Sunteți pe pagina 1din 21

1.1.

Identificarea nivelului educatiei si certificarilor


1

Tehnologia informatiei (IT) este un termen care cuprinde relatia dintre hardware,
software, retele si asistenta tehnica acordata utilizatorilor. IT Essentials: PC
Hardware and Software acopera informatiile de care are nevoie un tehnician
pentru a avea succes in domeniul Tehnologiei Informatiei. Acest curs acopera
urmatoarele teme
• Calculatoare personale
• Procedurile de securitate in laborator
• Depanare
• Sisteme de operare
• Laptop-urile
• Imprimante si scannere
• Retele
• Securitate
• Abilitati de comunicare
Cursul IT Essentials se concentreaza asupra a doua certificari din industria hardware
si software: CompTIA A+ si EUCIP. Acest curs este numai o introducere in lumea
IT. Un tehnician poate alege sa-si continue studiile si sa primeasca urmatoarele
certificari:
• CCNA – Cisco Certified Networking Associate
• CCNP – Cisco Certified Networking Professional
• CCIE – Cisco Certified Internetworking Expert
• CISSP – Certified Information System Security Professional
• MCP – Microsoft Certified Professional
• MCSA – Microsoft Certified Systems Administrator
• MCSE – Microsoft Certified Systems Engineer
• Network+ – CompTIA Network Certification
• Linux+ – CompTIA Linux Certification
Certificarile IT pot fi folosite drept acreditari pentru grade universitare si de colegiu
in domenii precum telecomunicatiile si informatica.

1.1.
Descrierea certificarii A+
2

Computing Technology Industry Association (CompTIA) a dezvoltat programul de


certificare A+. O certificare CompTIA A+, prezentata in Figura 1, atesta faptul ca
posesorul ei este un tehnician hardware si software calificat. Certificarile CompTIA
sunt recunoscute in intreaga comunitate IT ca fiind una dintre cele mai bune metode
de a interactiona cu domeniul tehnologiei informatiei si de a construi o cariera
solida.
Un candidat pentru certificarea A+ trebuie sa treaca doua examene. Primul examen
este CompTIA A+ Essentials. Al doilea examen avansat depinde de tipul de
certificare dorit. Fiecare examen avansat evalueaza competente specializate din una
din urmatoarele domenii:
• Tehnician IT
• Tehnician de asistenta la distanta
• Tehnician pentru calculator
Examenul CompTIA A+: Essentials
Toti candidatii trebuie sa treaca examenul A+ Essentials (220-601). Examenul
acopera calificarile necesare pentru a instala, repara, configura, depana, optimiza,
diagnostica si mentine componente hardware ale calculatoarelor personale si
sisteme de operare.
Examenul CompTIA A+: Tehnician IT
Examenul CompTIA A+ (220-602) evalueaza un candidat pentru specializarea
tehnician de teren. Tehnicienii de teren lucreaza atat in medii mobile cat si in birouri
corporative.
Examenul CompTIA A+: Tehnician de asistenta la distanta
Examenul CompTIA A+ (220-603) evalueaza candidatii pentru specializarea de
tehnician de asistenta la distanta care sunt responsabili pentru asistenta clientilor
fara a avea acces la echipamentele acestora. Un tehnician de asistenta la distanta
lucreaza intr-un call-center unde va rezolva probleme legate de sistemul de operare
sau conectivitate folosind o linie telefonica sau Internetul.
Aceasta calificare poate fi intalnita si sub alte denumiri: tehnician help-desk,
tehnician call-center, specialist tehnic sau reprezentant tehnic.
Examenul CompTIA A+: Tehnician pentru calculator
Examenul CompTIA A+ (220-604) examineaza cunostintele unui tehnician pentru
calculator. Tehnicianul pentru calculator are o interactiune limitata cu utilizatorul si
lucreaza in ateliere sau in laboratoare. Tehnicianul pentru calculator este denumit si
tehnicianul de banca.

1.1.
Descrierea certificarii EUCIP
3

Programul EUCIP IT Administrator ofera o certificare recunoscuta de competenta


in domeniul IT. Certificarea acopera standardele descrise de Consiliul European al
Societatilor de Informatica Profesionala (CEPIS). Certificarea EUCIP IT
Administrator consta in cinci module, cu un examen pentru fiecare modul. Acest
curs va pregateste pentru modulele 1-3.
Modulul 1: Componentele Hardware ale Calculatorului
Modulul Componentele Hardware ale Calculatorului are ca cerinte intelegerea
constructiei de baza a unui calculator personal si functiile componentelor.
Candidatul ar trebui sa poata diagnostica si repara in mod eficient problemele
hardware. Candidatul ar trebui sa poata sa dea sfaturi clientilor cu privire la
hardware-ul potrivit.
Modulul 2: Sisteme de Operare
Modulul Sisteme de Operare are ca cerinte familiarizarea cu procedurile de instalare
si de aducere la zi a celor mai utilizate sisteme de operare si aplicatii. Candidatul ar
trebui sa poata folosi uneltele de sistem pentru depanarea si repararea sistemelor de
operare.
Modulul 3: Reteaua Locala si Servicii de Retea
Modulul Reteaua Locala si Servicii de Retea are ca cerinte familiarizarea cu
procedurile de instalare, utilizare si management ale retelelor locale. Candidatul ar
trebui sa poata adauga si sterge utilizatori si resurse partajate. Candidatul ar trebui
sa poata folosi uneltele de sistem pentru depanarea si repararea retelelor.
Modulul 4: Utilizare Avansata a Retelelor
Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi anumite subiecte sunt
acoperite. Modulul Utilizare Avansata a Retelelor are ca cerinte intelegerea
comunicarii in LAN.
Modulul 5: Securitate IT
Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi anumite subiecte sunt
acoperite. Modulul Securitate IT are ca cerinte familiarizarea cu metodele de
securitate si particularitatile disponibile pentru calculatoare izolate sau conectate in
retea.

1.
Descrierea unui calculator
2

Un sistem informatic este alcatuit din componente hardware si software.


Componentele hardware reprezinta echipamentele fizice precum: carcasa, discurile
de stocare, tastaturile, monitoarele, cablurile, boxele si imprimantele. Termenul de
software include sistemul de operare si programele. Sistemul de operare da
instructiuni de operare unui calculator. Aceste operatii pot include identificarea,
accesarea si procesarea informatiei. Programele sau aplicatiile indeplinesc functii
diferite. Programele sunt extrem de diverse in functie de tipul informatiei accesate
sau generate. De exemplu, instructiunile pentru verificarea contului bancar sunt
diferite de instructiunile pentru a simula o realitate virtuala pe Internet.
Sectiunile urmatoare din acest capitol vor prezenta componentele hardware dintr-un
calculator.
1.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de alimentare
3

Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne ale calculatorului.


Toate calculatoarele au nevoie de o sursa de tensiune pentru a transforma curentul
alternativ (AC) de la priza in curent continuu (DC). Dimensiunea si forma unei
carcase depind de placa de baza si alte componente interne.
Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa incapa componente
suplimentare de care ati putea avea nevoie in viitor. Puteti de asemenea alege o
carcasa de dimensiuni mai mici care ocupa un spatiu redus. In general, carcasa
trebuie sa fie rezistenta, usor de intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o
extindere ulterioara.
Sursa trebuie sa asigure suficienta energie electrica pentru componentele instalate si
pentru a permite adaugarea ulterioara de noi componente. Daca alegeti o sursa care
asigura doar alimentarea componentelor instalate este posibil sa fie necesara
inlocuirea acesteia atunci cand veti adauga alte componente.
Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:
• Descrierea carcaselor.
• Descrierea surselor de alimentare.

1.3.
Descrierea carcaselor
1

Carcasa unui calculator ofera cadrul pentru componentele interne in timp ce permite
inchiderea necesara pentru un plus de protectie. Carcasele de calculator sunt de
obicei facute din plastic, otel si aluminiu si sunt disponibile intr-o gama variata de
stiluri.
Dimensiunea si aranjarea carcasei poarta denumirea de factor de forma. Sunt mai
multe tipuri de carcase, dar factorul de forma pentru carcase este de obicei desktop
sau turn. Carcasele desktop pot fi subtiri sau de dimensiune normala si cele turn pot
fi mini sau de dimensiune normala, asa cum sunt prezentate in Figura 1.
Carcasele au denumiri diferite:
• Sasiu
• Cabinet
• Turn
• Cutie
• Housing
Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu proiectat pentru a pastra
componentele la o temperatura adecvata. Ventilatoarele de carcasa sunt folosite
pentru a misca aerul in interiorul carcasei. Aerul care trece pe langa componentele
calde, absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces este impiedicata
supraincalzirea componentelor calculatorului.
Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare cand alegeti o carcasa:
• Dimensiunea placii de baza
• Numarul de locuri pentru unitati de stocare interne sau externe
• Spatiul disponibil
In Figura 2 este prezentata o lista a tuturor detaliilor.
Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea
componentelor din cauza electricitatii statice. Componentele interne ale
calculatorului sunt impamantate prin atasarea acestora la carcasa.
NOTA: Ar trebui sa alegeti o carcasa in functie de dimensiunile fizice ale sursei de
alimentare si ale placii de baza.

1.3.
Descrierea surselor de alimentare
2

Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC),


care provine dintr-o priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut.
Curentul continuu este folosit pentru alimentarea tuturor componentelor unui
calculator.
Conectori
Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati
sunt proiectati pentru a fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului
are un fir colorat cu un curent de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este
prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru conectarea anumitor
componente si diverse zone de pe placa de baza:
• Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati
optice sau un hard disk.
• Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de
discheta. Conectorul Berg este mai mic decat conectorul Molex.
• Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul
cu 24 de pini are doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are
doua randuri de cate 10 pini fiecare.
• Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de
cate doi sau patru pini si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza.
Acesti conectori de patru sau opt pini au aceeasi forma cu conectorul
principal de alimentare dar sunt de dimensiuni mai mici.
• Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti
P8 si P9 pentru conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati.
Din aceasta cauza puteau fi legati invers, putand astfel sa deterioreze placa
de baza sau sursa de alimentare. Instalarea presupunea alinierea conectorului
astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.
NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie sau asigurati-va
inainte ca nu exista pini indoiti sau obiecte straine care sa va impiedice. Amintiti-va
ca daca vi se pare greu sa inserati orice cablu sau componenta este posibil sa fie
ceva in neregula. Cablurile, conectorii si componentele sunt proiectate in asa fel
incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau componentele. Conectorii
care sunt inserati in mod incorect vor deteriora priza sau conectorul. Nu va grabiti si
asigurati-va ca manipulati in mod corect componentele hardware.
Electricitate si Legea lui Ohm
Exista patru marimi de baza in electricitate:
• Voltaj (V)
• Curent (I)
• Putere (P)
• Rezistenta (R)
Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe care un tehnician
trebuie sa ii cunoasca:
• Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta necesara pentru a
impinge electronii printr-un circuit.
• Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui calculator
produce de obicei mai multe voltaje diferite.
• Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni care trece printr-
un circuit.
• Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale unui calculator
produc diferite amperaje corespunzatoare fiecarui voltaj.
• Puterea este marimea care masoara presiunea necesara pentru a impinge
electronii printr-un circuit, numita voltaj, inmultita cu numarul de electroni
care circula prin acel circuit, numit curent. Unitatea de masura pentru putere
este watt (W). Sursele de tensiune sunt clasificate in functie de puterea
disipata.
• Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii curentului.
Rezistenta se masoara in ohmi. O rezistenta mai mica permite trecerea unui
curent mai mare, deci mai multa putere. O siguranta buna are o rezistenta
mica sau masoara aproximativ 0 ohmi.
Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi. Aceasta ecuatie indica
faptul ca voltajul este egal cu produsul dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie
reprezinta Legea lui Ohm.
V = IR
Intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre voltaj si curent.
P = VI
Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului rezulta intr-o crestere
de putere.
De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o
baterie de 9 V. Puterea disipata de bec este de 100 W. Folosind ecuatia de mai sus,
putem calcula valoarea curentului necesar pentru a obtine 100 W prin becul
alimentat la 9 V.
Pentru rezolvarea acestei ecuatii avem urmatoarele informatii:
• P = 100 W
• V=9V
• I = 100 W/9 V = 11.11 A
Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec de 12 V pentru a
obtine o putere de 100 W?
100 W/12 V = 8.33 A
Sistemul produce aceeasi putere, dar foloseste mai putin curent.
Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W - 500 W.
Totusi, unele calculatoare au nevoie de putere cuprinsa intre 500 W si 800 W. La
asamblarea unui calculator, alegeti o sursa de alimentare cu o putere suficienta
pentru a alimenta toate componentele. Informatii despre puterea componentelor pot
fi obtinute din documentatia producatorului. Cand alegeti o sursa de alimentare,
asigurati-va ca acea sursa produce suficienta energie pentru a alimenta
componentele instalate.
AVERTISMENT: Nu deschideti sursa de alimentare. Capacitatile din interiorul
sursei de alimentare, prezentata in Figura 3, pot ramane incarcate pentru o perioada
lunga de timp.

1.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor componentelor interne
4

Aceasta sectiune prezinta numele, scopurile si caracteristicile componentelor interne


ale unui calculator.
Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:
• Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de baza.
• Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor procesoarelor.
• Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor de racire.
• Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor ROM si
RAM.
• Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de extensie.
• Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor de stocare.
• Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor interne.

1.4.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de baza
1

Placa de baza este circuitul integrat principal si contine magistralele, sau caile
circuitelor electrice, ce se gasesc intr-un calculator. Magistralele permit datelor sa
circule intre diferitele componente care alcatuiesc un calculator. Figura 1 prezinta o
varietate de placi de baza. O placa de baza este cunoscuta si sub numele de placa de
sistem, backplane, sau placa principala.
Placa de baza cuprinde unitatea centrala de procesare (UCP), memoria RAM, sloturi
de extensie, ansamblul format din radiator si ventilator, chip-ul BIOS si circuitele
incorporate care interconecteaza placa de baza cu celelalte componente. Socket-
urile, conectorii interni si externi si diferitele porturi sunt de asemenea asezate pe
placa de baza.
Factorul de forma al placii de baza depinde de dimensiunea si forma placii. De
asemena descrie asezarea fizica a diferitelor componente si echipamente pe placa de
baza. Exista diferiti factori de forma pentru placile de baza dupa cum se poate
observa si in Figura 2.
Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta chip set-ul. Chip
set-ul este compus din diferite circuite integrate atasate la placa de baza cu rolul de a
controla modul de interactiune al sistemului hardware cu UCP si placa de baza.
UCP este instalata intr-un slot sau socket de pe placa de baza. Socketul de pe placa
de baza determina tipul de UCP care poate fi instalat.
Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa interactioneze cu
celelalte componente din calculator si sa schimbe date cu memoria sistemului sau
RAM-ul, hard disk-uri, placi video si alte dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste
cata memorie poate fi adaugata la placa de baza. Chip set-ul determina de asemenea
tipul de conectori de pe placa de baza.
Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente distincte: Northbridge
si Southbridge. Scopul fiecarei componente variaza in functie de producator, dar in
general northbridge-ul controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la
care UCP-ul poate comunica cu acestea. Placa video este cateodata integrata in
Northbridge. Southbridge-ul, in cele mai multe cazuri, permite procesorului sa
comunice cu hard disk-urile, placa de sunet, porturile USB si alte porturi de
intrare/iesire.

1.4.
Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor procesoarelor
2

Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul calculatorului. Este


cunoscuta si sub numele de procesor. Majoritatea calculelor se efectueaza in
procesor. In termeni de putere de procesare, unitatea centrala de prelucrare este cea
mai importanta componenta a unui calculator. UCP-urile sunt fabricate sub diverse
forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip de slot sau socket pe placa de baza.
Cei mai cunoscuti producatori de microprocesoare sunt Intel si AMD.
Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol de interfata intre
placa de baza si procesor. Majoritatea socketilor si procesoarelor folosite la ora
actuala au la baza arhitectura pin grid array (PGA), in care pinii de pe partea de
dedesubt a procesorului sunt inserati in socket, fara a folosi forta (zero insertion
force - ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a insera un procesor intr-un
socket sau slot de pe placa de baza. Procesoarele bazate pe sloturi sunt proiectate in
forma de cartus si intra intr-un slot asemanator cu cele folosite de placile de
extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii ale unei UCP.
Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o secventa de instructiuni
stocate in prealabil. Fiecare model de procesor are un set de instructiuni pe care le
executa. Procesorul executa programul prin procesarea fiecarei secvente de date
dupa cum este ghidat de program si de setul de instructiuni. In timp ce unitatea
centrala de procesare executa un pas din program, instructiunile ramase si datele
sunt stocate in apropiere intr-o memorie speciala numita cache. Exista doua
arhitecturi majore ale setului de instructiuni:
• Reduced Instruction Set Computer (RISC) – Aceste arhitecturi folosesc un
set relativ mic de instructiuni si chip-urile RISC sunt proiectate sa execute
aceste instructiuni foarte rapid.
• Complex Instruction Set Computer (CISC) – Aceste arhitecturi folosesc
un set larg de instructiuni, rezultand mai putini pasi executati pentru o
operatie.
Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere de performanta. In
cazul folosirii tehnicii hiperthreading, unitatea centrala de procesare poate executa
simultan mai multe segmente de cod pe fiecare banda de asamblare. Pentru un
sistem de operare, un singur procesor care foloseste hyperthreading apare ca doua
procesoare.
Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de date pe care o poate
procesa. Viteza unui procesor este evaluata in ciclii pe secunda. Viteza unui
procesor actual este masurata in milioane de ciclii pe secunda, numiti megahertzi
(MHz) sau miliarde de ciclii pe secunda, numiti gigahertzi (GHz). Cantitatea de
date pe care un procesor o poate procesa la un moment dat depinde de magistrala de
date a procesorului. Aceasta este numita si magistrala procesorului sau front side
bus (FSB). Cu cat magistrala este mai mare, cu atat este mai puternic procesorul.
Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau 64 de biti.
Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina procesorul sa functioneze
la o viteza mai mare decat specificatiile originale. Overclocking-ul nu este o metoda
sigura de crestere a performantei unui calculator si poate avea ca efect defectarea
procesorului.
MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in procesoarele Intel.
Procesoarele care suporta MMX pot efectua multe operatii multimedia obisnuite
care sunt efectuate de obicei de placi de sunet sau video separate. Totusi, doar
aplicatiile software scrise special pentru a apela instructiuni MMX pot folosi
avantajele acestui set de instructiuni.
Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in gasirea de noi
moduri de a incorpora mai multe unitati centrale de prelucrare pe acelasi cip. Mai
multe procesoare sunt capabile sa proceseze concurent mai multe instructiuni:
• Procesoare Single Core – Un singur nucleu (core) aflat pe cip se ocupa de
toate prelucrarile. Un producator de placi de baza poate asigura socketuri
pentru mai mult de un singur procesor, dand astfel posibilitatea de a construi
un calculator multi-procesor puternic.
• Procesoare Dual Core – Doua nuclee intr-un singur cip in care ambele
nuclee proceseaza informatia simultan.

1.4.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor de racire
3

Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este generata la trecerea


curentului prin componentele sistemului. Componentele unui calculator
functioneaza mai bine intr-un mediu racoros. In cazul in care caldura nu este
evacuata, este posibil ca sistemul sa functioneze mai lent. Daca se acumuleaza prea
multa caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate.
Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare
mai eficienta a caldurii. Un ventilator de carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat
in carcasa calculatorului pentru a face procesul de racire mai eficient.
In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor inlatura caldura
de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului, prezentat in Figura
2, evacueaza caldura de pe procesor.
Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din cauza caldurii si
sunt cateodata dotate cu ventilatoare. Ca si procesorul, placile video produc o
cantitate mare de caldura. Exista ventilatoare dedicate pentru racirea unitatii de
procesare grafica, precum cele prezentate in Figura 3.
Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de procesare grafica
foarte rapide pot folosi sisteme de racire cu apa. O placa de metal este asezata
deasupra procesorului si apa este pompata pe deasupra acesteia pentru a colecta
caldura produsa de unitatea centrala de procesare. Apa este pompata catre un
radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este recirculata.

1.4.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor ROM si RAM
4
ROM
Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de baza.
Chip-urile ROM contin instructiuni care pot fi accesate in mod direct de catre
unitatea centrala de procesare. Instructiunile de baza folosite la pornirea (boot)
calculatorului si la incarcarea sistemului de operare sunt stocate in ROM. Chip-urile
ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost oprita alimentarea. Continutul
acestora nu poate fi sters sau modificat prin mijloace obisnuite. Diferitele tipuri de
ROM sunt prezentate in Figura 1.
NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest lucru poate crea
confuzie deoarece firmware reprezinta de fapt software-ul pastrat intr-un chip
ROM.
RAM
Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza temporar datele si
programele care sunt accesate de catre procesor. RAM este o memorie volatila, ceea
ce inseamna ca isi va pierde continutul atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat
exista mai multa memorie RAM in calculator cu atat creste capacitatea de stocare si
procesare a programelor si fisierelor de dimensiuni mari, crescand de asemenea
performanta sistemului. Diferitele tipuri de RAM sunt prezentate in Figura 2.
Module de memorie
Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca chip-uri
individuale. Aceste chip-uri individuale, numite chip-uri dual inline package (DIP),
erau greu de instalat si se desprindeau de pe placa de baza destul de des. Pentru a
rezolva aceasta problema, proiectantii au lipit chip-urile pe un circuit special numit
modul de memorie. Diferitele tipuri de module de memorie sunt prezentate in
Figura 3.
NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete. Modulele de memorie
cu o singura fata contin RAM pe o singura fata a modulului. Modulele de memorie
cu doua fete contin RAM pe ambele fete ale modulului.
Cache
SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite cel mai frecvent.
SRAM permite procesorului sa acceseze mai repede date pe care in mod normal ar
trebui sa le citeasca din DRAM sau memoria principala, care sunt mai lente. Cele
trei tipuri de memorie cache sunt prezentate in Figura 4.
Verificarea erorilor
Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt stocate corect in
chip-urile RAM. Calculatorul foloseste diverse metode pentru a detecta si corecta
erorile de memorie. Figura 5 prezinta trei moduri diferite de verificare a erorilor de
memorie.

1.4.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de extensie
5
Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin adaugarea de
controlere pentru echipamente specifice sau prin schimbarea porturilor defecte.
Figura 1 prezinta diverse tipuri de placi de extensie. Placile de extensie sunt folosite
pentru a extinde si personaliza capacitatile unui calculator:
• Placa de retea (Network Interface Card - NIC) – Conecteaza calculatorul
la o retea folosind un cablu de retea
• Placa de retea pentru conexiune fara fir – Conecteaza calculatorul la o
retea folosind frecvente radio
• Placa de sunet – Ofera capacitati audio
• Placa video – Ofera capacitati video
• Modem – Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie telefonica
• Adaptor SCSI – Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard disk-uri si
unitati de benzi magnetice la un calculator
• Adaptor RAID – Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator
pentru a oferi redundanta si o crestere a performantei
• Port USB – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
• Port paralel – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
• Port serial – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit instalarea de placi
de extensie. Tipul de conector folosit de placa de extensie trebuie sa coincida cu cel
al portului de extensie. O placa de extensie poate fi folosita pentru calculatoarele cu
un factor de forma LPX pentru a permite celorlalte placi de extensie sa fie instalate
orizontal. O placa de extensie de acest tip se utilizeaza de obicei pentru
calculatoarele desktop slim-line. In Figura 2 sunt prezentate diferite tipuri de porturi
de extensie.

1.4.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor de stocare
6

O unitate de stocare citeste sau scrie informatii pe medii de stocare magnetice sau
optice. O unitate de stocare poate fi folosita pentru a stoca date permanent sau
pentru a citi informatii de pe un hard-disk. Unitatile pot fi instalate in carcasa
calculatorului, ca de exemplu hard-disk-ul. Pentru portabilitate, unele unitati de
stocare se pot conecta la calculator folosind un port USB, FireWire sau SCSI.
Aceste unitati portabile sunt numite unitati detasabile si pot fi folosite de mai multe
calculatoare. Exemple de unitati de stocare comune:
• Unitate de discheta
• Hard disk
• Unitate optica
• Unitate flash
• Unitate de retea
Unitatea de discheta
O unitate de discheta este un echipament de stocare care foloseste discuri flexibile
de 3.5 inch. Aceste discuri flexible magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de
date. Intr-un calculator, unitatea de discheta este configurata ca fiind unitatea A: .
Unitatea de discheta poate fi folosita pentru a porni calculatorul daca se foloseste o
discheta de boot. Exista si dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie veche, nu
mai sunt folosite.
Hard disk
Hard disk-ul este o unitate magnetica de stocare care este instalata in interiorul unui
calculator. Este folosit pentru a stoca date permanent. Intr-un calculator, hard disk-
ul este de obicei configurat ca partitia C: si contine sistemul de operare si aplicatiile.
Hard disk-ul este de obicei configurat ca prima unitate in secventa de pornire.
Capacitatea de stocare a unui hard disk este masurata in miliarde de biti, adica
gigabiti (GB). Viteza unui hard disk este masurata in numarul de miscari de
revolutie pe minut (RPM). Pentru a mari capacitatea de stocare se pot adauga mai
multe hard disk-uri.
Unitatea optica
O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia laser pentru a citi
date de pe mediul optic. Exista doua tipuri de unitati optice:
• Compact disc (CD)
• Digital versatile disc (DVD)
Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only), inscriptibile (scriere o
singura data) sau reinscriptibile (citire si scriere de mai multe ori). CD-urile au o
capacitate de stocare de aproximativ 700 MB. DVD-urile au o capacitate de stocare
de aproximativ 8.5 GB pe o parte a discului.
Exista mai multe tipuri de medii optice:
• CD-ROM – Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil.
• CD-R – Mediul CD-recordable poate fi inscriptionat o singura data.
• CD-RW – Mediul CD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si
reinscriptionat.
• DVD-ROM – Mediul DVD read-only care este inregistrat in prealabil.
• DVD-RAM – Mediul DVD random access memory care poate fi
inscriptionat, sters si reinscriptionat.
• DVD+/-R – Mediu DVD-recordable care poate fi inscriptionat o singura
data.
• DVD+/-RW – DVD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si
reinscriptionat.
Unitate flash
O unitate de memorie flash, cunoscuta si ca stick de memorie, este un tip de
echipament de stocare care se conecteaza la un port USB. Un stick de memorie
foloseste un tip special de memorie care nu are nevoie de alimentare pentru a stoca
datele. Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate de sistemul de operare la fel
ca si celelalte tipuri de unitati.
Tipuri de interfete
Hard-disk-urile si unitatile optice sunt fabricate avand diverse tipuri de interfete
care sunt folosite pentru conectarea la un calculator. Pentru a instala o unitate de
stocare in calculator, interfata de conectare trebuie sa se potriveasca cu controller-ul
de pe placa de baza. Exemple de interfete comune:
• IDE – Integrated Drive Electronics, cunoscuta si sub denumirea Advanced
Technology Attachment (ATA) este un tip de controller mai vechi care este
folosit la conectarea hard-disk-urilor. Interfata IDE foloseste un conector cu
40 de pini.
• EIDE – Enhanced Integrated Drive Electronics, cunoscut si ca ATA-2, este
o versiune mai noua a controller-ului IDE. EIDE suporta hard-disk-uri mai
mari de 512 MB, foloseste acces direct la memorie (DMA) pentru cresterea
vitezei si foloseste AT Attachment Packet Interface (ATAPI) pentru a
conecta unitatile optice si cu banda magnetica la magistrala EIDE. Interfata
EIDE foloseste un conector de 40 de pini.
• PATA – Parallel ATA este o versiune cu transmisie paralela a interfetei
ATA.
• SATA – Serial ATA este o versiune cu transmisie seriala a interfetei ATA.
O interfata SATA are un conector cu 7 pini.
• SCSI – Small Computer System Interface este un controller de interfata care
poate conecta pana la 15 unitati de stocare. SCSI poate conecta atat unitati
interne cat si externe. O interfata SCSI foloseste conectori cu 50 de pini, 60
de pini sau 80 de pini.

1.4.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor interne
7

Unitatile de stocare necesita atat un cablu de alimentare cat si un cablu de date. O


sursa de alimentare va avea un conector de alimentare SATA pentru unitati SATA,
un conector de alimentare de tip Molex pentru unitati PATA si un conector de tip
Berg cu 4 pini pentru unitati de discheta. Butoanele si LED-urile de pe fata carcasei
se conecteaza la placa de baza prin cablurile de pe panoul din fata.
Cablurile de date conecteaza unitatile la controler-ul de disc, localizat pe o placa de
extensie sau pe placa de baza. Exemple de cabluri de date obisnuite:
• Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD) – Cablul de date are
maxim doi conectori de 34 de pini pentru unitatea de stocare si un conector
de 34 de pini pentru controler-ul de disc.
• Cablu de date PATA (IDE) – Cablul de date Parallel ATA are 40 de
conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un
conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc.
• Cablu de date PATA (EIDE) – Cablul de date Parallel ATA are 80 de
conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un
conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc
• Cablu de date SATA – Cablul de date Serial ATA are sapte conductori, un
conector codat pentru unitatea de stocare si unul pentru controler-ul de disc.
• Cablu de date SCSI – Exista trei tipuri de cabluri SCSI. Un cablu de date
SCSI ingust are 50 de conductori, pana la sapte conectori de 50 de pini
pentru unitatile de stocare si un conector de 50 de pini pentru controler-ul de
disc, denumit si host adapter. Un cablu SCSI lat are 68 de conductori, pana
la cincisprezece conectori de 68 de pini pentru unitatile de stocare si un
conector de 68 de pini pentru host adapter. Un cablu de date SCSI Alt-4 are
80 de conductori, pana la 15 conectori de 80 de pini pentru unitatile de
stocare si un conector de 80 de pini pentru host adapter.
NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui cablu. Cand
instalati un cablu de date, asigurati-va ca pinul 1 de pe cablu este conectat la pinul 1
de pe unitate sau controller. Unele cabluri pot fi codificate si in consecinta se pot
conecta numai intr-un anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul de disc.

1.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor
5

Porturile de intrare/iesire (I/O) ale unui calculator conecteaza echipamente


periferice cum ar fi imprimante, scannere si echipamente portabile. Urmatoarele
porturi si cabluri sunt utilizate in mod curent:
• Serial
• USB
• FireWire
• Paralel
• SCSI
• Retea
• PS/2
• Audio
• Video
Porturi si cabluri seriale
Un port serial poate fi un conector DB-9, ca cel prezentat in Figura 1, sau DB-25
male. Porturile seriale transmit datele bit cu bit. Pentru a conecta un echipament
serial, de exemplu un modem sau o imprimanta, trebuie folosit un cablu serial. Un
cablu serial poate avea o lungime maxima de 15.2 metri (50 feet).
Cabluri si porturi USB
Interfata Universal Serial Bus (USB) este o interfata care are rolul de a conecta
echipamente periferice la un calculator. Initial a fost proiectata pentru a inlocui
conexiunile seriale si paralele. Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce
inseamna ca utilizatorii pot conecta si deconecta echipamentele si in cazul in care
calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folositi de calculatoare, camere,
imprimante, scannere, echipamente de stocare si multe alte echipamente electronice.
Un hub USB este folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur
port USB al unui calculator poate conecta simultan pana la 127 de echipamente
diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele echipamente pot de asemenea sa fie
alimentate prin intermediul portului USB, eliminand astfel nevoia unei surse externe
de alimentare. In Figura 2 sunt prezentate cabluri cu conectori USB.
USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps in mod full-speed si 1.5
Mbps in modul low speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de pana la 480
Mbps. Echipamentele USB pot transfera date pana la viteza maxima permisa de
portul la care sunt conectate.
Porturi si cabluri FireWire
FireWire este o interfata de mare viteza, hot-swappable care conecteaza
echipamente periferice la un calculator. La un singur port FireWire se pot conecta
pana la 63 de echipamente. Unele echipamente pot fi alimentate prin portul
FireWire, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. FireWire
foloseste standardul IEEE 1394 si este cunoscut si sub numele i.Link.
Standardul IEEE 1394a permite viteze de transfer de pana la 400 Mbps si cabluri de
lungime de pana la 4.5 metri (15 feet). Acest standard poate folosi conectori cu 6
pini sau 4 pini. Standardul IEEE 1394b permite viteze de peste 800 Mbps si
foloseste conectori cu 9 pini. In Figura 3 sunt prezentate cabluri cu conectori
FireWire.
Cabluri si porturi paralele
Un port paralel al unui calculator este un conector standard DB-25 female de tip A.
Un port paralel al unei imprimante este un conector standard Centronics de tip B cu
36 de pini. Unele imprimante mai noi pot folosi conectori de tip C cu 36 de pini.
Porturile paralele pot transmite 8 biti de date la un moment dat si folosesc
standardul IEEE 1284. Pentru a conecta un echipament paralel, cum ar fi o
imprimanta, trebuie folosit un cablu paralel. Un cablu paralel, ca cel prezentat in
Figura 4, are o lungime maxima de 4.5 metri (15 feet).
Cabluri si porturi SCSI
Un port SCSI poate transmite date la o viteza care depaseste 320 Mbps si poate
conecta pana la 15 echipamente. Daca doar un echipament SCSI este conectat la un
port SCSI, cablul poate avea pana la 24.4 metri (80 feet) lungime. Daca mai multe
echipamente sunt conectate la un port SCSI, cablul poate avea pana la 12.2 metri
(40 feet) lungime. Un port SCSI al unui calculator poate fi unul din urmatoarele trei
tipuri, prezentate in Figura 5:
• Conector DB-25 female
• Conector female de mare densitate cu 50 de pini
• Conector female de mare densitate cu 68 de pini
NOTA: Echipamentele SCSI trebuie sa aiba terminatii la capetele lantului SCSI.
Parcurgeti manualul echipamentului pentru a cunoaste procedurile corecte de
terminare.
ATENTIE: Unii conectori SCSI se aseamana cu cei paraleli. Aveti grija sa nu
conectati cablul la portul gresit. Voltajul folosit de formatul SCSI poate defecta o
interfata paralela. Conectorii SCSI ar trebui sa fie clar etichetati.
Cabluri si porturi de retea
Un port de retea, cunoscut si sub numele de port RJ-45, conecteaza calculatorul in
cadrul unei retele. Viteza conexiunii depinde de tipul portului de retea. Un port
Ethernet standard poate transmite la viteze de pana la 10 Mbps, Fast Ethernet de
pana la 100 Mbps si Gigabit Ethernet de pana la 1000 Mbps. Lungimea maxima a
unui cablu de retea este de 100 metri. (328 feet) Un conector de retea este prezentat
in Figura 6.
Porturi PS/2
Portul PS/2 este folosit pentru a conecta tastatura sau mouse-ul la calculator. Portul
PS/2 este un conector female cu 6 pini de tip mini-DIN. De obicei, conectorii pentru
tastatura si mouse sunt colorati diferit, ca cei prezentati in Figura 7. Daca porturile
nu sunt codificate prin culori, cautati un simbol de mici dimensiuni reprezentand un
mouse sau o tastatura in apropierea fiecarui port.
Porturi audio
Un port audio conecteaza echipamente audio la calculator. Cele mai comune tipuri
de porturi sunt prezentate in Figura 8:
• Line In – Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar fi un sistem
stereo
• Microfon – Se conecteaza la un microfon
• Line Out – Se conecteaza la boxe sau casti
• Gameport/MIDI – Se conecteaza la un joystick sau un echipament care
dispune de o interfata MIDI
Porturi si conectori video
Un port video conecteaza un monitor la calculator. Figura 9 prezinta doua dintre
cele mai comune porturi video. Exista mai multe tipuri de porturi si conectori video:
• Video Graphics Array (VGA) – VGA are un conector female cu 15 pini
aranjati pe 3 randuri si asigura iesirea analog spre un monitor.
• Digital Visual Interface (DVI) – DVI are un conector female cu 24 de pini
sau 29 de pini si asigura semnal digital comprimat de iesire catre un monitor.
DVI-I asigura atat semnal analog cat si digital. DVI-D asigura doar semnal
digital.
• High-Definition Multimedia Interface (HDMi) – HDMi are un conector
cu 19 pini care asigura semnale digitale de iesire atat video cat si audio.
• S-Video – S-Video are un conector de 4 pini care asigura semnale video
analog.
• Component/RGB – RGB are trei cabluri ecranate (rosu, verde, albastru) cu
mufe RCA si asigura semnale video analog.

1.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare
6

Un echipament de intrare este folosit pentru a introduce date sau instructiuni in


calculator. Exemple de echipamente de intrare:
• Mouse si tastatura
• Aparat de fotografiat digital si camera video digitala
• Echipament de autentificare biometric
• Touch screen
• Scanner
Mouse-ul si tastatura sunt cele mai folosite echipamente de intrare. Mouse-ul este
folosit pentru a naviga prin interfata grafica pentru utilizator (GUI). Tastatura este
folosita pentru a introduce comenzile text ce controleaza calculatorul.
Aparatul foto digital si camerele video digitale, prezentate in Figura 1, creeaza
imagini ce pot fi stocate pe suport magnetic. Pozele sunt pastrate ca fisiere ce pot fi
vizualizate, printate sau modificate.
Identificarea biometrica foloseste particularitatile fiecarui utilizator cum ar fi
amprente, recunoasterea vocii sau scanarea retinei. In combinatie cu numele de
utilizator normale, biometria garanteaza ca numai persoanele autorizate acceseaza
datele respective. Figura 2 prezinta un laptop care are incorporat un scanner de
amprente.
Un touch screen are un panou transparent sensibil la modificari de presiune. Un
calculator primeste instructiuni specifice in functie de zona de pe ecran care este
atinsa de utilizator.
Un scanner produce o imagine digitala a unui document. Imaginea digitala este
stocata intr-un fisier care poate fi vizualizat, printat sau modificat. Un cititor de cod
de bare este un tip de scanner care citeste coduri universale de bare ale produselor.
Este folosit la scara larga pentru informatii despre preturi si inventar.

1.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire
7

Un echipament de iesire este folosit pentru a prezenta utilizatorului informatii de la


un calculator. Exemple de dispozitive de iesire:
• Monitoare si proiectoare
• Imprimante, scannere si fax-uri
• Boxe si casti
Monitoare si proiectoare
Monitoarele si proiectoarele sunt principalele echipamente de iesire pentru un
calculator. Exista diferite tipuri de monitoare, dupa cum este prezentat in Figura 1.
Cea mai importanta diferenta intre aceste tipuri de monitoare este tehnologia
folosita pentru a crea o imagine:
• CRT – Monitoarele cu tub catodic reprezinta categoria cea mai intalnita de
monitoare. Undele de electroni de culoare rosie, verde si albastra se
deplaseaza pe suprafata imbracata in fosfor a ecranului. Fosforul lumineaza
la contactul cu undele de electroni. Suprafata care nu este in contact cu
undele de electroni nu lumineaza. Combinatia zonelor luminate si
neluminate creeaza imaginea pe ecran. Majoritatea televizoarelor folosesc
aceasta tehnologie.
• LCD – Monitoarele cu cristale lichide sunt folosite mai ales la laptop-uri si
unele proiectoare. Sunt alcatuite din doua filtre polarizate cu o solutie de
cristale lichide intre ele. Un curent electric aliniaza cristalele astfel incat
lumina sa fie sau nu lasata sa treaca. Imaginea este produsa de efectul
luminii care trece prin unele zone si prin altele nu. Exista doua tipuri de
monitoare LCD, cu matrice activa sau cu matrice pasiva. Matricea activa
este denumita si TFT (thin film transistor). Tehnologia TFT permite
controlul fiecarui pixel, creand imagini in culori foarte clare. Monitoarele cu
matrice pasiva sunt mai ieftine decat cele cu matrice activa dar nu permit un
control al imaginii la fel de bun.
• DLP – Procesarea digitala a luminii este o alta tehnologie folosita de
proiectoare. Proiectoarele DLP folosesc o roata ce contine culori impreuna
cu o retea de oglinzi controlate de un microprocesor numit echipament
digital de micro-oglinzi (digital micromirror device - DMD). Fiecare oglinda
corespunde unui anumit pixel. Fiecare oglinda reflecta lumina catre sau
dinspre sistemul optic al proiectorului. Prin acest proces se creeaza o
imagine monocromatica cu pana la 1024 de nuante de gri. Roata de culori
adauga informatiile despre culori pentru a completa imaginea color
proiectata.
Rezolutia monitorului se refera la nivelul de detaliu la care poate fi reprodusa o
imagine. Figura 2 reprezinta un grafic al celor mai utilizate rezolutii. O rezolutie
mai mare produce o imagine de o calitate superioara. Exista mai multi factori care
influenteaza rezolutia unui monitor:
• Pixel – Termenul pixel este o abreviere a sintagmei "picture element"
(element al unei imagini). Pixelii reprezinta punctele mici care compun un
ecran. Fiecare pixel are trei componente: rosu, verde si albastru.
• Inaltimea punctului – Inaltimea punctului reprezinta distanta dintre pixeli
pe ecran. O inaltime mai mica a punctului produce o imagine de o calitate
mai mare.
• Rata de reimprospatare – Rata de reimprospatare reprezinta frecventa la
care imaginea este reafisata. O rata de reimprospatare mai mare produce o
imagine mai buna si reduce nivelul de oscilatie al imaginii.
• Interlace/Non-Interlace – Monitoarele care folosesc tehnica intreteserii
(interlace) creeaza imaginea scanand ecranul de doua ori. Prima scanare
acopera liniile impare, de sus in jos si a doua scanare acopera liniile pare.
Monitoarele care nu folosesc tehnica intreteserii creeaza imaginea prin
scanarea ecranului o singura data, linie cu linie, de sus in jos. Majoritatea
monitoarelor CRT actuale sunt non-intretesute.
• Culori Orizontal-Verticale (HVC) – Numarul de pixeli de pe o linie
reprezinta rezolutia orizontala. Numarul de linii de pe ecran reprezinta
rezolutia verticala. Numarul de culori care poate fi reprodus reprezinta
rezolutia culorii.
• Raportul de aspect – Raportul de aspect reprezinta raportul dintre latimea
si inaltimea suprafetei monitorului. De exemplu un raport de aspect 4:3 este
echivalent cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 16 inch si o inaltime
de 12 inch. De asemenea un raport de aspect 4:3 este echivalent si cu o
suprafata de vizualizare cu o latime de 24 inch si o inaltime de 18 inch. O
suprafata de vizualizare de 22 inch latime si 12 inch inaltime are un raport
de aspect de 11:6.
Monitoarele au comenzi care ajusteaza calitatea imaginii. In continuare sunt
prezentate cateva exemple de setari ale unui monitor:
• Luminozitatea – Intensitatea imaginii
• Contrast – Raportul intre luminos si intunecat
• Pozitia – Localizarea in plan vertical si orizontal a imaginii pe ecran
• Reset – Revenirea monitorului la setarile initiale
Imprimante, scannere si fax-uri
Imprimantele sunt echipamente de iesire care creeaza copii fizice ale fisierelor din
calculator. Unele imprimante sunt specializate pentru aplicatii particulare cum ar fi
imprimarea fotografiilor color. Alte imprimante multifunctionale, ca cea prezentata
in Figura 3, sunt concepute pentru a furniza mai multe servicii precum imprimare,
fax si functii de copiere.
Boxe si casti
Boxele si castile sunt echipamente de iesire pentru semnale audio. Majoritatea
calculatoarelor au suport audio, fie integrat in placa de baza, fie printr-o placa de
extensie. Suportul audio include porturi care permit intrarea si iesirea de semnale
audio. Placa de sunet contine un amplificator care permite alimentarea castilor si a
boxelor externe, care sunt prezentate in Figura 4.

1.
Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora
8
Resursele sistemului au rolul de a realiza comunicarea intre unitatea centrala de
procesare (UCP) si alte componente dintr-un calculator. Exista trei resurse
principale de sistem:
• Cereri de intrerupere (IRQ)
• Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O)
• Acces direct la memorie (DMA)
Cereri de intrerupere
Cererile de intrerupere sunt folosite de componentele calculatorului pentru a cere
informatii de la UCP. Cererea de intrerupere este transmisa printr-un cablaj de pe
placa de baza catre UCP. Cand unitatea centrala de procesare primeste o cerere de
intrerupere, aceasta determina cum sa rezolve cererea. Prioritatea cererii este
determinata de numarul intreruperii asociate cu acea componenta a calculatorului.
Calculatoarele mai vechi aveau numai opt cereri de intrerupere pe care le puteau
asocia echipamentelor. Calculatoarele mai noi au 16 cereri de intrerupere,
numerotate de la 0 la 15, dupa cum este prezentat in Figura 1. Ca o regula generala,
fiecare componenta a calculatorului trebuie sa aiba asociata o cerere de intrerupere
unica. Conflictele intre cererile de intrerupere pot face unele componente sa nu mai
functioneze sau chiar sa duca la blocarea intregului sistem. Avand in vedere numarul
mare de componente care pot fi instalate intr-un calculator, este dificil de asociat o
cerere de intrerupere unica pentru fiecare din aceste componente. In ziua de azi,
majoritatea numerelor cererilor de intrerupere sunt asociate automat folosind sisteme
de operare plug and play (PnP) si implementarea sloturilor PCI, a porturilor USB si
a porturilor FireWire.
Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O)
Adresele de porturi intrare/iesire sunt folosite de comunicatia intre echipamente si
software. Adresa portului I/O este folosita pentru a trimite si primi date pentru o
anumita componenta. La fel ca in cazul cererilor de intrerupere, fiecare componenta
are asociata un port I/O unic. Exista 65,535 de porturi de intrare/iesire intr-un
calculator si sunt identificate printr-o adresa hexazecimala din intervalul 0000h pana
la FFFFh. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai des utilizate porturi I/O.
Acces direct la memorie
Canalele DMA sunt folosite de echipamente de mare viteza pentru a comunica direct
cu memoria principala. Aceste canale permit echipamentului sa ocoleasca
interactiunea cu unitatea centrala de prelucrare si sa stocheze sau sa citeasca
informatii direct din memorie. Numai anumite echipamente pot fi asociate unui
canal DMA, cum ar fi adaptoarele SCSI sau placile de sunet. Calculatoarele mai
vechi aveau numai patru canale DMA care puteau fi asociate componentelor.
Calculatoarele noi au opt canale DMA numerotate de la 0 la 7, dupa cum este
prezentat in Figura 3.