CONTRIBUTIONS TO THE FLUID FLOW WITH COANDA EFFECT

C U P R I N S SELECTIV
Cuvânt înainte
Cap.1.Stadiul actual în problema curgerii fluidelor vâscoase sub acţiunea forţelor de aderenţă moleculară 4
1.1.Importanţa fenomenului de atracţie moleculară în Hidraulică şi Aerodinamică şi actualitatea subiectului tezei de doctorat
4
Cap.2.Scurt istoric privind efectul lui Henri Coandă 7
2.1. Date bibliografice ale lui Henri Coandă 8
2.2. Proiecte secrete ale lui Henri Coandă în România 9
2.3. Concluzii 11
Cap.3. Cercetări teoretice privind curgerea fluidelor vâscoase sub acţiunea forţelor de atracţie moleculară 13
3.1. Formarea stratului limită la curgerea fluidului vâscos în jurul unui corp, descoperit de Ludwig Prandtl în 1904 13
3.2. Desprinderea stratului limită şi formarea vârtejurilor 16
3.3. Reglarea curgerii în stratul limită 20
3.3.1. Noţiuni introductive 20
3.3.2. Metode de dirijare a curgerii în stratul limită 21
3.4. Concluzii 27
Cap.4. Modelul matematic al curgerii în stratul limită 29
4.1. Sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale în coordonate carteziene 29
4.2. Metoda de soluţionare numerică a curgerii 31
4.3. Adimensionalizarea sistemului de ecuaţii cu derivate parţiale 36
4.4. Relaţia algebrică asociată ecuaţiei funcţiei de curent 38
4.5. Stabilitatea soluţiei numerice 41
4.6. Condiţiile la limite specifice problemei studiate 43
4.7. Concluzii 49
Cap.5. Întocmirea programului de calcul 51
5.1. Principiile generale de întocmire a programului de calcul 51
5.2. Rezultate obţinute 52
5.2.1. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi cu viteza u  0 pe placă cu excepţia
punctului A (bordul de atac) 52
5.2.2. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, dar cu viteze u = 0 pe placă (condiţia de
reflectare, datorită aderenţei fluidului) 53
5.2.3. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u  0 pe placă cu excepţia
punctului A (bordul de atac) 54
5.2.4. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, iar viteza u = 0 pe placă (condiţia de
reflectare, datorită aderenţei fluidului) 56
5.2.5. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u  0 pe plăci 57
5.2.6. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, dar cu viteze u = 0 pe plăci (condiţia de
reflectare, datorită aderenţei fluidului) 58
5.2.7. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u  0 pe plăci 59
5.2.8. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, iar viteza u = 0 pe plăci (condiţia de reflectare,
datorită aderenţei fluidului) 62
5.3. Repartiţia vitezei curentului în punctele I = 1, 13, 23, 33 şi J = 129 pentru placa plană 64
1
5.4. Repartiția vitezei curentului pentru placa frântă 74
5.5. Concluzii 77
5.5.1. Cazul plăcii plane 77
5.5.2. Cazul plăcii frânte la 45o 79
Cap.6. Cercetări experimentale privind mişcarea în jurul unui profil antişoc 81
6.1. Descrierea instalaţiei experimentale din laboratorul de Hidrodinamica turbomaşinilor 81
6.2. Aparatele utilizate pentru măsurarea diferitelor mărimi şi formulele de calcul 82
6.3. Rezultatele experimentale obţinute pentru un profil cu efect Coandă 84
6.4. Profil hidrodinamic sau aerodinamic antișoc 87
Cap.7. Concluziile cercetărilor efectuate şi recomandări pentru aplicare 92
7.1. Rezultatele originale obţinute teoretic 92
7.2. Rezultate originale obținute experimental 93
7.3. Recomandări de aplicare a profilelor antişoc în cercetări ulterioare 93
Bibliografie 94

2
1.Stadiul actual în problema curgerii fluidelor vâscoase sub acţiunea forţelor de
aderenţă moleculară

1.1. Importanţa fenomenului de atracţie moleculară în Hidraulică şi

Aerodinamică şi actualitatea subiectului tezei de doctorat
Considerarea forţelor de atracţie moleculară, atât a celor de adeziune solid-lichid, cât
şi a celor de coeziune lichid-lichid ce acţionează în apropierea frontierelor solide sau gazoase
ale domeniului ocupat de lichid, prezintă o importanţă fundamentală intr-o serie de fenomene
din hidrostatică şi hidrodinamică, precum:
- plutirea corpurilor de dimensiuni mici, pentru care principiul lui Arhimede a fost
completat cu forţe masice şi de presiuni suplimentare [8];
- curgerea bifazică lichid-gaz, a două lichide nemiscibile (efectul lui Marangoni) [6], sau
curgerea cavitaţională lichid-vapori de lichid [3][4], precum şi mişcarea suspensiilor solide, a
picăturilor [13] sau bulelor [17][18],
- modelarea pierderilor de sarcină ţinând seama de forţele de atracţie moleculară exercitate
asupra fluidului pe pereţii conductelor sau a profilelor paletelor,
- curgerea în stratul limită de lângă frontiera solidă sau suprafaţa liberă a unui lichid.
Importanţa fenomenului de adeziune moleculară în hidraulică are deja două câmpuri
de aplicaţie bine cunoscute. În Hidrostatică privind:
- influenţa meniscului la măsurarea nivelului în tuburile piezometrice cu diametre mai mici de
8 mm (legea lui Jurin) [15][30];
- la construcţia din table foarte subţiri şi de mică densitate a acului manometrului Askania,
pentru evitarea meniscului la măsurarea presiunilor foarte mici;
- pentru completarea expresiei forţei portante Arhimediană la corpuri mici, [14];
- la tuburile manometrice rotative pentru măsurarea repartiţiei de presiuni în mişcarea relativă,
iar în Hidrodinamică la:
- condiţia la limită de aderenţă la pereţii solizi pentru fluidele reale;
- la studiul mişcării în stratul limită, descoperit de Ludwig Prandtl în 1904;
- la elucidarea unei similitudini privind pierderile de sarcină la curgerea fluidelor prin
conducte din diferite materiale;
- în studiul dinamicii bulei cavitaţionale (efect Marangoni) [16] la transferul de masă şi
căldură în instalaţiile frigorifice;

3
- în procese la interfaţa solid-lichid-gaz, la picături sau bule de gaz (contactor bifazic) [15], cu
şi fără transfer de căldură sau la aerarea de suprafaţă a apelor uzate, sau de eutrofizarea
lacurilor de acumulare şi a incintelor portuare;
- contactoare de mare eficienţă lichid-gaz în industria chimică a epurării gazelor;
- la schimbătoare de căldură eficiente la diferenţe mici de temperaturi;
- pentru reducerea temperaturii aburului industrial după detenta în ventile reducătoare de
presiune;
- pentru micşorarea poluării atmosferei, datorată motoarelor cu combustie internă, printr-o
mai bună pulverizare a combustibililor lichizi;
- la fabricarea pulberilor alimentate (prepararea laptelui praf, a supelor), precum şi a
siropurilor şi apelor gazoase.
Teza de faţă se înscrie în cercetările recente, cu începere din anul 1996 ale colectivului
Catedrei de Hidraulică şi Maşini hidraulice a Universităţii Politehnica din Bucureşti privind
efectul forţelor de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune în cazul contactorului bifazic
rotativ, brevetat în anul 1998.
În cazul acestei teze se aplică acest renumit efect al lui Henri Coandă [44] ÷ [67], care
a fost observat numai experimental, iar teoretic nu a fost pus în evidenţă de nici un calcul
matematic al unei curgeri de fluid real, în cazul curgerii în jurul unei plăci plane dreaptă şi
frântă, cât şi al unor profile cu efect Coandă, brevetate de autori în anul 2008.

2. Scurt istoric privind efectul lui HENRI COANDĂ

Studiind scurgerea jeturilor fluide, Coandă a constatat că prelungind unul din pereţii
canalului în care are loc scurgerea printr-un volet înclinat sau curb, jetul deviază de la direcţia
iniţială, urmărind aproximativ profilul voletului.
Explicaţia fenomenului este următoarea: după ieşirea din canal, jetul antrenează
particulele mediului ambiant în partea unde nu există voletul, dar şi particulele domeniului
fluid situat între jet si volet. Dacă voletul este
suficient de lung, locul particulelor aspirate
din domeniul situat între volet şi jet nu mai
poate fi luat de particulele care vin dinafara
acestui domeniu şi depresiunea astfel creată
deviază scurgerea în direcţia voletului. Două
4
mici discuri de felul acesta sunt suficiente, deşi suprafata lor e de doar 30 cmp, ca să ridice un
om în sus cu o viteză căreia nu i se poate opune nici chiar zidul sonic. Efectul Coandă este
brevetat in Franţa la 8 octombrie 1938, sub nr. 374943 si se aplică nu numai „discurilor
zburătoare", ci şi altor dispozitive şi sisteme de deplasare.

2.1. Date bibliografice ale lui Henri Coandă

Henri Coandă, părinte al aviaţiei cu reacţie, s-a născut la Bucureşti în 1886 [25]. După
absolvirea şcolii primare, a urmat liceul militar din Iaşi. Profesorii săi (printre care şi istoricul
A.D. Xenopol) aveau o părere foarte bună despre acest tânăr sprinţar „ca argintul viu, pe care
nu-l puteai ţine în loc decât într-un flacon sau în tubul unui termometru".
Spiritul său inventiv s-a manifestat încă de timpuriu. Nu avea 14 ani împliniţi când a
inventat o secerătoare-treierătoare, pusă în mişcare de aripile unei mori de vânt. În 1903
termină, ca şef de promoţie, liceul militar din Iaşi. La vârsta de 19 ani, construieşte în
atelierele Arsenalului armatei de pe dealul Spirei (Bucureşti) macheta unui avion propusat de
o rachetă, ceea ce dovedeşte că de timpuriu îl preocupă tehnica reactivă, în care avea să se
manifeste atât de strălucit. Spirit avid de cunoştinţe, profită de libertatea câştigată pentru a
urma cursurile ce-l interesează la mai multe şcoli superioare din străinatate: la Technische
Hochschule din Berlin, apoi la Universitatea din Liége şi în cele din urmă la Şcoala superioară
de electricitate din Montefiore, unde împreună cu Caproni construieşte un planor cu care
zboară, descoperind efectul care îi poartă numele.

