2.

Calculatorul sub lup

2.1 Prezentare general...
2.2 ...si n detaliu
- - monitorul
- - procesorul
- - placa de baz
- - chipset-ul
- - SIMM-ul
- - Hard-Disk-ul
- - placa video
- - imprimanta
- - fax-modem-ul
- - CD-ROM-ul
- - scanner-ul
- - placa de sunet
- - unitti backup
- - placa de captur video
2.1.PREZENTARE GENERAL
Componentele unui calculator sunt n cea mai mare parte comune pentru marea majoritate a calculatoarelor, acestea putnd fi extinse ntre limite, pn nu demult, foarte greu de imaginat.
S vedem ce contine o astfel de configuratie minimal (entry-level system), necesar si suficient pentru buna functionare a unui calculator.
: Monitorul (sau display-ul) - dispozitivul pe care utilizatorul poate vizualiza n mod dinamic informatiile.
: Tastatura si mouse-ul - prin care informatiile (date sau comenzi) pot fi introduse n calculator.
: Unitatea Centrala - partea cea mai complex a calculatorului;
Din ce se compune aceasta din urm?
: Microprocesorul - "creierul " calculatorului - este un circuit integrat ale crui functii sunt extrem de complexe, ncepnd cu prelucrri aritmetice si logice ale informatiei, stocarea temporar
a acestora si continund cu coordonarea tuturor celorlaltor componente. Tendinta generala este ca microprocesorul s fie ct mai mult degrevat de aceast ultim functie, crendu-se circuite
specializate pentru aceasta.
: Memoria intern (RAM) - este memoria n care se ncarc programele lansate n executie la un moment dat, precum si datele prelucrate de acestea. La oprirea calculatorului aceasta si
pierde continutul.
: Placa de baz (motherboard) - contine soclul n care se monteaz microprocesorul, soclurile pentru memoria RAM, memoria cache extern, controller-ele pentru unittile de memorie
extern (FDD si HDD), interfata pentru porturile de comunicatie serial si paralel, chip-urile care controleaz bus-urile ISA si PCI, precum si BIOS-ul.
: Memoria extern - este folosit n stocarea permanent a informatiei (date si programe), folosind pentru aceasta un mediu magnetic (n cazul floppy-disk-ului sau al discului flexibil,
suportul este un disc de celuloid, iar n cazul hard disk-ului - discul dur, suportul fiind format din unul sau mai multe discuri metalice).
: FDD-ul are o capacitate de stocare mai mic, valoarea uzual fiind de 1.44 MB. Principala caracteristic a acestui dispozitiv o constituie amovibilitatea mediului de stocare (adic,
posibilitatea de a fi transportat doar suportul informatiei n scopul transferrii sau arhivrii acestor informatii).
n ultimii ani s-au afirmat cteva standarde noi: 2.88 MB la IBM, 120 MB, sustinut de Compaq, si 100 MB lansat de IOMEGA, varianta cea mai rspandit n acest moment.
: HDD-ul are o capacitate de stocare mult mai mare, valoarea uzual fiind la ora actual de ordinul gigaoctetilor. n acest dispozitiv sunt stocate toate programele precum si majoritatea datelor
utilizate, indiferent c ele reprezint text, numere, grafice, sunete, animatii sau filme.
: Carcasa, binenteles, este cea care "tine" laolalt toate componentele. Ea contine toate accesoriile necesare pentru a permite montarea celorlaltor componente n interiorul ei, precum si sursa
de alimentare a calculatorului.
: Interfata grafic, denumit uzual VGA sau SuperVGA, de la un standard impus cu mult vreme n urm, este dispozitivul care tranform informatiile manipulate de calculator n semnale
compatibile cu monitorul n scopul crerii de imagini pe acesta. Modele din ce n ce mai evoluate ale zilelor noastre contin un procesor de imagine ce degreveaz microprocesorul central de
sarcina prelucrrii informatiei grafice ce va apare pe monitor. Este asa numitul accelerator. Tot pe ea se afl memoria video, cea care retine aceste informatii pn cnd monitorul este capabil s
le afiseze.

Poate nu o s credeti, dar cam att contine fizic un calculator uzual.

Doriti s folositi, n viitor, alte device-uri (dispozitive)
alturi de cele prezentate mai sus n calculatorul dvs.?
: Cel mai rspndit la ora actual n lumea calculatoarelor si totodata indispensabil este CD-ROM drive-ul, cititorul de compact discuri. Aceste dispozitive pot citi CD-urile audio, dar
adevrata lor aplicatie o constituie citirea de CD-ROM-uri, discuri asemntoare ca mrime si principii de stocare a informatiei cu cele audio, dar care contin n loc de sunet, date.
: Unittile de backup sunt medii de stocare a datelor. Acestea sunt folosite pentru crearea copiilor de sigurant.
: Placa de sunet permite redarea fisierelor audio din jocuri sau alte aplicatii. Folosit cu un CD-ROM si boxe audio, permite transformarea calculatorului Dvs. ntr-o veritabil combin
muzical.
: Fax-modem-ul nlocuieste cu succes functiile unui fax de birou permitnd si utilizarea lui ca robot telefonic, sau conectarea calculatorului la serviciile Internet. Pentru a transpune faxurile
receptionate pe hrtie, este necesar si o imprimant, iar pentru preluarea documentelor de pe hrtie, un scanner. Pentru faxuri conectarea se face la un port serial.
: Plcile de retea sunt folosite n realizarea retelelor de calculatoare. Cu ajutorul retelelor se realizeaz o cooperare ntre calculatoare (se permite folosirea n comun a resurselor, de exemplu a
unei imprimante).
: Joystick-ul poate fi folosit cu succes n mrirea confortului utilizatorului de jocuri pe calculator. Necesit un port special pentru joystick, existent la ora actual pe majoritatea calculatoarelor
echipate multimedia.
: Mult mai popular este imprimanta, dispozitivul folosit pentru a tipri pe hrtie informatiile dorite. Modelele uzuale folosesc tehnologia matricial (o matrice de ace care percuteaz o band
tusat pentru a imprima prin puncte hrtia), tehnologia jetului de cerneal (un jet de picturi de cerneal foarte fine sunt dirijate spre hrtie sub presiunea unui efect termic de dilatare sau a
unuia piezoelectric), sau tehnologia laser (care foloseste pentru imprimare o pulbere fin de grafit, numit toner).
: Plotter-ul poate transpune desene tehnice pe hrtie format A0 sau A1. Necesit cablu de conectare la portul paralel al calculatorului.
: Tableta grafic este util n aplicatii de genul AUTOCAD, sau pentru desenatori si graficieni n editarea lucrrilor acestora, sub programe dedicate, unde este totusi nevoie de o pensul
"digital". Se conecteaz la un port serial al calculatorului.
: Scanner-ul poate fi util n transpunerea si editarea imaginilor de pe hrtie, n fisiere speciale, pe calculator. Aceste fisiere pot fi convertite n fisiere text (recunoastere de text) sau pot fi
modificate (prelucrare imagini grafice). Pentru conectare este nsotit de interfata aferent, sau se poate conecta la portul paralel, n functie de model.
:DVD-ul (Digital Versatile Disk)
2.2...SI N DETALIU
MONITORUL
Pornind de la un simplu afisaj, pe care se puteau urmri liniile de comand si, eventual, rspunsurile la acestea (n cazul n care nu erau direct tiprite), terminalul video a cunoscut o evolutie
permanent, trecnd prin mai multe stadii, att n ceea ce priveste tehnologia de fabricare, ct si performantele oferite, drumul parcurs fiind unul ascendent. Astfel, standardele video care s-au
succedat de-a lungul evolutiei tehnicii de calcul au fost: MDA (Monochrome Display Adapter), CGA (Color Graphics Adapter), EGA (Enhanced Graphics Adapter), VGA (Video Graphics
Array) si SVGA (Super Video Graphics Array).
Odat cu standardul VGA s-a trecut la un sistem analogic (anterior se folosea unul numeric), pentru obtinerea culorilor, fiecare culoare putnd fi afisat la diferite niveluri de intensitate si, n
consecint, reusindu-se obtinerea a milioane de nuante posibile (cazul SVGA). Astzi, toate monitoarele accept standardul SVGA, existnd ns o compatibilitate de sus n jos pentru
programele ce erau rulate n MDA, CGA sau EGA (programele, jocurile de sub DOS).
Modalitatea de fabricatie cu rspndirea cea mai mare este aceea bazat pe tubul catodic (CRT - Cathodic Ray Tube), folosit si n cazul televizoarelor. Astfel, componenta de baz, tubul
catodic, const ntr-o incint vidat, din sticl, la o extremitate aflndu-se un tun de electroni, iar la cealalt un ecran pe care este depus un strat de fosfor. Electronii emisi sunt accelerati si
directionati prin intermediul cmpurilor magnetice produse de bobinele de deflexie si control. Din impactul asupra materialului de pe suprafata ecranului rezult lumina necesar formrii
imaginii. Persistenta acesteia are ns un timp limitat, astfel c trebuie reluat bombardarea cu electroni a ecranului. Cursa fasciculului de electroni pe suprafata ecranului este de la stnga la
dreapta si de sus n jos, parametrul ce descrie viteza de parcurgere a dimensiunii orizontale numindu-se frecventa de baleiere orizontal, iar cel corespunztor explorrii ntregului ecran pe
vertical fiind frecventa de baleiere vertical (sau de remprosptare <refresh>). O vitez mic de remprosptare duce la un tremur neplcut al imaginii, recomandat fiind alegerea unui
monitor care s accepte o limit superioar a acestor frecvente ct mai mare (ex. monitoarele SONY de 15" ntr-o rezolutie de 640x480 ofer o frecvent maxim de refresh de 120 Hz), media
fiind n jurul a 70Hz. Trebuie semnalat aici faptul c adaptorul video, sau cardul video, prezent n calculator si responsabil de furnizarea semnalului pentru monitor, poate oferi frecvente de
refresh superioare celor suportate de anumite monitoare, aceasta ducnd la pierderea imaginii sau chiar la defectare.
n perioada de nceput a calculatoarelor personale, monitoarele erau de obicei monocrome, trecndu-se rapid la nlocuirea lor cu monitoarele color. Structura intern difer prin faptul c cele
monocrome (nu neaparat alb-negru) au un unic tun de electroni, luminoforul ecranului fiind de un singur tip, spre deosebire de cele color, unde se folosesc trei tunuri, suprafata intern a

