I.

PRELIMINARII
Cursul „Matematică economică” este direcţionat spre elaborarea metodelor de rezolvare a
unor probleme cu caracter economic (compartimentele „Algebra liniară”, „Funcţii de mai multe
variabile”, „Programarea liniară”), precum şi crearea unei baze pentru alte cursuri incluse în
planurile de învăţămînt. În afară de înzestrarea viitorului specialist în economie cu un instrument
eficient de studiu şi elaborare a diferitor modele, cursul „Matematică economică” va forma
deprinderi de a judeca logic, de a analiza diverse situaţii şi de a argumenta deciziile, de a formula
clar şi corect problemele, de a propune diverse metode pentru soluţionarea lor.

II. OBIECTIVELE STANDARD ALE DISCIPLINEI

La nivel de cunoaştere şi înţelegere:
• Să determine direcţiile de studiu ale disciplinei.
• Să definească (identifice) noţiunile fundamentale ale disciplinei: sistem de ecuaţii liniare
(SEL), matrice, soluţie optimă a PPL, spaţiu liniar.
• Să distingă termenii: soluţie a sistemului de ecuaţii, soluţie a ecuaţiei diferenţiale, punct de
extrem, valoare extremă a funcţiei de mai multe variabile, soluţie admisibilă de bază a PPL.
• Să descrie algoritmii simpli de rezolvare a problemelor tipice: tabelele lui Gauss de
rezolvare a SEL, algoritmul SIMPLEX şi algoritmul metodei potenţialelor de soluţionare a
PPL, metoda celor mai mici pătrate.
• Să explice esenţa problemelor de tip transport , a altor modele matematice ale problemelor,
fenomenelor economice, ...
• Să definească noţiunile: sistem liniar independent de vectori, rangul sistemului de vectori,
baza sistemului de vectori, coordonatele vectorului.
• Să reproducă condiţiile de existenţă a extremei unei funcţii de două variabile.
• Să distingă tipurile studiate de ecuaţii diferenţiale.
• Să relateze despre modelul matematic a problemei de tip transport.

La nivel de aplicare:
• Să determine soluţiile generală, particulară a unui sistem de ecuaţii liniare prin metoda
Jordan – Gauss, metoda matriceală
• Să aplice metoda geometrică, metoda simplex pentru rezolvarea PPL.
• Să stabilească dependenţa, independenţa liniară a unui sistem de vectori în baza definiţiei,
aplicând rangul matricei.
• Să determine o bază a sistemului de vectori, a spaţiului, coordonatele unui vector în baza
dată.
• Să aplice metodele de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale de ordinul I, a ecuaţiilor liniare de
ordin doi cu coeficienţi constanţi.
• Să aplice metoda potenţialelor pentru rezolvarea problemei de tip transport.
• Să determine derivatele parţiale, diferenţialele de ordinele 1,2;
• Să determine punctele de extrem local, extremele unei funcţii de două variabile.

La nivel de integrare:
• Să stabilească aportul metodelor matematice în soluţionarea problemelor economice.
 • Să reformuleze problemele economice într-un limbaj adecvat pentru compunerea modelului
ei matematic.
• Să interpreteze în limbaj economic rezultatele unei probleme de programare liniară, de
transport ş.a.

III. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Numărul de Evaluarea Responsabil

Codul disciplinei Anul ore de
în planul de de Semestrul disciplină
învăţământ studii C S L Nr. de Forma de
credite evaluare
FO I 1/2 30 60 - 4 ex., ex. N. Prodan
f. redusă I 1,2 24 24 - - ex., ex. N. Prodan

IV. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

a) Tematica şi repartizarea orientativă a orelor la curs.

Numărul de ore
Nr. Tema cu
la zi frecvenţă
redusă
1 Elemente de algebră vectorială 4 4
2 Programarea liniară 10 4
3 Elemente de geometrie analitică în spaţiu. 4 6
4 Funcţii de mai multe variabile. 8 6
5 Ecuaţii diferenţiale ordinare. 4 4
Total 30 24

b) Tematica şi repartizarea orientativă a orelor la seminar.

