Sunteți pe pagina 1din 288

1.

Introducere
Tehnologia Informatiei (IT) reprezinta proiectarea, dezvoltarea, implementarea, asistenta si managementul componentelor hardware ale unui calculator si al aplicatiilor software. Un profesionist IT este informat in ceea ce priveste sistemele de calculatoare si sistemele de operare. Acest capitol va prezenta o imagine de ansamblu a certificarilor din domeniul IT si a componentelor unui calculator personal de baza. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Explicarea certificarilor din industria IT. Descrierea unui calculator. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de alimentare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristilor componentelor interne. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire. Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora.

1. 1

Explicarea certificarilor din industria IT


Acest curs se va concentra asupra calculatoarelor de tip desktop si laptop. Se va discuta si despre echipamente electronice, precum PDA-urile (personal digital assistant) si telefoanele mobile. Pregatirea si experienta califica un tehnician pentru a putea opera si depana aceste calculatoare si echipamente electronice personale. Veti obtine abilitatile tehnice specializate necesare pentru a instala, intretine si repara calculatoare. Obtinerea unei certificari va va oferi mai multa incredere si va va creste oportunitatile in domeniul IT. Acest curs se concentreaza pe urmatoarele doua certificari:

CompTIA A+ The European Certification of Informatics Professional (EUCIP) IT Administrator Certification (Modulele 1- 3)

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:


Identificarea nivelului de pregatire si certificarilor. Descrierea Certificarii A+. Descrierea Certificarii EUCIP.

1.1. 1

Identificarea nivelului educatiei si certificarilor

Tehnologia informatiei (IT) este un termen care cuprinde relatia dintre hardware, software, retele si asistenta tehnica acordata utilizatorilor. IT Essentials: PC Hardware and Software acopera informatiile de care are nevoie un tehnician pentru a avea succes in domeniul Tehnologiei Informatiei. Acest curs acopera urmatoarele teme

Calculatoare personale Procedurile de securitate in laborator Depanare Sisteme de operare Laptop-urile Imprimante si scannere Retele Securitate Abilitati de comunicare

Cursul IT Essentials se concentreaza asupra a doua certificari din industria hardware si software: CompTIA A+ si EUCIP. Acest curs este numai o introducere in lumea IT. Un tehnician poate alege sa-si continue studiile si sa primeasca urmatoarele certificari:

CCNA Cisco Certified Networking Associate CCNP Cisco Certified Networking Professional CCIE Cisco Certified Internetworking Expert CISSP Certified Information System Security Professional MCP Microsoft Certified Professional MCSA Microsoft Certified Systems Administrator MCSE Microsoft Certified Systems Engineer Network+ CompTIA Network Certification Linux+ CompTIA Linux Certification

Certificarile IT pot fi folosite drept acreditari pentru grade universitare si de colegiu in domenii precum telecomunicatiile si informatica.

1. 2

Descrierea unui calculator

Un sistem informatic este alcatuit din componente hardware si software. Componentele hardware reprezinta echipamentele fizice precum: carcasa, discurile de stocare, tastaturile, monitoarele, cablurile, boxele si imprimantele. Termenul de software include sistemul de operare si programele. Sistemul de operare da instructiuni de operare unui calculator. Aceste operatii pot include identificarea, accesarea si procesarea informatiei. Programele sau aplicatiile indeplinesc functii diferite. Programele sunt extrem de diverse in functie de tipul informatiei accesate sau generate. De exemplu, instructiunile pentru verificarea contului bancar sunt diferite de instructiunile pentru a simula o realitate virtuala pe Internet. Sectiunile urmatoare din acest capitol vor prezenta componentele hardware dintr-un calculator.

1. 3

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de alimentare

Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne ale calculatorului. Toate calculatoarele au nevoie de o sursa de tensiune pentru a transforma curentul alternativ (AC) de la priza in curent continuu (DC). Dimensiunea si forma unei carcase depind de placa de baza si alte componente interne. Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa incapa componente suplimentare de care ati putea avea nevoie in viitor. Puteti de asemenea alege o carcasa de dimensiuni mai mici care ocupa un spatiu redus. In general, carcasa trebuie sa fie rezistenta, usor de intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o extindere ulterioara. Sursa trebuie sa asigure suficienta energie electrica pentru componentele instalate si pentru a permite adaugarea ulterioara de noi componente. Daca alegeti o sursa care asigura doar alimentarea componentelor instalate este posibil sa fie necesara inlocuirea acesteia atunci cand veti adauga alte componente. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea carcaselor.

Descrierea surselor de alimentare.

1.3. 1

Descrierea carcaselor

Carcasa unui calculator ofera cadrul pentru componentele interne in timp ce permite inchiderea necesara pentru un plus de protectie. Carcasele de calculator sunt de obicei facute din plastic, otel si aluminiu si sunt disponibile intr-o gama variata de stiluri. Dimensiunea si aranjarea carcasei poarta denumirea de factor de forma. Sunt mai multe tipuri de carcase, dar factorul de forma pentru carcase este de obicei desktop sau turn. Carcasele desktop pot fi subtiri sau de dimensiune normala si cele turn pot fi mini sau de dimensiune normala, asa cum sunt prezentate in Figura 1. Carcasele au denumiri diferite:

Sasiu Cabinet Turn Cutie Housing

Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu proiectat pentru a pastra componentele la o temperatura adecvata. Ventilatoarele de carcasa sunt folosite pentru a misca aerul in interiorul carcasei. Aerul care trece pe langa componentele calde, absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces este impiedicata supraincalzirea componentelor calculatorului. Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare cand alegeti o carcasa:

Dimensiunea placii de baza Numarul de locuri pentru unitati de stocare interne sau externe Spatiul disponibil

In Figura 2 este prezentata o lista a tuturor detaliilor. Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza electricitatii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt impamantate prin atasarea acestora la carcasa. NOTA: Ar trebui sa alegeti o carcasa in functie de dimensiunile fizice ale sursei de alimentare si ale placii de baza.

1.3. 2

Descrierea surselor de alimentare

Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC), care provine dintr-o priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit pentru alimentarea tuturor componentelor unui calculator. Conectori Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati sunt proiectati pentru a fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un curent de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru conectarea anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza:

Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati optice sau un hard disk. Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de discheta. Conectorul Berg este mai mic decat conectorul Molex. Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul cu 24 de pini are doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate 10 pini fiecare. Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de cate doi sau patru pini si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza. Acesti conectori de patru sau opt pini au aceeasi forma cu conectorul principal de alimentare dar sunt de dimensiuni mai mici. Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti P8 si P9 pentru conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza puteau fi legati invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau sursa de alimentare. Instalarea presupunea alinierea conectorului astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.

NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie sau asigurativa inainte ca nu exista pini indoiti sau obiecte straine care sa va impiedice. Amintiti-va ca daca vi se pare greu sa inserati orice cablu sau componenta este posibil sa fie ceva in neregula. Cablurile, conectorii si componentele sunt proiectate in asa fel incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau componentele. Conectorii care sunt inserati in mod incorect vor deteriora priza sau conectorul. Nu va grabiti si asigurati-va ca manipulati in mod corect componentele hardware. Electricitate si Legea lui Ohm Exista patru marimi de baza in electricitate:

Voltaj (V)

Curent (I) Putere (P) Rezistenta (R)

Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe care un tehnician trebuie sa ii cunoasca:

Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit. Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui calculator produce de obicei mai multe voltaje diferite. Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni care trece printr-un circuit. Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale unui calculator produc diferite amperaje corespunzatoare fiecarui voltaj. Puterea este marimea care masoara presiunea necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit, numita voltaj, inmultita cu numarul de electroni care circula prin acel circuit, numit curent. Unitatea de masura pentru putere este watt (W). Sursele de tensiune sunt clasificate in functie de puterea disipata. Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii curentului. Rezistenta se masoara in ohmi. O rezistenta mai mica permite trecerea unui curent mai mare, deci mai multa putere. O siguranta buna are o rezistenta mica sau masoara aproximativ 0 ohmi.

Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi. Aceasta ecuatie indica faptul ca voltajul este egal cu produsul dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie reprezinta Legea lui Ohm. V = IR Intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre voltaj si curent. P = VI Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului rezulta intr-o crestere de putere. De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o baterie de 9 V. Puterea disipata de bec este de 100 W. Folosind ecuatia de mai sus, putem calcula valoarea curentului necesar pentru a obtine 100 W prin becul alimentat la 9 V. Pentru rezolvarea acestei ecuatii avem urmatoarele informatii:

P = 100 W V=9V I = 100 W/9 V = 11.11 A

Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec de 12 V pentru a obtine o putere de 100 W? 100 W/12 V = 8.33 A Sistemul produce aceeasi putere, dar foloseste mai putin curent. Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W 500 W. Totusi, unele calculatoare au nevoie de putere cuprinsa intre 500 W si 800 W. La asamblarea unui calculator, alegeti o sursa de alimentare cu o putere suficienta pentru a alimenta toate componentele. Informatii despre puterea componentelor pot fi obtinute din documentatia producatorului. Cand alegeti o sursa de alimentare, asigurati-va ca acea sursa produce suficienta energie pentru a alimenta componentele instalate. AVERTISMENT: Nu deschideti sursa de alimentare. Capacitatile din interiorul sursei de alimentare, prezentata in Figura 3, pot ramane incarcate pentru o perioada lunga de timp.

