1.

Tehnologia informatiei
1.0 Introducere Tehnologia Informatiei (IT) reprezinta proiectarea, dezvoltarea, implementarea, asistenta si managementul componentelor hardware ale unui calculator si al aplicatiilor software. Un profesionist IT este informat in ceea ce priveste sistemele de calculatoare si sistemele de operare. Acest capitol va prezenta o imagine de ansamblu a certificarilor din domeniul IT si a componentelor unui calculator personal de baza. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective: Explicarea certificarilor din industria IT. Descrierea unui calculator. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de alimentare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristilor componentelor interne. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire. Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora.

1.1 Explicarea certificarilor din industria IT Acest curs se va concentra asupra calculatoarelor de tip desktop si laptop. Se va discuta si despre echipamente electronice, precum PDA-urile (personal digital assistant) si telefoanele mobile. Pregatirea si experienta califica un tehnician pentru a putea opera si depana aceste calculatoare si echipamente electronice personale. Veti obtine abilitatile tehnice specializate necesare pentru a instala, intretine si repara calculatoare. Obtinerea unei certificari va va oferi mai multa incredere si va va creste oportunitatile in domeniul IT. Acest curs se concentreaza pe urmatoarele doua certificari: CompTIA A+ The European Certification of Informatics Professional (EUCIP) IT Administrator Certification (Modulele 1- 3)

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective: 1.1 Identificarea nivelului de pregatire si certificarilor. Descrierea Certificarii A+. Descrierea Certificarii EUCIP. Explicarea certificarilor din industria IT Identificarea nivelului 1.1.1 educatiei si certificarilor Tehnologia informatiei (IT) este un termen care cuprinde relatia dintre hardware, software, retele si asistenta tehnica acordata utilizatorilor. IT Essentials: PC Hardware and Software acopera informatiile de care are nevoie un tehnician pentru a avea succes in domeniul Tehnologiei Informatiei. Acest curs acopera urmatoarele teme Calculatoare personale

Procedurile de securitate in laborator Depanare Sisteme de operare Laptop-urile Imprimante si scannere Retele Securitate Abilitati de comunicare

Cursul IT Essentials se concentreaza asupra a doua certificari din industria hardware si software: CompTIA A+ si EUCIP. Acest curs este numai o introducere in lumea IT. Un tehnician poate alege sasi continue studiile si sa primeasca urmatoarele certificari: CCNA Cisco Certified Networking Associate CCNP Cisco Certified Networking Professional CCIE Cisco Certified Internetworking Expert CISSP Certified Information System Security Professional MCP Microsoft Certified Professional MCSA Microsoft Certified Systems Administrator MCSE Microsoft Certified Systems Engineer Network+ CompTIA Network Certification Linux+ CompTIA Linux Certification

Certificarile IT pot fi folosite drept acreditari pentru grade universitare si de colegiu in domenii precum telecomunicatiile si informatica. 1.1.2 Descrierea certificarii A+ Computing Technology Industry Association (CompTIA) a dezvoltat programul de certificare A+. O certificare CompTIA A+, prezentata in Figura 1, atesta faptul ca posesorul ei este un tehnician hardware si software calificat. Certificarile CompTIA sunt recunoscute in intreaga comunitate IT ca fiind una dintre cele mai bune metode de a interactiona cu domeniul tehnologiei informatiei si de a construi o cariera solida. Un candidat pentru certificarea A+ trebuie sa treaca doua examene. Primul examen este CompTIA A+ Essentials. Al doilea examen avansat depinde de tipul de certificare dorit. Fiecare examen avansat evalueaza competente specializate din una din urmatoarele domenii: Tehnician IT Tehnician de asistenta la distanta Tehnician pentru calculator

Examenul CompTIA A+: Essentials Toti candidatii trebuie sa treaca examenul A+ Essentials (220601). Examenul acopera calificarile necesare pentru a instala, repara, configura, depana, optimiza, diagnostica si mentine componente hardware ale calculatoarelor personale si sisteme de operare. Examenul CompTIA A+: Tehnician IT Examenul CompTIA A+ (220-602) evalueaza un candidat pentru specializarea tehnician de teren. Tehnicienii de teren lucreaza atat

in medii mobile cat si in birouri corporative. Examenul CompTIA A+: Tehnician de asistenta la distanta Examenul CompTIA A+ (220-603) evalueaza candidatii pentru specializarea de tehnician de asistenta la distanta care sunt responsabili pentru asistenta clientilor fara a avea acces la echipamentele acestora. Un tehnician de asistenta la distanta lucreaza intr-un call-center unde va rezolva probleme legate de sistemul de operare sau conectivitate folosind o linie telefonica sau Internetul. Aceasta calificare poate fi intalnita si sub alte denumiri: tehnician help-desk, tehnician call-center, specialist tehnic sau reprezentant tehnic. Examenul CompTIA A+: Tehnician pentru calculator Examenul CompTIA A+ (220-604) examineaza cunostintele unui tehnician pentru calculator. Tehnicianul pentru calculator are o interactiune limitata cu utilizatorul si lucreaza in ateliere sau in laboratoare. Tehnicianul pentru calculator este denumit si tehnicianul de banca.

Fisa de lucru Oportunitati de angajare Cautati oportunitati de angajare in domeniul IT Descrierea certificarii EUCIP 1.1.3 Programul EUCIP IT Administrator ofera o certificare recunoscuta de competenta in domeniul IT. Certificarea acopera standardele descrise de Consiliul European al Societatilor de Informatica Profesionala (CEPIS). Certificarea EUCIP IT Administrator consta in cinci module, cu un examen pentru fiecare modul. Acest curs va pregateste pentru modulele 1-3. Modulul 1: Componentele Hardware ale Calculatorului Modulul Componentele Hardware ale Calculatorului are ca cerinte intelegerea constructiei de baza a unui calculator personal si functiile componentelor. Candidatul ar trebui sa poata diagnostica si repara in mod eficient problemele hardware. Candidatul ar trebui sa poata sa dea sfaturi clientilor cu privire la hardware-ul potrivit. Modulul 2: Sisteme de Operare Modulul Sisteme de Operare are ca cerinte familiarizarea cu procedurile de instalare si de aducere la zi a celor mai utilizate sisteme de operare si aplicatii. Candidatul ar trebui sa poata folosi uneltele de sistem pentru depanarea si repararea sistemelor de operare. Modulul 3: Reteaua Locala si Servicii de Retea Modulul Reteaua Locala si Servicii de Retea are ca cerinte familiarizarea cu procedurile de instalare, utilizare si management ale retelelor locale. Candidatul ar trebui sa poata adauga si sterge utilizatori si resurse partajate.

