternative sunt cele care nu pot lua decât
două valori, ceea ce le imprimă caracterul dihotomic (candidatul poate
fi apt sau inapt, familia poate avea sau nu copii, pacientul poate fi de
sex masculin sau de sex feminin). Variabilele nealternative pot lua
valori diferite pentru câte unităţi sau grupe de unităţi statistice sunt.

Datele şi Datele statistice sunt mărimi concrete obţinute prin experimente,


informaţiile observaţii, numărare, observare sau din calcule. Mesajul datelor îl
statistice reprezintă informaţia statistică.

Indicatorii Indicatorii statistici sunt expresii numerice ale unor fenomene, procese,
statistici activităţi sau categorii economice şi sociale delimitate în timp, spaţiu şi
structură organizatorică. Aceştia se obţin prin numărare, măsurare sau
prin calcul şi îndeplinesc o serie de funcţii specifice cum ar fi funcţia de
măsurare, de comparare, de estimare, de analiză, de verificare a
ipotezelor sau de testare a semnificaţiei parametrilor utilizaţi.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Enumeraţi principalele noţiuni folosite în statistică.
2. Clasificaţi variabilele statistice.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 14

12
Statistică economică
Introducere în studiul statisticii. Noţiuni fundamentale ale statisticii

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


În loc de
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

I. Răspundeţi bifând răspunsul corect:

1. Caracteristicile statistice pot fi:


a. de timp, de spaţiu sau atributive;
b. alternative sau nealternative;
c. numerice sau nenumerice;
d. calitative sau cantitative;
e. empirice sau teoretice
Alegeţi combinaţia corectă: A(a+b+c+d+e),
B(a+b+c+d), C(d+e), D(a+c+e)
2. Variabila „numărul studenţilor” este o caracteristică
statistică:
a. calitativă;
b. continuă;
c. discretă:
d. alternativă;
3. Ce sunt fenomenele de masa?
a. fenomenele care se produc într-un numar mare de
cazuri, prezentând anumite neregularităţi;
b. fenomenele care se produc într-un numar mare de
cazuri, prezentând anumite regularităţi;
c. fenomenele care se produc într-un numar mediu de
cazuri prezentând anumite regularităţi.

II. Răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Definiţi variabilele discrete. Exemplificaţi

2. Definiţi variabilele continue. Exemplificaţi

3. Definite variabila alternative. Exemplificaţi

4. Definite variabila nealternativa. Exemplificaţi

13
Statistică economică
Introducere în studiul statisticii. Noţiuni fundamentale ale statisticii

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1
1. Obiectul de studiu al statisticii îl constituie fenomenele şi procesele
de masă care se produc într-un număr mare de cazuri, prezintă variaţii
de la un element la altul, sunt nedeterministe, de tip stohastic, produse
în condiţii de incertitudine şi care îmbracă forme individuale de
manifestare în timp, în spaţiu şi ca formă organizatorică.
2. Statistica descriptivă descrie starea şi variabilitatea unei colectivităţi
statistice după una sau mai multe caracteristici.
Statistica inferenţială vizează estimarea caracteristicilor unei
colectivităţi pornind de la cunoaşterea unei colectivităţi parţiale şi
presupune testarea ipotezelor statistice pentru măsurarea incertitudinii
rezultatelor şi calculării riscurilor pe care le implică luarea deciziilor.

Răspuns 1.2
1. Principalele noţiuni folosite de statistică sunt: colectivitatea
statistică, unitatea statistică, caracteristica sau variabila statistică, datele
şi informaţiile statistice, indicatorii statistici.
2. În funcţie de modul de exprimare variabilele statistice pot fi
calitative (nenumerice, atributive), exprimate prin cuvinte (spre
exemplu profesia, religia sau localitatea de domiciliu) şi variabile
cantitative (numerice) exprimate numeric (de exemplu cifra de afaceri,
salariul sau greutatea).
În funcţie de modul de manifestare avem variabile alternative şi
variabile nealternative. Variabilele alternative sunt cele care nu pot lua
decât două valori, ceea ce le imprimă caracterul dihotomic (candidatul
poate fi apt sau inapt, familia poate avea sau nu copii, pacientul poate fi
de sex masculin sau de sex feminin). Variabilele nealternative pot lua
valori diferite pentru câte unităţi sau grupe de unităţi statistice sunt.
De asemenea, variabilele statistice pot fi discrete sau continue.
Variabilele discrete se exprimă prin numere întregi (numărul de
studenţi dintr-o grupă sau numărul de călători dintr-un autobuz).
Variabilele continue pot lua orice valoare într-un interval finit sau
infinit (profitul unui agent economic, salariul unui angajat, greutatea
medie a produselor, productiviatatea la hectar pentru o cultura etc.).

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Aivaz, K.A. - Statistică economică, Editura Muntenia, Constanţa,


2007;
2. Isaic-Maniu, Al, Mitruţ, C., Voineagu V. - Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
3. Jaba, E. - Statistică, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
4. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
5. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;
14
Statistică economică
Observarea statistică

Unitate de învăţare Nr. 2

OBSERVAREA STATISTICĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 15


2.1 Programul observării statistice ................................................................................. 16
2.2 Metode de observare statistică ................................................................................. 17
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2............................................................... 20
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 21
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2............................................................................. 21

15
Statistică economică
Observarea statistică

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:
 Să definească observarea statistică
 Să identifice sursele de date statistice
 Să cunoască etapele observării statistice
 Să recunoască diferitele tipuri de observare
 Să elaboreze planul unei observari statistice

2.1.Programul observării statistice

Observarea Observarea statistică este prima etapă a cercetării statistice şi


statistică presupune culegerea de informaţii referitoare la caracteristicile
urmărite, după criterii riguros stabilite.

Programul Programul observării statistice va cuprinde o serie de elemente


observării precum: scopul observării, delimitarea colectivităţii şi a unităţilor
statistice observate, stabilirea caracteristicilor ce vor fi observate, stabilirea
timpului observării, a locului acesteia şi a altor măsuri organizatorice
necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Elementele Scopul observării poate să coincidă sau nu cu scopul cercetării


programului statistice, dar trebuie bine precizat pentru că în funcţie de acesta se
observării stabilesc celelalte elemente din planul de observare.
statistice
Colectivitatea statistică supusă observării formează obiectul observării
şi reprezintă mulţimea unităţilor pentru care vor fi înregistrate
caracteristicile statistice. Finitudinea colectivităţilor statistice impune o
delimitare clară în timp şi spaţiu a acesteia, apelându-se, acolo unde
este cazul, la nomenclatoarele şi clasificările existente.

Unităţile de observare sunt elemente ale colectivităţii asupra cărora se


va efectua observarea. În alegerea acestora vom ţine cont de scopul
urmărit şi de modul de organizare al colectivităţii, dacă unităţile de
observare sunt simple sau complexe.

Caracteristicile statistice ce urmează a fi înregistrate se aleg ţinând cont


de scopul observării, stabilindu-se o listă a acestora cu precizarea
nivelurilor cifrice sau a variantelor calitative sub care se pot înregistra
acestea.

Formularele de înregistrare reprezintă suportul material pe care se vor


înregistra datele culese. Acestea pot fi tip fişă sau tip listă.

Timpul observării vizează două aspecte, respectiv timpul la care se


referă datele şi timpul înregistrării. Timpul la care se referă datele poate
fi un moment critic sau de referinţă (cazul colectivităţilor de fiinţe şi
lucruri) sau o perioadă – lună, trimestru, semestru, an (cazul

16
Statistică economică
Observarea statistică

colectivităţilor de fapte şi evenimente).

Locul observării se precizează în program pentru a facilita identificarea


unităţilor observate şi coincide cu locul de existenţă al fenomenului.

Măsurile organizatorice vizează asigurarea condiţiilor favorabile


pentru desfăşurarea observării statistice.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi elementele programului observării statistice.


2. Exemplificaţi prezentând situaţii privind timpul observării.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 21.

2.1.Metode de observare statistică

Clasificarea A: După timpul înregistrării datelor avem observări curente, observări


observărilor periodice şi observări ocazionale.
statistice
Observarea curentă se foloseşte pentru a înregistra colectivităţile de
mişcare (fapte şi evenimente). Înregistrarea unităţilor colectivităţii se
face permanent, după criteriul cronologic al apariţiei lor, iar volumul
colectivităţii se determină prin cumularea unităţilor înregistrate pentru o
perioadă stabilită. Pentru aceasta se folosesc de regulă rapoartele sau
dările de seamă statistice.

Observarea periodică se foloseşte pentru înregistrarea colectivităţilor


de stare (fiinţe şi lucruri). Înregistrarea unităţilor colectivităţii se face la
anumite momente stabilite, iar volumul colectivităţii se determină prin
numărarea unităţilor înregistrate la momentele respective. Observarea
periodică poate fi totală (cazul recensământului) sau parţială (cazul
sondajului, anchetei statistice);

Observarea ocazională se referă la fenomene caracterizate de


discontinuitate şi se efectuează cu un scop special, o singură dată.

17
Statistică economică
Observarea statistică

B: După gradul de cuprindere al colectivităţii se disting observările


totale şi observările parţiale.

Observarea totală (exhaustivă) constă în înregistrarea caracteristicilor


tuturor unităţilor componente ale colectivităţii;

Observarea parţială constă în înregistrarea caracteristicilor unei părţi


(eşantion, colectivitate de selecţie) din colectivitatea care trebuie
studiată. Datele înregistrate la nivelul eşantionului se extind apoi, pe
baza inferenţei statistice, la întreaga colectivitate căreia îi aparţine.

C: După modul de obţinere al datelor avem observări directe şi


observări indirecte.

Observările directe se realizează prin înregistrarea nemijlocită a datelor


de către operator la unităţile colectivităţii.

Observările indirecte se întâlnesc atunci când înregistrarea datelor se


realizează pe baza unor surse care au consemnat anterior fenomenul
studiat (înregistrarea pe bază de documente).

Principalele Cele mai cunoscute metode de observare întâlnite în practica statistică


tipuri de sunt: recensământul, rapoartele statistice, sondajul statistic, ancheta
observare statistică, observarea părţii principale, monografia statistică.
statistică
Recensământul. Este o observare statistică special organizată şi
exhaustivă. Prin recensământ sunt înregistrate toate elementele
colectivităţii observate (indivizii, locuinţele, întreprinderea), astfel că
putem vorbi despre recensământul populaţiei, recensământul
locuinţelor, recensământul animalelor, recensământul întreprinderilor
etc.

Recensământul populaţiei este reglementat prin acte legislative şi


respectă o serie de principii precum: principiul universalităţii, principiul
periodicităţii, principiul simultaneităţii şi principiul comparabilităţii.
Scopul fundamental al recensământului populaţiei este acela de a oferi
informaţii esenţiale şi de calitate pentru politicile guvernamentale în
domeniul economic şi social, inclusiv pentru dezvoltarea umană.

Rapoartele statistice sau dările de seamă sunt observări totale, ce au


caracter permanent, prin intermediul cărora se culeg date statistice
referitoare la diferite fenomene şi procese economice şi sociale, ţinând
cont de criteriul cronologic al apariţiei şi manifestării unităţilor din
colectivitate. Acestea se prezintă sub forma unor formulare elaborate de
Institutul Naţional de Statistică, sunt documente oficiale, cuprind
principalii indicatori ce trebuie calculaţi şi raportaţi conform
metodologiei precizate, precum şi organele cărora se vor trimite,
precum şi termenele de predare.

18
Statistică economică
Observarea statistică

Sondajul este o observare statistică special organizată, care presupune


înregistrări parţiale ale unităţilor colectivităţii, respectiv înregistrarea
unui eşantion reprezentativ extras după principiile selecţiei din
colectivitatea totală. Utilizarea sondajului statistic permite o informare
operativă, prin prelucrarea rapidă a informaţiilor, generând costuri mult
reduse comparativ cu observările totale.

Ancheta statistică este o formă de observare parţială, care spre


deosebire de sondaj nu presupune reprezentativitatea eşantionului.
Aceasta se realizează pe baza chestionarelor completate cu răspunsuri
scrise de către subiecţii selectaţi din colectivitatea totală.

Observarea părţii principale este o metodă de observare parţială,


special organizată, prin care se culeg date de la cele mai semnificative
unităţi ale colectivităţii. Acestă metodă de observare statistică este
folosită pentru studierea unor colectivităţi structurate pe grupe de
mărimi şi importanţă diferită.

Monografia este o observare special organizată, prin intermediul căreia


se studiază aprofundat o singură unitate complexă din colectivitatea
totală sau o singură problemă.

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi principalele metode de observare statistică


2. Care sunt principiile după care se efectuează recensământul
populaţiei?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 21 .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

19
Statistică economică
Observarea statistică

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

I. Marcaţi răspunsurile corecte:


1. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la obiectul
observării este falsă:
a. obiectul observării este mulţimea de fenomene de masă
despre care urmează să se culeagă datele statistice;
b. obiectul observării este o mulţime de unităţi simple sau
complexe de observare;
c. populaţia supusă observării trebuie delimitată ca volum,
în timp şi spaţiu, indiferent dacă ea este statică sau
dinamică;
d. nu întotdeauna obiectul observării coincide cu obiectul
cercetării;
e. chiar dacă obiectul observării este bine definit, după
criterii clare, esenţiale, stabile, nu se poate asigura sub
nici o formă comparabilitatea datelor de la o observare la
alta.
2. Stabilirea precisă şi clară a scopului unei observări statistice nu
prezintă importanţă pentru:
a. delimitarea obiectului observării;
b. stabilirea scopului cercetării statistice;
c. delimitarea obisctivelor parâiale ale cercetării.
3. Ce este metoda statistică?
a. totalitatea procedeelor de observare (înregistrare),
grupare, centralizare, identificare a indicatorilor
statistici;
b. analiza fenomenelor şi proceselor studiate;
c. înregistrarea, centralizarea, analiza informaţiilor şi
prezentarea acestora la forurile superioare;
d. A+B b. B+C c. A+C
4. Ancheta statistică este:
a. O metodă de observare totală;
b. O metodă de observare parţială, care numai întâmplător
poate să îndeplinească condiţia de reprezentativitate;
c. O metodă de observare parţială care în mod obligatoriu
trebuie să îndeplinescă condiţia de reprezentitivitate.
II. Răsundeţi la următoarele întrebări:
1. Care sunt principalele metode de observare special organizate?

2. Ce intelegeti prin observare periodica?

20
Statistică economică
Observarea statistică

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

2.1.
1. Programul observării statistice va cuprinde o serie de elemente
precum: scopul observării, delimitarea colectivităţii şi a unităţilor
observate, stabilirea caracteristicilor ce vor fi observate, stabilirea
timpului observării, a locului acesteia şi a altor măsuri organizatorice
necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

2.În cazul recensământului populaţiei şi al locuinţelor din anul 2011,


timpul la care se referă datele înregistrate, momentul de referinţă al
recensământului, a fost ora „0” din ziua de 20 octombrie 2011. Timpul
în care s-a efectuat înregistrarea datelor a fost un interval de 12 zile, în
perioada 20-31 octombrie 2011.

2.2.
1. Cele mai cunoscute metode de observare întâlnite în practica
statistică sunt: recensământul, rapoartele statistice, sondajul
statistic, ancheta statistică, observarea părţii principale, monografia
statistică.

2. Recensământul populaţiei este reglementat prin acte legislative şi


respectă o serie de principii precum: principiul universalităţii,
principiul periodicităţii, principiul simultaneităţii şi principiul
comparabilităţii.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. Aivaz, K.A. - Statistică economică, Editura Muntenia, Constanţa,


2007;
2. Isaic-Maniu, Al, Mitruţ, C., Voineagu V. - Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
3. Jaba, E. - Statistică, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
4. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
5. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;

21
Statistică economică
Sistematizarea şi prelucrarea datelor statistice

Unitate de învăţare Nr. 3

...

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3.............................................................................. 23


3.1 Gruparea datelor statistice ........................................................................................ 23
3.2 Prezentarea datelor statistice .................................................................................... 24
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3............................................................... 26
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 27
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3............................................................................. 28

22
Statistică economică
Sistematizarea şi prelucrarea datelor statistice

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:
 Să sistematizeze datele după diverse variabile
 Să reprezinte grafic o distribuţie de frecvenţe rezultată prin
gruparea pe variante, prin gruparea pe intervale de variaţie egale,
prin gruparea pe intervale de variaţie neegale, prin gruparea de
variaţie neegale cu evidenţierea tipurilor calitative
 Să cunoscă regulile de construire a graficelor prin care se
reprezintă seriile statistice

3.1. Gruparea datelor statistice

Gruparea Gruparea statistică este o centralizare pe grupe a unităţilor unei


statistică colectivităţi, presupune aplicarea metodei grupărilor statistice şi are ca
rezultat şiruri de date ordonate după variaţia caracteristicilor de grupare.

1. După numărul variabilelor incluse în programul cercetării statistice


vorbim despre grupările simple şi grupările combinate.

Gruparea simplă presupune separarea unităţilor colectivităţii pe grupe


omogene, după variaţia unei singure caracteristici, rezultând astfel
ditribuţii unidimensionale (de exemplu gruparea agenţilor economici
după obiectul principal de activitate sau gruparea judeţelor după
numărul populaţiei).

Gruparea combinată are ca rezultat distribuţiile bi- sau


multidimensionale şi presupune separarea unităţilor colectivităţii în
grupe omogene simultan după variaţia a două sau mai multe
caracteristici de grupare. În acest sens se alege o caracteristică primară,
după care se realizează o primă grupare, urmată de separarea în
subgrupe după caracteristicile secundare de grupare.

2. După natura caracteristicii avem grupări după o caracteristică de


timp, grupări după o caracteristică de spaţiu şi grupări după o
caracteristică calitativă.

Grupările cronologice sunt cele rezultate în urma folosirii drept


caracteristică de grupare a unei variabile de timp (de exemplu:
sistematizarea pacienţilor după anul naşterii).

Grupările teritoriale se obţin în urma separării colectivităţii în grupe


după o caracteristică de spaţiu. Cele mai întalnite sunt grupările pe
judeţe sau regiuni în statistica naţională şi grupările pe ţări în statistica
internaţională.

Grupările calitative se obţin prin separarea unităţilor unei colectivităţi în


grupe omogene după o caracteristică calitativă.
Dintre problemele care apar în realizarea grupărilor statistice menţionăm
23
Statistică economică
Sistematizarea şi prelucrarea datelor statistice

alegerea numărului de grupe şi a intervalului de grupare, care se face


ţinând cont de scopul grupării, stabilit în concordanţă cu obiectul
cercetării.

Stabilirea În ceea ce priveşte alegerea numărului de grupe, practica statistică aplică


numarului de o regulă empirică numită regula lui H.D.Sturges (1926), conform căreia
grupe numărul de grupe se calculează după relaţia k = 1+ 3,322 log n, unde n
reprezintă numărul elementelor supuse cercetării, iar k este numărul de
grupe.

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Dati exemple de grupări calitative.
2. Ce este gruparea combinată?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 27

3.2. Prezentarea datelor statistice

Prezentarea datelor statistcie se poate face prin serii, tabele şi grafice.

Tabelele Tabelele statistice reprezintă una dintre cele mai adecvate metode de
statistice prezentare a datelor statistice, deoarece permit caracterizarea structurii
populaţiei cercetate sau legăturile ce apar între grupele sale tipice.

Tabelele statistice pot fi simple sau cu cu dublă intrare. Tabelele


statistice simple sunt folosite pentru prezentarea distribuţiilor
unidimensionale, iar tabelele cu dublă intrare pentru prezentarea
distribuţiilor bidimensionale. Acestea din urmă mai poartă denumirea de
tabele de corelaţie, dacă variabilele sunt exprimate numeric sau de
tabele de asociere în cazul seriilor cu variabilele exprimate atributiv.
Exemplu tabel de asociere:
Valorile Valorile caracteristicii yj
Total
caracteristicii xi y1 y2
x1 n11 n12 n11 + n12
x2 n21 n22 n21 + n22
TOTAL n11 + n21 n12 + n22

24
Statistică economică
Sistematizarea şi prelucrarea datelor statistice

Exemple de tabele simple:


Caracteristica Frecvenţa Caracteristica Frecvenţa
xi absolută ni xi relativă fi
x1 n1 x1 f1
x2 n2 x2 f2
... ... ... ...
xi ni xi fi
... ... ... ...
xp np xp fp

Total ∑ Total ∑

Seriile Seria statistică este o corespondenţă între două şiruri de date statistice
statistice sistematizate într-o succesiune logică, în care primul şir reprezintă
variaţia caracteristicii de grupare (valorile sau variantele caracteristicii,
intervalele de valori sau grupele de variante, momentele sau intervalele
de timp, unităţile teritoriale etc.), iar cel de-al doilea şir reprezintă
rezultatul centralizării frecvenţelor de apariţie şi/sau a valorilor
caracteristicii de grupare.

În funcţie de tipul caracteristicii, putem avea următoarele tipuri de serii


statistice: serii cronologice, serii teritoriale şi serii calitative.

Reprezentările Reprezentarea grafică este o metodă de decriere a datelor prin


grafice intermediul figurilor geometrice, a desenelor figurale, a hărţilor etc.

Graficele ne permit să sesizăm rapid ansamblul elementelor distribuţiei,


prin prisma unor caracteristici esenţiale, repectiv ordinea de mărime
între elemente, tendinţele, legităţile de variaţie. De asemenea, se
folosesc ca mijloc de comparare, mijloc de alegere a procedeelor şi
metodelor de calcul statistic sau ca mijloc de aproximarea a unor mărimi
statistice (nivelul mediu, modulul, mediana).

Principiul de bază al reprezentărilor grafice îl constituie


proporţionalitatea, iar pentru a-l respecta trebuie ca acestea să cuprindă
acele elemente care le definesc: axele de coordonate, legenda, scara şi
reţeaua de reprezentare.

În funcţie de felul seriilor statistice se alege tipul de reprezentare


grafică. Astfel, seriile de timp se reprezintă grafic prin cronograme şi
prin diagrame polare, seriile de spaţiu se reprezintă grafic prin
cartograme şi cartodiagrame, iar pentru distribuţiile cu variabile
calitative se vor folosi diferite diagrame, ţinând cont de modul de
exprimare al caracteristicii şi de numărul caracteristicilor de variaţie.

25
Statistică economică
Sistematizarea şi prelucrarea datelor statistice

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce tipuri de grafice se folosesc pnetru a reprezenta seriile
unidimensionale cu atribut calitativ?
2. Ce tipuri de grafice se folosesc în cazul seriilor unidimensionale cu
variabila exprimată cifric?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 27

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


În loc de
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

1. Care sunt formele de prezentare şi reprezentare a datelor statistice?


a. coloane statistice;
b. grafice statistice;
c. tabele statistice;
d. serii statistice;
e. reprezentari grafice.

2. Care este principiul de bază al reprezentărilot grafice?


a. comparabilitatea;
b. proporţionalitatea;
c. repetabilitatea;
d. coordonatele;
e. regulile de întocmire şi interpretare.

3. Care sunt elementele tabelului statistic?


a. variabilele statistice;
b. unitatile statistice;
c. caracteristicile statistice;
d. subiectul tabelului (colectivitatea);
e. predicatul tabelului (caracteristici)

26
Statistică economică
Sistematizarea şi prelucrarea datelor statistice

4. Care sunt tipurile de grafice de reprezentare?


a. pe coloane şi benzi;
b. de referinţă;
c. statistice;
d. de suprafaţă şi de volum
e. polare şi de distributie

5. Ce este gruparea statistică?


a. împarţirea unităţilor în grupe omogene în funcţie de variaţia uneia
sau mai multor caracteristici;
b. împărţirea unităţilor în grupe heterogene în funcţie de variaţia uneia
sau mai multor caracteristici;
c. împărţirea unităţilor în grupe omogene in functie de variaţia a cel
puţin două caracteristici.

6. Ce este gruparea omogenă?


a. este clasa de colectivităţi în interiorul căreia variaţia caracteristicii
este maxima;
b. este clasa de unităţi în interiorul căreia variaţia colectivităţii este
minima;
c. este clasa de unităţi în interiorul căreia variaţia caracteristicii este
minima;

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

3.1.
1. Caracteristica calitativă poate fi exprimată cifric obţinând şiruri de
date şi se poate efectua fie pe variante de variaţie (pentru caracteristicile
discrete, de exemplu gruparea familiilor dintr-o asociaţie de locatari
după numărul membrilor acestora), fie pe intervale de variaţie (de
exemplu gruparea absolvenţilor după media anilor de studii).
Caracteristica calitativă exprimată atributiv generează clasificări
statistice care definesc structural colectivitatea (de exemplu gruparea
populaţiei pe ocupaţii). În cazul în care o astfel de grupare prezintă un
număr mare de categorii, acestea sunt cuprinse în nomenclatoare.

3. Gruparea combinată are ca rezultat distribuţiile bi- sau


multidimensionale şi presupune separarea unităţilor colectivităţii în
grupe omogene simultan după variaţia a două sau mai multe
caracteristici de grupare. În acest sens se alege o caracteristică
primară, după care se realizează o primă grupare, urmată de
separarea în subgrupe după caracteristicile secundare de grupare.

3.2.
1. În cazul seriilor unidimensionale cu atribut calitativ se folosesc
diagramele de structură, respectiv dreptunghiul de structură, pătratul de
structură, cercul de structură şi semicercul de structură. Construirea

27
Statistică economică
Sistematizarea şi prelucrarea datelor statistice

acestor diagrame necesită respectarea relaţiei de proporţionalitate între


volumul colectivităţii şi suprafaţa figurii geometrice folosite.

1. În cazul seriilor unidimensionale cu variabila exprimată cifric,


pentru reprezentarea grafică se folosesc histograma, poligonul
frecvenţelor sau curba frecvenţelor cumulate crescător (curba de
repartiţie), respectiv curba frecvenţelor cumulate descrescător (curba de
fiabilitate).

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. Aivaz, K.A. - Statistică economică, Editura Muntenia, Constanţa,


2007;
2. Isaic-Maniu, Al, Mitruţ, C., Voineagu V. - Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
3. Jaba, E. - Statistică, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
4. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
5. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;

28
Statistică economică
Indicatorii statistici exprimaţi în mărimi relative

Unitate de învăţare Nr. 4

INDICATORII STATISTICI EXPRIMAŢI ÎN MĂRIMI


RELATIVE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.............................................................................. 30


4.1 Funcţiile indicatorilor statistici ................................................................................. 30
4.2 Principalele tipuri de mărimi relative ....................................................................... 31
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4............................................................... 34
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 34
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4............................................................................. 35

29
Statistică economică
Indicatorii statistici exprimaţi în mărimi relative

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:
 Să definească mărimile relative
 Să clasifice tipurile de mărimi relative şi să le folosească corect
 Să cunoască condiţiile ce trebuie îndeplinite de datele statistice
pentru a se putea calcula diferitele tipuri de mărimi relative
 Să cunoască deosebirile dintre diversele tipuri de mărimile
relative
 Să reprezinte corect mărimile relative utilizând graficele adecvate
 Să cunoscă pentru ce se utilizează fiecare dintre tipurile de
mărimi relative

4.1.Funcţiile indicatorilor statistici

Indicatorii Indicatorul statistic, în sens larg, reprezintă expresia numerică a unor


statistici fenomene şi procese social-economice, definite în timp, în spaţiu sau în
funcţie de structura organizatorică.

Funcţia de Măsurarea se poate face prin observarea directă la nivelul fiecărei


măsurare unităţi sau printr-o operaţie de agregare sau dezagregare a datelor
statistice. Din aceste operaţii se obţin indicatorii absoluţi exprimaţi în
numere, cantităţi, valori etc., care măsoară o unitate, o grupă de unităţi,
o subcolectivitate sau o colectivitate statistică, strict delimitate în timp,
în spaţiu şi organizatoric.

Funcţia de Compararea se poate face ca diferenţă, sau sub formă de raport. Ca


comparare diferenţă se pot compara numai indicatorii absoluţi care au acelaşi
conţinut şi sunt exprimaţi în aceleaşi unităţi de măsură. Sub formă de
raport se pot compara fie aceeaşi indicatori, fie indicatori diferiţi, dar
care se găsesc într-o relaţie de interdependenţă, obţinându-se astfel
indicatori derivaţi.

Funcţia de Acesta provine din faptul că în mod frecvent statistica operează cu


analiză variabile complexe, care pot fi descompuse fie într-un produs de mai
mulţi factori, fie într-o sumă de mai multe elemente componente. În
ambele cazuri este necesar să se analizeze relaţiile care există între
fiecare parte şi întreg, între fiecare factor şi rezultat.

