Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei

Studenti
Alexandru-Georgian Alexinco
Marius Dumitru






- Bucuresti, 2013 -




Cuprins


Introducere

Concluzii

Bibliografie











































INTRODUCERE

Wi-Fi este numele obisnuit al unei tehnologii wireless populare folosita in retelistica,
telefoane mobile, jocuri video si altele, tehnologie suportata de aproape toate PC-urile
moderne si majoritatea consolelor de jocuri.Wi-Fi se bazeaza pe standardele IEEE 802.11 si
utilizeaza mai multe tipuri de tehnologii bazate pe unde radio, care au dus la succesul in fata
unor competitori ca Bluetooth.
Inceputul tehnologiei cu spectru larg poate fi datat in 1985, cand FCC(Comisia Federala
pentru Comunicatii SUA) a facut posibila utilizarea tehnologiei cu spectru larg neinregistrat,
dar precursorul direct al Wi-Fi a fost inventat in Olanda in 1991. Scopul sau initial era sa
ofere suport pentru sistemul de case electronice, purta numele de WaveLAN si o viteza
maxima de 2 Mbit/s.
Cand aceasta tehnologie a inceput sa fie folosita pentru retele au aparut numeroase
probleme datorita diverselor incompatibilitati dintre producatorii de produse. Standardizarea a
inceput in 1999 cu constituirea Aliantei Wi-Fi(Wi-Fi Alliance), si cu introducerea marcii
CERTIFICAT Wi-Fi, care asigura consumatorii ca produsele vor interactiona fara probleme.
Wi-Fi Alliance este compania care certifica produsele dupa un set de teste pentru a determina
interoperabilitatea. Tehnologia Wi-Fi a trecut prin mai multe faze incepand din 1997. Wi-Fi este
suportata de diferite extensii sub sisteme de operare precum : Microsoft Windows, Apple Mac OS X,
Unix, Linux. In plus exista numeroase incercari de standardizare, care nu doar sa selectioneze
componentele compatibile, ci sa asigure compatibilitatea inca din timpul proiectarii sau
fabricarii. 802.11 face parte dintr-o familie de standarde pentru comunicaiile n reele locale,
elaborate de IEEE, i din care mai fac parte standarde pentru alte feluri de reele, inclusiv
standardul 802.3, pentru Ethernet. Cum Ethernet era din ce n ce mai popular la jumtatea
anilor 1990, s-au depus eforturi ca noul standard s fie compatibil cu acesta, din punctul de
vedere al transmiterii pachetelor.
Standardul a fost elaborat de IEEE n anii 1990, prima versiune a lui fiind definitivat n
1997. Acea versiune nu mai este folosit de implementatori, versiunile mai noi i mbuntite
802.11a/b/g fiind publicate ntre 1999 i 2001.

Tabelul de mai jos prezinta caracteristicile standardelor 802.11 folosite in Wi-Fi:

Proto
col
Rele
ase Date
Op.
Frequency
Throu
ghput (Typ)
Data
Rate (Max)
Modula
tion
Technique
Range
(Radius
Indoor)
Depen
ds, # and
type of walls
Range
(Radius
Outdoor)
Loss
includes one
wall
Legac
y
199
7
2.4
GHz
0.9
Mbit/s
2
Mbit/s

~20
Meters
~100
Meters
802.1
1a
199
9
5
GHz
23
Mbit/s
54
Mbit/s
OFDM
~35
Meters
~120
Meters
802.1
1b
199
9
2.4
GHz
4.3
Mbit/s
11
Mbit/s
DSSS
~38
Meters
~140
Meters
802.1
1g
200
3
2.4
GHz
19
Mbit/s
54
Mbit/s
OFDM,
DSSS
~38
Meters
~140
Meters
802.1
1n
June
2009
(est.)
2.4
GHz
5 GHz
74
Mbit/s
248
Mbit/s
OFDM
~70
Meters
~250
Meters
802.1
1y
June
2008
(est.)
3.7
GHz
23
Mbit/s
54
Mbit/s

~50
Meters
~5000
Meters

OFDM - Orthogonal frequency-division multiplexing
DSSS - Direct-Sequence Spread Spectrum

IEEE 802.11a
Protoculul IEEE 802.11a foloseste acelasi nucleu ca varianta initiala a standardului,
functioneaza la o frecventa de banda de 5 GHz cu o rata de transfer maxim de 54 Mbit/s, care
duce la rate convenabile de trecere in retea de aproximativ de 20 Mbit/s. Faptul ca
functioneaza la o frecventa de 5 GHz, o banda putin ocupata, aduce protocolului IEEE
802.11a un avantaj fat de variata originala care opera in banda de 2.4 GHz. Un dezavantaj este
faptul ca semnalul este mai usor absorbit de pereti si alte obstacole.

IEEE 802.11b
Acest standard opereaza la o frecventa de banda de 2.4 GHz, ceea ce inseamna ca
semnalul sau va fi in continuare afectat de interferente provenite de la aparatele care
functioneaza la aceeasi frecventa(cuptoare cu microunde, aparate Bluetooth, telefoane
mobile), insa cu o rata de trecere mult imbunatatita fata de standard si un pret redus, el s-a
impus rapid pe piata ca urmatorul standard.

IEEE 802.11g
Tot un protocol dezvoltat folosind nucleul standard, care functioneaza la aceeasi
frecventa, dar ofera rate de transfer si de trecere mai mari, si compatibilitate cu aparatele
IEEE 802.11b. Desi exista aparate care integreaza toate aceste protocoale, un dispozitiv care
foloseste exclusiv varianta b va incetini o retea care folosesete varianta g a protocolului IEEE.
Din cauza faptului ca functioneaza la aceeasi frecventa si acest protocol sufera din cauza
interferentelor.

IEEE 802.11n
Din 2004 s-a lucrat la o nou versiune, intitulat 802.11n i care este deja implementat
de unii furnizori de echipamente. Este un protocol asteptat deoarece promite capacitatea de
intrari si iesiri multiple (MIMO).