ecranului prezentnd grupuri de trei luminofori (rosu, verde si albastru), activate de tunurile corespunztoare. Prin combinatia acestor culori primare se obtin toate celelalte nuante.
O departajare ntre monitoare se mai poate face pe baza formei ecranului pe care-l posed. Astfel, ecranele comune sunt curbe (calot sferic), fiind similare celor de la televizoare. Tendinta
general, ns, manifestat si de utilizatorii de calculatoare personale, este spre suprafata plat, eliminndu-se astfel reflexiile obositoare pentru ochi. Un exemplu demn de remarcat n acest
sens este tubul TRINITRON (conceptie SONY) care, pe lng suprafata plat, prezint si o tehnologie special de fabricatie cu rezultate notabile n calitatea si precizia imaginii.
O caracteristic important a monitoarelor este rezolutia sau, altfel spus, numrul de elemente de imagine ce pot fi redate (un element de imagine se numeste pixel). Prin cresterea numrului de
pixeli se mreste fidelitatea exprimrii unei imagini (n SVGA rezolutia de lucru obisnuit n aplicatii grafice este 1024x768). Datorit diferentei existente ntre monitoarele color si cele
monocrome (luminofor, respectiv grup de luminofori), s-a introdus un alt parametru, dot pitch (distanta ntre puncte), constnd n distanta msurabil n milimetri ntre triadele de luminofori.
Cu ct aceasta este mai scazut, cu att imaginea este mai precis (este recomandat o distant sub 0,28mm pentru monitoarele de 14'', 15'' si sub 0,31mm pentru cele mai mari).
Explorarea de ctre fascicolului de electroni a ecranelor monitoarelor poate fi fcut n dou moduri, nentretesut (non-interlaced sau NI) si ntretesut (interlaced). Primul caz const n faptul c
fascicolul de electroni parcurge ecranul linie cu linie ntr-o singur trecere, n cel de-al doilea caz existnd dou treceri sus - jos: prima dat liniile impare, apoi cele pare.
Primul mod conduce la o calitate video mai bun.
O alt caracteristic important a monitoarelor este dimensiunea (diagonala) tubului, msurat de obicei n inch, cele mai rspndite fiind valorile de 14, 15, 17 si 21 inch. De remarcat c, n
general, partea util este mai mic dect diagonala tubului. Diagonalele mari ofer o acuratete deosebit a imaginii, detaliile fiind mult mai clare, lucru necesar n aplicatiile de prelucrare
grafic sau n editarea de publicatii.
Tendinta actual este de a se produce monitoare cu o protectie maxim a utilizatorului la posibilele efecte ale cmpurilor electro-magnetice. Un standard general acceptat, care fixeaz valoarea
emisiilor la un nivel lipsit de pericol, este acela stabilit de guvernul suedez n 1990 si cunoscut sub denumirea de MPR II. Relativ la aceasta, o sigl des folosit n documentatia monitoarelor
este LR NI, cu semnificatia Low Radiation NonInterlaced (Radiatie sczut, Nentretesut). Alte standarde de protectie foarte rspndite sunt TCO95, TV.
O facilitate adugat de curnd monitoarelor, este aceea a comunicrii cu card-ul video, asigurndu-se astfel adaptarea semnalului video la disponibilittile monitorului (DDC-Display Data
Channel).
Nu se poate ncheia fr a fi specificat o categorie aparte de terminale video, aceea bazat pe tehnologia cristalelor lichide LCD, folosite ndeosebi n domeniul laptop-urilor, avnd ca
trstur definitorie ecranul plat, consumul extrem de redus, coroborat ns si cu o strlucire mai redus, tehnica fiind continuu mbunttit prin prisma avantajelor oferite (ergonomie prin
dimensiuni reduse, precizie n afisare).
PROCESORUL
n general, procesorul, sau Unitatea Centrala de Procesare, se compune din: registri interni, o unitate logic si de calcul a numerelor ntregi, o unitate de calcul n virgul mobil, legate ntre ele
prin magistralele interne de date si de adrese. Rolul acestuia este de a executa calcule si de a procesa datele ntr-un sistem. De la aparitia lui 8086, n 1978, pn astzi, procesoarele au evoluat
n mai multe etape, procesoarele deosebindu-se prin ltimea magistralelor si a registrelor, frecventa de lucru si eficienta exploatrii dat de complexitatea algoritmilor de calcul.
Pentru a ne forma o idee despre performantele procesoarelor de astzi, trebuie s specificm c procesorul 8088 avea magistrala de date pe 8 biti, cea de adrese pe 20 biti, registrii interni pe 16
biti, iar o instructiune era executat n 12 perioade de ceas. Intel, principalul productor de procesoare, a dublat performantele cel putin o dat la doi ani. Procesorul 486 este de dou ori mai
rapid dect un 386 la aceeasi frecvent, aceasta datorndu-se urmtoarelor caracteristici:
- timpul redus de executie al unei instructiuni care este de numai dou perioade de tact;
- are integrat o memorie imediat de 8K (memorie cache intern), mpreun cu controlerul pentru aceasta; acest tip de memorie este o zon de memorie foarte rapid, ncorporat n procesor
si are rolul de a pstra o parte din seturile de instructiuni si de date cu care cipul lucreaz n mod curent;
- de asemenea modul de citire-scriere denumit burst (adic "in salva"), care permite transferul unui bloc de 16 octeti n 5 perioade de tact;
- si coprocesorul matematic, care este pentru prima dat integrat n acelasi cip, lucrnd sincron cu procesorul.
Un salt substantial s-a produs cu a cincea generatie de cipuri lansat de INTEL. Pentium-ul, realizat din 3.3 milioane de tranzistoare, contine dou magistrale de date, cu dou unitti pentru
numere ntregi, si o unitate pentru virgula mobil, ceea ce nseamn c poate prelucra simultan dou instructiuni. Dimensiunea memoriei cache interne se dubleaz la 16K (8K pentru
instructiuni si 8K pentru date). Desi cipul Pentium are o magistral pe 64 biti, pentru comunicatia cu sistemul, registrii lui interni sunt de 32 biti. Structura pipeline, care-i permite procesarea
rapid si n paralel a instructiunilor, este organizat pe 5 nivele. Gama frecventelor pentru acest cip este 75-200MHz.
PentiumPro reprezint generatia a sasea si a aprut la nceputul anului 1995. Fat de predecesorul su, contine dou pastile de siliciu: una continnd procesorul principal, mpreun cu primul
nivel de memorie cache, pe care sunt integrate peste 5,5milioane de tranzistoare, iar cealalt adposteste memoria cache secundar, cu capacitate de 256K sau 512K, alctuit din 15,5 milioane
tranzistoare, respectiv 31 milioane tranzistoare. Varianta 512K este folosit pentru microprocesoarele destinate sistemelor multiprocesor. Pentru frecvente de pn la 150 MHz s-a utilizat
tehnologia de 0.6 microni, iar pentru 200MHz - 0.35 microni. Noua arhitectur a microprocesorului PentiumPro permite interconectarea mai multor procesoare (2, 4 sau multiplu de 4). n noul
procesor exist trei magistrale de date, care permit o prelucrare mai rapid a acestora prin prelucrarea a trei instructiuni la fiecare tact. PentiumPro desface fiecare instructiune n mici
segmente, pe care le prelucreaz ntr-o succesiune optim din punct de vedere al timpului. Procesorul opereaz cu acelasi set de instructiuni ca acela al procesoarelor aprute naintea lui.

Modul de lucru al acestui procesor este denumit de productorul INTEL ca "executie dinamic" si const n combinarea a trei tehnici:
1. prezicerea saltului
2. analiza fluxului de date
3. executie speculativ.
Un salt demn de semnalat l reprezint generatia de procesoare MMX. Noutatea ar fi faptul c este pentru prima oar de la aparitia procesorului 386 cnd setul de instructiuni a fost extins cu 57
de noi instructiuni ce implementeaz operatiile cu vectori si matrici. n afar de aceasta, au fost aduse si alte schimbri, rezultnd un procesor Pentium MMX mult mai rapid dect un Pentium
la aceeasi frecvent. Anul 1997 a marcat o puternic ofensiv a firmelor productoare de procesoare. Intel, principalul productor de procesoare a scos pe piat dou modele Pentium MMX si
Pentium II. Diferentele dintre cele dou tipuri de procesoare sunt majore si pornesc n primul rnd de la tipul de soclu: procesoarele Pentium MMX sunt pe vechiul standard, Socket 7, iar
Pentium II vine cu un soclu nou, Slot 1. n acelasi timp, la schimbarea soclului s-a modificat si forma procesorului, Procesorul Pentium II arat mai degrab cu o cartel. Tot o diferent
oarecum extern este frecventa procesoarelor: Pentium MMX a atins doar 233MHz, Pentium II a ajuns la 300MHz, Cyrix nu s-a lsat mai prejos, varianta MMX purtnd numele de Cyrix MX,
care este realizat pentru Socket 7, iar frecventa maxim care s-a obtinut pn acum este de 233MHz. O variant foarte interesant o ofer AMD care, cu procesorul K6, ncearc o alternativ la
Pentium II. Frecventa maxim a procesoarelor K6 este de 233MHz, iar soclul pe care functioneaz este Socket 7. De asemenea, o alt tendint interesant la procesoarele K6 este trecerea spre
procesoare hibride, adic motorul procesorului este RISC, instructiunile x86 fiind interpretate, procedeu care conduce la o crestere semnificatv a vitezei de calcul.
MAINBOARD-ul sau Placa de baza
Primele modele contineau procesorul, un banc de memorie (cu cipurile lipite), controller-ul de magistral AT (ISA pe 8 biti) precum si conectorii acestei magistrale. Orice adugire (controler
de tastatur, port de comunicatie serial si/sau paralel etc.) se fcea prin intermediul unei interfete montat pe unul din conectorii ISA. Placa de baz se configura cu ajutorul unor jumperi si al
switch-urilor minidip. Pe msur ce au evoluat plcile de baz, au nceput s includ mai multe facilitti: controler de tastatur, componente BIOS, ceas de timp real etc.. Magistrala ISA s-a
dezvoltat la 16 biti (pentru compatibilitate, extinderea la 16 biti a magistralei ISA s-a efectuat printr-un conector n prelungirea celui ISA pe 8 biti). Pentru mrirea flexibilittii, memoria nu s-a
mai lipit pe plac, ci s-a montat n socluri speciale DIP, SIP, SIMM / 30 pini si SIMM / 72 pini dndu-se astfel posibilitatea utilizatorului s-si extind memoria fr a schimba placa de baz.
Odat cu aparitia procesoarelor pe 32biti (386,486) a aprut nevoia comunicrii cu perifericele pe magistralele de 32 biti. Astfel, au aprut magistralele MCA (MicroChannel) si EISA
(Extended ISA). Magistrala MCA a fost promovat de firma IBM n sistemele PS/2 si nu s-a bucurat de prea mult succes, pentru c IBM nu a fcut publice specificatiile dup care a fost
conceput aceast magistral. La rndul ei, magistrala EISA nu a cunoscut o dezvoltare prea mare, datorit lipsei unei standardizri n ceea ce priveste specificatiile tehnice. Un al treilea tip de
magistral, pe 32 de biti, este magistrala VESA, dezvoltat la nceput pentru plci grafice.
Denumirea de VESA Local Bus provine de la faptul c ea este o magistral implementat local, chiar pe magistralele procesorului, fiind singura de acest tip. VESA asigur compatibilitatea cu
ISA, n sensul c slotul VESA este un supliment al slotului ISA. n cele din urm, firma INTEL a reusit s impun pe piata subansamblelor magistrala PCI, folosit mai ales de interfetele care
lucreaz cu o vitez mai mare. Magistrala PCI a fost conceput, n varianta pe 32 de biti, n concordant cu cele mai noi specificatii din domeniul magistralelor: Plug'n'Play, Bus Mastering etc.
Cele mai noi plci de baz includ controller-ul de magistral, controller-ul de tastatur, controller-ul de memorie cache, controller-ul de DMA, controller-ul de ntreruperi, BIOS, memorie
nevolatil (n tehnologie CMOS).
ncepnd cu plcile de baz de 486, majoritatea functiilor esentiale sunt preluate de un set de circuite integrate numit chipset-ul plcii de baz.
CHIPSET
Principala component a plcii de baz este chipsetul (Intel i mai spune si PCI set). Acesta se referea, initial, la un grup numeros de cipuri care se ocupau de ndeplinirea unor functii, precum
controlul cache-ului, controlul accesului direct la memorie, transferul de date pe magistrala de intrare/iesire, controlul ntreruperilor (de aici si denumirea de set de chipuri). n prezent, datorit
integrrii mari la care s-a ajuns, chipsetul contine practic doar dou chipuri separate, dintre care cel mai important i d numele.
Chipsetul este important pentru c determin caracteristici, precum:
- tipuri de procesoare suportate;
- numrul maxim de procesoare suportate;
- cache-ul maxim;
- tipul de memorie RAM suportat.
Cnd a inventat Pentium-ul si bus-ul PCI, Intel a hotrt s produc si chipset-uri ajungnd n prezent s domine piata. Iat, n continuare, o scurt prezentare a chipset-urilor Pentium, produse
de Intel:
INTEL 430LX (Mercury) - a fost primul fiind disponibil la frecventele de 60 si 66MHz (pt. primele procesoare Pentium de atunci). Avea socket 4, era alimentat la 5V, suporta max. 128MB
RAM si avea un cache de 64KB lipit direct pe plac.
INTEL 430NX (Neptune) - suport Pentium-urile de la 90 la 133MHz, chiar si n configuratie dual, maxim 512KB de cache, max. 512MB RAM.