Funcţia de Aceasta este specifică fenomenelor care se manifestă diferit de la o


sinteză unitate la alta. Valorile individuale diferite trebuie să fie sintetizate într-
o singură expresie numerică, care determină statistic ceea ce este
esenţial şi tipic pentru întreaga masă de fenomene. Aceşti indicatori
sintetici se calculează sub formă de valori medii (care au sens statistic
numai dacă îndeplinesc condiţia de omogenitate) sau ca indicatori
totalizatori.

Funcţia de Aceasta este specifică metodei statistice care are printre fundamentele
estimare sale şi teoria probabilităţilor. Valorile estimate pot să se folosească
30
Statistică economică
Indicatorii statistici exprimaţi în mărimi relative

pentru măsurarea tendinţei de dezvoltare a fenomenului în aceeaşi


perioadă de timp, variabilă ca spaţiu şi organizatoric sau în aceleaşi
condiţii de spaţiu şi organizatorice dar variabile în timp. Funcţia de
estimare se foloseşte şi atunci când datele care au stat la baza calculelor
statistice provin dintr-un sondaj cu caracter reprezentativ.

Funcţia de Utilizarea mai multor modele statistice de calcul şi interpretare,


verificare a presupune formularea mai multor ipoteze cu privire la formele obiective
ipotezelor şi de pe care le îmbracă legea statistică, necesitând validarea rezultatelor
testare a demersului statistic. În plus aceste observări sunt, de regulă, obţinute
semnificaţiei prin sondaj, ceea ce impune verificarea semnificaţiei lor pentru
estimarea parametrilor la nivelul întregii colectivităţi.

Ţinând cont de etapa în care apar în procesul de cunoaştere statistică


indicatorii pot fi primari (exprimaţi în mărimi absolute) şi derivaţi, care
se obţin prin aplicarea unui model de calcul statistic de comparare sau
de estimare.

Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt funcţiile indicatorilor statistici?


2. Cum se poate face compararea datelor statistice?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 34.

4.2.Principalele tipuri de mărimi relative

Mărimile relative exprimă rezultatul comparării, sub formă de raport, a


doi indicatori statistici şi arată câte unităţi din indicatorul de la
numărător revin la o unitate a indicatorului considerat ca bază de
raportare. Mărimile relative sunt rezultatul unui raport şi pot fi
exprimate sub formă de coeficienţi, de procente, promile etc.

Mărimile Exprimă raportul dintre parte şi întreg şi arată ponderea părţii (grupei)
relative de faţă de totalul colectivităţii. Mărimile relative de structură au denumiri
structura diferite, în funcţie de natura seriei de date a cărei structură se
analizează, şi anume :
 pentru o serie statistică atributivă, cronologică, teritorială,
mărimile relative calculate se numesc ponderi sau greutăţi
31
Statistică economică
Indicatorii statistici exprimaţi în mărimi relative

specifice ;
 pentru o serie de distribuţie de frecvenţe mărimile realtive se
numesc frecvenţe relative.
Vom nota:
x = (x1 , x2 , ... , xi , ... , xr ), i  1, r – valorile caracteristicii x ;
n = (n1 , n2 , ... , nj , ... , nr ), j  1, r – frecvenţele absolute, adică
numărul de apariţii ale modalităţii xi .
 ponderi sau greutăţile specifice g xi :
x
o pentru o serie simplă : g xi  r i
 xi
i 1

x i ni
o pentru o serie cu frecvenţe : g xi ni  r

x n
i 1
i i

 frecvenţele relative :
nj
fj  r
nj j 1

Reprezentarea grafică a mărimilor relative se face cu ajutorul


diagramelor de structură.
Mărimile Mai sunt denumite şi mărimi relative de corespondenţă şi ne arată câte
relative de unităţi dintr-o grupă revin la 100 sau 1000 de unităţi din cealaltă grupă
coordonare a unei colectivităţi.
Ca urmare, notând cu xA şi xB cele 2 niveluri a căror comparare se
doreşte, mărimea relativă de coordonare va fi :
x x
K A / B  A sau K B / A  B
xB xA
unde A şi B pot reprezenta fie două grupe ale aceleiaşi populaţii, fie
două unităţi teritoriale.

Mărimile Se calculează ca raport între doi indicatori statistici, rezultatul fiind un


relative de al treilea indicator, sunt exprimate în unităţi concrete de măsură şi
intensitate evidenţiază gradul, intensitatea de răspândire a unui fenomen în raport
cu variabila la care se raportează.
y
Relaţia de calcul este: xi  i
zi
Cele două caracteristici y i şi z i sunt caractersitici primare, iar
caracteristica x i este o caracteristică derivată sau secundară.
Caracteristica derivată nu arată câte unităţi din valoarea caracteristicii
y i revin la o unitate a valorii caracteristicii z i .

În economie se determină numeroase mărimi relative de intensitate:


productivitatea muncii; eficienţa fondurilor fixe; gradul de utilizare a
32
Statistică economică
Indicatorii statistici exprimaţi în mărimi relative

maşinilor-unelte; recolta medie la hectar; venitul naţional pe cap de


locuitor; eficienţa folosirii timpului de muncă etc.

Mărimile Sunt cunoscute şi sub denumirea de indici sau ritmuri de variaţie, se


relative ale folosesc în scopul caracterizării evoluţiei în timp a fenomenului analizat
dinamicii şi sunt specifice seriilor cronologice (dinamice). Mărimile relative ale
dinamicii se calculează raportând două valori ale aceluiaşi indicator
înregistrate pentru două momente sau două perioade diferite de timp.

În raport cu baza de comparaţie aleasă avem:


xt
 mărimi relative cu bază în lanţ : I t / t 1  , t  1, n ;
xt 1
xt
 mărimi relative cu bază fixă : I t / 0 
, t  1, n
x0
xt , xt-1 sunt două mărimi ale aceluiaşi indicator, calculate în două
perioade consecutive de timp.

Mărimile Acestea se utilizează de fiecare dată când un fenomen se desfăşoară


relative ale organizat, planificat. Agenţii economici, indiferent de specific,
planului calculează astfel de mărimi în vederea cunoaşterii evoluţiei activităţii
desfăşurate. Pentru calculul mărimilor relative ale planului se folosesc
următoarele informaţii preluate din evidenţele agentului economic:
xpl - nivelul planificat al fenomenului analizat pentru perioada
curentă;
x0 - nivelul realizat în perioada de bază;
x1 - nivelul realizat în perioada curentă.

Pornind de la indicatorii de mai sus se pot calcula următoarele mărimi


relative ale planului :
x pl
 mărimi relative ale sarcinii de plan : K pl / 0   100 ;
x0
x1
 mărimi relative ale îndeplinirii planului: K1 / pl   100
x pl

Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt principalele tipuri de mărimi relative?


2. Daţi exemple din economie în care se folosesc mărimile relative de
intensitate.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 34.


33
Statistică economică
Indicatorii statistici exprimaţi în mărimi relative

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


În loc de în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Pentru patru agenţi economici ce desfăşoară aceeaşi activitate se cunosc


datele:
Producţia în Dinamica Indicatorul
Agenţi economici perioada curentă producţiei (%) sarcinii de plan
(mil lei) (%)
A 780 75 120
B 800 115 115
C 1030 120 110
D 1670 95 105
Total 4280 . ...
Sa se determine:
1. Dinamica producţiei pe total.

2. Indicatorul sarcinii de plan pe total.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

4.1.
1. Principalele funcţii pe care indicatorii statistici le îndeplinesc sunt:
măsurare, comparare, analiză, sinteză, estimare şi verificare.
2. Compararea datelor statistice se poate face ca diferenţă, sau sub
formă de raport. Ca diferenţă se pot compara numai indicatorii absoluţi
care au acelaşi conţinut şi sunt exprimaţi în aceleaşi unităţi de măsură.
Sub formă de raport se pot compara fie aceeaşi indicatori, fie indicatori
diferiţi, dar care se găsesc într-o relaţie de interdependenţă, obţinându-
se astfel indicatori derivaţi.

4.2.
1. Principalele tipuri de mărimi relative sunt mărimi relative de
structură, mărimile relative de coordonare, mărimile relative de
intensitate, mărimile relative ale dinamicii şi mărimile relative ale
planului.
2. În economie se determină numeroase mărimi relative de intensitate:
productivitatea muncii; eficienţa fondurilor fixe; gradul de utilizare a
maşinilor-unelte; recolta medie la hectar; venitul naţional pe cap de
locuitor; eficienţa folosirii timpului de muncă etc.

34
Statistică economică
Indicatorii statistici exprimaţi în mărimi relative

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;


2. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică –Teorie şi aplicaţii practice,
partea I , Editura Muntenia, 2005;
3. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
4. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
5. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
6. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005.
7. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.;
Ghiţă, S.; Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed.
Economică, Bucureşti, 1998;
10. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică,
vol. I şi II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la
Distanţă, Bucureşti, 2000.

35
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

Unitate de învăţare Nr. 5

INDICATORII TENDINŢEI CENTRALE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 37


5.1 Media aritmetică şi mediile cu aplicaţie specială ...................................................... 37
5.2 Modulul (dominanta) ................................................................................................ 42
5.3 Mediana .................................................................................................................... 43
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5............................................................... 46
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 47
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5............................................................................. 47

36
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:
 Să definească tipurile de mărimi medii
 Să cunoscă avantajele şi dezavantajele utilizării diferitelor tipuri
de mărimi medii
 Să enumere proprietăţile diferitelor tipuri de mărimi medii
 Să cunoscă relaţia dintre mărimile medii
 Să determine locul medianei în funcţie de tipul de distribuţie
 Să definească mediana
 Să calculeze valoarea medianei în funcţie de tipul de distribuţie

5.1.Media aritmetică şi mediile cu aplicaţie specială

Media Media aritmetică a unei distribuţii empirice reprezintă valoarea pe care


aritmetică ar purta-o fiecare unitate statistică dacă distribuţia ar fi omogenă şi se
calculează ca sumă a valorilor individuale împărţită la numărul de
observaţii.

Din definiţie rezultă că media aritmetică este sensibilă la prezenţa


valorilor aberante, ceea ce înseamnă că o valoare cu mult diferită ca
mărime faţă de celelalte valori denaturează valoarea indicatorului şi
anulează reprezentativitatea acestuia. De aceea se recurge la eliminarea
din serie a acestora.

În funcţie de natura seriei pentru care se calculează, se disting două


forme diferite ale mediei aritmetice:

Media  În cazul unei serii simple, în care fiecare nivel individual al unei
aritmetică caracteristici este purtat de o singură caracteristică sau de un
simplă număr constant de unităţi, se calculează media aritmetică simplă
(neponderată).

Dacă considerăm o variabilă x cu variantele x1, x2, … , xi , … , xn ,


atunci media aritmetică a acestor variabile, notată cu x , este egală cu:
n

x  x2  ...  xi  ...  xn x i
1 n
x 1
n
 i 1
n
  xi
n i 1
Media
aritmetică  În cazul unei serii cu frecvenţe, se calculează media aritmetică
ponderată ponderată, când , utilizând informaţiile din
tabelul 5.1., după relaţia:
n

x  n  x 2  n 2  ...  xi  ni  ...  x n  n n x
i 1
i  ni
x 1 1 
n1  n 2  ...  ni  ...  n n n

n
i 1
i

37
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

Tabelul 5.1.

Caracteristica (xi) Frecvenţa (ni) x i  ni


x1 n1 x1  n1
x2 n2 x2  n2
... ... ...
xi ni x i  ni
... ... ...
xn nn xn  nn
n n
Total  ni
i 1
x
i 1
i  ni

În cazul în care variabila de distribuţie este prezentată pe intervale de


variaţie, atunci media se află pe baza mijlocului intervalelor şi
presupunând că informaţiile sunt repartizate uniform în interiorul
acestora vom folosi informaţiile din tabelul 5.2. pentru a calcula media
aritmetică a seriei:

Tabelul 5.2.
Caracteristica Frecvenţa Centrul
xi absolută ni xi'  ni
intervalului: x i'
x0  xi n1 x i' x1'  n1
x1  x 2 n2 x 2' x 2'  n 2
x 2  x3 n3 x 3' x3'  n3
... ... ... ...
xi 1  xi ni x i' xi'  ni
... ... ... ...
x n 1  x n nn x '
x n'  n n
n
n n
Total  ni
i 1
- x
i 1
'
i  ni

Menţionăm că media aritmetică poate sau nu să fie egală cu o valoare


individuală înregistrată, are unitatea de măsură a variabilei studiate şi se
poate determina cunoscând doar nivelul totalizator şi numărul unităţilor
colectivităţii.

Proprietăţile mediei aritmetice

1.Media aritmetică este o valoare internă a seriei. Acestă proprietate


Proprietăţile exprimă faptul că media aritmetică a unei variabile este cuprinsă între
mediei cea mai mică valoare a caracteristicii xmin şi cea mai mare xmax .
aritmetice
̅
38
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

2.Media aritmetică a unui şir de valori constante este egală cu valoarea


lor comună. Dacă în seria de observaţii considerăm x1 = x2 = … = xi =
… = xn = x0 , atunci :


̅
Media n n

aritmetică - x1  n1  x2  n2  ...  xi  ni  ...  xn  nn  xi  ni x0   ni


proprietăţi x  i 1
 i 1
 x0
n1  n2  ...  ni  ...  nn n n

n
i 1
i n
i 1
i

3.Suma algebrică a abaterilor individuale ale caracteristicii de la


nivelul său mediu este egală cu zero. Altfel spus, abaterile în plus de la
medie se compensează cu abaterile în minus. Această proprietate arată
că media caracteristicii este o valoare reprezentativă a seriei.

4.Media aritmetică creşte sau descreşte atunci când una sau mai multe
variante ale variabilei cresc sau descresc.

5.Dacă mărim sau micşorăm fiecare nivel individual al caracteristicii


dintr-o serie cu o constantă a, media se micşorează sau se măreşte cu
Media acea constantă
aritmetică -
proprietăţi Dacă xi'  xi  a , atunci x'  x  a
Considerăm seria iniţială :
x1 , x 2 , ... x i , ... xn
 Pentru o serie simplă, noua medie este:
n n

 x i  a x i  na
x'  i 1
  xa i 1

n n
 Pentru o serie cu frecvenţe, noua medie este:
n n n

  x i  a   ni  x i  ni a   ni
x'  i 1
n
 i 1
n
 n
i 1
 xa
n
i 1
i n
i 1
i ni 1
i

Media Pe baza acestei proprietăţi rezultă o formulă de calcul simplificat a


aritmetică - mediei aritmetice :
proprietăţi n

 x i  a
 Pentru o serie simplă : x  i 1
a
n
n

 x i  a   ni
 Pentru o serie cu frecvenţe : x'  i 1
n
a
ni 1
i

39
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

6.Dacă se măreşte sau se micşorează fiecare variantă a caracteristicii


de un anumit număr de ori m, atunci şi media aritmetică a seriei
modificate se măreşte sau se micşorează de acelaşi număr de ori m, m ≠
0.

Media 7.Dacă frecvenţele fiecărei variante a caracteristicii se măresc sau se


aritmetică – micşorează de un anumit număr de ori h, constant, atunci media
proprietăţi aritmetică rămâne neschimbată.

8.Suma pătratelor abaterilor nivelurilor individuale ale caracteristicii


de la nivelul ei mediu este mai mică decât suma pătratelor abaterilor de
la oricare alt număr a, ̅

Media geometrică

Acest tip de medie se aplică doar dacă termenii seriei au valori pozitive
şi se defineşte ca rădăcină de ordinul n din produsul acestora. Media
geometrică se poate calcula ca medie simplă sau ca medie ponderată.

Media Pentru media geometrică simplă relaţia de calcul este:


geometrică n
m
 lg x
simplă
x
 i
xg  n i  lg x g  i 1

i 1 n

Media Pentru media geometrică ponderată relaţia de calcul este:


geometrică n

 (n  lg x )
k

ponderată  k

x
ni  i i
xg  i 1
ni
i  lg x g  i 1
n

n
i 1
i
i 1

Proprietăţile mediei geometrice:


Proprietăţile
- media geometrică este o mărime internă a seriei, normală şi
mediei
translativă;
geometrice
- dacă cel puţin un termen al seriei este 0 atunci media geometrică nu
se poate calcula;
- media geometrică a unei variabile , unde X şi Y sunt două
variabile independente, este egală cu produsul mediilor geometrice
ale celor două variabile;
- media geometrică a unei variabile ⁄ este egală cu raportul
mediilor geometrice ale celor două variabile.

Media armonică

Media armonică este o mărime definită ca inversa mediei aritmetice


Media
calculată din inversele valorilor caracteristicii. Aceasta se poate calcula
armonică
ca medie armonică simplă, respectiv ca medie armonică ponderată,
folosind relaţiile :

40
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

Media armonică n
simplă  pentru o serie simplă: xh  n
1
x
i 1 i
m

Media armonică
n i
 pentru o serie cu frecvenţe: x h  , i 1
ponderată 1 m

i 1 x i
 ni

unde m = numărul de grupe ale populaţiei generale.

Proprietăţile mediei armonice


1. Media armonică este mai mică decât media aritmetică a aceloraşi
valori dacă termenii sunt pozitivi
xh  xa
2. Dacă există două variabile interdependente invers proporţionale
Proprietăţile 1
mediei y  , iar pentru o variabilă se foloseşte media aritmetică, atunci pentru
x
armonice cealaltă variabilă este obligatoriu să se folosească media armonică,
deoarece raportul de inversă proporţionalitate se menţine şi între cele
două valori medii.
3. Media armonică este influenţată de valorile mici ale seriei, pe când
media aritmetică este influenţată de valorile mai mari.

Media pătratică
Media Media pătratică reprezintă acea valoare a caracteristicii care dacă ar
Pătratică înlocui fiecare valoare individuală din serie, suma pătratelor termenilor
seriei nu s-ar modifica.
n

x
2
i
Media pătratică  pentru o serie simplă: x p  i 1

simplă n
k

x  ni
2
i
Media pătratică  pentru o serie de frecvenţe: x p  i 1
k
ponderată n
i 1
i

unde k = numărul de grupe al populaţiei generale.


Media pătratică x p se foloseşte atunci când se doreşte acordarea unei
importanţe sporite caracteristicilor cu valori mari (demografie, calculul
abaterii standard) sau când nivelul variabilei aleatoare prezintă creşteri
din ce în ce mai mari.

Proprietăţile mediei pătratice


Proprietăţile 1. Media pătratică este întotdeauna mai mare decât media aritmetică a
mediei pătratice aceloraşi termeni ai seriei, indiferent de semnul acestora, deoarece prin

41
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

ridicarea la pătrat toţi termenii devin pozitivi. Totuşi, aceasta nu are sens
din punct de vedere economic, decât dacă se calculează din valori
pozitive.
2. Media pătratică este influenţată într-o măsură mai mare de termenii
care au o valoare individuală ridicată. În consecinţă, ea se va folosi
atunci când sunt dominanţi termenii cu valori mai mari şi se doreşte
punerea lor în evidenţă.

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Cum se defineşte media aritmetică?
2. Calculaţi media aritmetică a următoarei serii de date: 245, 286,
278, 268, 285, 235, 287, 214.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 47 .

5.2.Modulul (dominanta)

Ce este Modulul este valoarea caracteristicii cea mai frecvent observată într-o
modulul? distribuţie, adică acea valoare care corespunde frecvenţei dominante.

A. Pentru determinarea modulului, în cazul unei variabile discrete, se


efectuează următoarele operaţii:
 Se determină frecvenţa maximă a seriei ( );
 Se citeşte valoarea caracteristicii corespunzătoare frecvenţei
maxime, valoare care este egală cu a modului ( );
Se poate întâlni şi cazul când avem 2 sau mai multe valori ale
caracteristicii care să aibă aceeaşi frecvenţă şi care, totodată, să fie cea
mai mare din seria de frecvenţe corespunzătoare. În acest caz avem o
serie bimodală sau multimodală.
Determinarea
modulului B. Dacă variabila aleatoare este continuă (când seria de distribuţie de
frecvenţe are valorile xi date ca intervale), se întâlnesc două situaţii:

a. Seria este cu intervale egale


În acest caz se determină intervalul modal (acela pentru care avem cea
mai mare frecvenţă), iar apoi se determină valoarea modală prin mai
multe metode, astfel:
o Metoda prin care se alege drept valoare modală centrul
intervalului modal, cu relaţia:

42
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

inf
x Mo  x Mo
sup
x Mo 
2

o Metoda grafică, care presupune fie construirea histogramei,


fie a curbei frecvenţelor. Dacă pornim de la histogramă, modulul se află
prin metoda diagonalelor.
o Dacă intervalul modal este unic, determinarea modulului se
face astfel:
- Se determină frecvenţa maximă ;
- Se citeşte intervalul modal corespunzător frecvenţei maxime;
Determinarea - Se efectuează interpolarea în intervalul modal, după relaţia
modulului
1
Mo  xiinf  d  , unde:
1   2
xiinf = limita inferioară a intervalului modal;
d  xisup  xiinf ;
1  ni  ni 1 ;
 2  ni  ni 1
ni = frecvenţa absolută a intervalului modal;

b. Seria este cu intervale inegale

În cazul în care seria prezintă intervale de variaţie inegale, se calculează


frecvenţele reduse după care se determină modulul ca şi în exemplul
anterior. Astfel, se calculează mărimea fiecărui interval al seriei,
valorile , apoi se calculează coeficientul de reducere a frecvenţelor ca
raport între şi mărimea celui mai mic interval, iar ulterior se
calculează frecvenţele reduse împărţind frecvenţa fiecărui inerval la
coeficientul de reducere calculat anterior.

Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce este modulul?
2. Se poate calcula modulul pentru o serie calitativă?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 47.

5.3.Mediana
Mediana (Me) reprezintă valoarea centrală a unei serii statistice,
Ce este ordonate crescător sau descrescător şi care împarte unităţile colectivităţii
mediana? observate în două părţi egale: 50% din unităţi au valori mai mari decât
mediana şi 50% au valori mai mici decât mediana.
43
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

Indiferent de tipul seriei la determinarea medianei trebuie rezolvate


două probleme: aflarea locului medianei şi calculul valorii acesteia.
Determinarea medianei necesită ordonarea prealabilă, crescătoare sau
descrescătoare, a valorilor caracteristicii. Apoi, aflarea sa se realizează
diferenţiat, în funcţie de tipul seriei.

A. Pentru o serie simplă, fără frecvenţe, dacă n este impar:


 n 1
x Me  x n 1  , mediana este observaţia de rang  .

 2 
  2 
Exemplu:
Fie seria de valori ordonate:{23,25,29,31,32,35,37}
n  7  xme  x 71   x4   31
 
 2 

B. Pentru o serie simplă, fără frecvenţe, dacă n este par, atunci:


x n   x n 
   1 
2 2 
x Me 
2
Exemplu:
Fie seria de valori ordonate: {22,24,25,27,29,30,31,34}
x 8   x 8 
   1  x4   x5  27  29
n  8  xme    2 
   28
2

2 2 2
C. pentru o serie de frecvenţe, cu valori exprimate în mod unic
(seria nu este de intervale) se calculează frecvenţele cumulate crescător
C  xi  , respectiv frecvenţele cumulate descrescător D xi  , astfel:

Tabel 5.3. Calculul frecvenţelor cumulate crescător şi descrescător


xi ni C  xi  D xi 

x1 n1 D x1   n1  n2  ...  ni  ...  nk
C  x1   n1
x2 n2 D x2   n2  n3  ...  ni  ...  nk
C  x2   n1  n2
... ... ...
...
xi ni D xI   n I  ni 1  ...  nk
C  xi   n1  n2  ...  ni
... ... ...
...
xk nk D xk   nk
C  xk   n1  n2  ...  ni  ...  nk
k

Total n
i 1
i n

Mediana pentru o serie de frecvenţe pentru care xi sunt valori distincte,


reprezintă acel x i , i = 1, 2, … , k pentru care C  xi  = D xi  , adică acel xi
pentru care frecvenţele cumulate crescător coincid cu frecvenţele
cumulate descrescător.

Dacă soluţia ecuaţiei C xi   D xi  nu este unică, se determină intervalul


median. Mediana este în acest caz media aritmetică simplă a valorilor ce
definesc intervalul.
44
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

În concluzie :
 dacă există o valoare xi astfel încât C xi 1    C xi  , atunci
n
2
k
x Me  xi , unde n   ni ;
i 1

x  xi 1
 dacă există o valoare xi astfel încât C xi  
n
, atunci xme  i
2 2
.
D. Pentru o serie de distribuţie de frecvenţe, cu variantele exprimate prin
intervale – valoarea medianei se defineşte ca fiind soluţia ecuaţiei C(xi) =
D(xi). Această egalitate arată că mediana se află la intersecţia celor două curbe
cumulative.

C x Me   Dx Me  
n n
2 2
Aşadar, în această situaţie mediana se va estima prin interpolare, pornind de la
ipoteza că frecvenţele sunt repartizate uniform în intervalul median.

Algoritmul pentru determinarea valorii medianei :

 se determină intervalul median (xi inf , xi sup) cu i = 1,2,…,k . Acesta


este primul interval pentru care frecvenţa cumulată crescător este mai mare
decât locul medianei. Locul medianei în cadrul seriei se stabileşte pe baza
relaţiei:
1  n
LMe    ni  1 
2 i  2
 se calculează valoarea medianei cu ajutorul unei formule de
interpolare. Dacă valorile caracteristicii în interiorul intervalului median
sunt repartizate normal, atunci mediana se determină pe baza relaţiei
următoare:

LMe  C x Me  1
x Me  x Me
inf
 d Me
nMe

unde:
inf
x Me = limita inferioară a intervalului medianei
d Me = amplitudinea intervalului median
LMe = locul medianei în serie
C xMe  1 = frecvenţa cumulată crescător până în intervalul median.

Spre deosebire de medie, mediana prezintă unele avantaje:


 este mai puţin afectată de valorile extreme;
 poate fi folosită chiar şi în cazul în care datele sunt ordinale;
 în unele situaţii nu este nevoie să cunoaştem efectiv toate
valorile din serie, ci este suficient să putem ordona unităţile după
valoarea sau varianta variabilei.

45
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

Test de autoevaluare 5.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Sa se determine valoarea mediana pentru urmatoarea serie de date:


Poliţe vândute (zeci mii Nr. agenţi de
euro) asigurare (ni)
0-10 7
10-20 10
20-30 13
30-40 21
40-50 9
TOTAL 60

Răspunsul la test se găseşte la pagina 47.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 5 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

1. Din proprietăţile mediilor, care este relaţia de mărime dintre


acestea?
2. Distribuţia clienţilor unei agenţii de turism după valoarea
veniturilor generează următoarea serie statistica:
Grupe de clienţi după venituri Nr. clienţi
(mii lei anual)
20 –40 20
40 – 60 120
60 – 8 80
80 – 100 50
100 - 120 10
Se cere:
a. Să se reprezinte grafic distribuţia;
b. Să se calculeze mărimile medii şi să se verifice relaţia dintre
acestea;
c. Să se determine mediana si modulul;

46
Statistică economică
Indicatorii tendinţei centrale

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

5.1.
1. Media aritmetică a unei distribuţii empirice reprezintă valoarea pe
care ar purta-o fiecare unitate statistică dacă distribuţia ar fi omogenă
şi se calculează ca sumă a valorilor individuale împărţită la numărul de
observaţii.
2. Media aritmetică a seriei este 262,25.

5.2.
1. Modulul este valoarea caracteristicii cea mai frecvent observată într-o
distribuţie, adică acea valoare care corespunde frecvenţei dominante.
2. Da. Modulul prezintă avantajul că se poate stabili şi pentru o variabilă
calitativă. De exemplu, în studiile de marketing se poate stabili marca de
maşină cea mai cerută pe piaţa românească

5.3.
Pentru seria considerată, mediana este 30.24 mii euro, adică 50% dintre agenţi
încheie un număr de poliţe sub această valoare, iar restul de 50% încheie un
număr de poliţe peste această valoare.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;


2. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică –Teorie şi aplicaţii practice,
partea I , Editura Muntenia, 2005;
3. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
4. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
5. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
6. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005.
7. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.;
Ghiţă, S.; Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed.
Economică, Bucureşti, 1998;
10. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică,
vol. I şi II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă,
Bucureşti, 2000.

