Rețele wireless.

Generalități
 Rețelele fără fir sunt rețele de aparate și dispozitive
interconectate prin unde radio, infraroșii și alte
metode fără fir (wireless network; cuvântul wireless
înseamnă „fără fir”). În ultimii ani ele au cunoscut o
dezvoltare semnificativă pe plan mondial,
reprezentând o soluție alternativă la legăturile cu fir
(electric, din fibră optică și altele). Conexiunile fără fir
devin tot mai populare, deoarece ele rezolvă probleme
ce apar în cazul când avem multe cabluri, conectate la
multe dispozitive.
 Rețele wireless. Generalități
 Tehnologiile moderne fără fir pot interconecta
echipamente și rețele locale (LAN-urile) la distanțe
mici, dar și la distanțe mari. În prezent există mai
multe moduri de a transmite date prin eter: Wi-Fi,
Bluetooth, ZigBee, RFID, GPRS, GPS, etc.

 Tehnologiile fără fir folosesc unde electromagnetice

pentru a transmite informațiile între dispozitive. O
undă electromagnetică este același mediu care
transportă semnalele radio în aer.
Rețele wireless. Pro sau contra?
Avantajele tehnologiilor wireless LAN:
 • Mobilitate – Asigură conectarea fără dificultăți atât a
clienților staționari cât și a clienților mobile.
 • Scalabilitate – Suportă conectarea unui număr mare de
echipamente noi și sporirea razei de acțiune.
 • Flexibilitate – Oferă conectivitate neîntreruptă clienților.
 • Costuri reduse – Costurile echipamentelor scazând în mod
continuu pe masură ce tehnologia evoluează.
 • Timp redus de instalare – Instalarea unui singur
echipament oferă conexiune la rețea pentru un numar mare de
clienți.
 • Fiabilitate în condiții grele – ușor de instalat în condiții de
urgență.
Rețele wireless. Pro sau contra?
Dezvantajele și limitarile tehnologiei wireless:
 Interferente – Tehnologia wireless este susceptibilă la
interferențe electromagnetice cauzate de majoritatea
echipamentelor electronice. Echipamente precum:
telefoane fără fir, cuptoare cu microunde, televizoare sau
alte echipamente wireless.
 Securitatea datelor – Tehnologia wireless are drept
scop principal să asigure accesul la date, nu securizarea
acestora. Mai mult, tehnologia wireless poate deveni o zonă
de intrare nesecurizată către restul rețelei locale.
 Evoluția tehnologică – Deși , tehnologia wireless
evoluează, ea încă nu oferă viteza și fiabilitatea rețelelor cu
fir.
 Modulația. Definiție
Modulația este un proces folosit în telecomunicații
prin care se modifică unul sau mai mulți parametri a unui
semnal purtător (carrier) pentru a transmite informații.
Există trei semnale ce intră în procesul de modulație:

 Semnalul modulator - Semnalul informațional original

ce se dorește a fi transmis;
 Semnalul purtător - Semnalul electric al cărui parametri
vor fi modificați pentru a transmite semnalul modulator;
 Semnalul modulat - Semnalul ce se transmite, și anume
semnalul purtător, modificat corespunzător
 Modulația. Definiție
 Dupa categoria din care face parte semnalul
modulator (purtător de informație), modulațiile se
împart în două mari grupe:
 Modulații analogice: modulația în amplitudine
(MA), modulația în frecvență (MF) și modulația în
fază (MP)
 Modulații digitale: ASK (amplitude shift keying),
FSK (frequency shift keying), PSK (phase shift
keying)
Semnale modulate digital
 Semnale modulate digital
 Modulația digitală de amplitudine - transmiterea unei anumite
frecvențe (F) pentru valoarea binară “unu”, iar pentru valoarea binară
“zero” linia de transmisie este în așteptare (repaus). Acest tip de
modulație este rar utilizat fără alte prelucrări, deoarece are rezistență
mică la zgomote.
 Modulația digitală de frecvență constă în asocierea unei frecvențe
''F1'' pentru valoarea binară “unu” și asocierea altei frecvențe “F2”
pentru valoarea binară “zero”. Semnalul cu modulație binară de
frecvență este cunoscut sub denumirea de semnal FSK (Frecvency Shift
Keyng) și a fost frecvent utilizat la realizarea primelor modemuri de
bandă vocală. Prin variantă GMSK acest tip de modulație digitală este
prezentă în transmisiile de radiotelefonie mobilă.
 Modulația digitală de fază constă în asocierea unui semnal
sinusoidal cu faza zero pentru valoarea binară “unu” și cu faza
deplasată (între 00 și 1800) pentru valoarea binară “zero”. Semnalul cu
modulație binară de faza se numeste semnal PSK (Phase Shift Keyng).
 În loc de concluzie
 În comunicațiile wireless, există foarete multe
tehnici de modulații. Dintre ele amintim
Frequency Hopping Spread Spectrum Modulation,
Direct Sequence Spread Spectrum Modulation,
Narrowband Modulation și Orthogonal Frequency
Division Multiplexing.
 Spectrul dispersat și OFDM oferă performanțe
superioare în prezența unui capriciu care este
caracteristica principală a transmisiei fără fir.
Mulțumesc pentru
atenție!