2.2. Proiecte secrete ale lui Henri Coandă în România

Ultimii ani de viaţă ai lui Henri COANDĂ în România au creat legende în jurul
activităţii autohtone a savantului. Aceasta din cauza secretului impus de oficialităţi. După
spusele oamenilor de ştiinţă care l-au cunoscut, Coandă a lucrat, printre altele, la două
proiecte de avangardă, ţinute până acum sub tăcere: proiectul DELTA şi AEROTUB-
EXPRES. Primul era un oraş "discret" al savanţilor din România, care urma să depăşească
prin complexitate Sillicon Valley al americanilor, iar al doilea un mijloc de transport
miraculos, respectiv tuburi prin care să circule garnituri de tren cu viteze supersonice. Testele
au dovedit că acest lucru este posibil [25].

5
 2.3. Concluzii
Prin realizarea profilelor hidrodinamice sau aerodinamice se urmăreşte o stabilitate bună a
curgerii pentru unghiuri de atac diferite de cel optim şi prin aceasta reducerea şocului asupra
paletelor turbomaşinilor sau aripilor de avion funcţionând la regimuri diverse şi creşterea
randamentului turbomaşinilor reversibile sau transversale, datorită efectului lui Henri
Coandă.
3. Cercetări teoretice privind curgerea fluidelor vâscoase sub acţiunea forţelor de
atracţie moleculară

3.1. Formarea stratului limită la curgerea fluidului vâscos în jurul unui corp,
descoperit de Ludwig Prandtl în 1904
Posibilităţile de soluţionare exactă a ecuaţiilor Navier-Stokes sunt limitate datorită
dificultăţilor matematice care apar la integrare. Din această cauză a apărut necesitatea
considerării unor soluţionări aproximative care au la bază ideea neglijării anumitor termeni
din ecuaţiile de mişcare. Astfel, pentru mişcările lente ale fluidelor vâscoase se pot neglija fie
toţi termenii care reprezintă forţele de inerţie (aproximaţia G.G.Stokes), fie numai o parte din
ei (aproximaţiile C.W.Oseen şi J.Burges) [28].
Soluţiile obţinute pe această cale de rezolvare aproximativă a ecuaţiilor Navier-Stokes
sunt valabile numai pentru curgerile caracterizate prin numere Reynolds mici.
Cele mai multe dintre mişcările fluidelor, importante din punctul de vedere al
aplicaţiilor, sunt însă caracterizate prin numere Reynolds care depăşesc valorile care permit o
astfel de aproximare. Este deci necesar să se găsească o altă metodă de rezolvare aproximativă
a ecuaţiilor de mişcare, astfel încât soluţiile să fie valabile pentru valori mari ale numărului lui
Reynolds. Dintre încercările efectuate în această direcţie cea mai importantă este teoria
stratului limită a lui L.Prandtl.

3.2. Desprinderea stratului limită şi formarea vârtejurilor

În cazul mişcării unui fluid în jurul unui corp de o formă oarecare se poate întâmpla ca
fluidul din stratul limită să nu mai poată urmări conturul corpului pe întreaga suprafaţă a
acestuia, desprinzându-se. Acest fenomen se produce atunci când în lungul corpului apare un
domeniu în care presiunea prezintă o tendinţă de creştere. Particulele de fluid din stratul limită
care au energia cinetică micşorată din cauza frecării nu mai pot pătrunde în domeniul de lângă
suprafaţa corpului în care presiunea este mai ridicată şi se depărtează de această suprafaţă,

6
fiind împinse în masa fluidului. Depărtarea particulelor din stratul limită de suprafaţa corpului
este însoţită de o curgere de sens contrar cu aceea a curentului exterior, în imediata apropiere
a suprafeţei, datorită gradientului de presiune. Acest fenomen poartă numele de desprinderea
stratului limită.

Fig. 3.5. Profilele de viteză în stratul limită în jurul unui corp, în vecinătatea punctului de desprindere

 u 
   0 (3.1)
 y 

Relaţia (3.1) reprezintă condiţia matematică de definire a punctului de desprindere a

stratului limită. Din această relaţie rezultă imediat că în punctul de desprindere tensiunea de
frecare vâscoasă la perete devine nulă.

3.3. Reglarea curgerii în stratul limită

3.3.1.Noţiuni introductive
Dirijarea (controlul, influenţarea) curgerii în stratul limită laminar este legată de
fenomenul de desprindere a stratului limită de suprafaţa corpului solid. Există două aspect ale
dirijării curgerii [29],[31]:
1) dacă desprinderea curentului nu este dorită, atunci acest fenomen trebuie înlăturat sau
trebuie luate măsuri pentru micşorarea zonei de desprindere,
2) dacă desprinderea este utilă, atunci se impune găsirea unor procedee pentru folosirea
pe cât posibil mai deplină a acestui fenomen.
3.3.2. Metode de dirijare a curgerii în stratul limită
Metodele de control al curgerii în stratul limită pot fi împărţite în două
categorii după cum necesită sau nu aport de energie.

7
 Principalele procedee de dirijare a curgerii în stratul limită fără aport de
energie sunt următoarele:
- Alegerea convenabilă a formei suprafeţei udate a corpului solid.
- Micşorarea gradului de turbulenţă în apropierea suprafeţei.
- Provocarea tranziţiei laminar-turbulent.
- Mărirea gradului de turbulenţă în apropierea suprafeţei.
- Divizarea siajului turbional aval.
Principalele procedee de dirijare a curgerii în stratul limită cu aport de
energie sunt următoarele:
- Aspiraţia (absorbţia, succiunea).
- Injecţia (suflarea, suflajul).
- Combinarea aspiraţiei şi injecţiei.
- Transmisia termică în stratul limită.
- Punerea în mişcare a peretelui în direcţia curgerii.
3.4. Concluzii
Controlul şi influenţarea curgerii în stratul limită sunt legate de fenomenul de
desprindere a stratului limită de suprafaţa corpului solid.
Studiul mişcării în stratul limită prezintă o deosebită importanţă practică, deoarece de
structura curgerii în stratul limită depinde rezistenţa la înaintare a corpurilor plasate în fluide,
forţa portantă, încălzirea aerodinamică (la viteze supersonice).
În încercările profilelor aerodinamice se ţine seama de fenomenul de tranziţie de la
mişcarea laminară la mişcarea turbulentă, ce intervine direct. Micşorarea rezistenţei la
înaintare a profilelor hidroaerodinamice se realizează atât prin micşorarea rezistenţei de formă
(plasarea cât mai convenabilă a punctului de desprindere), cât şi prin micşorarea rezistenţei de
frecare (menţinerea unui strat limită laminar). Aceste efecte se pot obţine prin controlul şi
reglarea parametrilor de frontieră care acţionează asupra stabilităţii hidrodinamice şi
influenţează tranziţia.

4. Modelul matematic al curgerii în stratul limită

Forţele de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune au fost considerate pentru prima
dată în studiul teoretic şi experimental al contactorului bifazic rotativ, de o deosebită eficienţă
şi posibilitatea de reglare a ei, ceea ce a permis brevetarea lui.[68]
8
 În această lucrare se va studia transformarea ecuaţiilor curgerii permanente a unui
lichid greu şi vâscos sub influenţa forţelor de atracţie moleculară faţă de o placă plană și pe o
placă înclinată la un unghi de 45 0, plasate într-un lichid şi a forţelor de coeziune dintre
particulele lichidului.

4.1. Sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale în coordonate carteziene

Sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale corespunzător mişcării permanente(  / t  0
) se scrie în coordonate carteziene în domeniile:
D1 şi D3 - cu forţe de adeziune date de placa plană, respectiv D5 pentru placa înclinată,

iar D2 , D4 , D 6 - cu forţe de coeziune pe frontierele domeniului ocupat de lichid (fig.

4.1.)

18
Y B 14 10 13 Y
6 2 5
11 3 0 1 9
U 7 4 8
 15 12 16
X i , Yi
D1 D3
D5
  D4
D6  X
 Y  Y
0 D2 f a 1  
 
f c 1   L
  
Fig. 4.1. Domeniile forţelor de adeziune şi coeziune X

Ecuaţiile de mişcare [27, pag. 38], completate cu forţele de atracţie moleculară (ce au
o variație liniară), de adeziune fa și de coeziune fc, se scriu astfel, ţinând cont că i = I – 1 şi j =
J - 2:

9
   2 
    2 
   X ij  X 13
 ,2 
  Yij  
   U X   
1 23, 2
 U UY
UX V  PX  2  U Y
 2   fa 1   cos β
 X ij , X 13, 2 ,
ρ      23 , 2

 
 

  
  2  
    2  
 
 X ij  X 13 , 2 
  Yij 
  23 , 2   
  f c 1   cos β
 X ij , X 13, 2 , Yij 

     23 , 2 
 
 
 
    D2, D6

(4.1)
  2 
    2 
  X ij  X 13 , 2 
   Yij 
 
   VX  
1 23 , 2 
U  VY
VX V  PY 2  VY
2   fa 1   sin β
 X ij , X 13 ,2 , Y
ρ      23 , 2

 
 

  
  2  
    2  
  X ij  X 13 , 2 
   Yij 
  23 , 2      Yij   
  f c 1   sin β
 X ij , X 13 , 2 , Yij 
   fa 
1   
   fc 
1
     23 , 2      D3  
 
 
 
    D 2,D 6

(4.2)
Ecuaţia de continuitate a lichidului incompresibil este [27, pag. 25]
(4.3)
U X  VY  0

tgβ 1
sin β  , cos β  ,
1  tg 2β 1  tg 2
β
Yi, j Yi, j
tgβ D1 , 2  ,β  arctg
D5 , 6 X i, j  X 13, 2 X i, j  X
23, 2

(4.4)
unghiul beta marcând înclinarea dreptei ce uneşte punctul din reţeaua de calcul Xij Yij cu
punctele de atracţie din capetele plăcii.