INTEL 430FX (Triton) - cel mai de succes chipset la vremea lui, a adugat suport pentru EDO RAM, pentru cache pipelined burst si noul standard PCI 2.0.
INTEL 430HX (Triton II) - fat de FX are avantaje precum: suport pentru memorie ECC sau cu paritate, suport max. 512 MB RAM, suport USB si un nou standard PCI 2.1, de asemenea,
ofer suport pentru dou procesoare.
INTEL 430VX - este un FX cu suport pentru SDRAM, pentru noi procesoare, cu PCI 2.1 s.a.
INTEL 430TX - este un VX cu timpi mai buni de SDRAM, cu suport pentru interfata UltraDMA/33 si cu un consum mai mic de energie.
Pentru generatia a 6-a de procesoare (Pentium Pro, Pentium II), Intel a lansat urmtoarele trei chipset-uri:
INTEL 450GX/ KX (Orion) - primul chipset de Pentium Pro a fost proiectat pentru aplicatii server/workstation. Varianta de server (GX) suport 4GB de memorie RAM "interleaved", patru
procesoare si dou bus-uri PCI, iar varianta workstation (KX) suport 1GB de memorie si dou procesoare.
INTEL 440FX (Natoma) - este chipset-ul cel mai consacrat de Pentium Pro si este o dezvoltare a lui 430HX. Principalul dezavantaj al acestuia este lipsa suportului de Ultra DMA/33 si de
SDRAM.
INTEL 440LX - este un chipset optimizat pentru folosirea procesorului Pentium II si a noului port video: AGP (Advanced Graphics Port). Suport SDRAM, Ultra DMA/33, interfat USB.
Componenta BIOS este o colectie de rutine n limbaj de asamblare stocate ntr-un chip de tip EPROM sau EEPROM. Acestea sunt puntea ntre sistemul de operare si hardware. Prin
intermediul unui program stocat tot aici (SETUP), se pot configura parametrii de functionare ai sistemului. Acesti parametri sunt retinuti ntr-un chip de memorie static de capacitate mic si
consum foarte redus, alimentat n permanent prin intermediul unui acumulator. Principalele companii specializate n proiectarea unor produse ROM BIOS sunt: AMI, AWARD SOFTWARE,
PHOENIX SOFTWARE.
Ergonomia nu s-a mbunttit foarte mult n domeniul mother-board-urilor. Noul design ATX remediaz si elimin o serie intreag de probleme:
1. Conectorii pentru tastatur si mouse sunt plasati ntr-o carcas de metal si au format PS/2.
2. Sloturile SIMM sunt asezate n asa fel nct plcile de extensie nu le deranjeaz si sunt mai usor accesibile.
3. Conectorii pentru cablurile harddisk-urilor si unittilor floppy sunt mai apropiate de acestea.
4. Porturile seriale si paralele se gsesc n partea din spate a PC-urilor.
5. Un nou tip de conector de alimentare pentru placa de baz cu 20 pini, la care sursa se poate conecta ntr-o singur pozitie. n plus, alimentarea a fost dotat cu o nou functie, prin care
calculatorul poate fi nchis software.
6. Soclul ZIF (Zero Insertion Force) pentru CPU nu se mai afl n spatele plcilor de extensie, ci n dreapta lor.
7. Locul din spatele plcilor de extensie nu contine componente nalte, care s mpiedice instalarea plcilor lungi.
8. Pe aceste mother-board-uri se gsesc deja chipset-uri n capsule BGA. La aceste modele, conectorii nu se mai afl n partea lateral a cip-ului, ci dedesubt, sub forma unor sfere minuscule,
rezultnd de aici o important economie de spatiu.
A aprut o nou interfat serial USB (Universal Serial Bus) creia INTEL, COMPAQ si alte firme de prestigiu i acord o mare important. Pe aceast interfat pot fi conectate pn la 127 de
periferice.
Un alt tip de interfat se ocup de comunicatia n infrarosu cu alte dispozitive externe (camere digitale, printere, mous), - IRDA.
SIMM
Memoria de lucru a calculatorului (memoria DRAM) este, n ciuda dimensiunii reduse, o component determinant pentru performantele globale ale sistemului. Memoria este spatiul de lucru
primar al oricrui calculator. Lucrnd n tandem cu procesorul, are rolul de a stoca date, programe, care pot fi accesate imediat si n mod direct de ctre microprocesor sau alte dispozitive ale
sistemului.
De asemenea, memoria este n centrul oricrei operatii pe care un calculator o execut realiznd legtura dintre software si CPU.
Fizic, memoria intern este alctuit din mai multe circuite integrate dispuse initial direct pe placa de baz, iar apoi pe o riglet ce se nfige ntr-un soclu special (este cazul SIPP-ului Single
"In-Line Pin Package" si SIMM-ului "Single In-Line Memory Module" si DIMM-ului "Dual In-Line Memory Module"). Trecerea de la cipurile lipite direct pe placa de baz la cele aflate pe
sloturi este important, deoarece devine posibil upgrade-ul, iar schimbarea unui modul defect se face usor.
Din punct de vedere intern, memoria RAM este aranjat ntr-o matrice de celule de memorie, fiecare celul fiind folosit pentru stocarea unui bit de date (0 sau 1 logic). Datele memorate pot fi
gsite practic instantaneu (un timp de ordinul zecilor de ns) prin indicarea rndului si coloanei la intersectia crora se afl celula respectiv. Conectarea memoriei interne la celelalte
componente ale calculatorului se face prin intermediul celor dou magistrale: de date si de adrese. Odat cu gruparea sistemelor n jurul magistralelor de date de 32 biti si 64 biti, SIMM-urile
trec de la 30 pini la 72 pini si chiar la 128 pini n cazul dimm-urilor(Dual In-Line Memory Module). Tehnologia DRAM este cea mai ntlnit n sistemele actuale. Numele de RAM dinamic
provine de la faptul c este remprosptat periodic pentru a retine datele stocate n celulele de memorie. Aceast remprosptare este necesar, deoarece o celul de memorie este un mic
condensator care stocheaz sarcina electric. Datorit costului mic si dimensiunii reduse, DRAM-ul este preferat pentru implementarea memoriei principale a sistemelor. Multe calculatoare