1. 4

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor componentelor interne

Aceasta sectiune prezinta numele, scopurile si caracteristicile componentelor interne ale unui calculator. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de baza. Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor procesoarelor. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor de racire. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor ROM si RAM. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de extensie. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor de stocare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor interne.

1.4. 1

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de baza

Placa de baza este circuitul integrat principal si contine magistralele, sau caile circuitelor electrice, ce se gasesc intr-un calculator. Magistralele permit datelor sa circule intre diferitele componente care alcatuiesc un calculator. Figura 1 prezinta o varietate de placi de baza. O placa de baza este cunoscuta si sub numele de placa de sistem, backplane, sau placa principala. Placa de baza cuprinde unitatea centrala de procesare (UCP), memoria RAM, sloturi de extensie, ansamblul format din radiator si ventilator, chip-ul BIOS si circuitele incorporate care interconecteaza placa de baza cu celelalte componente. Socket-urile, conectorii interni si externi si diferitele porturi sunt de asemenea asezate pe placa de baza. Factorul de forma al placii de baza depinde de dimensiunea si forma placii. De asemena descrie asezarea fizica a diferitelor componente si echipamente pe placa de baza. Exista diferiti factori de forma pentru placile de baza dupa cum se poate observa si in Figura 2. Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta chip set-ul. Chip set-ul este compus din diferite circuite integrate atasate la placa de baza cu rolul de a controla modul de interactiune al sistemului hardware cu UCP si placa de baza. UCP este instalata intr-un slot sau socket de pe placa de baza. Socketul de pe placa de baza determina tipul de UCP care poate fi instalat. Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa interactioneze cu celelalte componente din calculator si sa schimbe date cu memoria sistemului sau RAM-ul, hard disk-uri, placi video si alte dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste cata memorie poate fi adaugata la placa de baza. Chip set-ul determina de asemenea tipul de conectori de pe placa de baza. Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente distincte: Northbridge si Southbridge. Scopul fiecarei componente variaza in functie de producator, dar in general northbridge-ul controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la care UCP-ul poate comunica cu acestea. Placa video este cateodata integrata in Northbridge. Southbridge-ul, in cele mai multe cazuri, permite procesorului sa comunice cu hard disk-urile, placa de sunet, porturile USB si alte porturi de intrare/iesire.

1.4. 2

Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor procesoarelor

Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul calculatorului.

Este cunoscuta si sub numele de procesor. Majoritatea calculelor se efectueaza in procesor. In termeni de putere de procesare, unitatea centrala de prelucrare este cea mai importanta componenta a unui calculator. UCP-urile sunt fabricate sub diverse forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip de slot sau socket pe placa de baza. Cei mai cunoscuti producatori de microprocesoare sunt Intel si AMD. Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol de interfata intre placa de baza si procesor. Majoritatea socketilor si procesoarelor folosite la ora actuala au la baza arhitectura pin grid array (PGA), in care pinii de pe partea de dedesubt a procesorului sunt inserati in socket, fara a folosi forta (zero insertion force - ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a insera un procesor intr-un socket sau slot de pe placa de baza. Procesoarele bazate pe sloturi sunt proiectate in forma de cartus si intra intr-un slot asemanator cu cele folosite de placile de extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii ale unei UCP. Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o secventa de instructiuni stocate in prealabil. Fiecare model de procesor are un set de instructiuni pe care le executa. Procesorul executa programul prin procesarea fiecarei secvente de date dupa cum este ghidat de program si de setul de instructiuni. In timp ce unitatea centrala de procesare executa un pas din program, instructiunile ramase si datele sunt stocate in apropiere intr-o memorie speciala numita cache. Exista doua arhitecturi majore ale setului de instructiuni:

Reduced Instruction Set Computer (RISC) Aceste arhitecturi folosesc un set relativ mic de instructiuni si chip-urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni foarte rapid. Complex Instruction Set Computer (CISC) Aceste arhitecturi folosesc un set larg de instructiuni, rezultand mai putini pasi executati pentru o operatie.

Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere de performanta. In cazul folosirii tehnicii hiperthreading, unitatea centrala de procesare poate executa simultan mai multe segmente de cod pe fiecare banda de asamblare. Pentru un sistem de operare, un singur procesor care foloseste hyperthreading apare ca doua procesoare. Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de date pe care o poate procesa. Viteza unui procesor este evaluata in ciclii pe secunda. Viteza unui procesor actual este masurata in milioane de ciclii pe secunda, numiti megahertzi (MHz) sau miliarde de ciclii pe secunda, numiti gigahertzi (GHz). Cantitatea de date pe care un procesor o poate procesa la un moment dat depinde de magistrala de date a procesorului. Aceasta este numita si magistrala procesorului sau front side bus (FSB). Cu cat magistrala este mai

mare, cu atat este mai puternic procesorul. Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau 64 de biti. Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina procesorul sa functioneze la o viteza mai mare decat specificatiile originale. Overclockingul nu este o metoda sigura de crestere a performantei unui calculator si poate avea ca efect defectarea procesorului. MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in procesoarele Intel. Procesoarele care suporta MMX pot efectua multe operatii multimedia obisnuite care sunt efectuate de obicei de placi de sunet sau video separate. Totusi, doar aplicatiile software scrise special pentru a apela instructiuni MMX pot folosi avantajele acestui set de instructiuni. Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in gasirea de noi moduri de a incorpora mai multe unitati centrale de prelucrare pe acelasi cip. Mai multe procesoare sunt capabile sa proceseze concurent mai multe instructiuni:

Procesoare Single Core Un singur nucleu (core) aflat pe cip se ocupa de toate prelucrarile. Un producator de placi de baza poate asigura socketuri pentru mai mult de un singur procesor, dand astfel posibilitatea de a construi un calculator multi-procesor puternic. Procesoare Dual Core Doua nuclee intr-un singur cip in care ambele nuclee proceseaza informatia simultan.

1.4. 3

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor de racire

Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este generata la trecerea curentului prin componentele sistemului. Componentele unui calculator functioneaza mai bine intr-un mediu racoros. In cazul in care caldura nu este evacuata, este posibil ca sistemul sa functioneze mai lent. Daca se acumuleaza prea multa caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate. Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare mai eficienta a caldurii. Un ventilator de carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat in carcasa calculatorului pentru a face procesul de racire mai eficient. In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor inlatura caldura de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului,

prezentat in Figura 2, evacueaza caldura de pe procesor. Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din cauza caldurii si sunt cateodata dotate cu ventilatoare. Ca si procesorul, placile video produc o cantitate mare de caldura. Exista ventilatoare dedicate pentru racirea unitatii de procesare grafica, precum cele prezentate in Figura 3. Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de procesare grafica foarte rapide pot folosi sisteme de racire cu apa. O placa de metal este asezata deasupra procesorului si apa este pompata pe deasupra acesteia pentru a colecta caldura produsa de unitatea centrala de procesare. Apa este pompata catre un radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este recirculata.

1.4. 4

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor ROM si RAM

ROM Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de baza. Chip-urile ROM contin instructiuni care pot fi accesate in mod direct de catre unitatea centrala de procesare. Instructiunile de baza folosite la pornirea (boot) calculatorului si la incarcarea sistemului de operare sunt stocate in ROM. Chip-urile ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost oprita alimentarea. Continutul acestora nu poate fi sters sau modificat prin mijloace obisnuite. Diferitele tipuri de ROM sunt prezentate in Figura 1. NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest lucru poate crea confuzie deoarece firmware reprezinta de fapt software-ul pastrat intr-un chip ROM. RAM Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza temporar datele si programele care sunt accesate de catre procesor. RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca isi va pierde continutul atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat exista mai multa memorie RAM in calculator cu atat creste capacitatea de stocare si procesare a programelor si fisierelor de dimensiuni mari, crescand de asemenea performanta sistemului. Diferitele tipuri de RAM sunt prezentate in Figura 2. Module de memorie Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca chip-uri individuale. Aceste chip-uri individuale, numite chip-uri dual inline package (DIP), erau greu de instalat si se desprindeau de pe placa de baza destul de des. Pentru a rezolva aceasta problema, proiectantii au lipit chip-urile pe un circuit special numit modul de memorie. Diferitele tipuri de module de

memorie sunt prezentate in Figura 3. NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete. Modulele de memorie cu o singura fata contin RAM pe o singura fata a modulului. Modulele de memorie cu doua fete contin RAM pe ambele fete ale modulului. Cache SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite cel mai frecvent. SRAM permite procesorului sa acceseze mai repede date pe care in mod normal ar trebui sa le citeasca din DRAM sau memoria principala, care sunt mai lente. Cele trei tipuri de memorie cache sunt prezentate in Figura 4. Verificarea erorilor Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt stocate corect in chip-urile RAM. Calculatorul foloseste diverse metode pentru a detecta si corecta erorile de memorie. Figura 5 prezinta trei moduri diferite de verificare a erorilor de memorie.

