Solicitarea de încovoiere

Unitatea de învăţare nr. 8

SOLICITAREA DE ÎNCOVOIERE
Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 8 Încovoiere – 1
8.1 Aspecte generale privind solicitarea de încovoiere Încovoiere – 3
8.2 Ecuaţia de echivalenţă, deformaţii şi tensiuni Încovoiere – 3
8.3 Solidul de egală rezistenţă la încovoiere Încovoiere – 7
8.4 Concentrarea tensiunilor în cazul solicitării de încovoiere Încovoiere – 9
8.5 Axa neutră Încovoiere – 10
8.6 Întinderea excentrică Încovoiere – 11
8.7 Sâmbure central Încovoiere – 11
8.8 Ecuaţia fibrei medii deformate Încovoiere – 12
8.9 Calculul tensiunilor tangenţiale datorate forţelor tăietoare Încovoiere – 15
8.10 Variaţia tensiunilor tangenţiale în cazul secţiunilor de formă Încovoiere – 17
geometrică simplă
8.11 Elemente de îmbinare pentru grinzi compuse Încovoiere – 19
8.12 Grinzi compuse Încovoiere – 20
8.13 Direcţii şi tensiuni principale Încovoiere – 21
8.14 Elemente de mecanică experimentală aplicate în cazul solicitării de Încovoiere – 22
încovoiere
8.15 Centrul de încovoiere – răsucire Încovoiere – 23
8.16 Încovoierea barelor curbe Încovoiere – 24
Test de autoevaluare Încovoiere – 27
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 8 Încovoiere – 27
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare Încovoiere – 27
Recapitulare Încovoiere – 27
Concluzii Încovoiere – 27
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 8 Încovoiere – 28

Încovoiere - 1
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 8

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 8 sunt:

 Înţelegerea noţiunilor legate de solicitarea de încovoiere
 Reţinerea aspectelor privind calculul tensiunilor normale
provenite din încovoiere şi a celor tangenţiale datorate
forţelor tăietoare
 Sublinierea aspectelor practice: solid de egală
rezistenţă, îmbinarea grinzilor compuse, aspecte
experimentale, bare curbe
 Aplicarea cu succes a unor elemente de calcul

8.1 Aspecte generale privind solicitarea de încovoiere

Încovoierea reprezintă solicitarea predominantă pentru multe sisteme tehnice.
Încovoierea este de regulă însoţită de forfecare, însă există situaţii în care apare şi întindere-
compresiune sau răsucire.
Ponderea solicitării de încovoiere este mare în cazul barelor şi calculul la solicitarea
de încovoiere aşa-zis ‘pură’ este în multe situaţii acoperitor pentru a obţine o informaţie
despre starea de solicitare. Există şi cazuri în care fenomenul poate fi modelat cu una dintre
schemele de încărcare de mai jos în care pe intervalul central singura solicitare este
încovoierea.

Figura 8.1 – Exemple de apariţie a solicitării de încovoiere pură

Încărcările din figura anterioară pot fi întâlnite, de exemplu, în etapa de calibrare a

stratului de material fotoelastic.
2 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

8.2 Ecuaţia de echivalenţă, deformaţii şi tensiuni

Ipoteze de calcul folosite consideră faptul că solicitarea este de încovoiere plană, pură
în planul XOZ , respectiv XOY :
 
1. Planul forţelor Fi z , respectiv Fi y este un plan principal de inerţie (planul axelor Z ,
respectiv Y ), deci încovoierea este plană.
  
2. Se consideră că efortul axial total N şi forţele tăietoare Tz şi respectiv Ty sunt nule.
 
3. Momentul încovoietor M y , respectiv M z este constant pe interval, deci raza de curbură a
deformatei axei X în planul XOZ (  xoz ), respectiv în planul XOY (  xoy ) este constantă,
deci deformata axei X este un arc de cerc.
4. Materialul piesei se consideră că este izotrop, omogen şi că nu există concentratori de
tensiune.

În figura de mai jos este prezentată o secţiune în care se delimitează o arie dA în cadranul în
care Z  0 şi Y  0 . Aria fiind infinit mică, se consideră că tensiunea normală  î este
constantă, şi orientată în sens pozitiv (în sensul pozitiv al unui virtual efort normal pozitiv).