Candidatul ar trebui sa poata folosi uneltele de sistem pentru depanarea si repararea retelelor. Modulul 4: Utilizare Avansata a Retelelor Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi anumite subiecte sunt acoperite. Modulul Utilizare Avansata a Retelelor are ca cerinte intelegerea comunicarii in LAN. Modulul 5: Securitate IT Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi anumite subiecte sunt acoperite. Modulul Securitate IT are ca cerinte familiarizarea cu metodele de securitate si particularitatile disponibile pentru calculatoare izolate sau conectate in retea. Descrierea 1.2 unui calculator Un sistem informatic este alcatuit din componente hardware si software. Componentele hardware reprezinta echipamentele fizice precum: carcasa, discurile de stocare, tastaturile, monitoarele, cablurile, boxele si imprimantele. Termenul de software include sistemul de operare si programele. Sistemul de operare da instructiuni de operare unui calculator. Aceste operatii pot include identificarea, accesarea si procesarea informatiei. Programele sau aplicatiile indeplinesc functii diferite. Programele sunt extrem de diverse in functie de tipul informatiei accesate sau generate. De exemplu, instructiunile pentru verificarea contului bancar sunt diferite de instructiunile pentru a simula o realitate virtuala pe Internet.

Sectiunile urmatoare din acest capitol vor prezenta componentele hardware dintr-un calculator. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de 1.3 alimentare Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne ale calculatorului. Toate calculatoarele au nevoie de o sursa de tensiune pentru a transforma curentul alternativ (AC) de la priza in curent continuu (DC). Dimensiunea si forma unei carcase depind de placa de baza si alte componente interne. Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa incapa componente suplimentare de care ati putea avea nevoie in viitor. Puteti de asemenea alege o carcasa de dimensiuni mai mici care ocupa un spatiu redus. In general, carcasa trebuie sa fie rezistenta, usor de intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o extindere ulterioara. Sursa trebuie sa asigure suficienta energie electrica pentru componentele instalate si pentru a permite adaugarea ulterioara de noi componente. Daca alegeti o sursa care asigura doar alimentarea componentelor instalate este posibil sa fie necesara inlocuirea acesteia atunci cand veti adauga alte componente. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Descrierea carcaselor. Descrierea surselor de alimentare.

Descrierea carcaselor 1.3.1 Carcasa unui calculator ofera cadrul pentru componentele interne in timp ce permite inchiderea necesara pentru un plus de protectie. Carcasele de calculator sunt de obicei

facute din plastic, otel si aluminiu si sunt disponibile intr-o gama variata de stiluri. Dimensiunea si aranjarea carcasei poarta denumirea de factor de forma. Sunt mai multe tipuri de carcase, dar factorul de forma pentru carcase este de obicei desktop sau turn. Carcasele desktop pot fi subtiri sau de dimensiune normala si cele turn pot fi mini sau de dimensiune normala, asa cum sunt prezentate in Figura 1. Carcasele au denumiri diferite: Sasiu Cabinet Turn Cutie Housing

Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu proiectat pentru a pastra componentele la o temperatura adecvata. Ventilatoarele de carcasa sunt folosite pentru a misca aerul in interiorul carcasei. Aerul care trece pe langa componentele calde, absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces este impiedicata supraincalzirea componentelor calculatorului. Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare cand alegeti o carcasa: Dimensiunea placii de baza Numarul de locuri pentru unitati de stocare interne sau externe Spatiul disponibil

In Figura 2 este prezentata o lista a tuturor detaliilor. Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza electricitatii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt impamantate prin atasarea acestora la carcasa. NOTA: Ar trebui sa alegeti o carcasa in functie de dimensiunile fizice ale sursei de alimentare si ale placii de baza. Descrierea surselor de alimentare 1.3.2 Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC), care provine dintr-o priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit pentru alimentarea tuturor componentelor unui calculator. Conectori Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati sunt proiectati pentru a fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un curent de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru conectarea anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza: Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati optice sau un hard disk. Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de discheta. Conectorul Berg este mai mic decat conectorul Molex. Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul cu 24 de pini are doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate 10 pini fiecare. Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de cate doi sau patru pini si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza. Acesti

conectori de patru sau opt pini au aceeasi forma cu conectorul principal de alimentare dar sunt de dimensiuni mai mici. Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti P8 si P9 pentru conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza puteau fi legati invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau sursa de alimentare. Instalarea presupunea alinierea conectorului astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.

NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie sau asigurati-va inainte ca nu exista pini indoiti sau obiecte straine care sa va impiedice. Amintiti-va ca daca vi se pare greu sa inserati orice cablu sau componenta este posibil sa fie ceva in neregula. Cablurile, conectorii si componentele sunt proiectate in asa fel incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau componentele. Conectorii care sunt inserati in mod incorect vor deteriora priza sau conectorul. Nu va grabiti si asigurati-va ca manipulati in mod corect componentele hardware. Electricitate si Legea lui Ohm Exista patru marimi de baza in electricitate: Voltaj (V) Curent (I) Putere (P) Rezistenta (R)

Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe care un tehnician trebuie sa ii cunoasca: Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit. Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui calculator produce de obicei mai multe voltaje diferite. Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni care trece printr-un circuit. Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale unui calculator produc diferite amperaje corespunzatoare fiecarui voltaj. Puterea este marimea care masoara presiunea necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit, numita voltaj, inmultita cu numarul de electroni care circula prin acel circuit, numit curent. Unitatea de masura pentru putere este watt (W). Sursele de tensiune sunt clasificate in functie de puterea disipata. Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii curentului. Rezistenta se masoara in ohmi. O rezistenta mai mica permite trecerea unui curent mai mare, deci mai multa putere. O siguranta buna are o rezistenta mica sau masoara aproximativ 0 ohmi.

Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi. Aceasta ecuatie indica faptul ca voltajul este egal cu produsul dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie reprezinta Legea lui Ohm. V = IR Intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre voltaj si curent. P = VI Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului rezulta intr-o crestere de putere.

De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o baterie de 9 V. Puterea disipata de bec este de 100 W. Folosind ecuatia de mai sus, putem calcula valoarea curentului necesar pentru a obtine 100 W prin becul alimentat la 9 V. Pentru rezolvarea acestei ecuatii avem urmatoarele informatii: P = 100 W V=9V I = 100 W/9 V = 11.11 A

Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec de 12 V pentru a obtine o putere de 100 W? 100 W/12 V = 8.33 A Sistemul produce aceeasi putere, dar foloseste mai putin curent. Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W - 500 W. Totusi, unele calculatoare au nevoie de putere cuprinsa intre 500 W si 800 W. La asamblarea unui calculator, alegeti o sursa de alimentare cu o putere suficienta pentru a alimenta toate componentele. Informatii despre puterea componentelor pot fi obtinute din documentatia producatorului. Cand alegeti o sursa de alimentare, asigurati-va ca acea sursa produce suficienta energie pentru a alimenta componentele instalate. AVERTISMENT: Nu deschideti sursa de alimentare. Capacitatile din interiorul sursei de alimentare, prezentata in Figura 3, pot ramane incarcate pentru o perioada lunga de timp. 1.4 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor componentelor interne Aceasta sectiune prezinta numele, scopurile si caracteristicile componentelor interne ale unui calculator. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective: Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de baza. Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor procesoarelor. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor de racire. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor ROM si RAM. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de extensie. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor de stocare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor interne.

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de baza 1.4.1 Placa de baza este circuitul integrat principal si contine magistralele, sau caile circuitelor electrice, ce se gasesc intr-un calculator. Magistralele permit datelor sa circule intre diferitele componente care alcatuiesc un calculator. Figura 1 prezinta o varietate de placi de baza. O placa de baza este cunoscuta si sub numele de placa de sistem, backplane, sau placa principala. Placa de baza cuprinde unitatea centrala de procesare (UCP), memoria RAM, sloturi de extensie, ansamblul format din radiator si ventilator, chip-ul BIOS si circuitele incorporate care interconecteaza placa de baza cu celelalte componente. Socket-urile, conectorii interni si externi si diferitele porturi sunt de asemenea asezate pe placa de baza. Factorul de forma al placii de baza depinde de dimensiunea si forma placii. De asemena descrie asezarea fizica a diferitelor componente si echipamente pe placa de baza. Exista

diferiti factori de forma pentru placile de baza dupa cum se poate observa si in Figura 2. Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta chip set-ul. Chip set-ul este compus din diferite circuite integrate atasate la placa de baza cu rolul de a controla modul de interactiune al sistemului hardware cu UCP si placa de baza. UCP este instalata intr-un slot sau socket de pe placa de baza. Socketul de pe placa de baza determina tipul de UCP care poate fi instalat. Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa interactioneze cu celelalte componente din calculator si sa schimbe date cu memoria sistemului sau RAMul, hard disk-uri, placi video si alte dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste cata memorie poate fi adaugata la placa de baza. Chip set-ul determina de asemenea tipul de conectori de pe placa de baza. Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente distincte: Northbridge si Southbridge. Scopul fiecarei componente variaza in functie de producator, dar in general northbridge-ul controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la care UCP-ul poate comunica cu acestea. Placa video este cateodata integrata in Northbridge. Southbridge-ul, in cele mai multe cazuri, permite procesorului sa comunice cu hard diskurile, placa de sunet, porturile USB si alte porturi de intrare/iesire. Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor procesoarelor 1.4.2 Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul calculatorului. Este cunoscuta si sub numele de procesor. Majoritatea calculelor se efectueaza in procesor. In termeni de putere de procesare, unitatea centrala de prelucrare este cea mai importanta componenta a unui calculator. UCP-urile sunt fabricate sub diverse forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip de slot sau socket pe placa de baza. Cei mai cunoscuti producatori de microprocesoare sunt Intel si AMD. Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol de interfata intre placa de baza si procesor. Majoritatea socketilor si procesoarelor folosite la ora actuala au la baza arhitectura pin grid array (PGA), in care pinii de pe partea de dedesubt a procesorului sunt inserati in socket, fara a folosi forta (zero insertion force - ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a insera un procesor intr-un socket sau slot de pe placa de baza. Procesoarele bazate pe sloturi sunt proiectate in forma de cartus si intra intr-un slot asemanator cu cele folosite de placile de extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii ale unei UCP. Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o secventa de instructiuni stocate in prealabil. Fiecare model de procesor are un set de instructiuni pe care le executa. Procesorul executa programul prin procesarea fiecarei secvente de date dupa cum este ghidat de program si de setul de instructiuni. In timp ce unitatea centrala de procesare executa un pas din program, instructiunile ramase si datele sunt stocate in apropiere intr-o memorie speciala numita cache. Exista doua arhitecturi majore ale setului de instructiuni: Reduced Instruction Set Computer (RISC) Aceste arhitecturi folosesc un set relativ mic de instructiuni si chip-urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni foarte rapid. Complex Instruction Set Computer (CISC) Aceste arhitecturi folosesc un set larg de instructiuni, rezultand mai putini pasi executati pentru o operatie.

Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere de performanta. In cazul folosirii tehnicii hiperthreading, unitatea centrala de procesare poate executa simultan mai multe segmente de cod pe fiecare banda de asamblare. Pentru un sistem de operare, un singur procesor care foloseste hyperthreading apare ca doua procesoare. Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de date pe care o poate procesa. Viteza unui procesor este evaluata in ciclii pe secunda. Viteza unui procesor

actual este masurata in milioane de ciclii pe secunda, numiti megahertzi (MHz) sau miliarde de ciclii pe secunda, numiti gigahertzi (GHz). Cantitatea de date pe care un procesor o poate procesa la un moment dat depinde de magistrala de date a procesorului. Aceasta este numita si magistrala procesorului sau front side bus (FSB). Cu cat magistrala este mai mare, cu atat este mai puternic procesorul. Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau 64 de biti. Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina procesorul sa functioneze la o viteza mai mare decat specificatiile originale. Overclocking-ul nu este o metoda sigura de crestere a performantei unui calculator si poate avea ca efect defectarea procesorului. MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in procesoarele Intel. Procesoarele care suporta MMX pot efectua multe operatii multimedia obisnuite care sunt efectuate de obicei de placi de sunet sau video separate. Totusi, doar aplicatiile software scrise special pentru a apela instructiuni MMX pot folosi avantajele acestui set de instructiuni. Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in gasirea de noi moduri de a incorpora mai multe unitati centrale de prelucrare pe acelasi cip. Mai multe procesoare sunt capabile sa proceseze concurent mai multe instructiuni: Procesoare Single Core Un singur nucleu (core) aflat pe cip se ocupa de toate prelucrarile. Un producator de placi de baza poate asigura socketuri pentru mai mult de un singur procesor, dand astfel posibilitatea de a construi un calculator multi-procesor puternic. Procesoare Dual Core Doua nuclee intr-un singur cip in care ambele nuclee proceseaza informatia simultan.

1.4.3 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor de racire Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este generata la trecerea curentului prin componentele sistemului. Componentele unui calculator functioneaza mai bine intr-un mediu racoros. In cazul in care caldura nu este evacuata, este posibil ca sistemul sa functioneze mai lent. Daca se acumuleaza prea multa caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate. Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare mai eficienta a caldurii. Un ventilator de carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat in carcasa calculatorului pentru a face procesul de racire mai eficient. In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor inlatura caldura de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului, prezentat in Figura 2, evacueaza caldura de pe procesor. Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din cauza caldurii si sunt cateodata dotate cu ventilatoare. Ca si procesorul, placile video produc o cantitate mare de caldura. Exista ventilatoare dedicate pentru racirea unitatii de procesare grafica, precum cele prezentate in Figura 3. Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de procesare grafica foarte rapide pot folosi sisteme de racire cu apa. O placa de metal este asezata deasupra procesorului si apa este pompata pe deasupra acesteia pentru a colecta caldura produsa de unitatea centrala de procesare. Apa este pompata catre un radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este recirculata. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor ROM si RAM 1.4.4 ROM Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de baza. Chip-urile ROM contin instructiuni care pot fi accesate in mod direct de catre unitatea centrala de

procesare. Instructiunile de baza folosite la pornirea (boot) calculatorului si la incarcarea sistemului de operare sunt stocate in ROM. Chip-urile ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost oprita alimentarea. Continutul acestora nu poate fi sters sau modificat prin mijloace obisnuite. Diferitele tipuri de ROM sunt prezentate in Figura 1. NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest lucru poate crea confuzie deoarece firmware reprezinta de fapt software-ul pastrat intr-un chip ROM. RAM Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza temporar datele si programele care sunt accesate de catre procesor. RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca isi va pierde continutul atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat exista mai multa memorie RAM in calculator cu atat creste capacitatea de stocare si procesare a programelor si fisierelor de dimensiuni mari, crescand de asemenea performanta sistemului. Diferitele tipuri de RAM sunt prezentate in Figura 2. Module de memorie Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca chip-uri individuale. Aceste chip-uri individuale, numite chip-uri dual inline package (DIP), erau greu de instalat si se desprindeau de pe placa de baza destul de des. Pentru a rezolva aceasta problema, proiectantii au lipit chip-urile pe un circuit special numit modul de memorie. Diferitele tipuri de module de memorie sunt prezentate in Figura 3. NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete. Modulele de memorie cu o singura fata contin RAM pe o singura fata a modulului. Modulele de memorie cu doua fete contin RAM pe ambele fete ale modulului. Cache SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite cel mai frecvent. SRAM permite procesorului sa acceseze mai repede date pe care in mod normal ar trebui sa le citeasca din DRAM sau memoria principala, care sunt mai lente. Cele trei tipuri de memorie cache sunt prezentate in Figura 4. Verificarea erorilor Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt stocate corect in chipurile RAM. Calculatorul foloseste diverse metode pentru a detecta si corecta erorile de memorie. Figura 5 prezinta trei moduri diferite de verificare a erorilor de memorie. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de extensie 1.4.5 Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin adaugarea de controlere pentru echipamente specifice sau prin schimbarea porturilor defecte. Figura 1 prezinta diverse tipuri de placi de extensie. Placile de extensie sunt folosite pentru a extinde si personaliza capacitatile unui calculator: Placa de retea (Network Interface Card - NIC) Conecteaza calculatorul la o retea folosind un cablu de retea Placa de retea pentru conexiune fara fir Conecteaza calculatorul la o retea folosind frecvente radio Placa de sunet Ofera capacitati audio Placa video Ofera capacitati video Modem Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie telefonica Adaptor SCSI Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard disk-uri si unitati de benzi magnetice la un calculator Adaptor RAID Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator pentru a oferi redundanta si o crestere a performantei Port USB Permite conectarea de echipamente periferice la calculator Port paralel Permite conectarea de echipamente periferice la calculator