Numărul de ore

Nr. Tema cu
la zi frecvenţă
redusă
1 Elemente de algebră vectorială 8 4
2 Elemente de geometrie analitică în spaţiu. 8 6
3 Programarea liniară 20 4
4 Ecuaţii diferenţiale ordinare. 8 4
5 Funcţii de mai multe variabile. 16 6
Total 60 24

c) Se propune lucru individual: două lucrări de control care conţin probleme din fiecare temă.

2
V. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI CONŢINUTURI
să definească ecuaţia diferenţială, să
determine ordinul, gradul ei;
- să definească soluţia (generală, particulară) a
ED, să determine acea soluţie particulară care cu variabile separabile, omogene, liniare.
satisface condiţiile iniţiale date;
- să identifice şi să rezolve ecuaţiile de ordinul
I: cu variabile separabile, omogene liniare;
- să identifice şi să rezolve ecuaţiile diferenţiale Exemple de aplicare a ecuaţiilor diferenţiale în
liniare de ordin superior omogene şi cercetări economice.
neomogene. cu coeficienţi constanţi.
să definească noţiunile: funcţii de mai multe
variabile, linie de nivel, limita, continuitatea
funcţiei de mai multe variabile;
- să calculeze derivatele parţiale şi
diferenţialele de ordinul I, II ale funcţiei de
mai multe variabile;
- să calculeze derivatele parţiale ale funcţiei
compuse, derivata funcţiei implicite;
- să definească şi să calculeze derivata funcţiei
în raport cu o direcţie dată, gradientul
funcţiei;
- să calculeze extremele locale ale funcţiei de
mai multe variabile;
- să calculeze valoarea cea mai mare şi cea mai
mică, extremele condiţionate ale funcţiei de
mai multe variabile;
- să aplice metoda celor mai mici pătrate pentru
determinarea funcţiilor liniare ce descriu un
proces economic.
- să definească vectorul şi să identifice în
situaţii concrete (pe desen) caracteristicile lui:
modulul, direcţia, sensul;
- să definească şi să determine suma, produsul
cu un scalar, combinaţia liniară a câtorva
vectori în situaţii concrete;
- să verifice axiomele din definiţia spaţiului
liniar, euclidian în cazuri concrete;
- să calculeze cosinusul unghiului dintre doi
vectori din plan, spaţiu, spaţiul R n ;
- să recunoască (aplicând diverse procedee)
sistemele liniar dependente, independente de
vectori;
I Ecuaţii diferenţiale.
Ecuaţii diferenţiale ordinare de ordinul întâi.
Soluţie generală şi particulară. Teorema
Cauchy. Sensul geometric al soluţiei. Ecuaţii
Ecuaţii diferenţiale liniare ordinare de ordin II
cu coeficienţi constanţi. Structura soluţiei
generale. Formele soluţiei particulare.
II Funcţii de mai multe variabile.
Domenii de definiţie, limita şi continuitatea
funcţiilor de mai multe variabile. Derivate
parţiale şi diferenţialele ale funcţiilor de mai
multe variabile. Aspectul economic al acestor
noţiuni. Derivate şi diferenţiale de ordin
superior. Derivata funcţiei compuse şi a
funcţiei implicite. Derivata în raport cu o
direcţie şi gradientul funcţiei de mai multe
variabile. Probleme de optimizare. Extreme
locale, condiţii necesare şi suficiente de
extrem. Valoarea cea mai mare şi cea mai
mică a unei funcţii pe un domeniu închis.
Extreme condiţionate şi metoda
multiplicatorilor Lagrange. Extreme globale.
Metoda celor mai mici pătrate.