Figura 8.2 – Schemă de calcul pentru deducerea ecuaţiilor de echivalenţă în cazul

solicitării de încovoiere

Efortul axial elementar este:

dN    dA (8.1)

Încovoiere - 3
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere


Efortul axial elementar dN crează un moment încovoietor elementar d M Y , respectiv

d MZ .
 dM Y  dN  z    z  dA
 (8.2)
dM Z  dN  y    y  dA
În figura următoare este prezentat modul în care se deformează un tronson de
lungime dx prelevat din bară. Momentele care deformează acest segment sunt M Y  0 ,
respectiv M Z  0 .

Figura 8.3 - Schemă de calcul pentru evidenţierea deformaţiilor la solicitarea de

încovoiere

 
Se observă că arcul G1G2  ds este egal ca lungime cu segmentul G1G2  dx , deci
pentru fiecare din planele XOZ , respectiv XOY se poate scrie că:

4 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

  
G1G2  ds   XOZ  d XOZ  G1G2  dx
   (8.3)

 1 2
G G  ds   XOY  d XOY  G G
1 2  dx
De aici rezultă expresiile curburilor în funcţie de derivata rotirii în raport cu coordonata
x.
 1 d XOZ
  
dx
 1
XOZ
(8.4)
d XOY
 
  XOY dx
Din legea lui Hooke pentru starea liniară de tensiune, scrisă pentru o fibră plasată la
distanţă z (în planul XOZ ), respectiv y (în planul XOY ).
î  E î (8.5)

Lungimile fibrelor deformate, plasate la o distanţă z , respectiv y faţă de axa x , deci


lungimea arcului ab este:

ab   XOZ  z   d XOZ
 (8.6)
ab   XOY  y   d XOY


Lungimea arcului a |b poate fi calculată în funcţie de rotirile d din fiecare plan, deci:
 | 
a b  G1G2  ds   XOZ  d XOZ
 
(8.7)

a b  G1G2  ds   XOY  d XOY
|

 
Mărimea aa | reprezintă lungirea fibrei ab , deci:
 |  
aa  dS   ab a |b  z  d XOZ
  
(8.8)

aa |
  dS   a |
b  ab  Y  d XOY  Y  d XOY  y  d XOY  y  d XOY
Rezultă lungirea ds  :
 
ds   aa |  z  d XOZ
  (8.9)
ds   aa  y  d XOY
 |

Deformaţia  î datorată încovoierii este:

 ds  z  d XOZ z
 î  ds   
XOZ  d XOZ  XOZ
 ds  y  d XOY y
(8.10)
 î   
 ds  XOY  d XOY  XOY
Aplicând legea lui Hooke pentru stare liniară de tensiune, rezultă că:

Încovoiere - 5
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

 z
 î  E   î  E  

XOZ
(8.11),
y
 î  E   î  E 
  XOY
şi, mai mult,
 E 
   î
z
 E
XOZ
(8.12).

  î
  XOY y
Integrând ecuaţia de echivalenţă din secţiune rezultă că:
 z E E
 M Y   dM Y   dN  z     z dA   E   z dA   z 2 dA   IY
  XOZ  XOZ A  XOZ

A A A A

M  dM   dN  y      y dA   E  y  y dA   E E
 Z A A A A  XOY  y 2 dA    IZ
 XOY A  XOY
Z

(8.13)
unde I Y , I Z reprezintă momentele de inerţie axiale care pot fi calculate conform metodelor
prezentate în capitolul 4.
Rezultă că:
 E M
   Y
IY
 E
XOZ
(8.14)
M
  Z
  XOY IZ
Mai mult,
 1 MY
  
E  IY
 1
XOZ
(8.15)
MZ
 
  XOY E  IZ
 1 d XOZ
  
dx
Dar, conform (8.4),  XOZ , de unde rezultă că
1 d XOY
 
  XOY dx
 1 d XOZ MY
   
dx E  IY
 1
XOZ
(8.16),
d XOY MZ
  
  XOY dx E  IZ
relaţii de calcul care vor fi folosite pentru determinarea ecuaţiei fibrei medii deformate.
Din relaţiile (8.12) şi (8.14) rezulta că:

6 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

 î M Y
 z  I

Y
(8.17),
M
 î  Z
 y IZ
de aici rezultă expresia tensiunii normale datorate încovoierii:
 MY
 î  I  z

Y
(8.18).
M
 î   Z  y
 IZ
Ţinând cont de momentul încovoietor care produce tensiunea normală, se poate scrie
că:
 MY MY
  I  z

Y
(8.19).
M
   Z  y
MZ

 IZ
Folosind principiul suprapunerii de efecte se poate scrie că tensiunea normală este o
sumă între tensiunile normale datorate efortului de întindere N , momentului încovoietor M Y
şi momentului încovoietor M Z , adică:
   N  M  M
Y Z
(8.20)
Rezultă expresia de variaţie a tensiunii normale  , denumită relaţia lui Navier, în
funcţie de coordonatele y şi z care trebuie să aparţină interiorului secţiunii:

  y, z  
N MY M
 z Z y (8.21).
A IY IZ
În mod evident, expresia tensiunii normale atinge un maxim în unul din punctele în
care  y   y max ; z   z max  . În cazul încovoierii plane pure se poate scrie că:
MY MY M
 max
M Y
  z max   Y a (8.22)
IY  I Y  WY
 
 z max 
Relaţia de mai sus poate fi folosită ca relaţie de dimensionare.