IEEE 802.11y
Un standard care foloseste o alta frecventa de banda, de aceasta data licentiata, astfel
incat nu mai exista decat posibilitatea interferentelor intre licente.



Incepand cu anul 2007 Wi-Fi a inregistrat un boom extraordinar, atat in domeniul
afacerilor, cat si a utilizatorilor casnici, in prezent toate computerele portabile, sau telefoanele
mobile nou fabricate avand cel putin o parte din facilitatile Wi-Fi.

















1. STIVA DE PROTOCOALE

Standardul IEEE 802.11 descrie protocoale de comunicaie aflate la nivelul gazd-reea
al Modelului TCP/IP, respectiv la nivelurile fizic i legtur de date ale Modelului OSI.
Aceasta nseamn c implementrile IEEE 802.11 trebuie s primeasc pachete de la
protocoalele de la nivelul reea (IP) i s se ocupe cu transmiterea lor, evitnd eventualele
coliziuni cu alte staii care doresc s transmit.

1.1. Nivelul fizic.
n 1999, IEEE a standardizat dou modaliti de transmisie, cu scopul de a mri ratele
de transfer, i anume OFDM (multiplexare cu divizare n frecvene ortogonale), o tehnic
similar cu CDMA, prin aceea c transmisia este prezent simultan pe mai multe frecvene; i
HR-DSSS, modalitate similar spectrului mprtiat cu secven direct, dar cu o rat mai
ridicat de transmitere a fragmentelor, n band mai ngust.
OFDM permite, teoretic, viteze de transmisie de pn la 54 Mbps, i a fost standardizat
sub denumirea IEEE 802.11a.
HR-DSSS permite viteze de 1, 2, 5,5 sau 11 Mbps, ntre care poate schimba pe
parcursul transmisiei. Standardul HR-DSSS a fost denumit IEEE 802.11b.
Standardul 802.11g combin banda ngust a HR-DSSS cu tehnica de modulaie
OFDM.
OFDM reprezint o tehnic bazat pe principiul transmiterii simultane a mai multor
subpurttoare ortogonale modulate.
Folosind OFDM se pot realiza transmisii de date cu viteze mari de transmisie,
utilizndu-se perioade de simbol mari, astfel nct s se elimine interferenele dintre
simboluri, ISI.

Caracteristica de baza a OFDM este ortogonalitatea.

Spectrul se utilizeaz mult mai eficient printr-o dispunerea canalelor cu suprapunere
parial de spectru.
Ortogonalitatea purttoarelor nseamn faptul c fiecare purttoare realizeaz un numr
ntreg de cicluri pe o perioada de simbol. Din aceast cauz, n spectrul fiecrei purttoare se
obine un nul la frecvena central a fiecreia dintre celelalte purttoare din sistem.
Mai precis, dou semnale periodice sunt ortogonale cnd integrala produsului dintre ele
de-a lungul unei perioade este egal cu zero, deci sunt ndeplinite relaiile:

pentru interval de timp continuu

pentru interval de timp discret.

In OFDM, datele de la intrarea sistemului sunt mprite n subfluxuri paralele de date,
transmise cu vitez mai mic dect n fluxul de la intrare
E le sunt modulate i transmise fiecare separat pe subpurttoare ortogonale ntre ele.
Fiecare subpurttoare este modulat prin intermediul unui flux de date de vitez sczut.
Banda W disponibil a canalului este mprit n N
c
subpurttoare.
Numrul N
c
de subpurttoare este ales n funcie de necesitile sistemului. De obicei
este de dorit un numr mai mare de subpurttoare.

DSSS (Direct-Sequence Spread Spectrum) este o tehnica de modulare. Ca si celelalte
tehnici cu imprastierea spectrului, semnalul transmis ocupa mai multa banda decat semnalul
informational care moduleaza purtatoarea.
In DSSS semnalul informational este multiplicat cu un flux continuu de simboluri
numite chip-uri cu durata mult mai scurta decat a unui bit de informatie (pseudo-zgomot).
Acesta este o secventa pseudo-aleatoare de valori (1,-1), la o frecventa mult mai mare decat a
semnalului informational.Semnalul rezultat seamana cu zgomotul alb si este folosit la receptie
pentru recuperarea informatiei. Secventa de chip-uri de la transmitator este cunoscuta la
receptie. Receptorul utilizeaza aceeasi secventa mixand-o cu semnalul receptionat, pentru
realizarea demodularii.
Avantajele utilizarii DSSS sunt rezistenta la interferente si posibilitatea utilizarii unui
canal comun de catre mai multi utilizatori (secvente diferite de imprastiere),

Exemplu: structura unui canal OFDM de 20 MHz (802.11a). (Subpurtatoarele pilot sunt
folosite pentru sincronizare si pentru evitarea ICI).













Structura unui simbol OFDM pentru standardele 802.11 a/g este urmatoarea:





Tehnicile de modulatie folosite in cadrul standardului 802.11 g :




DSSS-OFDM este o tehnica hibrida de modulatie, header-ul si preambulul sunt ca in
DSSS, iar partea de payload ca in OFDM. Ratele de transmisie sunt tot de 6, 9, 12, 18, 24, 36,
48, 54 Mbps.




1.2. Nivelul legatura de date.

Subnivelul accesului la mediu
Exist dou tehnici principale de acces la mediu n standardul 802.11. Una este funcia
de coordonare distribuit (n englez Distributed Control Function, DCF), prin care staiile
controleaz fiecare propriul acces la mediu, similar Ethernetului, constituind o reea ad-
hoc fr fir. Cealalt metod de control al accesului la mediu se numete funcie de
coordonare punctual (n englez Point Coordination Function, PCF) i implic arbitrajul
centralizat al accesului la mediu, cu ajutorul unei staii de baz.