1.4. 5

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de extensie

Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin adaugarea de controlere pentru echipamente specifice sau prin schimbarea porturilor defecte. Figura 1 prezinta diverse tipuri de placi de extensie. Placile de extensie sunt folosite pentru a extinde si personaliza capacitatile unui calculator:

Placa de retea (Network Interface Card - NIC) Conecteaza calculatorul la o retea folosind un cablu de retea Placa de retea pentru conexiune fara fir Conecteaza calculatorul la o retea folosind frecvente radio Placa de sunet Ofera capacitati audio Placa video Ofera capacitati video Modem Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie telefonica Adaptor SCSI Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard diskuri si unitati de benzi magnetice la un calculator Adaptor RAID Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator pentru a oferi redundanta si o crestere a performantei Port USB Permite conectarea de echipamente periferice la calculator Port paralel Permite conectarea de echipamente periferice la calculator Port serial Permite conectarea de echipamente periferice la

calculator Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit instalarea de placi de extensie. Tipul de conector folosit de placa de extensie trebuie sa coincida cu cel al portului de extensie. O placa de extensie poate fi folosita pentru calculatoarele cu un factor de forma LPX pentru a permite celorlalte placi de extensie sa fie instalate orizontal. O placa de extensie de acest tip se utilizeaza de obicei pentru calculatoarele desktop slim-line. In Figura 2 sunt prezentate diferite tipuri de porturi de extensie.

1.4. 6

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor de stocare

O unitate de stocare citeste sau scrie informatii pe medii de stocare magnetice sau optice. O unitate de stocare poate fi folosita pentru a stoca date permanent sau pentru a citi informatii de pe un hard-disk. Unitatile pot fi instalate in carcasa calculatorului, ca de exemplu hard-disk-ul. Pentru portabilitate, unele unitati de stocare se pot conecta la calculator folosind un port USB, FireWire sau SCSI. Aceste unitati portabile sunt numite unitati detasabile si pot fi folosite de mai multe calculatoare. Exemple de unitati de stocare comune:

Unitate de discheta Hard disk Unitate optica Unitate flash Unitate de retea

Unitatea de discheta O unitate de discheta este un echipament de stocare care foloseste discuri flexibile de 3.5 inch. Aceste discuri flexible magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de date. Intr-un calculator, unitatea de discheta este configurata ca fiind unitatea A: . Unitatea de discheta poate fi folosita pentru a porni calculatorul daca se foloseste o discheta de boot. Exista si dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie veche, nu mai sunt folosite. Hard disk Hard disk-ul este o unitate magnetica de stocare care este instalata in interiorul unui calculator. Este folosit pentru a stoca date permanent. Intr-un calculator, hard disk-ul este de obicei configurat ca partitia C: si contine sistemul de operare si aplicatiile. Hard disk-ul este de obicei configurat ca prima unitate in secventa de pornire. Capacitatea de stocare a unui hard disk este masurata in miliarde de biti, adica gigabiti (GB). Viteza unui hard disk este masurata in numarul de miscari de revolutie pe minut (RPM). Pentru a mari capacitatea de stocare se pot adauga mai multe hard disk-uri. Unitatea optica

O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia laser pentru a citi date de pe mediul optic. Exista doua tipuri de unitati optice:

Compact disc (CD) Digital versatile disc (DVD)

Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only), inscriptibile (scriere o singura data) sau reinscriptibile (citire si scriere de mai multe ori). CD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 700 MB. DVD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 8.5 GB pe o parte a discului. Exista mai multe tipuri de medii optice:

CD-ROM Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil. CD-R Mediul CD-recordable poate fi inscriptionat o singura data. CD-RW Mediul CD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD-ROM Mediul DVD read-only care este inregistrat in prealabil. DVD-RAM Mediul DVD random access memory care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD+/-R Mediu DVD-recordable care poate fi inscriptionat o singura data. DVD+/-RW DVD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat.

Unitate flash O unitate de memorie flash, cunoscuta si ca stick de memorie, este un tip de echipament de stocare care se conecteaza la un port USB. Un stick de memorie foloseste un tip special de memorie care nu are nevoie de alimentare pentru a stoca datele. Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate de sistemul de operare la fel ca si celelalte tipuri de unitati. Tipuri de interfete Hard-disk-urile si unitatile optice sunt fabricate avand diverse tipuri de interfete care sunt folosite pentru conectarea la un calculator. Pentru a instala o unitate de stocare in calculator, interfata de conectare trebuie sa se potriveasca cu controller-ul de pe placa de baza. Exemple de interfete comune:

IDE Integrated Drive Electronics, cunoscuta si sub denumirea Advanced Technology Attachment (ATA) este un tip de controller mai vechi care este folosit la conectarea hard-disk-urilor. Interfata IDE foloseste un conector cu 40 de pini. EIDE Enhanced Integrated Drive Electronics, cunoscut si ca ATA-2, este o versiune mai noua a controller-ului IDE. EIDE suporta hard-

disk-uri mai mari de 512 MB, foloseste acces direct la memorie (DMA) pentru cresterea vitezei si foloseste AT Attachment Packet Interface (ATAPI) pentru a conecta unitatile optice si cu banda magnetica la magistrala EIDE. Interfata EIDE foloseste un conector de 40 de pini. PATA Parallel ATA este o versiune cu transmisie paralela a interfetei ATA. SATA Serial ATA este o versiune cu transmisie seriala a interfetei ATA. O interfata SATA are un conector cu 7 pini. SCSI Small Computer System Interface este un controller de interfata care poate conecta pana la 15 unitati de stocare. SCSI poate conecta atat unitati interne cat si externe. O interfata SCSI foloseste conectori cu 50 de pini, 60 de pini sau 80 de pini.

1.4. 7

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor interne

Unitatile de stocare necesita atat un cablu de alimentare cat si un cablu de date. O sursa de alimentare va avea un conector de alimentare SATA pentru unitati SATA, un conector de alimentare de tip Molex pentru unitati PATA si un conector de tip Berg cu 4 pini pentru unitati de discheta. Butoanele si LED-urile de pe fata carcasei se conecteaza la placa de baza prin cablurile de pe panoul din fata. Cablurile de date conecteaza unitatile la controler-ul de disc, localizat pe o placa de extensie sau pe placa de baza. Exemple de cabluri de date obisnuite:

Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD) Cablul de date are maxim doi conectori de 34 de pini pentru unitatea de stocare si un conector de 34 de pini pentru controler-ul de disc. Cablu de date PATA (IDE) Cablul de date Parallel ATA are 40 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc. Cablu de date PATA (EIDE) Cablul de date Parallel ATA are 80 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc Cablu de date SATA Cablul de date Serial ATA are sapte conductori, un conector codat pentru unitatea de stocare si unul pentru controler-ul de disc. Cablu de date SCSI Exista trei tipuri de cabluri SCSI. Un cablu de date SCSI ingust are 50 de conductori, pana la sapte conectori de 50 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 50 de pini pentru controler-ul de disc, denumit si host adapter. Un cablu SCSI lat are 68 de conductori, pana la cincisprezece conectori de 68 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 68 de pini pentru host adapter.

Un cablu de date SCSI Alt-4 are 80 de conductori, pana la 15 conectori de 80 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 80 de pini pentru host adapter. NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui cablu. Cand instalati un cablu de date, asigurati-va ca pinul 1 de pe cablu este conectat la pinul 1 de pe unitate sau controller. Unele cabluri pot fi codificate si in consecinta se pot conecta numai intr-un anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul de disc.

1. 5

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor

Porturile de intrare/iesire (I/O) ale unui calculator conecteaza echipamente periferice cum ar fi imprimante, scannere si echipamente portabile. Urmatoarele porturi si cabluri sunt utilizate in mod curent:

Serial USB FireWire Paralel SCSI Retea PS/2 Audio Video

Porturi si cabluri seriale Un port serial poate fi un conector DB-9, ca cel prezentat in Figura 1, sau DB-25 male. Porturile seriale transmit datele bit cu bit. Pentru a conecta un echipament serial, de exemplu un modem sau o imprimanta, trebuie folosit un cablu serial. Un cablu serial poate avea o lungime maxima de 15.2 metri (50 feet). Cabluri si porturi USB Interfata Universal Serial Bus (USB) este o interfata care are rolul de a conecta echipamente periferice la un calculator. Initial a fost proiectata pentru a inlocui conexiunile seriale si paralele. Echipamentele USB sunt hotswappable, ceea ce inseamna ca utilizatorii pot conecta si deconecta echipamentele si in cazul in care calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folositi de calculatoare, camere, imprimante, scannere, echipamente de stocare si multe alte echipamente electronice. Un hub USB este folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur port USB al unui calculator poate conecta simultan pana la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele echipamente pot de asemenea sa fie alimentate prin intermediul portului USB, eliminand astfel nevoia unei surse externe de

alimentare. In Figura 2 sunt prezentate cabluri cu conectori USB. USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps in mod full-speed si 1.5 Mbps in modul low speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de pana la 480 Mbps. Echipamentele USB pot transfera date pana la viteza maxima permisa de portul la care sunt conectate. Porturi si cabluri FireWire FireWire este o interfata de mare viteza, hot-swappable care conecteaza echipamente periferice la un calculator. La un singur port FireWire se pot conecta pana la 63 de echipamente. Unele echipamente pot fi alimentate prin portul FireWire, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. FireWire foloseste standardul IEEE 1394 si este cunoscut si sub numele i.Link. Standardul IEEE 1394a permite viteze de transfer de pana la 400 Mbps si cabluri de lungime de pana la 4.5 metri (15 feet). Acest standard poate folosi conectori cu 6 pini sau 4 pini. Standardul IEEE 1394b permite viteze de peste 800 Mbps si foloseste conectori cu 9 pini. In Figura 3 sunt prezentate cabluri cu conectori FireWire. Cabluri si porturi paralele Un port paralel al unui calculator este un conector standard DB-25 female de tip A. Un port paralel al unei imprimante este un conector standard Centronics de tip B cu 36 de pini. Unele imprimante mai noi pot folosi conectori de tip C cu 36 de pini. Porturile paralele pot transmite 8 biti de date la un moment dat si folosesc standardul IEEE 1284. Pentru a conecta un echipament paralel, cum ar fi o imprimanta, trebuie folosit un cablu paralel. Un cablu paralel, ca cel prezentat in Figura 4, are o lungime maxima de 4.5 metri (15 feet). Cabluri si porturi SCSI Un port SCSI poate transmite date la o viteza care depaseste 320 Mbps si poate conecta pana la 15 echipamente. Daca doar un echipament SCSI este conectat la un port SCSI, cablul poate avea pana la 24.4 metri (80 feet) lungime. Daca mai multe echipamente sunt conectate la un port SCSI, cablul poate avea pana la 12.2 metri (40 feet) lungime. Un port SCSI al unui calculator poate fi unul din urmatoarele trei tipuri, prezentate in Figura 5:

Conector DB-25 female Conector female de mare densitate cu 50 de pini Conector female de mare densitate cu 68 de pini

NOTA: Echipamentele SCSI trebuie sa aiba terminatii la capetele lantului SCSI. Parcurgeti manualul echipamentului pentru a cunoaste procedurile

corecte de terminare. ATENTIE: Unii conectori SCSI se aseamana cu cei paraleli. Aveti grija sa nu conectati cablul la portul gresit. Voltajul folosit de formatul SCSI poate defecta o interfata paralela. Conectorii SCSI ar trebui sa fie clar etichetati. Cabluri si porturi de retea Un port de retea, cunoscut si sub numele de port RJ-45, conecteaza calculatorul in cadrul unei retele. Viteza conexiunii depinde de tipul portului de retea. Un port Ethernet standard poate transmite la viteze de pana la 10 Mbps, Fast Ethernet de pana la 100 Mbps si Gigabit Ethernet de pana la 1000 Mbps. Lungimea maxima a unui cablu de retea este de 100 metri. (328 feet) Un conector de retea este prezentat in Figura 6. Porturi PS/2 Portul PS/2 este folosit pentru a conecta tastatura sau mouse-ul la calculator. Portul PS/2 este un conector female cu 6 pini de tip mini-DIN. De obicei, conectorii pentru tastatura si mouse sunt colorati diferit, ca cei prezentati in Figura 7. Daca porturile nu sunt codificate prin culori, cautati un simbol de mici dimensiuni reprezentand un mouse sau o tastatura in apropierea fiecarui port. Porturi audio Un port audio conecteaza echipamente audio la calculator. Cele mai comune tipuri de porturi sunt prezentate in Figura 8:

Line In Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar fi un sistem stereo Microfon Se conecteaza la un microfon Line Out Se conecteaza la boxe sau casti Gameport/MIDI Se conecteaza la un joystick sau un echipament care dispune de o interfata MIDI

Porturi si conectori video Un port video conecteaza un monitor la calculator. Figura 9 prezinta doua dintre cele mai comune porturi video. Exista mai multe tipuri de porturi si conectori video:

Video Graphics Array (VGA) VGA are un conector female cu 15 pini aranjati pe 3 randuri si asigura iesirea analog spre un monitor. Digital Visual Interface (DVI) DVI are un conector female cu 24 de pini sau 29 de pini si asigura semnal digital comprimat de iesire catre un monitor. DVI-I asigura atat semnal analog cat si digital. DVID asigura doar semnal digital. High-Definition Multimedia Interface (HDMi) HDMi are un

conector cu 19 pini care asigura semnale digitale de iesire atat video cat si audio. S-Video S-Video are un conector de 4 pini care asigura semnale video analog. Component/RGB RGB are trei cabluri ecranate (rosu, verde, albastru) cu mufe RCA si asigura semnale video analog.

1. 6

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare

Un echipament de intrare este folosit pentru a introduce date sau instructiuni in calculator. Exemple de echipamente de intrare:

Mouse si tastatura Aparat de fotografiat digital si camera video digitala Echipament de autentificare biometric Touch screen Scanner

Mouse-ul si tastatura sunt cele mai folosite echipamente de intrare. Mouse-ul este folosit pentru a naviga prin interfata grafica pentru utilizator (GUI). Tastatura este folosita pentru a introduce comenzile text ce controleaza calculatorul. Aparatul foto digital si camerele video digitale, prezentate in Figura 1, creeaza imagini ce pot fi stocate pe suport magnetic. Pozele sunt pastrate ca fisiere ce pot fi vizualizate, printate sau modificate. Identificarea biometrica foloseste particularitatile fiecarui utilizator cum ar fi amprente, recunoasterea vocii sau scanarea retinei. In combinatie cu numele de utilizator normale, biometria garanteaza ca numai persoanele autorizate acceseaza datele respective. Figura 2 prezinta un laptop care are incorporat un scanner de amprente. Un touch screen are un panou transparent sensibil la modificari de presiune. Un calculator primeste instructiuni specifice in functie de zona de pe ecran care este atinsa de utilizator. Un scanner produce o imagine digitala a unui document. Imaginea digitala este stocata intr-un fisier care poate fi vizualizat, printat sau modificat. Un cititor de cod de bare este un tip de scanner care citeste coduri universale de bare ale produselor. Este folosit la scara larga pentru informatii despre preturi si inventar.

1. 7

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire

Un echipament de iesire este folosit pentru a prezenta utilizatorului informatii de la un calculator. Exemple de dispozitive de iesire:

Monitoare si proiectoare Imprimante, scannere si fax-uri Boxe si casti

Monitoare si proiectoare Monitoarele si proiectoarele sunt principalele echipamente de iesire pentru un calculator. Exista diferite tipuri de monitoare, dupa cum este prezentat in Figura 1. Cea mai importanta diferenta intre aceste tipuri de monitoare este tehnologia folosita pentru a crea o imagine:

CRT Monitoarele cu tub catodic reprezinta categoria cea mai intalnita de monitoare. Undele de electroni de culoare rosie, verde si albastra se deplaseaza pe suprafata imbracata in fosfor a ecranului. Fosforul lumineaza la contactul cu undele de electroni. Suprafata care nu este in contact cu undele de electroni nu lumineaza. Combinatia zonelor luminate si neluminate creeaza imaginea pe ecran. Majoritatea televizoarelor folosesc aceasta tehnologie. LCD Monitoarele cu cristale lichide sunt folosite mai ales la laptopuri si unele proiectoare. Sunt alcatuite din doua filtre polarizate cu o solutie de cristale lichide intre ele. Un curent electric aliniaza cristalele astfel incat lumina sa fie sau nu lasata sa treaca. Imaginea este produsa de efectul luminii care trece prin unele zone si prin altele nu. Exista doua tipuri de monitoare LCD, cu matrice activa sau cu matrice pasiva. Matricea activa este denumita si TFT (thin film transistor). Tehnologia TFT permite controlul fiecarui pixel, creand imagini in culori foarte clare. Monitoarele cu matrice pasiva sunt mai ieftine decat cele cu matrice activa dar nu permit un control al imaginii la fel de bun. DLP Procesarea digitala a luminii este o alta tehnologie folosita de proiectoare. Proiectoarele DLP folosesc o roata ce contine culori impreuna cu o retea de oglinzi controlate de un microprocesor numit echipament digital de micro-oglinzi (digital micromirror device DMD). Fiecare oglinda corespunde unui anumit pixel. Fiecare oglinda reflecta lumina catre sau dinspre sistemul optic al proiectorului. Prin acest proces se creeaza o imagine monocromatica cu pana la 1024 de nuante de gri. Roata de culori adauga informatiile despre culori pentru a completa imaginea color proiectata.