Port serial Permite conectarea de echipamente periferice la calculator

Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit instalarea de placi de extensie. Tipul de conector folosit de placa de extensie trebuie sa coincida cu cel al portului de extensie. O placa de extensie poate fi folosita pentru calculatoarele cu un factor de forma LPX pentru a permite celorlalte placi de extensie sa fie instalate orizontal. O placa de extensie de acest tip se utilizeaza de obicei pentru calculatoarele desktop slim-line. In Figura 2 sunt prezentate diferite tipuri de porturi de extensie. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor de stocare 1.4.6 O unitate de stocare citeste sau scrie informatii pe medii de stocare magnetice sau optice. O unitate de stocare poate fi folosita pentru a stoca date permanent sau pentru a citi informatii de pe un hard-disk. Unitatile pot fi instalate in carcasa calculatorului, ca de exemplu hard-disk-ul. Pentru portabilitate, unele unitati de stocare se pot conecta la calculator folosind un port USB, FireWire sau SCSI. Aceste unitati portabile sunt numite unitati detasabile si pot fi folosite de mai multe calculatoare. Exemple de unitati de stocare comune: Unitate de discheta Hard disk Unitate optica Unitate flash Unitate de retea

Unitatea de discheta O unitate de discheta este un echipament de stocare care foloseste discuri flexibile de 3.5 inch. Aceste discuri flexible magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de date. Intr-un calculator, unitatea de discheta este configurata ca fiind unitatea A: . Unitatea de discheta poate fi folosita pentru a porni calculatorul daca se foloseste o discheta de boot. Exista si dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie veche, nu mai sunt folosite. Hard disk Hard disk-ul este o unitate magnetica de stocare care este instalata in interiorul unui calculator. Este folosit pentru a stoca date permanent. Intr-un calculator, hard disk-ul este de obicei configurat ca partitia C: si contine sistemul de operare si aplicatiile. Hard disk-ul este de obicei configurat ca prima unitate in secventa de pornire. Capacitatea de stocare a unui hard disk este masurata in miliarde de biti, adica gigabiti (GB). Viteza unui hard disk este masurata in numarul de miscari de revolutie pe minut (RPM). Pentru a mari capacitatea de stocare se pot adauga mai multe hard disk-uri. Unitatea optica O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia laser pentru a citi date de pe mediul optic. Exista doua tipuri de unitati optice: Compact disc (CD) Digital versatile disc (DVD)

Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only), inscriptibile (scriere o singura data) sau reinscriptibile (citire si scriere de mai multe ori). CD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 700 MB. DVD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 8.5 GB pe o parte a discului. Exista mai multe tipuri de medii optice: CD-ROM Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil. CD-R Mediul CD-recordable poate fi inscriptionat o singura data. CD-RW Mediul CD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD-ROM Mediul DVD read-only care este inregistrat in prealabil.

DVD-RAM Mediul DVD random access memory care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD+/-R Mediu DVD-recordable care poate fi inscriptionat o singura data. DVD+/-RW DVD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat.

Unitate flash O unitate de memorie flash, cunoscuta si ca stick de memorie, este un tip de echipament de stocare care se conecteaza la un port USB. Un stick de memorie foloseste un tip special de memorie care nu are nevoie de alimentare pentru a stoca datele. Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate de sistemul de operare la fel ca si celelalte tipuri de unitati. Tipuri de interfete Hard-disk-urile si unitatile optice sunt fabricate avand diverse tipuri de interfete care sunt folosite pentru conectarea la un calculator. Pentru a instala o unitate de stocare in calculator, interfata de conectare trebuie sa se potriveasca cu controller-ul de pe placa de baza. Exemple de interfete comune: IDE Integrated Drive Electronics, cunoscuta si sub denumirea Advanced Technology Attachment (ATA) este un tip de controller mai vechi care este folosit la conectarea hard-disk-urilor. Interfata IDE foloseste un conector cu 40 de pini. EIDE Enhanced Integrated Drive Electronics, cunoscut si ca ATA-2, este o versiune mai noua a controller-ului IDE. EIDE suporta hard-disk-uri mai mari de 512 MB, foloseste acces direct la memorie (DMA) pentru cresterea vitezei si foloseste AT Attachment Packet Interface (ATAPI) pentru a conecta unitatile optice si cu banda magnetica la magistrala EIDE. Interfata EIDE foloseste un conector de 40 de pini. PATA Parallel ATA este o versiune cu transmisie paralela a interfetei ATA. SATA Serial ATA este o versiune cu transmisie seriala a interfetei ATA. O interfata SATA are un conector cu 7 pini. SCSI Small Computer System Interface este un controller de interfata care poate conecta pana la 15 unitati de stocare. SCSI poate conecta atat unitati interne cat si externe. O interfata SCSI foloseste conectori cu 50 de pini, 60 de pini sau 80 de pini.

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor interne 1.4.7 Unitatile de stocare necesita atat un cablu de alimentare cat si un cablu de date. O sursa de alimentare va avea un conector de alimentare SATA pentru unitati SATA, un conector de alimentare de tip Molex pentru unitati PATA si un conector de tip Berg cu 4 pini pentru unitati de discheta. Butoanele si LED-urile de pe fata carcasei se conecteaza la placa de baza prin cablurile de pe panoul din fata. Cablurile de date conecteaza unitatile la controler-ul de disc, localizat pe o placa de extensie sau pe placa de baza. Exemple de cabluri de date obisnuite: Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD) Cablul de date are maxim doi conectori de 34 de pini pentru unitatea de stocare si un conector de 34 de pini pentru controler-ul de disc. Cablu de date PATA (IDE) Cablul de date Parallel ATA are 40 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc. Cablu de date PATA (EIDE) Cablul de date Parallel ATA are 80 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc Cablu de date SATA Cablul de date Serial ATA are sapte conductori, un conector codat pentru unitatea de stocare si unul pentru controler-ul de disc. Cablu de date SCSI Exista trei tipuri de cabluri SCSI. Un cablu de date SCSI

ingust are 50 de conductori, pana la sapte conectori de 50 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 50 de pini pentru controler-ul de disc, denumit si host adapter. Un cablu SCSI lat are 68 de conductori, pana la cincisprezece conectori de 68 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 68 de pini pentru host adapter. Un cablu de date SCSI Alt-4 are 80 de conductori, pana la 15 conectori de 80 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 80 de pini pentru host adapter. NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui cablu. Cand instalati un cablu de date, asigurati-va ca pinul 1 de pe cablu este conectat la pinul 1 de pe unitate sau controller. Unele cabluri pot fi codificate si in consecinta se pot conecta numai intr-un anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul de disc.