folosesc astzi tehnologia FPM (Fast Page Mode). Acest tip de memorie este o mbunttire a unei tehnologii DRAM mai vechi prin facilitatea de a lucra n "pagini de memorie ". O pagin de
memorie este descris ca fiind sectiunea de memorie disponibil prin selectarea unei adrese de rnd. Astfel, cu module FPM controller-ul de memorie trebuie s specifice adresa de rnd doar o
singur dat, pentru a accesa date din cadrul aceleeasi pagini, ceea ce face ca procesul de interogare a memoriei s fie ceva mai rapid, comparativ cu DRAM-ul clasic. Un alt tip de DRAM este
cel de tip EDO. Avantajul principal al unui modul EDO este capacitatea sa de a mentine datele valide la iesire, chiar si dup ce semnalul care valideaz adresa de coloan devine inactiv. Acest
mod de lucru permite procesoarelor mai rapide s-si organizeze timpul mai eficient, realiznd mai multe sarcini fr a astepta dup o memorie mai lent. n concluzie, EDO este cu un pas
nainte fat de tehnologia FPM, permitnd, pentru o vitez dat a chip-urilor, un acces al CPU la datele din memorie cu 10 -15 % mai rapid.
DIMM este prescurtarea de la Dual Inline Memory Module si se refer la mpachetarea RAM-ului pe care l contine si nu la tipul acestuia din urm (ca si SIMM-ul). n prezent, DIMM-urile
sunt disponibile numai n tipul SDRAM iar unul din beneficiile pe care le ofer este acela c, avnd o magistral de date de 64 de biti (72 biti, dac are paritate), se poate fi folosit un singur
modul pe o plac de Pentium, care, n mod normal, necesit cel putin dou SIMM-uri. Deasemenea, se pot pune alturat DIMM-uri de capacitate diferit, eliminnd asfel nevoia mperecherii
de la SIMM-uri. SDRAM provine de la prescurtarea lui Synchronus Dynamic RAM, care semnific posibilitatea de a manipula date n mod sincron cu ceasul de sistem, eliminnd astfel timpi
suplimentari de asteptare a procesorului. n mod curent, DIMM-ul de tip SDRAM poate s lucreze pn la frecventa de 100MHz, iar ntr-un viitor apropiat chiar si la 120MHz; SIMM-urile de
tip FPM sau EDO, la timpi de acces de 60ns, pot lucra la maximum 66MHz, frecvent care va fi probabil depsit ntr-un viitor relativ apropiat. Datorit cerintelor tot mai mari de DRAM,
venite din partea soft-ului dezvoltat din ultimul timp, si datorit mbunttirii tehnologiilor de realizare a circuitelor integrate, devin uzuale sistemele cu 16, 32, 64 sau chiar 128Mb.
HARD-DISK-ul
O unitate de hard disk este un dispozitiv nchis ermetic, care stocheaz informatiile din sistem. Ce se ascunde n spatele acestei carcase ermetice? n primul rnd mai multe discuri metalice
acoperite cu un strat foarte subtire de substant magnetic. Pentru fiecare fat a fiecrui disc exist un cap de scriere/citire care este plasat pe un brat si este separat de suprafata discului de un
strat subtire de aer. Deoarece capul de scriere se misc radial, cu pasi foarte mici, discul este perceput de acesta ca o multime de piste concentrice. Procesul de scriere/citire a datelor este
asemntor cu nregistrarea/redarea muzicii pe un casetofon. Discul nu stocheaz numai datele pe care i le furnizeaz procesorul calculatorului ci si o multime de biti pentru corectia erorilor,
care pot fi comparati cu bitii de paritate ai memoriei principale. Necesitatea unor capacitti tot mai mari a HDD a determinat micsorarea tot mai mult a "bulelor magnetice" (care contin practic
informatia) precum si spatiile dintre acestea.
Pentru rezolvarea problemelor de corectie ce s-ar putea ivi, HDD-urile sunt echipate cu un DSP -Digital Signal Processor-specializat n prelucrarea inteligent a sirurilor de semnale care se
succed rapid.
S urmrim mpreun cteva din schimbrile suferite de HDD n cei peste 15 ani de istorie a acestora:
- capacitatea maxim de memorare a crescut de la 10MB n unitatea de 5,25 inch (1982) la peste 12GB la acelasi tip de unitate in prezent. O crestere foarte mare a capacittii de stocare s-a
nregistrat si la unitatile de 3,5 inch ajungndu-se azi la peste 9GB spatiu de stocare.
- vitezele cu care sunt transferate informatiile au crescut de la 102KB pe secund, la modelele anului 1983, la aproape 33MB pe secund, la cele mai rapide unitti din ziua de azi.
- timpul mediu de acces a sczut de la 85ms, la HDD-ul anului 1983, la mai putin de 8 ms la unele din cele mai rapide unitti de astzi.
- si pretul a sczut foarte mult - n 1982, pentru o unitate de 10MB, se pltea mai mult de 1500 USD - ajungndu-se la 0,05$ pe MB n ziua de azi.
Diferitele tipuri de interfete pentru HDD prezint niveluri de performante diferite n functionare. Performantele unui HDD sunt date de tipul interfetei folosite. Din multele modele care s-au
utilizat, ne oprim asupra a dou dintre ele, care s-au impus: IDE si SCSI. Interfata IDE prezint o serie de avantaje cum ar fi: pretul sczut, sporirea fiabilittii unittii, performante deosebite n
functionare, dar si unele dezavantaje, din care amintim faptul c unittile IDE nu sunt potrivite pentru sistemele mari si foarte performante, care au nevoie de unitti de mare capacitate si nalt
performant. Incompatibilitatea, existent ntre standardele diferitilor productori, face uneori dificil instalarea a mai mult de o unitate IDE ntr-un singur sistem.
Hard disk-urile SCSI sunt preferate pentru sistemele profesionale care necesit capacitti mai mari de stocare, rate mari de transfer si functionarea n paralel cu alte device-uri SCSI. O singur
magistral SCSI poate accepta pn la opt unitti fizice (unitti SCSI). Una dintre ele este placa adaptoare din calculator, iar celelalte sapte pot fi alte elemente periferice.
ntruct interfetele IDE si SCSI sunt cele mai rspndite la ora actual, vom ncerca prezentarea lor n paralel pentru a sublinia avantajele si dezavantajele fiecreia.
Modul n care se desfsoar activitatea celor dou tipuri de unitti avantajeaz unittile IDE atunci cnd este vorba despre transferuri secventiale gestionate de un sistem de operare singletasking. Noul protocol de transfer al datelor denumit ULTRA DMA/33 a fost dezvoltat de Quantum n colaborare cu Intel, protocol care permite o rat de transfer n mod burst de 33MB/s,
dublndu-l practic pe cel al clasicului FAST ATA-2, folosit de toate hard-disk-urile IDE de astzi. De asemenea, ULTRA DMA/33 asigur o integritate mai bun a datelor prin mbunttirea
marginilor de timp si prin folosirea unui nou sistem de verificare a protectiei datelor numit Cyclical Redundancy Check (CRC). Quantum a lansat n octombrie 1997 prima serie de hard-diskuri ce folosesc aceast interfat, seria Quantum Fireball ST, cu capacitti ntre 1,6GB si 6,4GB, timpi medii de acces sub 10ms si rate de transfer interne de pn la 132Mbits/s, la o turatie de
5400 rotatii/min. Setul de chipset-uri de la Intel care sustine protocolul ULTRA DMA/33 trebuie s fie cel putin un chipset TX sau mai nou. Proasptul protocol ULTRA SCSI-3 care ofer rate
de transfer n mod burst de 20MB/s (narow) si 40MB/s (wide) este deci pe jumtate depsit de cei 33MB/s ai lui ULTRA ATA. Sistemele de operare multitasking sunt avantajate de
propriettile suplimentare ale interfetei SCSI, cum ar fi inteligenta magistralei, deci, pentru aceste cazuri, unittile SCSI sunt mai performante (pot deservi simultan mai multe cereri de
transfer).

Unittile SCSI au, fat de unittile IDE si fat de alte tipuri de unitti, avantaje majore legate de arhitectura lor. Deoarece fiecare unitate SCSI poate functiona independent fat de unitatea
central, calculatorul poate trimite comenzi simultane ctre fiecare unitate din sistem, acestea putnd pstra comenzi simultane, ntr-o coad de asteptare, si executa apoi comenzile simultan cu
celelalte unitti din sistem.
Desi unittile SCSI au nevoie si de o plac adaptoare la sistemul gazd, al crui pret contribuie la cresterea costului, exist din ce n ce mai multe calculatoare personale care au nevoie de
unitate de band, de unitate CD-ROM WRITER sau de unitate cu suport cu nregistrare optic, care nu pot lucra dect cu un adaptor SCSI.
PLACA VIDEO
O scurt definitie ar putea fi "dispozitivul care comand monitorul". n 1987, odat cu lansarea sistemelor PS/2, IBM a dezvoltat noi standarde video care le-au depsit pe cele mai vechi ca
rspndire si posibilitti oferite.
Plcile video s-au conformat de-a lungul timpului unuia din urmtoarele standarde industriale:
MDA (MONOCHROME DISPLAY ADAPTER), CGA (COLOR GRAPHICS ADAPTER), EGA (ENHANCED GRAPHICS ADAPTER), VGA (VIDEO GRAPHICS ARRAY) si SVGA
(SUPER VGA). Cele folosite n momentul de fat si care merit detaliate sunt adaptoarele VGA si cele SVGA.
I - ADAPTOARELE VGA
Spre deosebire de standardele video mai vechi, care erau numerice, VGA este un sistem analogic. n timp ce alte echipamente electronice se orienteaz spre numeric, monitoarele se ndreapt
spre analogic, cauza fiind faptul c, n sistem analogic fiecare culoare poate fi afisat la diferite niveluri de intensitate, n cazul VGA- 64 de niveluri.
Dac n trecut circuitele de baz ale adaptorului de afisaj erau pe placa de baz, circuitele VGA sunt implementate pe un singur cip de comand, realizat n tehnologie VLSI. Comanda
circuitelor VGA se realizeaz prin intermediul componentei BIOS VGA ce contine softul de control aflat n memoria ROM a sistemului. Programele pot initia comenzi si functii prin
intermediul componentei BIOS fr a avea nevoie s comande direct aceste circuite.
Adaptorul VGA permite afisarea pe ecran a 256 de culori dintr-o palet de 262144 de culori posibile. Deoarece adaptorul VGA are semnalul de iesire analogic, va trebui s dispuneti de un
monitor care s accepte un semnal de intrare analogic.
Monitoarele VGA se livreaz att n varianta color ct si n cea monocrom, care utilizeaz procedeul de nsumare a culorilor. Prin aceast metod, n locul culorilor, se afiseaz 64 de nuante de
gri.
II - ADAPTORUL SVGA
Furnizeaz posibilitti care le ntrec pe cele oferite de adaptorul VGA. Orice plac video care poate oferi o rezolutie superioar celei de 640x480 pixeli (800x600 sau mai mare)este catalogat
drept plac video SVGA.
Pentru a beneficia de posibilittile fiecrei plci, este nevoie de un driver video special. Asta nseamn c, spre deosebire de plcile VGA care pot avea un singur driver care lucreaz cu toate
plcile VGA, indiferent de comerciant, fiecare plac SVGA trebuie s aib un driver corespunztor.
Pentru a procesa imaginea de pe ecran, o plac video trebuie s dispun de memorie. n mod curent, plcile video se livreaz cu 1M sau 2M memorie video. Memoria video nu accelereaz
placa, aceasta permite monitorului s afiseze mai multe culori si/sau rezolutii mai mari. Spre exemplu, pentru 256 de culori, desenate dintr-o palet de 262144, placa trebuie s dispun de cel
putin 512K de memorie video. La o rezolutie de 1024*768 de pixeli este neaprat nevoie de cel putin1M memorie video. Cele mai multe adaptoare video au folosit memorie DRAM pentru a
stoca imaginea video. Acest tip de RAM nu este scump, este ns lent. Aceasta se datoreaz nevoii constante de remprosptare a informatiei, ca si faptului c memoria DRAM nu poate fi citit
si scris n acelasi timp.
Plcile video mai noi folosesc memorie RAM specializat (VRAM). Acest tip de memorie este optimizat pentru uz video procesnd mai rapid, deoarece poate fi citit si scris n acelasi timp,
fapt ce conduce la o mrire impresionant a vitezei.
O caracteristic important a acestor dispozitive o reprezint frecventele orizontale si verticale maxime pe care le poate furniza monitorului la diverse rezolutii si adncimi de culoare.
Ultima perioad de timp a nsemnat o crestere major ntr-un domeniu care se numeste simplu 3D.
Ce nseamn 3D? Este o reprezentare tridimensional a obiectelor. Pentru a reusi o redare ct mai fidel a realittii, volumul de calcule este impresionant. Pentru a se putea realiza aceast
cerint, plcile video beneficiaz de procesoare din ce n ce mai inteligente denumirea lor fiind de acceleratoare 3D. Un exemplu de plci care au o foarte bun accelerare 3D sunt cele produse
de firma canadian ATi, care a lansat pe piat un nou accelerator, 3D RagePro, continuatorul mult mai puternic al familiei 3D Rage. De asemenea, o realizare 3D solicit si o capacitate mai
mare de memorie video (4 - 8 Mb). Ultimul tip de memorie este SGRAM, o memorie care functioneaz sincron cu ceasul de sistem, obtinndu-se astfel rate impresionante n acest domeniu.
O trecere la un alt nivel 3D o reprezint standardul AGP (Accelerated Graphics Port) care, deocamdat, nsoteste doar chipsetul Intel LX si procesoarele Pentium II. Ltimea de band sau
capacitatea de transfer a datelor a crescut de 4 ori (de la 132Mb/s, pentru PCI, la 528Mb/s, pentru standardul AGP2.x). Un avantaj foarte mare este posibilitatea de a folosi memoria principal
pe post de memorie video, n acest fel se reduce capacitatea memoriei pe placa video AGP. Un alt avantaj este separarea datelor pentru placa video de alte date (pentru placa de retea, de

exemplu).
Imprimante
I. Alfanumerice
Imprimantele alfanumerice au o important mai mult istoric, acum fiind folosite doar cele de vitez foarte mare, care nu au putut fi nlocuite.
Acestea sunt de mai multe tipuri:
1. Cu cap sferic
Viteza acestor imprimante este foarte redus datorit greuttii mari a capului de imprimare.
2. Cu cap margaret (daisy wheel)
n fata foii de hrtie se afl o rozet pe ale crei brate se afl cte una sau dou litere care, dup ce sunt pozitionate, sunt imprimate prin lovirea cu un ciocnel actionat cu un electromagnet;
evident, aceast pozitionare si actionare a ciocnelului duce la viteze sczute de imprimare.
3. Imprimate rapide
Sunt singurele care au mai rmas n uz datorit vitezei ridicate de imprimare. Sunt capabile s tipreasc un rnd odat, dispunnd de cte o rozet cu toate literele pentru fiecare coloan.
Rozetele sunt pozitionate simultan si foaia este lovit o singur dat pentru fiecare rnd.
II. Imprimantele matriciale
Au aprut n anii '70, mai nti cele cu 8-9 ace si apoi cele cu 24 de ace. La imprimantele matriciale cu 8-9 ace, acele sunt dispuse pe un rnd vertical. La cele cu 24 de ace, de obicei, ele sunt
dispuse pe dou rnduri de cte 12 ace (ntretesut). Au posibilitatea de a merge n dou moduri: n mod alfanumeric si n mod grafic.
n modul alfanumeric, imprimantei i se transmit codurile caracterelor iar ea, pe baza unei matrici de obicei predefinite, actioneaz acele corespunztoare literei cu codul transmis; n modul
grafic, imprimantei i se transmit, octet cu octet, ce ace se actioneaz de fiecare dat, astfel fiind posibil imprimarea chiar a unor desene de o calitate bun. La pozele de calitate slab apare
fenomenul de "banding", faptul c se vede un desen asa cum a fost imprimat: fsie cu fsie.
n mod grafic, imprimantele cu 9 ace folosesc doar 8, al noulea fiind folosit doar n modul alfanumeric; n mod grafic, imprimantele cu 9 ace sunt deosebit de lente (de trei ori mai lente dect
cele cu 24 de ace). Datorit dimensiunii limitate a grosimii acelor rezolutii, peste 200x200 dpi, sunt imposibil de realizat din punct de vedere tehnologic.
Astzi, imprimantele matriciale nu se mai folosesc, datorit zgomotului ridicat, vitezei de imprimare reduse si, nu n ultimul rnd, calittii reduse a imprimrii. Singurele imprimante de acest
tip acceptate sunt cele de format mare - A3. O alt aplicatie este imprimarea hrtiei autocopiativ, imprimatele matriciale fiind singurele care actioneaz prin impact.
III. Imprimante cu jet de cerneal
Imprimarea cu jet de cerneal (ink jet) este un sistem de tiprire matricial, electronic si direct, n care mici picturi de cerneal sunt extrase dintr-un orificiu si sunt apoi propulsate ctre o
suprafat receptoare, fr a se produce un contact direct ntre aceast suprafat si dispozitivul de tiprire. Au o calitate mult superioar imprimantelor matriciale.
IV. Imprimante LASER
Principiul de imprimare este cel dezvoltat la copiatoare: Se transmit imprimantei datele ce trebuie imprimate ele fiind stocate ntr-o memorie de cel putin 1MB. Imaginea din memorie este apoi
transferat pe tambur prin intermediul unei raze LASER care este pozitionat cu ajutorul unui sistem de oglinzi, tamburul fiind parcurs linie cu linie de ctre raza laser, aprins doar n acele
zone ce trebuie ulterior negrite. Avantajul acestor imprimante este calitatea deosebit a imaginii obtinute att ca rezolutie ct si contrast, calitate neegalat de nici un alt tip de imprimant.
V. Imprimante termice
Ele functioneaz pe hrtie special (hrtie termic), sensibil la temperatur si care, la cresterea temperaturii se coloreaz. Capetele de imprimare se nclzesc/rcesc selectiv pentru a forma
imaginea pe hrtie.
VI. Tehnologii de imprimare - pro si contra FAX-MODEM
Modemul este perifericul care permite unui calculator s transfere date pe liniile telefonice. Denumirea aceasta provine de la termenii MODulator/ DEModulator, care sunt functiile principale
prin care informatia digital este transmis pe liniile telefonice analogice. Cu ajutorul unui modem se poate face schimb de date cu un alt calculator, dotat cu modem, sau se poate face
conectarea la Internet.

Fax-modemul este un modem cu functii suplimentare de fax; el poate primi documente de la o masin de fax, de la un alt calculator cu fax-modem, sau poate trimite documente la un alt fax
dac acestea sunt compuse pe calculator ( fax este prescurtarea lui "facsimile" care desemneaz copia unei coli de document ce se transmite prin linia telefonic de ctre o masin de fax).
Voice Fax-modemul este un fax-modem cu functii suplimentare de robot telefonic, deci poate transmite si nregistra mesaje vocale.
n continuare, vom folosi denumirea generic de modem si pentru a desemna fax-modemul.
Modemurile pot fi interne sau externe. Cele interne sunt plci care se instaleaz n interiorul calculatorului si au dou mufe de conectare: una la linia telefonic ,iar cealalt la telefonul
obisnuit care va rmne disponibil n continuare. Cele exterioare au n plus un cablu de conectare la unul din porturile seriale ale calculatorului, iar avantajul principal pe care l au fat de
celelalte este c poate fi mutat usor de la un calculator la altul.
Viteza unui modem se msoar n bits/second (bps) sau n bauds (un baud este numrul de tranzitii pe care le transmite un modem ntr-o secund). Cele mai uzuale valori curente sunt 14,4
Kbps, 28,8Kbps, 33,6Kbps, 56Kbps. Viteza de transmisie pe partea de fax s-a oprit la maximum 14,4Kbps deoarece 95% din masinile de fax normale ajung la viteza de 9,6Kbps si doar putine
modele ajung la 14,4Kbps.
Instalarea unui modem intern
A. Dac aveti un modem non Plug And Play, adic unul mai vechi, trebuie ca la instalare s faceti niste setri suplimentare de jumperi, prin care trebuie s stabiliti ce adres si ce ntrerupere i
se aloc modemului. Variantele sunt urmtoarele: 3F8- IRQ 4 (COM1), 2F8- IRQ3 (COM2), 3E8- IRQ4 (COM3), 2E8- IRQ3 (COM4). Cum mouse-ul foloseste, de obicei, COM1 care
nseamn 3F8- IRQ4, mai rmn disponibile dou variante: cele cu IRQ3. Dac alegeti 2F8-IRQ3, trebuie s dezactivati COM 2 de pe placa de baz (din BIOS) sau de pe placa Super I/O (din
jumperi), pentru c acesta foloseste de obicei aceleasi resurse. Pentru COM4 nu trebuie s dezactivati nimic.
B.Dup ce instalati modemul ntr-un slot ISA, porniti calculatorul si instalati softurile de comunicatie cu care s-a livrat, respectiv, cel de modem, prin care se transfer date, si cel de fax, prin
care se trimit documente text-imagine. Uneori, cele dou programe sunt reunite ntr-unul singur, dac productorul este acelasi. n timpul instalrii de soft, veti fi ntrebat pe ce COM ati instalat
modemul sau programul va face o autodetectie. ntr-una din etapele instalrii, sau dup aceasta, la sectiunea setup, este esential s precizati ce fel de linie telefonic aveti: cu puls sau cu ton.
Dac aveti linie cu puls, la formarea unui numr de telefon, auziti o serie de sunete de aceeasi tonalitate, mai scurt sau mai lung, n functie de numrul format, iar dac aveti linie cu ton, veti
auzi niste sunete de diverse tonuri.
C. Dac aveti un modem Plug And Play, nu aveti de fcut nici o setare de jumperi, n schimb, sub mediu DOS sau Windows3.x, care nu sunt medii Plug And Play, trebuie s instalati un
software special (legacy software) nainte de a instala programele propriu-zise de comunicatie. Acest "legacy software", specific modemului, va aduga linii de comand suplimentare n
fisierele config.sys, win.ini si system.ini, prin care calculatorul va detecta prezenta fizic a modemului (aceste adugiri se vor face automat lansnd n executie acest program).
Sub Windows 95, lucrurile sunt mai simple: la lansarea sistemului, acesta va detecta prezenta modemului si va cere locatia driverului de Win95, livrat de obicei pe o dischet, va ncrca acest
driver, apoi va anunta portul serial pe care s-a instalat. La restartare, modemul este functional si mai aveti de instalat doar programele de comunicatie.
n ambele cazuri, aveti grij, de asemenea, s selectati corect optiunea " pulse/ tone" a liniei telefonice folosite, atunci cnd instalati programele de comunicatie.
Instalarea unui modem extern
Un modem extern comunic cu calculatorul printr-unul din porturile seriale deja existente pe calculator, adic COM1 sau COM2.
Cum COM1 este folosit, de obicei, de mouse, veti folosi COM2. Nu aveti de fcut nici o setare de jumperi; pur si simplu conectati cablul de comunicatie cu care este livrat modemul la mufa
COM-ului liber pe care veti instala modemul (nu trebuie s dezactivati acest COM de pe placa de baz sau de pe placa Super I/O). Alimentati modemul, porniti calculatorul si instalarea va
decurge ca la punctele B si C anterioare.
Tips & Tricks
Programele de comunicatie pe modem (cteva nume: WinCom, BitCom, COMit) functioneaz cam asa:
- lansati programul, apare o fereastr mare goal, apoi un sir de caractere (care este sirul de initializare), apoi mesajul OK. Modemul este n stare de functionare si asteapt comenzi de la
tastatur.
- acum trebuie s v conectati cu un alt modem, astfel: bateti la tastatur comenzile ATDP sau ATDT urmat de numrul de telefon pe care se afl cellalt modem (si acesta trebuie s fie n
starea OK n programul de modem). Ex.: ATDT2222222, adic "attention-dial-pulse-nr. de telefon", si, dup un sir de zgomote ciudate prin care modemurile negociaz, trebuie s apar pe
ecran mesajul "Connect". Acum optiunile sunt: dac cellalt este un modem al unei persoane oarecare, puteti conversa cu ea activnd optiunea "chat" si tastnd efectiv mesajele sau puteti
trimite fisiere de orice fel, alegnd din meniu o comand de genul "send ". Dac cellalt modem este al unui BBS sau al unui alt tip de serviciu de date, pe ecran vor aprea mesajele transmise
de acesta, care, de obicei, v cer un nume de acces, o parol sau optiuni de cutare. Trebuie s-i rspundeti succesiv la toate ntrebrile si asfel veti ajunge unde v doriti.
Pentru a ncheia o conectare trebuie s tastati ATH0 sau A+++.
Pentru a controla sau modifica setrile modemului trebuie s consultati fisa de comenzi AT specific pe care o gsiti n manualul acestuia. O comand AT este format din grupul AT urmat de

litere sau cifre a cror semnificatie se gseste n fisa amintit. Cele mai uzuale comenzi sunt:
- D= dial
- T= tone
- P= pulse
- Z= reset soft: nchide linia si intr n asteptare (deci, comanda va fi ATZ);
- H0= nchide linia (off hook) (ATH0);
- A/= repet ultima comand (se foloseste fr AT nainte);
- &L1= leased line (cnd linia este de tipul nchiriat);
- A= answer (modemul este pus s rspund);
- ,= pause ( introduce o pauz n sirul de cifre, necesar atunci cnd e nevoie de asteptarea tonului; punnd mai multe virgule se poate mri lungimea pauzei . Ex.: ATDT0,2222222 ).
La trimiterea unui fax (ex. de programe de fax: Delrina WinFax, BitFax, FaxTalk, SuperVoice) se lanseaz comanda "Send" si apare o fereastr n care se completeaz numrul de fax unde
urmeaz s se trimit optional un mesaj, n atentia crei persoane este destinat, si care va aprea naintea documentului (cover page), subiectul faxului si, desigur, documentul ce trebuie trimis
(cu "atach" se alege acest document). Receptia unui fax se poate face manual sau automat (dup un numr precizat de ringuri).
Un fax-modem " cu voice" poate nregistra mesaje, exact ca un robot telefonic. De asemenea, dac softul o permite si dac linia telefonic este de tip tone (nu puls), modemul poate fi setat ca,
n functie de un numr pe care apelantul l formeaz n continuare, s trimit un anumit fax (fax on demande), sau s primeasc un mesaj pentru o anumit persoan (voice mailling).
CD-ROM DRIVE
ISTORIE: "Care e printii lui?"
Startul a fost dat de dou mari companii: SONY (cu experient si traditie n domeniul nregistrrilor digitale laser) si PHILIPS (a lansat prima versiune comercial a unui cititor de cd-uri audio,
CD Player).
ncercrile acestor companii de a impune un standard au pornit de la divergenta:
SONY- dorea un CD de 12" (12 ore de muzic).
PHILIPS- propunea unul de dimensiuni mici.
Compromisul a fost dictat de BEETHOVEN!!! Cum? Se spune c s-a ncercat nregistrarea complet a simfoniei a-IX-a, si, cum dimensiunea discului rezultat a fost de 5", iat standardul (mai
precis 4.72")!
TEHNOLOGIE: "Ce si cum face el?
Cu toate c pare identic cu un disc audio, discul folosit n domeniul calculatoarelor contine (n plus) date (imagini,sunete n diferite formate etc). De aici rezult principala diferent dintre un
CD_ROM si un CD-Player: n cazul CD-ROM-ului, impulsurile electrice rezultate n urma citirii CD-ului, sunt decodificate de un microprocesor (inclus n CD-ROM), iar, n cazul CD-Playerului, informatiile digitale sunt convertite direct n semnale analogice, prelucrate de amplificatoarele stereo.
Pentru a putea prezenta modul de functionare al unei unitti de disc, va trebui s cunoasteti cte ceva despre tehnologia de fabricatie a discurilor (cd-urilor).
Suportul discului (120 mm n diametru) este realizat din policarbonat, pe care se depune un strat de material reflectorizant (de obicei aluminiu). Aceast pelicul de aluminiu este citit practic
de unittile de disc.
Protectia datelor este realizat prin aplicarea unui strat de material plastic.
Informatia este dispus pe disc ntr-o spiral cu o lungime de cca. 5km. Aceast spiral, care ncepe din interiorul discului si se termin la 5mm de margine, este numita pist.
Citirea cd-urilor se realizeaz folosind o raz laser, de mic putere, care urmreste pista. Aceast raz este produs de o diod laser si dirijat spre suprafata discului prin intermediul unui
sistem de prisme-oglind-lentil. Ansamblul capului de citire este miscat pe suprafata discului de un servo-motor, comandat de microprocesor. Cnd raza laser ntlneste o suprafat plan
(land) este reflectat de ctre suprafata de aluminiu, iar cnd ntlneste o cavitate, binenteles nu poate fi reflectat. Un alt sistem de oglind-prisme preia raza reflectat si o conduce la o lentil
care o concentreaz spre un foto-detector. Acesta preia impulsurile electrice si le decodific. n acest fel, CD-ROM-ul interpreteaz o portiune de pe disc, pe care se gsesc zone plane si
cavitti, ntr-un sir de biti, adic un limbaj cunoscut calculatorului.
DATE TEHNICE: "Da' ct de tare e?"
RATA DE TRANSFER: reprezint cantitatea de informatie pe care CD-ROM-ul o transfer calculatorului n unitatea de timp, se msoar n kilookteti pe secund (k/s).
Initial, discurile cu date erau citite la aceiasi vitez cu cea a unui disc audio, deci 1X, adic150k/s.

Odat cu revolutia tehnicii de calcul, unittile de disc au suferit modificr n ceea ce priveste viteza de citire, algoritmii de corectie a erorilor, dimensiunile BUFFERE-lor etc.
Toate versiunile ulterioare: 2x, 4x etc, din punct de vedere al ratei de transfer, reprezint multipli de 150k/s (Ex.: 6X=150(k/s) x 6=900 k/s).
TIMPUL DE ACCES: reprezint ntrzierea dintre primirea comenzii si citirea primului bit, se msoar n milisecunde(ms). De fapt, productorul d o medie obtinut prin citirea aleatoare a
diferitelor blocuri de pe disc.
Ex : Pt. un CD_ROM 4x timpul de acces este de aprox. 150ms.
MEMORIA INTERN: are rolul de a asigura o rat de trasfer constant a datelor ctre calculator. Este foarte important, mai ales n cazul imaginilor video (nerelevant n cazul textelor).
Standardul este de 256k, dar poate fi mai mare sau mai mic, n functie de model si productor. Din punct de vedere hardware, este reprezentat prin unul sau mai multe chip-uri de memorie,
lipite direct pe placa de baz a CD-ROM-ului.
DESPRE STANDARDE: "Cum se leag ele de calculator?"
Daca aveti un CD-ROM IDE/ATAPI, este vorba despre o extensie a interfetei ATA (folosit de cei mai multi productori pentru a cupla HDD-urile). ATAPI este un standard industrial care
defineste o interfat EIDE pentru CD-ROM drive, n plus adapteaz software interfata SCSI/ASPI la interfata IDE/ATA. Exist unitti de disc care nu sunt compatibile cu acest standard. n
acest caz, aceste unitti sunt de tip proprietar si presupun existenta unei plci adaptoare (de obicei placa de sunet), livrat de cele mai multe ori mpreun cu CD-ROM-ul.
SCANERE
Scanerul, n sensul de periferic de calculator, este un dispozitiv prin care imaginea de pe o fotografie, un diapozitiv sau un negativ de film este transformat n informatie digital accesibil
calculatorului. Conectarea acestuia cu calculatorul se face prin intermediul unui cablu SCSI, n mod direct, dac acesta este un Mac, sau prin intermediul unei interfete SCSI sau pe portul
paralel, dac acesta este un PC. Interfata SCSI poate fi una standard (folosit pentru conectarea diverselor unitti SCSI, dar cu mufa de conectare extern corespunztoare, 25 pini, de obicei)
sau poate fi una specific furnizat de productor. nainte de instalare, v recomandm s deblocati scanner-ul (Pentru mai multe informatii cititi manualul de utilizare al aparatului. Atentie, nu
toate scannerele au aceast optiune.). De asemenea, la scanner-ele pe lpt s se verifice optiunea de ecp/epp a portului paralel.
n functie de modul n care se preia imaginea, scanerele uzuale se mpart n trei categorii:
- flatbed: la care imaginea se aseaz deasupra scanerului si se acoper cu un capac (n functie de aria maxim pe care o pot scana pot fi de format A4 sau A3). Sunt cele mai uzuale si ofer
calitatea cea mai bun.
- handy: scanerul trebuie s baleieze suprafata ce trebuie scanat (de obicei, ltimea maxim scanabil, la o singur trecere este n jur de 12cm, dar se pot cupla dou treceri, ajungndu-se astfel
la ltimea unui A4);
- sheetfed: scanerul de acest tip are functii si de imprimant sau fax.
Principala caracteristic a unui scaner este rezolutia optic, care se msoar n dpi (dots per inch; 1 inch = 2,54 cm) si reflect numrul maxim de puncte pe care acesta le poate distinge ntr-un
inch, att pe orizontal, ct si pe vertical. De exemplu, un scaner flatbed obisnuit are o rezolutie optic de 300x300 dpi (deci maxim 300 de puncte pe inch, n ambele directii), suficient dac
imaginea scanat va fi tiparit pe o imprimant obisnuit de 300x300 dpi, n mod color.
O caracteristic similar este rezolutia interpolat, cu valori uzuale de 4800x4800 dpi sau 9600x9600 dpi si reprezint rezolutia care se poate obtine software, prin adugarea de puncte
intermediare ale cror caracteristici se obtin prin aproximare, n functie de vecintatea acestora.
Adncimea de culoare pe care o poate suporta un scaner este parametrul care exprim numrul de culori pe care le poate deosebi acesta n mod color sau n mod alb-negru (tonuri de gri); se
exprim n numr de biti, iar cele mai uzuale valori, n mod color, sunt 24 biti, care nseamn 16,7 milioane de culori, si 30 biti, care nseamn 1,07 miliarde de culori. n mod alb-negru,
valoarea cea mai uzual este 8 biti, adic 256 tonuri de gri.
TIPURI DE IMAGINI
Pentru reprezentarea unei imagini n format digital, un calculator descompune acea imagine n unitti de imagine denumite pixeli, iar fiecrui pixel (punct) i asociaz o anumit intensitate si o
anumit culoare n unul sau mai multi biti de date; cu ct sunt mai multi acesti biti, cu att se poate stoca mai mult informatie. n acest sens, imaginile se clasific n imagini single-bit,
grayscale sau color.
1. Imaginile single-bit sunt cele mai simple si ele folosesc un singur bit pentru a memora fiecare pixel. La rndul lor se clasific n dou tipuri: line art si halftone.
- Cele line art includ tot ce este alb-negru (de exemplu, desene n creion, tus sau similare) sau ntr-o singur culoare.
- Cele halftone sunt reproduceri de imagini ce dau impresia de gri prin combinarea densittii de puncte albe sau negre (ca cele din ziare, de exemplu).
2. Imaginile grayscale contin n plus si niveluri de gri pentru fiecare pixel. Astfel, dac pentru fiecare pixel se aloc 4 biti, vor rezulta 16 nivele de gri, iar pentru 8 biti vor rezulta 256 nivele.
3. Imaginile color sunt cele mai complexe. Scanerele descompun culoarea n cele trei componente primare: rosu, verde si albastru (RGB-red, green, blue), iar din combinatia diverselor

proportii ale acestora va rezulta o anumit culoare. Dac se vor aloca 24 de biti pentru a se stoca informatia de culoare, vor rezulta 16,7 milioane de culori, de exemplu.
ALEGEREA REZOLUTIEI DE SCANARE
Scanarea la rezolutii mari necesit mult timp, memorie de lucru mrit si spatiu mare disponibil pe hard-disk. La alegerea rezolutiei trebuie s tineti cont de tipul imaginii pe care o scanati si
destinatia acesteia.
Din practic, s-a ajuns la formula :
rezolutia de scanare=rezolutia n linii pe inch (lpi) a imaginii utile, nmultit cu o valoare ntre 1,5 si 2.
Dac, de exemplu, imaginea va fi tiprit de o imprimant cu presa care imprim 133 de linii pe inch, vom avea nevoie de o rezolutie de scanare ntre 200 si 266 dpi. Un ziar foloseste
aproximativ 85 lpi, o revist ntre 133 si 150 lpi, iar un album de art ntre 200 si 300 lpi.
Dac imaginea scanat este destinat afisrii pe monitor (aplicatii multimedia), nu aveti nevoie de o rezolutie mai mare de 72 dpi,deoarece monitoarele nu pot afisa rezolutii mai mari.
INSTALAREA SCANERULUI
- Se monteaz cablul de comunicatie si, eventual, placa adaptoare SCSI, conform instructiunilor din manualul scanerului; se alimenteaz scanerul.
- Se instaleaz driverul TWAIN, softul prin care scanerul comunic cu orice aplicatie grafic cu posibilitti de achizitie de imagine (ex: Adobe Photoshop, PhotoImpact, CorelPhotoPaint,
Fractal Design Painter, ImagePals 2 Go s.a.).
- Se lanseaz programul de test care se instaleaz odat cu driverul TWAIN si se verific functionalitatea scanerului.
- Se calibreaz scanerul cu un program care, de obicei, este accesibil din programul de test.
- Se instaleaz aplicatia grafic care este livrat cu scanerul si apoi se intr n acest program. Din "Select Source" veti preciza ce surs de imagine veti folosi, respectiv, numele scanerului (dac
aveti mai multe dispozitive de achizitie de imagine). Apoi, n meniul "File" selectati comanda "Aquire" si se va lansa interfata de lucru. Comanda "Preview" prezint imaginea din scaner (am
luat exemplul unui scaner flatbed), apoi selectati portiunea de imagine pe care vreti s o scanati.
SCANAREA UNUI TEXT
O functie uzual a unui scaner este aceea de scanare a textelor tiprite, n scopul introducerii acestora pe calculator. Procesul de recunoastere de text s-a consacrat sub numele de OCR- Optical
Character Recognition si este, de obicei, un software independent de cel de scanare de imagini (exemple: Recognita OCR, EasyReader).
Etapele sunt de obicei urmtoarele:
- Din programul OCR, se face mai nti o scanare a textului n modul " LINE ART ", la o rezolutie suficient de ridicat pentru a usura recunoasterea textului (150-300 dpi, functie de calitatea
hrtiei pe care se afl textul ; o rezolutie prea mare va mri dimensiunea fisierelor rezultate, ncetinind mult ntregul proces).
- Imaginea obtinut se transfer n programul principal si se d comanda de recunoastere de text. Initial, n functie de programul folosit, se pot face presetri prin care s se precizeze dac
textul final trebuie s rmn grupat ntr-o anumit form (coloane multiple pe vertical sau orizontal, form de tabel s.a.) sau n ce tip de alfabet este scris textul surs. Pe parcursul
recunoasterii de text, programul va interoga utilizatorul asupra caracterelor pe care nu le poate recunoaste.
PLACA DE SUNET
Istorie
Primele plci de sunet lansate pe piat de CREATIVE LABS, ROLAND si ADLIB erau dedicate n exclusivitate jocurilor. Lucrurile s-au schimbat odat cu noua plac de sunet produs de
CREATIVE si anume SOUND BLASTER. Aceast plac pstra compatibilitatea cu GAME BLASTER (produs de aceeasi firm n 1989) dar includea o interfat MIDI (Musical
Instruments Digital Interface) pentru conectarea PC-ului la un sintetizator muzical si o intrare (o muf!) pentru microfon. n aceste conditii, putem vorbi de aplicatii "serioase" n care puteau fi
folosite plcile de sunet (altceva dect jocuri).
Standarde
Standard pentru plcile de sunet nu exist (din pcate). Standardul n acest domeniu (ca si n altele) este impus de firma care domin piata, toate celelalte firme emulnd plcile de sunet
impuse.
Ex: Acesta este motivul pentru care, la jocuri, sunteti obligati s alegeti modelul plcii dumneavoastr de sunet dintr-o list (destul de restrns). Astfel apare un "standard de facto".
Aplicatii ale plcii de sunet
Permite creatia muzical (folosind software-ul pentru MIDI);

Adaug sunet jocurilor, programelor educative, prezentrilor comerciale etc;

Permite persoanelor cu handicap vizual utilizarea PC-urilor (comenzi vocale);
Permite transmiterea mesajelor vocale (prin modem, de exemplu);
Permite ascultarea CD-urilor audio (binenteles dac aveti un CD-ROM drive);
Adaug sunet evenimentelor din sistemele de operare (win 95, de exemplu);
Poate scrie dup dictare (Voice Recognition).
Multimedia
Doriti un sistem multimedia? Dac da, o conditie necesar (nu si suficient) este s aveti o plac de sunet.
ncercare de definitie: "Capacitatea de a combina, cu ajutorul unui PC imagini si sunete date".
Practic, nseamn c n calculatorul dumneavoastr trebuie s existe o plac de sunet si un CD-ROM drive.
Despre ce puteti face cu o plac de sunet
Cu o interfat MIDI (inclus n placa dumneavoastr de sunet) puteti compune si edita muzic sau sunete, sau puteti transforma PC-ul ntr-un studio de mixaj. Fisierele de tip MIDI necesit
putin spatiu pe HDD (1 minut de muzic stereo n format MIDI ocup aproximativ 8K, deci, pentru 24 ore aveti nevoie de minimum 12 MB disponibil). Cele mai multe plci de sunet folosesc
pentru generarea sunetelor SINTEZ de FRECVENT. Cum? Se folosesc operatori de tip und sinusoidal (n general 4) pentru a modifica un alt operator. Tehnologia a avansat, dar se
pstreaz senzatia de artificial. Dac sunteti fericitul posesor al unei plci de sunet cu WAWE TABLE situatia se schimb radical, n cazul sunetelor de tip MIDI, si anume: nu se mai foloseste
sintezo FM, ci o colectie de esantioane a sunetelor produse de diferite instrumente reale (chitar, pian etc) care este stocat ntr-o memorie de tip ROM (nevolatil). La solicitarea programului
este generat sunetul specific unui anumit instrument, folosind esantionul continut n memoria ROM (WAWE TABLE). Se asigur astfel un sunet digital foarte apropiat de realitate. Desigur, o
memorie ROM mai mare nseamn nseamn mai multe esantioane, prin urmare fidelitatea creste. Folosind un microfon, puteti inregistra sunete n format WAV. Din pcate, cu ct creste
fidelitatea (mono-stereo, 11--44 KHz) spatiul necesar pe HDD este mai mare. Comparativ fat de formatul MIDI, un fisier WAV este de aproximativ 1.000 de ori mai mare! Multe dintre plcile
de sunet pot s v comande unitatea de CD. Dac aveti un CD-ROM cu standard MITSUMI, SONY sau PANASONIC (nu sunt ATAPI) o plac de sunet cu respectivul controler nu poate lipsi
din calculatorul dumneavoastr.
Instalarea plcii de sunet
- Introduceti discheta (sau CD-ul) n unitatea de disc a PC-ului si folositi comanda INSTALL, care va comanda fisierul install.exe.
- Urmriti instructiunile de pe ecran! n general, interfetele software sunt prietenoase si nu veti avea probleme.
Dac totusi aveti probleme:
- Verificati dac liniile de comand introduse n autoexec.bat sunt plasate naintea oricrei linii de tip:
C:\NC\NC; C:\DN\DN; NC; FM; VC; DN etc,
Dup remedierea acestui neajuns, se restarteaz sistemul.
- Dac tot nu merge, cutati pe HDD directorul creat de programul de instalare al plcii de sunet, unde veti gsi un fisier de tip SNDINIT sau ESSCFG etc, si schimbati ntreruperile si/sau
adresele alocate plcii de sunet.
Dac tot nu merge, va trebui s alegeti DMA
UNITTI DE BACKUP
Unittile de backup sunt elemente de stocare a datelor pentru crearea copiilor de sigurant. n general sunt de capacitti comparabile cu hard-diskurile, au o rat de transfer mai scazut, dar
prezint o sigurant deosebit a datelor. Reamintim aici c nu exist calculator care s nu se poat bloca, fie c este vina hardware-ului, a software-ului sau a utilizatorului. Exemplele de virusi
care formateaz hard discul sunt nenumarate; o fluctuatie a tensiunii de alimentare poate distruge irecuperabil componentele calculatorului, deci si datele stocate pe acesta. Este evident c,
dac munca dumneavoastr este important, trebuie s o protejati. Solutia, cea mai ieftin si sigur, este o unitate de backup.
Unittile de backup sunt de mai multe tipuri:
A: Dup modul de conectare la calculator:
-externe: se cupleaz la un port paralel (IOMEGA ZIP) sau SCSI (IOMEGA ZIP SCSI). Avantajul principal al unittilor externe este c pot fi mutate de la un calculator la altul, deci dac este
nevoie s fie fcute copii de sigurant pentru mai multe calculatoare, nu trebuie cumprate mai multe unitti.

-interne: se cupleaz la un adaptor SCSI, la o magistral IDE sau chiar la un controller de floppy.
B: Dup modul de stocare a datelor:
-cu band magnetic: au avantajul unor capacitti foarte mari: s-a ajuns la capacitti de ordinul 20GB, dar transferul este secvential si dureaz n general mai mult;
-cu medii magneto-optice: capacitti mai mici, de ordinul sutelor de MB, suportul poate (sau nu) s fie nregistrat de mai multe ori si sunt mai rapide dect unittile cu band.
-cu medii optice: nregistrabile doar o dat (Write Once Read Many), dar ofer cea mai mare sigurant a datelor.
-cu medii cu discuri magnetice: sunt cele mai rapide, se pot nregistra de zeci de mii de ori.
PLCI DE CAPTUR VIDEO SI EDITAREA VIDEO NELINIAR (DIGITAL)
Prin captur se ntelege procesul de conversie a semnalului video analogic disponibil de la un videocasetofon sau o camer de filmat n informatie digital, ce se poate vizualiza pe un monitor
de calculator sau stoca pe hard-disk. Cu ajutorul programelor de editare video (ex.: Adobe Premiere, Ulead VideoStudio) se pot face usor prelucrri de efect ale acestor imagini stocate,
obtinndu-se n final clipuri, colaje, prezentri. De asemenea, semnalul video preluat poate fi utilizat pentru transmisiuni gen videoconferint; un kit de videoconferint se compune, n
principal, dintr-o camer video nepretentioas si o plac de captur video.
Eventual se poate include si partea de sunet care se ocup de preluarea semnalului de microfon, precum si modemul cu ajutorul cruia se poate face conectarea la distant.
n continuare, ne vom referi la plci de captur video dedicate prelurii semnalului video de televiziune n vederea editrii neliniare.
Prin editare video se ntelege procesul de selectie a unor secvente din mai multe filme, de aplicare a unor efecte si a unor tranzitii asupra acestora si inserarea de titluri sau imagini de calculator
.
Prin procedeul clasic (editare liniar), obtinerea unor clipuri spectaculoase necesit aparatur de nalt calitate (care este foarte scump), deoarece sunt necesare nregistrri repetate pe casete
ale aceluiasi film, ceea ce determin pierderi de calitate considerabile. Secventele sunt nregistrate separat pe diverse casete apoi sunt trecute printr-un mixer digital cu posibilitti limitate,
activitate ce necesit mult experient si ndemnare.
n editare neliniar, (cazul nostru), informatia de imagine este stocat digital, prin urmare inalterabil; editarea neliniar se mai numeste si "Digital Video Editing". Secventele se pstreaz pe
hard-disk si pot fi selectate foarte usor, iar asupra lor pot fi aplicate un numr imens de efecte. Singura problem n editarea neliniar ar fi spatiul necesar pe hard-disk.
S intrm putin n amnunte: o secund de imagine PAL, de studio, ar ocupa, n mod teoretic, circa 21MB si, deci, un hard-disk de 1GB s-ar umple n doar 49 de secunde, ceea ce nseamn
risip de spatiu. De aceea, se recurge la compresia n timp real a informatiei video (asa numita tehnic Motion-JPEG) prin care o parte a informatiei de culoare a punctelor se aproximeaz n
functie de asemnarea acestora cu cele din jur. Se obtine astfel un raport de compresie care reflect ce procent s-a pstrat din informatia original. Cum cazul ideal al acestui raport este 1:1
(toat informatia este transmis), rezult c un raport de compresie este mai bun cu ct este mai mic; sub un raport de 4:1 se consider calitatate de studio si asta presupune un transfer sustinut
de 5MB/s, care se poate obtine doar cu hard-disk-uri de turatie si densitate de scriere mari (hard-disk-urile "AV-Ready").
Standardul PAL de televiziune are 625 de linii pe cadru complet (ca si SECAM), iar NTSC are 525 linii. Cu raportul curent al imaginii de 4:3, rezult o rezolutie spatial de 833x625 puncte n
PAL si 700x525 n NTSC, dar nu toate punctele sunt vizibile. Procedeul de eliminare al punctelor din semnalul video care nu se vd pe televizor se numeste "cropping". De asemenea,
formatele digitale utilizate la conversia semnalului video analogic n semnal digital sunt urmtoarele, pentru standardul PAL (din considerente software, aceste valori trebuie s fie si divizibile
cu 16).
Tabelul de mai jos indic timpul de nregistrare disponibil pe 1GB n functie de raportul de compresie folosit:
Compresie si calitate (fr Cropping):
Compresie si calitate(cu Cropping):
Dac materialul nregistrat si editat urmeaz s rmn pe hard-disk, de exemplu un material de prezentare, se prefer folosirea unor formate mai mici si a unei frecvente de cadre pe vertical
mai mici (ex.: 320x240, 240x180, 160x120, la 15 cadre/s), pentru obtinerea de fisiere de dimensiuni mici, care s fie usor de executat de ctre calculatoare cu putere de calcul mic.
Principalele caracteristici de care trebuie s se tin seama la achizitionarea unei plci de captur video sunt:
- raportul de compresie MPEG, care trebuie s fie ct mai mic (sub 4:1 se consider calitate de studio, dar pentru aplicatii de nivel mediu este suficient si un raport de 10:1);
- fereastra maxim de captur (aria maxim de puncte ce poate fi digitizat n timp real), este de 768x576 si este calitatea ideal, ns pentru aplicatii ce folosesc aparatur VHS este suficient
si valoarea de 384x288 (standardul VHS nregistreaz si red doar 240 de linii orizontale);
- formatele video suportate, care trebuie s includ si formatul video specific pe care l ofer sursa de nregistrare video (VHS, S-VHS, Hi8, Video8);

- posibilitatea de a oferi functia "overlay", care semnific posibilitatea de a vizualiza n timp real toat imaginea care este nregistrat sau este doar prezent la una din intrrile video; altfel,
semnalul video este vizibil doar ntr-un mod preview, la doar 5cadre/s (sau inaccesibil total) sau este nevoie de un monitor video special;
- magistrala pe care functioneaz - n prezent PCI este solutia cea mai bun pentru c, n afar de o rat de transfer mare pe care o sustine, are posibilitatea de a functiona n regim bus-master,
adic poate face transferuri directe si prioritare cu memoria sistem fr a solicita prea mult procesorul;
- capabilitatea de a face si captur audio - se elimin asfel necesitatea cumprrii unei plci de sunet si se salveaz un slot liber n PC.
Pentru functionarea optim a unei plci de captur ntr-un sistem cu Windows95, trebuie fcute urmtoarele setri:
- n "Control Panel/ System/ Performance/ File System/ Troubleshooting" activati "Disable Write Behind Caching";
- n "Control Panel/ System/ Performance/ File System/ Hard-Disk" setati pe "None" la "Read-ahead Optimization";
- n "Control Panel/ System/ Devices/ CD-ROM/ XX-CD-ROM/ Properties/ Settings" dezactivati la "auto insert notification"
- defragmentati hard-disk-ul!
Alte recomandri:
- dac pe sistem exist un singur hard-disk, prima partitie a acestuia ar trebui rezervat capturii, iar a 2-a sistemului de operare si restului de date (prima partitie va fi asezat fizic pe cilindrii de
nceput care sunt cei din exterior si pe care capetele hard-disk-ului au cea mai mare vitez). Din programul de captur ("videocap32" sau altul) se poate stabili numele si mrimea n MB a
fisierului n care se va salva de fiecare dat secventa video ("capture.avi" implicit ); acest fisier va ocupa un loc stabil pe hard-disk si va avea aceeasi mrime chiar dac secventa video este
mult mai mic ca mrime n MB. Dup fiecare captur video va trebui s salvati secventa video din "capture.avi" ntr-un alt fisier, cruia i veti da un alt nume.
- ideal ar fi s existe un al 2-lea hard-disk, rezervat exclusiv capturii (singur pe cablul SCSI, dac acesta este SCSI).
Formate de transmisie a semnalului video n functie de modul n care se codeaz semnalul de culoare:
1. Compozit: culoarea, strlucirea si canalele de audio se moduleaz ntr-un singur semnal care se transmite prin cablu cu mufe RCA sau prin cablu RF coaxial; formatele de nregistrare sunt
VHS (8 mm), 3/4" Umatic, Umatic SP ( 1"), Unihi, Laservision (ODC), Laserdisc (ASACA).
2. S-video: crominanta si luminanta se transmit pe canala separate; formatele de nregistrare sunt S-VHS si Hi8. S-VHS foloseste un cablu S-video pentru video si cabluri separate de sunet.
Hi8 foloseste, de asemenea, cabluri S-video, dar exist si variante profesionale care folosesc conectori BNC.
3. Tip componente (component formats): semnalul video se transmite pe trei canale care pot fi cele trei culori (rosu, verde si albastru) sau n format YUV (Yellow Under Violet), adic un canal
de luminant si dou de culoare. De asemanea, se rezerv un al 4-lea canal cu semnalele de sincro si nc dou canale de sunet. Formatele de nregistrare sunt: Betacam, Betacam SP, Digital
Betacam, MII, D-1,DCT si Laserdisc. Semnalele video sunt transmise prin cabluri cu mufe BNC, iar semnalele audio prin cablu XLR (conectorii XLR au trei pini si mecanism de blocare).
FORMATE DE INREGISTRARE
VHS - 240 linii rezolutie pe orizontal
- banda de 1/2"
- tip compozit
8 mm - 260 linii rezolutie pe orizontal
- banda de 8mm
- tip compozit
VHS-C - VHS, dar pentru camerele mici
S-VHS - 400 linii, band de 1/2" ca la VHS, dar adaug 2 canale audio HI-FI n zona de nregistrare
video si nc 2 canale audio liniare. Canalele audio HI-Fi pot fi scrise pe o band prenregistrat
fr a o mai rescrie.
- masinile S-VHS pot scrie si citi si n VHS.
- S-VHS C este varianta pentru camerele mici.
Hi-8 - 400 linii, format S-video
- foloseste att HI-FI ct si PCM (Pulse Code Modulation)
"3/4" Umatic -280 linii format compozit

-2 canale audio liniare

-varianta SP are 330 linii si 2 canale audio Hi-Fi
Betacam si - 330 si 360 linii (SP), banda de1/2"
Betacam SP - SP-ul are si audio-ul mbunttit
- sunt formatele profesionale cele mai utilizate
M II - 440 linii si 4 canale audio
- creat de Panasonic
FORMATE DIGITALE
D 1 - 460 linii si 4 canale audio de calitate CD
- este cel mai performant
- "digital component format"
D 2 - 460 linii si 4 canale audio de calitate CD
- este de tip compozit; banda de 3/4"
- folosit n multe studiouri pentru casetele master
D 3 - versiunea Panasonic a lui D2 cu banda de 1/2"