8.3 Solidul de egală rezistenţă la încovoiere

Se consider că o piesă este optim proiectată atunci când cedarea se produce simultan
în toate punctele acesteia, deci atunci când tensiunea maximă egalează tensiunea admisibilă
de-a lungul întregii bare, adică
MY
 max
MY
 a (8.23).
WY
Considerăm bara din figura următoare, încastrată la un capăt şi încărcată cu o forţă la
celălalt capăt.

Încovoiere - 7
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Figura 8.4 – Exemplu de variaţie a momentului încovoietor pentru care poate fi

conceput un solid de egală rezistenţă la încovoiere

Momentul încovoietor are legea de variaţie

M Y x   F  x (8.24).
Înlocuind în relaţia anterioară rezultă
Fx
a (8.25).
WY
În mod evident, în relaţia anterioară nu poate fi modificată forţa F şi nici tensiunea
admisibilă  a iar x are o valoare oarecare. Rezultă legea de variaţie a modulului de
rezistenţă:
F
WY  x (8.26).
a
Pentru o secţiune de formă dreptunghiulară de lăţime b şi înălţime h avem:
b  h2
WY  (8.27).
12
Egalând cele două expresii anterioare rezultă:
F b  h2
x  (8.28).
a 12
Dacă înălţimea este constantă de-a lungul barei, rezultă
bx   12 
F
x (8.29).
 a  h2
Această soluţie presupune o creştere liniară continuă a lăţimii secţiunii, ceea ce este
dificil de produs atât ca realizare a continuităţii variaţiei barei, cât şi din considerente de
gabarit lateral.
8 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Dacă lăţimea este constant de-a lungul barei, rezultă

hx   12 
F
x (8.30).
a b
Această lege de variaţie este dificil de reprodus practic.

Figura 8.5 – Realizări practice aproximative ale

solidului de egală rezistenţă la încovoiere

În cazurile reale, legea de variaţie liniară a modulului de rezistenţă este aproximată, iar
condiţia de atingere a tensiunii admisibile în toate punctele barei este parţial respectată. În
aceste cazuri sunt considerate importante constrângerile tehnologice.

De reţinut!

Relaţionarea formei geometrice a structurii cu

diagrama de momente încovoietoare.

8.4 Concentrarea tensiunilor în cazul solicitării de încovoiere

Dacă există un concentrator de tensiune, de exemplu o variaţie a dimensiunilor
secţiunii, tensiunea normală nu mai are o variaţie liniară. Tensiunea maximă în acest caz
este:
 max reală   k   mMaxY (8.23)
unde  k este un coeficient de concentrare statică a tensiunilor. Valoarea acestuia este în
domeniul  k  1 3 .
În figura de mai jos este prezentat cazul unui concentrator de tensiune.

Încovoiere - 9
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Figura 8.3 - Distribuţia de tensiuni normale datorate încovoierii în vecinătatea unui

concentrator de tensiune

8.5 Axa neutră

Poziţia axei neutre se determină folosind definiţia acesteia, adică faptul că tensiunea
normală trebuie să fie nulă
  y, z   0 (8.24).

Aceasta înseamnă că:

N MY M
 z Z y 0 (8.25).
A IY IZ
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia unei drepte care intersectează axele în punctele
 I   
 y  0, z   N  y  ;  y  N  I z , z  0  . Tensiunea maximă este atinsă în punctele cele

 A M y   A Mz 

mai depărtate de această axă.

De reţinut!

Relaţionarea formei geometrice cu direcţia de aplicare

a sarcinii

Poziţionarea secţiunii dreptunghiulare în secţiune

astfel încât rigiditatea să fie maximă

10 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

8.6 Întinderea excentrică

În cazul întinderii sau compresiunii excentrice se presupune că există în secţiunea de
calcul o forţă P orientată în lungul axei x , însă care este plasată în punctul  y  yo ; z  z o  ,
y o  0 , z o  0 , ca în figura de mai jos.