Fisa de lucru Studierea componentelor calculatorului Cautati componente de calculator 1.5 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor Porturile de intrare/iesire (I/O) ale unui calculator conecteaza echipamente periferice cum ar fi imprimante, scannere si echipamente portabile. Urmatoarele porturi si cabluri sunt utilizate in mod curent: Serial USB FireWire Paralel SCSI Retea PS/2 Audio Video

Porturi si cabluri seriale Un port serial poate fi un conector DB-9, ca cel prezentat in Figura 1, sau DB-25 male. Porturile seriale transmit datele bit cu bit. Pentru a conecta un echipament serial, de exemplu un modem sau o imprimanta, trebuie folosit un cablu serial. Un cablu serial poate avea o lungime maxima de 15.2 metri (50 feet). Cabluri si porturi USB Interfata Universal Serial Bus (USB) este o interfata care are rolul de a conecta echipamente periferice la un calculator. Initial a fost proiectata pentru a inlocui conexiunile seriale si paralele. Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce inseamna ca utilizatorii pot conecta si deconecta echipamentele si in cazul in care calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folositi de calculatoare, camere, imprimante, scannere, echipamente de stocare si multe alte echipamente electronice. Un hub USB este folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur port USB al unui calculator poate conecta simultan pana la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele echipamente pot de asemenea sa fie alimentate prin intermediul portului USB, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. In Figura 2 sunt prezentate cabluri cu conectori USB. USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps in mod full-speed si 1.5 Mbps in modul low speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de pana la 480 Mbps. Echipamentele USB pot transfera date pana la viteza maxima permisa de portul la care

sunt conectate. Porturi si cabluri FireWire FireWire este o interfata de mare viteza, hot-swappable care conecteaza echipamente periferice la un calculator. La un singur port FireWire se pot conecta pana la 63 de echipamente. Unele echipamente pot fi alimentate prin portul FireWire, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. FireWire foloseste standardul IEEE 1394 si este cunoscut si sub numele i.Link. Standardul IEEE 1394a permite viteze de transfer de pana la 400 Mbps si cabluri de lungime de pana la 4.5 metri (15 feet). Acest standard poate folosi conectori cu 6 pini sau 4 pini. Standardul IEEE 1394b permite viteze de peste 800 Mbps si foloseste conectori cu 9 pini. In Figura 3 sunt prezentate cabluri cu conectori FireWire. Cabluri si porturi paralele Un port paralel al unui calculator este un conector standard DB-25 female de tip A. Un port paralel al unei imprimante este un conector standard Centronics de tip B cu 36 de pini. Unele imprimante mai noi pot folosi conectori de tip C cu 36 de pini. Porturile paralele pot transmite 8 biti de date la un moment dat si folosesc standardul IEEE 1284. Pentru a conecta un echipament paralel, cum ar fi o imprimanta, trebuie folosit un cablu paralel. Un cablu paralel, ca cel prezentat in Figura 4, are o lungime maxima de 4.5 metri (15 feet). Cabluri si porturi SCSI Un port SCSI poate transmite date la o viteza care depaseste 320 Mbps si poate conecta pana la 15 echipamente. Daca doar un echipament SCSI este conectat la un port SCSI, cablul poate avea pana la 24.4 metri (80 feet) lungime. Daca mai multe echipamente sunt conectate la un port SCSI, cablul poate avea pana la 12.2 metri (40 feet) lungime. Un port SCSI al unui calculator poate fi unul din urmatoarele trei tipuri, prezentate in Figura 5: Conector DB-25 female Conector female de mare densitate cu 50 de pini Conector female de mare densitate cu 68 de pini

NOTA: Echipamentele SCSI trebuie sa aiba terminatii la capetele lantului SCSI. Parcurgeti manualul echipamentului pentru a cunoaste procedurile corecte de terminare. ATENTIE: Unii conectori SCSI se aseamana cu cei paraleli. Aveti grija sa nu conectati cablul la portul gresit. Voltajul folosit de formatul SCSI poate defecta o interfata paralela. Conectorii SCSI ar trebui sa fie clar etichetati. Cabluri si porturi de retea Un port de retea, cunoscut si sub numele de port RJ-45, conecteaza calculatorul in cadrul unei retele. Viteza conexiunii depinde de tipul portului de retea. Un port Ethernet standard poate transmite la viteze de pana la 10 Mbps, Fast Ethernet de pana la 100 Mbps si Gigabit Ethernet de pana la 1000 Mbps. Lungimea maxima a unui cablu de retea este de 100 metri. (328 feet) Un conector de retea este prezentat in Figura 6. Porturi PS/2 Portul PS/2 este folosit pentru a conecta tastatura sau mouse-ul la calculator. Portul PS/2 este un conector female cu 6 pini de tip mini-DIN. De obicei, conectorii pentru tastatura si mouse sunt colorati diferit, ca cei prezentati in Figura 7. Daca porturile nu sunt codificate prin culori, cautati un simbol de mici dimensiuni reprezentand un mouse sau o tastatura in apropierea fiecarui port. Porturi audio Un port audio conecteaza echipamente audio la calculator. Cele mai comune tipuri de

porturi sunt prezentate in Figura 8: Line In Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar fi un sistem stereo Microfon Se conecteaza la un microfon Line Out Se conecteaza la boxe sau casti Gameport/MIDI Se conecteaza la un joystick sau un echipament care dispune de o interfata MIDI

Porturi si conectori video Un port video conecteaza un monitor la calculator. Figura 9 prezinta doua dintre cele mai comune porturi video. Exista mai multe tipuri de porturi si conectori video: Video Graphics Array (VGA) VGA are un conector female cu 15 pini aranjati pe 3 randuri si asigura iesirea analog spre un monitor. Digital Visual Interface (DVI) DVI are un conector female cu 24 de pini sau 29 de pini si asigura semnal digital comprimat de iesire catre un monitor. DVI-I asigura atat semnal analog cat si digital. DVI-D asigura doar semnal digital. High-Definition Multimedia Interface (HDMi) HDMi are un conector cu 19 pini care asigura semnale digitale de iesire atat video cat si audio. S-Video S-Video are un conector de 4 pini care asigura semnale video analog. Component/RGB RGB are trei cabluri ecranate (rosu, verde, albastru) cu mufe RCA si asigura semnale video analog.

1.6 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare Un echipament de intrare este folosit pentru a introduce date sau instructiuni in calculator. Exemple de echipamente de intrare: Mouse si tastatura Aparat de fotografiat digital si camera video digitala Echipament de autentificare biometric Touch screen Scanner

Mouse-ul si tastatura sunt cele mai folosite echipamente de intrare. Mouse-ul este folosit pentru a naviga prin interfata grafica pentru utilizator (GUI). Tastatura este folosita pentru a introduce comenzile text ce controleaza calculatorul. Aparatul foto digital si camerele video digitale, prezentate in Figura 1, creeaza imagini ce pot fi stocate pe suport magnetic. Pozele sunt pastrate ca fisiere ce pot fi vizualizate, printate sau modificate. Identificarea biometrica foloseste particularitatile fiecarui utilizator cum ar fi amprente, recunoasterea vocii sau scanarea retinei. In combinatie cu numele de utilizator normale, biometria garanteaza ca numai persoanele autorizate acceseaza datele respective. Figura 2 prezinta un laptop care are incorporat un scanner de amprente. Un touch screen are un panou transparent sensibil la modificari de presiune. Un calculator primeste instructiuni specifice in functie de zona de pe ecran care este atinsa de utilizator. Un scanner produce o imagine digitala a unui document. Imaginea digitala este stocata intr-un fisier care poate fi vizualizat, printat sau modificat. Un cititor de cod de bare este un tip de scanner care citeste coduri universale de bare ale produselor. Este folosit la scara larga pentru informatii despre preturi si inventar. 1.7 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire Un echipament de iesire este folosit pentru a prezenta utilizatorului informatii de la un

calculator. Exemple de dispozitive de iesire: Monitoare si proiectoare Imprimante, scannere si fax-uri Boxe si casti

Monitoare si proiectoare Monitoarele si proiectoarele sunt principalele echipamente de iesire pentru un calculator. Exista diferite tipuri de monitoare, dupa cum este prezentat in Figura 1. Cea mai importanta diferenta intre aceste tipuri de monitoare este tehnologia folosita pentru a crea o imagine: CRT Monitoarele cu tub catodic reprezinta categoria cea mai intalnita de monitoare. Undele de electroni de culoare rosie, verde si albastra se deplaseaza pe suprafata imbracata in fosfor a ecranului. Fosforul lumineaza la contactul cu undele de electroni. Suprafata care nu este in contact cu undele de electroni nu lumineaza. Combinatia zonelor luminate si neluminate creeaza imaginea pe ecran. Majoritatea televizoarelor folosesc aceasta tehnologie. LCD Monitoarele cu cristale lichide sunt folosite mai ales la laptop-uri si unele proiectoare. Sunt alcatuite din doua filtre polarizate cu o solutie de cristale lichide intre ele. Un curent electric aliniaza cristalele astfel incat lumina sa fie sau nu lasata sa treaca. Imaginea este produsa de efectul luminii care trece prin unele zone si prin altele nu. Exista doua tipuri de monitoare LCD, cu matrice activa sau cu matrice pasiva. Matricea activa este denumita si TFT (thin film transistor). Tehnologia TFT permite controlul fiecarui pixel, creand imagini in culori foarte clare. Monitoarele cu matrice pasiva sunt mai ieftine decat cele cu matrice activa dar nu permit un control al imaginii la fel de bun. DLP Procesarea digitala a luminii este o alta tehnologie folosita de proiectoare. Proiectoarele DLP folosesc o roata ce contine culori impreuna cu o retea de oglinzi controlate de un microprocesor numit echipament digital de micro-oglinzi (digital micromirror device - DMD). Fiecare oglinda corespunde unui anumit pixel. Fiecare oglinda reflecta lumina catre sau dinspre sistemul optic al proiectorului. Prin acest proces se creeaza o imagine monocromatica cu pana la 1024 de nuante de gri. Roata de culori adauga informatiile despre culori pentru a completa imaginea color proiectata.

Rezolutia monitorului se refera la nivelul de detaliu la care poate fi reprodusa o imagine. Figura 2 reprezinta un grafic al celor mai utilizate rezolutii. O rezolutie mai mare produce o imagine de o calitate superioara. Exista mai multi factori care influenteaza rezolutia unui monitor: Pixel Termenul pixel este o abreviere a sintagmei "picture element" (element al unei imagini). Pixelii reprezinta punctele mici care compun un ecran. Fiecare pixel are trei componente: rosu, verde si albastru. Inaltimea punctului Inaltimea punctului reprezinta distanta dintre pixeli pe ecran. O inaltime mai mica a punctului produce o imagine de o calitate mai mare. Rata de reimprospatare Rata de reimprospatare reprezinta frecventa la care imaginea este reafisata. O rata de reimprospatare mai mare produce o imagine mai buna si reduce nivelul de oscilatie al imaginii. Interlace/Non-Interlace Monitoarele care folosesc tehnica intreteserii (interlace) creeaza imaginea scanand ecranul de doua ori. Prima scanare acopera liniile impare, de sus in jos si a doua scanare acopera liniile pare. Monitoarele care nu folosesc tehnica intreteserii creeaza imaginea prin scanarea ecranului o singura data, linie cu linie, de sus in jos. Majoritatea monitoarelor CRT actuale sunt non-intretesute. Culori Orizontal-Verticale (HVC) Numarul de pixeli de pe o linie reprezinta rezolutia orizontala. Numarul de linii de pe ecran reprezinta rezolutia verticala. Numarul de culori care poate fi reprodus reprezinta rezolutia culorii. Raportul de aspect Raportul de aspect reprezinta raportul dintre latimea si