III Elemente de algebră vectorială şi
geometrie analitică în spaţiu.
Sisteme de ecuaţii liniare. Metoda Jordan-
Gauss de rezolvare a sistemelor de ecuaţii
liniare. Noţiune de variabile de bază şi
variabile libere, soluţie generlă şi particulară.
Soluţii de bază (inclusiv şi nenegative) şi
aflarea lor. Forma matricială şi vectorială a
sistemelor de ecuaţii liniare. Metoda
matricială de rezolvare a sistemelor de ecuaţii
liniare. Sisteme de ecuaţii liniare omogene.
Exemple de modele economice liniare.
Noţiuni de vectori. Operaţii liniare cu vectori.
Produsul scalar a doi vectori şi proprietăţile
lui. Unghiul format de doi vectori. Spaţii
3
- să determine rangul şi baza sistemului de
vectori din R n , coordonatele unui vector dat în
baza fixată;
- să recunoască un sistem de ecuaţii liniare;
- să aplice metoda Jordan-Gauss;
- să stabilească compatibilitatea sistemului;
- să găsească soluţia generală, soluţia
particulară a sistemului;
- să aplice algoritmul găsirei soluţiei admisibile
de bază.
- să formuleze o problemă de programare
liniară (PPL);
- să deosebească formele de prezentare a unei
PPL şi să posede modalităţile de trecere de la o
formă la alta;
- să construiască poligonul soluţiilor admisibile
a unei PPL cu două necunoscute (sau
reductibilă la aceasta) şi să determine soluţia
optimală;
- să formuleze şi să aplice algoritmul simplex
de rezolvare a PPL;
- să aleagă şi să analizeze soluţia optimă;
- să deosebească cuplurile de probleme duale;
- să aplice algoritmul formării şi rezolvării
problemei duale fiind dată problema primală;
- să formuleze teoremele fundamentale ale
dualităţii şi rezultatele care reese din acestea;
- să cunoască sensul economic al variabilelor
problemei duale;
- să formuleze o problemă de tip transport şi să
construiască modelul matematic al acesteia;
- să determine un plan iniţial de transporturi
prin metoda Colţului Nord –Vest şi prin
metoda tarifului minimal;
- să determine planul optimal de organizare a
transportării.
4
vectoriale (liniare) şi euclidiene. Sisteme de
vectori liniar dependenţi şi liniar independenţi.
Proprietăţi. Vectori coliniari şi vectori
coplanari. Dreapta, planul şi semiplanul în R 3 .
Hiperplan, semispaţiu, torson şi poliedru în R n
. Ecuaţii parametrice ale liniei.
IV Programarea liniară.
Modelul matematic al problemei de
programare liniară (PPL). Exemple care
conduc la probleme de programare liniară.
Forma generală a modelului matematic.
Metoda grafică de soluţionare a problemelor
de PL. Poligon de soluţii admisibile. Mulţimi
convexe. Metoda simplex de soluţionare a
problemei de PL. Determinarea soluţiei
admisibile de bază. Algoritmul metodei
simplex. Criteriul de optimizare. Metoda bazei
artificiale. Cuplul de probleme „primal-dual”.
Teorema fundamentală a dualităţii. Teorema
ecarturilor complementare. Sensul economic
al variabilelor duale. Problema de tip transport
(PT). Modelul matematic al PT şi forma
generală a PT. Determinarea soluţiei
admisibile de bază (metoda costului minimal,
metoda colţului Nord-Vest). Determinarea
soluţiei optime (metoda potenţialelor). PT de
tip deschis neechilibrate.
 VI. SUGESTII PENTRU ACTIVITATEA INDIVIDUALĂ AUDIENŢELOR