Figura 8.4 - Schemă de calcul pentru întinderea-compresiunea excentrică

La reducerea forţei excentrice P în centrul de greutate rezultă eforturile:

N  P

M Y  P  z 0 (8.26)
M   P  y
 Z 0

Înlocuind aceste eforturi în expresia de variaţie a tensiunii normale rezultă:

P P  z0  P  y0 
  y, z    z y (8.27)
A IY IZ
Deci
P P  z0 P  y0
  y, z    z y (8.28)
A IY IZ
Considerând că în secţiunea de calcul există şi eforturile N , M Y , M Z aplicând
principiul suprapunerii de efecte rezultă expresia de variaţie:

  y, z  
P  N   P  z 0  M Y   z  P  y 0  M Z   y (8.29)
A IY IZ

8.7 Sâmbure central

Sâmbure central reprezintă mulțimea punctelor din secțiune în care poate fi
poziționată o forță axială excentrică care nu produce schimbarea semnului tensiunilor
normale produse de aceasta. Aceasta înseamnă că tensiunile calculate cu relația (11.28)
sunt sau pozitive pentru toată secțiunea transversală, sau negative. Relația poate fi
Încovoiere - 11
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

dezvoltată pentru o secțiune având o formă particulară, de exemplu de formă

desptunghiulară.

8.8 Ecuaţia fibrei medii deformate

Pentru a determina ecuaţia fibrei medii deformate se folosesc schemele de calcul din
figura de mai jos.

Figura 8.5 - Scheme de calcul pentru determinarea

ecuaţiei fibrei medii deformate

Astfel, din schemele de calcul de mai sus, ţinând cont că pentru unghiuri  mici putem
folosi aproximaţia tg     , rezultă că:
 d uZ
 XOZ  dx
 d uY
(8.30)
 XOY 
 dx
Prin derivare rezultă că:
 d XOZ d 2 u Z
 
dx dx 2
 (8.31)
 d XOY  d uY
2

 dx dx 2
Mai mult, din geometria diferenţială este dată expresia razei de curbură  :
1 u ||
 (8.32).

1  u  
3
| 2 2

Dar rotirea  
du
dx
2
 
 u | , având o valoare foarte mică rezultă că u | are o valoare

foarte mică în raport cu unitatea, deci poate fi neglijată. Ca exemplu numeric să presupunem
că   6 o . Aceasta înseamnă că u I  tg    0.105104 , de unde rezultă că u |  
2
 0.011047 ,
ceea ce prezintă o imprecizie de calcul de aproximativ 1%, lucru considerat acceptabil. În
cazul barelor foarte flexibile unde unghiul  poate lua valori mai mari este necesară o
abordare specială.

12 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Rezulă că:
1 d2 u
 u ||  (8.33).
 dx 2
Lucrând în planele XOZ şi XOY , rezultă că:
 1 d 2u Z
 
  XOZ dx 2
 2 (8.34)
 1  d uY
  XOY dx 2
 1 d XOZ MY
   
dx E  IY
Dar, conform relaţiei (8.16), avem  XOZ . Ţinând cont de relaţia
1 d XOY MZ
  
  XOY dx E  IZ
(8.34) avem
 1 d 2 u Z d XOZ MY
   
  XOZ dx 2
dx E  IY
 (8.35).
 1  d uY  d XOY   M Z
2

  XOY dx 2 dx E  IZ

d 2 u x 
Expresia reprezintă derivata de ordinul doi a funcţiei u x  denumită curbura funcţiei
dx 2
u x  . Corectăm semnele din această relaţia anterioară ţinând cont că, în Rezistenţa
Materialelor se aplică principiul: relaţiile de calcul trebuie să fie astfel deduse încât mărimilor
de intrare convenţional pozitive trebuie să le corespundă rezultate finale convenţional
pozitive. În acest caz pentru valori pozitive ale momentului încovoietor trebuie să se obţină
valori pozitive ale curburii.