Rezolutia monitorului se refera la nivelul de detaliu la care poate fi reprodusa o imagine. Figura 2 reprezinta un grafic al celor mai utilizate rezolutii. O rezolutie mai mare produce o imagine de o calitate superioara. Exista mai

multi factori care influenteaza rezolutia unui monitor:

Pixel Termenul pixel este o abreviere a sintagmei "picture element" (element al unei imagini). Pixelii reprezinta punctele mici care compun un ecran. Fiecare pixel are trei componente: rosu, verde si albastru. Inaltimea punctului Inaltimea punctului reprezinta distanta dintre pixeli pe ecran. O inaltime mai mica a punctului produce o imagine de o calitate mai mare. Rata de reimprospatare Rata de reimprospatare reprezinta frecventa la care imaginea este reafisata. O rata de reimprospatare mai mare produce o imagine mai buna si reduce nivelul de oscilatie al imaginii. Interlace/Non-Interlace Monitoarele care folosesc tehnica intreteserii (interlace) creeaza imaginea scanand ecranul de doua ori. Prima scanare acopera liniile impare, de sus in jos si a doua scanare acopera liniile pare. Monitoarele care nu folosesc tehnica intreteserii creeaza imaginea prin scanarea ecranului o singura data, linie cu linie, de sus in jos. Majoritatea monitoarelor CRT actuale sunt nonintretesute. Culori Orizontal-Verticale (HVC) Numarul de pixeli de pe o linie reprezinta rezolutia orizontala. Numarul de linii de pe ecran reprezinta rezolutia verticala. Numarul de culori care poate fi reprodus reprezinta rezolutia culorii. Raportul de aspect Raportul de aspect reprezinta raportul dintre latimea si inaltimea suprafetei monitorului. De exemplu un raport de aspect 4:3 este echivalent cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 16 inch si o inaltime de 12 inch. De asemenea un raport de aspect 4:3 este echivalent si cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 24 inch si o inaltime de 18 inch. O suprafata de vizualizare de 22 inch latime si 12 inch inaltime are un raport de aspect de 11:6.

Monitoarele au comenzi care ajusteaza calitatea imaginii. In continuare sunt prezentate cateva exemple de setari ale unui monitor:

Luminozitatea Intensitatea imaginii Contrast Raportul intre luminos si intunecat Pozitia Localizarea in plan vertical si orizontal a imaginii pe ecran Reset Revenirea monitorului la setarile initiale

Imprimante, scannere si fax-uri Imprimantele sunt echipamente de iesire care creeaza copii fizice ale fisierelor din calculator. Unele imprimante sunt specializate pentru aplicatii particulare cum ar fi imprimarea fotografiilor color. Alte imprimante multifunctionale, ca cea prezentata in Figura 3, sunt concepute pentru a

furniza mai multe servicii precum imprimare, fax si functii de copiere. Boxe si casti Boxele si castile sunt echipamente de iesire pentru semnale audio. Majoritatea calculatoarelor au suport audio, fie integrat in placa de baza, fie printr-o placa de extensie. Suportul audio include porturi care permit intrarea si iesirea de semnale audio. Placa de sunet contine un amplificator care permite alimentarea castilor si a boxelor externe, care sunt prezentate in Figura 4.

1. 8

Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora

Resursele sistemului au rolul de a realiza comunicarea intre unitatea centrala de procesare (UCP) si alte componente dintr-un calculator. Exista trei resurse principale de sistem:

Cereri de intrerupere (IRQ) Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O) Acces direct la memorie (DMA)

Cereri de intrerupere Cererile de intrerupere sunt folosite de componentele calculatorului pentru a cere informatii de la UCP. Cererea de intrerupere este transmisa printr-un cablaj de pe placa de baza catre UCP. Cand unitatea centrala de procesare primeste o cerere de intrerupere, aceasta determina cum sa rezolve cererea. Prioritatea cererii este determinata de numarul intreruperii asociate cu acea componenta a calculatorului. Calculatoarele mai vechi aveau numai opt cereri de intrerupere pe care le puteau asocia echipamentelor. Calculatoarele mai noi au 16 cereri de intrerupere, numerotate de la 0 la 15, dupa cum este prezentat in Figura 1. Ca o regula generala, fiecare componenta a calculatorului trebuie sa aiba asociata o cerere de intrerupere unica. Conflictele intre cererile de intrerupere pot face unele componente sa nu mai functioneze sau chiar sa duca la blocarea intregului sistem. Avand in vedere numarul mare de componente care pot fi instalate intr-un calculator, este dificil de asociat o cerere de intrerupere unica pentru fiecare din aceste componente. In ziua de azi, majoritatea numerelor cererilor de intrerupere sunt asociate automat folosind sisteme de operare plug and play (PnP) si implementarea sloturilor PCI, a porturilor USB si a porturilor FireWire. Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O) Adresele de porturi intrare/iesire sunt folosite de comunicatia intre echipamente si software. Adresa portului I/O este folosita pentru a trimite si primi date pentru o anumita componenta. La fel ca in cazul cererilor de intrerupere, fiecare componenta are asociata un port I/O unic. Exista 65,535

de porturi de intrare/iesire intr-un calculator si sunt identificate printr-o adresa hexazecimala din intervalul 0000h pana la FFFFh. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai des utilizate porturi I/O. Acces direct la memorie Canalele DMA sunt folosite de echipamente de mare viteza pentru a comunica direct cu memoria principala. Aceste canale permit echipamentului sa ocoleasca interactiunea cu unitatea centrala de prelucrare si sa stocheze sau sa citeasca informatii direct din memorie. Numai anumite echipamente pot fi asociate unui canal DMA, cum ar fi adaptoarele SCSI sau placile de sunet. Calculatoarele mai vechi aveau numai patru canale DMA care puteau fi asociate componentelor. Calculatoarele noi au opt canale DMA numerotate de la 0 la 7, dupa cum este prezentat in Figura 3.

CAPITOLUL 2
2. 0 Introducere

Acest capitol face referire la practicile de baza care se aplica pentru siguranta locului de munca, protejarea hardware-ului si a instrumentelor software, precum si eliminarea materialelor periculoase. Instructiunile de siguranta ajuta la protejarea indivizilor de accidente sau producerea unor rani, protejand totodata si echipamentele de daune. Unele dintre aceste indicatii sunt concepute pentru a proteja mediul inconjurator de contaminarea rezultata din aruncarea materialelor. Atentie la situatiile din care pot rezulta ranirea persoanelor sau deteriorarea echipamentelor. Semnele de avertizare sunt concepute pentru a va informa de o eventuala primejdie. Intotdeauna sa fiti atenti la aceste semne si sa luati masuri de protectie corespunzatoare. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Explicarea scopului procedurilor si conditiilor de munca in siguranta. Identificarea uneltelor si software-ului folosit impreuna cu componentele calculatorului personal si rolul acestora. Implementarea utilizarii corecte a uneltelor.

2. 1

Explicarea scopului procedurilor si conditiilor de munca in siguranta

Munca in conditii de siguranta ajuta la prevenirea accidentarii umane si a defectarii echipamentelor calculatorului. Un loc de munca sigur este curat, organizat si iluminat corespunzator. Toata lumea trebuie sa inteleaga si sa urmeze procedurile de siguranta. Urmati procedurile corespunzatoare de manevrare a echipamentelor calculatorului pentru a reduce riscul de vatamare corporala, defectare a proprietatii si pierdere de date. Orice defectiune sau pierdere poate duce la despagubiri solicitate de catre proprietarul echipamentelor si datelor. Indepartarea corespunzatoare sau reciclarea componentelor periculoase ale calculatoarelor este o problema globala. Aveti grija sa urmati reglementarile ce guverneaza modul de indepartare a unor elemente specifice. Organizatiile ce nu respecta aceste reglementari pot fi amendate sau pot infrunta conflicte legale costisitoare. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea procedurilor de siguranta si a potentialelor pericole pentru utilizatori si tehnicieni. Identificarea procedurilor de protejare a echipamentelor si prevenire a pierderilor de date. Identificarea procedurilor de siguranta pentru protejarea mediului inconjurator de contaminare.

2.1. Identificarea procedurilor de siguranta si a potentialelor 1 pericole pentru utilizatori si tehnicieni


Ghid general de siguranta Urmati ghidul general de siguranta pentru a preveni taierea,arderea, socurile electrice si eventuale leziuni ale vederii. Cea mai buna practica este sa va asigurati ca exista un stingator si o trusa de prim ajutor in caz de incendiu sau de accidente. Figura 1 cuprinde o lista de instructiuni generale pentru siguranta. ATENTIE: Sursele si monitoarele contin tensiuni foarte mari. Nu purtati bratara antistatica atunci cand reparati surse de alimentare sau monitoare. ATENTIE: Unele componente ale imprimantei se pot incalzi foarte tare atunci cand sunt folosite, iar alte componente pot contine tensiuni foarte mari. Asigurati-va ca imprimanta a avut timp sa se raceasca inainte de a va apuca de reparatie. Verificati manualul imprimantei pentru a gasi locatia eventualelor componente ce pot genera o inalta tensiune. Unele componente pot stoca tensiuni mari chiar si dupa ce imprimanta a fost oprita.

Ghid de siguranta in caz de incendiu Urmati ghidul de siguranta in caz de incendiu pentru a proteja vietile oamenilor, cladirile si echipamentul. Pentru a evita un soc electric si a preveni o stricaciune a calculatorului, opriti-l si scoateti-l din priza inainte de a incepe orice reparatie.x Focul se extinde foarte rapid si poate fi extrem de daunator. Utilizarea corespunzatoare a unui extinctor poate preveni iesirea de sub control a unui foc de dimensiune mica. Atunci cand lucrati cu componentele unui calculator trebuie sa aveti mereu in vedere posibilitatea aparitiei unui incendiu si trebuie sa stiti cum sa reactionati. Daca apare un incendiu, trebuie sa urmati aceste proceduri de siguranta.

Nu incercati sa stingeti niciodata singur un foc care a scapat de sub control sau care nu este izolat. Intotdeauna aveti un plan de evacuare bine pus la punct inainte de a incepe orice lucru. Iesiti din cladire cat mai repede. Contactati serviciul de pompieri pentru ajutor.

Cititi cu atentie instructiunile de pe stingatorul din biroul dumneavoastra inainte de a fi nevoit sa il folosi. In organizatia dumneavoastra ar putea fi disponibile antrenamente de siguranta. In Statele Unite exista 4 categorii de clasificare pentru extinctoare. Fiecare extinctor este identificat printr-o litera, culoare si forma diferita, dupa cum puteti observa si in Figura 2. Fiecare extinctor contine chimicale specifice pentru a lupta cu diferite tipuri de foc:

Clasa A : Hartie, lemn, plastic, carton Clasa B : Benzina, gaz lampant, solventi organici Clasa C : Echipament electric Clasa D : Metale inflamabile

Ce clasificari de extinctoare exista in tara dumneavoastra? Este important sa stiti cum sa folositi un extinctor. Folositi abrevierea T-T-SM pentru a tine minte regulile de baza in folosirea stingatorului: T - Trageti acul. T - Tintiti la baza focului, nu catre flacari. S - Strangeti manerul. M - Miscati varful dintr-o parte in alta.

2.1. Identificarea procedurilor de protejare a echipamentelor 2 si prevenire a pierderilor de date


Descarcarile electrostatice (Electrostatic discharge - ESD), clima aspra si proasta calitate a surselor de electricitate pot produce deteriorarea echipamentelor informatice. Respectati instructiunile de utilizare corespunzatoare, acordati atentie problemelor de mediu si folositi echipamente pentru stabilizarea curentului electric pentru a preveni distrugerea echipamentului si pierderea datelor. ESD Electricitatea statica reprezinta o acumulare a unor sarcini electrice pe o suprafata. Aceasta acumulare poate bloca o componenta si poate produce daune. Efectul acesta se numeste descarcare electrostatica (ESD). ESD poate distruge componentele electronice dintr-un calculator. Pentru ca o persoana sa simta efectul ESD trebuie sa existe cel putin 3,000 de Volti de electricitate statica. De exemplu, electricitatea statica se poate acumula in corpul dumneavoastra in timp ce pasiti pe un covor. La atingerea altei persoane amandoi veti simti un soc. Daca descarcarea produce durere sau zgomot inseamna ca s-au produs probabil peste 10,000 de Volti. Prin comparatie, sunt suficienti 30 de Volti de electricitate statica pentru a dauna unei componente de calculator. Recomandari de protectie impotriva ESD ESD poate produce daune definitive componentelor electrice. Aceste recomandari va vor ajuta in prevenirea daunelor produse de ESD:

Pastrati toate componentele in pungi antistatice pana in momentul instalarii. Folositi covoare antistatice pe birourile de lucru. Folositi covoare impamantate in spatiile de lucru. Folositi bratari antistatice atunci cand lucrati la calculatoare.

Climatul Climatul afecteaza echipamentele calculatorului in diverse moduri:


Daca temperatura mediului este prea ridicata, echipamentele se supraincalzesc. Daca nivelul de umiditate este prea scazut, sansele de aparitie a ESDului cresc. Daca nivelul de umiditate este prea ridicat, echipamentele pot fi defectate din cauza umiditatii ridicate.

In Figura 1 putem observa cum conditiile de mediu influenteaza cresterea sau descresterea riscului de aparitie a ESD-ului.

Tipuri de fluctuatii ale tensiunii Tensiunea este forta care determina miscarea electronilor de-a lungul unui circuit. Deplasarea electronilor se numeste curent. Circuitele calculatorului au nevoie de tensiune si curent pentru a actiona componentele electronice. Componentele calculatorului nu pot functiona corespunzator atunci cand curentul dintr-un calculator nu este adecvat sau stabil. Instabilitatea voltajului se numeste fluctuatie de tensiune. Urmatoarele tipuri de fluctuatii de tensiune ale curentului alternativ (AC) pot produce pierderi de date sau distrugerea hardware-ului:

Pana de curent inseamna pierderea completa de curent alternativ. Pana de curent poate fi provocata de o siguranta arsa, un transformator stricat sau o linie de curent cazuta. Caderea de tensiune inseamna reducerea nivelului de voltaj al curentului alternativ pe o perioada de timp. Caderea de tensiune se produce atunci cand voltajul de pe linia de curent scade sub 80% fata de nivelul normal. Supraincarcarea circuitelor electrice poate produce o cadere de tensiune. Zgomotul inseamna interferenta dinte generatoarele de tensiune si fulgere. Zgomotul produce tulburari ale curentului, putand produce erori intr-un sistem informatic. Varfuri de tensiune inseamna cresterea brusca a voltajului pe o perioada foarte scurta de timp, depasind cu 100% valoarea normala a voltajului pe o linie de tensiune. Varfurile de tensiune pot fi provocate de fulgere, dar pot aparea de asemenea atunci cand sistemul electric isi revine dupa o pana de curent. Supratensiunea tranzitorie inseamna o crestere spectaculoasa in voltaj fata de curentul electric normal. Supratensiunea transitorie dureaza cateva nanosecunde, sau a bilioana parte dintr-o secunda.

Dispozitive de protectie pentru curent Protectia impotriva fluctuatiilor de tensiune se poate realiza folosind dispozitive de protectie a datelor si a echipamentelor informatice.

Dispozitiv de suprimare a supratensiunii tranzitorii ajuta la protectia impotriva supratensiunii tranzitorii si a varfurilor de tensiune. Un dispozitiv de suprimare a supratensiunii tranzitorii deviaza curentul in exces pe o linie cu impamantare. Sursa de curent permanenta (UPS) ajuta la protectia impotriva unor probleme potentiale de curent electric prin furnizarea curentului electric unui calculator sau altor dispozitive. Bateria se reincarca in permanenta atata timp cat UPS-ul este in curs de folosire. UPS-ul este capabil sa asigure calitatea constanta a curentului electric atunci cand apar pane de curent sau caderi de tensiune. Multe dintre UPS-uri sunt

capabile sa comunice direct cu sistemul de operare al calculatorului. Aceasta comunicare permite UPS-ului sa stinga calculatorul in siguranta, si sa salveze datele inainte ca UPS-ul sa piarda in intregime curentul. Sursa de curent de rezerva ajuta la protectia impotriva eventualelor probleme electrice, asigurand o baterie de rezerva pentru a furniza energia atunci cand tensiunea scade sub nivelul normal. Bateria este in asteptare pe parcursul functionarii normale. Atunci cand tensiunea scade, bateria asigura curent continuu (CC) invertorului, care il transforma in curent alternativ (CA) pentru calculator. Acest echipament nu este la fel de sigur precum UPS-ul datorita timpului petrecut pentru a comuta la baterie. Daca echipamentul de comutare nu functioneaza, bateria nu va putea sa furnizeze energie calculatorului. Figura 2 prezinta exemple de echipamente precum dispozitivul de suprimare a supratensiunii tranzitori, UPS-ul si SPS-ul.

ATENTIE: Nu montati niciodata o imprimanta la UPS. Producatorii de UPSuri recomanda sa nu montam o imprimanta la UPS, pentru a nu distruge motorul imprimantei.

