Sunteți pe pagina 1din 5

1

Continutul raportului experimental

Continutul raportului experimental


Raportul experimental, redactat dupa achizitia si analiza datelor, este unitatea de comunicare intre cercetatori si baza progresului stiintific. Principiul fundamental ce guverneaza continutul si structura raportului trebuie sa fie fidelitatea maxima a expunerii demersului experimental, astfel incit oricare alt cercetator sa poata repeta experimentul pentru a verifica exactitatea rezultatelor. Evident ca raportul nu trebuie sa fie incarcat cu detalii nesemnificative, ci trebuie sa contina aspectele teoretice si tehnice importante. Urmatoarele informatii sint obligatorii: un scurt enunt al problemei, o justificare a valorii informative a experimentului, o descriere clara a procedurii experimentale si analiza legaturilor intre rezultate si cunostintele actuale. Sectiunile utilizate in raport pentru a comunica aceaste informatii intr-un mod eficace, pot sa difere dar de regula sint urmatoarele: (1) pagina cu titlu, (2) sumarul, (3) contextul teoretic, (4) metoda, (5) rezultatele, (6) concluzii si comentarii, (7) referinte, (8) tabele, grafice cu legendele aferente. Pagina cu titlul va contine numele complet al autorului (autorilor), numele institutiei la care este afiliat, un titlu scurt dar reprezentativ si eventuale multumiri. Rapoartele academice pot de asemenea sa includa un apendice continind testele sau instructiunile utilizate si o introducere precedind contextul teoretic. Sumarul Este vorba de un rezumat scurt 100 pina la 150 de cuvinte - care descrie aspectele principale ale problemei, procedura, rezultatele si concluziile. Scopul acestei sectiuni, care este plasata de regula la inceputul raportului, este de a informa cititorul asupra pertinentei cercetarii. Sumarul trebuie sa ilustreze continutul raportului si mai ales rezultatele obtinute. Cercetatorul trebuie sa se abtina de la afirmatii generale sau opinii nefundamentate. Sumarul trebuie sa puna in valoare aspectele fundamentale, sa fie clar si sa arate o progresie logica, adica sa ilustreze intocmai procedura experimentala. Aceasta sectiune trebuie sa fie, de asemenea, strict descriptiva si sa nu contina comentarii.

2
Continutul raportului experimental

Contextul teoretic si ipoteza Contextul teoretic este sectiunea din raport care introduce problema, importanta ei teoretica, cercetarile deja efectuate si o justificare a relatiilor examinate in experiment. In principiu, trebuie incluse aici toate informatiile care sprijina intelegerea experimentului si implicatiile sale teoretice sau trebuie citate sursele unde aceste informatii pot fi gasite. Problema poate fi o intrebare, o deductie facuta pe baza unei teorii sau poate fi o explorare a unor relatii legate de un fenomen interesant. Aceasta sectiune trebuie sa contina aspectele speculative ale domeniului de cercetare si, daca este posibil, chiar o sinteza a principalelor studii, evidentiind rezultate comparative si diferite aspecte metodologice. Textul acestei sectiuni comporta o dezvoltare logica, incepind cu argumentele de ordin general si apoi, gradual, vor fi mentionate punctele specifice ale experimentului. Urmind acest traiect, se va ajunge la enuntarea ipotezei care este o predictie cu privire la efectul variabilelor independente asupra celor dependente. Metoda Scopul acestei sectiuni este descrierea situatiilor experimentale si etapelor de manipulare. Aspectele metodologice mentionate trebuie sa fie in concordanta cu ipoteza, cu controlul variabilelor sau cu tehnicile de masurare utilizate. Compozitia acestei parti nu este supusa unor norme rigide ci variaza functie de tipul de experiment, complexitatea instrumentelor si schemei experimentale utilizate. Oricum ea cuprinde in general trei parti, identificate prin subtitluri: subiecti, material, procedura. In subcapitolul subiecti, cercetatorul va mentiona caracteristicile importante ale subiectilor (virsta, sex, nivel de instruire etc), numarul lor si modul in care au fost selectionati. Subcapitolul material va contine o descriere a situatiei experimentale, a aspectelor sale cele mai importante, mentionind principalele aparate utilizate (daca este cazul), natura si modul de prezentare a stimulilor si tehnicile de inregistrare a datelor. Procedura va contine o descriere rezumativa a etapelor de manipulare experimentala, in ordinea lor cronologica: parametri temporali, numarul de sesiuni experimentale, numarul de incercari