4.2. Metoda de soluţionare numerică a curgerii

Metoda de rezolvare constă în introducerea funcţiei liniilor de curent Ψ  X , Y  pentru
a verifica identic ecuaţia de conservare a masei (4.3), instabilă în calculul numeric iterativ
[19][3]  [7].
dX dY
  VdX  UdY  0  ΨX dX  ΨY dY  dΨ  Ψ X,Y   ct , (4.5)
U V
prin relaţiile:
U = ∂Ψ/∂Y ; V = - ∂Ψ/∂X (4.6)

10
Ecuaţiile de mişcare devin:
  2 
  

  X ij  X 1 3, 2 
   Yij2 


 
1
   XY
PX    X 
Y  Y 2     X 2Y
3
 Y    fa 1   2 3, 2 
 cos β 
 X ij ,
ρ   Δ  
 
 


  
  2  
  

  X ij  X 1 3, 2 
   Yij2 



  2 3, 2   
  f c 1   cos β
 X ij , X 1 3, 2 , Yij 

  δ   23, 2 
 
 
 

   
D 2 ,D 6

  2 
  

 
 X  X 1 3, 2 
  Yij2 

 ij

1
  X
PY  2 Y
  XY  
 X    X3
 2
 XY  
  fa 1   2 3, 2 
 sin β
 X ij , X 13
ρ   Δ   23

  
  
  
  2  
  

  X ij  X 1
 
  Yij2 



 
3, 2
2 3, 2      Yij     Yi
  fc 1   sin β
 X , X 13, 2 , Yij 
 1 
  fa   1 
  fc 
  
ij
  δ   2 3, 2     D 3  
   
   D
    2 ,D6

Din ecuaţiile de mişcare se va elimina funcţia de presiune, a cărei valori nu sunt

  PYX
cunoscute pe toate frontierele domeniului, în virtutea relaţiei lui Schwarz PXY  de
comutativitate a derivatei mixte de ordinul doi, valabilă pentru funcţii continui, uniforme şi
mărginite.
   U X 
1
 U  U X
U XY  UY
  UY
 2 V  U Y
 VY  PXY 2 Y  U Y
3

    2  
    

 X ij  X 13
 
  Yij2  

  Yij   
,2
23, 2   
  f a   cos β  1  βY sin β  
   
2
  Δ  
 
Δ  X ij  X 13, 2 
   Yij2 
 
 
 

   23, 2 
    D1 , D
    2  
    
  X ij  X 13, 2 
   Yij2  

  Yij    23, 2 
 
  f c   cos β  1  βY sin β  
   
2
  δ  
  X ij  X 13, 2 
     Yij2    
    

  23 , 2
   D , D
2

(4.9)
1
ρ
P 
X Y  
 XY2

Y 

 Y 
3 X
  ν  IV
X 2Y 2
 Y
IV
4  

  Yi j   
  
co s β  X ij , X 13 , 2  
, Yi j  
   
2
 23 , 2  
  Δ  X
 ij  X 13, 2 
  Yi j
2

   2 3, 2  
    
  fa 

2
    
   
 X  X1 
  Yi j
2
 
 
ij 3, 2
  

(4.9’)
   1 
23 , 2
β   
 Y sin β  X ij , X 13, 2 , Yij  
  Δ   23, 2 
    
   
 
   
 D1 , D5

  Yi j   
   X
co s β  ij , X 13, 2 , Yi j 
  

2
  

   23 , 2

   X
 ij  X 13, 2 
  Yij2 
   23, 2  
    
  fc 2
  
 

  Yi j
2  
    X X1   
 
ij 3, 2
  2 3, 2  
 1  β    



   
Y sin β 

X ij , X 1 3, 2
2 3, 2
, Yi j

 
 
 
   
      D2 , D6

11
    VXY 
1
2U  VX
VX U X
  VXY
 V  VY
VX
  PXY  2  VX
3

    2  
    
 X ij  X 13, 2  X ij  X 13, 2 
   Yij2  

     23 , 2   
  f a   23, 2
 sin β  1  βX cos β  
   
2
  Δ  
 

Δ  X ij  X 13, 2 
   Yij2 
 
 
 

 
  23 , 2     
 D
1

    2  
    

X ij  X 13, 2  X ij  X 13, 2 
   Yij2  

   
 23 , 2 
 
  f c   23 , 2
 sin β  1  βX cos β  
   
2
  δ  
 
  
 X ij  X 13, 2 
  Yij2 
 
 
 

 
  23, 2     
 D
2

(4.10)
1
ρ
P 
XY
  

X3 Y
 
 X
2
Y

X  ν  IV
X4
 X
IV
2
Y2
 

  Yi j   
  
co s β  X ij , X 13, 2 , Yi j 
  
   
2
 23 , 2  
  Δ  X
 ij  X 13, 2 
  Yi j
2

   23, 2  
    
  f 

2
a     
    X
  X 13 , 2 
  Y 2
 
 
ij ij
  

(4.10’)
   1 
2 3, 2
β   , Yi j 
 Y s in β  X ij , X 13, 2  
  Δ   23 , 2 
    
   
 
   
  D1 , D5
  Yij   
  
co s β  X ij , X 13 , 2 , Yi j  
 

2
  

   23, 2

  
 X ij  X1 3, 2 
  Yij2 
   23 , 2  
    
  fc 2
  
 X 

  Yij2  
    X 13 , 2   
 
ij
  23 , 2  
  1  β    



   
Y sin β 

X ij , X 13, 2
2 3, 2
, Yi j

 
 
 
  
     D2 , D6

unde am notat următoarele expresii cu:

 Y  β 1 1 X
 tg β    Y2  ,  βY  
 X  Y cos β X  Y  2
X Y2
2
(4.11)
X 1  2 
 X 
 Y  β Y Y Y
 tg β    X2   2 ,  βX  
 X  X cos β X  Y  2
X Y 2
2
(4.12)
X 2 1  2 
 X 
rezultă domeniile de acţiune:  pentru forţa de atracţie moleculară de adeziune, iar  pentru
forţa de atracţie moleculară de coeziune
fa fc
  0 , (4.13)
Δ δ
rezolvând în acest fel inadvertenţa că forţele de atracţie s-ar exercita în orice punct din
domeniu.
Scăzând ecuaţia (4.10) din (4.9) obţinem

12
 U U X
 2  VXY
   V V 
XY
 2
UY    U 
X 2Y
3  VXY
UY  2  VX3 
  2  
  

  X ij  X 13, 2 
   Yij2 



 
  βX cos β - βY sinβ  
23, 2 
  f a 1    ( 4.14)
  Δ  
 
 
 

    D ,D
 1 5

  2  
  

  X ij  X 13
 
  Yij2 




,2

   βY sinβ  βX cos β  
23, 2
  f c 1  
  δ  
 
 
 

   D ,D
 2 6

înlocuind cu derivatele parţiale ale funcţiei se obţine ecuaţia

 
Y   XY 2
3
 X   
X   X 2Y
3
 Y  
 ν X
IV
4  2 X
IV
2
Y2
 Y
IV
4  
  2 
    
  X ij  X 13, 2 
   Yij2 
  23, 2    
  fa 1  β
X cos β
 X ij , X 13, 2 , Yij   β
 Y sin β 
 X ij , X 13,
  Δ   23, 2   23,

 
 

  
  2 
  

  X ij  X 13, 2 
   Yij2 

  23, 2    
  f c 1  β
Y sin β
 X ij , X 13, 2 , Yij   β
 X cos β
 X ij , X 13
     23, 2  
,
23,

 
 

  

(4.14)

4.3. Adimensionalizarea sistemului de ecuaţii cu derivate parţiale

Adimensionalizarea sistemului de ecuaţii cu derivate parţiale va conduce la o mai
mare generalitate a soluţiei numerice şi în acest scop vom alege ca mărimi caracteristice:
lăţimea domeniului de calcul B, viteza de curgere şi presiunea din exteriorul plăcii UE şi PE,
variabilele şi funcţiile adimensionale fiind:
X Y U V P 
x , y , u , v , p , ψ , (4.15)
B B UE UE PE BU E

f a,c B 2
Fa,c  criteriul similitudinii forţelor de adeziune respectiv coeziune.
U E2

13
    
ψy ψxy2  ψx3  ψx ψx 2 y  ψy3 
1
Re

2ψ IV
x2y2
 ψ IV
y4
 ψ IV
x4
 
  2  
       
 xij  x13,2   yij
2
x  x
 ij 13,2  sin β
     2yij2 cosβ  
  
23,2 23,2
  Fa  1    
  Δ     
2
  
2

B 2 
   xij  x13,2   xij  x13,2   yij   xij  x13,2   yij   
2
 
     23,2  
 23,2    23,2    
D1 ,D5
(4.16)
  2   
      
 xij  x13,2   yij    xij  x13,2  sin β
2
   23,2   23,2 
2
2yij cosβ  
  Fc 1     
  δ    
2
    
2
 
B
   xij  x13,2   yij   xij  x13,2   xij  x13,2   yij   
2 2
 
     23,2 
  23,2  
 23,2 
  D2 ,D6

Ecuaţia (4.16) devine ecuaţia liniilor de curent.

4.4. Relaţia algebrică asociată ecuaţiei funcţiei de curent

Pentru a obţine o soluţie numerică mai stabilă a relaţiei algebrice asociată ecuaţiei cu
derivate parţiale, vom înlocui metoda dezvoltării în serii Cazacu finite [19] în cazul unei reţele

dreptunghiulare de paşi: a  δx  δX b  δy  δY utilizând numai primele patru noduri

B şi B
necesare în cazul ecuaţiei de ordinul doi.
b b3 b 4 IV
ψ 2,4  ψ 0  bψy  ψy2  ψy3  ψ 4  ........
2 8 64 y

a3 8
ψ  ψ  2aψx 
1 3
ψ , ψ9  ψ11  4aψx  a 3ψx3 ,
4 x3 4
1 2
ψx    ψ1  ψ3   1  ψ9  ψ11   , ψy  1  2  ψ 2  ψ 4   1  ψ10  ψ12   ,
a 3 12  b 3 12 

1 4 2  1 4 2 
3   3
ψx3  ψ  ψ1    ψ9  ψ11   , ψy3  3   ψ 4  ψ 2    ψ10  ψ12   ,
a 3 3  b 3 3 

1 4 2 
2  
ψx 2 y  ψ 4  ψ 2    ψ 5  ψ 6  ψ 7  ψ8   ,
a b 3 3 

ψ 2 
xy
1
ab2
2
 4
 

 3 ψ5  ψ8  ψ6  ψ7  3 ψ1  ψ3  , 
1 8 32  1 8 32 
ψ IV
x4
 4   9
ψ  ψ11    ψ1  ψ 3   16ψ 0  , ψ IV
y4
 4   ψ10  ψ12    ψ 2  ψ 4   16ψ 0  ,
a 3 3  b 3 3 

14
 1 8 32 16 
ψ IV
x 2 y2

a 2b 2  3  ψ5  ψ6  ψ7  ψ8   3 ψ 0  3  ψ1  ψ 2  ψ3  ψ 4   . (4.17)

Relaţia algebrică asociată ecuaţiei cu derivate parţiale are caracter de soluţie (are
numai valori de funcţie) generală (valabilă în orice punct de pe domeniu, nu ţine cont de
frontieră).
Ecuaţia (4.18) reprezintă calculul valorilor funcţiei de curent. Înaintea efectuării
calculelor numerice este necesară efectuarea unui studiu privind stabilitatea acestei ecuaţii.