2.1. 3

Identificarea procedurilor de siguranta pentru protejarea mediului inconjurator de contaminare

Calculatoarele si perifericele, din Figura 1, contin materiale ce pot dauna mediului inconjurator. Materialele periculoase sunt numite cateodata deseuri toxice. Aceste materiale pot contine concentratie mare de materiale grele precum zinc, plumb sau mercur. Legile despre aruncarea deseurilor toxice difera in functie de tara sau stat. Contactati autoritatea locala de reciclare sau aruncare a materialelor toxice pentru mai multe informatii despre procedurile si serviciile de eliminare a acestora. Material Safety and Data Sheet Material Safety and Data Sheet reprezinta un tabel ce rezuma informatia despre identificarea materialelor, incluzand eventualele pericole ce pot afecta siguranta personala, pericolele de incendiu, si cerintele pentru primul ajutor. In Figura 2, tabelul MSDS contine reactivitatea chimica si informatii de incompatibilitate ce includ proceduri de varsare, scurgere si aruncare. El include de asemenea masuri de protectie pentru manevrarea sigura si depozitarea materialelor. Pentru a determina daca un material este periculos, consultati MSDS-ul producatorului. In U.S., Occupational Safety and Health Administration (OSHA) cere ca toate materialele periculoase sa fie insotite de un MSDS atunci cand sunt transferate unui nou proprietar. Informatiile din MSDS ce insotesc produsele cumparate pentru reparerea sau intretinerea unui calculator pot fi foarte importante pentru un tehnician de calculatoare. OSHA cere de asemenea ca angajatii sa fie informati despre materialele cu care lucreaza si

sa li se puna la dispozitie informatii despre siguranta acestora. In Regatul Unit, Chemicals Hazard Information and Packaging for Supply Regulations 2002 (CHIP3) supravegheaza manevrarea materialelor periculoase. CHIP3 cere furnizorilor de materiale chimice sa ambaleze si sa transporte materialele chimice periculoase in siguranta, incluzand si un tabel despre produs. NOTA: MSDS-ul este necesar pentru a determina modul in care trebuie aruncate materialele potential periculoase intr-o maniera sigura. Inainte de a arunca orice echipamet electronic verificati reglementarile locale cu privire la metodele de indepartare a acestora acceptate. Ce organizatie guverneaza folosirea elementelor chimice periculoase in tara dumneavoastra? Sunt tabelele MSDS obligatorii? MSDS-ul contine informatii valoroase:

Numele materialului Proprietatile fizice ale materialului Orice substante periculoase continute de material Informatii despre reactivitate, precum date despre posibila incendiere si explozie a acestora Procedurile pentru scurgere si varsare Precautii speciale Pericole de sanatate Cerinte speciale de protectie

Calculatoarele si echipamentele de calcul sunt in cele din urma aruncate din cauza unora din urmatoarele motive:

Pe masura ce echipamentul se invecheste, unele componente incep sa nu mai functioneze. Calculatorul devine invechit pentru aplicatiile pentru care fusese construit. Modelele noi au caracteristici imbunatatite.

Inainte de a arunca un calculator sau orice componenta, este foarte important sa avem in vedere o metoda sigura de indepartare pentru fiecare componenta. Aruncarea corespunzatoare a bateriilor Bateriile contin adesea metale ce pot fi daunatoare mediului inconjurator. Bateriile calculatoarelor portabile pot contine plumb, cadmiu, litiu, mangan si mercur. Aceste metale nu se descompun si vor ramane in mediul incojurator pentru multi ani. Mercurul este folosit in general la fabricarea bateriilor si este foarte toxic si daunator omului.

Reciclarea bateriilor ar trebui sa fie o metoda standard pentru un tehnician. Toate bateriile, inclusiv cele pe baza de litiu, cadmiu si nichel, compozitie de metale si nichel, si cele pe baza de plumb sunt supuse procedurilor de aruncare, corespunzator cu regulile regionale. Aruncarea corespunzatoare a Monitoarelor si a CRT-urilor Manevrati CRT-urile si monitoarele cu grija. Voltaj extrem de ridicat poate ramane in monitoare si CRT-uri chiar si dupa ce acesta a fost scos din priza. CRT-urile contin geamuri, metale, plastic, plumb, bariu si alte metale rare. Conform cu U.S. Environmental Protection Agency (EPA), CRT-urile pot contine aproximativ 1.8 kilograme de plumb. Trebuie respectate regulile de mediu atunci cand se arunca un monitor. Aruncarea corespunzatoare de cartuse, toner si hartia fotografica Tonerele folosite si cartusele de imprimanta trebuie aruncare corespunzator sau reciclate. Producatorii de cartuse si distribuitori primesc cartusele goale pentru reumplere. Exista de asemenea si unele companii specializate in reumplerea cartuselor. Exista si echipamente de reumplere a cartuselor dar acestea nu sunt recomandate, deoarece cerneala se poate scurge in imprimanta, provocand pagube ireversibile. Garantia imprimantei se poate pierde si ea la folosirea unor cartuse reincarcate. Aruncarea corespunzatoare a aerosolilor si a solventilor chimici Contactati autoritatile locale sanitare pentru a afla cum si unde trebuie sa aruncati chimicalele si solventii. Nu aruncati niciodata solventi sau chimicale intr-o scurgere sau canalizare ce duce la canalizarea publica. Bidonul sau sticlele ce contin solventi sau alte materiale de curatat trebuie manevrate cu grija. Asigurati-va ca acestea sunt identificate si tratate ca rebuturi periculoase. De exemplu, unii aerosoli pot exploda atunci cand se incalzesc, daca nu au fost folositi in intregime.

2. Identificarea uneltelor si software-ului folosit impreuna cu 2 componentele calculatorului personal si rolul acestora
Pentru fiecare treaba exista o unealta potrivita. Asigurati-va ca sunteti familiarizat cu utilizarea corecta a fiecarei unelte si ca pentru sarcina curenta folositi unealta corespunzatoare. Utilizarea agila a uneltelor si software-ului fac slujba mai putin dificila si asigura indeplinirea sarcinilor intr-un mod corespunzator si sigur. Exista unelte software care ajuta la diagnosticarea problemei. Folositi aceste unelte pentru a verifica ce dispozitiv al unui calculator nu functioneaza corect. Un tehnician trebuie sa documenteze orice reparatie sau problema a

calculatorului. Documentatia poate fi folosita ca punct de referinta pentru viitoarele probleme sau poate ajuta alti tehnicieni care nu au intampinat aceeasi problema inainte. Documentele pot fi scrise de mana pe hartie, dar este de preferat forma lor electronica pentru o cautare mai usoara a unei probleme specifice. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea uneltelor hardware si rolul acestora. Identificarea uneltelor software si rolul acestora. Identificarea componentelor de organizare si scopul lor.

2.2. 1

Identificarea uneltelor hardware si rolul acestora

Trusa de unelte ar trebui sa contina toate uneltele necesare pentru o reparatie hardware. Pe masura ce dobanditi experienta, veti invata ce unealta va trebuie pentru fiecare tip de sarcina. Uneltele hardware sunt grupate in patru categorii:

Unelte ESD Unelte de mana Unelte de curatare Unelte de diagnosticare

Unelte ESD Exista doua unelte ESD: bratara antistatica si covor antistatic. Bratara antistatica protejeaza componentele calculatorului atunci cand este impamantata la carcasa calculatorului. Covorul antistatic protejeaza componentele calculatorului prin prevenirea de acumulare a curentului static pe hardware sau pe tehnician. Selecteaza fiecare obiect din Figura 1 pentru mai multe informatii despre uneltele ESD. Unelte de mana Cele mai multe unelte folosite in asamblarea calculatorului sunt unelte mici de mana. Acestea sunt disponibile fie individual fie ca parte a unei truse de unelte. Trusele de unelte variaza in marime, calitate si pret. Selecteaza fiecare obiect din Figura 2 pentru mai multe informati despre uneltele de mana. Unelte de curatare Disponibilitatea uneltelor de curatare adecvate este esentiala atunci cand repari sau intretii calculatoare. Folosirea acestor unelte asigura nevatamarea componentelor calculatorului in timpul procesului de curatare. Selecteaza fiecare obiect din Figura 3 pentru mai multe informatii despre uneltele de

curatare. Unelte de diagnosticare Pentru testarea hardware-ului sunt folosite un multimetru digital si un adaptor loopback. Selecteaza fiecare obiect din Figura 4 pentru mai multe informati despre uneltele de diagnosticare.

2.2. 2

Identificarea uneltelor software si rolul acestora

Un tehnician trebuie sa fie capabil sa utilizeze mai multe unelte software care sa-l ajute la diagnosticarea problemelor, la intretinerea componentelor hardware si la protejarea informatiilor stocate pe calculator. Unelte pentru managementul discului Trebuie sa fiti capabili sa identificati ce software sa folositi in diferite situatii. Uneltele pentru managementul discului ajuta la detectarea si corectarea erorilor de disc, pregatesc un disc pentru a stoca informatii si ajuta la stergerea fisierelor nedorite. Dati click pe fiecare buton din Figura 1 pentru a vedea o captura de ecran cu urmatoarele unelte pentru managementul discului:

Fdisk sau Disk Management folosit pentru a crea si sterge partitii pe hard disk Format folosit pentru a pregati discul pentru a stoca date Scandisk sau Chkdsk folosit pentru a verifica integritatea fisierelor si directoarelor de pe hard disk, scanand suprafata acestuia in cautare de erori fizice Defrag folosit la optimizarea spatiului de pe hard disk pentru a permite un acces mai rapid la programe si date Disk Cleanup folosit pentru a sterge spatiul de pe disc prin cautarea fisierelor ce pot fi sterse in siguranta Disk Management un utilitar de sistem folosit pentru administrarea discurilor si a partitiilor, care poate realiza sarcini precum initializarea discului, crearea si formatarea partitiilor System File Checker (SFC) un utilitar din linia de comanda care scaneaza fisierele critice ale sistemului de operare si le inlocuieste pe cele care sunt corupte