inaltimea suprafetei monitorului. De exemplu un raport de aspect 4:3 este echivalent cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 16 inch si o inaltime de 12 inch. De asemenea un raport de aspect 4:3 este echivalent si cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 24 inch si o inaltime de 18 inch. O suprafata de vizualizare de 22 inch latime si 12 inch inaltime are un raport de aspect de 11:6. Monitoarele au comenzi care ajusteaza calitatea imaginii. In continuare sunt prezentate cateva exemple de setari ale unui monitor: Luminozitatea Intensitatea imaginii Contrast Raportul intre luminos si intunecat Pozitia Localizarea in plan vertical si orizontal a imaginii pe ecran Reset Revenirea monitorului la setarile initiale

Imprimante, scannere si fax-uri Imprimantele sunt echipamente de iesire care creeaza copii fizice ale fisierelor din calculator. Unele imprimante sunt specializate pentru aplicatii particulare cum ar fi imprimarea fotografiilor color. Alte imprimante multifunctionale, ca cea prezentata in Figura 3, sunt concepute pentru a furniza mai multe servicii precum imprimare, fax si functii de copiere. Boxe si casti Boxele si castile sunt echipamente de iesire pentru semnale audio. Majoritatea calculatoarelor au suport audio, fie integrat in placa de baza, fie printr-o placa de extensie. Suportul audio include porturi care permit intrarea si iesirea de semnale audio. Placa de sunet contine un amplificator care permite alimentarea castilor si a boxelor externe, care sunt prezentate in Figura 4. 1.8 Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora Resursele sistemului au rolul de a realiza comunicarea intre unitatea centrala de procesare (UCP) si alte componente dintr-un calculator. Exista trei resurse principale de sistem: Cereri de intrerupere (IRQ) Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O) Acces direct la memorie (DMA)

Cereri de intrerupere Cererile de intrerupere sunt folosite de componentele calculatorului pentru a cere informatii de la UCP. Cererea de intrerupere este transmisa printr-un cablaj de pe placa de baza catre UCP. Cand unitatea centrala de procesare primeste o cerere de intrerupere, aceasta determina cum sa rezolve cererea. Prioritatea cererii este determinata de numarul intreruperii asociate cu acea componenta a calculatorului. Calculatoarele mai vechi aveau numai opt cereri de intrerupere pe care le puteau asocia echipamentelor. Calculatoarele mai noi au 16 cereri de intrerupere, numerotate de la 0 la 15, dupa cum este prezentat in Figura 1. Ca o regula generala, fiecare componenta a calculatorului trebuie sa aiba asociata o cerere de intrerupere unica. Conflictele intre cererile de intrerupere pot face unele componente sa nu mai functioneze sau chiar sa duca la blocarea intregului sistem. Avand in vedere numarul mare de componente care pot fi instalate intr-un calculator, este dificil de asociat o cerere de intrerupere unica pentru fiecare din aceste componente. In ziua de azi, majoritatea numerelor cererilor de intrerupere sunt asociate automat folosind sisteme de operare plug and play (PnP) si implementarea sloturilor PCI, a porturilor USB si a porturilor FireWire. Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O) Adresele de porturi intrare/iesire sunt folosite de comunicatia intre echipamente si software. Adresa portului I/O este folosita pentru a trimite si primi date pentru o anumita componenta. La fel ca in cazul cererilor de intrerupere, fiecare componenta are asociata un port I/O unic. Exista 65,535 de porturi de intrare/iesire intr-un calculator si sunt

identificate printr-o adresa hexazecimala din intervalul 0000h pana la FFFFh. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai des utilizate porturi I/O. Acces direct la memorie Canalele DMA sunt folosite de echipamente de mare viteza pentru a comunica direct cu memoria principala. Aceste canale permit echipamentului sa ocoleasca interactiunea cu unitatea centrala de prelucrare si sa stocheze sau sa citeasca informatii direct din memorie. Numai anumite echipamente pot fi asociate unui canal DMA, cum ar fi adaptoarele SCSI sau placile de sunet. Calculatoarele mai vechi aveau numai patru canale DMA care puteau fi asociate componentelor. Calculatoarele noi au opt canale DMA numerotate de la 0 la 7, dupa cum este prezentat in Figura 3. 1.9 Rezumat Acest capitol prezinta conceptul de industrie IT, optiunile de formare si angajare si cateva dintre certificarile standard. De asemenea, sunt prezentate componentele care alcatuiesc un calculator personal. Mare parte din continutul acestui capitol va va fi de ajutor pe parcursul acestui curs: Tehnologia Informatiei cuprinde utilizarea calculatoarelor, echipamentelor de retea si aplicatiilor software pentru procesarea, stocarea, transmiterea si gasirea de informatii. Un calculator personal este alcatuit din componente hardware si aplicatii software. Carcasa calculatorului si sursa de alimentare trebuie alese astfel incat sa poata sustine componentele hardware si sa permita adaugarea de componente suplimentare. Componentele interne ale unui calculator sunt selectate conform anumitor particularitati si functii. Toate componentele interne trebuie sa fie compatibile cu placa de baza. Trebuie sa utilizati tipurile de porturi si cabluri corespunzatoare cand efectuati conectarea echipamentelor. Printre principalele echipamente de intrare se numara: tastatura, mouse-ul, touch screen-ul si camerele digitale. Printre principalele echipamente de iesire se numara: monitoarele, imprimantele si boxele. Resursele sistemului trebuie atribuite componentelor calculatorului. Resursele sistemului includ cereri de intrerupere, adrese de porturi de intrare/iesire si echipamente pentru acces direct la memorie.