4 2
2
 ψ1  ψ 2  ψ 3  ψ 4    ψ 5  ψ 6  ψ 7
a b 2 a 2b 2
4 4 1
  ψ1  ψ 3    ψ 2  ψ 4    ψ 9  ψ1 1  
a 4 b 4 a 4
  1  1
    ψ 5  ψ 8  ψ 6  ψ 7    ψ1  ψ
u 0  ab 2  2

  1  1 
   ψ 3  ψ1   ψ 9  ψ11  
  a 3  2 
  1  1
    ψ 5  ψ 6  ψ 7  ψ 8    ψ 2  ψ
  a 2b  2
v0 
 1  ψ 1 

  4  ψ 2   ψ10  ψ12  
  b 3  2 

   2 
    
 
 xI   xI  
  2
y I 
   1 13 , J  2 1 
1  J  2 I  23 , J  2  J  2

  F a 
 Δ 
  B
  
 

1    
ψ  
0 8 6 6   2

   2 y I
2 2   1
a b a 4 b 4  
J  2


 R e      
2

  
 xI   xI   
  xI   xI  
 
 
1 13 , J  2
 
1 13 , J  2

   J  2 I  2 3 , J  2
 J  2 I  23 , J  2 
  
    
   
 xI   xI  
 si n β 
 xI   xI 
  1 13 , J  2 1
   J  2 I  23 , J  2   J  2 I 



   2 
     

 xI   xI  
  y I 2
   
1
J  2
13 , J  2
I  23 , J  2  J
 1
 2 
  F c 1  
   
 B 
   
   
 
     
  xI   xI   si n β  xI   xI 
    1 13 , J  2   1 13 ,
   J  2 I  23 , J  2   J  2 I  23

   2 y I2
1
   J  2
  
    
    xI   xI     xI   xI  
    1 13 , J  2  1 13 , J  2 
  J  2 I  23 , J  2    J  2 I  23 , J  2 

 

4.5. Stabilitatea soluţiei numerice

Stabilitatea soluţiei numerice fiind dependentă de parametrul local al numărului lui

Reynolds [19], vom avea următoarele două relaţii de propagare a erorii pe cele două direcţii
ale axelor de coordonate pentru ecuaţia cu derivate parţiale a funcţiei liniilor de curent.
  4 4  1 1  
δψ n  2 2  4  Re u0  2
 3  
1   a b a  ab a  
δψ 
n 1 
x
8 6 6   , (4.19)
 4  4  δψ  1  Re u0  
a b2 2
a b  n -1  4 3  
 a 2a  

respectiv
  4 4  1 1  
δψ n  2 2  4  Re v0  2  3    
1  a b b a b b  
. (4.20)
y
δψ n 1  
8 6 6
 4  4  δψ  1  Re v0  
a 2b2 a b  n -1  4  
 b 2b 3  

Particularizând pentru a=1/30, b=1/30 obţinem limitele de stabilitate pentru numărul

Reynolds local:
- Stabilitatea soluţiei numerice pe direcţia  x ,

 14b 16a 12a 3   14b 16a 12a 3 

    3   Re u0b    3  (4.21)
 a b b   a b b 

15
 12  Re u0b 12 ,  360  Re u0  360 , convergenţa este mai bună în apropierea plăcii;

- Stabilitatea soluţiei numerice pe direcţia  y ,

 16b 12b3 10a   16b 12b3 10a 

   3    Re v0 a    3  
 a a b   a a b 
(4.22)

 360  Re v0  360 Stabilitatea pe direcţia y este mai mică decât pe direcţia x. Însă cum
.
v0 1 în tot domeniul, relaxarea reţelei se obţine pentru numere Reynolds globale mari.

4.6. Condiţii la limite specifice problemei studiate

Pentru soluţionarea numerică a curgerii, vom preciza în continuare condiţiile la limite
specifice, pentru funcţia de curent ψ , în legătură şi cu schema reţelei dreptunghiulare de
calcul cu paşi diferiţi, prezentată în figura 4.2. alăturată.
Considerând dezvoltările în serii Taylor finite a funcţiei de curent în punctele 2 şi 4 vom
obţine prin adunarea şi scăderea lor, relaţiile:
b 4 ψ IV
y4
ψ 2  ψ 4  2ψ 0  b ψy2 
2
 ψ 2  2ψ 0  ψ 4 (4.23)
12
b 3 ψy3
ψ 2  ψ 4  2bψy   ψ4  ψ2 (4.24)
3
din prima relaţie (4.23) obţinând condiţia de determinare a valorilor funcţiei de curent în
punctele exterioare domeniului de curgere, din prima vecinătate a suprafeţei libere a

lichidului, în ipoteza neglijării frecării cu aerul τ  uy  ψy  0 şi neglijând termenul derivatei
2

parţiale de ordin 4, datorită valorii extrem de mici a coeficientului ei.

Y Secţiunea de ieşire
b Suprafaţa de intrare
Suprafaţa exterioară a lichidului
33
32=B 18
14 10 13
6 2 5
11 3 0 1 9
7 4 8

16
 15 12 16

12= 

7= 

3
2
J=1 a X

I=1 2 3 13 23 33 34 35
Placa plană

Fig. 4.2. Schema de lucru şi numerotarea nodurilor reţelei de calcul

Din cea de-a doua relaţie (4.24) putem deduce aşa numită [18] condiţia de reflectare
la placă , cu ajutorul căreia se calculează valorile funcţiei de curent în punctele exterioare
ψ p = up = 0 . (4.25)

În secţiunea de intrare calculul începe de la coloana I = 3, pentru coloanele I= 1 şi I

= 2 valorile funcţiei de curent necesare în calcul fiind date din curgerea din amonte
Y
u SI  1  ψy  ψ y  y  . (4.26)
B

Condiţiile la limită pentru punctele speciale vor fi următoarele:

- pentru J = 3 vom avea:
1
ψ3  ψ11  b, ψ 4  ψ 7  ψ8  0, ψ12  δy  b   , ψ 6  2b , (4.27)
30
- pentru J = 4 vom avem:
ψ3  ψ11   J  2  b  2b, ψ 6   J  1 b  3b ψ 7   J  3  b  b, ψ12  0, (4.28)
- pentru J = 5  29 vom avea:
ψ3  ψ11   J  2  b, ψ 6   J  1 b, ψ 7   J  3  b , (4.29)

- pentru J = 30 vom avea:

ψ3  ψ11   J  2  b, ψ 6   J  1 b, ψ 7   J  3  b, ψ10  1 , (4.30)
- pentru ultimul punct J = 31 vom avea:
17
  2   5  ψ6  1, ψ3  ψ11   J  2  b, ψ 7   J  3 b, ψ10  2   0 , (4.31)

Pentru punctul I = 4 de pe liniile:

- pentru J = 3 vom avea:
1
ψ11  b, ψ 4  ψ7  ψ8  0, ψ12  δy  b   , (4.32)
30
- pentru J = 4 vom avea:
ψ11   J  2  b, ψ12  0, (4.33)
- pentru J = 5  29 vom avea:
ψ11   J  2  b, (4.34)
- pentru J = 30 vom avea:
ψ10  1 ψ11   J  2  b, (4.35)
- pentru ultimul punct J = 31 vom avea:
ψ 2  ψ5  ψ6  1, ψ10  2  ψ0 ψ11   J  2  b, (4.36)

Pentru punctele I = 5 12 de pe liniile:

- J = 3 vom avea:
1
ψ 4  ψ7  ψ8  0, ψ12  δy  b   , (4.37)
30
- pentru J = 4 vom avea:
ψ12  0, (4.38)
- pentru J = 5  29 vom avea formula (4.18) pentru ψ 0 fără nici o modificare,
- pentru J = 30 vom avea:
ψ10  1, (4.39)
- pentru ultimul punct J = 31 vom avea:
ψ 2  ψ5  ψ6  1, ψ10  2  ψ 0 , (4.40)

Pentru punctele I =13 şi I = 23 de pe coloana J = 3, vom considera valoarea funcţiei de

curent în punctul 18 [19] în locul celei din punctul 12, unde nu putem aplica condiţia de
reflectare, în care caz vom modifica relaţia algebrică asociată considerând următoarele
dezvoltări în serii Taylor:

b2 b3 b4
 2   0  b y  y2  y3   IV 4  ... , (4.41)
2 6 24 y
b2 b3 b4
 4   0  by  y2  y3   IV 4  ... , (4.42)
2 6 24 y
4b3 2b 4 IV
10   0  2by  2b 2 y2  y3   4  ... , (4.43)
3 3 y

18
 9b 2 27b3 81b 4 IV
18   0  3by   y2   y3   4  ... , (4.44)
2 6 24 y

calculul derivatelor parţiale efectuându-se din sistemul liniar de ecuaţii (4.41)  (4.44)
după regula lui Cramer, determinantul coeficienţilor fiind diferit de zero şi obţinând:

1 1 1 1
2 6 24
1 1 1 1
2 6 24
Db 10
 b10  0 (4.45)
2 2 4 2
3 3
3 9 9 27
2 2 8

13 1 5 1 1 
ψy    ψ 2 + ψ18  ψ 0  ψ 4  ψ10  , (4.46)
 b2 12 6 4 2 
1 1 11 1 1 5 
ψy2  2  ψ 2 + ψ 4  ψ10  ψ18  ψ10  , (4.47)

 b 2 12 3 12 3 
1 3 1 
ψy3  3  5ψ 0 +3ψ10  6ψ 2  ψ 4  ψ18  , (4.48)

 b  2 2 
1
ψ IV
y4 
 4  ψ 4 +ψ18 +6ψ 2  4ψ 0  4ψ10  , (4.49)
 b

care introduse în ecuaţia cu derivate parţiale a funcţiei de curent (4.16), obţinem relaţia
algebrică modificată (4.58) în care vom considera următoarea condiţie la cele două limite:
ψ 4  ψ 7  ψ8  0 , (4.50)

iar pentru celelalte puncte din vecinătatea plăcii I = 14  22 şi J = 3 vom folosi relaţia
algebrică nemodificată (4.23), în care vom folosi următoarele condiţii la limite:

ψ 4  ψ 7  ψ8  0 , ψ12  ψ0 . (4.51)
În punctele din avalul plăcii I = 24  33 şi linia J = 3 , avem următoarele condiţii la
limite:
ψ 4  ψ 7  ψ8  0 , ψ12  b . (4.52)
În secţiunea de ieşire vom considera liniile de curent ca fiind paralele între ele:

ψ13  ψ10 , ψ5  ψ 2 , ψ9  ψ1  ψ 0 , ψ8  ψ 4 , ψ16  ψ12 , (4.53)

19
 Condiţia distanţelor pentru forţele de atracţie moleculară în toate domeniile D 1D6,
care depind de densitatea corpurilor solide şi a celor fluide, le-am notat în cazul general că ar
putea fi:
- pentru forţa de adeziune moleculară avem notaţiile

 13  I  a 2   J  2  b2  , pentru domeniul D1,
2 2
(4.54)
B

 I  23 a 2   J  2  b2  , pentru domeniul D5,
2 2
(4.55)
B

- pentru forţa de coeziune moleculară avem notaţiile


 13  I  a 2   J  2  b2 
2 2
, pentru domeniul D2, (4.56)
B

 I  23 a 2   J  2  b2  , pentru domeniul D6.
2 2
(4.57)
B

20
  2  4 8  1  4  ψ1 +ψ3    1  4ψ10  ψ 4   
 2 2  2 ψ i   ψ i   4   4   
 a b  i =1 i =5  a  ψ9  ψ11  b   ψ18  6ψ 2  
 
  ψ18 ψ10 ψ 4   1  ψ  ψ + 1  ψ5 +ψ8      
   +     
1  12 4   ab 
3 1
 2
2
2   ψ6  ψ7   

     4.66  
b  3ψ 2 5ψ0   
  3  ψ3  ψ1 +  ψ9  ψ11   
 1 1
 + 
  2 6   a  2 
  
 
  1  1  ψ5 +ψ6     
2   2 ψ4  ψ2 +    

1 3
 ψ   ψ 3     a b  2   ψ7  ψ8    
   
   
a 1 10ψ0  6ψ10  12ψ 2   
   ψ11  ψ9     1   
 
 12 
  2b3    3ψ     
  4 18  
 
   2
2 yI 1, cosβ   
      
  
J  2
   
2
+  
  xI 1,  x13,2        
2

   xI 1,  x13,2   
    J 2 23,2 
     
  xI 1,  x13,2   J  2 23,2  
1     yI21,    J2   
23,2   
 0        2
 
 8   Fa 1 
J 2  y
 IJ1,2    
    
 a 2b 2    Re    B 
  
        
   xI 1,  x13,2  sin β  
 6         
 a4     J 2 23,2 
   + 2  

4
    
  xI 1,  x13,2   yI 1,  2   
        
 b
2
    J  2 23,2  J  2  D1 
D5
 
   2 yI21, cosβ  
     J 2  
  
2
  + 
  2
 
    xI 1,  x13,2        
 23,2    x  x   
  x  x   J  2
J 2
   
I  1, 13,2
23,2    
    yI21,    IJ1,2 13,2 
23,2     
   yIJ1,2   
2
   Fc 1 
J 2  
   B      
      
  
  xI 1,  x13,2  sin β  
  
      J 2 23,2   
    + 2  
 
      xI 1,  x13,2   yI21,  
    J 2 23,2 
 D 
  J2  2
 D6 

4.7. Concluzii privind stabilitatea integrării numerice

Din calculul matematic al relaxării erorii reţelei curgerii în jurul plăcii plane, rezultă
că stabilitatea pe direcţia y este mai mică decât cea pe direcţia x, vom admite modul avantajos
de parcurgere al reţelei.

21
5. Întocmirea programului de calcul

5.1. Principiile generale de întocmire a programului de calcul

Ţinând seama de condiţia bună de stabilitate a soluţionării numerice, se consideră o
reţea dreptunghiulară având acelaşi număr de paşi pe ambele coordonate egal cu 30, numărul
de coloane fiind de la I = 135, iar al rândurilor de la J = 133, coloanele şi rândurile
exterioare domeniului ocupat de fluid fiind necesare calculului în punctele vecine frontierelor.
Domeniul de calcul este cuprins între coloanele I = 333 şi liniile J = 331.
Programul conţine la început formulele generale precum: relaţiile algebrice asociate

ecuaţiilor cu derivate parţiale pentru funcţia liniilor de curent ψ 0  ψ1  ψ16 , Re, u0 , v0  , formula

modificată cu valoarea funcţiei de curent ψ18 în locul valorii din nodul 12, valabilă în punctul
din prima vecinătate a începutului ( I=13, J=3 ), precum şi datele ce definesc domeniul de
curgere L, , , , Re , relaţia variaţiei de presiune sau viteze.
Apoi sunt stabilite condiţiile la limite pe frontierele domeniului de calcul şi modul de
parcurgere al reţelei prin calcul, perpendicular pe direcţia de curgere pentru o mai bună
stabilitate şi în sensul curgerii, folosind monotonia descreşterii erorilor de calcul.
Pentru nodurile reţelei aflată la o distanţă faţă de placă mai mică decât  =10 paşi, deci

b
J  10, I  10 se calculează şi forţele de adeziune moleculară, iar pentru cele aflate la o
a
distanţă faţă de placă mai mică decât   5 paşi se vor considera şi forţele de coeziune.
După fiecare valoare nou obţinută a funcţiei ψ 0 se calculează diferenţa relativă faţă de

vechea valoare existentă în punctul de calcul ψ 0Nou -ψ 0Vechi /ψ 0Vechi , care va fi plasată la o adresă
din program, dacă întrece valorile găsite acolo, marcând totodată şi punctul (I, J) în care au
fost obţinute şi reţinând aceste date consecutiv pentru fiecare baleiere a reţelei, pentru a se
vedea modul de descreştere a erorii maxime şi traiectoria poziţiei ei în domeniu.
Calculul se opreşte automat în momentul când erorile maxime relative ale funcţiei sunt
mai mici decât valorile admise pentru ele şi introduse în datele iniţiale (de exemplu

ψ Nou  ψ Vechi
δψ max   0,001 ), dând comandă de tipărire a valorilor şi calcularea a repartiţiilor
ψ Vechi
de presiuni sau viteze.

22
 Calculul va începe de la nodul I = 3 şi J = 3 al reţelei şi va fi condus după direcţia
coloanelor, stabilitatea soluţionării numerice fiind mai bună în deplasarea perpendicular pe
curgere.

5.2. Rezultate obţinute

Rezultatele obţinute după studierea celor patru cazuri (curgerea cu şi fără forţe de
atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, cu viteza u egală şi diferită de zero), atât la placa
plană cât şi la placa înclinată la unghiul de 450, pentru numere Reynolds = 10, arată astfel:
PLACA PLANĂ
5.2.1. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi cu
viteza u  0 pe placă cu excepţia punctului A (bordul de atac)
Avem următoarele condiţii la limite pentru aplicarea formulei (5.1)

4 2
 ψ1  ψ 2  ψ3  ψ 4   2 2  ψ5  ψ 6  ψ7  ψ8  
2 2
ab ab
4 4 1 1
 4  ψ1  ψ3   4  ψ 2  ψ 4   4  ψ9  ψ11   4  ψ10  ψ12  
a b a b
  1 1   
1   2   ψ5  ψ8  ψ 6  ψ 7    ψ1  ψ3     
ψ0 
8 6 6 u  ab  2   
 (5.1)
   0
 1  1   
a 2b 2 a 4 b 4    3  ψ3  ψ1   ψ9  ψ11    
  a  2 
 Re  
  1  1  ψ  ψ  ψ  ψ    ψ  ψ    
  a 2b  2 5 6 7 8 2 4   
 
v0   
  1  ψ  ψ  1 ψ  ψ   
  b3  4 2  10 12    
  2 

- pe placă şi pe linia din faţa plăcii se considera valoarea funcţiei de curent  = 0 pe placa
orizontală, încât pentru punctele din prima vecinătate a ei I = 14  22 şi J = 3 vom avea  7 =
 4 =  8 =  P = 0 şi  12 = -  0, deoarece în lipsa efortului de frecare pe placă

1
τ P  u y  ψy2   ψ2  2ψ0  ψ 4  = 0 , relaţia este  4 = -  2 , deci  12 = -  0, iar
χ2

- în punctul A, pentru I = 13 şi J = 3, se considera viteza fluidului uA = 0 = ’y datorită

impenetrabilităţii plăcii, deci  12 = 0, cât şi  7 =  4 =  8 =  P = 0.

23
 5.2.2. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, dar cu
viteze u = 0 pe placă (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)
Pentru aceeaşi formulă (5.1) a funcţiei de curent, condiţiile la limite vor fi în punctele I = 14 
22 şi J = 3:
- pe placă şi pe linia din faţa plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent  = 0,
deci  7 =  4 =  8 =  P = 0 pe placa orizontală,
- în punctul A se consideră viteza fluidului u = 0, datorită impenetrabilităţii plăcii,
deci  12 = 0, folosind valoarea funcţiei liniei de curent din punctul 18, ca în formula (5.2)
χ3
- pe placa orizontală ψ 2  ψ 4  2χ ψy  ψ3 2χ uPlaca = 0 , vom avea  12 = +  0, datorită
3 y
condiţiei de reflectare.