Continutul raportului experimental

sau de conditii independente etc. Vor fi mentionate rezumativ instructiunile date subiectilor si tehnicile de control. Rezultatele Datele numerice sint prezentate de preferinta sub forma de tabele sau grafice si rezumate apoi sintetic in text pentru ca cititorul sa-si poata face o imagine la o simpla inspectie a rezultatelor. Tabelele si graficile trebuie sa fie concise si clare. Vor fi identificate variabilele, parametri utilizati si o legenda care sa descrie continutul. In aceasta sectiune nu vor fi prezentate datele brute, ci doar rezultatele analizelor statistice iar in cazul analizelor mai complexe (non conventionale) rezumarea datelor se va face mai detaliat. Este important se se opereze in text o distinctie clara intre rezultatele obtinute pentru fiecare parte a ipotezei, pentru fiecare conditie evitindu-se astfel confuziile. Maniera de prezentare a rezultatelor trebuie sa releve faptul au fost extrase toate informatiile importante. Vor apare desigur si eventualele nerealizari fara a fi mentionate toate incercarile care au fost respinse in final. Sectiunea rezultate este descriptiva si nu trebuie sa contina interpretarile teoretice ale efectelor obtinute. Concluzii-comentarii Este sectiunea destinata interpretarii rezultatelor. De regula se va relua succint prezentarea rezultatelor, comentindu-se implicatiile teoretice ale acestora, punctind relatiile intre efectele specifice in asa fel incit sa se evidentieze daca diversele aspecte ale ipotezei de plecare au fost confirmate prin experiment. Comentariile se vor referi si la forta rezultatelor, la existenta variabilelor necontrolate, la analize diferite ce converg spre aceleasi concluzii ca si la comparatii cu rezultatele altor experimente similare. Scopul acestei sectiuni este de a explica rezultatele obtinute. Explicatiile pot lua forma unui model teoretic (vechi sau nou) a fenomenului studiat, sau a unei examinari metodologice a experimentului pentru a arata de ce efectul asteptat nu s-a produs. Comentariile pot fi dezvoltate plecind de la interpretarea semnificatiilor specifice rezultatelor si evoluind spre consideratii din ce in ce mai generale asupra problematicii examinate. De asemenea, trebuie examinata puterea de generalizare a

rezultatelor, tinindu-se cont de contextul experimental si de esantionul utilizat. In fine, in functie de rezultate, vor fi mentionate
Continutul raportului experimental

sugestii pentru orientarea viitoarelor cercetari fara a cadea in consideratii speculative nejustificate. Fara indoiala aceasta sectiune constitue cea mai importanta parte a raportului reprezentind mesajul central al comunicarii si trebuie sa reflecte cel mai adecvat semnificatia rezultatelor obtinute. Referintele Lucrarile anterioare, publicate sau nu, la care cercetatorul face referinta trebuie sa fie citate dupa textul raportului, in lista referintelor. Aceasta lista este de obicei prezentata in ordine alfabetica, desi exista si sitemul de prezentare in ordinea aparitiei in text. Exista mai multe conventii privind prezentarea referintelor dar, de regula, acestea contin: numele autorului, titlul complet al lucrarii, anul de aparitie, editura si, daca este vorba de un articol, numele revistei, volumul si pagina. In text, studiile pot fi mentionate sub forma de citate puse intre ghilimele sau, cel mai adesea, printru-un rezumat al rezultatelor sau pozitiei autorului. In ambele cazuri referintele trebuie identificate cit mai aproape de textul care le contine, intr-o paranteza continind numele autorului si data aparitiei lucrarii. Lectura raportului Deprinderile in redactarea unui raport necesita mai intii lectura altor rapoarte similare adoptind o strategie in a extrage informatia importanta din raport. O modalitate adecvata de a realiza acest scop este de a pune unele intrebari asupra continutului fiecarei sectiuni. Intrebari tipice pentru contextul teoretic ar putea fi: Carui domeniu se adreseaza experimentul? Ce informatii sint cunoscute in acest domeniu? Ce punct de vedere avanseaza autorul? Ce informatii furnizeaza in plus? Care este modalitatea de testare a ipotezei? Pentru metoda, intrebarile ar putea fi: Care sint variabilele independente si dependente si care este definitia operationala a acestora? Schema experimentala controleaza bine toate variabilele care ar putea aparea in situatia data? La analiza rezultatelor: Autorul a exploatat toate rezultatele variabilelor dependente? Rezultatele obtinute s-ar putea datora hazardului sau erorilor de procedura? Rezultatele obtinute sinnt usor de inteles si converg toate spre acelasi sens? Ce alte rezultate cunoscute coroboreaza sau contrazic rezultatele obtinute?

Pentru concluzii si comentarii: Care sint principalele concluzii ale autorului? A procedat la generalizari? Recunoaste limitele abordarii sale? Concluziile sugereaza viitoare experimente?

S-ar putea să vă placă și