Operația de transformare a informației în secvențe de cifre binare se
numește codificare. Operația inversă codificării se numește decodificare. Codificarea se realizează de dispozitivele destinate introducerii informației în calculator, iar decodificarea - de dispozitivele care prezintă informația din calculator într-o formă accesibilă omului.
În informatică, compresia sau comprimarea datelor (în engleză: data
compression) reprezintă codificarea unor date astfel încât ele să necesite la stocare în memoria calculatoarelor mai puțini biți decât datele inițiale. Scopul este economisirea de resurse, deoarece informația cu volum mai mic ocupă mai puțin spațiu de stocare, deasemenea se poate transmite mai rapid, sau măcar lafel de repede dar folosind o lățime de bandă mai redusă.
Un alt scop mai poate fi și cifrarea informației pentru asigurarea ținerii ei în
secret pe timpul transmiterii.
Tehnicile de codificare informatică a datelor se bazează pe algoritme
speciale; acestea se implementează concret prin crearea de programe scrise în diverse limbaje de programare.
Tehnicile de codificare evoluează permanent, atingând o eficiență (un grad
de compresie) din ce în ce mai înaltă.
La fel de importantă ca și compresia (codificarea) datelor este desigur și
decompresia (decodificarea), necesară atunci când datele trebuiesc folosite sau înțelese.
Uneori algoritmul de codificare și cel de decodificare corespunzător sunt
implementate împreună în același modul de program, care atunci, de obicei, se numește codec.
Codificarea poate fi cu sau fără pierdere de date (de informație):
Codificarea cu pierdere de date: în anumite domenii o pierdere de date
relativ mică poate fi tolerată, dacă gradul de comprimare necesar nu se poate atinge altfel. În special datele din fotografiile, clipurile video, filmele și muzica digitalizată suportă o anumită pierdere de date, fără înrăutățirea evidentă a rezultatelor. Codificarea fără pierdere de date: la decodificare se obțin exact datele inițiale. Acest gen de codificare este cel mai întâlnit.