Figura 8.6 – Variaţia Figura 8.7 – Variaţia Figura 8.8 – Oglindirea

funcţiei Y=-X2 funcţiei u(x) cu u’’(x)<0 figurii anterioare

Astfel se pleacă de la graficul funcţiei Y   X 2 care are curbura Y | |  2 şi se

consideră o funcţie Y  ux  care are o formă similară, deci Y | |  u | | x   0 . Aceste două
funcţii sunt reprezentate în sistemul de axe clasic din matematică, axa X fiind orientată către
Încovoiere - 13
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

dreapta şi cu axa Y orientată în sus. Însă în Rezistenţa Materialelor într-o secţiune

transversală axa verticală este orientată în jos. Ca atare se oglindeşte graficul funcţiei
Y  ux  împreună cu sistemul respectiv de axe. Rezultă astfel o axă Y orientată în jos. Pe
această direcţie şi în acest sens se pune axa Z, respectiv axa Y. Axa X este mereu orientată
către dreapta iar direcţia celei de a treia axe rezultă din condiţia ca ca triedrul să fie drept. Se
păstrează forma funcţiei Y  ux  care “ţine apa” despre care se ştie că are curbură negativă,
fiind deci păstrate şi momentele încovoietoare care produc o astfel de formă deformată. În
funcţie de poziţia axei perpendiculare pe planul foii se deduce semnul momentului
 Efort
încovoietor care produce această deformată, ţinând cont de convenţia de semne .
 Axă
d 2u Z
Astfel, un moment M Y  0 produce o curbură  0 , deci corectăm prima din
dx 2
d 2 u Z d XOZ MY
relaţiile 8.35 cu un -1, rezultând   . Similar, se observă că pentru
dx 2
dx E  IY
d 2 uY
M Y  0 se obţine o curbură  0 . Schimbând semnul ambelor mărimi rezultă că pentru
dx 2
d 2 uY
M Y  0 rezultă o curbură  0 , deci cea de a doua relaţie 8.35 trebuie corectată cu -1,
dx 2
d 2 uY d XOY MZ
rezultând   .
dx 2
dx E  IZ

Figura 8.9 – Deducerea Figura 8.10 – Deducerea regulii de semne

regulii de semne pentru uZ pentru uY în funcţie de MZ
în funcţie de MY

Rezultă deci expresiile:

 d 2 u Z d XOZ MY
 2  
 dx dx E  IY
 2 (8.36).
 d uY  d MZ
XOY

 dx 2
dx E  IZ
Relaţiile generale care descriu ecuaţia fibrei medii deformate sunt:

14 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

 d 2 u Z ( x) d XOZ ( x) 1
    M Y ( x)
 dx
2
dx E  IY
 (8.37)
 d 2 uY ( x) d XOY ( x) 1
    M Z ( x)
 dx 2
dx E  I Z

Există o serie de metode specifice de obţinere a deplasărilor şi rotirilor unei bare,

unele metode fiind punctuale, obţinându-se valori în puncte discrete, amintindu-se în acest
sens metodele energetice (Mohr-Maxwell, Castigliano, etc.) şi metode analitice, bazate pe
integrarea ecuaţiilor diferenţiale prezentate mai sus, metode care oferă ecuaţiile deplasării şi
rotirii. Dintre aceste ultime metode poate fi amintită metoda parametrilor în origine care va
studiată mai târziu.

8.9 Calculul tensiunilor tangenţiale datorate forţelor tăietoare

Figura 8.11 - Schemă de calcul pentru evidenţierea efectului lunecării

1. Efectul tensiunii  îM Y pe faţa din stânga asupra elementului de volum dV

duce la apariţia forţei axiale N stânga  N .
2. Pe faţa din dreapta, momentul M Y  dM Y duce la apariţia tensiunii normale
 îM  d îM .
Y Y

3. Tensiunea normală de pe faţa din dreapta  îMY  d îMY duce la apariţia unei
creşteri N  N . Admitem că N este pozitiv.
4. Datorită diferenţei N apare tendinţa de lunecare. Acestei forţe N i se
opune forţa axială N  , generată de tensiunea tangenţială  TZ , care are

Încovoiere - 15
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

expresia N   TZ  b  dx  , unde b este lăţimea secţiunii.


Aria

TZ  cst .

MY dM Y
 îM Y
 z  d îM Y  z
IY IY

 î
MY
 d îMY   dA  dN  d  N  1  N  N
Integrat pe aria A

dN   îMY  dA  d  N   d îMY  dA

Punând condiţia de echilibru pe direcţia axei x, rezultă

N   TZ  b  dx   N  N

N
T 
Z

b  dx

N   d îM Y dA
A

dM Y
d îM Y  z
IY

dM Y dM Y
N    zdA    z  dA
IY IY
A  
A

nu depindede arie pentru o sectiune dată SY

dM Y
N   SY
IY

1 dM Y 1 TZ SY
T  
Z
  SY  
b dx I Y I Y bY
TZ SY
T 
Z
 (Relaţia lui Juravski)
I Y bY