Subiecte/ probleme Formele de realizare Modalităţi de evaluare

1.Să rezolve un SEL prin Lucrare scrisă efectuată de sine Lucrare de control în
metoda Jordan-Gauss, metoda stătător auditoriu.Susţinerea lucrării
simplex. Aplicaţii la algebra individuale.
vectorială
2.Să rezolve o PPL prin metoda Lucrare scrisă efectuată de sine Lucrare de control în auditoriu.
geometrică, metoda stătător Susţinerea lucrării individuale.
simplex.Probleme de tip
transport
3.Să calculeze derivata unei Lucrare scrisă efectuată de sine Lucrare de control în auditoriu.
funcţii dupa o direcţie, stătător Susţinerea lucrării individuale.
extremele unei funcţii de 2
variabile.
4.Să rezolve ecuaţii diferenţiale Lucrare scrisă efectuată de sine Lucrare de control în auditoriu.
de ordinal 1: omogene, liniare, stătător Susţinerea lucrării individuale.
cu variabile separabile; ED de
ordinul 2 cu coeficienţi
constanţi

VII. TEMATICA ORIENTATIVĂ A TEZELOR DE AN / TEZELOR DE LICENŢĂ

Nu sunt prevăzute.

VIII. EVALUAREA DISCIPLINEI

1. Evaluări sumative periodice.
Nr.1 Baza sistemului de vectori
→ →
1. Se ştie că a 2 = 3 a 1 . Sistemul de vectori a1 , a 2 , a3 este:
a) liniar dependent; b) liniar independent; c) poate fi liniar dependent sau independent ;
d) nu se poate determina.
2. În baza definiţiei să se determine dacă sistemul de vectori a1 = (1,0,2,1) , a 2 = (2,−1,0,3) ,
a3 = (1,−1,−2,2) este liniar dependent.
3. Fie sistemul de vectori a1 = (1,0,3) , a 2 = (2,1,0) , a3 = (1,1,−1) , a 4 = (2,1,4) . Aplicând
rangul matricei să se arate că sistemul a1 , a 2 , a3 este o bază a sistemului şi să se determine
coordonatele lui a 4 în această bază.
Nr.2 Evaluari sumative periodice
O firmă de concstrucţii urmează să realizeze un complex de vile însumînd cel puţin 90
apartamente cu 2 camere, 210 apartamente cu 3 camere şi 140 apartamente cu 4 camere.
Sunt proiectate două tipuri de vile avînd fiecare:
A) 1 apartament cu 2 camere; 3 apartamente cu 3 camere şi 4 apartamente cu 4 camere.
B) 3 apartamente cu 2 camere; 5 apartamente cu 3 camere şi 2 apartamente cu 4 camere.
Să se determine numărul optim de vile de tipurile (A) şi (B), costurile unitare fiind respectiv
de 4 şi 5 u. m. Rezolvaţi problema prin metoda geometrică.
2. Evaluarea sumativă finală

Test Nr.1

5
Subiectul 1
2
I.1 Funcţia y = este soluţie a ecuaţiei diferenţiale:
cos x
A) y ′ cos x + 1 = 0 ; B) y ′ − 4 y = cos x ;
C) y ′ = ytgx ; D) y ′′ − 2 y = 2 cos x .
Argumentaţi răspunsul.

I.2 Volumul ( u ) producţiei unei întreprinderi se calculează în dependenţă de preţul ( x ) a materiei

prime şi preţul de realizare ( y ) după formula u = 2( x + y ) − x 2 − y 2 . Să se determine volumul
maxim posibil (mii u.m.) şi preţurile respective.

I.3 Rezolvaţi prin metoda Jordan-Gauss sistemul

X1 -2x2 -x3+3x4=5,
2x1 -4x2 -2x3+6x4=10,
2x1+x2+x4 =20.
Subiectul 2
II.1 Valorile derivatelor parţiale ale funcţiei f în punctul staţionar M 0 sunt
f xx′′ (M 0 ) = −2 , f xy′′ (M 0 ) = 3 , f yy′′ (M 0 ) = −9 . Pentru funcţia f punctul M 0 este:
A) este punct de minim local; B) este punct de maxim local;
C) nu este punct de extrem; D) nu se poate stabili.
Argumentaţi răspunsul.

II.2 Sa se rezolve PPL prin metoda geometrica

F(X)=10x1+30x2→max 5x1 -4x2≤25,
-3x1+2x2≤10,
x1+x2 ≤14, x1≥0, 0≤x2≤8.
II.3 Să se determine soluţia generală şi acea soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale
y ′′ − 2 y ′ + 2 y = 4e 2 x cos x , care verifică condiţiile iniţiale: y (π ) = πeπ , y ′(π ) = eπ .

