Sunteți pe pagina 1din 11

Comunicații mobile

Prof.dr. ing. Romulus Terebeş


Obiective
❑ Dezvoltarea de competenţe profesionale în domeniul comunicaţiilor
mobile în sisteme de generație 2G, 3G și 4G
❑ Asimilarea cunoștințelor teoretice privind funcţionarea sistemelor de
comunicaţii mobile
❑ Dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor necesare pentru proiectarea și
implementarea de aplicații și servicii cu acces mobil

Examinare
- examen – probă scrisă (test grilă cu răspunsuri multiple) (3h) pondere 75%
- laborator – teste la finalul fiecărei ședințe de laborator, pondere 25% din nota
finală
Pagină de web: http://ares.utcluj.ro/cm/cm.html
Comunicații mobile
Bibliografie
1. R. Terebes- Mobile Communication Systems, Part one: GSM networks, Ed.
UTPRES, 2006
2. Specificații tehnice GSM/GPRS/UMTS/LTE http://www.3gpp.org
3. Zăhan, S. - Digital telephony in telecommunication networks: access,
transport and management, (in Romanian: Telefonie digitală. Acces,
transport, gestiune), Editura Albastră, 2000.
4. Ralf Kreher, Torsten Ruedebusch, “UMTS Signaling: UMTS Interfaces,
Protocols, Message Flows and Procedures Analyzed and Explained”
[Hardcover], Wiley; 2 edition (March 19, 2007)
5. C. Kappler – “UMTS networks and beyond”, John Wiley and sons, 2009
6. S.Zahan –Comunicatii mobile. Evolutia spre 3G, Editura Albastră, 2001
7. J. Korhonen – Introduction to 3G Comunicații mobile, Artech House Mobile
Communication series, 2003

Comunicații mobile
1.Introducere. Clasificare. Evoluţia comunicaţiilor
mobile. Standarde pentru comunicaţii mobile

Comunicații mobile
1.1 Introducere
Mobilitatea în sisteme de telecomunicații:
❑ mobilitatea serviciilor
❑ mobilitatea terminalului
❑ mobilitate în rețea
❑ mobilitatea sesiunii
❑ mobilitate personală

❑ Mobilitatea serviciilor: un serviciu (voce, date, multimedia) la care un


utilizator s-a abonat ramâne accesibil chiar dacă utilizatorul îşi schimbă
terminalul mobil sau reţeaua, folosind aceeaşi sau o altă tehnologie
- în sisteme celulare (GSM, GPRS, UMTS) mobilitatea serviciilor este
implementată prin utilizarea de cartele SIM, mecanisme de roaming şi
CAMEL (Customized Application for Mobile Network Enhanced Logic)