47
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

Unitate de învăţare Nr. 6

INDICATORII VARIABILIĂŢII ŞI AI CARACTERIZĂRII FORMEI DE REPARTIŢIE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6.............................................................................. 49


6.1 Indicatorii variabilităţii ............................................................................................. 49
6.2 Asimetria repartiţiilor ............................................................................................... 55
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6............................................................... 56
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 56
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6............................................................................. 57

48
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 6


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

 Să calculeze indicatorii simplii ai variaţiei


 Să determine indicatorii sintetici ai variatie
 Să cunoască semnificaţia indicatorilor de variaţie si interpretarea lor

6.1. Indicatorii variabilităţii

Necesitatea Calculul şi analiza indicatorilor variaţiei rezolvă o serie de probleme


determinării legate de:
indicatrilor  Verificarea gradului de omogenitate al datelor şi, totodată,
variabilităţii verificarea reprezentativităţii acestora;
 Compararea în timp sau spaţiu a mai multor serii de repartiţie;
 Posibilitatea selectării factorilor semnificativi de influenţă după
care se structurează unităţile unei colectivităţi statistice;
 Aplicarea diferitelor teste ale statisticii matematice.

Indicatorii simpli ai variaţiei

Indicatorii Indicatorii simpli ai variaţiei măsoară aria împrăştierii valorilor


simpli ai individuale ale variabilei observate, respectiv împrăştierea fiecărei
variaţiei valori individuale faţă de nivelul lor mediu. Fiecare dintre indicatorii
simpli ai variaţiei pot fi determinaţi în mărimi absolute şi în mărimi
relative.

Amplitudinea 1. Amplitudinea absolută a variaţiei  Aa  se obţine ca diferenţă


absolută a între cea mai mare şi cea mai mică valoare observată. Aceasta se
variaţiei foloseşte pentru construirea intervalelor de variaţie şi a graficelor.
Ax  xmax  xmin
Fiind un indicator ce se calculează numai prin intermediul valorile
extreme, acesta este instabil, fiind sensibil la prezenţa valorilor
aberante, de aceea nu se foloseşte pentru a rezuma împrăştierea din
întreaga serie.

Amplitudinea se exprimă în aceleaşi unităţi de măsură ca şi


caracteristicile analizate, iar utilizarea lui pentru comparaţii se face
numai pentru caracteristici de aceeaşi natură, exprimate în unităţi de
măsură identice.

În cazul unei serii de distribuţii de frecvenţe, construită pe intervale de


grupare, amplitudinea variaţiei se calculează ca diferenţa între limita
superioară a ultimului interval şi limita superioară a primului interval.
Se mai poate calcula şi ca diferenţa între cele două centre de intervale
extreme.

49
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

Amplitudinea 2. Amplitudinea relativă a variaţiei  A%


relativă a Amplitudinea relativă a variaţiei se calculează ca raport între
variaţiei amplitudinea absolută şi nivelul mediu al caracteristicii.
A x  min
Ax %  100  max 100
x x
Deşi acest indicator prezintă un mare inconvenient, fiind calculat din
valorile extreme ale seriei care se pot situa la distanţe mari faţă de masa
mare a valorilor individuale, el are o mare aplicabilitate în practica
statistică.
Abaterea
3. Abaterea intercuartilică se calculează pentru a elimina
intercuartilică
dezavantajele cauzate de valorile extreme, se determină ca diferenţă
între cuartila superioară şi cea inferioară, arătându-ne intervalul de
valori în care se încadrează 50% din unităţile situate în mijlocul seriei.

Abaterile 4. Abaterile individuale absolute d i 


individuale Abaterile individuale absolute se calculează ca diferenţă între fiecare
absolute variantă înregistrată şi un indicator al tendinţei centrale. Calculul
abaterilor individuale de la medie, în mărimi absolute, se face după
relaţia:
d i x   xi  x , i  1, n
Analog, pentru determinarea abaterilor individuale de la mediană, în
mărimi absolute se foloseşte relaţia:
di Me  xi  Me, i  1, n
Media abaterilor individuale calculate în raport cu media variantelor
caracteristicii este nulă, deoarece abaterile într-un sens sau altul se
compensează reciproc.

În cazul seriilor de distribuţie de frecvenţe pe intervale, pentru calculul


abaterilor individuale se iau în considerare centrele de interval.

În analizele statistice, adeseori, ne interesează abaterile individuale


extreme, respectiv abaterile maxime pozitive şi negative. Abaterile
maxime pozitive şi negative se determină cu relaţiile:
d max  xmax  x
d min  xmin  x

Abaterile 5. Abaterile individuale în mărimi relative


individuale în Abaterile individuale în mărimi relative se calculează ca raport între
mărimi relative abaterile absolute şi nivelul mediu al caracteristicii:
d x 
di x %  i 100, i  1, n
x
d ( Me)
di ( Me)%  i 100, i  1, n
Me
Amplitudinea nu ne oferă posibilitatea cunoaşterii structurii interne a

50
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

variaţiei, iar abaterile individuale ne dau informaţii doar la nivelul


fiecărei variante. De aceea pentru caracterizarea globală a seriei se
calculează indicatorii sintetici.

Indicatorii sintetici ai variaţiei

Indicatorii Indicatorii sintetici ai variaţiei exprimă, în mod sintetic, împrăştierea


sintetici ai tuturor nivelurilor individuale ale unei caracteristici faţă de nivelul lor
variaţiei mediu. Aceştia se calculează ca mărimi medii, fiind aplicabili numai
variabilelor comparabile şi ca mărimi relative, sub formă procentuală
sau coeficienţi, cu un grad ridicat de comparabilitate.

Abaterea medie 1. Abaterea medie liniară absolută, este media valorilor absolute
liniară absolută ale diferenţelor dintre fiecare observaţie (xi) şi valoarea centrală; acesta
este mai mică cu cât valorile sunt mai grupate în jurul mediei.
Aceasta se calculează folosind relaţiile:
n k

 xi  x  x  x n i i
d i 1
d i 1
n n i

Abaterile individuale se iau fără a ţine seama de semnul lor, în caz


contrar indicatorul ar avea valoarea zero, aşa cum rezultă din
proprietăţile mediei aritmetice. În cazul seriilor de distribuţie pe
intervale de grupare se iau în calcul centrele intervalelor.

2. Abaterea medie liniară de la mediană


Abaterea medie
Pentru calculul abaterii medii liniare se poate utiliza orice altă medie
liniară de la
sau se poate utiliza mediana. În acest ultim caz, relaţiile de calcul sunt:
mediană n

x i  Me
d Me  i 1

n
k

x i  Me  ni
d Me  i 1

n i

De menţionat că abaterea medie liniarăde la medie, respectiv de


la mediană se exprimă în unităţile de măsură ale variabilei şi prin
urmare nu pot fi folosite la comparaţii decât pentru serii care se referă la
aceleaşi variabile.

Varianţa sau 3. Varianţa sau dispersia  2 


dispersia Aceasta se calculează ca medie aritmetică simplă sau ponderată a
pătratelor abaterilor termenilor seriei faţă de media lor. Se mai numeşte
şi pătratul mediu al abaterilor termenilor faţă de media lor.

Formulele de calcul sunt:


 Pentru o serie simplă

 x 
n
2
i x
 2 x   i 1

n
51
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

 Pentru o serie cu frecvenţe absolute:

 x  x 
k
2
i  ni
 2
x  i 1

n i

Dispersia mai este cunoscută şi sub denumirea de moment centrat de


ordinul doi, fiind utilizat în calculul asimetriei, abaterii şi excesului.

Proprietăţile Principalele proprietăţi ale varianţei sunt:


dispersiei
a. Dacă caracteristica x are valorile x1  x2  ...xn , atunci
 2 x   0, deoarece x  xi , i  1, n şi xi  x  0 , i  1, n .

b. Fie o variabilă aleatoare x : x1 , x2 , ..., xn . Variabila aleatoare x’


pentru care xi,  xi  a are varianţa σ2(x’) egală cu cea a seriei iniţiale.
Această proprietate se poate folosi atunci când valorile xi, i  1, n sunt
mărimi foarte mari, alegând în mod convenabil o constantă astfel încât
să obţinem valori reduse pentru noua serie.

Aplicând această proprietate, media se modifică, în timp ce dispersia


rămâne neschimbată, deoarece nu s-a produs decât o translaţie a
valorilor într-un sens sau altul, după cum s-au micşorat ori s-au mărit
valorile seriei cu constanta u.

c. Considerăm o serie iniţială x : x1 , x2 , ..., xn , din care obţinem o


x
serie nouă x"  i , unde i = 1, 2, ... , n. Varianţa pentru noua serie se
w
determină după relaţia :
 2 x"  2   2 x 
1
w

Această proprietate se poate aplica în mod eficient atunci când este


posibil să se reducă volumul calculelor, prin simplificarea sau
amplificarea, după caz, a fiecărei valori a seriei iniţiale cu cel mai mare
divizor comun al seriei.

d. Varianţa calculată faţă de o constantă c are formula :


1 n
 2 c     xi  c 2
n i 1
Între varianţa calculată faţă de medie şi cea calculată faţă de o constantă
c avem următoarea dependenţă, cunoscută sub numele de Teorema lui
König .

 2 c    2 x   x  c 2

52
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

4. Abaterea standard sau abaterea medie pătratică


Abaterea
standard sau Abaterea standard sau abaterea medie pătratică se calculează ca medie
abaterea medie pătratică a abaterilor tuturor variantelor seriei de la media lor aritmetică.
pătratică Considerăm seria simplă {xi│i=1, 2,…,n} pentru care varianţa este
1 n
 
 2 x     xi  x , numim abatere standard rădăcina pătrată din
n i 1
2

varianţă şi o notăm cu σ.
Deci :

   2 ( x) 
1 n
  xi  x
n i 1
2
 
Pentru o serie de distribuţie de frecvenţe {(xi, ni)│i=1, 2,…,k}, cu
 
k
varianţa  2 x   n
1
  xi  x  ni , abaterea standard se determină
2

 ni i1
i 1
după relaţia :

 
k
1
  x i  x  ni
2
   2 ( x)  n

n
i 1
i
i 1

Abaterea medie pătratică, fiind calculată ca o medie pătratică,


reflectă într-o măsură mai mare influenţa factorilor aleatori comparativ
cu abaterea medie liniară. Astfel, abaterile extreme prin ridicarea la
pătrat au o influenţă mai mare decât abaterile intermediare.

5. Coeficientul de variaţie
Coeficientul de
variaţie Deşi media x şi abaterea standard  x au aceeaşi unitate de măsură,
atunci când dorim să comparăm cei doi parametri pentru cele două serii
de date, acest lucru devine foarte dificil, dacă nu chiar imposibil,
deoarece ei au unităţi de măsură diferite. Pentru a înlătura acest neajuns
a apărut necesitatea calculului unui parametru adimensional, numit
coeficient de variaţie:
x
v  100
x
Dacă s-a calculat şi abaterea medie liniară, coeficientul de variaţie se
mai poate calcula şi după relaţia:
dx
v,   100
x
Cu cât nivelul lui v este mai apropiat de zero, cu atât variaţia este mai
redusă, colectivitatea mai omogenă, iar media are un grad mai înalt de
reprezentativitate. În cazul unui coeficient de variaţie de peste 35-40%,
media nu mai este reprezentativă, iar datele trebuie regrupate.
Indiferent de metoda de calcul, coeficientul de variaţie se foloseşte în
analizele financiare şi bursiere pentru a măsura riscul relativ deoarece
permite o interpretare mai nuanţată a dispersiei.

53
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

Test de autoevaluare 6.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Care sunt avantajele calculării indicatorilor sintetici ai variaţiei?
2. Enumeraţi indicatorii sintetici ai variaţiei.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 56.

6.2. Asimetria repartiţiilor

Analiza statistică a formelor de repartizare a frecvenţelor presupune


caracterizarea asimetriei, respectiv deplasarea valorilor individuale faţă
de anumite valori tipice ale tendinţei centrale.

Distribuţia O distribuţie se consideră a fi simetrică dacă observaţiile înregistrate


simetrică sunt egal dispersate de o parte şi de alta a valorii lor centrale. Cu alte
cuvinte, pentru o distribuţie simetrică cele trei valori care exprimă
tendinţa centrală, media, mediana şi modulul coincid.

distribuţie perfect simetrică

Distribuţii Dacă frecvenţele valorilor sunt deplasate mai mult sau mai puţin, într-o
asimetrice parte sau alta faţă de tendinţa centrală, rezultă distribuţii unimodale
oblice la dreapta sau la stânga valorilor tendinţei centrale.

asimetrie la dreapta asimetrie la stânga

54
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

Asimetria în valoare absolută are aceeaşi unitate de măsură cu


Măsurarea cea a variabilei studiate şi se calculează cu indicatorii:
asimetriei ̅
sau
( ̅ )
Dacă media aritmetică este valoarea centrală cea mai mică, atunci
asimetria este negativă, ceea ce ne arată o extindere a frecvenţelor la
stânga. Reciproc, atunci când media aritmetică este valoarea centrală
cea mai mare, asimetria este pozitivă, arătând o extindere a frecvenţelor
la dreapta.

Coeficientul de asimetrie a lui Yule măsoară asimetria în funcţie


de poziţia cuartilelor şi se calculează după relaţia:
( ) ( )
( ) ( )
Acest coeficient poate lua valori cuprinse între -1 şi 1.
Dacă , distribuţia este simetrică, iar cuartilele sunt echidistante.
Dacă , distribuţia este asimetrică la dreapta.
Dacă , distribuţia este asimetrică la stânga.

Coeficienţi de asimetrie a lui Karl Pearson sunt:


Coeficientul empiric de asimetrie Pearson ( ) se calculează ca raport
între mărimea asimetriei în valoare absolută şi dispersia distribuţiei
exprimată prin abaterea medie pătratică, după relaţia:
x  Mo
C as  ,1  C as  1

Dacă C as  0 distribuţia este simetrică.
Dacă distribuţia este asimetrică la dreapta.
Dacă distribuţia este asimetrică la stânga.

Test de autoevaluare 6.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce este o distribuţie simetrică?


2. Cum se interpretează coeficientul de asimetrie a lui Karl Pearson?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 56.

În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 6.


rezumat
55
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 6 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6

Pentru un agent economic se cunosc datele:

Grupe de salariaţi după valoarea Număr salariaţi


vânzărilor relizate (mil lei)
Sub 100 4
100-140 11
140-180 15
180-220 30
220-260 18
260-300 12
Peste 300 10
Total 100

Se cere:
1. Să se reprezinte grafic distribuţia salariaţilor după valoarea
vânzărilor;
2. Să se calculeze indicatorii simpli şi sintetici ai variaţiei;

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

6.1.
1. Indicatorii sintetici ai variaţiei exprimă, în mod sintetic,
împrăştierea tuturor nivelurilor individuale ale unei caracteristici
faţă de nivelul lor mediu.
2. Indicatorii sintetici ai variaţiei sunt: abaterea medie liniară de la
medie, abaterea medie liniară de la mediană, dispersia sau
varianţa, abaterea medie pătratică sau abaterea standard şi
coeficientul de variaţie.
6.2.
1. O distribuţie se consideră a fi simetrică dacă observaţiile
înregistrate sunt egal dispersate de o parte şi de alta a valorii lor
centrale. Cu alte cuvinte, pentru o distribuţie simetrică cele trei
valori care exprimă tendinţa centrală, media, mediana şi modulul
coincid.
2. Coeficientul empiric de asimetrie Pearson ( ) se calculează
ca raport între mărimea asimetriei în valoare absolută şi
dispersia distribuţiei exprimată prin abaterea medie pătratică.
Acesta are următoarea interpretare:
56
Statistică economică
Indicatorii variabilităţii şi ai caracterizării formei de repartiţie

Dacă C as  0 distribuţia este simetrică.


Dacă distribuţia este asimetrică la dreapta.
Dacă distribuţia este asimetrică la stânga.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

1. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;


2. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică –Teorie şi aplicaţii practice,
partea I , Editura Muntenia, 2005;
3. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
4. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
5. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
6. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005.
7. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.;
Ghiţă, S.; Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed.
Economică, Bucureşti, 1998;
10. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică,
vol. I şi II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă,
Bucureşti, 2000.

57
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

Unitate de învăţare Nr. 7

SONDAJUL STATISTIC ŞI UTILIZAREA LUI ÎN


ECONOMIE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7.............................................................................. 59


7.1 Principalele noţiuni folosite în sondajul statistic ...................................................... 59
7.2 Erorile de sondaj ...................................................................................................... 60
7.3 Metode de eşantionare ............................................................................................. 62
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7............................................................... 65
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 66
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7............................................................................. 66

58
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 7


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:
 Să cunoscă avantajele utilizării sondajului statistic
 Să respecte condiţiile pentru a asigura reprezentativitate
eşantionului
 Să enumere şi să identifice tipurile de erori de reprezentativitate
 Să enumere tipurile de selecţii

7.1. Principalele noţiuni folosite în sondajul statistic

Ce este sondajul Sondajul statistic este o procedură prin care se caracterizează o


statistic? populaţie pe baza cercetării unei părţi a acesteia, a unui eşantion,
prelevat din colectivitatea totală. Rezultatele obţinute în urma
cercetării se extrapolează la nivelul întregii populaţii, cu o anumită
probabilitate.
Cercetarea prin sondaj îşi găseşte în practica economică şi nu numai o
largă sferă de aplicabilitate.

În cercetarea prin sondaj avem două tipuri de colectivităţi:


colectivitatea totală, pe care vrem să o cunoaştem, şi eşantionul supus
cercetării.
Colectivitatea
totală Colectivitatea totală, denumiă şi populaţie generală sau populaţie
statistică, este definită prin enumerarea tuturor unităţilor componente,
iar volumul acesteia se notează cu N.
Eşantionul
Eşantionul reprezintă colectivitatea parţială supusă observării de la
care urmează să se culeagă datele în scopul extinderii rezultatelor
obţinute din prelucrarea acestora asupra întregului ansamblu. Volumul
eşantionului se notează cu n.

De remarcat este faptul că dintr-o anumită populaţie (colectivitate


generală) pot fi extrase mai multe eşantioane, care să difere între ele
atât ca volum cât şi ca structură. Din această cauză indicatorii statistici
cu care caracterizăm colectivitatea de sondaj pot fi consideraţi de
forma unor variabile aleatoare pentru care se pot stabili distribuţii de
frecvenţe corespunzătoare, spre deosebire de media şi dispersia din
colectivitatea generală studiată, care nu pot lua decât câte o singură
valoare pentru condiţii date de timp şi spaţiu.
Variabila
observată Variabila observată poate fi cantitativă sau calitativă, iar volorile
acestea se notează .
Parametru
statistic Un parametru statistic reprezintă o mărime fixă, reală, dar
necunoscută a unei populaţii, este valoarea care trebuie estimată şi care
se detrmină pe baza unei funcţii (medie, varianţă etc).
Estimatorii
Estimatorii sunt folosiţi pentru estimarea parametrilor, fiind notaţi cu
59
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

semnul ”^” deasupra parametrului considerat, iar valorile calculate ale


estimatorului la nivelul eşantionului observat poartă denumirea de
estimaţie a parametrului.
Valorile tipice de
sondaj Valorile tipice de sondaj sunt valori obţinute prin prelucrarea datelor
înregistrate pe un eşantion observat, respectiv media sau varianţa
eşantionului.
Inferenţa
statistică Procedeul prin care se face trecerea de la o valoare calculată pe baza
datelor din eşantion la valoarea adevărată necunoscută se numeşte
inferenţă statistică.

Cercetarea prin sondaj implică, aşadar, folosirea unor noţiuni pereche:


colectivitate generală – eşantion, media colectivităţii generale – media
colectivităţii de selecţie, dispersia colectivităţii generale – dispersia
colectivităţii de selecţie, valoarea statistică calculată – valoare
estimată.

Deşi au acelaşi conţinut metodologic termenii perechi se deosebesc din


punctul de vedere al informaţiilor folosite. De exemplu, media şi
varianţa, valori tipice pentru cele două colectivităţi, se numesc diferit:
vorbim de parametru pentru colectivitatea generală, respectiv de valori
tipice de sondaj pentru eşantion. Atât parametrii cât şi valorile tipice
de sondaj sunt valori reale, dar, de regulă, parametrii unei populaţii nu
pot fi calculaţi direct deoarece nu este posibilă observarea întregii
populaţii- aceştia din urmă se vor determina pe baza valorilor tipice de
sondaj, rezultate din prelucrarea datelor eşantionului.

Test de autoevaluare 7.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce este sondajul statistic?
2. Care sunt principalele noţiuni folosite în sondajul statistic?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 66 .

7.2. Erorile de sondaj

Ce sunt erorile de Prin erori de sondaj se înţeleg de obicei erorile de reprezentativitate


sondaj? care îşi au sursa în încălcarea principiului fundamental al sondajului –
caracterul aleator al prelevărilor, şi care se concretizează în deplasări
ale valorilor parametrilor stabiliţi pentru eşantion, comparativ cu cei
existenţi în populaţia originară.

60
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

Erorile de reprezentativitate reprezintă diferenţele dintre valorile tipice


calculate la nivel de eşantion şi parametrii colectivităţii din care a fost
extras eşantionul.

Determinarea Astfel, o eroarea de reprezentativitate este diferenţa dintre media


erorii de generală a populaţiei şi media eşantionului, x  m calculată pe baza
reprezentativitate sondajului. Deci, media eşantionului este reprezentativă pentru
x
media generală m, dacă se îndeplineşte condiţia :
xm
 100  5%
m

Diferenţa se numeşte eroare de eşantionare sau eroare de


reprezentativitate.

Tipuri de erori de După sursa de provenienţă, erori de reprezentativitate pot fi:


reprezentativitate  erori de reprezentativitate sistematice, care provin din
nerespectarea principiilor fundamentale ale efectuării sondajului, se
produc într-un singur sens şi sunt urmarea influenţei subiective a celui
care efectuează selecţia;
 erori de reprezentativitate întâmplătoare, erori ce nu pot fi
evitate, ţin de însăşi de natura eşantionării ca cercetare parţială, se
produc în ambele sensuri, ca urmare a multitudinii factorilor care au
caracter aleator;

Mărimea erorilor de reprezentativitate este influenţată de volumul


eşantionului. Cu cât volumul acestuia creşte, cu atât valorile statistice
obţinute prin eşantion se vor apropia mai mult de parametrii
colectivităţii generale, iar erorile de reprezentativitate vor tinde către
zero.

Considerând că prelevarea este corect efectuată, că s-a eliminat orice


tendinţă de selectare preferenţială, rezultă că erorile sistematice de
reprezentativitate pot fi excluse. Rămân în continuare erorile datorate
factorilor întâmplători. Practica demonstrează că oricâte precauţii s-ar
lua nu este posibil să se reproducă absolut identic structura populaţiei
totale.

Avantajul selecţiei statistice constă şi în aceea că permite calcularea


mărimii erorii şi stabilirea prealabilă a acestei mărimi cu condiţia ca la
formarea eşantionului să se folosească o schemă probabilistică sau un
procedeu derivat din aceasta. Numai în cazul sondajului probabilist se
pot interpreta şi calcula erorile de selecţie cu ajutorul proprietăţilor
funcţiilor de probabilitate.

Metoda sondajului oferă variante şi tehnici de prelevare, diferenţiate şi


adaptate diferitelor tipuri de populaţii, astfel încât să se asigure
caracterul aleator al prelevării unităţilor, şi în final, reprezentativitatea
eşantionului.
61
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

Test de autoevaluare 7.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce sunt erorile de sondaj?
2. Care este diferenţa dintre erorile de repreznetativitate
sistematice şi cele întâmplătoare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 66.

7.3. Metode de eşantionare

Unităţile incluse în eşantion pot fi selectate fie după principiul selecţiei


aleatoare, fie după principiul alegerii raţionate. În primul caz,
extragerea unităţilor din eşantion se face în mod aleator, după jocul
hazardului, fiecare unitate are o probabilitate egală de a fi aleasă în
eşantion. În cel de-al doilea caz, al alegerii raţionate, alegerea fiecărei
unităţi ce urmează să intre în eşantion se face după un criteriu
prestabilit şi se aplică colectivităţilor împărţite în grupe tipice, a căror
structură este cunoscută.

Metode aleatoare de eşantionare

Selecţia Folosirea selecţiei aleatoare exclude orice intervenţie subiectivă în


aleatoare alegerea eşantionului. Acest obiectiv se poate realiza numai dacă
selectarea unui element dintr-o populaţie este aleatoare
(întâmplătoare), dacă toate elementele populaţiei au aceeaşi şansă de a
fi alese. Rezultatele obţinute pe baza acestei selecţii pot fi apreciate în
termeni probabilistici.

Procedee pentru În practică, selecţiile aleatoare se realizează prin mai multe procedee,
selecţia aleatoare care derivă dintr-o schemă probabilistică corespunzătoare rezultatelor
obţinute prin tragere la sorţi a unităţilor pentru a forma eşantionul.
Astfel, avem:

Procedeul a. Procedeul tragerii la sorţi, al loteriei


tragerii la sorţi Acest procedeu constă în extragerea dintr-o urnă a unor bile sau alte
obiecte identice reprezentând fiecare o unitate a colectivităţii.
Extragerea bilelor din urnă se face în două variante:
• procedeul selecţiei repetate, al bilei revenite (sondaj repetat);

62
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

• procedeul selecţiei nerepetate, al bilei nerevenite (sondaj


nerepetat).

În cazul folosirii procedeului bilei revenite, probabilitatea de includere


în eşantion a fiecărei unităţi este constantă (p=1/N) tot timpul cât
durează operaţia de construire a eşantionului, iar la sfârşit în urnă
rămân (N-1) unităţi.

În cel de-al doilea caz, procedeul bilei nerevenite, bila odată extrasă nu
se mai introduce în urnă, mărind astfel şansa fiecărei unităţi rămasă de
a intra în eşantion (p1=1/N ; p2=1/(N-1);... pn= 1/(N-(n-1))). Rezultă în
acest caz că în urnă rămân la sfârşit N-n unităţi.

Datorită faptului că în cazul selecţiei nerepetate este exclusă


posibilitatea extragerii de mai multe ori a aceleiaşi unităţi, erorile sunt
mai mici, deci rezultatele obţinute au un grad de precizie mai ridicat.

Tabelul b. Tabelul numerelor aleatoare


numerelor
aleatoare Utilizarea tabelelor cu numere aleatoare constă în prelevarea din
cadrul populaţiei a unităţilor ale căror numere de ordine stabilite
printr-o numărătoare prealabilă au fost citite după un anumit criteriu
din „tabelul numerelor întâmplătoare”. Tabelul de numere aleatoare se
construieşte pe baza succesiunilor de cifre de la 0 la 9 care se extrag la
întâmplare, cu probabilităţi egale. Numerele generate astfel se numesc
pseudoaleatoare.

Datorită dimensiunilor, aceste tabele sunt greu de utilizat manual,


preferându-se prin urmare generarea numerelor pseudoaleatoare
folosind diverse procedee, prin intermediul computerelor.

Procedeul c. Procedeul eşantionării aleatoare mecanice


eşantionării
mecanice Acest procedeu presupune prelevarea unităţilor din colectivitatea
generală cu un anumit pas de numărare aplicat bazei de sondaj. Pasul
de numărare trebuie să fie un număr întreg - calculat ca raport între
volumul colectivităţii generale şi volumul colectivităţii de selecţie
(N/n).

Prin calculul pasului de numărare se obţine împărţirea colectivităţii


generale în grupe de volum egal. Pentru constituirea eşantionului se
procedează în felul următor: se selectează la întâmplare (prin tragere la
sorţi) o unitate din prima grupă la care se adaugă succesiv pasul de
numărare până la obţinerea celor n unităţi ale eşantionului.

Eşantionarea d. Eşantionarea stratificată


stratificată Procedeul, in forma sa cea mai simplă, are la bază următoarea idee:
se efectuează o diviziune a populaţiei după caracteristici, în s clase:
N1, N2, ..., Ns. Alegerea eşantionului de volum n se va face în s etape

63
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

selectând cu o procedură aleatoare simplă s subeşatioane de mărime


n1, n2, ..., ns, fiecare provenind din câte o clasă, fiind proporţional cu
mărimea clasei respective.

Metode nealeatoare de eşantionare

Procedee Metoda presupune alegerea raţională a unităţilor din eşantion, astfel


nealetaore de încât, acesta să fie cât mai aproape de caracteristicile esenţiale ale
eşantionare populaţiei din care se extrage. Deoarece unităţile sunt incluse în
eşantion după o manieră arbitrară, în cadrul acestor metode de
eşantionare nu se poate estima probabilitatea ca un element să figureze
în eşantion.

Principalele tipuri de metode neprobabiliste utilizate în practica


statistică sunt :

Eşantionarea la 1. Eşantionarea la întâmplare


întâmplare
În cadrul acestei metode rezultatele obţinute sunt puternic afectate de
intuiţia operatorilor de anchetă în ceea ce priveşte asigurarea
reprezentativităţii eşantionului. Principalul avantaj al metodei este
gradul înalt de operativitate.

Eşantione de 2. Eşantioane de voluntari


voluntari
Se utilizează cu precădere în cercetările psihologice sau medicale,
precum şi în unele studii de marketing. Includerea persoanelor în
eşantion nu se realizează la întâmplare, ci pe baza opţiunii voluntare a
acestora de a face parte din eşantion.

Eşantionae 3. Eşantioane dirijate


dirijate
Presupun alegerea unităţilor în funcţie de anumite judecăţi asupra
compoziţiei populaţiei de referinţă. De cele mai multe ori se utilizează
în studiile preliminare asupra unor fenomene. Eşantioanele generale
pot prezenta deplasări semnificative ale indicatorilor calculaţi faţă de
valorile populaţiei de referinţă.

Eşantioane prin 4. Eşantionarea prin metoda cotelor


metoda cotelor
Această metodă este bazată pe o alegere raţională a unităţilor de
eşantionare, având rezultate suficient de bune în anchetele de opinie la
nivel naţional. Metoda se bazează pe definirea structurilor populaţiei
după diferite caracteristici, sub ipoteza de corelare a acestora. Pentru
fiecare caracteristică structura eşantionului trebuie să fie identică cu
structura populaţiei de referinţă.

64
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

Test de autoevaluare 7.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt principalele tipuri de selecţie?


2. Care sunt metodele aleatoare de eşantionare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 66.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 7.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte


În loc de rezumat prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la
început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de


învăţare Nr. 7 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7

I. Răspundeţi la următoarele întrebări:


1.Prin ce se caracterizeaza tabelul numerelor aleatoare?
2.Cum se realizeaza selectia mecanica?

II. Încercuiţi răspunsul corect:


1. Care este condiţia de bază a realizării selecţiei?
a. eşantionul studiat să fie omogen;
b. eşantionul studiat să fie heterogen;
c. eşantionul studiat să fie reprezentativ.
2. În ce constă metoda sondajului în studierea fenomenelor social
– economice?
a. studierea întregii colectivităţi;
b. studierea unei părţi din colectivitatea general;
c. studierea unei părţi din unităţile individuale.
3. Cum se aleg unităţile componente pentru formarea
eşantionului?
a. prin selecţia aleatoare (întâmplatoare);
b. prin selecţia dirijată;
c. prin selecţia solicitată.
4. Ce procedee se folosesc la selecţia aleatoare?
a. procedeul simplu;
b. procedeul tragerii la sorti;
c. procedeul tabelului cu numere intamplatoare;
d. procedeul selectiei mecanice.

65
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

7.1.
1. Sondajul statistic este o procedură prin care se caracterizează o
populaţie pe baza cercetării unei părţi a acesteia, a unui
eşantion, prelevat din colectivitatea totală.
2. Principalele noţiuni folosite în sondajul statistic sunt:
colectivitate totală, eşantion, variabila observată, parametru
statistic, estimatorii şi valorile tipice de sondaj.
7.2.
1. Prin erori de sondaj se înţeleg de obicei erorile de
reprezentativitate care îşi au sursa în încălcarea principiului
fundamental al sondajului – caracterul aleator al prelevărilor, şi
care se concretizează în deplasări ale valorilor parametrilor stabiliţi
pentru eşantion, comparativ cu cei existenţi în populaţia originară.
2. Erori de reprezentativitate sistematice provin din nerespectarea
principiilor fundamentale ale efectuării sondajului, se produc într-
un singur sens şi sunt urmarea influenţei subiective a celui care
efectuează selecţia.
Erori de reprezentativitate întâmplătoare, erori ce nu pot fi evitate,
ţin de însăşi de natura eşantionării ca cercetare parţială, se produc
în ambele sensuri, ca urmare a multitudinii factorilor care au
caracter aleator.
7.3.
1. Principalele tipuri de selecţie sunt selecţia aleatoare şi selecţia
raţionată. Selecţia aleatoare exclude orice intervenţie subiectivă în
alegerea eşantionului. În cazul selecţiei raţionate alegerea fiecărei
unităţi ce urmează să intre în eşantion se face după un criteriu
prestabilit şi se aplică colectivităţilor împărţite în grupe tipice, a căror
structură este cunoscută.
2.Principalele metode aleatoare de eşantionare sunt: procedeul tragerii
la sorţi, tabelul numerelor aleatoare, procedeul eşantionării mecanice
şi eşantionarea stratificată.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

1. Aivaz,K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;


2. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică –Teorie şi aplicaţii
practice, partea I , Editura Muntenia, 2005;
3. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
4. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
5. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
6. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005.

66
Statistică economică
Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie

7. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,


Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.;
Ghiţă, S.; Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed.
Economică, Bucureşti, 1998;
10. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui –
Statistică, vol. I şi II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis
la Distanţă, Bucureşti, 2000.

67
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

Unitate de învăţare Nr. 8

INDICATORII SONDAJULUI STATISTIC

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8.............................................................................. 69


8.1 Indicatorii sondajului aleator simplu ....................................................................... 69
8.2 Indicatorii sondajului aleator tipic sau stratificat .................................................. 73
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8............................................................... 78
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 79
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8............................................................................. 80

68
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 8


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:
 Să cunoască particularitatile sodajului statistic aleator simplu
 Să calculeze principalii indicatori ai sondajului aleator simplu
 Să cunoască şi să utilizeze corect tipurile de sondaj stratificat
 Să dimensioneze corect eşantionul în funcţie de tipul de sondaj
pentru a obţine aceeaşi precizie a rezultatelor

8.1. Indicatorii sondajului aleator simplu

Selecţia Practica sondajului demonstrează că selecţia aleatoare simplă poate fi


aleatoare simplă folosită cu succes în studierea unor colectivităţi monotipice care
prezintă un grad ridicat de omogenitate. În acest caz, eşantionul se
formează din unităţi simple care se extrag din colectivitatea generală
prin procedeul repetat sau nerepetat pe baza unei scheme probabiliste,
iar fiecărei unităţi din populaţie i se asociază o probabilitate de a intra în
eşantion.

Pentru a răspunde scopului final al oricărei selecţii statistice, respectiv


inferenţa statistică, este necesară calcularea indicatorilor de sondaj şi
extinderea rezultatelor sondajului asupra colectivităţii generale.

Determinarea indicatorilor de sondaj presupune aflarea valorilor pentru


media de sondaj, dispersia medie de sondaj, erorea medie de
reprezentativitate şi pentru erorea limită maxim admisă. Extinderea
rezultatelor selecţiei asupra colectivităţii generale presupune
determinarea intervalului de încredere pentru media colectivităţii
generale. De asemenea, se pune problema determinării volumului
eşantionului, volum necesar pentru o anumită precizie şi o anumită
probabilitate de garantare a rezultatelor finale.

Notaţiile folosite pentru indicatorii eşantionului şi ai populaţiei generale


sunt prezentate în tabelul 8.1.

Tabelul 8.1.
Media aritmetică pentru Dispersia pentru
Nr. de
Indicatori caracteristici caracteristici
unităţi
nealternative binare nealternative binare

 
În
populaţia N m x0 P  02 P1  P 
generală
În eşantion n x f  2  S2 f 1  f 

Indicatorii Indicatorii sondajului aleator simplu repetat


sondajului
aleator simplu Pentru o caracteristică nealternativă, prelevând n unităţi din cele N ale
repetat populaţiei generale şi înregistrând pentru fiecare unitate din eşantion
valoarea caracteristicii urmărite, se obţine şirul valorilor

69
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

x1 , x2 ,, xi ,, xn pe baza căruia se face media x  x i


. Acesta este
n
Media de
media de sondaj, un estimator nedeplasat al mediei, dacă se îndeplineşte
sondaj
condiţia ca media mediilor de sondaj să fie egală cu media generală.


Aceasta înseamnă că M x  m , relaţie care exprimă faptul că media x
într-un sondaj este un estimator nedeplasat al mediei „m” a colectivităţii
generale.

Dispersia Dispersia mediei de sondaj x  se calculează astfel:


mediei de
sondaj 
x 
2
n

 S
Abaterea medie Iar abaterea medie pătratică a mediei de sondaj este  x   şi
pătratică a n n
mediei de reprezintă eroare medie de reprezentativitate.
sondaj
Dispersia mediei de sondaj într-o eşantionare cu revenire este de m ori
mai mică decît dispersia  2 a colectivităţii generale.

Eroarea limită Eroarea limită maximă admisă defineşte siguranţa (sau probabilitatea
maxim admisă de încredere) estimării mediei „m” prin variabila de sondaj x şi se
măsoară probabilist astfel: x  m   x
Mărimea  x caracterizează precizia estimaţiei.
Aprecierea satisfacerii inegalităţii nu se poate face decât ca o
probabilitate de realizare:

P x  m  x  1 
Probabilitatea 1   se alege de către cercetător în funcţie de nivelul de
siguranţă urmărit în eşantionare, cele mai uzuale valori fiind 0,95; 0,99;
0,999.

Eroarea limită se determină pornind de la variabila


xm xm 
z  rezultând:  x  z 
 x n
n
care are o repartiţie normală, fiind valoarea (tabelată) care satisface
relaţia 2 z   P  1  

Pentru valorile uzuale   0.05; 0.01; 0.001


 z 0.05  1.96
valorile variabilei z sunt:  z 0.01  2.33
z
 0.001  3.09
Determinarea Calculul volumului eşantionului se realizează pornind de la eroarea
volumului limită maximă admisă:
70
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

eşantionului  2 2
 x  z   2x  z2   n  z2 
n n 2x
Aşadar, pentru a dimensiona raţional volumul n al eşantionului sunt
necesare următorele elemente:
 eroare limită admisă  x care se stabileşte în funcţie de
particularităţile concrete ale problemei practice de soluţionat,
de precizia necesară de asigurat;
 probabilitatea de încredere 1    suficient de apropiată de
certitudine;
 dispersia (sau estimatorul acesteia) caracteristicii în populaţia
generală  2 ;

Intervalul de Intervalul de încredere desemnează zona probabilă în interiorul


încredere căreia se va plasa media populaţiei generale.
Lungimea intervalului de încredere este direct proporţională cu
mărimea împrăştierii valorilor (măsurată prin abaterea medie pătratică
 ) şi invers proporţională cu nivelul pragului de semnificaţie (la valori
mici ale lui  valorile z cresc) şi mărimea eşantionului (la creşterea
lui n intervalul de încredere devine mai mic, deci precizia estimării
sporeşte).
Pentru sondajul repetat, intervalul de încredere se stabileşte cu
relaţia:
     
N  x  z    N  m  N  x  z  
 n  n

Indicatorii Indicatorii sondajului aleator simplu nerepetat


sondajului
aleator simplu Eficienţa acestui tip de sondaj depinde de variaţia caracteristicii
repetat studiate, dar şi de volumul eşantionului. Cu cât caracteristica studiată
are variaţii mai mari de la o unitate la alta, cu atât este mai greu să fie
reprodusă structura ei în sondaj şi de aceea se impune un volum mai
mare al eşantionului pentru a obţine un grad sporit de reprezentativitate.

Pornind de la cele de mai sus se impune să ţinem seama de dependenţa


dintre observaţii, deoarece probabilitatea apariţiei dintr-o extragere dată
a unui element care posedă caracteristica cercetată depinde de
rezultatele extragerii precedente.

De asemenea vom considera caracteristica X cantitativă şi nealternativă.


Eşantionul se alege la întâmplare din întreaga colectivitate generală.
Dacă N este volumul colectivităţii generale, atunci probabilitatea pentru
evenimentul x1 este P=1/N, iar pentru evenimentul x2 este P=1/(N-1).

Indicatorii sondajului aleator simplu repetat se calculează ţinând cont de


aceste probabilităţi.

71
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

Dispersia mediei
de selecţie Dispersia mediei de selecţie se calculează după relaţia: ̅

Abaterea medie Abaterea mediei pătratică a mediei de sondaj ca măsurător al erorii


pătratică a medii de reprezentativitate este:
mediei de  N n S N n S n
sondaj x    1
n N 1 n N 1 n N

Termenul se numeşte coeficient de corecţie finită sau


factor de exhaustivitate, iar raportul reprezintă fracţia de sondaj.
n
Factorul 1  , este subunitar.
N
n N n
În calcule efective, pentru  0.2 , de regulă factorul sau
N N 1
n
1 , nu se mai ia în considerare. Acesta înseamnă că erorile
N
sondajului ce cuprind o parte neînsemnată din colectivitatea generală
depind doar de numărul absolut al observaţiilor şi de împrăştierea
datelor.

Când volumul eşantionului n creşte, precizia sporeşte de aproximativ


n ori, după cum în acelaşi raport se micşoreză şi eroarea medie de
reprezentativitate. Acest fapt permite să se utilizeze în practică sondaje
de un volum nu prea ridicat, căci sporirea volumului acestora nu se mai
regăseşte proporţional în ridicarea preciziei sondajului, iar pentru a
ridica precizia în mod simţitor, ar trebui să se considere volume mari ale
eşantioanelor.

Dacă volumul N al populaţiei este ridicat, iar al sondajelor este redus,


N n
atunci  1 , deci rezultatul estimării indicatorului  x practic
N 1
coincide în ambele variante de sondaj.

n
Dacă n  N , atunci factorul 1 devine nul şi deci dispare şi
N
eroarea medie de sondaj, căci cercetarea parţială s-a transformat într-o
cercetare totală. Evident aceasta nu generează erori de reprezentativitate
(specifice numai cercetării prin eşantionare).

În general, eroarea de reprezentativitate a eşantionării fără revenire este


mai mică decît a prelevării cu revenire, variantă la care întoarcerea
repetată a aceloraşi unităţi în eşantion înrăutăţeşte reprezentativitatea.

Eroarea limită Eroarea limită sau eroarea maxim admisă în cazul sondajului repetat:

72
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

 n
 x  z  1
n N
Determinarea
volumului Determinarea volumul eşantionului pentru sondajul aleator simplu
eşantionului nerepetat se face cu relaţia:
 n 2  n  z2   2
 x  z   1   2x  z2   1    n  Aşadar,
n N n  N z2   2
x 
2

N
în cazul sondajului fără revenire este necesar a se cunoaşte şi volumul N
al colectivităţii.
Determinarea Calculul intervalului de încredere pentru sondajul aleator simplu
intervalului de nerepetat se face cu relaţia:
încredere
  n   n
N  x  z   1    N  m  N  x  z   1  
 n N  n N

Test de autoevaluare 8.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce presupune determinarea indicatorilor de sondaj?


2. Care sunt elementele în funcţie de care se determină volumul
eşantionului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 79 .

8.2. Indicatorii sondajului aleator tipic stratificat

Ce este Stratificarea constă în divizarea colectivităţii generale de studiat în


stratificarea? straturi, clase tipice cât mai omogene, ce au caracteristici asemănătoare,
astfel încât unităţile statistice din interiorul fiecărui strat să prezinte, cel
puţin din punct de vedere teoretic, caracteristici comune specifice
fiecărei clase. Straturile pot fi constituite din regiuni, judeţe, localităţi,
medii, grupe de vârstă, subdiviziuni economice etc.

În cazul sondajului stratificat trebuie să asigurăm reprezentativitatea


fiecărei grupe în eşantion, determinând găsirea unor criterii de
clasificare care să genereze omogenitate cât mai mare pentru fiecare
grupă. Erorile vor fi cu atât mai mici cu cât stratificarea este mai bine
73
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

făcută.

Pentru sondajul stratificat eşantionul se va divide în subeşantioane, iar


procedeele de prelevare aleatoare se aplică pe rând în toate grupele
populaţiei totale.

Se consideră, astfel, populaţia generală împărţită în r subpopulaţii


parţiale C1, C2, ... , Cr numite grupe şi straturi şi cărora le corespund
următoarele valori ale caracteristicii:
C1 : x11 , x 21 , ..., x N 11  n1 N1
C : x , x , ..., x  n2 N 2
 1 12 22 N 22

...............................

C r : x1K , x 2 K , ..., x NrK  n K N r

După cum se vede, stratul C1 are N1 unităţi, C2 are N2 unităţi etc., iar
numărul total al unităţilor populaţiei C este :
r
N1  N 2  ...  N r   N i  N
i 1

Din fiecare din aceste straturi se fac câte n1, n2, ..., nK extrageri la
întâmplare, nerepetate, astfel că :
K
n1  n2  ...  n K   ni  n ,
i 1
unde n – numărul total al unităţilor eşantionului.

Prin urmare, din fiecare grupă (strat) se efectuează câte un sondaj,


obţinând eşantioane ale căror unităţi au caracteristici cu valorile :
 x11 , x 21 , ..., x n1
 x , x , ..., x
 12 22 n2

........................
 x1K , x 2 K , ..., x nK
unde variabilele de sondaj i  1, 2, ... , n şi j  1, 2, ... , K  sunt
considerate variabile aleatoare.

Se introduc notaţiile:
N
1 K j
m   xij - media generală
N j 1 i 1
N
1 j
mj   xij - media stratului j
N j i 1
Prin urmare, media generală se mai scrie :
1 K
m   N j mj
N j 1
Adică media valorilor caracteristicii în populaţia generală este media

74
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

Nj
ponderată a mediilor de grupă, ponderile fiind egale respectiv cu (j
N
= 1, 2, ... , K).
Analog, în cadrul sondajelor, notând :
K nj n
1 j 1 K
 ij nj  x j
1
x   xij şi x j  x , rezultă x 
n j 1 i 1 n j i 1 n j 1

K
Media valorilor Deci media valorilor caracteristicii din sondajul de volum n   n j este
caracteristicii de j 1

sondaj egală cu media ponderată a mediilor grupelor, a valorilor caracteristicii


nij
din fiecare sondaj, ponderea fiind egală cu (j = 1, 2, ... , K).
n
Pentru estimarea mediei generale m se consideră:
1 K
x   N j  x j , care reprezintă o medie ponderată a rezultatelor x j
N j 1
obţinute în fiecare grupă.
Se arată că x este un estimator nedeplasat şi consistent al mediei
generale m deoarece se demonstrează că:

 K N2 ˆ
M x  m şi  x   2j  1  f j   j , unde:
j 1 N nj
 2
xij  m2
Nj
1
ˆ j  
N j  1 i 1


 f  nj
 j N
 j

Dispersia variabilei x este mai mică cu cât volumele n j sunt mai mari şi
dispersiile ˆ 2j sunt mai mici.

Prin urmare, pentru ca sondajul tipic să poată da rezultate acceptabile,


este necesar şi suficient ca numărul unităţilor extrase din fiecare grupă
să fie mare.

Eroarea medie de reprezentativitate, respectiv eroarea limită admisă, nu


mai depind de dispersia totală, ci de media dispersiilor grupelor.

Determinarea Dacă se foloseşte dispersia din populaţia de bază, eroarea limită va fi:
erorii limită
 pentru sondajul repetat :
ˆ 2 z2 ˆ 2
  z n 2
n 
 pentru sondajul nerepetat :

75
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

z2 ˆ 2
ˆ 2 n
  z 1 n
n z 2 ˆ 2 N
2  
N
În mod analog se procedează şi în cazul când estimatorul ̂ 2 este S2.
În continuare, volumul subeşantionului depinde de felul sondajului tipic
utilizat

Sondajul tipic Sondajul tipic proporţional


proporţional
Se caracterizează prin faptul că din fiecare grupă tipică în care a fost
împărţită populaţia generală se extrag atâtea unităţi astfel încât raportul
dintre numărul lor şi volumul grupei din care s-au extras să fie egal cu
raportul dintre volumul general al eşantionului şi volumul populaţiei :
nj
sau f j  f  j  1, 2, ... , K 
n

Nj N

Prin urmare sondajul tipic proporţional este un sondaj simplu grupat


pentru care are loc relaţia de mai sus.
Din relaţia anterioară se deduce :
K

n n n
n
j 1
j
n
f  1  2  ...  K  K

N
N1 N 2 NK N
j
j 1

Aplicând cunoscuta proprietate a şirului de rapoarte egale (suma


numărătorilor/suma numitorilor este egală cu fiecare din rapoarte),
rezultă :
n j   N j  f  N j  j  1, 2, ... , K 
n
N
Dispersia funcţiei de estimaţie devine :
1 f K N j 2
x   j
n j 1 N

Sondajul tipic optim


Sondajul tipic
optim
Dacă volumul sondajului de grupă n j este astfel dimensionat încât
eficienţa să fie maximă, atunci sondajul tipic este optim.
Acest fapt revine la determinarea numerelor n j care să satisfacă
condiţia: n1  n2  ...  nk  n şi pentru care
N 2j ˆ 2j
 1  f j  
K
x   să fie minimă
N2
j 1 nj
Folosind metoda multiplicatorilor lui Lagrange, se obţine:

76
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

n  N j  ˆ j
nj  K
, j = 1, 2, ... , K
 N ˆ
j 1
j j

Aceasta este expresia care determină volumele n j pentru care eficienţa


sondajului este maximă.

Pentru sondajul tipic optim numărul unităţilor dintr-o grupă oarecare


este proporţional cu numărul unităţilor din această grupă şi cu abaterea
medie pătratică a grupei respective.

Eficienţa sondajului tipic optim se poate cunoaşte calculând  x , în care


n j se înlocuieşte cu valorile obţinute prin metoda multiplicatorilor lui
Lagrange.

 K 
  N j  ˆ j 
2
K 
1 j 1
  2   N j  ˆ 2j 
x N  n j 1 
 
 

Test de autoevaluare 8.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Pentru a estima salariul mediu şi salariile totale ale angajaţilor unui


holding s-a efectuat un sondaj stratificat proporţional de 10%, datele
înregistrate s-au prelucrat rezultând cele din tabelul 7.2.
Se cere să se calculeze indicatorii de selecţie şi să se estimeze
parametrii colectivităţii generale pentru z)=0,9876(z=2,5).

Grupe de Salariul Coeficientul


salariaţi după Nr. salariaţi mediu (sute de variaţie
studii lei) (%)
Studii
80 7,8 20
elementare
Studii medii 120 12,2 28
Studii
100 18,6 32
superioare

77
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

Răspunsul la test se găseşte la pagina 79 .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 8.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 8 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8

Pentru estimarea cheltuielilor făcute de studenţii unei universităţi cu


achiziţionarea cărţilor necesare s-a efectuat un sondaj stratificat, după
cum urmează:

Grupe de Cheltuieli Coeficientul


Număr
studenţi după anuale de variaţie al
studenţi
ciclul de studii (zeci mii lei) cheltuielilor
Licenţă 160 150 19
Master 110 176 23
Doctorat 50 195 31
Total 320 ... ...

Considerând că cele 400 de persoane reprezintă un eşantion


stratificat de 4%. Selectat aleator şi nerepetat din numărul total al
studenţilor din universitate, să se determine între ce limite se vor încadra
cheltuielile suplimentare medii şi totale zilnice ale turiştilor din întreaga
colectivitate, ştiind că probabilitatea este de P = 0.9545 (z = 2);

78
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

8.1.
1. Determinarea indicatorilor de sondaj presupune aflarea valorilor
pentru media de sondaj, dispersia medie de sondaj, erorea medie de
reprezentativitate şi pentru erorea limită maxim admisă. Extinderea
rezultatelor selecţiei asupra colectivităţii generale presupune
determinarea intervalului de încredere pentru media colectivităţii
generale.
2. Pentru determinarea volumului eşantionului se va ţine seama de:
 eroarea limită admisă  x care se stabileşte în funcţie de
particularităţile concrete ale problemei practice de soluţionat, de
precizia necesară de asigurat;
 probabilitatea de încredere 1    suficient de apropiată de
certitudine;
 dispersia (sau estimatorul acesteia) caracteristicii în populaţia
generală  2 ;

8.2.
Calculul mediei generale:

y
 y jn j 
7,8  80  12,2  120  18,6  100
 13,16 sute lei/salariat
n j 300
Calculul dispersiilor de grupă ( ):
 20  7,8
 1  100  1,56

i Vi * yi  28  12,2
vi  *100 i   2   3,416
yi 100  100
 32  18,6
 3  100  5,952

Calculul mediei dispersiei de grupă ( ̅ )
2
 
  i 2 * ni  1,56 2  80  3,416 2  120  5,952 2  100  17,12535
 ni 300
Calculul erorii medii de reprezentativitate (  y ):
2
  n 17,12535  300 
y  1     1    0,2266628
n  N 300  3000 
Calculul erorii limită maxim admisă:
i2 n
y  z   y sau y  z  (1  )
n N

y  2,5  0,2266628  0,5666571

79
Statistică economică
Indicatorii sondajului statistic

Estimarea salariului mediu pe total colectivitate:

y  y  y o  y  y
13,16  0,5666571  y 0  13,16  0,5666571 
 12,593343  y 0  13, ,726657sute lei

Estimarea chetuielilor cu salariile pe total colectivitate:

  
N y  y  y 0  y  y * N
37780,029  y 0  41179,971,9 sute lei

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

1. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;


2. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică –Teorie şi aplicaţii practice,
partea I , Editura Muntenia, 2005;
3. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
4. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
5. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
6. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura
Universitară, Bucureşti, 2005.
7. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura
Meteor Press, Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.;
Ghiţă, S.; Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed.
Economică, Bucureşti, 1998;
10. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică,
vol. I şi II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă,
Bucureşti, 2000.

80
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

Unitate de învăţare Nr. 9

SERIILE INTERDEPENDENTE. METODA REGRESIEI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9.............................................................................. 82


9.1 Tipuri de legături statistice ....................................................................................... 82
9.2 Metode de analiză a legăturilor statistice ................................................................. 84
9.3 Metoda regresiei ...................................................................................................... 86
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9............................................................... 93
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 93
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9............................................................................. 96

81
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 9


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:
 Să caracterizeze legăturile statistice
 Să identifice tipurile de legături statistice
 Să aplice metodele de identificare a existenţei legăturii
 Să reprezinte grafic legăturile dintre variabilele statistice
 Să construiască tabelul de corelaţie şi de asociere
 Să folosească corect metoda regresiei
 Să calculeze parametrii ecuaţiei de regresie

9.1. Tipuri de legături statistice

Fenomenele şi procesele socio-economice în general, nu sunt


independente, asupra lor acţionează o serie de factori de influenţă, iar
acestea la rândul lor condiţionează manifestarea altora. Aşadar, între
fenomenele de masă apar legături, iar aceste legături se manifestă sub
formă de tendinţă şi pot fi identificate în condiţiile acţiunii legii
numerelor mari, în colectivităţile de volum ridicat.

Legăturile Legăturile statistice (stohastice) sunt relaţii prin care se realizează


statistice procesul de determinare, apariţie şi dezvoltare a fenomenelor de masă.

Legăturile dintre fenomenele de masă nu sunt deterministe, univoc


determinate. Unei valori a factorului cauzal îi corespunde o distribuţie de
valori ale factorului dependent, ceea ce face necesară tratarea acestora cu
metode statistice.

Clasificarea După natura legăturilor de interdependenţă deosebim relaţii: funcţionale


legăturilor de (deterministe) şi stohastice (statistice).
interdependenţă
În cazul legăturilor funcţionale, y = f (x), fenomenul cauză x determină în
mod univoc fenomenul efect y, astfel încât unei valori a variabilei x îi
corespunde o valoare unică a variabilei y.

În cazul legăturilor stohastice, y = f (x1 , x2 ,..., xn), fenomenul efect este


influenţat de o multitudine de factori, esenţiali şi întâmplători. Unei valori
a fenomenului cauză xi îi pot corespunde mai multe valori diferite ale
fenomenului efect y, în funcţie de acţiunea combinată a celorlalţi factori
de influenţă. Fiecare caracteristică xi determină numai o parte a variaţiei
fenomenului y, restul variaţiei fiind explicat prin alte caracteristici, care
din punct de vedere al legăturii dintre y şi xi sunt întâmplătoare.

Legăturile stohastice sunt specifice fenomenelor din societate şi


economie. Acestea, la rândul lor se clasifică după mai multe criterii,
astfel:

A. După numărul caracteristicilor analizate, legăturile stohastice pot


82
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

Clasificarea fi simple sau multiple.


legăturilor  legături simple sunt cele în care caracteristica endogenă este
statistice studiată în funcţie de o singură caracteristică exogenă y  f x  ;
 legături multiple sunt cele în care se studiază dependenţa unei
caracteristici endogene în funcţie de două sau mai multe
caracteristici exogene y  f x1 , x2 ,..., xn  .
B. După sensul relaţiei de cauzalitate, legăturile stohastice pot fi
directe sau inverse.
 legături directe - când la modificarea lui x se modifică în acelaşi
sens şi y (x creşte, y creşte, sau x scade, y scade);
 legături inverse - când caracteristica dependentă se modifică în
sens contrar faţă de modificarea lui x (x creşte, y scade, sau x
scade, y creşte).
C. După forma matematică a legăturilor, acestea pot fi liniare sau
neliniare.
 legături liniare: când dependenţa se exprimă printr-o funcţie
liniară;
 legături neliniare; când dependenţa se exprimă prin funcţii
neliniare (parabolă, hiperbolă, exponenţială, logistică).
De regulă, forma legăturii este vizibilă pe grafic. Atunci când
legătura grafică nu este clară, se poate continua analiza pe variantele
sugerate de grafic folosind metode analitice şi folosind anumite criterii
pentru a alege varianta cea mai bună.
D. După momentul producerii lor deosebim legături sincrone şi
asincrone.
 legături sincrone - modificarea lui x determină modificarea
imediată a lui y.
 legături asincrone - fenomenul x determină variaţia fenomenului
efect y după o perioadă de timp.

Test de autoevaluare 9.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce sunt legăturile stohastice?


2. Cum se clasifică legăturile statistice în funcţie de sensul relaţiei de
cauzalitate?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 93.

83
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

9.2. Metode de analiză a legăturilor statistice

Cum verificăm Verificarea existenţei legăturilor se poate face cu ajutorul unor metode
existenţa simple, care evidenţiază direcţia legăturii, unele dintre acestea putând
legăturilor indica şi forma legăturii. Vorbim aici despre:
statistice? o metoda seriilor paralele interdependente;
o metoda grupărilor;
o metoda tabelului de corelaţie;
o metoda grafică;
o tabelul de asociere;
o metoda balanţelor.

Aplicarea acestor metode trebuie completată cu o analiză calitativă a


fenomenelor, bazată pe conţinutul lor economic, pe legătura logică dintre
ele.

Analiza legăturilor statistice are în vedere estimarea modelului de regresie


şi măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile.

Metoda seriilor Metoda seriilor statistice paralele interdependente


paralele
interdependent Se ordonează, crescător sau descrescător, datele referitoare la factorul de
e influenţă x (caracteristica factorială) şi se înscriu pe o coloană paralelă
valorile corespunzătoare ale fenomenului dependent y (caracteristica
dependentă). Când se compară două serii de timp, termenii seriilor se
ordonează cronologic.

Această metodă se foloseşte în cazul seriilor cu un număr mic de variante.


Din comparaţia celor două şiruri de date se apreciază dacă variaţia lui x
este însoţită de o variaţie corespunzătoare, într-un sens bine definit, a lui
y.

Se constată astfel dacă există sau nu o legătură între x şi y şi sensul acestei


legături (directă sau inversă). În situaţia afirmativă, datele vor fi supuse în
continuare unor prelucrări analitice pentru determinarea intensităţii
legăturii.

Metoda grupărilor statistice


Metoda
grupărilor Se aplică atunci când cele două variabile corelate prezintă un număr mare
statistice de variante, iar aplicarea acesteia presupune gruparea valorilor variabilei
factoriale x pe intervale de variaţie. Pentru fiecare grupă astfel formată, se
calculează media caracteristicii dependente y.

Se înscriu, în coloane paralele, grupările ordonate ale caracteristicii x şi


mediile corespunzătoare ale lui y. Compararea variaţiei celor două
caracteristici, x şi y, permite formularea unor concluzii privind existenţa,
sensul şi intensitatea legăturii dintre ele.
În cazul corelaţiei multiple, se înregistrează pe grupe valorile

84
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

caracteristicilor factoriale, înscriindu-se valorile respective în coloane


distincte, în ordinea importanţei lor pentru caracteristica rezultativă.
Pentru caracteristica rezultativă se calculează valori medii condiţionate pe
grupe.

Tabelul de corelaţie
Metoda
tabelului de Această metodă presupune gruparea ambelor caracteristici, x şi y într-un
corelaţie tabel cu dublă intrare.

Tabelul de corelaţie este un tabel cu dublă intrare în care pe coloane se


trec grupele formate după variaţia caracteristicii factoriale x, ordonate
crescător, iar pe linii se înscriu grupele referitoare la variaţia
caracteristicii dependente y, de preferinţă ordonate descrescător. Se
recomandă să se utilizeze intervale egale de grupare, un număr suficient
de grupe şi pe cât posibil număr de grupe pentru ambele caracteristici.

Fiecare rubrică a tabelului se află la intersecţia unei anumite grupe după


x, cu o altă grupă după y; în rubrica respectivă se trece numărul unităţilor
care se înscriu simultan în cele două grupe considerate, rezultând
frecvenţa condiţionată nij. Atunci când frecvenţele din tabel tind să se
concentreze în jurul unei diagonale, între cele două caracteristici
reprezentate există legătură de corelaţie. Dacă frecvenţele condiţionate nij
sunt dispersate relativ uniform în tabel, nu există legătură între variabilele
considerate.

Tabelul de corelaţie arată atât existenţa, cât şi sensul legăturii; dacă


majoritatea frecvenţelor sunt localizate pe diagonala principală, atunci
considerăm că legătura este una directă, iar când se situează pe diagonala
secundară, legătura este inversă.

Metoda grafică
Metoda grafică
Această metodă presupune reprezentarea grafică a perechilor de valori ale
variabilelor într-un sistem de axe de coordonate. Valorile caracteristicii
factoriale x se trec pe abscisă, iar valorile caracteristicii dependente y se
înscriu pe ordonată. Unităţile colectivităţii se situează la intersecţia celor
două axe de coordonate care corespund valorilor pe care le iau după
caracteristica x, respectiv y. Scara de reprezentare influenţează
interpretarea rezultatelor.

Atunci când punctele de pe grafic tind să se concentreze sub forma unei


linii drepte sau a unei curbe, cele două variabile, x şi y, sunt în relaţii de
dependenţă. Atunci când punctele sunt împrăştiate pe grafic, fără nici o
regularitate, cele două variabile sunt independente.

Aceste metode simple, prezentate mai sus, evidenţiază legăturile de


corelaţie, dar nu le pot măsura intensitatea. Pentru acestea se folosesc
metode mai elaborate, respectiv metodele analitice de măsurare a

85
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

intensităţii legăturii, dintre acestea cea mai cunoscută fiind metoda


regresiei.

Test de autoevaluare 9.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt tipurile de metode simple de caracterizare a legăturii


dintre variabilele statisticii?
a. metoda seriilor neparalele;
b. metoda seriilor paralele;
c. metoda grafică;
d. metoda tabelului de corelatie.
2. Ce presupune metoda seriilor paralele?
a. ordonarea crescătoare sau descrescatoare a valorilor caracteristici
independente prin compararea celor doua serii de date;
b. ordonarea crescătoare a valorilor caracteristicii independent;
c. ordonarea descrescatoare a valorilor caracteristicii independente.
3. Ce metode de studiere a interdependentei dintre fenomene exista?
a. metoda analizei de regresie;
b. metoda analizei de corelaţie;
c. metoda analizei de calculaţie.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 93.

9.3. Metoda regresiei

În ce constă Regresia este o metodă analitică de studiere a legăturilor dintre două sau
metoda mai multe variabile cu ajutorul unor funcţii matematice care exprimă
regresiei? forma legăturii dintre variabile.

Cum se aplică Stabilirea şi analiza modelului de regresie presupune parcurgerea


metoda următoarelor etape:
regresiei  construirea corelogramei, a norului de puncte;
 aproximarea formei legăturii printr-un model de regresie şi
scrierea ecuaţiei corespunzătoare;
 estimarea parametrilor ecuaţiei de regresie şi interpretarea
regresiei în funcţie de semnul şi valoarea acestora;
 testarea semnificaţiei parametrilor de regresie.
Funcţia de regresie are forma generală:
Y  f x1 , x2 ,..., xn   
în care  reprezintă o eroare aleatoare (o variabilă reziduu), cu dispersia
constantă şi media nulă, Y este variabila dependentă, fenomenul efect; x1
, x2 ,..., xn sunt variabilele independente, factorii de influenţă şi n -
numărul variabilelor independente;

Regresia poate fi unifactorială sau multifactorială, în funcţie de numărul


86
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

factorilor de influenţă înregistraţi.

Regresia Regresia unifactorială


unifactorială
Regresia unifactorială descrie legătura dintre două variabile (y şi x)
considerând că ceilalţi factori au o acţiune constantă şi neglijabilă asupra
caracteristicii dependente y.

Ecuaţia de regresie este: Y  f x    .

Funcţia de regresie simplă poate fi liniară, exponenţială, parabolică,


hiperbolică, logaritmică etc., alegerea ei făcându-se pe baza unui grafic de
corelaţie.

Modelul de regresie liniară

Regresia Considerând că legătura dintre y şi x este liniară rezultă că: y     x


unifactorială
liniară
Acest model teoretic se estimează printr-o ecuaţie medie de tendinţă:
Y  a  bx   în care a şi b sunt coeficienţii (parametrii) ce urmează să
fie calculaţi iar Y sau y x se citeşte y ajustat după x.

Parametrul a reflectă influenţa factorilor neînregistraţi (cu acţiune


constantă asupra lui y), iar parametru b denumit coeficient de regresie
ne arată cu cât se modifică în medie caracteristica dependentă y atunci
când x se modifică cu o unitate.

Coeficientul de regresie b arată şi sensul legăturii dintre x şi y: când b >


0, legătura este directă, iar când b < 0, legătura este inversă. Dacă b=0,
variabila Y = a, deci nu depinde de x, ci de ceilalţi factori cuantificaţi
prin constanta a. Parametrii a şi b au caracter de mărimi medii.

Pentru determinarea mărimilor concrete ale parametrilor a şi b, pornind


de la valorile înregistrate de caracteristicile analizate x şi y, se utilizează
metoda celor mai mici pătrate. Conform acestei metode, pentru ca
funcţia de regresie aleasă să fie cu adevărat semnificativă, trebuie să
îndeplinească următoarea condiţie:
  yi  Y   minim
2

Înlocuind pe Y
  yi  a  bxi   minim
2

Această condiţie se verifică atunci când derivatele parţiale, în raport cu a


şi în raport cu b ale funcţiei precedente se anulează, rezultând următorul
sistem de ecuaţii:
na  b xi   yi

a  xi  b xi   xi yi
2

87
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

Necunoscutele sistemului sunt a şi b, pentru care relaţiile de calcul sunt:

Determinarea
i xi2 i yi  i xi i xi yi
a 2
parametrilor  
ecuaţiei de n xi    xi 
2

regresie i  i 
n xi  y i   xi  y i
b i i i i
2
 
n xi2    xi 
i  i 

Cu ajutorul coeficienţilor a şi b se calculează apoi valoarea ecuaţiei de


regresie pentru fiecare mărime a caracteristicii x. Aceste valori ale
ecuaţiei de regresie se mai numesc şi valori teoretice ale caracteristicii y
în funcţie de x, iar operaţia de înlocuire a termenilor reali y cu valorile
ecuaţiei de regresie (valori teoretice) se numeşte ajustare.

Pentru verificarea exactităţii calculării parametrilor funcţiei de regresie se


foloseşte relaţia:
 yi  Yi
ceea ce arată că prin ajustare nu se face decât o redistribuire a influenţei
factorilor.

Atunci când se utilizează gruparea simplă, perechile de valori xi şi yi au


frecvenţe comune ni. Algoritmul de calcul al parametrilor a şi b prin
metoda celor mai mici pătrate se aplică identic. Diferenţa constă în
utilizarea frecvenţelor ni la toate sumele existente. Rezultă astfel
următorul sistem de ecuaţii:
a  ni  b xi ni   yi ni

a  xi ni  b xi ni   xi yi ni
2

Modelul de calcul se complică şi mai mult atunci când se utilizează


gruparea combinată. În acest caz, sistemul de ecuaţii normale devine:
 a  nij  b xi ni   y j n j
 i j i j

a  xi ni  b xi ni   xi y j nij
2

 i i i j

Testarea semnificaţiei coeficienului de regresie liniară

Testarea semnificaţiei parametrului b de regresie liniară pleacă de


la formularea următoarelor ipoteze:

Dacă respingem ipoteza , cu un prag de semnificaţie α ales, atunci


legătura dintre cele două variabile x şi y se consideră semnificativă.

88
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

În practica economică se foloseşte de regulă , adică se consideră


Testarea un risc de 5% de a respinge incorect ipoteza atunci când aceasta ar fi
semnificaţiei adevărată.
coeficientului
de regresie Testarea coeficientului de regresie b se face cu statistica :
liniară
t
b
s
 ( xi  x) 2 sau t 
b
  
2
xi  x , care se compară
s

cu valoarea tabelară corespunzătoare şi în care s 


(y Y) 2

, este
n2
abaterea medie pătratică a valorilor înregistrate ale caracteristicilor y faţă
de linia de regresie Y, iar n este numărul perechilor de valori x, y  .

Valoarea lui t calculat cu una dintre relaţiile de mai sus se compară cu


valoarea tabelară t 2;v , corespunzătoare nivelului de semnificaţie ⁄ şi
numărul gradelor de libertate v  n  2 .

Regula de decizie spune că pentru un prag de semnificaţie , dacă


⁄ se respinge ipoteza , adică coeficientul de regresie este
considerat semnificativ diferit de 0, se acceptă deci ipoteza .

Intervalul de încredere pentru coeficientul de regresie teoretic  este


definit de inegalităţile:
s s
b  t 2;v    b  t 2;v
( xi  x)2 ( xi  x)2

Modelul exponenţial
Modelul Forma generală a modelului exponenţial este:
exponenţial de
regresie y   x

Cei doi parametri se estimează folosind modelul:


Y  ab x  

Prin logaritmare, modelul se transformă într-un model liniar:


lg Y  lg a  lg b

Procedând ca la regresia unifactorială liniară rezultă sistemul de ecuaţii


normale:
n  lg a  lg b   xi   lg yi


lg a   xi  lg b   xi   xi  lg yi

2

Cei doi parametri a şi b cu ajutorul cărora se estimează seria empirică se

89
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

obţin prin antilogaritmare.

Acest model se utilizează, de regulă, în cazul în care variabila dependentă


creşte în progresie aritmetică, iar variabila independentă creşte în
progresie geometrică.

Modelul parabolei de gradul doi

Forma generală a modelului este:


Modelul y     x   x2
parabolei de
gradul doi Pentru estimarea parametrilor se foloseşte modelul empiric:
Yi  a  bxi  cxi2  

Determinarea celor 3 parametri ai ecuaţiei de regresie de tip parabolic se


face folosind metoda celor mai mici pătrate, respectiv determinând
minimul expresiei:
 
 yi  a  bxi  cxi2  0
na  b xi  c xi2   yi

a  xi  b xi  c xi   xi yi
2 3

a x 2  b x 3  c x 4 
  i  i  i  xi2 yi
Valorile a,b,c rezultă din rezolvarea sistemului de ecuaţii de mai sus.

Modelul hiperbolic
Forma generală a modelului este:
1
y   
Modelul x
hiperbolic de Funcţia de estimare este:
regresie
1
Y a b
xi
Cei 2 parametri rezultă din rezolvarea sistemului de ecuaţii normale:
 1
 na  b   y i
 xi
 1 1 1
a   b  2   y i

 xi xi xi

Regresia multifactorială

Regresia multiplă extinde analiza regresiei, utilizând două sau mai multe
Regresia variabile independente.
multifactorială Y  f x1 , x2 ,..., xk   
în care x1 , x2 ,..., xk reprezintă caracteristici independente sau factoriale,
iar  este o variabilă reziduu, cu dispersia constantă şi media nulă.

90
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

Dată fiind complexitatea abordării multifactoriale, modelul cel mai


accesibil şi cel mai des utilizat este modelul liniar:
y x i  a0  a1 x1  a2 x2  ...  ak xk
Modelul de unde:
regresie liniar - y x i sunt valorile teoretice ajustate ale variabilei dependente y;
multifactorial
- x1 , x2 ,... , xn sunt factorii de influenţă înregistraţi;
- a0 - parametru care exprimă influenţa factorilor neînregistraţi;
- a1 , a2 ,... , an - parametri, coeficienţi de regresie care arată cu cât
se modifică atunci când x1 , x2 ,... , xn se modifică cu o unitate.

Specific regresiei multiple liniare este faptul că variabila rezultativă y se


modifică uniform în cazul în care variabilele factoriale x i se modifică cu
o unitate.

Parametrii a0 , a1 , a2 ,..., ak se calculează pe baza metodei celor mai mici


pătrate în care:
  yi  a0  a1 x1  a2 x2  ...  ak xk   minim
2

Determinarea
parametrilor Aplicarea metodei celor mai mici pătrate ne conduce la următorul sistem
modelului de de ecuaţii, a cărui soluţie reprezintă parametrii ecuaţiei de regresie.
regresiliniar a0 n  a1  x1  a 2  x 2  ...  a k  x k   y i
multifactorial 
a0  x1  a1  x1  a 2  x1 x 2  ...  a k  x 2 x k   x1 y i
2


a0  x 2  a1  x1 x 2  a 2  x 2  ...  a k  x 2 x k   x 2 y i
2

.............................................................................................

a0  x k  a1  x1 x 2  a 2  x1 x k  ...  a k  x k   x k y i
 2

 a0 , a1 , a2 ,..., ak

Coeficienţii a i pot avea fie semn pozitiv, fie semn negativ şi ne arată
tipul de legătură (directă sau inversă) dintre variabila factorială x i şi
variabila rezultativă y.

O problemă legată de aplicarea regresiei multifactoriale este posibilitatea


existenţei unor interdependenţe între factorii de influenţă
(multicoliniaritate). Efectele acesteia influenţează concluziile analizei.

Test de autoevaluare 9.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


Pentru 15 unităţi economice din acelaşi sector de activitate se cunosc
datele următoare:

Profit mediu lunar Imobilizari corporale


Nr. crt.
(zeci mii lei) (sute mii lei)
1 7,28 20,6
2 7,96 23,3
91
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

3 8,02 23,1
4 9,49 29,4
5 12,3 32,4
6 11,7 31,5
7 7,61 21,9
8 7,63 21,8
9 8,13 23,8
10 8,92 26,7
11 12,1 31,4
12 11,4 29,9
13 11,7 30,1
14 5,22 18,5
15 6,34 19,6
Total 135,8 384
Se cere :
1. să se argumenteze, cu ajutorul metodelor simple, existenţa, direcţia şi
forma legăturii;
2. să se determine parametrii funcţiei de regresie;
3. să se calculeze valorile funcţiei de regresie;

Răspunsul la test se găseşte la pagina 93.


92
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 9.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 9 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9

Într-o societate comercială s-au înregistrat următoarele date:

Încasări medii (mil.lei) 62 84 22 86 34 52 15 30


Salariu lunar (sute lei) 8,7 10,1 8,2 9,8 8,1 9,2 8,0 8,8

Se cere :
a. să se argumenteze, cu ajutorul metodelor simple, existenţa,
direcţia şi forma legăturii;
b. să se determine parametrii funcţiei de regresie;
c. să se calculeze valorile funcţiei de regresie;

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

9.1.
1. Legăturilor stohastice, sunt cele pentru care fenomenul efect este
influenţat de o multitudine de factori, esenţiali şi întâmplători. Unei valori
a fenomenului cauză xi îi pot corespunde mai multe valori diferite ale
fenomenului efect y, în funcţie de acţiunea combinată a celorlalţi factori
de influenţă. Fiecare caracteristică xi determină numai o parte a variaţiei
fenomenului y, restul variaţiei fiind explicat prin alte caracteristici, care
din punct de vedere al legăturii dintre y şi xi sunt întâmplătoare.
2. În funcţie de sensul relaţiei de cauzalitate avem legături :
 legături directe - când la modificarea lui x se modifică în acelaşi
sens şi y (x creşte, y creşte, sau x scade, y scade);
 legături inverse - când caracteristica dependentă se modifică în
sens contrar faţă de modificarea lui x (x creşte, y scade, sau x scade, y
creşte).

9.2.
1. b,c,d
2. a
3. a, b

9.3.
1. Metoda seriilor paralele interdependente presupune ordonarea
valorilor caracteristicii factoriale xi (imobilizări corporale) şi înregistrarea în
93
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

paralel a valorilor corespunzătoare ale caracteristicii dependente yi (profitul


lunar mediu), după cum se poate vedea în tabel

Nr. crt. Imobilizari corporale Profit mediu lunar


(sute mii lei) (zeci mii lei)
1 18,5 5,22
2 19,6 6,34
3 20,6 7,28
4 21,8 7,63
5 21,9 7,61
6 23,1 8,02
7 23,3 7,96
8 23,8 8,13
9 26,7 8,92
10 29,4 9,49
11 29,9 11,4
12 30,1 11,7
13 31,4 12,1
14 31,5 11,7
15 32,4 12,3
Total 384 135,8

Cele două şiruri de date din tabelul 2 indică existenţa unei legături
directe între numărul de salariaţi şi mărimea cifrei de afaceri. Pentru a putea
aprecia şi forma legăturii este necesar să se traseze graficul de corelaţie (figura
1), care sugerează o legătură de tip liniar.

Corelograma dintre imobilizările corporale şi profitul mediu lunar


13
12
11
Profit mediu lunar

10
9
8
7
6
5
4
15 20 25 30 35
Imobilizări corporale

Figura 1 Corelograma imobilizări corporale-profit mediu lunar

2. Aflarea parametrilor funcţiei liniare de regresie necesită rezolvarea


următorului sistem de ecuaţii normale:

na  b xi   yi


a  xi  b xi   xi yi

2

Calculele necesare rezolvării sistemului au fost sistematizate în tabelul

94
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

3.
Tabelul 3
Nr.crt.
0 1 2 3 4 5 6
1 18,5 5,22 342,25 96,57 27,2484 5,78675
2 19,6 6,34 384,16 124,264 40,1956 6,29264
3 20,6 7,28 424,36 149,968 52,9984 6,75254
4 21,8 7,63 475,24 166,334 58,2169 7,30442
5 21,9 7,61 479,61 166,659 57,9121 7,35041
6 23,1 8,02 533,61 185,262 64,3204 7,90229
7 23,3 7,96 542,89 185,468 63,3616 7,99427
8 23,8 8,13 566,44 193,494 66,0969 8,22422
9 26,7 8,92 712,89 238,164 79,5664 9,55793
10 29,4 9,49 864,36 279,006 90,0601 10,79966
11 29,9 11,4 894,01 340,86 129,96 11,02961
12 30,1 11,7 906,01 352,17 136,89 11,12159
13 31,4 12,1 985,96 379,94 146,41 11,71946
14 31,5 11,7 992,25 368,55 136,89 11,76545
15 32,4 12,3 1049,76 398,52 151,29 12,17936
Total 384 135,8 10153,8 3625,229 1301,417 135,7806

Sistemul de ecuaţii normale este:

15a  384b  135.8



384a  10153.8b  3625.229
cu soluţiile:
a = -2,7214
b = 0,4599
Ecuaţia medie de estimare a legăturii liniare dintre imobilizările
corporale şi profitul lunar mediu este:
Yxi  2.7214  0,4599 xi
Pentru fiecare 100000 lei imobilizăti corporale în plus profitul mediu
lunar se măreşte cu 4599 lei.

3. Valorile ajustate ale profitului mediu lunar se calculează înlocuind


fiecare variantă a caracteristicii factoriale xi în funcţia de regresie (vezi tabelul
3).
Yx1  2.7214  0.4599 *18.5  5.78675

Yx15  2.7214  0.4599 * 32.4  12.17936

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

95
Statistică economică
Seriile interdependente. Metoda regresiei

1. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti şi


Editura Universitaria, Craiova, 2013;
2. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;
3. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică – Teorie şi aplicaţii practice, partea a II-a,
Editura Muntenia, 2003;
4. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL, Bucureşti, 1995.
5. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
6. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru managementul
afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică, vol. I şi II,
ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă, Bucureşti, 2000.
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura Meteor Press,
Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.; Ghiţă, S.; Şerban
D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed. Economică, Bucureşti, 1998;
10. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.

96
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

Unitate de învăţare Nr. 10

MĂSURAREA INTENSITĂŢII LEGĂTURII DINTRE


VARIABILE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10............................................................................ 98


10.1 Indicatorii sintetici de corelaţie .............................................................................. 98
10.2 Verificarea semnificaţiei coeficienţilor de corelaţie .............................................. 103
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10............................................................. 104
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 105
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10........................................................................... 106

97
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 10


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:

 Să calculeze valoarea coeficientului de corelaţie şi să interpreteze


corect rezultatul
 Să calculeze valoarea raportului de corelaţie şi să interpreteze corect
rezultatul

10.1. Indicatorii sintetici ai corelaţiei

Analiza legăturilor dintre fenomenele economico-sociale este completată


de măsurarea intensităţii legăturii cu ajutorul coeficienţilor de corelaţie şi
a raportului de corelaţie. Aceştia ne arată gradul de concentrare sau de
împrăştiere a valorilor în jurul liniei de regresie .

A. Covarianţa covx, y 
Covarianţa
Acest indicator se obţine ca o medie aritmetică a produselor abaterilor
variabilelor faţă de media lor. Relaţia de calcul este:
1 n
covx, y    ( xi  x)( yi  y)
n i 1
Semnul indicatorului arată directia legăturii: plus pentru legătura directă
şi minus pentru legătura inversă.Covarianţa este nulă dacă variantele sunt
independente.

Valoarea sa absolută nu are limită superioară covx, y  ; pe măsură ce


intensitatea corelaţiei creşte şi covarianţa creşte.

Se poate demonstra că în cazul unei legături funcţionale şi liniare


valoarea absolută maximă a covarianţei este egală cu produsul  x   y .

Indicatorul prezintă avantajul că se calculează uşor. În acelaşi timp


prezintă şi dezavantajul că depinde de unităţile în care se măsoară
variabilele aleatoare. Deci nu este comparabil de la o variabilă la alta.

B. Coeficientul de corelaţie liniară simplă ry x sau r


Coeficientul de
corelaţie liniară Coeficientul de corelaţie empiric propus de Karl Pearson este un
simplă indicator care măsoară numai intensitatea legăturii de tip liniar dintre
două variabile x şi y. Acesta e calculează ca o medie aritmetică a
produsului abaterilor normale normate ale celor 2 variabile, după
următoarea relaţie:

98
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

ry / x 
 x i 
 x yi  y   x i 
 x yi  y 
n x y
 x   y 
2 2
i x i y

n = numărul total al obsevaţiilor perechi.

Dacă ne raportăm la covarianţă, putem exprima coeficientul de corelaţie


cu relaţia:

ry / x 

covx, y   xi  x yi  y

 
 x y n x y

În practică se utilizează relaţia:


n xi  y i  xi  y i
r
n x 2
i
2

  xi   n yi2   yi 
2

Când intervin frecvenţele:
  
n n xy xi y i    xi n xi   y i nyi 
x y  x  y 
r
    
2
 
2

n xi n xi    xi n xi   n y i2 n yi    y i n yi
2



 x  x    y  y  

Coeficientul de corelaţie simplă se mai poate calcula şi cu relaţia:


x
r b
y
în care :
b = coeficient de regresie simplă;
 x = abaterea medie pătratică a caracteristicii factoriale;
 y = abaterea medie pătratică a caracteristicii rezultative.

Interpretarea Coeficientul de corelaţie are valori cuprinse între -1 şi 1. Semnul


valorii indicatorului stabileşte sensul legăturii: valorile pozitive ne indică o
coeficientului legătură directă, iar valorile negative ne indică o legătură inversă.
de corelaţie
liniară simplă Atunci când coeficientul ia valoarea zero, cele două variabile nu sunt
corelate liniar.

Dacă valorile coeficientului de corelaţie sunt apropiate de ±1 arată o


legătură extrem de puternică între x şi y apropiată de legăturile de tip
funcţional.

Valorile intermediare ale indicatorului corespund unor intensităţi diferite


ale corelaţiei, după cum urmează:

99
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

• 0,00  ryx  0,20 nu există o legătură semnificativă;


• 0,20  ryx  0,50 legătură slabă între variabile;
• 0,50  ryx  0,75 legătură de intensitate medie;
• 0,75  ryx  0,95 legătură puternică între variabile;
• 0,95  ryx  1,00 legătură foarte puternică (≈funcţională).

Raportul de C. Raportul de corelaţie


corelaţie
Acesta măsoară intensitatea legăturilor liniare şi curbilinii dintre
variabile şi se determină după ce s-a aplicat metoda regresiei, deoarece
pentru calculul său se utilizează valorile teoretice ale caracteristicii
dependente y.

Modelul de calcul al raportului de corelaţie porneşte de la faptul că


variaţia totală a caracteristicii y are o componentă determinantă explicată
prin influenţa caracteristicii factoriale x şi o componentă supusă
influenţei factorilor neînregistraţi aleatori.

Avem astfel trei tipuri de abateri:


• abaterea valorilor empirice de la medie ( ̅), sintetizată la
nivelul întregii serii în dispersia totală ; care reflectă influenţa tuturor
factorilor întâmplători şi esenţiali;
• abaterea valorilor teoretice de la valorile empirice ( )
exprimată pe total prin dispersia reziduală ⁄ , care măsoară influenţa
factorilor aleatori;
• abaterea valorilor teoretice de la medie ( ̅) reprezentată la
nivelul întregii serii de către dispersia sistematică ⁄ , ce arată influenţa
variabilei înregistrate x, considerată factor determinant al variaţiei lui y.

Calculul raportului de corelaţie se bazează pe descompunerea dispersiei


totale a variabilei dependente  y2 în dispersia valorilor empirice faţă de
valorile teoretice  y / r şi dispersia valorilor teoretice faţă de medie  y / x .

(y i  y) 2

(y  Y xi )2

 (Y xi  y) 2
, respectiv
n n n
 y2   y/r2  y/ x2

Dacă împărţim relaţia la  y , vom obţine:


2

 y/r2  y/ x2
 y2  y2

Primul termen al egalităţii reprezintă coeficientul de nedeterminaţie, ,


care ne arată ponderea factorilor aleatori în variaţia totală a fenomenului
y. Cel de-al doilea termen reprezintă coeficientul de determinaţie, R2 şi
100
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

ne arată în ce proporţie variaţia totală este explicată prin influenţa factorului


înregistrat x.

Raportul de corelaţie se obţine ca rădăcină pătrată a coeficientului de


determinaţie, conform relaţiilor:

 y/r2  y/ x2
R  1 sau R
 y2  y2

Aceste formule se utilizează, de regulă, pentru un volum mic de date.


Valorile indicatorului sunt cuprinse între 0 şi 1. Raportul de corelaţie este
nul în cazul variabilelor independente şi 1 în cazul variabilelor foarte
puternic corelate.

Pentru legăturile liniare, raportul de corelaţie este egal cu coeficientul de


corelaţie. Atunci când în urma calculării celor doi indicatori se constată
egalitatea lor, aceasta este o confirmare a liniarităţii legăturii.

Raportul de corelaţie multiplă


Măsoară intensitatea legăturii dintre o caracteristică rezultativă y
şi două sau mai multe caracteristici factoriale xi  , i  1, p .
Raportul de
 y  Yx1 , x2 ,....,xi ,....,xn 
2
corelaţie
R y / x1 , x2 ,.....,xi ,....,xn  1
i

 y 
multiplă 2
i y
Raportul sau coeficientul de corelaţie multiplă are întotdeauna
valoare pozitivă şi este mai mare decît oricare coeficient de corelaţie
simplă dintre variabilele factoriale şi cea rezultativă

Corelaţia parţială
În practică, apare necesitatea studierii separate a perechilor de
variabile Y şi xi. Aceasta se realizează cu ajutorul corelaţiei parţiale, care
Corelaţia măsoară intensitatea legăturii dintre variabile prin excluderea succesivă a
parţială influenţei celorlalţi factori menţinând numai influenţa factorului măsurat,
în condiţiile în care influenţa tuturor factorilor se consideră constantă.
În funcţie de numărul variabilelor a căror influenţă se elimină din
calcul, coeficienţii de corelaţie parţială pot fi de ordinal întâi, pentru o
variabilă; de ordinul doi, pentru două variabile etc.
Coeficienţii corelaţiei parţiale pot fi calculaţi fie pe baza
coeficienţilor simpli, fie pe baza dispersiilor.
De exemplu, determinarea coeficienţilor de corelaţie parţială de
ordinul întâi se face cu relaţiile:
 între Y şi x1 excluzând influenţa lui x 2
ry x1  ry x2  rx1 x2
ry x1 , x2 
1  r 2 y x2  1  r 2 x1 x2 
 între Y şi x 2 excluzând influenţa lui x1

101
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

ry  ry  rx1
ry  x2 x1 x2
x1 , x 2
1  r 2
y x1  1  r 2
x1 x 2 
Test de autoevaluare 10.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Pentru 15 unităţi economice din acelaşi sector de activitate se


cunosc datele următoare:
Profit mediu lunar Imobilizari corporale
Nr. crt.
(zeci mii lei) (sute mii lei)
1 7,28 20,6
2 7,96 23,3
3 8,02 23,1
4 9,49 29,4
5 12,3 32,4
6 11,7 31,5
7 7,61 21,9
8 7,63 21,8
9 8,13 23,8
10 8,92 26,7
11 12,1 31,4
12 11,4 29,9
13 11,7 30,1
14 5,22 18,5
15 6,34 19,6
Total 135,8 384
Se cere să se afle valoarea coeficientului de corelaţie.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 105 .


102
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

10.2. Verificarea semnificaţiei coeficienţilor de corelaţie

Testarea Testarea coeficientului de corelaţie


coeficientului
de corelaţie Pentru a verifica semnificaţia coeficientului de corelaţie liniară simplă se
utilizează testul t. Valoarea calculată a mărimii t se determină cu relaţia:
ry x
t  n2
1  ry x
2

unde: ry / x - coeficientul de corelaţie liniară simplă;


n - numărul observaţiilor;
n-2 - numărul gradelor de libertate.

Valoarea rezultată din calcul se compară cu valoarea teoretică din tabelul


valorilor repartiţiei Student în funcţie de nivelul de semnificaţie α ales şi
de numărul gradelor de libertate (v = n - 2).

Pentru a considera semnificativ coeficientul de corelaţie dat, trebuie


îndeplinită condiţia: . În caz contrar, influenţa caracteristicii
factoriale x asupra caracteristicii dependente y nu este reală.

În situaţia unei corelaţii liniare multiple, se calculează coeficienţi de


corelaţie liniară simplă luând pe rând câte un factor xi pentru a măsura
intensitatea legăturii sale cu variabila dependentă y. Se obţine câte un
coeficient de corelaţie liniară simplă pentru fiecare caracteristică
factorială înregistrată.

Testarea raportului de corelaţie


Testarea
raportului de Pentru verificarea semnificaţiei raportului de corelaţie se foloseşte testul
corelaţie F.
n  k 1 R2
F
k 1 R2
unde k = numărul de variabile independente.

Valoarea calculată se compară valoarea tabelară F ;v1 ;v2 corespunzătoare


nivelului de semnificaţie α şi numărului gradelor de libertate v1  k şi
v2  n  k  1 . Valoarea tabelată arată nivelul de la care începe să fie
semnificativ raportul de corelaţie. Aşadar, pentru Fcalc ≥ Ftab, raportul de
corelaţie este acceptat, iar pentru Fcalc < Ftab este respins.

103
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

Test de autoevaluare 10.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Cum testăm semnificaţie coeficientului de corelaţie?


2. Ce condiţie trebuie îndeplinită pentru a considera coeficientul de
corelaţie semnificativ?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 105.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 10 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

Într-o şcoală s-a făcut un studiu referitor la banii de buzunar pe care îi


primesc elevii săptămânal în funcţie de vârsta acestora. Rezultatele
anchetei sunt următoarele:

Grupe de Subgrupe de elevi după vârstă (ani)


elevi după
banii de 7-8 9-10 11-12 13-14 14-15
buzunar Total
40-60 8 10 - - - 18
60-80 7 18 16 - - 41
80-100 8 27 27 22 - 84
100-120 - 7 10 24 16 57
Total 23 62 53 46 16 200

Se cere:
1. Să se reprezinte grafic legătura dintre cele două variabile;
2. Să se caracterizeze intensitatea legăturii dintre cele două
variabile printr-un indicator corespunzător;

104
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

10.1.
Nr.crt.
0 1 2 3 4 5
1 18,5 5,22 342,25 96,57 27,2484
2 19,6 6,34 384,16 124,264 40,1956
3 20,6 7,28 424,36 149,968 52,9984
4 21,8 7,63 475,24 166,334 58,2169
5 21,9 7,61 479,61 166,659 57,9121
6 23,1 8,02 533,61 185,262 64,3204
7 23,3 7,96 542,89 185,468 63,3616
8 23,8 8,13 566,44 193,494 66,0969
9 26,7 8,92 712,89 238,164 79,5664
10 29,4 9,49 864,36 279,006 90,0601
11 29,9 11,4 894,01 340,86 129,96
12 30,1 11,7 906,01 352,17 136,89
13 31,4 12,1 985,96 379,94 146,41
14 31,5 11,7 992,25 368,55 136,89
15 32,4 12,3 1049,76 398,52 151,29
Total 384 135,8 10153,8 3625,229 1301,417
Coeficientul de corelaţie liniară simplă este:
n xi y i   xi  y i
ry / x  
 
n xi2   xi  n y i2   y i 
2 2

15 * 3625.229  384 *135.8
  0.97498
15 *10153.8  14745615 *1301.417  18441.64
Acest rezultat ne arată o legătură puternică între valoarea imobilizărilor
corporale şi profitul mediu lunar. Cu cât ry/x se apropie mai mult de
valoarea 1, cu atât legătura este mai puternică.

10.2.
1. Pentru a verifica semnificaţia coeficientului de corelaţie liniară simplă
se utilizează testul t. Valoarea calculată a mărimii t se determină cu
relaţia:
ry x
t  n2
1  ry x
2

unde: ry / x - coeficientul de corelaţie liniară simplă;


n - numărul observaţiilor;
n-2 - numărul gradelor de libertate.

3. Valoarea rezultată din calcul se compară cu valoarea teoretică din


tabelul valorilor repartiţiei Student în funcţie de nivelul de
semnificaţie α ales şi de numărul gradelor de libertate (v = n - 2).
105
Statistică economică
Măsurarea intensităţii legăturii dintre variabile

Pentru a considera semnificativ coeficientul de corelaţie dat, trebuie


îndeplinită condiţia: . În caz contrar, influenţa caracteristicii
factoriale x asupra caracteristicii dependente y nu este reală.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

1. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti şi


Editura Universitaria, Craiova, 2013;
2. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;
3. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică – Teorie şi aplicaţii practice, partea a II-a,
Editura Muntenia, 2003;
4. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL, Bucureşti,
1995.
5. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
6. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru managementul
afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică, vol. I şi II,
ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă, Bucureşti, 2000.
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura Meteor Press,
Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.; Ghiţă, S.; Şerban
D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed. Economică, Bucureşti, 1998;
10. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.

106
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

Unitate de învăţare Nr. 11

METODE NEPARAMETRICE DE MĂSURARE A


INTENSITĂŢII LEGĂTURII DINTRE VARIABILE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11............................................................................ 108


11.1 Coeficienţii de asociere şi contingenţă ................................................................... 108
11.2 Coeficienţii de corelaţie a rangurilor ...................................................................... 109
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11............................................................. 112
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 112
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11........................................................................... 114

107
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 11


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 11 sunt:
 Să înţeleagă importanţa studierii corelaţiei cu ajutorul metodelor
neparametrice
 Să cunoască principalele metode neparametrice cu ajutorul cărora
studiem corelaţia
 Să aplice metodele corelaţiei neparametrice în studiul intensităţii
legăturilor dintre fenomene

11.1. Coeficienţii de asociere şi contingenţă

În ce condiţii se Coeficienţii corelaţiei neparametrice se determină independent de forma


determină legăturii. Aceştia se stabilesc fie în funcţie de abaterile individuale ale
coeficienţii variabilelor corelate faţă de media lor, fie în funcţie de rangurile
corelaţiei perechilor de valori ale variabilelor corelate.
neparametrice
De asemenea, metodele neparametrice se folosesc şi atunci când
variabilele observate sunt de natură calitativă, când datele nu provin
dintr-o populaţie cu distribuţie normală de probabilitate sau aproximativ
normală sau când informaţiile sunt insuficiente pentru a putea
presupune normalitatea distribuţiei, ca de exemplu, atunci când date
provin din eşantioane de volum redus.

A. Coeficienţii de asociere şi contingenţă

Aceşti coeficienţi se folosesc în cazurile în care unităţile purtătoare ale


caracteristicilor sunt separate în două grupe sau sunt de forma unor
caracteristici alternative.

Pentru determinarea acestora este necesar să se întocmească în prealabil


un tabel de asociere. Acesta prezintă repartiţia elementelor populaţiei
studiate după două caracteristici corelate logic şi care alternează între
două posibilităţi.

Tabelul de Valorile Valorile caracteristicii Y


asociere caracteristicii Total
Y1 Y2
x
x1
x2
Total

În cazul în care se remarcă o concentrare a frecvenţelor pe una dintre


diagonalele tabelului, putem spune că avem o asociere puternică între
variabilele observate. Astfel, dacă frecvenţele condiţionate sunt dispuse
doar pe diagonala principală, atunci vorbim de o asociere perfect
pozitivă, iar dacă frecvenţele condiţionate sunt dispuse doar pe
108
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

diagonala secundară, atunci vorbim de o asociere perfect negativă.

În cazul în care frecvenţele de pe aceeaşi linie şi de pe aceeaşi coloană


se află în acelaţi raport, cele două variabile observate nu sunt asociate
sau sunt independente. Respectiv:

Coeficeintul de Valoarea numerică a coeficientului de asociere, care să arate existenţa


asociere şi intensitatea legăturii, se determină cu formula propusă de Yule:
n n n n
Qa  12 21 12 21  1  Qa  1
n12  n21  n12 n21

Coeficientul de contigenţă se determină cu relaţia:


Coeficientul de n12  n21  n12 n21
contingenţă Qc 
(n11  n12 )(n21  n22 )(n11  n22 )(n21  n22 )
cu aceeaşi semnificaţie ca şi coeficientul de asociere.

Aceşti coeficienţi pot fi consideraţi drept coeficienţi de corelaţie pentru


caracteristicile calitative. Între ei există relaţia: Qc  Qa .

Test de autoevaluare 11.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. În ce condiţii se determină coeficienţii corelaţiei neparametrice?


2. Ce este tabelul de asociere?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 112.

11.2. Coeficienţii de corelaţie a rangurilor

În ce constă Această metodă constă în înlocuirea valorilor observate ale celor două
metoda caracteristici x şi y, cu numere de ordine care indică poziţia fiecărei
coeficienţilor de valori în şir (rangul). Dacă există concordanţă între rangurile
corelaţie a caracteristicii factoriale x şi rangurile caracteristicii dependente y
rangurilor înseamnă că cele două caracteristici sunt corelate.

Rangurile se obţin după ce s-au ordonat datele individuale ale celor


două variabile în ordine crescătoare astfel încât va trebui să vedem în ce
măsură există, la nivelul fiecărei unităţi, concordanţa între rangurile
109
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

caracteristicii factoriale de la 1 la n, cu rangurile caracteristicii


rezultative tot de la 1 la n. Deci se ordonează unităţile înregistrate în
funcţie de rangul caracteristicii factoriale.

La fiecare unitate se ataşează rangul corespunzător al variabilei


rezultative. În cazul în care se întâlnesc valori egale ale lui x (sau y),
fiecărei valori i se conferă un rang egal cu câtul de la împărţirea sumei
rangurilor, care revin acestei valori, la numărul acestor valori egale.

nn  1
Suma rangurilor este
2

Pentru calculul coeficientului de corelaţie se pot folosi formulele lui


Spearman şi Kendall.

Coeficientul Coeficientul Spearman este o extensie a coeficientului de corelaţie


Spearman Pearson în care valorile empirice ale variabilelor corelate sunt înlocuite
cu rangurile lor corespunzătoare.

Coeficientul Spearman derivă din coeficientul de corelaţie clasic


covxy 
ryx 
 x y

Coeficientul Spearman se determină cu relaţia:


6 di2
rs  1 
 
n n2  1
în care:
d i  diferenţa de rang între variabilele corelate pentru aceeaşi
unitate de observare;
n  numărul perechilor de valori corelate di  Rxi  Ryi , i  1, n ;
Dacă între cele 2 serii de ranguri există concordanţă deplină,
toate diferenţele d i  xi  yi sunt nule şi rS  1 , iar dacă rangurile sunt
opuse, rS  1 .

Coeficientul Coeficientul lui Kendall este definit de relaţia:


Kendall 2S
rK  ;
nn  1
în care S este suma algebrică între numărul de ranguri superioare
fiecărui rang P şi numărul de ranguri inferioare ficărui rang Q calculate
numai pentru caracteristica rezultativă condiţionată de caracteristica
factorială.

Coeficientul rangurilor calculat după formula lui Kendall, este de obicei


mai mare decât cel calculat după formula lui Spearman, iar în cazul
unui număr mare n, între valorile coeficientului rangurilor rS şi rK

110
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

există relaţia:
2
rK  rS ;
3

Coeficienţii de corelaţie a rangurilor au ca interval de variaţie [ ],


cu aceeaşi semnificaţie ca şi coeficientul de corelaţie Pearson.

Test de autoevaluare 11.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Pentru 15 unităţi economice din acelaşi sector de activitate se cunosc


datele următoare:

Profit mediu lunar Imobilizari corporale


Nr. crt.
(zeci mii lei) (sute mii lei)
1 7,28 20,6
2 7,96 23,3
3 8,02 23,1
4 9,49 29,4
5 12,3 32,4
6 11,7 31,5
7 7,61 21,9
8 7,63 21,8
9 8,13 23,8
10 8,92 26,7
11 12,1 31,4
12 11,4 29,9
13 11,6 30,1
14 5,22 18,5
15 6,34 19,6
Total 135,8 384

Se cere să se măsoare legătura dintre cele două variabile folosind


metode neparametrice.

111
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

Răspunsul la test se găseşte la pagina 112 .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 11.


În loc de
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate
rezumat
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 11 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11

Zece agenţi economici din acelaşi domeniu de activitate au înregistrat


următoarele date:

Investiţiile
brute (mii 23 34 43 45 67 98 35 18 76 56
lei)
Profitul
net (mii 3.2 4.1 5.3 4.8 6.3 8.2 3.7 2.3 6.9 7.9
lei)

Ştiind că legătura dintre cele doua variabile are caracter liniar,


măsuraţi intensitatea acesteia prin intermediul :
1. coeficientul de corelaţie a rangurilor Spearman ;
2. coeficientul de corelaţie a rangurilor Kendall.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

10.1.
1. Coeficienţii corelaţiei neparametrice se determină independent de
forma legăturii. Aceştia se stabilesc fie în funcţie de abaterile
individuale ale variabilelor corelate faţă de media lor, fie în funcţie de
rangurile perechilor de valori ale variabilelor corelate.
De asemenea, metodele neparametrice se folosesc şi atunci când
variabilele observate sunt de natură calitativă, când datele nu provin
112
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

dintr-o populaţie cu distribuţie normală de probabilitate sau aproximativ


normală sau când informaţiile sunt insuficiente pentru a putea
presupune normalitatea distribuţiei, ca de exemplu, atunci când date
provin din eşantioane de volum redus.

2. Tabelul de asociere prezintă repartiţia elementelor populaţiei


studiate după două caracteristici corelate logic şi care alternează între
două posibilităţi.

10.2.
În vederea aplicării metodei corelaţiei neparametrice vom ordona crescător
valorile caracteristicii factoriale X (imobilizări corporale), trecând într-o
coloană alăturată valorile corespunzătoare ale caracteristicii dependente Y
(profit mediu lunar), după cum se poate vedea în tabelul următor, coloanele 1
şi 2.
Astfel, vom acorda câte un rang fiecăruia din cele 15 unităţi economice, în
funcţie de valoarea imobilizătilor corporale (coloana 3) şi nivelul profitului
mediu lunar (coloana 4) şi vom măsura diferenţele dintre cele două ranguri.
Aceste diferenţe vor fi ridicate la pătrat (coloana 5), suma lor urmând a fi
folosită pentru calcularea coeficientului Spearman de corelaţie a rangurilor:
6 d i2 6*6
rs  1   1  0.989285

n n 1
2
 
15 15 2  1 
unde: di – diferenţa de rang
n – numărul observaţiilor

xi yi R xi R yi Pi Qi Si
1 2 3 4 5 6 7 8
18,5 5,22 1 1 0 14 0 14
19,6 6,34 2 2 0 13 0 13
20,6 7,28 3 3 0 12 0 12
21,8 7,63 4 5 1 10 1 9
21,9 7,61 5 4 1 10 0 10
23,1 8,02 6 7 1 8 1 7
23,3 7,96 7 6 1 8 0 8
23,8 8,13 8 8 0 7 0 7
26,7 8,92 9 9 0 6 0 6
29,4 9,49 10 10 0 5 0 5
29,9 11,4 11 11 0 4 0 4
30,1 11,6 12 12 0 3 0 3
31,4 12,1 13 14 1 1 1 0
31,5 11,7 14 13 1 1 0 1
32,4 12,3 15 15 0 0 0 0
384 135,8 - - 6 - - 99

Pentru a calcula coeficientul Kendall de corelaţie a rangurilor vom stabili


pentru fiecare unitate economică în parte numărul total al celor care au un
nivel superior al profitului lunar mediu (coloana 6), respectiv inferior (coloana
7).
113
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

Pentru aceasta vom numara rangurile superioare (respectiv inferioare) Ry care


apar după rândul corespunzator unităţii economice respective, până la sfârşitul
tabelului .
Folosind totalurile din coloanele 6, 7 şi 8 putem calcula coeficientul Kendall :

rk  2
 P  Q
i i

2 S i
nn  1 n(n  1)
2 * 99
rk   0.9428
15(15  1)

Datele din tabelul iniţial pot fi folosite pentru a construi un tabel de asociere.
Pentru aceasta am calculat valoarea medie a profitului mediu lunar (9,04 zeci
mii lei) şi valoarea medie a imobilizărilor corporale (25,6 sute mii lei) şi am
transformat cele doua variabile analizate in caracteristici alternative prin
restrângerea celor 15 înregistrări în doua grupe: valori sub medie, respectiv
peste medie.
Tabelul de asociere
Profit mediu lunar
Imobilizări (zeci mii lei)
corporale
(sute mii lei) sub 9,04 peste 9,04
sub 25,6 8 0
peste 25,6 1 6

Pentru a aprecia intensitatea legaturii se foloseşte coeficientul de asociere,


calculat cu relaţia:
ad  bc 8  6  1  0
Q 
ad  bc 8  6  1  0
Q 1

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

1. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,


Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
2. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;
3. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică – Teorie şi aplicaţii practice, partea
a II-a, Editura Muntenia, 2003;
4. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
5. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
6. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică, vol. I
şi II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă,
Bucureşti, 2000.

114
Statistică economică
Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre variabile

8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura Meteor


Press, Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.; Ghiţă, S.;
Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed. Economică,
Bucureşti, 1998;
10. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.

115
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

Unitate de învăţare Nr. 12

SERII CRONOLOGICE. INDICATORII SERIILOR


CRONOLOGICE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12............................................................................ 117


12.1 Clasificarea şi particularităţile seriilor cronologice ................................................ 117
12.2 Indicatorii seriilor cronologice .............................................................................. 120
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12............................................................. 127
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 127
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12........................................................................... 130

116
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 12


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:
 Să enumere tipurile de serii cronologice
 Să reprezinte grafic seriile cronologice
 Să calculeze indicatorii absoluţi, relativi şi medii în funcţie de tipul
de serie
 Să exprime indicii de dinamică
 Să facă trecerea de la baza fixă la baza în lanţ şi invers în funcţie de
tipul de indici

12.1. Clasificarea şi particularităţile seriilor cronologice

Ce este o serie O serie cronologică se prezintă sub forma unui şir sistematizat de valori
cronologică? ale unei caracteristici, realizate la momente sau intervale de timp
succesive. Seriile cronologice se regăsesc în literatura de specialitate şi
sub denumirea de serii de timp, serii dinamice sau cronici.

Atunci când vorbim despre o serie cronologică vom avea în vedere că


măsurarea timpului se face cu o scală de interval, iar unităţile de măsură
sunt anul, trimestrul, luna, săptămâna şi ziua. De asemenea, pentru a
putea caracteriza evoluţia în timp a unui fenomen cu ajutorul
indicatorilor seriilor cronologice se presupune ca spaţiul de manifestare
al acestuia şi structura organizatorică să fie constante. Mai mult, vom
reţine şi faptul că variabila observată ia diferite valori ca urmare a
acţiunii unui ansamblu diferit de factori esenţiali sau neesenţiali, comuni
sau specifici etc.

O serie cronologică poate fi scrisă sub forma: Y= f(t), unde:


- variabila t ia valorile ti (i= 1, T ) şi nu trebuie interpretată ca factor
de influenţă al variabilei y;
- variabila y ia valorile individuale yt .

Seriile cronologice se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii, astfel:


a) după modul de definire al timpului, avem serii de momente (Ti)
Clasificarea sau serii de intervale (ti = Ti -Ti-1)
seriilor
cronologice Serii cronologice de momente (sau de stocuri) sunt definite prin cuplurile
după modul de de valori ( ) şi măsoară volumul unei colectivităţi de stări (fiinţe,
definire a lucruri) la diferite momente.
timpului Caracteristic acestui tip de serie este faptul că termenii ei nu se pot
cumula în scopul obţinerii unui indicator totalizator, deoarece cuprinde
înregistrări repetate. Ca exemple avem: stocul disponibil dintr-o marfă la
sfârţitul fiecărei luni sau lungime totală a autostrăzilor la sfârşitul fiecărui
an.

Serii cronologice de intervale (sau de fluxuri) sunt definite prin cuplurile


de valori ( ) şi ne arată nivelul unui fenomen în diferite intervale de

117
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

timp. Fiecare valoare din serie este rezultatul acumulărilor într-o


perioadă de timp delimitată de două momente distincte. Drept intervale
pot fi utilizate: ora, ziua, luna, trimestrul, anul, în funcţie de natura
fenomenului analizat şi de scopul cercetării.

Caracteristic acestui tip de serie este faptul ca termenii ei se pot cumula,


indicatorul obţinut având o semnificaţie bine precizată. Ca exemple
avem: cifra de afaceri anuală obţinută prin cumularea cifrelor de afaceri
lunare sau valoarea anuală a PIB-ului obţinută prin cumularea PIB-ului
trimestrial.

b) după modul de exprimare al indicatorilor din care este


formată seria se disting:

Clasificarea Serii cronologice formate din indicatori absoluţi, care reprezintă forma
seriilor de bază a seriilor de timp. Ele asigură cea mai cuprinzătoare prelucrare şi
cronologice permit obţinerea altor serii de indicatori derivaţi pentru analiza
după modul de fenomenului.
exprimare a
indicatorilor Serii cronologice formate din indicatori relativi, care se obţin în urma
prelucrării unor serii de mărimi absolute. Indicatorii relativi se pot
prezenta sub formă de mărimi relative de coordonare, de dinamică sau de
structură, cu specificarea bazei de raportare, pentru corecta interpretare a
datelor.

Serii cronologice formate din indicatori medii, obţinute din caracteristici


calitative calculate ca raport a două mărimi cantitative (productivitatea
muncii sau producţia medie la hectar). De asemenea se pot forma şi din
caracteristici cantitative, în care fiecare valoare ce se referă la o perioadă
de timp se obţine ca medie (salariul mediu lunar sau valoarea medie
anuală a capitalului fix).

c) În funcţie de numărul termenilor seriile cronologice au


Clasificarea lungime mică, medie sau mare. Seriile de lungime mică au mai mult
seriilor caracter de informare, de popularizare, însă cele de lungime medie şi
cronologice mare prezintă interes din punctul de vedere al analizei statistice.
după numprul
de termeni ai Seriile cronologice se caracterizează printr-o serie de particularităţi,
seriei dintre care reţinem:

 Variabilitatea termenilor unei serii cronologice care reflectă


modificarea valorii indicatorului de la un moment de timp la altul sau
de la un interval de timp la altul. Acesta se datorează faptul că fiecare
termen se obţine prin centralizarea unor date individuale diferite ca
Particularităţile nivel de dezvoltare şi faptului că asupra fenomenului analizat
seriilor acţionează o multitudine de factori întâmplători;
cronologice
 Omogenitatea termenilor este o cerinţă obligatorie atunci când se
doreşte calculare indicatorilor seriilor cronologice şi trebuie înţeleasă

118
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

în sensul că în aceeaşi serie nu pot fi înscrise decât fenomene de


acelaşi gen, care sunt rezultatul acţiunii aceloraşi cauze esenţiale.
Particularităţile Asigurarea omogenităţii observaţiilor de-a lungul unei perioade de
seriilor timp presupune menţinerea aceloraşi metodologii de calcul şi
cronologice evaluare a indicatorilor care urmează să fie analizaţi în dinamică,
respectiv a criteriilor de clasificare pentru colectivităţile studiate. De
aici derivă şi o altă proprietate a seriilor cronologice, respectiv
comparabilitatea termenilor. Aceasta proprietate, alături de
omogenitate, ne cere să verificăm dacă datele unei serii provin din
aceeaşi sursă, au acelaşi grad de cuprindere a unităţilor şi au fost
folosite aceleaşi principii şi metode de prelucrare.

 Periodicitatea termenilor este trăsătura care asigură continuitatea


datelor din punct de vedere a variabilei timp şi care ne dă
posibilitatea interpretării seriei cronologice ca pe o funcţie analitică
Y = f(t), Variabila timp poate fi înregistrată cu periodicităţi diferite.
Alegerea periodicităţii folosite se face în raport cu scopul cercetării şi
cu posibilităţile de măsurare.

 Interdependenţa termenilor unei serii cronologice presupune că


nivelul fiecărui termen al seriei depinde într-o măsură mai mică sau
mai mare de nivelul unuia sau mai multora dintre termenii anteriori,
evidenţiindu-se astfel o tendinţă comună în evoluţia termenilor seriei.

Pornind de la aceste particularităţi, analiza statistică a seriilor


cronologice trebuie să se bazeze pe un sistem de indicatori, care să
caracterizeze multiplele relaţii cantitative din interiorul seriei şi pe toată
perioada la care se referă datele.

Ca atare, atunci când analizăm seriile cronologice vom avea în vedere o


serie de elemente, precum:
a) alegerea lungimii seriei şi prezentarea acesteia astfel încât, pe cât
posibil, să îndeplinească condiţia legii numerelor mari, adică să
aibă un număr suficient de date pentru orizontul de analiză
statistică cu care să se fundamenteze corect prognozele de lungă
şi scurtă durată;
b) calculul şi analiza unui sistem de indicatori statistici absoluţi,
relativi şi medii necesari caracterizării seriei;
c) identificarea trendului (tendinţei) de evoluţie a fenomenelor din
cadrul seriei prin utilizarea metodelor de ajustare statistică şi a
testelor de verificare a ipotezelor privind forma obiectivă de
evoluţie pe perioada luată în calcul;
d) calculul şi analiza sezonalităţii şi al altor forme de evoluţie cu
caracter ciclic;
e) interpolarea şi extrapolarea seriilor cronologice potrivit scopului
cercetării statistice.

119
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

Test de autoevaluare 12.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Încercuiţi răspunsul pe care îl consideraţi corect:

1. Din ce este formata o serie cronologica?


a. din două şiruri de date paralele;
b. din două şiruri de date neparalele;
c. din două şiruri de date convergente;
d. din două şiruri de date divergente.

2. Care sunt proprietatile seriilor cronologice?


a. variabilitatea termenilor;
b. omogenitatea termenilor;
c. corelaţia termenilor;
d. interdependenţa termenilor;
e. periodicitatea termenilor.

3. Care sunt criteriile de clasificare a seriilor cronologice?


a. modul de exprimare al indicatorilor;
b. modul de calcul al coeficienţilor;
c. timpul la care se refera datele;
d. natura procesului statistic pe care îl reprezinta.

4. Cum se clasifica seriile cronologice în funcţie de modul de


exprimare al indicatorilor?
a. formate din indicatori simpli;
b. formate din indicatori absoluţi;
c. formate din indicatori relativi;
d. formate din indicatori medii.
5. Cum se clasifica seriile cronologice în funcţie de unitatea de
timp?
a. de intervale de timp
b. de intervale de momente
c. de intervale de spatiu
d. de intervale variabile

Răspunsul la test se găseşte la pagina 127.

12.2. Indicatorii seriilor cronologice

Întrucât termenii seriei cronologice prezintă variaţii de la o perioadă de


timp la alta, se cere ca pentru studiul acestora să se calculeze un sistem
de indicatori statistici absoluţi, relativi şi medii. Aceşti indicatori
caracterizează modificarea în timp a fenomenului analizat.

Indicatorii pot fi primari şi derivaţi. Indicatorii derivaţi se calulează prin


120
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

comparare, sub formă de diferenţă sau de raport.

Indicatorii A. Indicatorii exprimaţi prin mărimi absolute


exprimaţi prin
mărimi absolute Indicatorii absoluţi exprimă starea fenomenului investigat dintr-o
perioadă sau moment de timp, respectiv modificările apărute succesiv în
timp. Aceştia se exprimă în unităţi concrete de măsură, adică în unitatea
de măsură a variabilei analizate. Aici se includ:

Valorile  Valorile individuale ale caracteristicii corespunzătoare condiţiilor


individuale ale specifice de producere şi reproducere ale fenomenului urmărit,
caracteristicii cunoscute şi sub denumirea de indicatori de nivel;
yt , t  1, T

 Volumul agregat al caracteristicii, indicator ce trebuie calculat cu


precauţie deoarece nu toate caracteristicile au valori însumabile.
T

y
t 1
t

Un astfel de exemplu de indicatori care nu sunt însumabili îl constituie


mărimile relative de intensitate.

De asemenea, calculul volumului agregat al caracteristicii pentru o serie


cronologică de momente este lipsită de sens.

 Modificarea absolută (sporul absolut sau creşterea/descreşterea absolută)


este un indicator care exprimă cu câte unităţi de măsură s-a modificat
Modificarea
valoarea individuală dintr-o perioadă faţă de o altă perioadă aleasă ca
absolută
bază de comparaţie.

În funcţie de baza de comparaţie utilizată, putem avea :


 modificări absolute cu bază fixă:
o yt / 0  yt  y0 , t  1, T ;
 modificări absolute cu bază în lanţ:
o y t / t 1  y t  y t 1 , t  1, T .

Valorile pozitive ale acestor indicatori semnifică sporuri, creşteri faţă de


perioada aleasă ca bază de comparaţie, iar valorile negative ne arată
scăderi, deficit.

În cazul modificării absolute cu bază fixă este importantă alegerea unei


baze de comparaţie convenabile, reprezentative pentru fenomenul dat şi
care să nu fie influenţată de variaţii conjuncturale majore. Baza fixă de
comparaţie poate fi orice termen al seriei. Alegerea bazei fixe de
comparaţie nu trebuie să afecteze comparabilitatea termenilor.

Între modificările absolute cu bază fixă şi cele cu bază mobilă,


calculate pentru aceeaşi serie, au loc următoarele relaţii:
121
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice


t 1
y
t / t 1 y T / 0 ,

unde y T / 0 – modificarea absolută a ultimei perioade.


y t / 0  y t 1 / 0  y t / t 1 .

Aşadar, prin însumarea modificărilor absolute cu baza în lanţ până la


termenul T se obţin modificările absolute cu bază fixă ale acestor
termeni. Această relaţie asigură obţinerea termenilor seriei iniţiale
atunci când se cunosc modificările absolute cu bază în lanţ.

Relaţiile de trecere de la o bază la alta se utilizează în mod frecvent


pentru reconstituirea seriei cronologice de date absolute, atunci când
nu se dispune de seria termenilor iniţiali.

B. Indicatorii exprimaţi prin mărimi relative

Indicatorii Spre deosebire de indicatorii absoluţi, aceştia pot fi utilizaţi în analiza


exprimaţi prin comparativă a evoluţiei mai multor fenomene. Ei redau proporţia sau
mărimi relative decalajul diverselor nivele realizate ale unei caracteristici în perioade
distincte. Prin urmare, indicatorii relativi exprimă de câte ori valoarea
unei variabile este mai mare sau mai mică decât cea aleasă bază de
comparaţie.

 Indicele de dinamică
Acesta se calculează prin raportarea termenului comparat la termenul
Indicele de bază de comparaţie, se exprimă sub formă de coeficient sau în
dinamică procente şi ne arată de câte ori s-a modificat valoarea caracteristicii
faţă de perioada bază de comparaţie. Se calculează cu următoarele
relaţii:
a. cu bază fixă ( I t / 0 )
yt
It /0  , t  1, T
y0
b. cu bază mobilă ( I t / t 1 )
yt
I t / t 1  , t  1, T
yt 1

Dacă indicii de dinamică sunt supraunitari aceştia ne indică creşteri


ale fenomenului analizat, iar dacă sunt subunitari desemnează
descreşteri.

Trecerea de la indicii de dinamică cu bază în lanţ la indicii cu bază


fixă şi invers se realizează cu ajutorul următoarelor relaţii de recurenţă
:

a) Produsul indicilor cu bază în lanţ este egal cu indicele cu


bază fixă al ultimei perioade.
122
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

y
t 1
t / t 1  IT / 0

b) Raportul dintre indicii cu bază fixă succesivi este egal cu


indicele cu bază în lanţ corespunzător.
It / 0
 I t / t 1
I t 1 / 0

 Ritmul modificării (rata sporului)

Ritmul Acesta ne arată cu câte procente s-a modificat nivelul înregistrat de


modificării caracteristica analizată într-o anumită perioadă faţă de nivelul din
perioada bază de comparaţie şi se poate calcula fie ca raport între
modificarea absolută şi mărimea termenului din perioada bază de
comparaţie, fie prin diferenţa dintre indicele de dinamică şi 1 (dacă
este exprimat sub formă de coeficient) sau 100 (dacă este exprimat în
procente).
a. cu bază fixă ( Rt 1 ) :
yt  y1
Rt 1   100 sau R t 1  I t 1(%)  100% , t  2, T
y1
b. cu bază în lanţ ( Rt t 1 ):
yt  yt 1
Rt t 1   100 sau R t t 1  I t t 1(%)  100% , t  2, T
yt 1

 Valoarea absolută a unui procent din ritmul modificării

Valoarea Raţionamentul determinării valorii absolute a unui procent de creştere


absolută a unui are la bază repartizarea uniformă a modificării absolute pe procentele
procent din ritmului de modificare relativă. Din această cauză el exprimă câte
ritmul unităţi de măsură revin unei creşteri de un procent.
modificării
Utilizarea acestui indicator dezvăluie aspecte noi ale tendinţei de
evoluţie, neidentificate nici prin indicatorii absoluţi, nici prin cei
relativi. Există cazuri în care procentele de creştere/descreştere pot
avea o tendinţă de diminuare, însă valoarea unui procent de
modificare să înregistreze în acelaşi timp o tendinţă opusă.

Valoarea absolută a unui procent din ritmul de modificare se


caculează cu relaţiile:
a. cu bază fixă( At 0 )
y0
At 0 
100
b. cu bază mobilă ( At t 1
)
yt 1
At t 1 
100

123
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

O problemă deosebită pentru calculul indicatorilor relativi şi absoluţi


o reprezintă alegerea termenului bază de comparaţie. Aceasta trebuie
să fie subordodonată cerinţei de asigurare a comparabilităţii
termenilor din seria cronologică. Cu cât baza de comparaţie este mai
bine aleasă, cu atât se sesizează mai bine regularitatea mişcării în timp
a fenomenului analizat.

C. Indicatorii exprimaţi prin mărimi medii

Spre deosebire de indicatorii absoluţi şi relativi, care se determină sub


forma unui şir de valori care arată variabilitatea termenilor seriei
cronologice de intervale, indicatorii medii oferă o măsură sintetică a
tendinţei de evoluţie a întregii serii.
Indicatorii
exprimaţi prin Pentru caracterizarea tendinţei centrale în seriile cronologice de termeni
mărimi medii absoluţi şi relativi este necesar să se calculeze şi indicatorii medii
specifici: nivelul mediu, modificarea medie absolută, indicele mediu de
dinamică şi ritmul mediu al modificării relative.

 Nivelul mediu al termenilor seriei cronologice

Acesta se exprimă în umităţi concerete de măsură, iar calculul acestui


indicator se justifică numai dacă termenii sunt omogeni, adică în
orizontul de timp analizat seria cronologică nu prezintă oscilaţii foarte
ample.
Nivelul mediu
al seriilor Nivelul mediu se calculează diferenţiat pentru seria cronologică de
cronologice intervale (flux) şi pentru seria cronologică de momente (de stoc).

a. pentru seriile de intervale, termenii fiind însumabili, nivelul


mediu se calculează cu ajutorul mediei aritmetice simple:
T

y
t 1
t
y
T

b. pentru seriile cronologice de momente (de stoc) nivelul mediu se


calculează cu ajutorul:
 mediei cronologice simple, pentru momente echidistante:
y1 y
 y 2  ...  yT 1  T
y cr  2 2
T 1
 mediei cronologice ponderate, dacă momentele sunt
inegal distanţate:
p1 p  p2 p  p3 p
y1  y2 1  y3 2  ...  yT T 1
y cr  2 2 2 2
p1  p 2  ...  pT 1

unde: pi reprezintă perioada dintre termenul yi şi termenul yi +1

124
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

(lungimea în unităţi de timp) dintre două momente de timp


successive).

 Modificarea medie absolută

Se calculează ca medie aritmetică simplă a modificărilor cu bază în


lanţ:
T

 y
t 1
t / t 1

T 1
Reprezentativitatea modificării medii absolute este asigurată numai
Modificarea
dacă modificările absolute cu bază mobilă sunt omogene (aproximativ
medie absolută
egale).

Condiţia variaţiei minime a modificărilor absolute cu bază mobilă


trebuie cu atât mai mult respectată cu cât modificarea medie absolută
se calculeză şi pe baza relaţiei dintre primul şi ultimul termen al seriei
cronologice, fără să se ia în considerare termenii intermediari.

 Indicele mediu

Acesta se obţine ca o medie geometrică a indicilor cu bază în lanţ şi


ne arată, printr-o valoare sintetică, de câte ori s-a modificat în medie
nivelul fenomenului analizat pe orizontul de timp luat în calcul.

Pentru ca indicele mediu de dinamică să aibă un conţinut real, să fie


reprezentativ, este necesar ca toţi termenii din care se calculează să fie
Indicele mediu
omogeni, cerinţi impusă şi de faptul că în indicatorul se pote calcula
doar cu ajutorul termenilor extremi ai seriei.
T
I  T 1  I t / t 1  T 1 I T 1
t 1

 Ritmul mediu

Mai poartă denumirea de modificare medie relativă sau spor mediu


relativ şi se calculează scăzând 100% din indicele mediu de dinamică
exprimat procentual.
Ritmul mediu
R  I %  100  ( I  1)  100

Indicatorul ne arată cu câte procente creşte sau scade, în medie,


nivelul fenomenului analizat, de la o perioadă la alta, pe întregul
orizont de timp.

125
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

Test de autoevaluare 12.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Pentru o firmă de comerţ online, profitul net înregistrează următoarea


evoluţie.
Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Profit
net 36,65 38,45 41,14 44,73 49,22 54,6 68,89 79,07 76,14 84,12
(mii
lei)

Se cere să se calculeze principalii indicatori ce caracterizează această


serie cronologică.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 127 .

126
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 12.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 12 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12

Se cunosc următoarele date privind valoarea contractelor încheiate de o


firmă de asigurări în perioada 2000-2010 :

Anii Modificări absolute faţă de


anul precedent (mii euro)
2001 +42
2002 +101
2003 +11
2004 +87
2005 +124
2006 +23
2007 +14
2008 -36
2009 -123
2010 +25
Ştiind că valoarea contractelor în anul 2010 este de 1,3 ori mai mare
decât valoarea contractelor în anul 2000, se cere:
a. să se reconstituie seria de valori absolute;
b. să se reprezinte grafic seria de date;
c. să se calculeze principalii indicatori ce caracterizează această
serie.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

12.1.
1. a
2 a, b, d, e
3 a, c, d
4 b, c, d
5 a, b

12.2.
A. Analiza profitului net pe baza indicatorilor absoluţi :
 Nivelul absolut y t  este reprezentat de termenii seriei, unde t =
̅̅̅̅̅
127
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

n
 Nivelul totalizat : y
t 1
t = 573,01 mii lei

 Modificarea absolută   :
 cu bază fixă  t 1  :
 t 1  y t  y1 (tabelul de mai jos, coloana 2)
 cu bază în lanţ  t t 1  :
 t t 1  yt  yt 1 (tabelul de mai jos, coloana 3)
Modificarea absolută (mii lei)
Anul Profitul net cu bază fixă cu bază în lanţ
(mii lei)  t 1  y t  y1  t t 1  y t  y t 1
A 1 2 3
2001 36,65 - -
2002 38,45 1,80 1,80
2003 41,14 4,49 2,69
2004 44,73 8,08 3,59
2005 49,22 12,57 4,49
2006 54,60 17,95 5,38
2007 68,89 32,24 14,29
2008 79,07 42,42 10,18
2009 76,14 39,49 -2,93
2010 84,12 47,47 7,98

B. Analiza profitului net cu ajutorul indicatorilor relativi :


a. Indicele de dinamică (creştere/descreştere) I  :
 cu bază fixă I t 1  (vezi tabelul de mai jos , coloana 2 )
yt
I t 1%    100
y1
 cu bază în lanţ I t t 1  (vezi tabelul de mai jos ,coloana 3 )
yt
I t t 1%    100
yt 1
Indicele de dinamică
Anul Profitul net Cu bază fixă Cu bază in lant
(mii lei) y y
It/1= t It/t-1= t
y1 yt 1

A 1 2 3
2001 36,65 - -
2002 38,45 104,91 104,91
2003 41,14 112,25 107,00
2004 44,73 122,05 108,73
2005 49,22 134,30 110,04
2006 54,60 148,98 110,93
2007 68,89 187,97 126,17
2008 79,07 215,74 114,78
128
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

2009 76,14 207,75 96,29


2010 84,12 229,52 110,48

b. Ritmul de modificare (creştere/descreştere) (R) :


 cu bază fixă : Rt/1 (vezi tabelul de mai jos , coloana 2)

R t / 1  t / 1 *100  I t / 1  1 *100
y1
 cu bază în lanţ (vezi tabelul de mai jos, coloana 3)

R t / t 1  t / t 1 *100  I t / t 1  1 *100
y t 1
Ritmul de modificare
Anul Profitul net Cu baza fixă Cu bază in lanţ
(mii lei) Rt/1=(It/1-1)100 Rt/t-1=(It/t-1-1)100
A 1 2 3
2001 36,65 - -
2002 38,45 4,91 4,91
2003 41,14 12,25 7,00
2004 44,73 22,05 8,73
2005 49,22 34,30 10,04
2006 54,60 48,98 10,93
2007 68,89 87,97 26,17
2008 79,07 115,74 14,78
2009 76,14 107,75 -3,71
2010 84,12 129,52 10,48

c. Valoarea absolută a unui procent din ritmul modificării:


 cu bază fixă : At/1 (vezi tabelul de mai jos, coloana 2)
 y
At /1  t /1  1
R t / 1 100
 cu bază în lanţ (vezi tabelul de mai jos, coloana 3)
 y
A t / t 1  t / t 1  t 1
R t / t 1 100
Valoarea absolută a 1%
Anul Profitul net din ritm
(mii lei) Cu bază fixă Cu bază fixă
At/1= y1 100 At/1= y1 100
A 1 2 2
2001 36,65 - -
2002 38,45 0,3665 0,3665
2003 41,14 0,3665 0,3665
2004 44,73 0,3665 0,3665
2005 49,22 0,3665 0,3665
2006 54,60 0,3665 0,3665
2007 68,89 0,3665 0,3665
2008 79,07 0,3665 0,3665
2009 76,14 0,3665 0,3665
2010 84,12 0,3665 0,3665

129
Statistică economică
Serii cronologice. Indicatorii seriilor cronologice

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

1. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti


şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
2. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;
3. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică – Teorie şi aplicaţii practice, partea a
II-a, Editura Muntenia, 2003;
4. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
5. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
6. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică, vol. I şi
II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă, Bucureşti,
2000.
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura Meteor Press,
Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.; Ghiţă, S.;
Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed. Economică,
Bucureşti, 1998;
10. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.

130
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

Unitate de învăţare Nr. 13

AJUSTAREA SERIILOR CRONOLOGICE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13............................................................................ 132


13.1Metode mecanice de ajustare ................................................................................... 132
13.2 Metode analitice de ajustare ................................................................................... 135
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13............................................................. 139
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 139
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13........................................................................... 141

131
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:

 Să înteleagă importanţa ajustarii termenilor seriilor cronologice


 Să cunoască principalele metode de ajustare a termenilor
 Să aplice metodele de ajustare

13.1. Metode mecanice de ajustare

Ce înseamnă Ajustarea este operaţia de înlocuire a termenilor reali ai seriei


ajustarea cronologice cu termeni teoretici care exprimă o anumită legitate
seriilor matematică de evoluţie a fenomenului considerat.
cronologice?
Întrucât abaterea termenilor reali de la cei teoretici calculaţi este efectul
cauzelor neesenţiale, întâmplătoare, prin ajustare se evidenţiază mai bine
tendinţa de evoluţie în timp a fenomenului.

Există mai multe procedee de ajustare:


• ajustarea prin metoda mediilor mobile;
• ajustarea prin metoda grafică;
• ajustarea prin metoda modificării medii absolute;
• ajustarea prin metoda indicelui mediu de dinamică;
• ajustarea prin metode analitice.

Ajustarea pe baza mediilor mobile

Atunci când graficul seriei cronologice relevă oscilaţii periodice de la


Ajustarea pe tendinţa centrală (grafic sinusoidal), este indicată ajustarea pe baza
baza mediilor calculului mediilor mobile.
mobile
Mediile mobile sunt medii aritmetice parţiale, alunecătoare, calculate din
doi sau mai mulţi termeni succesivi ai seriei. Numărul termenilor din
care se calculează mediile mobile se stabileşte în funcţie de
periodicitatea oscilaţiilor din seria cronologică. În general, atunci când
se dispune de date lunare mediile parţiale se calculează din câte 12
termeni succesivi, iar atunci când se folosesc date trimestriale mediile
parţiale se calculează din câte 4 termeni succesivi.

Este metoda cea mai utilizată pentru desezonalizarea unei serii de date.
Media mobilă de lungime p se calculează pe baza relaţiei:
1
MM p   y k
p k

Mediile mobile asigură compensarea abaterilor, a oscilaţiilor periodice.


Noua serie obţinută prin ajustare are o variaţie lină, continuă, evidenţiind
tendinţa de evoluţie a fenomenului (trendul), independent de acţiunea

132
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

factorilor sezonieri.

Algoritmul de ajustare se desfăşoară în funcţie de proprietatea ordinului


operatorului de a fi par sau impar.

Dacă ordinul operatorului este impar, procesul de ajustare se desfăşoară


într-o singură etapă şi anume: se calculează prima medie mobilă din
primii 3 termeni: y1, y2, y3 care va înlocui termenul y2; apoi se calculează
a doua medie mobilă din termenii: y2, y3, y4 care va înlocui termenul y3
ş.a.m.d. Prin aplicarea acestui operator se pierd p-1 termeni.

Dacă ordinul operatorului este par, atunci procesul de ajustare se


realizează prin parcurgerea a două etape, prin concentrarea mediilor
mobile. În prima etapă se vor calcula medii succesive din câte p termeni,
cu p par, iar fiecare din această medie se plasează între doi termeni ai
seriei empirice (medii mobile provizorii). În cea de-a doua etapă se
calculează medii definitive din câte 2 termeni pe baza seriei obţinute la
punctual anterior, iar acestea coincide cu valorile ajustate; mediile mobile
finale se plasează în dreptul termenilor reali pe care îi vor înlocui. În acest
caz numărul de termeni care se pierd este p.

Metoda mediilor mobile îşi găseşte o bună utilizare în analiza


sezonalităţii.

Ajustarea pe baza metodei grafice

Metoda constă în construirea coronogramei. Pe abscisă sunt trecute


Ajustarea pe momentele sau intervalele succesive de timp, iar pe ordonată se înscriu
baza metodei valorile numerice ale termenilor seriei. Ulterior, se construieşte pe acelaşi
grafice grafic o dreaptă sau curbă care să unească cele două puncte extreme ale
seriei cronologice astfel încât să prezinte abateri minime faţă de poziţia
valorilor reale de pe grafic.

Forma curbei astfel trasate indică legitatea matematică, forma de evoluţie


a fenomenului, după o dreaptă sau o funcţie curbilinie. Această metodă de
ajustare precede obligatoriu aplicarea metodelor analitice de ajustare.

Ajustarea pe baza sporului mediu

Acest tip de ajustare se recomandă a se folosi atunci când modificările


absolute cu bază mobilă sunt aproximativ egale sau când şirul
Ajustarea pe elementelor seriei cronologice se aseamănă cu o progresie aritmetică.
baza sporului
mediu Relaţia de calcul pentru valorile ajustate ale seriei este:
̂ ( )̅
unde  reprezintă modificarea medie absolută, este primul termen al
serie, iar reprezintă variaţia timpului.

Primul termen ajustat este identic cu primul termen real al seriei, iar
133
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

ultimul termen ajustat este egal cu ultimul termen al seriei cronologice.

Ajustarea pe baza indicelui mediu

Acest tip de ajustare se recomandă pentru estimarea tendinţei centrale din


evoluţia fenomenului studiat dacă indicii de dinamică sunt aproximativ
Ajustarea pe egali sau dacă şirul termenilor seriei cronologice este în progresie
baza indicelui geometrică.
mediu ( t 1)
ŷ t = y1 * I

Primul şi ultimul termen ajustaţi sunt egali cu primul şi ultimul termen al


seriei cronologice.

Test de autoevaluare 13.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Se cunosc următoarele date privind evoluţia încasărilor unei firme în


perioada 2001-2010.
Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Încasări
288,2 287,9 287,3 282,8 280 277 272,6 273,6 275,9 282,7
(mii lei)

Se cere să se ajusteze seria prin metode mecanice.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 139 .

134
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

13.2. Metode analitice de ajustare

Metodele analitice de estimare a tendinţei se bazează pe folosirea


funcţiilor matematice, iar alegerea funcţiei de ajustare se face pe baza
analizei corelogramei şi a indicatorilor seriei cronologice.

Tendinţa centrală a evoluţiei seriei analizate se exprimă ca o funcţie de


timp: yt  f t  numită funcţie de ajustare, unde t reprezintă valorile
variabilei timp , iar reprezintă valorile variabilei dependente care sunt
prezentate în seria cronologică.

În funcţie de modul de dispunere a punctelor în sistemul cartezian de axe,


pot fi identificate următoarele tendinţe de lungă durată:
yt yt

Tendinţe pe
termen lung ale
seriilor t t
cronologice funcţia liniară funcţia hiperbolică
y y

t t
funcţia exponenţială funcţia parabolică

Tendinţa de variaţie a fenomenelor economico-sociale se aproximează, de


regulă, printr-una din următoarele funcţii:

1. Funcţia liniară se foloseşte atunci când graficul arată o


Ajustarea tendinţă de creştere absolută constantă şi modificările cu bază în lanţ au
seriilor valori apropiate.
cronologice cu
ajutorul Ecuaţia de estimare a funcţiei de trend liniare este definită de relaţia:
funcţiei liniare
Yt i  a  bt i
unde:
 Yt i reprezintă valorile ajustate calculate în funcţie de valorile
caracteristicii factoriale t i  ;
 a reprezintă parametrul care are sens de mărime medie şi arată ce
nivel ar fi atins y dacă influenţa tuturor factorilor cu excepţia celui
înregistrat ar fi fost constantă pe toată perioada;
 b reprezintă parametrul care sintetizează numai influenţa
135
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

caracteristicii factoriale (t);


 ti reprezintă valorile caracteristicii factoriale care, în cazul seriilor
cronologice, este timpul.

Parametrii a şi b se determină prin rezolvarea sistemului de ecuaţii


Determinarea normale obţinut prin metoda celor mai mici pătrate, iar sistemul de
parametrilor ecuaţii normale este:
na  b t i   y i


a  t i  b t i   t i y i

2

Pentru simplificarea calculelor se recurge la ipoteza  t i  0 , iar


sistemul de ecuaţii normale devine :

a
 yi
na   y i
  n
 , de unde 
b  t i   t i y i
 b   t i y i
2


  t i2
Variaţia timpului se măsoară după următoarele reguli:
o în cazul seriilor cu număr impar de termeni, t=0 pentru
termenul median, celelalte valori ale timpului fiind plasate simetric
(negativ şi pozitiv) faţă de origine (de exemplu: -2, -1, 0, 1, 2);
o în cazul seriilor cu număr par de termeni, celor doi termeni
centrali le corespund valorile -1 şi +1 pe axa timpului, restul valorilor
ti fiind de asemenea plasate simetric (de exemplu: -5, -3, -1, 1, 3, 5);

Verificarea exactităţii ajustării constă în compararea sumei valorilor


empirice cu suma valorilor ajustate ale termenilor seriei, care trebuie să
fie egale, în ipoteza în care suma erorilor este nulă.

2. Funcţia parabolică se foloseşte atunci când graficul are punct


de maxim sau de minim iar diferenţele dintre modificările succesive cu
Ajustarea bază în lanţ (numite modificări cu bază în lanţ de ordinul doi) au valori
seriilor apropiate; frecvent, pe grafic, se evidenţiază numai fragmente de
cronologice cu parabolă.
ajutorul Yt i  a  bt i  ct i2
funcţiei
parabolice
Aplicarea metodei celor mai mici pătrate ne conduce la următorul sistem
de ecuaţii normale :
na  b ti  c ti2   yi


a  ti  b ti  c ti   ti yi
2 3
Determinarea

  i
parametrilor a t 2  b ti3  c ti4   ti2 yi

Pentru simplificarea calculelor vom folosi t i  0 , caz în care şi


t 3
i  0 , iar sistemul de ecuaţii normale devine :
136
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

na  c t i2   y i

b  t i   t i y i
2


a  t i  c t i   t i y i
2 4 2

Rezolvậnd sistemul de ecuaţii normale, se calculează valoarea celor trei


parametri şi în funcţie de valorile individuale ale variabilei t, se ajustează
valorile caracteristicii rezultative.

Ajustarea 3. Funcţia exponenţială se foloseşte atunci când graficul arată o


seriilor tendinţă de creştere relativ constantă şi se obţin valori apropiate ale
cronologice cu indicilor cu bază în lanţ.
ajutorul Yt i  a  b t i
funcţiei
exponenţiale Prin logaritmare modelul se transformă într-un model liniar de forma:
lg y t i  lg a  t i lg b

Determinarea Sistemul de ecuaţii normale va fi :


parametrilor n lg a  lg b   t i   lg y i


lg a   t i  lg b   t i   t i  lg y i 

2

Operaţia de ajustare în acest caz se va face după ce se vor calcula


logaritmii ecuaţiilor individuale de ajustare. Ajustarea după o funcţie
exponenţială se face prin antilogaritmarea ecuaţiilor de ajustare calculate
în funcţie de ti.

Criterii de alegere a celui mai bun model de trend

Criterii de Problema principală care se pune în ajustarea seriilor de timp este aceea
alegere celui dacă fenomenul a fost ajustat cu o funcţie potrivită.
mai bun model Alegerea celei mai bune metode de ajustare din cele disponibile
de trend presupune compararea rezultatelor obţinute prin procedee diferite, însă se
bazează în mare parte pe aprecierea cercetătorului.

1. O primă posibilitate de comparaţie se bazează pe reprezentarea


grafică a valorilor ajustate şi a celor reale prin compararea graficelor
valorilor ajustate (obţinute prin diverse metode) cu graficul valorilor
efective se decide care este varianta cea mai apropiată de realitate.

2. O altă metodă de apreciere a calităţii ajustării constă în compararea


sumei valorilor reale cu suma valorilor ajustate.
Se alege varianta pentru care suma valorilor ajustate se află la distanţă
minimă de suma valorilor empirice.
∑̂ ∑

3. Măsurarea obiectivă a calităţii ajustării se poate face şi mai exact pe


137
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

baza coeficientului de variaţie a valorilor ajustate de la valorile reale.


Acest indicator se calculează pentru fiecare metodă de ajustare folosită,
ca raport între abaterea medie liniară a valorilor reale de la valorile
ajustate şi media valorilor reale, conform relaţiei:
∑| |
̅
Coeficientul de variaţie cu valoarea cea mai mică indică cea mai bună
metodă sau funcţie de ajustare.

4. O altă metodă este cea care calculează suma pătratelor abaterilor


valorilor ajustate de la cele reale alegându-se metoda deajustare pentru
care această sumă înregistrează cea mai mică valoare. ∑( ̅)

Test de autoevaluare 13.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Valoarea importurilor de electrocasnice înregistrează următoarea


evoluţie:

Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010


Importuri
125 165 187 234 268 305 348 395
(mil.$)

Se cere să se determine trendul (să se ajusteze seria cronologică) folosind


o metodă adecvată.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 139.


138
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în


rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 13 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13

Producţia unei fabrici de uşi a evoluat în perioada 2008-2014 potrivit


datelor de mai jos:

Anul 2009 2010 2011 2012 2013 2014


Modificarea absolută faţă
5 -4 -9 18 4 10
de anul anterior (mii buc)

Se cere:

1. să se reconstituie seria cronologică de valori absolute, ştiind că


faţă de 2008, producţia s-a dublat în anul 2014,
2. să se reprezinte grafic seria reconstituită şi să se ajusteze analitic
folosind funcţia liniară;
3. să de determine valorile ajustate ale variabilei cercetate.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

13.1.
 Modificarea medie absolută  : 
=
 t / t 1

 n / 1 282,7  288,2
  0.6111 mii euro
n 1 n 1 10  1
 Indicele mediu de modificare

I = n1  I t / t 1  n1 I n / 1  101 0,9809  0,997861 sau 99,7861 %

Valorile ajustate ale încasărilor (mii euro)


Încasările t
Anul (mii ̅( ) ̅
euro)
2001 288,2 1 288,2 288,2
2002 287,9 2 287,59 287,58
2003 287,3 3 286,98 286,97

139
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

2004 282,8 4 286,37 286,35


2005 280,0 5 285,76 285,74
2006 277,0 6 285,14 285,13
2007 272,6 7 284,53 284,52
2008 273,6 8 283,92 283,91
2009 275,9 9 283,31 283,31
2010 282,7 10 282,70 282,70

13.2.
Pentru ajustarea prin metoda analitică se construieşte cronograma
(historiograma).
450
400
importuri (mil.$)

350
300
250
200
150
100
50
0
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

anii

Graficul sugereaza un trend liniar.


Ecuaţia dreptei: yti  a  bti
Sistemul de ecuaţii normale este:
na  b ti   yi

a  ti  b ti   ti yi
2

Cu condiţia ca  ti  0 , sistemul de ecuaţii devine:


na   yi

b ti   ti yi
2

 n
  yi
 i 1 2027
a    253,37
 n 8

b   i i 
yt 3193
 19,00

  t 2
i
168

Calculele necesare determinării parametrilor si valorile ajustate

(teoretice) sunt prezentate în tabelul de mai jos:


140
Statistică economică
Ajustarea seriilor cronologice

A yi ti ti2 y i ti Yt i  253,37  19t i y i  Yti 


2

Anii
1993 125 -7 49 -875 120,37 21,43
1994 165 -5 25 -825 158,37 43,95
1995 187 -3 9 -561 196,37 87,79
1996 234 -1 1 -234 234,37 0,1369
1997 268 1 1 268 272,37 19,09
1998 305 3 9 915 310,37 28,83
1999 348 5 25 1740 248,37 0,13
2000 395 7 49 2765 386,37 74,47
Total 2027 0 168 3193 2027 275,82

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

1. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti


şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
2. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;
3. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică – Teorie şi aplicaţii practice, partea a
II-a, Editura Muntenia, 2003;
4. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
5. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
6. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru managementul
afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică, vol. I şi
II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă, Bucureşti,
2000.
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura Meteor Press,
Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.; Ghiţă, S.;
Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed. Economică,
Bucureşti, 1998;
10. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.

141
Statistică economică
Indici statistici

Unitate de învăţare Nr. 14

INDICI STATISTICI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14............................................................................ 143


14.1 Definirea, clasificare şi tipologia indicilor statistci ................................................ 143
14.2 Sisteme de ponderare folosite în construirea indicilor sintetici .............................. 147
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14............................................................. 150
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 151
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14........................................................................... 153

142
Statistică economică
Indici statistici

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 14


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:
 Să înţeleagă noţiunea de indice statistic;
 Să cunoască principalele tipuri de indici statistici;
 Să cnunoască şi a plice principalele sisteme de ponderare folosite în
construirea indicilor sintetici.

14.1. Definirea, clasificarea şi tipologia indicilor statistici

Noţiunea de Indicele statistic este o mărime relativă care compară sub formă de
indice statistic raport mărimea aceluiaşi fenomen înregistrat în două unităţi de timp,
de spaţiu, de plan la o unitate statistică, la o grupă sau la nivelul
întregii colectivităţi.

Numărătorul indicelui reprezintă nivelul fenomenului studiat în unitatea


de timp/spaţiu care se compară, iar numitorul acestuia reprezintă nivelul
fenomenului în unitatea de timp/spaţiu aleasă ca bază de comparaţie.

Metoda În analiza şi fundamentarea deciziilor economice se impune măsurarea


indicilor contribuţiei factorilor care determină evoluţia unui fenomen. Pentru a
evidenţia cum şi în ce măsură fiecare dintre aceşti factori contribuie la
modificarea categoriei economice analizate se foloseşte metoda
indicilor, ca metodă de analiză factorială a unui fenomen complex.

Specific metodei indicilor este faptul că variaţia fenomenului complex


se descompune integral pe factorii înregistraţi, ceea ce înseamnă că
variabila analizată trebuie să fie exprimată în funcţie de cel puţin doi
factori, de regulă sub forma unui model multiplicativ.

Factorii de influenţă care provoacă modificarea ansamblului în timp se


grupează în factori cantitativi şi factori calitativi.

Factorii Factorii cantitativi apar sub formă de unităţi ale colectivităţii şi cel mai
cantitativi adesea joacă rolul de frecvenţe sau ponderi (de exemplu numărul de
salariaţi, cantitatea de produse, suprafaţa însămânţată). În unele cazuri,
valorile individuale ale factorilor cantitativi pot fi însumate direct (de
exemplu numărul salariaţilor, produsele de acelaşi fel), iar în alte cazuri
acestea nu sunt însumabile (de exemplu cantitatea de produse diferite).

Factorii Factorii calitativi, de natura intensivă sunt exprimaţi sub formă de


calitativi caracteristici ale unităţilor luate în calcul (de exemplu preţurile de
vânzare ale produselor, costurile produselor, productivitatea muncii).
Cel mai frecvent, factorii calitativi apar sub formă de mărimi relative
de intensitate. Valorile factorilor calitativi sunt întotdeauna
neînsumabile direct.

Această separare a factorilor după natura lor este necesară deoarece la


143
Statistică economică
Indici statistici

construirea indicilor pentru ansamblul de elemente complexe, trebuie


avut în vedere faptul că valorile individuale ale factorilor înregistraţi pot
fi însumabile sau neînsumabile din punct de vedere economic.

Indicii pot fi calculaţi la nivelul unor elemente individuale ale


colectivităţii studiate şi în acest caz sunt indici individuali notaţi cu
sau la nivelul unor grupe, respectiv la nivelul întregii colectivităţi,
sintetizând variaţia medie a fenomenului studiat, notaţi cu I.

Analiza economică completă impune folosirea indicilor sintetici, ce pot


fi calculaţi ca indici agregaţi, ca medie a indicilor individuali sau ca
raport între două medii.

Clasificarea Clasificare indicilor statistici


indicilor A. După sfera de cuprinderea a fenomenului se calculează:
statistici - indici individuali (elementari) – calculaţi la nivelul unei unităţi
statistice;
- indici de grup (sintetici) – determinaţi la nivelul unei grupe a
colectivităţii sau la nivelul întregii colectivităţi.
B. După dimensiunea de raportare a fenomenului avem:
- în raport cu timpul - indici cronologici (de dinamică);
- în raport cu spaţiul – indici teritoriali;
- în raport cu planul, programul – indici ai planului, respectiv ai
îndeplinirii planului şi ai sarcinii de plan.
C. După natura variabilelor indexate calculăm:
- indici ai variabilelor cantitative;
- indici ai variabilelor calitative.
D. După modul de calcul avem:
- indici agregaţi;
- indici calculaţi ca medie a indicilor individuali;
- indici calculaţi ca raport a două medii.
E. După natura ponderilor folosite calculăm:
- indicii cu ponderi fixe (constante) – când se folosesc aceleaşi ponderi
pentru întreaga serie;
- indici cu ponderi variabile – când ponderea folosită se schimbă odată
cu schimbarea bazei de raportare.
F. După baza de raportare avem:
- indici cu bază fixă;
- indici cu bază mobilă sau în lanţ.

Tipologia indicilor statistici


Indicii Indicii individuali ai unei variabile statistice y se calculează la nivelul
individuali unei unităţi de observare şi ne arată de câte ori s-a modificat fenomenul
analizat y în perioada curentă faţă de perioada de bază. De obicei,
indicii se exprimă sub formă de coeficienţi sau procente, după relaţia:
y
i1y0  1
y0
Indicii individuali ai factorilor de influenţă ai fenomenului complex y,
se calculează astfel:
144
Statistică economică
Indici statistici

f1 x
i1f 0  , respectiv i1x0  1
f0 x0
Cei trei indici individuali verifică întotdeauna relaţia de sistem:
i1y0  i1x0  i1f 0
Modificările absolute se vor constitui pornind de la formulele de calcul
ale indicilor, şi anume scăzând numitorul din numărător:
y1 0  y1  y 0
x1 0  x1  x0
 1f 0  f1  f 0
 y1 0  x1 0   1f 0
Indicii de grup Indicii de grup ai unei variabile statistice y se notează cu şi se
calculează la nivelul unei grupe sau pe întreaga colectivitate, sintetizând
variaţia medie a fenomenului studiat. Indicele de grup nu este o sumă a
indicilor individuali ci o medie a acestora, exprimând tendinţa medie de
modificare în timp a caracteristicii la care se referă.

După modul de calcul indicii de grup se împart în trei categorii: indicii


agregaţi, indicii calculaţi ca medie a indicilor individuali şi indicii
calculaţi ca raport două medii.

Indici agregaţi a. Indicii agregaţi


Aceştia se calculează raportând nivelul agregat al fenomenului din
perioada comparată, la cel din perioada de bază, obţinându-se astfel
indicele agregat.
 y  x f

I 1y0 
 y1   x1  f1
 y 0  x0  f 0
Indicele factorial care arată influenţa factorului cantitativ va avea una
din formele:
 dacă ponderile sunt la nivelul perioadei de bază:

I1f 0 
 x0 f 1
 x0 f 0
 dacă ponderile sunt la nivelul perioadei curente:

I1f0 
 x1 f1
 x1 f 0
Asemănător, indicele factorial ce arată influenţa variabilei calitative va
fi:
 dacă ponderile sunt la nivelul perioadei de bază:

I 1x0 
 x1 f 0
 x0 f 0
 dacă ponderile sunt la nivelul perioadei curente:

145
Statistică economică
Indici statistici

I1x0 
x 1 1 f
f x 0 1

Modificările absolute se vor construi, aşa cum am specificat anterior,


pornind de la formulele de calcul ale indicilor, scăzând numitorul din
numărător.
 y   y1   y0
 y( f )   x0 f1   x0 f 0 , pentru ponderi din perioda de bază
 y f    x1 f1   x1 f 0 , pentru ponderi din perioada curentă
 yx    x1 f 0   x0 f 0 , pentru ponderi din perioda de bază
 yx    x1 f1   x0 f1 , pentru ponderi din perioada curentă.

Indici calculaţi b. Indicii calculaţi ca medie a indicilor individuali


ca medie a Aceştia mai poartă denumirea de indici ai valorii medii şi se folosesc în
indicilor calculul indicilor de grup ori de câte ori nu există suficiente informaţii
individuali pentru calculul indicilor agregaţi.

Indicii de grup se pot forma fie ca medie aritmetică ponderată, folosind


relaţiile:
- pentru variabila cantitativă aditivă
i f
f


f 0
I
f
10
0

- pentru variabila cantitativă nonaditivă.


  i f x0 f 0  i f f 0
f
i f0
I1 0 
f
, I1 0 
f

 f0  x0 f 0  y 0
c. Indicii calculaţi ca raport a două medii
Indici calculaţi
ca raport a două În funcţie de variaţia structurii frecvenţelor de apariţie ale valorilor
medii individuale din care s-au calculat cele două medii, avem:
 Indicele cu structură variabilă, când modificarea nivelului
mediu este influenţată atât de variaţia factorului calitativ cât şi
de variaţia celui cantitativ:
x
I SV
x
 1 
 x1 f1 :  x0 f 0
x0  f1  f 0
 Indicele cu structură fixă prin care se măsoară influenţa
modificării valorilor individulale ale variabilei calitative, în
ipoteza menţinerii neschimbate a frecvenţei lor de apariţie:

I 1xo( x ) 
 x1 f1 :  x0 f1   x1 f1   x1 f1
 f1  f1  x0 f1  1x x1 f1
i1 0

I x( x)

x f : x f
1 0 0 0

x
1 0 f

i x f
f
10 0 0

f f x x f
10
0 0 0 f0 0 0

146
Statistică economică
Indici statistici

 Indicele variaţiei structurii care se foloseşte pentru a


caracteriza variaţia unui fenomen complex sub influenţa
modificării numai a structurii factorului cantitativ, în condiţiile
menţinerii neschimbate a variabilei calitative:

I1x0( f ) 
 x1 f1 :  x1 f 0
 f1  f 0
I1x0( f ) 
x f : x f
0 1 0 0

f f
1 0

Modificările absolute ale mediei sub influenţa celor doi factori se scriu
ca diferenţă dintre numărătorul şi numitorul indicilor în cauză:

x 
 x1 f1   x0 f 0
 f1  f 0
 x( x) 
x f  x f
1 1 0 1

f f1 1

 x( f ) 
x f  x f
0 1 0 0

f f
1 0

Modificarea absolută a mediei este egală cu suma modificărilor


absolute datorate factorilor de influenţă.
 x( x )   x ( f )   x

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.


1. Ce sunt indicii statistici?
2. Care este rolul metodei indicilor?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 150 .

14.2. Sisteme de ponderare folosite în construirea indicilor sintetici

Sistemele de ponderare folosite în mod curent în practica statistică sunt:

Sistemul de a) Sistemul de ponderare Laspeyers, care foloseşte ponderi din perioada


ponderare de bază, pentru care indicii factoriali se vor scrie:
Laspeyers
 Indicele variabilei cantitative

147
Statistică economică
Indici statistici

I1f 0 
x 0 1 f
x
f0 0

 Indicele variabilei calitative

I1x0 
 x1 f 0
 x0 f 0
b) Sistemul de ponderare Paasche care are la bază utilizarea ponderilor
Sistemul de
din perioada curentă:
ponderare
 Pentru variabila cantitativă
Paasche
I1f 0 
 x1 f1
 x1 f 0
 Pentru variabila calitativă

I1x0 
 x1 f1
 x0 f1
Pentru îndeplinirea condiţiei de reversibilitate a factorilor se va folosi
una dintre variantele: indicele caracteristicii cantitative să fie construit
ca indice Laspeyers, iar indicele caracteristicii calitative în sistem
Paasche sau invers.

Teoria indicilor statistici cu privire la sistemele de ponderare este


completată şi de alţi indici care ţin seama de ponderile din ambele
perioade de calcul.

c) Indicele preţurilor calculat de Edgeworth se bazează pe cumularea


Indicele cantităţilor din perioada de bază cu cele din perioada curentă pe care le
peţurilor foloseşte drept ponderi pentru variaţia preţurilor. Preţul fiind o variabilă
calculat de calitativă, formula poate fi generalizată astfel:
Edgeworth
I 1x0 
 xi1 ( f i1  f i 0 ) .
 xi 0 ( f i1  f i 0 )
Acest indice prezintă dezavantajul principal că poate fi particularizat
numai pentru variaţia unui factor calitativ, iar ponderea este un factor
cantitativ care poate fi însumat de la o perioadă la alta.

d) Indicele Dobrisch
Indicele Acest indice este calculat ca medie aritmetică simplă a celor doi indici
Dobrisch (Laspeyres şi Paasche ):
I D  I L  I P 
1
2
Astfel, pentru o caracteristică calitativă  x  vom avea:
1   x1 f 0  x1 f1 
1 yx
I Dy  x  
2
 
I L  I Py  x    
2   x0 f 0  x0 f1 
,

iar în cazul caracteristicii cantitative  f  vom avea:

148
Statistică economică
Indici statistici

1   x0 f1  x1 f1 
1 y f 
I Dy  f  
2

I L  I Py  f    

2   x0 f 0  x1 f 0 
.

e) Indicele “ideal” al lui Fisher


Calculul acesui indice se bazează, de asemenea, pe folosirea ponderilor
din ambele perioade, fiind determinat ca o medie geometrică a celor doi
indici agregaţi de tip Laspeyres şi de tip Paasche.

Generalizând formulele lui Fisher pentru orice caracteristică calitativă


obţinem:

I 1y0 x  
x 1 0 f

x f
1 1
.
x 0 f0 x f
0 1

Test de autoevaluare 14.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Intr-o societate comerciala se cunosc urmatoarele date cu privire la


desfacerile de marfuri:

Valoarea marfurilor (mld. lei) Modificarea


Marfuri Perioada de Perioada volumului
baza curenta fizic
A 1 2 4
A 6000 18000 +5
B 7200 10800 +8
C 9600 16800 – 12
Total 22800 45600
Se cere:
1. sa se calculeze indicii individuali ai valorii, volumului fizic si ai
preturilor;
2. indicii de grup ai valorii, volumului fizic si preturilor;
3. modificarile absolute ale valorii, volumului fizic si ale
preturilor;
4. contributia celor doi factori asupra dinamicii valorii marfurilor
vandute

149
Statistică economică
Indici statistici

Răspunsul la test se găseşte la pagina 150.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 14.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 14 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

Se cunosc următoarele date:

Marfa Structura valorii Dinamica Modificarea


vanzarilor in volumului fizic preturilor
perioada curenta (%) (%)
(%)
0 1 2 3

A 20 140 40
B 50 130 80
C 30 65 110

Se cere :
1. indicii individuali ai valorii si preturilor;
2. indicii de grup privind valoarea, volumul fizic si preturile;
3. stiind ca numarul personalului, pe total, s-a redus in perioada
curenta fata de perioada de baza cu 10%, sa se determine modificarea relativa
a productivitatii muncii.

150
Statistică economică
Indici statistici

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

14.1.
1. Indicele statistic este o mărime relativă care compară sub formă de
raport mărimea aceluiaşi fenomen înregistrat în două unităţi de timp, de
spaţiu, de plan la o unitate statistică, la o grupă sau la nivelul întregii
colectivităţi.
2. Metoda indicilor are rolul de a evidenţia cum şi în ce măsură fiecare
dintre aceşti factori contribuie la modificarea categoriei economice
analizate. Este o metodă de analiză factorială a unui fenomen complex.
Specific metodei indicilor este faptul că variaţia fenomenului complex
se descompune integral pe factorii înregistraţi, ceea ce înseamnă că
variabila analizată trebuie să fie exprimată în funcţie de cel puţin doi
factori, de regulă sub forma unui model multiplicativ.

14.2.
1. Indicii individuali ai valorii se pot calcula pe baza datelor din table, iar
indicii individuali ai preturilor pe baza relatiei dintre cei trei indici :
 Indicii valorii desfacerilor de marfuri:
18000
 3 sau 300% (pentru marfa A)
6000
p q 10800
i1/ 0  1 1   1.5 sau 150% (pentru marfa B)
p0q 0 7200
16800
 1.75 sau 175% (pentru marfa C)
9600
 Indicii volumului fizic
5 + 100 = 105% (pentru marfa A)
q
i1/ 0%  r q  100  8 + 100 = 108% (pentru marfa B)
– 12 + 100 = 88% (pentru marfa C)
 Indicii preturilor se calculeaza pe baza relatiei:
q
i1v/ 0  i1 / 0  i p1 / 0

de unde :
3
 2.857 sau 285.7% (pentru marfa A)
1.05
q i v 1.5
i1 / 0%   1 / 0   1.388 sau 138.8% (pentru marfa B)
q 1.08
i1 / 0
1.75
 1.988 sau 198.8%(pentru marfa C)
0.88

2. Calculul indicilor de grup ai valorii, volumului fizic si al preturilor


a. Indicele de grup al valorii se obtin direct din datele din tabel:

151
Statistică economică
Indici statistici

I1v/p0, q  
 p1q1 
45600
 2 sau 200%
 p 0q 0 22800
 Indicele de grup al volumului fizic nu se poate calcula aici
decat ca un indice mediu arithmetic ponderat cu valoarea marfurilor din
perioada de baza. Pentru aceasta se porneste de la relatia:
 
I1v/ q0 
 i q  p0q 0 
1.05 * 6000  1.08 * 7200  0,88 * 9600

 p0q 0 22800
22524
  0.9878
22800
 Indicele de grup al preturilor porneste ca si in cazul indicilor
individuali de la relatia :
q p
I1v/ 0  I1/ 0  I1/ 0

de unde

I1v/ 0 2
I1p/ 0    2.0247 sau 202.47%
I1q/ 0 0.9878

3. Modificarile absolute ale valorii, volumului fizic si ale preturilor se


calculeaza pe baza indicilor de grup respectivi:
v1/p0, q    p1q1   p 0 q 0  45600  22800  22800 mld. lei

v1/p0, q    i q p 0 q 0   p 0 q 0  22524  22800  276 mld. lei

vp,q  vq  vp 


1 / 0  1 / 0   1 / 0 ,

de unde:

vp  vp,q  vp 


1 / 0  1 / 0  1/ 0 =45600-(-276)=45876 mld. lei

4. Contributia celor doi factori


 
v1 /q0
vq   276
K   100   100  6.5 %
 
v1 /p0, q 45600

v1/p0 45876
K v p   v p,q 
 100   100  100.65 %
1 / 0 45600

152
Statistică economică
Indici statistici

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

1. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria,


Bucureşti şi Editura Universitaria, Craiova, 2013;
2. Aivaz, K. – Statistică economică, Ed. Muntenia, Constanţa, 2007;
3. Aivaz Kamer, Ţiţei Adina, Statistică – Teorie şi aplicaţii practice, partea
a II-a, Editura Muntenia, 2003;
4. Andrei, T., Stancu, S., Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura ALL,
Bucureşti, 1995.
5. Baron, T., Biji, E., Statistică teoretică şi economică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996.
6. Isaic-Maniu Al.; Mitruţ, C.; Voineagu, V. – Statistică pentru
managementul afacerilor, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Ţitan, E.; S. Ghiţă; M. Vătui – Statistică, vol. I
şi II, ASE, Centrul de Învăţământ Economic Deschis la Distanţă,
Bucureşti, 2000.
8. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş, C. – Statistică aplicată, Editura Meteor
Press, Bucureşti, 2003;
9. Voineagu, V.; Mitruţ, C.; Isaic-Maniu Al.; Ţitan, E.; Baron, T.; Ghiţă, S.;
Şerban D. – Statistică, teste grilă şi lucrări practice. Ed. Economică,
Bucureşti, 1998;
10. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V.– Statistică, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.

153
Statistică economică
STATISTICĂ ECONOMICĂ
BIBLIOGRAFIE
1. Aivaz, K.A. - Statistică economică, Editura Muntenia, Constanţa, 2007;
2. Andrei, T.; Stancu, S. – Statistică, teorie şi aplicaţii, Editura All, Bucureşti, 1995;
3. Andrei, T.; Stancu, S.; Pele, T.D. - Statistică. Teorie şi aplicaţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2002;
4. Baron, T.; Biji, E.; Tovissi, M.; Isaic-Maniu, A. et al. Statistică teoretică şi economică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996;
5. Bădiţă, M.; Baron, T., Korka, M. – Statistică pentru afaceri, Editura Eficient, Bucureşti,
1998;
6. Bădiţă, M.; Goschin, Z.; Cristache, S.E. – Statistică aplicată în economie, Bucureşti,
2001;
7. Bădiţă, M.; Cristache, S., Statistică - Aplicaţii practice, Editura Mondan, 1998;
8. Bădiţă, M.; Baron T.; Korka M. - Statistică pentru afaceri, Editura Eficient, Bucureşti,
1998;
9. Bădiţă, M.; Baron T.; Korka M. - Curs de statistică, Editura Sylvi, Bucureşti, 1993;
10. Biji E.; Baron T.; Statistică teoretică şi economică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1966;
11. Biji M.; Biji E. M.; Lilea E.; Anghelache C. - Tratat de statistică, Editura Economică,
Bucureşti, 2002;
12. Goschin, Z., Vătui, M – Statistica, http://www.biblioteca-digitala.ase.roJaba, E. -
Statistică, Editura Economică, Bucureşti, 1998;
13. Isaic-Maniu, Al, Mitruţ, C., Voineagu V. - Statistică pentru managementul afacerilor,
Editura Economică, Bucureşti, 1997;
14. Isaic-Maniu, Al, Mitruţ, C., Voineagu V. - Statistică pentru managementul afacerilor,
Editura Economică, Bucureşti, 1999;
15. Jaba, E. - Statistică, Editura Economică, Bucureşti, 2002;
16. Moise-Ţiţei, A. - Statistică economică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti şi Editura
Universitaria, Craiova, 2013;
17. Porojan, D. - Statistica şi teoria sondajului, Editura Şansa, Bucureşti, 1993;
18. Ţiţan, E.; Ghiţă, S.; Trandaş,C - Bazele statisticii, Editura Meteora Press, Bucureşti,
2001.

154
Statistică economică