Calculul îmbinărilor sudate în conformitate cu normele

europene ENV 1993-1-8 (Partea 2-a)

Calculus of welded joints according to European

standards ENV 1993-1-8 (Part 2)
Conf. dr. ing. Edward PETZEK
Prof. dr. ing. Radu BĂNCILĂ

Rezumat
Prezenta contribuție reprezintă partea a doua a lucrării publicate în numărul precedent al revistei (Nr. 1/2013). În lucrare se prezintă o se-
rie de observații și mai ales exemple tipice de calcul, care pun în evidență metodologia de lucru a normelor europene. Lucrarea se adresează
specialiștilor din domeniul sudurii – ingineri sudori internaționali, cât și proiectanților de construcții metalice sudate,

Abstract
The present contribution is the second part of the paper published in previous review (Nr. 1/2013). Some observations and work examples
are presented, in order to explain the European methodology for the weld calculation. The users of this contribution are International
Welding Engineers and welding designers.

1. Aplicarea normelor europene [1] la
calculul structurilor metalice.
În standarde [2] se dau valorile normate ale încărcărilor.
Înmulțind aceste valori cu coeficienții de încărcare aferenți,
rezultă încărcările de calcul (d - design values). În conformi-
tate cu normele europene există două stări limită:
a.Verificarea la starea limită ultimă a capacităţii de
rezistenţă (a capacității portante)
Verificarea la starea limită ultimă a capacităţii de rezistenţă,
scrisă sub forma de mai jos, constă în a demonstra că
solicitările de calcul Sd nu depăşesc capacitatea de rezistenţă
Rd a elementului:
(1)
unde fyk este limita de curgere a oțelului, iar g M un coeficient
de siguranţă parţial corespunzător materialului; pentru oțel
acesta are valoarea 1,1 (pentru armătura introdusă în beton
g M are valoarea 1,15).
b.Starea limită a exploatării normale
În practică, pentru o bună funcționabilitate a construcțiilor,
se limitează deformaţiile şi vibraţiile structurilor; acestea nu
trebuie să depășească anumite valori limită.
Exprimat matematic
(4)
De exemplu, la un pod de CF, deformația maximă nu va depăși
L/500 (L – deschiderea structurii); astfel la o deschidere de
L = 50 m, rezultă o săgeată maximă de 10 cm!

Încărcările se grupează în combinații; astfel pentru a deter-Exemplul 1. Să se verifice în conformitate cu normele euro-
mina valoarea Sd se va utiliza gruparea: pene Eurocode 3 tensiunile în materialul de bază și să se cal-
culeze sudurile de colț talpă-inimă pentru grinda de mai jos:
ÎNCĂRCĂRI
(2) w=1 kN/m –> acțiunea vântului
s=6 kN/m –> acțiunea zăpezii variabile
şi considerând valorile coeficienților de încărcare, rezultă p=12 kN/m –> încărcare utilă
pentru o grinda simplu rezemată: g=10 kN/m –> greutatea proprie permanente

Secțiune
(3) l = 6,5 m
S 235
unde
Gk,j este valoarea caracteristică a acţiunilor permanente
Qk,1 este valoarea caracteristică a unei acţiuni variabile
Qk,i este valoarea caracteristică a celorlalte acţiuni variabile Figura 1. Calculul unei grinzi în conformitate cu EC 1 si EC 3
Valoarea de calcul a rezistenţei se determină cu relaţia:
• Caracteristici geometrice
- Aria A = 2·1,6·25+1,0·25=105 cm2

8 SUDURA, XXIII - 2/2013

- Moment de inerție I = 1,0·253/12+2·25·1,6·(25/2+1,6/2)2 =
15453 cm4
- Modulul de rezistență W = Iy/zmax=15453/14,1 = 1096 cm3
- Momentul static Sy = 1,0·12,5·12,5/2+1,6·25·(12,5+0,8) =
610 cm3 (materialul de bază)
- Momentul static Sy = 1,6·25·(12,5+0,8) = 532 cm3
(calculul sudurilor)
• Verificarea tensiunilor în materialul de bază
A. Verificarea la starea limită ultimă a capacității de
rezistență (SLU)
Se considera două combinații:
1. Încărcări permanente și o încărcare variabilă γg·G+γQ·Q1
Calculul momentului încovoietor maxim
=>MSd= (1,35g+1,5p) l2/8 = (1,35·10+1,5+12) 6,52/8=166,36 kNm
Calculul forței tăietoare maxime:
=>VSd = (1,35g+1,5p)·l/2 = 102,375 kN
2. Încărcări permanente și toate încărcările variabile
γg·G+0,9∑ γQ·Q1 (0,9 coeficient de simultaneitate)
MSd=[1,35g+0,9·1,5(p+s+w)]l2/8=[1,35·10+0,9·1,5(12+5+1)]
6,52/8 = 206,76 kNm
VSd = [1,35g+0,9·1,5(p+s+w)]l/2 = 127,24 kN
=> Hotărâtoare gruparea a 2a
Verificări
MSd ≤ MRd = W·fyk / γM = 1096·23,5/1,1 = 234,15 kNm
ð206,76<234,15 kNm
Gradul de utilizare a secțiunii:
MSd/MRd = 206,76/234,15 = 0,88<1,0
Verificarea tensiunilor tangențiale:
VSd≤VRd = Aw·fyk/(√3·γM) = 25·23,5/(√3·1,1) = 308,36 kN
VSd/VRd = 127,74/308,36 = 0,41 (<0,5)<1,0
Obs. Pentru valori ale raportului de mai sus <0,5, în confor-
mitate cu normele europene EC3, influența forței tăietoare
se poate neglija.
B. Verificarea la starea limită ultimă a exploatării nor-
male (SLE)
Combinația 1-a g+p
Combinația 2-a g+p+s+w
Obs. Încărcările la SLE, nu se multiplică cu coeficienții
încărcărilor γ.
Se va calcula săgeata grinzii (formulă din tabele):
Verificarea sudurilor de îmbinare a tălpii cu inima
Se dispun suduri de colț
- amin = √16-0,5=3,5 se alege a = 4 mm
- amax = 0,7 · 10 = 7
aplicând metoda simplificată, rezultă:
SUDURA, XXIII - 2/2013
(vezi și tabelul 6 din partea 1-a)
5,48 < 20,8 kN/cm2
τ∥,E,d/τ^R,d = 5,48/20,8 = 0,26<1
Obs. Se subliniază faptul că tensiunile admisibile în sudură
au pentru toate combinațiile aceeași valoare.
Verificarea clasei de secțiuni (EC3). Eurocodul clasifică
secțiunile din punct de vedere al zvelteții (pierderii stabilității
locale) în patru clase. Se iau în considerare rapoartele între
grosime și lățimea tălpii, respectiv a inimii.
Talpă: c/tf ≤ 9ε => clasa 1 – a
ε = 1 (vezi și [1])
125/16 = 7,81< 9 =>
Talpa –> clasa 1 – a
Inimă: d = hw – 2a = 250 – 2·4
= 242 mm
d/tw = 242/10 = 24,2 < 72
=> Inima –> clasa 1 – a
Rezultă că secțiunea nu își pierde stabilitatea locală (nu
voalează). În consecință nu sunt necesare rigidizări!
În exemplul precedent, se înlocuiește reazemul din B cu un
tirant de dimensiunile 60x10 (capătul din dreapta este sus-
pendat). Să se calculeze sudura de prindere a tirantului de
grindă.
Figura 2. Înlocuirea reazemului B cu un tirant suspendat
Se alege sudură de colț cu a = 5 mm.
amin = √16-0,5 = 3,5
amax = 0,7 ·10 = 7
În continuare, se determină lățimea eficace beff a tălpii (vezi
și tabelul 10 din partea 1-a)
CONDIȚIA 1
Deci, în calculul prinderii sudate se poate folosi lățimea ti-
rantului b = 60 mm, integral (talpa profilului este activă pe o
lățime de 203 mm, iar tirantul are o lățime de 60 mm)!
Folosind metoda simplificată, rezultă
9
• Se calculează aceeași sudură cu metoda direcțională; se
alege a = 4 mm.
Ts,d = 127,24 kN
Aw = 14 · 0,4 = 5,6 cm2
σ = 127,24/5,6 = 22,72 kN/cm2
σ^ = τ^ = σ · sin45° = 22,72 · 0,707 = 16,07 kN/cm2
Gradul de utilizare
32,13/36 = 0,89
16,07/28,8 = 0,56
Observații:
1. Calculul în conformitate cu metoda direcțională conduce
la reducerea cordonului de sudură de la a = 5 mm, la a = 4
mm!
2. Relației de verificare a sudurilor de colț cu metoda
simplificată, i se poate da și o altă interpretare [4]:
Sd ≤ Rd
(5)
Formula de mai sus poate fi scrisă si sub forma:
(6)
În plan, pentru două tensiuni σ^ şi τǁ, rezultă o relație de
interacțiune sugestivă, ilustrată în figura 3.
Figura 3. Ilustrarea relaţiei de interacţiune
3. Relația de verificare a sudurilor de colț cu metoda
simplificată, conduce la o grosime puțin mai mare a cor-
donului de sudură, dar este mai transparentă!
2.Calculul sudurilor cap la cap; exemple
Profilele laminate și tablele au lungimi de livrare limitate
(de regulă lmax=12000mm). În consecință acestea se îmbină
în uzină printr-o “îmbinare de atelier”. Posibilitățile de trans-
port (gabarit), permit doar lungimi limitate ale elementelor. În
10
consecință este necesară execuția unei “îmbinări pe șantier”,
care se poate executa prin sudură sau cu șuruburi.
Pentru grinzi cu inimă plină se recomandă decalarea
îmbinărilor tălpilor și a inimii (figura 4).
Figura 4.
Îmbinarea cap
la cap a grin-
zilor cu inima
plină
Dacă calitățile materialului de adaos (limita de curgere,
rezistența la tracțiune) sunt mai bune sau egale cu cele ale
materialului de bază, atunci capacitatea portantă a unei
îmbinări cap la cap, este egală cu cea a piesei mai slabe din
îmbinare [1]:
(7)
Normele germane [3] prescriu:
(8)
αw=1,0 dacă cel puțin 10% din cordonul de sudură se verifică
prin mijloace nedistructive (NDT). Dacă nu se efectuează un
control NDT, coeficientul αw are valorile:
Obs. În principiu normele germane [3] și normele europene
[1], conduc la aceleași rezultate, cu observația că primele
sunt mai transparente!
Figura 5. Îmbinări cap la cap nerecomandabile
În general se vor evita soluțiile prezentate în figura 5. În
soluția cu flanșă din figura 5 a, există pericolul destrămării
lamelare.
La îmbinarea cap la cap a profilelor laminate executate din
oțel necalmat (S235 JR şi S235 JRG1) normele [3], prevăd
reducerea rezistenţei în sudură la Ϭw,R,d = 0.55 fyk/γM (S235)
pe motivul că, la trecerea de la talpă la inimă, nu se poate
asigura o sudură de bună calitate (zonă cu segregări și even-
tuale defecte).
În continuare se trec în revistă câteva dispoziții construc-
tive pentru sudurile cap la cap. Se vor evita treceri bruște de
secțiune; în acest sens se recomandă realizarea unei treceri
treptate, prin prelucrarea elementelor (figura 6).
SUDURA, XXIII - 2/2013
 Figura 6. Sudarea tablelor de grosimi diferite
La îmbinări cu diferențe de grosime mai mari decât 10 mm,
muchiile se vor teși în raport de cel puțin 1:1, Grosimi mai
mici decât 10 mm se pot egaliza prin realizarea cusăturii.
În figura 7 se prezintă – în mod sugestiv – transmiterea efor-
turilor la îmbinări sudate.
Figura 9. Exemplu de calcul: sudare cap la cap a
două platbenzi
b) cu verificarea NDT (min 10%), la aceeași forță se poate
alege o secțiune mai mică 20x290. Nu se verifica sudura, ci
bara:

Secțiunea barei este mai redusă. Doar la bare de lungime

mare economia de material acoperă costurile NDT.
Exemplul 3. Se va realiza îmbinarea cap la cap a unui profil
laminat IPB 300.
a). Calitatea oțelului S235 JR G2

Aw = A = 149 cm2
Ϭw,R,d = 20.3 kN/cm2 (ex. precedent)
Figura 7. Transmiterea eforturilor la îmbinări sudate Capacitatea portantă:
NR,d = 149 * 20.3 = 3025 kN
Se va evita aglomerarea sudurilor în punctele mai compli-
cate ale structurilor), existând pericolul ruperii lamelare. În
această situație se recomandă introducerea unei piese tur-
nate (figura 8). b). Oțel S235 JR G1 (necalmat)
Pentru a evita sudura în zona de segregare, se recomandă
degajarea inimii (constructiv 40 mm).

Aw = A – 2 * 4.0 * 1.1 = 140.2 cm2

Ϭw,R,d = 0.55 * 23.5/1.1 = 11.75 kN/cm2
NR,d = 140.2 * 11.75 = 1647 kN

Obs. Degajarea reduce rezistența la oboseală [8]; în conse-

Figura 8. Suduri aglomerate; introducerea unei piese cință se recomandă doar la solicitări statice.
turnate
Exemplul 4. Să se determine secțiunea în care se poate
Tablele sudate au uzual grosimi t ≤ 50 mm; peste aceasta executa îmbinarea de atelier pentru o grindă cu inimă
valoare se vor lua măsuri speciale. plină (GIP), cu o încărcare uniform distribuită (pierderea
În continuare se prezintă câteva exemple tipice de îmbinări stabilității generale este împiedecată).
cap la cap.
Exemplul 2 Se va realiza îmbinarea prin sudură a unei ta-
ble cu dimensiunile 20x300 (S235JRG2) solicitată la o forță
axială N = 1200 kN. Figura 10.
Se asigură amorsarea arcului electric pe o plăcuța Exemplu
suplimentară (întregul cordon – eficient). de calcul:
a) fără verificarea nedistructivă a cordonului [3], vezi și formula (8): îmbinarea de
inimă la o un
profil laminat

a). Calitatea oțelului S235 JRG2

Ww = W = 1680 cm3
Ϭw,R,d = Ϭd = 23.5/1.1 = 21.36 kN/cm2 (cu NDT) – [3];

SUDURA, XXIII - 1/2013 11

Ϭw,R,d = Ϭd = 0.95 * 23.5/1.1 = 20.3 kN/cm2 (fără NDT) – [3];
Capacitatea portantă a grinzii MRd = 1680 * 21.36/100 = 359
kN*m
Capacitatea portantă a îmbinării sudate MRd = 1680 *
20.3/100 = 341 kN*m
Pornind de la ecuația parabolei (diagrama de momente în-
covoietoare)

Figura 12. Prinderea sudată a unei bare alcătuite

din două corniere la o grindă cu zăbrele
b). Oțel necalmat S235 JRG1
Ϭw,R,d = 0.55 * 23.5/1.1 = 11.75 kN/cm2 Grosimea cordonului:
Capacitatea portantă a îmbinării sudate a ≤ 0.7 * tmin = 0.7 * 10 = 7 mm
a ≥ √tmax - 0.5 = √30 - 0.5 ≅ 5 mm
Se alege a = 6 mm
• lw= 200 mm > 30 mm
Exemplul 5. Să se proiecteze prinderea sudată într-un nod a 6a = 30 mm)
unei grinzi cu zăbrele a unei diagonale întinse, cu N = 650 kN. • lw= 200 < 150*a = 150*6 = 900 mm
• se calculează tensiunea în sudură cu metoda simplificată

• Rezistența sudurii (vezi și tabelul 6)

(vezi și tabelul 6 din partea 1-a)

• Verificarea se pune sub forma cerută de Eurocode

Figura 11. Prinderea sudată a unei bare alcătuite din

două corniere la o grindă cu zăbrele
Criteriul este satisfăcut.
τw,R,d = Ϭw,R,d = 0.95 * 23.5/1.1 = 20.3 kN/cm2 Obs. Dacă a = 5 mm

Aria necesară a cordoanelor de sudură:

Aw=650/20.3 = 32 cm2
amax ≤ 0.7*tmin= 0.7 * 9 = 6.3 mm →sudura rezistă și cu a = 5 mm.
amin ≥ √tmax - 0.5 = √12 - 0.5 ≅ 3mm
Pentru a reduce dimensiunile guseului se va alege a = 6; lun- • Dacă se folosește metoda direcțională și cu a = 6 mm
gime cordonului: rezultă:
lnec = 32/4*0.6 = 13.33
Se aleg 2x2 cordoane cu
l = 135 mm Condiții constructive: lmax = 150*a = 900mm;
lmin = 6*a = 36 mm.

Verificare
• Rezistența sudurii (vezi şi tabelul 6)

• Verificare:

Chiar dacă forța axială N nu se transmite centric, se acceptă

pentru simplificare ca ambele cordoane de sudura să fie • Se verifică sudura și cu a = 5 mm
egale. În situația în care se dispune și un cordon pe partea
frontală a cornierei (împiedică coroziunea), lnec se împarte
în cele două suduri laterale și una frontală.
Exemplul 6. Se va verifica prinderea sudată a unui guseu de
un stâlp, executată cu suduri de colț; material S235; Fd = 500 kN.

12 SUDURA, XXIII - 2/2013

Se poate observa că metoda direcțională conduce la grosimi
mai mici ale cordonului de sudură.
Exemplul 7. Se va determina lungimea cordonului de
sudură lw, pentru îmbinarea de mai jos, în două variante:
cu grosimea maximă și cu grosimea minimă a cordonului de
sudură.
Figura 13. Prinderea sudată a unei bare alcătuite din
două corniere la o grindă cu zăbrele
a) varianta cu amax
Folosind metoda simplificată, rezultă
Se alege lw = 195 mm.
b)Varianta cu amin
Se verifică și condiția constructivă
lw < 150 * a; 505 < 150 * 4 = 600 mm
Se compară și volumul cordonului:
V = a2 * l
Varianta a. V = 1.05 * 2 * 19.5 = 40.95 cm3
Varianta b. V = 0.4 * 2 * 50.5 = 40.4 cm3
Se alege varianta a, rezultând o suprapunere mai redusă.
Obs. Se observa că, la solicitarea de forfecare paralelă cu
cordoanele de sudură (τ∥), ambele metode (direcțională și
simplificată) sunt echivalente.
Exemplul 7. Să se calculeze prinderea sudată a tirantului
unui pod în arc, la talpa superioară.
a) prinderea guseului de diafragmă, respectiv tirant de guseu
Se alege a = 10; lw = 400 mm.
Condiții constructive lw > 40 mm; 6 · a = 60 mm
lw < 150 ·a = 1500 mm
amin = √40 - 0.5=6 mm
amax = 0.7 · 40 = 28 mm.
Tensiunile în sudură:
Cu metoda simplificată, rezultă:
Se subliniază faptul ca alegerea unui cordon cu o grosime
mai mare nu este necesară; întotdeauna sudura trebuie
calculată. Afirmația că, toate sudurile (neindicate pe desen)
se execută cu a = 0.7 · tmin, este greșită!
b) Prinderea diafragmei de talpa superioară a arcului
Se alege a = 10 mm; lw = 500 mm.
Condițiile constructive sunt respectate.
Considerând schematic diafragma o grindă dublu încastrată,
rezultă
Figura 14. Prinderea sudată
a unui tirant în nodul superior
la un pod pe arce
9
Următorul exemplu se referă la sudura foarte des întâlnită,
cea între talpă și inimă la o grindă cu inimă plină.
Exemplul 8. Să se calculeze sudura talpă – inimă pentru
grinda cu inima plină alăturată.
Figura 15. Îmbinarea sudată uzuală talpă – inimă
• Încărcarea de calcul se obține în conformitate cu normele
EC 1- [2], prin aplicarea coeficienților de încărcare (g –
încărcare permanentă, p – încărcare utilă)
p = 1.35g + 1.5p = 1.35 * 120 + 1.5 * 135 = 365 kN/m
• Forța tăietoare maximă
•Grosimea cordonului de sudură în colț
a≥√(t_max )-0.5=√40-0.5≅6 mm
a≤0.7*t_min=0.7*12≅8.5 mm
Se pot alege cordoane cu a = 6; 6.5; 7; 7.5; 8; 8.5 mm
•Se alege grosimea minimă, a = 6 mm
•Cordoanele de sudură sunt solicitate la lunecare (forfecare),
deci:
•cu metoda simplificată
Obs.
1. În mod evident, o sudură cu o grosime mai mare nu
se justifică. De altfel grinda este solicitată la capacitatea
portantă
Gradul de utilizare în materialul de bază este 20,9 / 31=0.995.
În consecință solicitări mai mari în sudură nu pot să apară,
deci alegerea grosimii minime a cordonului este justificată.
2. Sudura talpă – inimă (flange – web) se poate realiza și cu
o sudură în K (cu prelucrarea - șanfrenarea inimii). Fiind
mai scumpă, se recomandă în situația încărcărilor dinamice,
repetate care produc oboseală.
10
3. Concluzii
• Metoda de calcul direcțională a calculului sudurilor de colț,
conduce la dimensiuni sensibil mai mici ale cordoanelor;
metoda simplificată are avantajul de a fi mai transparentă.
•Se observă că, la solicitarea de forfecare
paralelă cu cordoanele de sudura (τ∥), am-
bele metode (direcțională și simplificată)
sunt echivalente
•Întotdeauna sudura trebuie calculată.
Afirmația că, toate sudurile (neindicate
pe desen) se executa cu a = 0.7 * tmin,
este greșită!
•Rezistențele de calcul în suduri, au pen-
tru toate combinațiile aceleași valori !
Bibliografie
[1] SR EN 1993-1-8-2006 Partea 1-8 Proiectarea îmbinărilor
[2] SR EN 1991-1-2(August 2004) Eurocodul 1: ”Acțiuni asu-
pra structurilor”
[3] DIN 18800- 1990 Stahlbauten. Bemessung und Kon-
struktion
[4] R. Kindmann, M. Stracke, “Verbindungen im Stahl- und
Verbundbau”, Bauingenieur-Praxis, Ernst & Sohn, ISBN 978-
3-433-02916-9, 2009 Berlin, Germania
[5] W. Lohse ”Stahlbau 1” Teubner Verlag 2001, ISBN 3-519-
25254-6
[6] G. Wagenknecht ”Stahlbau Praxis nach Eurocode 3”
BEuth Verlag 2011, ISBN 978-3-410-21680-3
[7] A. Neumann ”Schweisstechnisches Handbuch făr
Bauingenieure”VEB Berlin
[8] SR EN 1993-1-1-2006 Proiectarea structurilor din oţel.
Partea 1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa
naţională. ASRO.
[9] SR EN 1990-2004 Bazele proiectării structurilor. Anexă
naţională