Comunicații mobile
❑ Mobilitatea terminalului: capacitatea unui sistem de comunicații de a
asigura continuitatea comunicațiilor în curs / conectivitate pentru
comunicații ulterioare, chiar dacă terminalul mobil îşi schimbă poziţia
în cadrul unei aceleiaşi reţele sau se deplasează în aria de acoperire a
altei reţele realizată în aceeaşi tehnologie
-“mobilitate convenţională”
- introdusă de sistemele celulare (GSM, GPRS, UMTS) şi implementată
mecanisme de handover, de actualizare a localizării , de paging şi de rutare
- presupune utilizarea unui aceluiaşi terminal
❑ Mobilitate personală: posibilitatea accesării aceloraşi servicii
independent de tipul terminalului utilizatorului şi de locaţia geografică a
acestuia
- presupune utilizarea unor mai multor terminale şi alocarea unei adrese logice
unice pentru fiecare utilizator precum şi a mai unor adrese distincte pentru
fiecare terminal (în reţele IP) sau utilizarea de cartele SIM (în reţele celulare)
Comunicații mobile
❑ Mobilitatea sesiunii : asigurarea continuităţii unei sesiuni de date chiar
şi la schimbarea terminalului
- presupune transferul automat al unei sesiuni în curs pe un alt terminal prin
mecanisme de handover pe verticală sau semnalizări SIP
❑ Mobilitate în reţea: concept legat de capacitatea terminalelor mobile de
a forma reţele reţea ad-hoc fără fir mobile (MANET)
1.2 Clasificarea sistemelor de comunicații mobile
a) Funcţie de modul de stabilire a conexiunilor pe durata mişcării
utilizatorilor:
❑ Comunicaţii quasi-mobile – conexiunile nu sunt păstrate pe durata
deplasării utilizatorilor ci se stabilesc doar în momentul în care aceştia au
ajuns la destinaţia finală
❑ Comunicaţii mobile – conexiunile sunt păstrate pe întreaga durată a mişcării
❑ Comunicaţii pervazive – infrastructura de comunicaţii se stabileşte în mod
dinamic în timpul mişcării
Comunicații mobile
b) Funcţie de tehnica de acces multiplu utilizată :
❑ Sisteme SDMA (Space Division Multiple Access)
- mai mulţi utilizatori pot utiliza aceeaşi purtătoare cu condiţia ca locaţiile lor
spaţiale să fie distincte
Exemple: sisteme celulare – staţiile de bază ce asigură acoperirea radio
a unei celule pot utiliza acelaşi set de frecvenţe purtătoare (dacă distanţa
dintre ele este suficient de mare)
- utilizarea de antene inteligente pentru separarea comunicaţiilor provenind
de la mai mulţi utilizatori în aceeaşi celulă

❑ Sisteme FDMA (Frequency Division Multiple Access)


- spectrul radio este divizat în multiple frecvenţe purtătoare independente iar
fiecare frecvenţă este alocată unei comunicaţii în curs
- numărul de utilizatori este direct proporţional cu numărul de frecvenţe
disponibile

Comunicații mobile
❑ Sisteme TDMA (Time Division Multiple Access)
- organizarea unei structuri temporale pe fiecare purtătoare, fiecare interval de
timp elementar (sau grup de intervale temporale) fiind alocat unui singur
utilizator (sau unui grup de utilizatori prin multiplexare în timp)
- principalul avantaj: sporirea capacităţii
- dezavantaj: interferenţe datorate transmisiilor ce au loc pe canalele
temporale vecine; impune utilizarea unor timpi de gardă în care puterea de
emisie trebuie să scadă faţă de puterea nominală
❑ Sisteme CDMA (Code Division Multiple Access)
- fiecare purtătoare poate fi utilizată de mai mulţi utilizatori cu condiţia ca
aceştia să aibă alocate coduri ortogonale independente (chipping sequence)
- tehnica cea mai utilizată DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum) – bazată
pe operaţii de tip SAU-EXCLUSIV pentru împrăştierea unui semnal original
într-o bandă mai largă de frecvenţe
- principalul avantaj:capacitate sporită, planificarea spectrului radio
simplificată, robustețe sporită prin mecanisme de soft handover
Comunicații mobile
- în cazul mai multor utilizatori condiţia de orgonalitate a secvenţelor de
împrăştiere asigură neperturbarea reciprocă a comunicaţiilor simultane pe
aceeşi frecvenţă purtătoare
Exemplu: 2 utilizatori ce au alocate două coduri ortogonale:
(1,1) şi (1,-1)
Comunicații mobile
d1(t) c1(t)
s1(t)

d2(t) s (t)
s2(t)

c2(t)
Secvenţe transmise
d1(t)= (1,1,1) s1(t)= (1,1) (1,1) (1,1)
s (t)= (0,2) (2,0) (0,2)
d2(t)= (-1,1,-1) s2(t)= (-1,1) (1,-1) (-1,1)

Deîmprăştiere utiliz. 1: d1(t)= [(0,2) (2,0) (0,2)]·(1,1)= 2 , 2 , 2

Comparare cu un nivel de prag (0) -> 1,1,1

Deîmprăştiere utiliz. 2: d2(t)= [(0,2) (2,0) (0,2)]·(1,-1)= -2 , 2 ,- 2


Comparare cu un nivel de prag (0) -> -1,1,-1
Comunicații mobile