 SY 
De regulă  TZ  f   pentru că TZ  cst . şi I Y  cst .
 bY 

16 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

8.10 Variaţia tensiunilor tangenţiale în cazul secţiunilor de formă

geometrică simplă

Cazul secţiunii dreptunghiulare

 h 
   z
 h    b  h  z  1 2 z  h  z   b  h  z  h  z 
SY z   b    z    z  
2
       
  2    2  2  2  2  2 2  2 
 
Aria   
distanta

b h 2
 bh  2
z2 
SY z      z 2    1  4  2 
2  4  8  h 
b  h3
IY 
12
A  bh

b  h2  z2 
 1  4  2 
8  h  12 TZ b  h 2  z2  T  3 3 z2 
 ZX z   Z  Y  Z
T S T
    1  4  2   Z     4  2 
IY b b b  h3 8 b b  h3  h  bh  2 2 h 
12
 2

 ZX z   Z  1,5  6  2 
T z
A  h 
TZ
Pentru z  0   ZX
max
 1,5 
A

Încovoiere - 17
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Cazul secţiunii circulare

SY z    r  sin 3  
2 3
3
 d4
IY 
64
b  2r  sin 
d2
 r  sin 3  
2 3
16 4  r 2  sin 2  
 ZX z    
TZ SY TZ 3
  TZ   
I Y b 2r  sin    d 4 3  d 4
 ZX z    Z  sin 2  
64 4 T
16 sin   4
2
sin  
2
3 A
 TZ     TZ 
3  d 2
3  d 2

4
A


 sin    1   ZX
4 T
Pentru z  0    max
  Z
2 3 A
În figurile de mai jos sunt prezentate câteva exemple de variaţie a tensiunilor
tangenţiale pentru câteva tipuri de secţiuni transversale.

Figura 8.12 – Exemple de variaţie a tensiunii tangenţiale, conform

relaţiei lui Juravschi
18 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

8.11 Elemente de îmbinare pentru grinzi compuse

Istoric: secolul trecut în Rusia existau poduri nituite pentru calea ferată. Podurile
cedau. Inspectorul Juravski a fost desemnat să determine cauzele distrugerii podurilor.

Figura 8.13 – Schemă de calcul pentru determinarea forţei care apare

într-un cordon de sudură

Notaţii:

1. a - înălţimea cordonului de sudură;

2. bi - lăţimea inimii;
3. l - lungimea între două cordoane de sudură;
4. lS - lungimea unui cordon de sudură;
5. N - forţa axială datorată tensiunii tangenţiale  ;
6. ‘ s’ - indicele se referă la cordonul de sudură

N   Fcap S
N    îTZ  bi  l s
Fcap S  2   a S   a  l s 

aria forfecata

 a S   0.65  0.8   a
 îT  bi  l s  2   a S  a  l s
Z

 îT biZ

a 
a S 2

Încovoiere - 19
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Figura 8.14 – Elemente dimensionale ale unei suduri discontinue

Dacă a  3 mm se prevede o sudură discontinuă de pas ‘ l ’ şi lăţime a  0.7  bi . În acest caz

N    iTZ  bi  l ; FcapS  2   aS  a  ls .
N FcapS  iTZ  bi  l2  aS  a  lS
Necunoscutele problemei sunt l şi l S . Dacă se alege l rezultă l S . Dacă se alege l S rezultă
l.

8.12 Grinzi compuse

Este studiat cazul grinzilor compuse solidarizate și nesolidarizate de secțiune
dreptunghiulară. Concluziile studiului prezintă și o aplicație practică privind pasarelele
formate din plăci de lemn nesolidarizate, respectiv solidarizate cu cuie. O altă aplicație se
referă la solidul de egală rezistență de lățime variabilă care se secționează pe lungime iar
plăcile rezultate se suprapun și rezultă o formă similară unui arc cu foi.

8.13 Direcţii şi tensiuni principale

Relaţia generală de calcul pentru determinarea direcţiei principale este:

 1  2  
  arctg  
 2  X Y 

 X   Y   0    1


 X Y   0    2


 X Y
 1, 2  
1
 X   Y 2  4   2
2 2

În cazul solicitării de încovoiere avem:  X   incovoiere ,  Y  0 .