 2  4 8  1  4  ψ1 +ψ3    1  4ψ10  ψ 4   
 2 2  2 ψ i   ψ i   4   4   
 a b  i =1 i =5  a  ψ9  ψ11  b  ψ18  6ψ 2  
 
  ψ18 ψ10 ψ 4   1  ψ  ψ + 1  ψ5 +ψ8      
   + 2  3   
1  12 4   ab 
1
 2 2  ψ6  ψ7    
   
 b  3ψ 2 5ψ0  1  1   
1   +    3 ψ3  ψ1 +  ψ9  ψ11 
 0     2 6     . (5.2)
 8   a  2   

 a 2b 2    Re
 1  
   2  1  ψ5 +ψ6     
 6   
1 3 
 ψ  ψ3     a 2b  ψ4  ψ2 + 2  ψ7  ψ8     
 a4  
 
    
a 1   10ψ0  6ψ10  12ψ 2    
  4     ψ11  ψ9   1
  
 b
2
  12   2b3    3ψ   
   4 18   

24
 5.2.3. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u
 0 pe placă cu excepţia punctului A (bordul de atac)
În acest caz se calculează funcţia liniilor de curent cu formula (4.18) pentru punctele
curente din domeniu începând cu punctul I = 3 şi J = 3, conform următoarelor condiţii la
limite:

- pe placă şi pe linia din faţa şi spatele plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent  = 0,
deci pentru punctele din vecinătatea plăcii I = 4  22 vom avea  7 =  4 = =  8 =  P = 0,

- în punctul A se consideră viteza fluidului u = 0 = ’y, datorită impenetrabilităţii plăcii, deci

 12 = 0,
- calculul începe cu linia I = 3 şi J = 3, pentru I = 1 şi 2, şi J de la până la I = 35 considerând
repartiţia liniară a funcţiei de curent, unde se consideră condiţiile la limită corespunzătoare
curentului paralel cu axa 0x, adică  6 =  2,  11 =  3 =  0 şi  7 =  4 ,
- cât şi curentul paralel cu axa 0x pentru ultimele coloane I = 34 şi 35 pentru liniile J = 3
 32, când vom avea  5 =  2,  9 =  2 =  0 şi  8 =  4 ,
- în domeniile D 1  D 6 condiţiile la limită sunt asemănătoare cu cele din § 4.6, cu excepţia
punctului I = 3  33 şi J = 30 unde se consideră  10 =  0 .

25
 5.2.4. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, iar viteza
u = 0 pe placă (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)
În acest caz condiţiile la limite vor fi cele din paragraful 4.6.

PLACA FRÂNTĂ ( = 45 o)

5.2.5. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza

u  0 pe plăci
Conform figurii 5.1. se consideră următoarele condiţii la limite pentru formula (5.1):
J = 61  (y) = k y = 1
y

18
u = 1 10
6 2 5
11 3 0 1 9
J = 31 7 4 8 10
0 =0 A 12 =0 L 6 2 5
(u = 0) 11 3 0 1 9  = 45 o
( 12 = 0) 7 4 8
12 =0

I=1 I = 13 I = 23 I = 30 I = 41

J=1 ψ  1

Fig. 5.1. Numerotarea nodurilor reţelei de calcul

26
 - pe plăci şi pe linia din faţa plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent  = 0,
deci  7 =  4 =  8 = 0 pe placa orizontală şi  3 =  4 = 0 pe placa înclinată la 45 o,
- în punctul A se consideră viteza fluidului u = 0, datorită impenetrabilităţii plăcii,
deci  12 = 0,
1
- în lipsa efortului de frecare pe placă τ P  u y  ψy 
2  ψ2  2ψ0  ψ 4  = 0 , avem
χ2

 4 = -  2 , deci  12 = -  0,
- pe placa înclinată avem într-un punct curent  11 = -  6 ,  7 = -  0 şi  12 = -  8 .

5.2.6. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, dar cu

viteze u = 0 pe plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)
Pentru aceeaşi formulă de calcul a funcţiei de curent (5.1) se consideră:
- pe plăci şi pe linia din faţa plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent  = 0,
deci  7 =  4 =  8 = 0 pe placa orizontală şi  3 =  4 = 0 pe placa înclinată la 45 o,
- în punctul A viteza fluidului u = 0, datorită impenetrabilităţii plăcii, deci  12 =  0
datorită condiţiei de reflectare,
χ3
- pe placa orizontală ψ 2  ψ 4  2χ ψy  ψ3 2χ uPlaca = 0 , deci  12 = +  0 ,
3 y
- pe placa înclinată avem într-un punct curent  11 = +  6 ,  7 = +  0 şi  12 = +  8 .
- pentru punctul din prima vecinătate a capătului amonte al plăcii se elimină punctul  12 şi se
consideră valoare funcţiei de curent din punctul  18.

27
 5.2.7. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u
 0 pe plăci
- pe plăci şi pe linia din faţa plăcii se consideră valoarea funcţiei de curent  = 0,
deci  7 =  4 =  8 = 0 pentru punctele din prima vecinătate superioară a plăcii orizontale şi
 6 =  2 =  5 pentru punctele din vecinătatea inferioară a plăcii, iar pentru placa înclinată la
45 o vom avea condiţia  3 =  4 = 0 pentru punctele din prima vecinătate din dreapta plăcii şi
 2 =  1 = 0 pentru vecinătatea din stânga a plăcii,
- în punctul A se consideră viteza fluidului u = 0, datorită impenetrabilităţii plăcii,
deci  12 =  0 datorită condiţiei de reflectare,
- calculul începe cu linia I = 3 şi J = 3, pentru I = 2 şi 3 considerând repartiţia liniară a
funcţiei de curent, şi până la I = 41, unde se consideră condiţiile la limită corespunzătoare
curentului paralel cu axa 0x, adică  5 =  2,  9 =  1 =  0 şi  8 =  4 ,
- în domeniile D 1  D 9 condiţiile la limită sunt asemănătoare cu cele din § 4.6, cu excepţia
punctului I = 13 şi J = 30 unde se va considera  10 =  0 , iar în punctul I = 13 şi J = 32 se va
considera  12 =  0 ,

28
 5.2.8. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, iar viteza
u = 0 pe plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)

5.3. Repartiţia vitezei curentului în punctele I = 1, 13, 23, 33 şi J = 129 pentru

placa plană
a) Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi cu viteza u  0
pe placă cu excepţia punctului A (bordul de atac)
I = 1, J = 129

b) Curgerea fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, dar cu viteze u = 0

pe plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)
29
 I = 13, J = 129

c) Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune şi viteza u  0 pe

plăci
I = 23, J = 1 29

d) Curgerea cu forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, iar viteza u = 0 pe

plăci (condiţia de reflectare, datorită aderenţei fluidului)

30
 I = 33, J = 129

5.4. Repartiţia vitezei curentului pentru placa frântă

I=1, J=362

5.5. Concluzii
În cele de mai sus au fost prezentate o serie de tabele şi diagrame în calculele cărora s-
au considerat atât placa plană, cât şi o placă frântă puternic la unghiul de 45 o , amplasate într-
o curgere şi cu fără forţe de atracţie moleculară de adeziune şi coeziune, cât şi viteze pe plăci
diferite sau egale cu zero.

5.5.1. Cazul plăcii plane

În cazul plăcii plane am considerat următoarele 4 situaţii şi obţinut rezultatele:
1. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă diferită de zero
- frânarea curgerii datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,
- curentul paralel cu axa 0x din aval este asemenea cu cel din amontele plăcii.

31
 2. Curgerea fără forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă egală cu zero
- frânarea curgerii datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,
- curentul paralel cu axa 0x din avalul plăcii are viteze mai mari în spatele plăcii.

3. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă diferită de zero

- frânarea mai mare a curgerii datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,
- curentul paralel cu axa 0x din aval, fiind atras de placă conduce la viteze mai mari
către placă.

4. Curgerea cu forţe de atracţie moleculară şi viteza pe placă egală cu zero

- frânarea şi mai puternică a curgerii, datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,
cât şi al atracţiei forţelor moleculare,
- curentul paralel cu axa 0x din avalul plăcii, fiind frânat şi de placă, conduce la
viteze şi mai mici în spatele plăcii.

5.2.2. Cazul plăcii frânte la 45o

În cazul plăcii frânte am considerat aceleaşi 4 situaţii, obţinând aceleaşi rezultatele:
- frânarea curgerii datorită impactului cu bordul de atac al plăcii,
- se observă efectul lui Coandă chiar şi la unghiul de 45 de grade al plăcii frânte.

6. Cercetări experimentale privind mișcarea în jurul unui profil antișoc

6.1. Descrierea instalaţiei experimentale din laboratorul de Hidrodinamica

turbomaşinilor
Instalaţia experimentală (figura 6.1. şi 6.2.) constă dintr-un suport metalic 1 de tip
cadru, de care este fixată la partea superioară o balanţă tensometrică originală 2 prevăzută cu
mărcile 3 pentru măsurarea celor două componente ale rezultantei aerodinamice, având pe
acelaşi ax fixat mai jos profilul de paletă 4 supus încercărilor şi plasat între două discuri
limitatoare 5, rotirea celui superior fiind văzută la un raportor şi având în continuare un ax cu
două palete 6 care plonjează într-un vas 7 plin cu valvolină pentru amortizarea oscilaţiilor
imprimate de vârtejurile cauzate de turbulenţa curgerii fluidului, realizată de
electroventilatorul 8 şi uniformizată de liniştitorul 9.
1 9 8

32
 2
3 U (%)
4

5 V _ Paer (mb)

6 V0
7

Fig. 6.1. Schema instalaţiei experimentale

Fig. 6.2. Vederea de ansamblu a sufleriei mici cu jet liber pentru ridicarea polarei unui profil de pală şi
aparatele de măsurare utilizate
6.2. Aparatele utilizate pentru măsurarea diferitelor mărimi şi formulele de
calcul
Pentru măsurarea diferitelor mărimi fizice au fost folosite următoarele aparate şi
formule de calcul ale diferitelor mărimi.
Măsurarea vitezei curentului de aer incident pe profil V (m/s) s-a efectuat cu un tub
Pitot-Prandtl, conectat la un micromanometru Askania de precizie 0,01 mmca folosind
formula de calcul.
33
 Pdin - Pst 2
V ( m/s) = 2g = g apa h ( mmca ) . (6.1)
g aer r aer

Pentru măsurarea temperaturii curentului de aer t(oC) s-a folosit un termometru de

precizie cu diviziunea de 0,1o C, iar pentru umiditatea lui relativă U (%) am folosit un
higrometru cu fir de păr, aceste două mărimi permiţând, cu ajutorul diagramei din laborator,
determinarea greutăţii specifice a aerului corespunzătoare presiunii barometrice normale de
PBo = 1.013 mb.
Presiunea barometrică a aerului din laborator PB (mbari) s-a măsurat cu un
barometru cu capsulă vidată cu diviziunea de 1 mb, relaţia de calcul a densităţii aerului din
laborator fiind
γ aer ( kgf/m3 ) γ 0 ( t ,U ) PB ( mb) γ ( t , U ) PB
ρaer ( kgf ×s2 /m 4 ) = = = 0 , (6.2)
g ( m/s 2 ) g PBo ( mb) 9,81´ 1.013

Cele două componente (portanţa Fy şi rezistenţa la înaintare Fx) ale rezultantei

aerodinamice exercitată asupra profilului se măsoară cu balanţa tensometrică cu două
componente, având lipite câte 2 mărci tensometrice pe fiecare faţă a celor două lamele
metalice, etalonarea ei făcându-se cu ajutorul unui cadru metalic trepied (fig. 6.2.) folosind o
greutate de 1 kg, acţionând la un braţ egal cu distanţa până la mijlocul anvergurii profilului
prin intermediul unei corzi subţiri de oţel, trecută peste un scripete care se poate roti
împrejurul axului vertical de fixare a balanţei. La etalonare s-a folosit pentru ambele circuite
X şi Y ale celor două grupuri de mărci tensometrice o punte electronică tranzistorizată şi un
osciloscop (fig. 6.2.).

6.3. Rezultatele experimentale obţinute pentru un profil cu efect Coandă

Un deosebit interes l-a prezentat ridicarea polarei unui profil antişoc brevetat [69]
beneficiind de aşa numitul efect al lui Henri Coandă, care prezintă o creştere continuă a
portanţei până în apropierea unghiului de atac apropiat de 90o.
bordul de atac parabolă grosimea maximă parabolă bordul de fugă

unghiurile generate de cele două parabole

34
 Fig. 6.3. Forma profilului antişoc drept realizat din intersecţia a două parabole
Pe baza cercetărilor experimentale s-au obţinut următoarele rezultate deosebite

Fig. 6.4. Variaţia Rezistenţei la înaintare Fx şi a Portanţei Fy cu unghiul de atac  (grade)

căderea portanţei având loc abia după un unghi de circa 27o.
6.4. Profil hidrodinamic sau aerodinamic antişoc
Domeniile importante de aplicaţie tehnică ale acestor profile pot fi la palele: turbinelor
eoliene axiale, fiind cunoscut faptul că vântul suflă cu intensitate variabilă (în rafale); la palele
turbomaşinilor reversibile precum cele ale turbinelor–pompe, ale ventilatoarelor transversale
sau ale turbinelor lui Ljungstrom şi Banki, unde mai recent s-a încercat utilizarea profilelor cu
grosimea maximă la mijloc, sensul curgerii fiind atât centripetal, cât şi centrifugal; precum şi
ale ventilatoarelor sau pompelor axiale, pentru a se obţine o funcţionare mai stabilă la debitele
mici ce conduc la intrarea în pompaj.

7. Concluziile cercetărilor effectuate și recomandări pentru aplicare

Cercetările efectuate s-au desfăşurat atât pe plan teoretic cât şi experimental.
Din punct de vedere teoretic s-au efectuat integrările numerice ale curgerilor
permanente ale unui fluid incompresibil şi vâscos în cazul unei plăci drepte (pentru
comparaţie), cât şi frânte chiar la un unghi  de 45o , considerând forţele de atracţie
moleculară, atât cele de adeziune, cât şi pe cele de coeziune, pentru a putea explica efectul lui
Coandă, despre care şi renumitul cercetător rus Loiţiancki, participant la sărbătorirea de 80 de
ani a lui Henri Coandă la Academia Română din Bucureşti, spunea că dacă din punct de
vedere practic efectul lui Coandă este „aproape clar”, din punct de vedere teoretic nu a reuşit
să-l obţină în vreo curgere.

35
 Din punct de vedere experimental, cercetările au fost efectuate pe un profil simetric
constituit din două parabole, care realizau în zona grosimii lui maxime un unghi diedric, ceea
ce ne-a permis şi brevetarea unor asemenea profile cu efect Coandă în vederea unor aplicaţii
ulterioare la turbine de vânt, mai stabile la variaţiile brusce ale curentului de aer.

7.1. Rezultatele originale obţinute teoretic

Prin soluţionarea integrării numerice a curgerilor permanente ale fluidului
incompresibil şi vâscos în jurul plăcii drepte folosită pentru comparaţie, cât şi a plăcii frânte,
considerându-se atât forţele de atracţie moleculare de adeziune, cât şi de coeziune s-a pus în
evidenţă următoarele rezultate:
- efectul de frânare al curgerii exercitat de bordul de atac al plăcilor impenetrabile prin
distanţarea liniilor de curent ,
- forţele moleculare de adeziune din zona amonte de plăci reduc efectul de frânare,
- forţele moleculare de adeziune din zona din aval a plăcii plane realizează o mică
frânare a curgerii în cazul plăcii plane,
- în cazul plăcii frânte, chiar la unghiul  = 45o se observă aderenţa curgerii de placa
frântă cauzată de forţele de aderenţă moleculare, ceea ce demonstrează efectul lui Coandă.

7.2. Rezultatele originale obţinute experimental

În cazul instalaţiei experimentale de laborator (fig. 6.2) dotată cu un profil simetric cu
două unghiuri diedre ce favorizează obţinerea efectului lui Coandă, cât şi cu o balanţă
tensometrică pentru măsurarea celor două componente ale rezultantei aerodinamice pentru
rotirea cu 360o a profilului, am obţinut un unghi de desprindere al curgerii de peste 27 o pentru
ambele borduri de atac, iar pentru unghiul de 90o obţinându-se rezistenţa de înaintare maximă.

7.3. Recomandări de aplicare a profilelor antişoc în cercetări ulterioare

Profilele cu efect Coandă , sunt potrivite curgerilor unisens, deci favorabile turbinelor
eoliene, deoarece vântul suflă deobicei în rafale şi desprinderea curgerilor ar produce vibraţia
palelor, în cazul avioanelor unde în condiţii de aterizare mai există şi alte procedee, poate
chiar mai eficiente, cât și curgerilor în dublusens specifice turbo maşinilor reversibile de
randament superior.

36
 BIBLIOGRAFIE

[1] Gh.Băran. Îndrumar de laborator pentru mecanica fluidelor. Litografiat,

Universitatea „Politehnica” Bucureşti, 1995.
[2] Iuliana Monica Boiangiu. Curgerea lichidelor vâscoase sub acţiunea forţelor de
aderenţă moleculară. Teză de doctorat, Universitatea „Politehnica” Bucureşti, iulie 2008.
[3] M.D.Cazacu. Flow visualization at the liquid free surface. The Vth International
Symposium on Flow Visualisation, Prague, 21-25 August 1989, sau Rev.Mec. Appl., Tome
34 (1989), no. 6, 617-628.
[4] M.D.Cazacu. Flow visualization at the liquid free surface. The 5th International
Symposium on Flow Visualization, Prague, 21-25 August 1989. Journal of Flow
Visualization and Image Processing. Vol.1, No. 3, July-September 1993, 181-188.
[5] M.D.Cazacu. On the solution stability in the numerical integration of non-linear
with partial differential equations. ISAAC Internat.Conference, 17-21 Sept. 2002, Yerevan,
Armenia,131.
[6] M.D.Cazacu, M.D.Staicovici. Numerical solution stability of the Marangoni effect.
The 5th Internat.Conf. OPROTEH November 2002, University of Bacău, Modelling and
Optimization in the Machines Building Field– MOCM – 8, Romanian Academy 2002, 161-
166.
[7] M.D.Cazacu. On the solution stability in the numerical integration of non-linear
with partial differential equations. Proceedings of the ISAAC Internat.Conference, 17-21
Sept.2002, Yerevan, Armenia. Complex analysis, Differential equations and Related topics.
Publ.House Gitityun, 2004, Vol.III, 99–112.
[8] M.D.Cazacu, Mireille Sorina Anghel. The effect of the molecular attraction
forces in hydraulics. Sc.Bull.Univ. „Politehnica” Bucharest, Series D: Mechanical
Engineering, Vol. 70, 2008, Nr. 4, 45 – 54.
[9] M.D.Cazacu, Mireille Sorina Anghel. Theoretical research of the numerical
solution stability in the velocity measurement with the hot wire anemometer.
Rom.Techn.Sc.Acad. MOCM 14, Vol.2, 27 – 33.
[10] M.D.Cazacu, Mireille Sorina Anghel. Researces on the Henri Coanda effect in
the viscous fluid around a break plate. Sc.Bull.Univ. „Politehnica” Bucharest, în curs de
publicare.
37
 [11] M.D.Cazacu, Iuliana Monica Boiangiu. Experimental study of heavy and viscous
liquid motion, generated by a rotational cone. A III-a Conf.Dorin Pavel a
Hidroenergeticienilor din România, 28-29 mai 2004, Universitatea „Politehnica” Bucureşti,
Vol. I, 57-62.
[12] M.D.Cazacu, Iuliana Monica Boiangiu. Efficient surface aerator for waste water
treatment. The 3rd International Conference on Energy and Environment – CIEM, June 28 –
July 4, 2007, Section 5 – Wastes Management. Univ. „Politehnica” of Bucharest. CD, 6 p.
[13] M.D.Cazacu, R.M.R.Neacşu, C.E.S.Tănăsie. Mişcarea picăturilor de lichid
generate de contactorul bifazic lichid-gaz. Al V-lea Simpozion “Tehnologii, instalaţii şi
echipamente pentru îmbunătăţirea calităţii mediului”, Universitatea „Politehnica” Bucureşti,
13-15 Noembrie 1996, Vol. I, p. 67-76.
[14] M.D.Cazacu, R.M.R.Neacşu, Camelia E.S.Tănăsie. Modelarea fizico-matematică
a forţelor de atracţie moleculară şi calculul formei meniscului în apropierea unui perete
solid. Al V-lea Simpozion “Tehnologii, instalaţii şi echipamente pentru îmbunătăţirea calităţii
mediului”, Universitatea „Politehnica” Bucureşti, 13-15 Noiembrie 1996, Vol. I, p. 77-84.
[15] M.D.Cazacu, R.M.R.Neacşu, C.E.S.Tănăsie. Cercetări experimentale asupra
contactorului bifazic rotativ. Al V-lea Simpozion “Tehnologii, instalaţii şi echipamente
pentru îmbunătăţirea calităţii mediului”, Universitatea „Politehnica” Bucureşti, 13-15
Noembrie 1996, Vol. I, p. 91- 98.
[16] M.D.Cazacu, M.D.Staicovici. Numerical solution stability of the Marangoni
effect. The 5th Internat.Conf. OPROTEH November 2002, University of Bacău, Modelling
and Optimization in the Machines Building Field – MOCM – 8, Romanian Academy 2002,
161-166.
[17] M.D.Cazacu, M.F.Popovici, A.Zaharia. Soluţii numerice ale mişcãrii plane a
fluidului vîscos în bazine decantoare . Al II-lea Col. de Echipam. pentru tratarea şi epurarea
apelor, 2 - 4 noiembrie 1983, Institutului Politehnic Bucureşti, 75 – 80.
[18] M.D.Cazacu, A.Zaharia, M.F.Popovici, R.M.R.Neacşu. Sludge flow in settling
tanks of biogas installation. Vol. 3– Field 5 Biomass, 2012-2016, World Renewable Energy
Congress, 23-28 September 1990, Reading, United Kingdom.
[19] M.D.Cazacu. A better numerical solution stability by using the function
developments in Cazacu,s proper serier. Acta Universitas Apulensis Nr.22 / 2010, pp. 221-
230.
38
 [20] D.Dumitrescu, M.D.Cazacu. Theoretische und experimentelle Betrachtungen
über die Strömung zäher Flüssigkeiten um eine Platte bei kleinen und mittleren
Reynoldszahlen. Zeitschr. für Angew.Math. und Mechanik, 1, 50, 1970, 257- 280.
[21] J.Florea, V.Panaitescu. Mecanica fluidelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979.
[22] St.I.Gheorghiţă. Teoria stratului limită şi turbulenţă. Universitatea, Bucureşti,
1973.
[23] C.Iacob. Introduction mathematique la mecanique des fluides. Editura

Academiei, București, 1959.

[24] C.Iacob. Mecanică teoretică. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.
[25] I. Iacovachi, I.Cojocaru . Henri Coandă – Savanţi români. Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
[26] I. Hütte – Manualul inginerului. Editura AGIR, 1947, p. 27, 38, 42, 131, 458.
[27] T.Oroveanu. Mecanica fluidelor vâscoase. Editura Academiei R.S.R. Bucureşti,
1967.
[28] V.Panaitescu. Teoria stratului limită şi aplicaţii. I. Universitatea „Politehnica”
Bucureşti, 1990.
[29] V.Panaitescu. Teoria stratului limită şi aplicaţii. Lucrări practice. Universitatea
„Politehnica” Bucureşti, 1988.
[30] O.Popa. Mecanica fluidelor şi măsurări hidraulice. Institutul Politehnic
Bucureşti, 1998.
[31] H.Schlichting. Boundary–layer theory. McGraw, Hill Company, New York,
2000.
[32] J.W.Duncan, A.S.Thom, A.D.Young. Mechanics of Fluids. Editura Edward
Arnold, Londra, 1981.
[33] J.Florea, V.Panaitescu. Mecanica fluidelor. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1969.
[34] C.Mateescu. Hidraulica. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964.
[35] V.Panaitescu, V.Tcacenco. Bazele mecanicii fluidelor. Editura Tehnică,
Bucureşti, 2001.

39
 [36] V.Panaitescu. Mécanique des fluide. Tomes I et II. Université ”Politehnica” de
Bucarest, 1995.
[37] C.Iacob. Mecanică teoretică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
[38] C.Iacob, Şt.I.Gheorghiţă, M.Soare, L.Dragoş. Dicţionare de mecanică. Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1970.
[39] H.Lamb. Hydrodynamics. Universitatea Cambridge, 1932.
[40] H.Rouse. Engineering Hydraulics. John Wiley, New York, 1985.
[41] H.Rouse. Engineering Hydraulics. John Wiley, New York, 1980.
[42] Copyright © 2001, FUNDAŢIA NOUA ROMÂNIE. Toate drepturile rezervate.
[43] M.D.Cazacu, Mireille Sorina Anghel. Profile cu efect Coandă, necesare
turbinelor eoliene. Simpozionul Național de Informatică, Automatizări și Telecomunicații în
Energetică, Sinaia, 20-22 octombrie 2010, în curs de publicare.

Bibliografie de lucrări legate de efectul lui Coandă

[44] C.Wang, J.Zou, X.Fu, H.Yang. Study on hydrodynamic vibration in fluidic
flowmeter. Journal of Zhejiang University Sci. A, 2007 8(9), pp. 1422-1428.
[45] R.Wille, H. Fernholz. Coanda effect. Journal of Fluid Mechanics, Cambridge
University Press (1965), 23, pp. 801-819.
[46] J. Raskin. Model airplanes, the Bernoulli equation and the Coanda effect © 1994.
Quantum 5 (1994), pp. 5-11.
[47] J. L. Naudin. Farfurie zburătoare cu efect Coandă. Proiect GFS-UAV, Labs.
JLN, 2007-02-25.
[48] I. A. Simpson et all. Flow convergence for clinical applications. Journal of ACC,
Vol. 27, No. 2, February 1996, pp. 504-509.
[49] H. Coanda. Coanda effect – US Patents. www.kiva.org Public Service Ads by
Google.
[50] C. Gheorghiu. Invenţii şi priorităţi româneşti în aviaţie. Editura Albatros,
Bucureşti, 2003, p. 72.
[51] D. Antoneac. Henri Coandă, precursorul aviaţiei cu reacţie. © 2003-2010
Aspera ProEdu. Toate drepturile rezervate.

40
 [52] V. N. Constantinescu, St. Găletuşe. Mecanica fluidelor şi elemente de
aerodinamică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
[53] I. Y. Qudaisat. Coanda effect as an explanation for unequal ventilation of the
lungs in as intubated patient? Oxford Journals, Medicine, British Journal of Anasthesia,
Volume 100, Nr. 6, 2007, pp.859 – 860.
[54] I. M. Coman. The bright beyond our machines: Henry Coanda and his ideals.
Journal Cardivasc Med., 2007, Nr.8, pp.251 – 252.
[55] J.Duffin. Fluidics and pneumatics; principles and applications in anaesthesia.
Can. Anaesth Soc. J., 1977; Nr.24, pp 126 – 141.
[56] T. K. Lien, P. G. G. Davis. A novel for timp materials based on lateral Coanda
ejectors. CIRP Annals – Manufacturing Technology, Volume 57, Issue 1, 2008, pp.33 – 36.
[57] N. Kanth Singh, K. Ramamurthi. Formation of Coanda jet from sharp – edjed
swirl nozzle with base plate. Experimental Thermal and Fluid Scienne, Volume 33, Issue 4,
April 2009, pp.675 – 682.
[58] C. Allery, S. Guerin, A. Hamdouni, A. Sakout. Experimental and numeric POD
study of the Coanda effect used to reduce self – sustained tones. Mechanics Research
Communications, Volume 31, Issue 1, January – February 2004, pp.105 – 120.
[59] F. Lalli et all. Coanda effect in coastal flows. Coastal Engineering, Volume 57,
Issue 3, March 2010, pp.278 – 289.
[60] I. N. Sokolova. Effect of Spherical Recesses on the Characteristics. Fluid
Dynamics, Volume 38, No.6, 2003, pp.969 – 972.
[61] D.Geropp, H-J. Odenthal. Drag reduction of motor vehicles by active flow
control using the Coanda. Experiments in Fluids, Vol. 28, No.1, January 2000, pp.74 – 85.
[62] T. Hilderman, D. J. Wilson. Predicting plume meandering and averaging time
effects on mean and fluctuating concentrations in atmospheric dispersion simulated in a
water channel. Boundary – Layer Meteorol, Volume 122, Number 3, March 2007.
[63] T. Hilderman, D. J. Wilson. Effect of Vertical Wind Shear on Concentration
Fluctuation Statistics in a Point Source Plume. Boundary – Layer Meteorol, Volume 129,
No.1, October 2008.
[64] S. Setoguchi, H.-D.Kim. Effect of Annular Slit Geometry on Characteristics of
Spiral Jet. Journal of Thermal Science, Volume 12, No.3, August 2003.

41
 [65] H.D. Kim, G. Rajesh, T. Setoguchi, S. Matsuo. Optimization Study of a Coanda
Ejector. Journal of Thermal Science, Volume 15, No.4, pp.331 – 336, April 2006.
[66] D. Allen, L. Smith. Axisymmetric Coanda – assisted vectoring. Experiments in
Fluids, Volume 46, No.1, January 2009.
[67] Daichin, S.J. Lee. Near – wake flow structure of elliptic cylinders close to a free
surface: effect of cylinder aspect ratio. Experiments in Fluids, Volume 36, No.5, May 2004.

Brevete de invenţie
[68] M.D.Cazacu, R.M.R.Neacşu, Iuliana Monica Boiangiu. Metodă şi dispozitiv de
pulverizare a unui lichid. Brevet nr. 118266 B/09.12.1998. Existent în Laboratorul de
Curgeri bifazice şi Cavitaţie de la Universitatea „Politehnica” Bucureşti.
[69] M.D.Cazacu, Mireille Sorina Anghel. Profil hidrodinamic şi aerodinamic
antişoc. O.S.I.M. Bucureşti, nr. A/00265/10.04.2008.

42