COLEGIUL N.V.

KARPEN BACĂU

PROIECT PENTRU
EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE DE
NIVEL 4

CALIFICAREA:
TEHNICIAN OPERATOR TEHNICĂ DE CALCUL

ÎNDRUMATOR/ PROFESOR: POPA VIRGIL

ELEV:PROFIR ANDREI
CLASA: a XII-a F

2023

1
 Tema:

Medii de transmisie a datelor in rețelele

de calculatoare

2
Cuprins:
Pag.4 - INTRODUCERE
Pag.5 - MEDII DE TRANSMISIE
Pag.6 - TRANSMISIA DATELOR
Pag.7 - STRUCTURA CADRELOR
Pag.8 - TEHNOLOGII DE TRANSMISIE A DATELOR
Pag.9 - SIMPLEX
Pag.10 - HALF-DUPLEX
Pag.11 - FULL-DUPLEX
Pag.12 - PROTOCOLUL DE COMUNICATIE
Pag.13 - TOPOLOGII DE REȚEA
Pag.14 - DISPOZITIVE DE REȚEA
Pag.15-16 - SECURITATEA REȚELEI
Pag.17 - VIRTUAL PRIVATE NETWORK
Pag.18 - CLOUD COMPUTING
Pag.19 - INTERNET OF THINGS
Pag.20-21 - REȚELELE WIRELESS
Pag.22 - APLICATII SI SCENARII RETELE DE
CALCULATOARE

3
 INTRODUCERE

Transmiterea datelor în rețelele de calculatoare este un proces esențial în

comunicarea între diferite dispozitive conectate la aceeași rețea. În timp ce datele
sunt transmise prin rețea, acestea pot fi afectate de diverse factori, precum
zgomotul, interferența, erorile de transmisie și congestia de trafic. Pentru a gestiona
aceste probleme și a asigura transmiterea datelor într-un mod fiabil și eficient, există
mai multe tipuri de medii de transmitere disponibile.
O reţea de calculatoare este alcătuită dintr-un ansamblu de echipamente
interconectate între ele prin intermediul unor echipamente de reţea, cu scopul
transmisiei de date şi partajării resurselor.
Echipamentele interconectate pot fi sisteme de calcul (desktop sau laptop) sau
echipamente periferice (imprimante, scannere etc.)

Conectivitatea este asigurată de echipamente de reţea (hub-uri, switch-uri, rutere,

puncte de acces wireless)

4
 MEDII DE TRANSMISIE

Există mai multe medii de transmitere a datelor în rețelele de calculatoare, printre

care se numără:
Cablurile de cupru - acestea sunt cele mai utilizate medii de transmitere a datelor în
rețelele locale (LAN). De exemplu, cablurile Ethernet (cunoscute și sub numele de
cabluri UTP - Unshielded Twisted Pair) sau cablurile STP (Shielded Twisted Pair).
Fibra optică - aceasta este o alternativă la cablurile de cupru, care oferă o viteză mai
mare de transfer și o mai mare distanță de acoperire. Fibra optică utilizează semnale
de lumină pentru a transmite date între dispozitive.
Undele radio - acestea sunt utilizate pentru transmiterea datelor în rețelele fără fir
(Wi-Fi). Dispozitivele Wi-Fi utilizează antene pentru a transmite și recepționa
semnalele radio.
Sateliții - aceștia sunt utilizați pentru a conecta rețelele din zonele în care este dificilă
sau imposibilă instalarea cablurilor de cupru sau a fibrei optice, cum ar fi în zonele
rurale sau în deșerturi.
Linii de transmisie prin satelit - acestea sunt utilizate pentru a conecta rețelele la
distanțe mari, cum ar fi între două sedii ale unei companii aflate în țări diferite.

5
 TRANSMISIA DATELOR

În rețelele de calculatoare, datele sunt transmise sub formă de pachete de date. Un

pachet de date este o unitate elementară de informație care conține datele de
transmis, împreună cu un antet care conține informații despre sursa și destinația
acestora.
Procesul de transmitere a datelor începe atunci când dispozitivul sursă împarte
pachetul de date în bucăți mai mici, numite cadre, și îl transmite prin intermediul unui
canal de comunicație către destinație.
Canalele de comunicație pot fi realizate prin diferite medii fizice, cum ar fi cablurile
de cupru, fibrele optice sau undele radio. Pentru a putea fi transmise prin aceste
medii, semnalele electrice sau luminoase care codifică informația din pachetele de
date sunt modulate, respectiv demodulate, în funcție de tipul de mediu de transmisie
utilizat.
Pe parcursul călătoriei lor prin rețea, pachetele de date trec prin mai multe noduri
intermediare, cum ar fi ruterele și comutatoarele, care le dirijează către destinație.
Aceste noduri utilizează algoritmi de rutare pentru a decide cel mai bun drum pentru
pachetele de date.
La destinație, pachetele de date sunt reasamblate și predate aplicațiilor sau
serviciilor destinate să le primească și să le proceseze.

6
 STRUCTURA CADRELOR

Structura cadrului (sau frame) într-o rețea de calculatoare variază în funcție de tipul
de rețea și de protocolul utilizat. În general, un cadru conține mai multe câmpuri de
informații, printre care se pot număra:
Antetul cadrului: conține informații despre adresele sursă și destinație, precum și alte
informații necesare pentru dirijarea cadrului prin rețea.
Datele: acestea reprezintă informația propriu-zisă care trebuie transmisă. De
exemplu, în cazul unui cadru Ethernet, datele pot fi un pachet IP, în timp ce în cazul
unui cadru Wi-Fi, datele pot fi un pachet TCP.
Secvența de control: aceasta este o secvență de biți care ajută la sincronizarea
transmiterii și recepției cadrului. De exemplu, în cazul unui cadru Ethernet, secvența
de control este formată din patru octeți de biți zero.
Crc (Cyclic Redundancy Check): acesta este un câmp adăugat la sfârșitul cadrelor,
utilizat pentru detectarea și corecția erorilor de transmisie.
În general, structura cadrului este stabilită de protocolul de nivelul datalink (nivelul 2
din modelul OSI), care asigură transferul de date între două dispozitive conectate
direct sau prin intermediul unei rețele de comunicații. Exemple de protocoale de
nivelul datalink includ Ethernet, Wi-Fi, PPP, HDLC și ATM .

7
 TEHNOLOGII DE TRANSMISIE A
DATELOR

În rețelele de calculatoare, există două metode principale de transmitere a datelor:

transmisia prin difuzare (broadcast) și transmisia punct-la-punct (unicast).
Transmisia prin difuzare este o metodă de transmitere a datelor în care un dispozitiv
trimite aceleași date către toate celelalte dispozitive din rețea. În această metodă,
există un singur emițator (sender) și mulți receptori (receiver). Emițatorul trimite un
mesaj către toate dispozitivele din rețea, care îl primesc și îl prelucrează. Această
metodă este folosită în special pentru a trimite informații de control sau pentru a
anunța schimbări în rețea, cum ar fi actualizări de software sau de configurație.
Transmisia punct-la-punct este o metodă de transmitere a datelor în care un
dispozitiv trimite date către un singur destinatar (receptor). În această metodă, există
un singur emitator și un singur receptor. Emițatorul trimite un mesaj către receptorul
specific, care îl primește și îl prelucrează. Această metodă este folosită pentru a
trimite informații specifice unui singur dispozitiv sau utilizator, cum ar fi cereri de date
sau fișiere de descărcat.
În general, transmisia prin difuzare este utilizată pentru a transmite informații
generale către toate dispozitivele din rețea, în timp ce transmisia punct-la-punct este
utilizată pentru a transmite informații specifice unui singur dispozitiv sau utilizator.
Deși transmisia prin difuzare poate fi mai eficientă pentru anumite tipuri de date,
transmisia punct-la-punct oferă o securitate și confidențialitate a informațiilor mai
mare, deoarece datele sunt transmise doar către receptorul specific.

SIMPLEX
8
Modul simplex de transmisie a datelor este un tip de transmisie de date
unidirectional, in care datele sunt transmise intr-o singura directie, de la un emitator
la un receptor. Acest mod de transmisie este similar cu o conversatie unidirectionala,
in care o persoana vorbeste, iar cealalta persoana asculta.

Transmisia in modul simplex poate fi realizata prin intermediul unui cablu sau a unui
mediu wireless. In cazul transmisiei prin cablu, semnalul electric sau optic este
transmis printr-un fir de cupru sau de fibra optica, prin intermediul unui fenomen
numit reflexie interna totala. Acesta permite semnalului sa se propage pe o distanta
mai lunga fara a fi afectat de interferente sau pierderi de semnal.

In cazul transmisiei prin mediu wireless, semnalul este transmis prin intermediul
undelor radio sau a undelor luminoase. In acest caz, semnalul trebuie sa fie puternic
pentru a traversa distante mai mari si pentru a trece prin obstacole precum ziduri sau
copaci.

Exemple de aplicatii care utilizeaza transmisia in modul simplex includ radioul,

televiziunea si telefoanele mobile, in care datele sunt transmise de la emitator la
receptor intr-o singura directie. De asemenea, acest mod de transmisie poate fi
utilizat in sistemele de securitate sau in aplicatii de monitorizare, unde datele sunt
transmise catre un centru de control intr-o singura directie.

In concluzie, modul simplex de transmisie a datelor este un tip de transmisie

unidirectional, care este utilizat pentru a transmite date intr-o singura directie, de la
un emitator la un receptor. Aceasta tehnologie este utilizata in diferite aplicatii, cum
ar fi radioul, televiziunea, telefoanele mobile si sistemele de monitorizare.

HALF DUPLEX
9
 Modul half duplex de transmisie a datelor este un tip de transmisie bidirectional, in
care datele sunt transmise intr-o singura directie la un moment dat, intre doua
dispozitive conectate la aceeasi linie de transmisie. Aceasta tehnologie este similara
cu o conversatie walkie-talkie, in care doi utilizatori vorbesc pe rand.
In modul half duplex, dispozitivul care transmite datele trebuie sa astepte ca
dispozitivul receptor sa confirme primirea datelor inainte de a transmite noi date.
Acest lucru poate duce la un timp de intarziere in transmiterea datelor si poate afecta
viteza de transmisie.
Transmisia in modul half duplex poate fi realizata prin intermediul unui cablu sau a
unui mediu wireless. In cazul transmisiei prin cablu, semnalul electric sau optic este
transmis printr-un fir de cupru sau de fibra optica, in timp ce in cazul transmisiei prin
mediu wireless, semnalul este transmis prin intermediul undelor radio sau a undelor
luminoase.
Exemple de aplicatii care utilizeaza modul half duplex includ retelele de
comunicatii, telefoanele mobile si echipamentele de comunicatii industriale. In aceste
aplicatii, transmiterea de date trebuie sa fie bidirectionala, dar viteza de transmisie
nu este atat de importanta, iar un timp de intarziere poate fi acceptabil.
In concluzie, modul half duplex de transmisie a datelor este un tip de transmisie
bidirectional, in care datele sunt transmise intr-o singura directie la un moment dat,
intre doua dispozitive conectate la aceeasi linie de transmisie. Aceasta tehnologie
este utilizata in diferite aplicatii, cum ar fi retelele de comunicatii, telefoanele mobile
si echipamentele de comunicatii industriale.

FULL-DUPLEX

10
 Modul duplex de transmisie a datelor este un tip de transmisie bidirectional, in care
datele sunt transmise simultan intre doua dispozitive conectate la aceeasi linie de
transmisie. Acest mod de transmisie este similar cu o conversatie telefonica clasica,
in care ambele parti pot vorbi si asculta in acelasi timp.
In modul duplex, fiecare dispozitiv poate transmite si primi date in acelasi timp fara
a afecta viteza de transmisie sau timpul de intarziere. Acest mod de transmisie este
mai rapid si mai eficient decat modul half duplex, in care datele sunt transmise doar
intr-o singura directie la un moment dat.
Transmisia in modul duplex poate fi realizata prin intermediul unui cablu sau a unui
mediu wireless. In cazul transmisiei prin cablu, semnalul electric sau optic este
transmis prin intermediul a doua fire de cupru sau de fibra optica, unul pentru
transmisia de date in directia A la B, iar celalalt pentru transmisia de date in directia
B la A. In cazul transmisiei prin mediu wireless, semnalul este transmis simultan prin
intermediul undelor radio sau a undelor luminoase.
Exemple de aplicatii care utilizeaza modul duplex includ conexiunile de internet de
mare viteza, telefoanele cu videoconferinta, sistemele de control al traficului aerian si
sistemele de securitate cu monitorizare video. Aceste aplicatii necesita o transmisie
bidirectionala a datelor pentru a functiona corect si rapid.
In concluzie, modul duplex de transmisie a datelor este un tip de transmisie
bidirectional, in care datele sunt transmise simultan intre doua dispozitive conectate
la aceeasi linie de transmisie. Acest mod de transmisie este mai rapid si mai eficient
decat modul half duplex, in care datele sunt transmise doar intr-o singura directie la
un moment dat. Modul duplex este utilizat in diferite aplicatii, cum ar fi conexiunile de
internet de mare viteza, telefoanele cu videoconferinta, sistemele de control al
traficului aerian si sistemele de securitate cu monitorizare video.

PROTOCOLUL DE COMUNICATIE
11
Protocolul de comunicație este un set de reguli și convenții care guvernează modul
în care dispozitivele dintr-o rețea de calculatoare comunică între ele. Acesta este
esențial pentru ca dispozitivele să poată înțelege semnalele și datele trimise între ele
și să poată funcționa în mod coordonat. Fără un protocol de comunicație,
dispozitivele nu ar putea comunica sau ar comunica în mod ineficient.
Unul dintre cele mai utilizate protocoale de comunicație este TCP/IP (Transmission
Control Protocol/Internet Protocol). Acesta este protocolul de bază utilizat pe internet
și este format din două protocoale separate: TCP și IP.
TCP este un protocol orientat către conexiune, ceea ce înseamnă că dispozitivele
care comunică între ele trebuie să stabilească mai întâi o conexiune pentru a
transmite datele. Acest lucru ajută la asigurarea că datele sunt transmise în mod
corespunzător și că nu sunt pierdute pe parcurs. TCP utilizează o serie de semnale
și confirmări pentru a asigura livrarea datelor.
IP este un protocol de livrare a pachetelor care ajută la direcționarea datelor între
dispozitive. Acesta funcționează prin împărțirea datelor în pachete mai mici, care
sunt trimise apoi individual între dispozitive. Fiecare pachet este etichetat cu
informații despre sursa, destinația și ordinea sa în cadrul mesajului global.
Există și alte protocoale de comunicație, cum ar fi HTTP (Hypertext Transfer
Protocol) și FTP (File Transfer Protocol), care sunt utilizate pentru a transfera fișiere
și pentru a accesa site-uri web. De asemenea, există protocoale de comunicație
specializate pentru rețele de tipul LAN (Local Area Network), WAN (Wide Area
Network) sau MAN (Metropolitan Area Network).
Unul dintre avantajele unui protocol de comunicație standardizat este că
dispozitivele care rulează diferite sisteme de operare și aplicații pot comunica între
ele fără probleme. De exemplu, un computer care rulează sistemul de operare
Windows și un smartphone care rulează sistemul de operare Android pot comunica
între ele prin intermediul protocolului TCP/IP, fără a fi nevoie să instaleze un
software suplimentar.
În concluzie, protocolul de comunicație este esențial pentru a permite comunicația
între dispozitivele dintr-o rețea de calculatoare. Acesta ajută la asigurarea că datele
sunt transmise în mod corespunzător, că sunt livrate la destinație și că diferitele
dispozitive pot comunica între ele fără probleme.

12
 TOPOLOGII DE REȚEA

În rețelele de calculatoare, topologia se referă la modul în care dispozitivele sunt

conectate între ele. Există mai multe tipuri de topologii de rețea, fiecare cu propriile
avantaje și dezavantaje. În această pagină, vom discuta despre cele mai comune
topologii de rețea.
Topologia de rețea în stea:
Topologia de rețea în stea este una dintre cele mai comune topologii de rețea. În
această topologie, toate dispozitivele sunt conectate la un singur dispozitiv central,
numit hub sau switch. Acesta este responsabil pentru împărțirea semnalelor și a
datelor între dispozitive. Avantajul acestei topologii este că dacă un dispozitiv nu
funcționează, celelalte dispozitive nu sunt afectate. Dezavantajul este că această
topologie este vulnerabilă la eșecul hub-ului sau switch-ului central.
Topologia de rețea în linie
În topologia de rețea în linie, dispozitivele sunt conectate într-un șir liniar. Fiecare
dispozitiv este conectat la celălalt într-o linie. Avantajul acestei topologii este că este
ușor de implementat și de înțeles. Dezavantajul este că dacă un dispozitiv nu
funcționează, întreaga rețea poate fi afectată.
Topologia de rețea în inel
În topologia de rețea în inel, dispozitivele sunt conectate printr-un inel de cabluri.
Fiecare dispozitiv este conectat la cele două dispozitive adiacente, astfel încât să
formeze un inel. Avantajul acestei topologii este că datele pot fi transmise rapid și
eficient între dispozitive. Dezavantajul este că această topologie este vulnerabilă la
problemele cu un singur dispozitiv, care pot afecta întregul inel.
Topologia de rețea în magistrală
În topologia de rețea în magistrală, dispozitivele sunt conectate la o singură linie
principală de comunicație, numită magistrală. Aceasta este conectată la un dispozitiv
central, cum ar fi un hub sau un switch. Avantajul acestei topologii este că este ușor
de implementat și de întreținut. Dezavantajul este că dacă magistrala nu
funcționează, întreaga rețea poate fi afectată.
Topologia de rețea în arbore
În topologia de rețea în arbore, dispozitivele sunt conectate într-un mod ierarhic,
asemănător cu un copac. Dispozitivele sunt conectate la switch-uri care sunt apoi
conectate la un switch central. Avantajul acestei topologii este că poate fi utilizată
pentru rețele de dimensiuni mari și poate fi extinsă

13
 DISPOZITIVE DE REȚEA

În rețelele de calculatoare, dispozitivele de rețea sunt utilizate pentru a conecta

dispozitivele între ele și pentru a permite comunicația între acestea. În această
pagină, vom discuta despre cele mai comune dispozitive de rețea.
Router
Un router este un dispozitiv de rețea utilizat pentru a direcționa traficul între rețele.
Acesta poate fi utilizat pentru a conecta rețele de același tip sau de tipuri diferite,
cum ar fi o rețea LAN și o rețea WAN. Routerul utilizează informațiile din pachetele
de date pentru a decide ce cale să ia traficul către destinație.
Switch
Un switch este un dispozitiv de rețea utilizat pentru a conecta dispozitivele între ele
într-o rețea locală (LAN). Switch-ul determină adresele MAC ale dispozitivelor
conectate la el și direcționează traficul către dispozitivul potrivit.
Firewall
Un firewall este un dispozitiv de rețea utilizat pentru a proteja o rețea de acces
neautorizat sau de atacuri. Firewall-ul poate bloca traficul care nu respectă politica
de securitate a rețelei și poate permite numai traficul care respectă această politică.
Access Point
Un access point (AP) este un dispozitiv de rețea utilizat pentru a oferi conectivitate
wireless dispozitivelor într-o rețea. AP-ul poate fi utilizat pentru a extinde o rețea
cablată sau pentru a oferi o rețea wireless independentă.
Modem
Un modem este un dispozitiv de rețea utilizat pentru a conecta o rețea la Internet.
Acesta transformă semnalele digitale de la dispozitivele conectate la rețea în
semnale analogice care pot fi transmise prin linii telefonice sau cablu. Modemul
poate fi utilizat în combinație cu un router pentru a permite dispozitivelor conectate la
rețea să acceseze Internetul.
Acestea sunt câteva dintre cele mai comune dispozitive de rețea utilizate în rețelele
de calculatoare. Utilizarea corectă și configurația adecvată a acestor dispozitive
poate contribui la o rețea sigură, eficientă și fiabilă.

14
 SECURITATEA REȚELEI

Securitatea rețelei este un aspect crucial în lumea tehnologiei informației, deoarece

rețelele sunt expuse la numeroase amenințări care pot compromite
confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea informațiilor. În această pagină, vom
discuta despre câteva concepte de bază referitoare la securitatea rețelei și la modul
în care pot fi protejate.

Autentificarea
Autentificarea este primul pas spre o rețea sigură și protejată. Acest proces este
utilizat pentru a verifica identitatea unei persoane sau a unui dispozitiv și pentru a
permite sau a refuza accesul la rețea. Autentificarea poate fi realizată prin utilizarea
de parole, biometrice sau autentificare cu factori multipli (cum ar fi parola și codul de
verificare trimis prin SMS). Parolele sunt cel mai frecvent mod de autentificare, dar
acestea sunt vulnerabile la atacurile de tip bruteforce, care încearcă să ghicească
parola. Autentificarea cu biometrice, cum ar fi recunoașterea facială sau amprenta
digitală, poate fi mai sigură, dar nu este 100% eficientă. Autentificarea cu factori
multipli oferă o protecție suplimentară, combinând autentificarea cu parole cu un alt
factor de autentificare, cum ar fi codul de verificare trimis prin SMS.

Criptarea
Criptarea este esențială pentru protejarea datelor în tranzit prin intermediul rețelei
sau pentru a proteja datele stocate pe un dispozitiv. Criptarea este procesul prin
care informația este transformată într-o formă codificată, astfel încât numai persoana
sau dispozitivul autorizat să poată citi aceasta. Există două tipuri principale de
criptare: criptarea simetrică și criptarea asimetrică. Criptarea simetrică utilizează o
singură cheie pentru a cripta și decripta datele, în timp ce criptarea asimetrică
utilizează două chei diferite: una pentru criptare și una pentru decriptare. Criptarea
asimetrică este mai sigură decât criptarea simetrică, dar este mai lentă și mai
costisitoare.

Firewall
Un firewall este un sistem de securitate care monitorizează traficul de rețea și
poate bloca accesul neautorizat la rețea sau la informații sensibile. Firewall-ul poate
fi configurat pentru a bloca anumite tipuri de trafic sau pentru a permite doar traficul
autorizat. Există două tipuri principale de firewall-uri: firewall hardware și firewall
software. Firewall-ul hardware este un dispozitiv separat care este conectat între
rețeaua internă și internet. Firewall-ul software este un program instalat pe un server

15
care monitorizează traficul de rețea. Firewall-ul este un instrument esențial pentru a
proteja rețelele de amenințările externe.

Actualizarea sistemelor și a software-ului

Actualizarea regulată a sistemelor și a software-ului este un alt pas important
pentru a menține o rețea sigură. Actualizările de securitate sunt lansate de
producătorii de software pentru a remedia problemele de securitate și pentru a
îmbunătăți performanța. Ignorarea actualizărilor de securitate poate duce la
vulnerabilități în rețea, care pot fi exploatate de atacatori.
Monitorizarea activității de rețea
Monitorizarea activității de rețea este importantă pentru a detecta orice activitate
neobișnuită care poate indica o încercare de acces neautorizat sau de atac.
Monitorizarea activității de rețea poate fi realizată prin intermediul unor instrumente
speciale de monitorizare de rețea, care pot detecta activitățile neobișnuite, cum ar fi
traficul de date neașteptat sau neautorizat, atacuri de tipul brute force sau alte
activități suspecte.
Educația utilizatorilor
Utilizatorii rețelei trebuie să fie conștienți de importanța securității și să fie instruiți
cu privire la cum să-și protejeze conturile și informațiile personale. Utilizatorii trebuie
să fie instruiți în privința modalităților de evitare a atacurilor de phishing, cum să-și
gestioneze parolele și să utilizeze software de securitate precum antivirus și
antimalware.
Concluzie
Securitatea rețelei este un proces continuu și necesită atenție și efort continuu.
Este important să luăm măsuri adecvate pentru a proteja rețelele și datele noastre,
deoarece riscurile de securitate sunt în continuă evoluție. În final, o rețea sigură
poate proteja informațiile personale și confidențiale ale utilizatorilor și poate contribui
la menținerea securității și a integrității sistemelor și a datelor deținute de organizații
și companii.

16
 VIRTUAL PRIVATE NETWORK

VPN (Virtual Private Network) este o tehnologie de securitate care permite

conexiunea sigură și privată a dispozitivelor la o rețea publică, cum ar fi internetul.
VPN-ul poate fi utilizat pentru a asigura confidențialitatea și securitatea informațiilor
transmise prin intermediul unei rețele publice, precum și pentru a accesa conținut
restricționat geografic.
Cum funcționează VPN?
VPN-ul utilizează criptografia pentru a proteja datele în timp ce acestea sunt
transmise prin intermediul unei rețele publice. Atunci când un dispozitiv se
conectează la un VPN, acesta creează o conexiune criptată între dispozitiv și
serverul VPN. Toate datele care sunt transmise prin intermediul acestei conexiuni
sunt criptate, ceea ce înseamnă că sunt protejate împotriva interceptării și a
accesului neautorizat.
De ce este important VPN-ul?
VPN-ul poate fi util într-o varietate de situații. În primul rând, utilizarea VPN-ului
poate asigura confidențialitatea și securitatea informațiilor transmise prin intermediul
unei rețele publice, cum ar fi internetul. În această era digitală, informațiile personale
și financiare sunt mai expuse ca niciodată la riscul de a fi interceptate sau accesate
neautorizat. Utilizarea VPN-ului poate ajuta la protejarea acestor informații.
În plus, VPN-ul poate fi util pentru a accesa conținutul restricționat geografic. De
exemplu, unele site-uri web sau servicii de streaming sunt disponibile doar în
anumite țări. Prin utilizarea unui VPN, utilizatorii pot accesa acest conținut
restricționat prin conectarea la un server VPN din acea țară.
Tipuri de VPN-uri
Există două tipuri principale de VPN-uri: VPN-urile de acces remote și VPN-urile de
rețea privată.
VPN-urile de acces remote permit utilizatorilor să se conecteze la o rețea privată
prin intermediul internetului. Acestea sunt adesea utilizate de companii pentru a
permite angajaților să se conecteze la rețeaua companiei de la distanță.
VPN-urile de rețea privată sunt utilizate pentru a conecta două sau mai multe rețele
private între ele prin intermediul internetului. Acestea sunt adesea utilizate de
companii pentru a conecta sucursalele sau birourile din diferite locații geografice.

17
 CLOUD COMPUTING

Cloud computing este o tehnologie care a câștigat din ce în ce mai multă

popularitate în ultimii ani. Ea permite utilizatorilor să stocheze și să acceseze datele
și aplicațiile prin intermediul internetului, fără a fi nevoie să aibă propriile
infrastructuri IT costisitoare.
Cloud computing-ul se bazează pe utilizarea unor centre de date care furnizează
capacități de procesare și stocare în cloud, astfel încât utilizatorii să poată accesa
datele și aplicațiile lor de oriunde și prin intermediul oricărui dispozitiv conectat la
internet. În acest fel, utilizatorii nu trebuie să se preocupe de actualizarea și
întreținerea propriilor lor servere, ceea ce reduce costurile și timpul de implementare.
Există trei tipuri principale de servicii de cloud computing:
Software as a Service (SaaS): Acesta oferă utilizatorilor acces la aplicații software
prin intermediul internetului, fără a fi necesară instalarea locală a software-ului.
Acestea pot fi aplicații de birou, cum ar fi Microsoft Office 365 sau Google Docs, sau
aplicații de afaceri, cum ar fi Salesforce.
Platform as a Service (PaaS): Acesta oferă utilizatorilor un mediu de dezvoltare și
gazduire a aplicațiilor, fără a fi necesară instalarea și configurarea propriilor servere.
Acest serviciu poate fi utilizat de dezvoltatori pentru a crea și testa aplicații într-un
mediu sigur și scalabil.
Infrastructure as a Service (IaaS): Acesta oferă utilizatorilor acces la resursele de
infrastructură, cum ar fi servere, stocare și rețele, prin intermediul internetului.
Acestea pot fi utilizate pentru a găzdui propriile aplicații sau pentru a asigura o
capacitate suplimentară de procesare și stocare.
Printre avantajele utilizării cloud computing-ului se numără:
Reducerea costurilor: Utilizatorii nu trebuie să achiziționeze propriile infrastructuri
IT, ceea ce poate fi foarte costisitor. În schimb, aceștia plătesc doar pentru serviciile
de cloud computing utilizate și pentru capacitatea de stocare și procesare necesară.
Accesibilitatea: Utilizatorii pot accesa datele și aplicațiile de oriunde și prin
intermediul oricărui dispozitiv conectat la internet, ceea ce le permite să lucreze de la
distanță sau să colaboreze în timp real cu alți utilizatori.
Scalabilitatea: Utilizatorii pot extinde rapid capacitățile de procesare și stocare
atunci când este necesar, fără a fi nevoie să achiziționeze și să configureze propriile
servere.

18
 Securitatea: Furnizorii de servicii de cloud computing oferă niveluri ridicate de
securitate, incluzând autentificare cu factori multipli, criptare puternică și soluții de
backup și recuperare a datelor.

INTERNET OF THINGS

Internetul Lucrurilor (IoT) este o tehnologie emergentă care permite obiectelor fizice
să fie conectate și să comunice între ele prin intermediul internetului, fără a fi
necesară intervenția umană. Aceste obiecte sunt echipate cu senzori și dispozitive
de comunicație care le permit să colecteze și să transmită date, să primească
comenzi și să execute acțiuni.
Într-o lume a IoT-ului, aproape orice obiect poate fi conectat la internet, de la
mașinile de spălat și frigidere, la dispozitivele medicale și chiar la semafoarele de
circulație. Aceste obiecte pot fi integrate în rețele inteligente care le permit să
comunice între ele și să ia decizii automatizate, fără a fi nevoie de intervenția
umană.
Există câteva elemente-cheie care fac posibilă implementarea IoT-ului:
Senzori și dispozitive de comunicație: Acestea sunt echipamentele care permit
obiectelor să colecteze și să transmită date. Senzorii pot detecta diverse variabile,
cum ar fi temperatura, umiditatea sau nivelul de lumină, iar dispozitivele de
comunicație le permit să transmită aceste date prin intermediul internetului.
Cloud computing: Datele colectate de senzori sunt trimise către centre de date în
cloud, unde pot fi stocate, prelucrate și analizate în timp real. Aceste centre de date
pot fi accesate de la distanță, ceea ce permite utilizatorilor să acceseze datele și să
ia decizii în timp real.
Inteligența artificială: Prin utilizarea algoritmilor de inteligență artificială, datele
colectate de senzori pot fi analizate și folosite pentru a lua decizii automate. De
exemplu, un senzor de temperatură poate detecta o creștere bruscă a temperaturii și
poate trimite o comandă către un sistem HVAC pentru a reduce temperatura.
IoT-ul oferă oportunități uriașe pentru afaceri și pentru îmbunătățirea calității vieții.
Printre exemplele de aplicații IoT se numără:
Smart Homes: Obiectele casnice inteligente pot fi controlate și monitorizate de la
distanță prin intermediul internetului. De exemplu, un sistem de iluminat inteligent
poate fi controlat prin intermediul unui smartphone, iar un senzor de fum poate
trimite o alertă în cazul unui incendiu.
Transport: IoT-ul poate fi utilizat pentru a monitoriza flotele de mașini și pentru a
oferi informații în timp real despre trafic, condițiile meteo și starea vehiculelor. De

19
exemplu, un sistem de navigație inteligent poate ajusta ruta pentru a evita zonele cu
trafic intens.
Sănătate: Dispozitivele medicale inteligente pot fi utilizate pentru a monitoriza
starea pacienților și pentru a oferi informații în timp real către medici și asistenți.

REȚELELE WIRELESS

Rețelele wireless, cunoscute și sub denumirea de rețele fără fir sau WLAN
(Wireless Local Area Network), sunt rețele de comunicație care permit transferul de
date prin intermediul undelor radio sau infraroșii, în locul cablurilor fizice. Aceste
rețele oferă o serie de avantaje, precum flexibilitatea, mobilitatea și ușurința de
utilizare, ceea ce le face ideale pentru utilizarea în diverse medii și situații.
Rețelele wireless sunt utilizate într-o varietate de aplicații, de la rețelele locale
(LAN) pentru utilizatorii casnici și de birou, până la rețelele de acces la internet și
rețelele de comunicații mobile. Acestea pot fi clasificate în funcție de raza de
acoperire, de viteza de transfer a datelor, de frecvența de operare și de tehnologia
de comunicație utilizată.
În general, rețelele wireless funcționează prin intermediul a două elemente cheie:
punctele de acces și stațiile de lucru. Punctul de acces este dispozitivul care
furnizează accesul la rețea, iar stațiile de lucru sunt dispozitivele care se conectează
la rețeaua wireless prin intermediul punctului de acces. Stațiile de lucru pot fi
echipamente precum laptop-uri, smartphone-uri sau tablete, dar și alte dispozitive
care suportă conectivitatea wireless.
Printre avantajele utilizării rețelelor wireless se numără:
Mobilitatea: Utilizatorii pot fi conectați la rețea fără a fi legați de cablurile fizice.
Aceasta le oferă o flexibilitate și o mobilitate mai mare, ceea ce le permite să se
deplaseze în interiorul rețelei cu dispozitivele lor și să rămână conectați la internet și
la resursele de rețea.
Ușurința de utilizare: Rețelele wireless sunt relativ ușor de configurat și de utilizat,
iar utilizatorii nu trebuie să se preocupe de gestionarea cablurilor și a altor
echipamente fizice. În plus, utilizatorii pot accesa rețeaua wireless prin intermediul
dispozitivelor lor personale, cum ar fi smartphone-uri și tablete, fără a fi nevoie de
echipamente suplimentare.
Costuri reduse: Rețelele wireless pot fi mai ieftine de instalat și de întreținut decât
rețelele cablate. În plus, utilizatorii pot economisi bani prin utilizarea de dispozitive
personale pentru a accesa rețeaua, în loc să fie necesară achiziționarea de
echipamente suplimentare.

20
Totuși, există și dezavantaje asociate cu utilizarea rețelelor wireless, printre care:
Securitatea: Rețelele wireless sunt mai vulnerabile la atacurile de securitate decât
rețelele cablate, deoarece semnalul lor este emis prin aer și poate fi captat de
dispozitive neautorizate. Din acest motiv, este important să se ia măsuri de
securitate adecvate pentru a proteja datele și informațiile care sunt transferate prin
intermediul rețelei wireless.
Interferențele: Rețelele wireless pot fi afectate de interferențe care pot reduce
performanța și viteza rețelei. Aceste interferențe pot fi cauzate de alte dispozitive
care emit semnale radio în aceeași bandă de frecvență, cum ar fi alte rețele wireless,
dispozitive Bluetooth sau chiar cuptoare cu microunde.
Viteza de transfer a datelor: În general, viteza de transfer a datelor într-o rețea
wireless este mai mică decât într-o rețea cablată, din cauza interferențelor și a altor
factori de mediu care pot afecta semnalul. Cu toate acestea, tehnologiile wireless
moderne oferă viteze de transfer a datelor semnificativ mai mari decât cele
disponibile în trecut.
Rețelele wireless utilizează mai multe standarde și protocoale, cum ar fi Wi-Fi
(Wireless Fidelity), Bluetooth și Zigbee. Cele mai populare dintre acestea este
tehnologia Wi-Fi, care permite conectarea la internet prin intermediul unei rețele
wireless. Wi-Fi utilizează o serie de standarde, inclusiv 802.11b, 802.11g, 802.11n și
802.11ac, care diferă în funcție de rata de transfer de date, frecvența de operare și
alte caracteristici.
În concluzie, rețelele wireless sunt o componentă importantă a infrastructurii de
rețea modernă, oferind flexibilitate, mobilitate și ușurința de utilizare într-o varietate
de medii și situații. Cu toate acestea, este important să se ia măsuri adecvate de
securitate pentru a proteja datele și informațiile transferate prin intermediul rețelei și
să se ia în considerare atât avantajele, cât și dezavantajele utilizării acestei
tehnologii înainte de implementarea unei rețele wireless.

21
 APLICATII SI SCENARII RETELE DE
CALCULATOARE

Retele locale (LAN): Acestea sunt rețele de calculatoare care sunt de obicei
utilizate într-un mediu de birou sau acasă. Sunt utile pentru partajarea resurselor,
cum ar fi imprimante, fișiere sau conexiunea la internet, între mai multe dispozitive
conectate la rețea.
Retele de campus (CAN): Acestea sunt rețele de calculatoare care conectează
clădirile și infrastructurile dintr-un campus universitar, de exemplu. Pot fi utilizate
pentru a oferi acces la resurse și servicii pentru studenți și personalul universitar.
Retele de zona larga (WAN): Acestea sunt rețele de calculatoare care sunt utilizate
pentru a conecta mai multe locații geografice separate. Pot fi utilizate pentru a facilita
comunicarea între sucursalele unei companii, pentru a oferi acces la resurse sau
Retele de date mobile: Acestea sunt rețele de calculatoare utilizate pentru a oferi
servicii de date mobile pentru dispozitive precum telefoane mobile, tablete și alte
dispozitive mobile. Aceste rețele permit utilizatorilor să se conecteze la internet, să
acceseze e-mailul și să partajeze fișiere între dispozitive.
Retele de calculatoare pentru jocuri online: Acestea sunt rețele de calculatoare
care permit jucătorilor să se conecteze și să joace jocuri online împreună. Aceste
22
rețele sunt utilizate pentru a permite comunicația și transferul de date între jucători și
serverele de jocuri.
Acestea sunt doar câteva exemple de aplicații în care poți crea o rețea de
calculatoare. În general, o rețea de calculatoare poate fi utilizată oriunde există mai
multe dispozitive care trebuie să comunice și să partajeze resurse sau servicii între

ele.

NORME DE PROTECȚIE A MUNCII

Normele de protecție a muncii în rețelele de calculatoare includ un set de măsuri și

proceduri care sunt concepute pentru a asigura securitatea și sănătatea angajaților
care lucrează cu aceste tehnologii.
Printre aceste norme se numără:
-Implementarea unor politici de securitate și protecție a datelor pentru a preveni
accesul neautorizat sau pierderea datelor.
-Utilizarea unor programe antivirus și firewall-uri pentru a proteja rețeaua de atacuri
cibernetice și de amenințări externe.
-Asigurarea unui mediu de lucru ergonomic, care să reducă riscul de boli
profesionale, cum ar fi sindromul de tunel carpian, dureri de spate sau oboseală
oculară.
-Echiparea angajaților cu echipamente și accesorii de protecție, cum ar fi măști de
praf și ochelari de protecție.

23
-Organizarea de training-uri periodice pentru angajați, pentru a-i instrui cu privire la
riscurile asociate cu utilizarea tehnologiei de calcul și pentru a-i învăța cum să
utilizeze corect echipamentele și programele de protecție.
-Implementarea unui sistem de monitorizare a stării de sănătate a angajaților, pentru
a detecta orice probleme medicale care pot fi asociate cu utilizarea tehnologiei de
calcul.
-Asigurarea unei bune iluminări și ventilații în birouri, pentru a reduce riscul de
oboseală sau probleme de respirație.

BIBLIOGRAFIE

1.Tanenbaum, A. S., Wetherall, D. (2011). Computer networks. Pearson Education.

2.Kurose, J. F., Ross, K. W. (2017). Computer networking: a top-down approach.
Pearson Education.
3.Stallings, W. (2013). Network security essentials: applications and standards.
Pearson Education.
4.Peterson, L. L., Davie, B. S. (2011). Computer networks: a systems approach.
Morgan Kaufmann.
5.Cisco Networking Academy. https://www.netacad.com/
6.Microsoft Learn. https://docs.microsoft.com/en-us/learn/
7.Amazon Web Services. AWS Training and Certification.
https://aws.amazon.com/training/
8.Udemy Online Courses. https://www.udemy.com/
9.Coursera Online Courses. https://www.coursera.org/

24
10.IEEE Computer Society. https://www.computer.org/
11.Szocs Andras - Retele de calculatoare - partea II - MI.doc

12.http://ipttic.ctcnvk.ro/Materiale%20de%20invatare/TOTC/

13.Popa Virgil_sisteme si medii de comunicatii_partea 2.doc

25