20 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

 1  2  
  2 arctg   
  

  0     1


  0     2

 
 1  2  1  0
În punctul A avem:    incovoiere ,   0   ,  .
 2  0  2   incovoiere

 3
 1  4  1   max
În punctul G avem:   0 ,    max  
  2   max
, .
 2 
 4

 1    1   incovoiere
În punctul B avem:    incovoiere ,   0   ,  .
  2  0
 2 
 2

8.14 Elemente de mecanică experimentală aplicate în cazul

solicitării de încovoiere

Prima variantă constructivă

 1   incovoiere   T
 2   incovoiere   T
  1   2  2   incovoiere
Înmulţind relaţia precedentă cu E , modulul de elasticitate longitudinală, rezultă
M FL
E    2  E   incovoiere  2   incovoiere  2  Y  2 
WY WY
Deci forţa poate fi determinată cu relaţia
 1 E  WY 
F      K1  
2 L 
Se observă că forţa F este direct proporţională cu deformaţia  , deci aparatul de măsură
poate fi gradat direct în unităţi de forţă.

Cea de a doua variantă constructivă

Încovoiere - 21
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

 1      T
 2      T
 1   2  2  
Înmulţind relaţia precedentă cu G , modulul de elasticitate transversală, rezultă
F SY
G    2  G      max  
I Y bY
Deci forţa poate fi determinată cu relaţia
 G  bY  I Y 
F       K 2  
 SY 
Se observă că şi în acest caz forţa F este direct proporţională cu deformaţia  , deci
aparatul de măsură poate fi gradat direct în unităţi de forţă.

8.15 Centrul de încovoiere – răsucire

Tensiunile care apar în profilul U sunt:
 TZ în lungul inimii profilului;
 t în lungul tălpii acestuia.

Tensiunea  t are expresia

TZ S Y
t   ,
 IY
unde
S Y    y   ,
h
2
deci
TZ    y  h TZ  h
t   y
2    IY 2  IY
Deci tensiunea  t are variaţie liniară, valoarea maximă fiind obţinută pentru y  b :

22 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

TZ  h  b
 t max 
2  IY
Forţa produsă de tensiunea  t este:
Tt   t med  At
unde:
1
 t med poate fi calculată cu expresia  t med   t max datorită variaţiei linare a tensiunii  t
2
At este aria tălpii, adică At  b  
Deci
1 TZ  h  b T  h  b2 
Tt   b   Z
2 2  IY 4  IY
În cele două tălpi apar eforturile Tt care produc un moment de răsucire M r , adică
h
M r  2  Tt 
2
Se pune următoarea problemă: unde trebuie poziţionată forţa exterioară TZ pentru a nu
apare momentul M r ?
Se consideră că există punctul exterior C unde momentul M r este echilibrat de către
momentul TZ  yC . Avem deci relaţia
h
TZ  yC  2  Tt 
2
Rezultă expresia poziţiei centrului de încovoiere răsucire:
T h2  b2 
yC  t  h 
TZ 4  IY
Identificarea solicitărilor la care este supus profilul se face pe baza considerării
punctului în care sunt poziţionate forţele tăietoare şi a direcţiei acestora, paralele cu axele
sau înclinate faţă de acestea.
Astfel, dacă forţele sunt poziţionate în C, se produce:
 încovoiere plană pentru TZ
 încovoiere plană pentru TY
 încovoiere oblică pentru Tinclinat
Dacă forţele sunt orientate paralel cu axele Y , Z atunci se produce încovoiere plană
şi răsucire.
Dacă forţele sunt orientate pe direcţii înclinate, se produce încovoiere oblică şi
răsucire.

8.16 Aspecte energetice

8.17 Încovoierea barelor curbe

Încovoiere - 23
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Se consideră elementul de bară curbă din figură, solicitat la încovoiere cu momentele

M Y care acţionează în secţiunile de capăt.

  ? ; e  ? ; M    ? ;  M   ? ;
  ? ;   ? ; dN ; N  0

În cazul pieselor curbe axa neutră ( Yn ) a secţiunii nu conţine centrul de greutate, ca în

cazul barelor drepte. Din acest motiv, fibra neutră n  n este distinctă faţă de fibra “centrală”
G G .
Secţiunile se rotesc în jurul axelor neutre cu d  şi, în prima instanţă, putem
considera valabilă ipoteza secţiunilor plane.
Fibra de lungime ds poziţionată la distanţă z faţă de fibra neutră n  n se lungeşte cu
cantitatea ds  . Deformaţia  a fibrei este:
ds 

ds
în care:
ds este lungimea iniţială a fibrei, măsurată pe arc, adică
ds  r  d
ds  este lungimea fibrei după deformare
ds   z  d     r   d 
Deformaţia  devine:
ds  z  d  d    r
   
ds r  d d r
Se observă că variaţia lui  cu r este hiperbolică.

În ipoteza unor deformaţii mici, elastice şi proporţionale cu tensiunile, acestea se obţin

din legea lui Hooke:
d    r
  E   E   .
d r

24 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Deci şi tensiunea variază hiperbolic în secţiune.