IX. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. V.S. Şipaciov. Matematica superioară. Lumina, Chişinău, 1992.
2. A. Ignatieva, T. Crasnoşcicova, V. Smirnov. Curs de matematică superioară. Lumina,
Chişinău, 1981.
3. Карасев А. И., Аксюта З. М., Савельева Т.И. Курс вышей математики. М., Наука,
1988г.
4. Бугров И.С., Никольский С.М. Дифференциальное и интегральное исчисление. М.,
Наука, 1988г.
5. Минорский В.П. Сборник задач по вышей математике. М., Наука, 1970г.
6. Данко П.Е., Попов А.С. Высшая математика в упражнениях и задачах. . М., Высшая
школа, 1970г.
7. I. Bunu, G. Diligul. Matematica superioară (materiale didactice, partea I). Chişinău, 1995.
8. V. Onoi, Spaţiul vectorial n-dimensional R n , Chişinău, 1995.
9. Гамецки А.Ф., Крачилов К.К., Постолаке М.Д. Функции нескольких переменных.
10. Ch. Oprescu, Matematici pentru economişti. Partea I Bucureşti, 1996.

6
11. P. Blaga, A. Murеşan. Matematici aplicate în economie. Vol.1, Cluj-Napoca, 1996.
12. O. Popescu ş.a. Matematici aplicate în economie. Vol.1, Bucureşti, 1993.
13. Ефимов А.И. Сборник задач по математике для ВТУЗов, М. Наука, 1990г.
14. Данко П.Е., Попов А.С. Сборник задач по высшей математике. Т.2. М., Высшая
школа, 1986г.
15. Мантуров О.В. Курс высшей математики для экономистов. Т.З., М., 1997г.
16. Railean V. Programarea liniară, USM, Chişinău, 1990
17. G. Boldur-Lăţescu, I. Săciu, E. Ţâgănescu. Cercetare operaţională cu aplicaţii în
economie. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979.
18. Акулич И.Л. Математическое программирование в примерах и задачах. Высшая
школа, 1986г.

19. D. Zambiţchii, I. Bunu. Matrice şi sisteme de ecuaţii liniare cu aplicaţii în economie.

Chişinău, 1996
20. Замбицкий Д.К., Замбицкий М.К . Линейная алгебра и линейное
программирование, Кишинев, 1997г.
21. V. Diaconiţa, A. Vanolachi, Gh. Rusu. Matematici aplicate în economie. Editura Fondaţia
„Chemarea”, Iaşi, 1992
22. Кузнецов М.И.. Холод Математическое программирование. Высшая школа, Минск,
1984г. 1986г.
23. V. Albu, A. Stepan. Modelarea şi simularea proceselor economice. Chişinău, 1993.
24. I. Şerbaţchi. Culegre de probleme de analiză matematică. Chişinău, 1996.
25. V. Albu, I. Bunu. Programarea liniară. ASEM, Chişinău, 1997.
26. I. Bunu, I. Goian, V. Marin. Algebra liniară, ASEM, Chişinău, 2001.
27. Despa Radu ş.a. Culegere de probleme de matematici aplicate în economie. Vol.1;2.
Bucureşti, 1998.
28. Coordonator prof. Gh. Cenuşă, Matematici pentru economişti. Bucureşti, 2000.
29. Coordonator prof. Gh. Cenuşă, Matematici pentru economişti.Culegere de probleme.
Bucureşti, 2000
30. Высшая математика для экономистов. Под ред. Н.М.Кремера, 2003.
31. Практикум по высшей математике для экономистов под ред. Н.М. Кремера.
32. I. Duda (coordonator), Rodica Trandafir. Matematici pentru economişti. V.1;2, Bucureşti
2001
33. Argentina Filip, „Matematici aplicate în economie”, ed. ASE Bucureşti, 2002
34. Dragomira Baz, „Modele matematice în economie. Teorie şi aplicaţie.” ASE Bucureşti,
2003
35. Floare Mustaţă, Analiza economico-matematică a unor modele liniare. ASE Bucureşti,
2003
36. V. Diaconiţa ş. a. Matematici aplicate în economie. SEDCOM LIBRIS, Iaşi 2004
37. V. Diaconiţa ş. a. Matematici aplicate în economie. Paralela 45, 2004
38. D. Zambiţchi ş. a. Matematici aplicate în economie. Algebra liniară. Programarea liniară.,
Evrica, Chişinău, 2005