Funcia de coordonare distribuit


Problema staiei ascunse: A ncearc s transmit lui B n timp ce C transmite
deja; A crede c nu va fi nicio coliziune.
Problema staiei expuse: B vrea s-i transmit lui A n timp ce C transmite
altcuiva. B crede c va avea loc coliziune la A
S-a ncercat ca modelarea nivelului legtur de date a standardului IEEE 802.11 s fie
ct mai similar cu standardul 802.3 (Ethernet), deja familiar implementatorilor. Realizarea
controlului accesului la mediu prin tehnica CSMA/CD de la Ethernet nu este ns posibil,
deoarece caracteristicile mediului sunt foarte diferite. La Ethernet, exista ntotdeauna
certitudinea c, odat transmis un semnal pe mediu (cablu), acesta ajunge la toate staiile din
domeniul de coliziuni. n cazul 802.11 mediul nu mai este ns cablul, ci eterul. Domeniul de
coliziuni este aici mrginit de puterea de transmisie a emitorului radio al staiei care
transmite i este influenat de poziia spaial a staiilor, ducnd la probleme ca staia
ascuns i staia expus, probleme ce afecteaz funcionarea CSMA/CD.
Problema staiei ascunse apare cnd o staie A transmite unei staii B n timp ce aceasta
din urm primete mesaje de la o alt staie C, aflat n afara ariei de acoperire a lui A. A nu
recepioneaz semnalul trimis de C, deci nu poate detecta coliziunea n caz de transmisie pe
aceeai frecven. Similar, problema staiei expuse apare n exemplul de mai sus dacB vrea
s-i transmit lui A, ascult canalul i constat c n acel moment transmite C, dar A i C nu se
vd una pe cealalt i la destinaie nu ar fi nicio coliziune. Din aceste motive, CSMA/CD nu
este utilizabil n contextul reelelor fr fir.
Cum coliziunile sunt foarte greu de detectat, IEEE a recurs la o alt strategie de control
al accesului la mediu, i anume CSMA cu evitarea coliziunilor (n englez CSMA with
collision avoidance, CSMA/CA). Cum canalul trebuie s fie liber i la transmitor i la
destinatar, transmitorul transmite doar cnd simte canalul liber. n acel moment, el trimite
un cadru RTS (Request To Send) i ateapt rspunsul o perioad, repetnd cererea dac trece
un anumit timp. Destinatarul, dac este liber, rspunde cu un CTS (Clear To Send). Dup
primirea CTS, transmitorul trimite cadrul de date, dup care ateapt confirmarea
receptorului. Toate staiile altele dect cele dou i care primesc un RTS sau un CTS transmis
de altcineva i iau o perioad de ateptare n care nu transmit, pentru a evita coliziunea cu
cadrele transmise de celelalte staii

Funcia de coordonare punctuala
n cazul funciei de coordonare punctual, exist o aa-numit staie de baz, care poate
fi un punct de acces IEEE 802.11, un ruter cu capabiliti IEEE 802.11, sau un calculator cu
interfa de reea 802.11 configurat n modul de lucru master. Aceast funcie de coordonare
se bazeaz pe ideea c staia de baz este cea care controleaz accesul la mediu, acordnd cte
o cuant de timp fiecrui dispozitiv conectat. n acest fel, ntruct staiile transmit doar atunci
cnd li se permite, sunt evitate coliziunile. Periodic, staia de baz emite un cadru-baliz
(n englez beacon frame) care conine setri privind conexiunea fizic (de exemplu, duratele
de timp pentru saltul de la o frecven la alta n cazul utilizrii FHSS) i care cere staiilor ce
doresc s se conecteze s anune acest lucru. Staia de baz poate, de asemenea, n cazul n
care poate pstra ntr-un buffer cadrele primite, s cear unei staii conectate s treac
n stand-by i s o trezeasc atunci cnd aceasta a primit mai multe cadre.

Operarea mixt
Cele dou funcii, coordonarea punctual i cea distribuit, nu sunt mutual exclusive, ele
putnd fi folosite simultan n aceeai reea. Pentru aceasta, un cadru de confirmare (ACK)
venit n urma transmiterii unui cadru de date este urmat de o perioad de linite, n care,
dup anumite perioade de timp, se pot trimite diferite alte tipuri de cadre (cadre baliz ale
staiei de baz, cadre RTS/CTS, sau cadre ce semnaleaz erori).

Controlul logic al legturii
Controlul logic al legturii (n englez Logical Link Control, LLC) este un subnivel al
nivelului legtur de date din modelul OSI care se ocup cu controlul fluxului datelor. La
acest nivel se preiau pachetele de la protocoalele de nivel 3 (de exemplu, IP sau IPX) i se
adaug ntr-un antet LLC informaii necesare la destinaie pentru a decide crui protocol sunt
destinate pachetele respective.
Fiind independent de mediul de transmisie, LLC a fost standardizat de IEEE sub numele
de IEEE 802.2, mult nainte de elaborarea standardului 802.11, fiind utilizat deja i n alte
tehnologii de reea din seria IEEE 802, cum ar fi Ethernet sau FDDI. Folosirea de ctre 802.11
a subnivelului LLC aa cum este el definit n standardul 802.2 a ajutat la ndeplinirea scopului
de a realiza o tehnologie fr fir compatibil cu Ethernet.

Exist mai multe tipuri de cadre transmise n cadrul IEEE 802.11cadre de confirmare,
cadre RTS/CTS, cadre de date, cadre ce semnaleaz diverse erori, cadre de autentificare,
asociere sau reasociere cadre baliz, cadre de cutare i rspuns la cutare. Ele sunt
identificate n primul rnd dup primii doi octei ai acestora, care formeaz antetul de control
al cadrului. Semnificaia fiecrui bit din acest antet este cea din tabelul urmtor:











Cmp
Dimensiune
[bii]
Semnificaie
Versiune 2
Specific versiunea de MAC pe care o
implementeaz acest cadru
Tip 2
Identific tipul cadrului: poate lua trei valori:
cadru de date, cadru de control sau cadru de
gestiune
Subtip 4
Identific mai precis tipul de cadru. De
exemplu, cadrele de control pot fi RTS, CTS sau
confirmri.
[10]

Ctre DS 1
Arat direcia cadrului (dac este de la staie
spre sistemul de distribuie)
De la DS 1 Invers dect bitul anterior
MF 1
Semnaleaz faptul c acesta este un cadru
multifragment
Rencercar
e
1
Semnaleaz faptul c acest cadru este
retransmis dup un eec
Consum 1
Bit prin care staia de baz pune receptorul n
ateptare sau l trezete din starea de ateptare
Mai mult 1
Arat c transmitorul mai are cadre de trimis
receptorului
WEP 1 Semnalizeaz criptarea prin metoda WEP
Ordine 1
Arat c acest cadru, mpreun cu celelalte
care au acest bit setat trebuie s fie preluate n
ordinea n care au fost transmise



Celelalte cmpuri ale cadrului sunt descrise astfel:
Cmp
Dimensiune
[octei]
Semnificaie
Controlul
cadrului
2
Fiecare bit are semnificaia dat n tabelul de mai
sus
Durat 2
Durata estimat de ocupare a canalului, antet
folosit de cadrele de control (RTS/CTS). Acest antet este
citit de staiile tere, pentru a ti ct timp s stea n
ateptare atunci cnd detecteaz transmiterea lui.
Adres 1 6
Exist patru cmpuri de adres. Primele dou
reprezint, respectiv, adresa transmitorului i cea a
receptorului. Celelalte sunt folosite n cazul
Adres 2 6
Adres 3 6
comunicaiei ntre celule diferite ale aceleiai reele
fiind respectiv adresa celulei surs i a celulei destinaie
Secven 2
Reprezint numrul de secven (primii 12 bii) i
numrul de fragment (ultimii patru bii)
Adres 4 6 A patra adres
Date 02312
n cazul cadrelor de gestiune i al cadrelor de date,
aici st ncrctura informaional a cadrului.
Suma de
control
4
Folosit pentru a asigura integritatea datelor. Se
calculeaz cu ajutorul CRC (n caz de transmisie
necriptat sau criptat cu WEP), algoritmului Michael
(n cazul WPA) sau CCMP (n cazul WPA2)

Fiecare cadru poate conine maxim 2304 octei de date utile, dimensiunea minim a
cmpului de date fiind de 2312 octei, pentru a face loc posibilului overhead al WEP. Nu toate
cadrele folosesc toate cmpurile. De exemplu, cadrele de control nu folosesc adresele 3 i 4,
nici secvena i nici datele.


2. UTILITATEA WI-FI

Tehnologia Wi-Fi ofera posibilitatea PC-urilor, Consolelor pentru jocuri, Telefoanelor celulare,
MP-3 playere-lor, PDA-urilor sa se concecteze la internet cand acestea se afla intr-o arie de acoperire a
unei retele wirelles conectata la internet. Zona delimitata de unul sau mai multe acces point-uri este
numita hotspot. Hotspot-urile pot acoperi suprafete de la o camera delimita de pereti pana la cativa
kilometri acoperiti de puncte de acces inlantuite. Wi-Fi este folosita pentru a crea o retea larga care
poate acoperi chiar un oras intreg, cum este de exemplu cazul
Londrei. Aceasta retea poate fi folosita de toti cetatenii.
Wi-fi permite conectarea in mod punct-la-punct, ceea ce da
posibilitatea echipamtelor sa se conecteze direct unul cu altul.
Aceasta conectare este utila in conexiunea echipamentelor
electrocasnice si a aplicatiilor pentru jocuri.
Modurile retelei folosesc secvente de numere pentru a
asigura actualizarea rutelor prin diverse protocoale. Aceasta
operatie este scalabila pentru un numar mare de noduri si se
autogenereaza. Nodurile retelei wireless construiesc rute utilizand
cicluri de renegociere a conexiunilor. Cand un nod doreste sa se
conecteze la un alt nod pentru care nu are deja o ruta, trimite un
pachet de request tuturor nodurilor din retea, iar tabela de routare este modificata.
Cand a fost lansata tehnologia s-au intampinat multe probleme deoarece existau clienti care nu
erau siguri ca produsele de la diversi producatori sunt compatibile. Wi-Fi Alliance a creat brandul Wi-
Fi Certified care arata consumatorilor ca produsele sunt compatibile cu alte produse chiar daca nu sunt
ale aceluiasi producator. Multe produse de larg consum folosesc tehnologi Wi-Fi. Printre altele,
computerele personale se pot interconecta intre ele si se pot conecta la internet, laptopurile se pot
conecta la internet prin Wi-Fi hotspot, iar camerele digitale pot transfera imaginile wirelles.
Routerele care au incorporate un modem DSL sau modem de cablu si un punct de acces Wi-Fi
sunt adesea folosite in locuinte si asigura accesul la intenet si interconectarea cu toate echipamentele
care sunt conectate wireles sau prin cablu la aceste routere. Echipamentele care suporta Wi-Fi se pot
conecta intre ele chiar si fara sa mai treaca printr-un router.


























Wi-Fi pentru afaceri si industrie s-a raspandit incepand din 2007. In mediul de afaceri, cresterea
numarului de puncte de acces Wi-Fi asigura o mai buna redundanta, suport pentru roaming rapid si o
crestere a capacitatii retelei de a utiliza mai multe canale sau de a crea celule mai mici. Wi-Fi asigura
functionarea aplicatiilor de voce (VoWLAN si WVOIP). De-a lungul timpului, Wi-Fi a evoluat de la
puncte de acces restranse la echipamente de retea inteligente . Acum, tehnologia Wi-Fi permite porti
de acces securitate, firewall, servere DHCP, intructiuni de detectie a sistemelor si alte functii.
Pe langa utilizarea cu acces restans in birou si locuinte, Wi-Fi este disponibila si pentru accesul
public sau prin inscriere la diversi provideri. Hotspot-uri cu acces liber se gasesc in restaurante,
hoteluri, aeroporturi, care ofera acest serviciu pentru a atrage sau pentru a oferi asistenta clientilor.
Metropolitan-wide WiFi (Muni-Fi) are deja mai multe de proiecte in desfasurare


3. TOPOLOGII DE RETEA

O reea Wi-Fi conine cel puin 2 interfee wireless lucrnd conform specificaiilor 802.11.
Reeaua poate fi chiar i un laptop conectat la un alt laptop sau server (denumit ntr-o astfel de
conjunctur i reea ad-hoc); poate fi de asemenea constituit dintr-un numr de dispozitive wireless
conectate ntre ele sau la un punct de acces al unei reele.

Reelele Wi-Fi pot fi configurate n mai multe topologii:
topologia punct la punct;
topologia punct la multipunct (mod bridge);
topologia bazat pe puncte de acces (modul infrastructur);
topologia n perechi (modul ad-hoc);
topologia mesh.

Topologia punct la punct, const n conectarea prin intermediul unei legturi punct la punct,
PTP. Printr-o legtur PTP se pot conecta direct cldiri i ca urmare elimina costurile aferente liniilor
nchiriate.
Topologia punct la multipunct, PMP, permite unui set de noduri s partajeze o conexiune cu
un nod singular central, soluiile PMP fiind mai economice dect PTP, deoarece n momentul n care
noi noduri dispunnd de o cale de comunicaie n vizibilitate direct cu nodul central sunt adugate
reelei, nu este necesar efectuarea de modificri la staia de baz. O astfel de soluie se practic pentru
conectarea unei cldiri centrale cu alte cldiri adiacente (spre exemplu ntr-un campus, ora sau
cartier).
Topologia bazat pe puncte de acces, AP. ntr-o astfel de reea, clienii comunic prin
intermediul punctelor de acces care asigur acoperirea radio a zonei. De regul se utilizeaz mai multe
puncte de acces wireless amplasate astfel nct zonele acoperite s se suprapun 1015% pentru a
permite roaming-ul.
Topologia n perechi (modul ad-hoc). ntr-o astfel de reea, dispozitivele client pot comunica
direct unele cu altele, deci punctele de acces wireless nu sunt necesare. Reeaua ad-hoc permite
dispozitivelor client s comunice direct unele cu altele, fr a fi nevoie de existena unui dispozitiv de
supervizare cum ar fi routerul. O caracteristic a acestei reele este aceea c orice nod al reelei (n
particular, un computer) poate deveni membru sau poate prsi reeaua oricnd, acest fapt putnd
constitui att o calitate (reconfigurabilitate facil a reelei), ct i o lacun (nu se cunoate exact
numrul membrilor reelei i identitatea acestora).
Topologia mesh poate crea reele ce utilizeaz conexiuni folosind mai multe noduri
intermediare pentru transmiterea pachetelor IP ntre nodul iniiator i cel de destinaie. Abilitatea de a
utiliza ci diferite de propagare, n funcie de condiiile specifice (interferen, limitri sau scderi ale
puteri semnalului, obstacole etc), deci redundana cilor de propagare, permite ca topologia mesh s se
constituie ntr-o reea flexibil, de ncredere i eficient din punct de vedere al utilizrii lrgimii de
band. n reeaua wireless mesh pot fi adugate / nlturate noduri sau poate fi modificat locaia
acestora, acest fapt constituindu-se ntr-un avantaj major pe msur ce mobilitatea populaiei crete,
capabiliti wireless sunt adugate unor noi serii de dispozitive, iar necesitile concrete comerciale
sau domestice pot impune adaptarea sau reconfigurarea reelei.
Alte beneficii ale topologiei wireless mesh includ costuri iniiale reduse, traficul echilibrat,
mobilitatea i disponibilitatea.
n concluzie, ca urmare a analizei diferitelor soluii de configurare i avnd n vedere obiectivele
proiectului, reelele wireless mesh dispun de un avantaj major fa de celelalte implementri din cauza
faptului c reeaua poate fi adaptat n funcie de necesiti.

4. AVANTAJE, DEZAVANTAJE

Avantaje

Wi-Fi ofera posibilitatea de a dezvolta retele fara a folosi cablu pentru conexiunea intre
dispozitive, reducand astfel costul efectiv al lucrarii si de asemenea, reteaua poate fi extinsa cu costuri
reduse si relativ rapid. Incaperile in care nu pot fi trase cabluri, asa cum sunt cladirile istorice, sunt un
spatiu potrivit pentru retele wireless.
Incepand din 2007 adaptoare de retea wireless sunt incluse in aproape toate laptopurile
moderne. Preturile pentru chipurile necesare pentru Wi-Fi continua sa scada.
Wi-Fi este raspandita din peste 250.000 de hotspot-uri publice si in zeci de milioane de case,
companii si universitati. WPA (Wi-Fi Protected Access) nu este usor de patruns daca sunt folosite
parole puternice, iar codarea din WPA2 nu are brese de securitate cunoscute.

Noile protocoale WMM fac WiFi-ul mai potrivit pentru aplicatii cu latenta sensibila precum
sunt transmisiile de date si voce, luandu-se in calcul si mecanisme de diminuare a consumului de
energie (WMM Powe Save) pentru a imbunatatii eficienta bateriei.

Dezavantaje

Spectrul si limitarile operationale nu sunt aceleasi in intreaga lume. In mare parte din Europa
sunt permise utilizare a inca 2 canale aditionale fata de cele din US (1-13 vs 1-11), Japonia intre 1 si
14. Un aspect care este de multe ori confundat este acela ca Wi-Fi ocupa 5 canale din banda 2,4 GHz,
in loc de 3 canale in SUA : 1,6 ,11 si 4 canale in Europa: 1,5,9,13.
Puterea izotropa echivalenta radiata in Europa este limitata la 20 dBm (0.1W). Energia necesara
este mai mica decat a celorlate standarde de joasa largime de banda, ca de exemplu Zigbee sau
Bluetooth, avand astfel grija de viata bateriei.
Codarea cea mai des folosita in standardele de comunicatii wireless a fost Wired Equivalent
Privacy WEP, dar s-a dovedit a fi fragila si usort de patruns chiar si in cazul in care este corect
configurata. Wi-fi Protected Access WEP - a fost lansat in 2003 si are ca tinta rezolvarea acestei
probleme si este acum disponibil pe cele mai multe produse. Wi-fi Protected Access poate fi descrisa
ca o codifcare libera. Incepatorii beneficiaza de o configuratie de la zero a dispozitivului, ceea ce
insemna ca initial, echipamentul nu are nici un standard de protectie setat, astfel fiind accesibil pentru
toti utilizatorii retelei wireless inclusiv a proprietarului, care ulterior, daca doreste, poate sa activeze un
astfel de cod de protectie, restrictionand astfel accesul altor utilizatori.
Multe dintre acces point-urile wireless ce folosesc standardele 802.11b, 802.11g 802.11n vin cu
setari initiale prin care se foloseste acelasi canal pentru comunicatie, ceea ce conduce la congestie.
Pentru a evita acest lucru, administratorul trebuie sa faca setarile necesare printr-o intergata grafica.
Retele Wi-Fi au arie de acoperire limitata. Un router Wi-Fi normal ce foloseste standardele
802.11b, 802.11g, cu o antena standard, are o arie de acoperire de circa 32 de metri in spatiu inchis si
95 de metri in spatiu deschis. Aria de acoperire variaza in functie de frecventa de banda. Pentru o
frecventa mai mare (5 GHz) aria de acoperire este putin mai mica decat pentru o frecventa mai mica
(ex. 2.4 GHz). Aria de acoperire in spatiu liber poate fi imbunatatita daca se folosesc antene
directionale, ajungand pana la cativa kilometri daca echipamentele sunt in linie dreapta. De asemenea,
performantele Wi-Fi descresc proportional pe masura ce distanta dintre emitator si receptor creste.
Un numar excesiv de mare in aceeasi arie de acoperire, in special pentru aceleasi canale sau
pentru canale invecinate, poate impiedica accesul si poate produce interferente, fiind cauzate de
suprapunerea canalelor din spectrul standardului 802.11b/g, dar si de scaderea raportului semnal
zgomot SNR intre acces point-uri. In plus, alte echipamente care utilizeaza banda de 2.4 GHz :
cuptoare cu microunde, camere de securitate, bluetooth, radio amator, emitatoare video, telefoane
mobile, pot cauza multe alte interferente. Solutia generala a celor care au aceste probleme sau
aglomerari in retea, este de a migra la echipamente Wi-Fi pe 5 GHz, cum e 802.11n, deoarece banda
de 5 Ghz este foare rar folosita si dispune de mai multe canale libere.

5. NOUTATI IN TEHNOLOGIA WI-FI

Dezvoltarea noului standard 802.11n este bazata pe MIMO (multiple input, multiple output).
MIMO este o inovatie semnificativa si o tehnologie ce a fost adaptata pentru a putea functiona si
pentru alte cateva standarde wireless in fara de 802.11, ca de exemplu standardul 4G. MIMO foloseste
o tehnica numita MULTIPLEXARE SPATIALA pentru a transporta doua sau mai multe streamuri de
date simultat pe acelasi canal de frecventa. Multiplexarea spatiala sta la baza standardului 802.11n si
are potentialul de a dubla capacitatea canalului cand doua streamuri de date sunt trimise. Generand
streamuri spatiale multiple este nevoie de transmitatoare si receptoare multiple si de cai distincte,
necorelate pentru fiecare stream ce se trimite prin mediu. Caile multiple se pot obtine folosind antene
polarizate sau cai multiple in canal.
Caile multiple sunt un fenomen obisnuit in canalele wireless, unde semnalul este reflectat de
ziduri si obiecte. Reflexiile se combina, distorsionand semnalul la receptor. In timp se standardele mai
vechi 802.11a/b/g lucreaza pentru a preveni efectul de multicale, multi-emitatoarele MIMO
folosesc multi-caile ca avantaj. Receptoarele din sistemele MIMO sunt capabile sa prelucreze foarte
bine informatiile din fiecare multi-cale, eliminand astfel amestecul de componente iesite din faza in
care produc uneori distorsiuni in semnal.
Capacitatea de multiplexare spatiala este obligatorie pentru produsele Wi-Fi 802.11n.
In timp ce retelele mai vechi opereaza pe canale de 20 MHz, 802.11n defineste utilitatea
canalelor pe 20 si 40 MHz cu pana la 4 streamuri spatiale pe canal.

Viteza de date a standardelor 802.11b/a/g/n

Un sistem MIMO are un anumit numar de emitatoare N si un anumit numar de receptoare M,
asa cum e aratat in figura de mai jos. Semnalul de la fiecare din cele N emitatoare poate ajunge la
fiecare din cele M receptoare pe cai diferite in canal. MIMO lucreaza mai bine daca aceste cai sunt
distincte spatial, rezultand in receptionarea de semnale care sunt necorelate. Multi-caile ajuta la
decorelarea canalelor, si astfel sporesc eficienta multiplexarii spatiale.


Un sistem MIMO NxM

Pe langa multiplexarea spatiala, echipamentele 802.11n deasemenea pot folosi modelul
traditional de receptionarea varietatii spatiale, cum este Maximum Ratio Combining (MRC).
Standardul introduce tehnici de transmitere variate spatial, cum este Space Time Block Coding
(STBC) si Cyclic Shift Diversity (CSD), pentru a imbunatatii receptia prin impartirea streamurilor
spatiale intre antene multiple sau transmitand acelasi semnal cu decalaje ciclice diferite.
Standardul 802.11n introduce de asemenea imbunatatiri in protocolul MAC (media acces
control) prin forma frame-urilor si a blocurilor de confirmare. La standardele 802.11a/b/g o
congfirmare (ACK frame) este trimisa de la receptor la emitator pentru a confirma receptie fiecarul
cadru. Daca emitatorul nu primeste ACK-ul, el retransmite cadrum pana cand ACK este receptionat.
ACK-ul este folosit si pentru viteza de adaptare a algoritmilor astfel incat, daca prea multe
retransmiteri sunt cerute, emitatorul trece la o viteza de transmitere mai mica. Mecanismul ACK
adauga robustere standardului 802.11 si asigura ca toate cadrele transmise ajung la destinatie, dar
aceasta robustete are dezavantajul ca pentru fiecare cadru transmis este necesar in cadru aditional
ACK.
Mecanismul confirmarii blocului de cadre vine cu avantajul de a trimite un singur cadru ACK
pentru a confirma cateva cadre receptionate imbunatatind semnificativ eficienta protocolului si
viteza de comunicare. De cand protocolul ACK a fost definit pentru standardele mai vechi el nu a fost
deloc imbunatatit. Standardul 802.11n a redus dimenisunea cadrului ACK de la 128 biti la 8 biti, ceea
ce reprezinta o imbunatatire semnificativa pentru eficienta comunicarii wireless, deoarece cadrele
ACK au scazut atat ca frecventa, cat si ca dimensiune.
O alta imbunatatire a eficientei nivelului MAC se poate observa prin reducerea header-elor
framurilor si a golurilor dintre framuri si prin marirea spatiului corespunzator informatiei utile din
cadru. Cu cat cadrul este mai mare cu atat mai mult creste eficienta comunicarii, daca si golurile dintre
frame-uri sunt suficient de mici. Mecanismul Aggregated MAC Service Unit (A-MSDU) a crescut
marimea frame-ului de la mai vechiul 2304 bytes la 8K bytes. Mecanismul Aggregated MAC Protocol
Data Unit (A-MPDU) a crescut dimenisunea frame-ului trimis wireless de la 1304 bytes la 64K bytes.



































6. ECHIPAMENTE STANDARD CE FOLOSESC TEHNOLOGIA WI-FI

Wireless acces point conecteaza un grup de echipamente wireless la o retea cablata
adiacenta.
Acces point-ul este similar cu hub-ul de retea, transmitand
date intre echipamentele wireless conectate la el si echipamentele
conectate prin cablu la retea, cel mai des fiind legat direct la un
hub sau switch, lasand astfel echipamentele wireless sa comunice
cu alte echipamente conectate prin cablu.

Adaptoarele wireless permit conectarea echipamentelor la
retelele wireless. Aceste adaptoare se conecteaza la echipamente prin diverse interfete de conectare :
PCI, miniPCI, USB, ExpressCard, Cardbus si PC card. Cele mai noi laptopuri sunt echipate cu
adaptoare wireless interne.



Routerele Wireless integreaza WAP, switch ethernet si o aplicatie interna de routare care
furnizeaza adresa IP routabile, NAT (Network Address Translation) si transmiterea DNS (Domain
Name System) printr-o interfata WAN integrata. Un router wireless permite
echipamentelor de retea wireless cablate sa se conecteaze la un WAN (cable
modem sau DSL modem). Acest echipament are atat functii de acces point si
routare cat si de switch-ing intre echipamentele conecate la el , toate astea
fiind configurate printr-o interfata, de multe ori, grafica.
Wireless network bridges conecteaza o retea cablata cu o retea
wireless. Este diferit de acces point, in sensul ca acces point-ul
conecteaza echipamente wireless la o retea cablata la
nivelul data-link. Doua wireless bridge-uri pot fi folosite
pentru a conecta doua retele cablate printr-o conexiune
wireless, folositoare in situatiile in care utilizarea cablurilor nu
este permisa .

Repetoarele wireless pot extinde aria de acoperire a retelelor wireless existente.
Trebuie insa tinut seama ca fiecare punct de repetare a semnalului, pe langa amplificarea
acestuia, introduce si un timp de intarziere.








7. SECURITATEA RETELELOR WI-FI

Este evident ca vorbind de semnale radio, securitatea solutiei fara fir este din start dezavantajata
comparativ cu o solutie cablata. Problema securitatii a fost, pana de curand, bariera principala de
adoptare a retelelor fara fir. Primele standarde de securitate s-au dovedit ineficiente si anunturile
relativ la vulnerabilitatea acestora au tinut prima pagina a presei de specialitate si au ajuns in rubrica
de IT a presei generaliste. De aceea, multi utilizatori au inceput sa se teama de folosirea solutiilor fara
fir si pe buna dreptate.
Configurarea implicita a dispozitivelor fara fir este in general fara niciun nivel de securitate,
ceea ce, pentru un utilizator fara cunostinte avansate, este, in 90% din cazuri, configuratia care va fi
folosita. Acest lucru poate duce la deschiderea portilor pentru accesul in reteaua proprie al unor
persoane neautorizate, care poate duce la scurgeri de date, ceea ce reprezinta un risc major.
Producatorii de echipamente fara fir se straduiesc ca instalarea si configurarea sa decurga cat
mai usor, iar toate aceste riscuri pot fi evitate in cazul folosirii solutiilor moderne de protectie. Pentru
o protectie maxima trebuie folosite chei de criptare WPA2 si o protectie suplimentara a accesului prin
identificarea unica a fiecarei statii de lucru prin adresa MAC.
Reelele wireless sunt relativ mai puin sigure dect cele cablate, datorit accesului mai
facil la reea al persoanelor neautorizate aflate n zonele de acoperire ale punctelor de acces.
Exist, implicit n implementarea reelelor wireless, diferite bariere care formeaz aa numita
securitate de baz a reelelor wireless, care impiedic accesul neintenionat al persoanelor
strine de reea, aflate n aria de acoperire a unui punct de acces. Pentru persoane ru
intenionate, cu bun pregtire n domeniu, de tipul hackerilor, securitatea acestor reele, ca de
altfel i a altora, este discutabil.
Barierele de securitate (securitatea de baz) care au fost prevzute n protocoalele
reelelor Wi-Fi asigur un nivel relativ sczut al securitii acestor reele, ceea ce le-a frnat
ntructva dezvoltarea. n iunie 2004, s-a adoptat standardul 802.11i care mbunteste
securitatea reelelor wireless.
Securitatea de baz a reelelor wireless este asigurat de urmtoarele funcii
implementate:

SSID (Service Set Identifiers);
WEP (Wired Equivalent Privacy);
Verificarea adresei MAC (Media Acces Control).

SSID este un cod care definete apartenena la un anumit punct de acces wireless.
Toate dispozitivele wireless care vor s comunice ntr-o reea trebuie s aib SSID-ul propriu,
setat la aceeai valoare cu valoarea SSID-ului punctului de acces pentru a se realiza
conectivitatea. n mod normal, un punct de acces i transmite SSID-ul la fiecare cteva
secunde. Acest mod de lucru poate fi stopat, astfel nct o persoan neautorizat s nu poat
descoperi automat SSID-ul i punctul de acces. Dar, deoarece SSID-ul este inclus n beacon-
ul - mici pachete de date transmise continuu de un punct de acces pentru a-i face cunoscut
prezena i pentru a asigura managementul reelei - oricrei secvene wireless, este uor pentru
un hacker dotat cu echipament de monitorizare s-i descopere valoarea i s se lege n reea.
WEP poate fi folosit pentru a ameliora problema transmiterii continue a SSID-ului prin
criptarea traficului dintre clienii wireless i punctul de acces. Se realizeaz prin aceasta o
autentificare printr-o cheie (shared-key authentication). Punctul de acces transmite clientului
wireless o provocare pe care acesta trebuie s-o returneze criptat. Dac punctul de acces poate
decripta rspunsul clientului, are dovada c acesta posed cheia valid i are dreptul de a intra
n reea. WEP dispune de dou posibiliti de criptare cu cheie de 64 de bii sau de 128 de
bii.
Desigur, WEP nu asigur o securitate prea mare. Hackerul dotat cu echipament de
monitorizare poate recepiona i nregistra nti provocarea plecat de la punctul de acces apoi
rspunsul criptat al clientului i, pe baza unor procesri se poate determina cheia pe care apoi
o poate folosi pentru a intra n reea.
Verificarea adresei MAC. Se poate spori securitatea reelei, dac administratorul de
reea utilizeaz filtrarea adreselor MAC, adic punctul de acces este configurat cu adresele
MAC ale clienilor crora le este permis accesul n reea.
Din nefericire, nici aceast metod nu asigur o securitate prea mare. Un hacker poate
s nregistreze secvene din trafic i, n urma unor analize, poate s extrag o adres MAC pe
care ulterior o poate folosi pentru a intra n reea.

Imbunatatiri ale securitii reelelor
802.1x. Este un standard de control al accesului n reea bazat pe porturi. El asigur per
utilizator i per sesiune o autentificare mutual puternic. n funcie de metoda de
autentificare utilizat, 802.1x poate asigura i criptarea. Pe baza IEEE Extensible
Authorization Protocol (EAP), 802.1x permite punctului de acces i clienilor din reea s
foloseasc n comun i s schimbe chei de criptare WEP n mod automat i continuu. Punctul
de acces acioneaz ca un proxy server, efectund cea mai mare parte a calculelor necesare
criptrii. Standardul 802.1x suport managementul centralizat al cheilor de criptare din reea.
WPA (Wi-Fi Protected Acces). A fost introdus ca o soluie intermediar la criptarea
WEP dup ce standardul IEEE 802.11g/n a fost ratificat. Cnd WPA este implementat,
punctul de acces permite numai accesul clienilor care dispun de fraza de trecere corect. Cu
toate c WPA este mai sigur dect WEP, atunci cnd cheile sunt memorate i la clieni, furtul
unui dispozitiv-client poate permite hoului accesul n reea.
WPA suport att autentificarea ct i criptarea. Autentificarea realizat cu ajutorul
cheilor prestabilite este cunoscut ca WPA Personal. Cnd este realizat conform standardului
802.1x, este cunoscut ca autentificare WPA Enterprise. WPA ofer ca algoritm de criptare
TKIP (Temporal Key Integrity Protocol), precum i noul algoritm de integritate numit
Michael. WPA face parte din standardul 802.11g/n.
WPA2 este o certificare de produs pentru echipamentele wireless compatibile cu
standardul 802.11g/n. Aceast certificare asigur suport i pentru proceduri de securizare
suplimentare ale standardului 802.11g/n care nu sunt incluse n WPA. WPA2 ca i WPA
suport procedeele de autentificare Personal i Enterprise. WPA2 conine mbuntiri care
faciliteaz roamingul rapid pentru clienii wireless aflai n micare. Permite o pre-
autentificare la punctul de acces ctre care se deplaseaz clientul, meninnd nc legtura cu
punctul de acces de la care pleac.



8. CONCLUZII

Foarte probabil ca fenomenul intalnit in cazul telefoniei mobile versus telefonie fixa se
va replica si in cazul transferurilor de date. Cu exceptia catorva cazuri particulare, in care
ratele de transfer necesare nu acopera necesitatile, pentru 90% din companii sau utilizatorii de
acasa retelele fara fir reprezinta astazi o alternativa viabila. In plus, odata cu ratificarea
standardului nou ce ofera atat o acoperire imbunatatita, cat si rate de transfer net superioare,
din ce in ce mai multe companii, in special mici si mijlocii, vor lua in considerare aceasta
alternativa si o vor implementa.
Probabil ca vechea modalitate de interconectare cu ajutorul cablurilor va disparea cel
putin pentru acest segment de companii, care vor aprecia usurinta si costurile reduse de
instalare - mai ales in cazul schimbarii periodice a sediilor, pe masura cresterii.








Bibliografie :
http://freewimaxinfo.com
www.standards.ieee.org/getieee802/802.11.html
http://www.broadcom.com/docs/WLAN/802_11n-WP100-R.pdf
www.wikipedia.org
www.wi-fi.org
www.ieee.org