Se observă că:
dN    dA .

Rezultanta tuturor eforturilor axiale elementare din secţiune este nulă.

N   dN  0
A

Deci
 d    r 
N   dN     dA    E    dA  0 
A A A
d r 
 r  r dA dA

A
 
r 
  dA       dA    
A
r r A
r A
  dA    
A
r
 A  0.

Rezultă poziţia axei neutre

dA A A
A r   sau   dA
A r
Observaţie:
Momentele eforturilor axiale elementare dN în raport cu axa neutră crează momentele
încovoietoare elementare
dM Y  dN  z
şi, în baza ecuaţiei de echivalenţă
M Y   dM Y
A

Ecuaţia de echivalenţă din secţiune devine:

 d    r 2 
M Y   dM Y   dN  z     dA    r     E     dA
A A A A
d r 
În virtutea ipotezelor admise E , d  , d sunt constante, deci expresia anterioară
devine:
d    r 
2

d A
MY  E    dA
r
Calculăm separat integrala
  r 2  dA  2  2  r  r2 dA
 r  r
dA   2  
r
 2     dA   r  dA 
A A 
A 
A

A

A A  ArG



 2    A  A  rG   A    A  rG  A  rG   
A
 2 

Dar excentricitatea este
e  rG  

Încovoiere - 25
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

deci
  r 2 dA  A  e

A
r
Dar   r  z , deci r    z , deci avem
1   r 
2
1 z2
e    dA   
A A r A A 
 z

numitorul  z  rG

Pentru piese cu rază mare de curbură se consideră că   rG  z şi excentricitatea

devine:
1 z2 1 I
e     z 2  dA  Y
A A rG A  rG A A  rG
 
IY

IY I
Dar raza de inerţie, sau raza de giraţie este iY  , deci Y  iY2 .
A A
iY2
Deci excentricitatea devine e  .
rG
Momentul încovoietor este
 d  r d    r
M Y  E    Ae     A  e , deoarece   E  
 d   r d r

r

 r

De aici rezultă
MY   r MY z
    ,
A e r A e   z
deci legea de variaţie pentru tensiunea normală în cazul barelor curbe este
 z   Y 
M z
A e   z
Tensiunile extreme sunt
z  zi   max zi   Y  i  Y  i
M z M z
A  e   zi A  e ri

z   ze   max  ze  
MY

 ze    M Y  ze
A  e    ze  A  e re

26 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

Test de autoevaluare 8.1

1. Să se traseze diagramele de tensiuni normale pentru o secțiune
dreptunghiulară solicitată la încovoiere dublă.

2. Să se traseze diagrama care prezintă variația de principiu a tensiunii

tangențiale provenite din forță tăietoare pentru o grindă cheson care
aproximează un corp de navă.

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 8

Pe baza rezolvării problemei ION (Încovoiere Oblică Navă) din volumul
de probleme și subiecte pentru examen să se rezolve problemele
propuse.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
1. Rezolvarea unei probleme ION prezintă variația de principiu a
tensiunilor normale.

2. Diagrama de variație a tensiunilor tangențiale prezentată în cadrul

rezolvării unei probleme de tip TEN (Tensiuni Echivalente Navă) este
relevantă pentru problema propusă.

Recapitulare
Să se rețină relațiile pentru calculul tensiunii normale și tangențiale.
De reținut efectul de răsucire pentru secțiunile nesimetrice solicitate la
încovoiere.

Concluzii
Solicitarea de încovoiere este cea mai importantă solicitare pentru
modelele de tip bară.
Tensiunile normale sunt determinate cu ajutorul relației lui Navier.
Tensiunile tangențiale sunt calculate cu relația lui Juravschi.
Probleme remarcabile asociate cu solicitarea de încovoiere: diagramele
de tensiuni normale și tangențiale, solidul de egală rezistență, problema
Încovoiere - 27
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Solicitarea de încovoiere

concentrării tensiunilor, încovoierea barelor curbe, ecuația diferențială a

fibrei medii deformate.

Bibliografie
Gheorghe Buzdugan – Rezistenţa materialelor, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1986.

Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, Curs şi Aplicaţii, Editura fundaţiei

“Andrei Şaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0

Oanţă Emil - “Probleme rezolvate de Rezistența Materialelor cu aplicații

în Ingineria Marină - Exemple de subiecte de examen”, 266 pag, Editura
Nautica, Constanţa, 2012, ISBN 978-606-8105-65-9, 539.4

* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch

28 – Încovoiere
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă