Algoritmi de codare video - Codare bazata pe

transformate ortogonale DCT

Contents

1. Introducere..........................................................................................................3

1.1. Compresia video...........................................................................................3

1.2. Transformata cosinus discretă (DCT)...........................................................4

2. Cerințe funcționale ale aplicației.........................................................................4

3. Descriererea algoritmului....................................................................................5

3.1. Transformata DCT directă și inversă...........................................................5

3.2. Tehnici de explorare în zig-zag.....................................................................5

3.3. Producerea listei de perechi..........................................................................5

3.4. Codarea entropică.........................................................................................5

4. Arhitectura funcțională/Implementarea algoritmului..........................................5

4.1. Metode..........................................................................................................5

4.2. Rezultate.......................................................................................................5

5. Concluzii finale...................................................................................................5

6. Bibliografie.........................................................................................................5
 1. Introducere
1.1. Compresia video
In tehnologia informatiei, compresia datelor, codarea surselor sau reducerea
ratei de biți, reprezintă procesul de codificarea informațiilor folosind mai puțini biți
decât reprezentarea originală. Orice compresie este fie cu pierderi, fie fără pierderi.
Compresia fără pierderi reduce biții prin identificarea și eliminarea redundanței
statistice. Nicio informație nu se pierde în compresia fără pierderi. Compresia cu
pierderi reduce biții prin eliminarea informațiilor inutile sau mai puțin importante.
De obicei, un dispozitiv care efectuează comprimarea datelor este denumit
codificator și unul care efectuează inversarea procesului (decompresie) ca decodor.
Procesul de reducere a dimensiunii unui fișier de date este adesea denumit
compresie de date. În contextul transmiterii datelor, se numește codificare sursă:
codificare efectuată la sursa datelor înainte ca acestea să fie stocate sau transmise.
Comprimarea este utilă în reducerea resurselor necesare pentru stocarea și
transmiterea datelor. Resursele de calcul sunt consumate în procesele de compresie
și decompresie. Comprimarea datelor este supusă unui compromis de complexitate
spațiu-timp. De exemplu, o schemă de compresie pentru video poate necesita
hardware scump pentru ca videoclipul să fie decomprimat suficient de rapid pentru
a fi vizionat pe măsură ce este decomprimat, iar opțiunea de a decomprima
complet videoclipul înainte de a-l viziona poate fi incomod sau necesită stocare
suplimentară.
Compresia video reprezintă procesul de codificare a unui fișier video, astfel
încât consumă mai puțin spațiu decât fișierul original și este mai ușor de transmis
prin rețea / internet. Reprezintă un tip de tehnică de reducere a dimensiunuii
formatelor de fișiere video prin eliminarea datelor redundante și nefuncționale din
fișierul video original.
Compresia video se realizează printr-un codec video care funcționează pe
unul sau mai mulți algoritmi de compresie. De obicei compresia video se face prin
eliminarea imaginilor, sunetelor și / sau scenelor repetitive dintr-un videoclip. De
exemplu, un videoclip poate avea același fundal, imagine sau sunet redat de mai
multe ori sau datele afișate / atașate cu fișierul video nu sunt atât de importante.
Compresia video va elimina toate aceste date pentru a reduce dimensiunea
fișierului video.
 Odată ce un videoclip este comprimat, formatul său original este schimbat
într-un format diferit (în funcție de codecul folosit). Playerul video trebuie să
suporte acel format video sau să fie integrat cu codecul comprimat pentru a reda
fișierul video.

1.2. Transformata cosinus discretă (DCT)

DCT se aplică în compresia cu pierderi de imagine deoarece are un nivel
semnificativ de compresie a energiei, ceea ce înseamnă că o mare cantitate de
informații este stocată în componenta de frecvență extrem de joasă a unui semnal,
iar restul de frecvență conține date foarte mici care pot fi înregistrate cu un număr
mic de biți (de obicei, cel mult 2 sau 3 biți).
Folosind o formă de undă cosinus, DCT poate mapa datele originale în
domeniul frecvenței, iar transformarea cosinus discretă inversă (IDCT) poate
transfera date din domeniul frecvenței în domeniul spațial. Au fost propuse multe
abordări de codare bazate pe DCT pentru procesarea imaginilor digitale; cu toate
acestea, capacitatea de memorie asociată, lățimea de bandă și dificultățile de
siguranță sunt preocupări semnificative pentru aplicațiile în timp real.
DCT aparține unei categorii de operații matematice care include și bine
cunoscuta transformată Fourier (FFT) și o serie de altele. Obiectivul principal al
acestor operații este de a converti un semnal dintr-un tip de reprezentare în altul. O
imagine, de exemplu, este un semnal bidimensional pe care sistemul vizual uman îl
percepe. DCT poate fi utilizat pentru a converti semnalul (informații spațiale) în
date numerice (informații de „frecvență” sau „spectrale”), astfel încât informațiile
imaginii să poată fi comprimate într-o manieră cantitativă.

2. Cerințe funcționale ale aplicației

Aplicația de compresie de imagine va fi realizată pe baza algoritmul DCT și
va fi implementată în .......... astfel:

dezvoltată în Matlab după următorul model:

 3. Descriererea algoritmului
3.1. Transformata DCT directă și inversă
3.2. Tehnici de explorare în zig-zag
3.3. Producerea listei de perechi
3.4. Codarea entropică

4. Arhitectura funcțională/Implementarea algoritmului

4.1. Metode
4.2. Rezultate

5. Concluzii finale

6. Bibliografie