Se poate folosi discul de pornire a Windows XP pentru depanarea si repararea fisierelor corupte. Discul de pornire a Windows XP este conceput pentru a repara fisierele de sistem ale Windows-ului, pentru a restaura fisierele pierdute sau distruse si pentru a reinstala sistemul de operare. Utilitare software ale unei parti terte sunt disponibile pentru detectarea si inlaturarea

unei defectiuni. Unelte software de protejare In fiecare an virusi, spyware si alte tipuri de atacuri malitioase infecteaza milioane de calculatoare. Aceste atacuri avaria sistemul de operare, aplicatiile si datele. Calculatoarele care au fost infestate pot avea chiar si probleme cu performanta hardware-ului sau defectarea componentelor. Pentru a proteja datele si integritatea sistemului de operare si a hardware-ului, folositi software conceput pentru protectia impotriva atacurilor si pentru eliminarea programelor daunatoare. Diferite tipuri de software sunt folosite pentru protectia hardware-ului si a datelor. Selectati fiecare buton din Figura 2 pentru a vedea o captura de ecran a urmatoarelor unelte software de protectie:

Windows XP Security Center (Centrul de Securitate Windows XP) permite verificarea starii setarilor esentiale de securitate ale calculatorului. Centrul de Securitate verifica in permanenta pentru a se asigura ca firewall-ul software si programul antivirus ruleaza. Verifica deasemenea daca actualizarile sunt setate sa se descarce si sa se instaleze automat. Programele Antivirus protejeaza calculatorul impotriva atacurilor virusilor. Software pentru eliminarea aplicatiilor spyware protejeaza impotriva software-ului care trimite informatii despre obiceiurile de navigare pe Internet unui atacator. Spyware-ul poate fi instalat fara cunostinta sau consimtamantul utilizatorului. Firewall este un program care ruleaza in permanenta protejand impotriva comunicatiilor neautorizate catre si de la calculatorul dumneavoastra

2.2. 3

Identificarea componentelor de organizare si scopul lor

Este important ca un tehnician sa documenteze toate reparatiile si serviciile pe care le face. Aceste documentatii trebuie centralizate si puse la dispozitia tuturor celorlalti tehnicieni. Documentatia este folosita ca material de referinta in problemele similare ce pot fi intalnite in viitor. Un bun serviciu de relatii cu clientii include asigurarea unei descrieri detaliate a problemei si a solutiei. Unelte pentru referinta personala Uneltele pentru referinta personala includ ghiduri de depanare, manuale ale

producatorului, ghiduri scurte de referinta si un jurnal de reparatie. Inainte de facturare, un tehnician trebuie sa tina un jurnal de imbunatatiri si reparatii. Documentatia din jurnal ar trebui sa includa descrierea problemei, solutiile posibile care au fost incercate pentru rezolvare si pasi urmati in repararea defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de configuratie ale echipamentului si orice schimbari de componente din timpul reparatiei. Aceasta documentatie o sa va ajute atunci cand intampinati o situatie asemanatoare in viitor.

Notite Luati notite pe masura ce parcurgeti procesul de investigare si reparatie. Urmariti aceste notite pentru a evita repetarea pasilor anteriori si pentru a determina urmatorii pasi. Jurnal Documentati upgrade-urile si reparatiile efectuate. Documentatia ar trebui sa includa descrierea problemei, solutiile posibile care au fost incercate pentru rezolvare si pasii urmati in repararea defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de configuratie a echipamentului si orice schimbari de componente in timpul reparatiei. Jurnalul, impreuna cu notitele, o sa va ajute atunci cand intampinati o situatie asemanatoare in viitor. Lista reparatiilor Alcatuiri o lista a problemelor si rezolvarilor, incluzand data, componentele inlocuite si informatii despre client. Aceasta lista permite tehnicianului sa determine ce modificari au fast facute pe calculator in trecut.

Unelte de referinta pe internet Internetul este o sursa excelenta de informatie despre probleme specifice de hardware si eventuale solutii:

Motoare de cautare Grupuri de stiri Lista de intrebari frecvente a producatorului Manuale de calculatorare online Forumuri si chat-uri Site-uri tehnice

In Figura 1 se poate vedea un exemplu de site web tehnic. Unelte diverse Cu timpul veti descoperi o serie de unelte aditionale pe care sa le adaugati trusei dumneavoastra. In Figura 2 puteti observa cum se poate folosi o rola de banda adeziva pentru a eticheta partile care au fost scoase din calculator atunci cand nu aveti la indemana un marcator de componente. Un calculator care functioneaza este o resursa foarte utila pe care puteti sa o luati cu dumneavoastra atunci cand efectuati reparatii pe teren. Un calculator

care functioneaza poate fi folosit in cautarea de informatie, descarcarea uneltelor si a driver-elor sau comunicarea cu alti tehnicieni. In Figura 3 puteti vedea tipurile de componente de rezerva pentru calculator pe care puteti sa le includeti in trusa de unelte. Asigurati-va ca aceste componente functioneaza inainte de a le folosi. Folosirea unor componente functionale pentru a le inlocui pe cele stricate va poate ajuta in determinarea mai rapida a componentei care nu functioneaza corespunzator.

2. 3

Implementarea utilizarii corecte a uneltelor

Siguranta la locul de munca este responsabilitatea tuturor. Daca folositi uneltele potrivite este mult mai putin probabil sa va raniti sau sa stricati unele componente. Inainte de a curata sau repara echipamente, asigurati-va ca uneltele folosite sunt in buna stare de functionare. Curatati, reparati sau inlocuiti componentele care nu functioneaza corect. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unei bratari antistatice. Demonstrarea utilizarii corespunzatoare a covorului antistatic. Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unor unelte de mana. Demonstrarea folosirii corecte a materialelor de curatare.

2. 3 2.3. 1

Implementarea utilizarii corecte a uneltelor Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unei bratari antistatice

Ca in discutia precedenta, un exemplu de descarcare electrostatica este un mic soc pe care cineva il primeste atunci cand merge pe un covor prin camera si atinge manerul de la usa. Desi acest mic soc este nevatamator pentru dumneavoastra, aceeasi descarcare electrica poate produce daune componentelor unui calculator. Purtarea unei bratari antistatice poate preveni

o stricaciune a componentelor calculatorului. Scopul unei bratari antistatice este de a egala descarcare electrica dintre dumneavoastra si echipament. Bratara antistatica este un conductor ce face legatura dintre corpul dumneavoastra si echipamentul la care lucrezi. Atunci cand electricitatea statica se produce in corpul dumneavoastra, legatura creata de catre bratara antistatica si echipament, sau pamant, canalizeaza electricitatea prin firul ce este legat de bratara. Ca in Figura 1, bratara are doua componente si este usor de purtat: 1. Pune bratara pe incheietura si securizeaz-o folosind capsa sau ariciul. Metalul de pe partea din spate a bratarii trebuie sa ramana in permanenta in contact cu pielea. 2. Prindeti conectorul de la capatul firului la bratara si celalalt capat la echipament sau la acelasi punct de impamantare la care este legat si covorul antistatic. Scheletul de metal al carcasei este un loc bun pentru a conecta firul. Alegeti un loc de metal nevopsit atunci cand conectati firul la echipamentul cu care lucrati. O suprafata vopsita nu conduce curentul la fel de bine ca una nevopsita. NOTA: Atasati firul de aceeasi parte a echipamentului cu mana pe care se afla bratara antistatica. Astfel firul nu o sa va incurce atunci cand lucrati. Purtarea unei bratari ajuta la prevenirea efectului descarcarilor electrostatice, acesta poate fi redus si mai mult daca nu purtati haine de matase, poliester sau lana. Sunt sanse mai mari de producere a descarcarilor electrostaice daca purtati astfel de haine. NOTA: Tehnicieni ar trebui sa isi suflece manecile, sa indeparteze esarfele sau cravatele si sa stranga camasile pentru a preveni incurcatura cu hainele. Aveti grija ca cerceii, colierele si alte bijuterii libere sa fie aranjate corespunzator. ATENTIE: Niciodata nu purtati o bratara antistatica daca reparati un monitor sau un CRT.

2.3. 2

Demonstrarea utilizarii corespunzatoare a covorului antistatic

Este posibil sa nu aveti mereu posibilitatea de a lucra la un calculator intr-un spatiu echipat corespunzator. Daca puteti controla mediu, incercati sa puneti spatiul de lucru departe de zonele cu covor. Covoarele pot duce la construirea descarcarilor electrostatice. Daca nu puteti evita covoarele, legati-va pentru impamantare de portiunea nevopsita a carcasei calculatorului la care lucrati inainte de a atinge orice componenta.

Covor antistatic Covorul antistatic este un conductor slab. Functioneaza prin atragerea energiei statice de la o componenta si transmiterea acesteia intr-un mod sigur de la echipament la un punct de impamantare, ca in Figura 1: 1. In spatiul de lucru asezati covorul langa sau dedesuptul carcasei calculatorului. 2. Prindeti covorul de carcasa pentru a asigura impamantarea si folositi-l pentru a depozita componentele scoase din calculator. Reducand potentialul descarcarilor electrostatice duce la scaderea sanselor de stricare a componentelor sau a circuitelor delicate. NOTA: Intotdeauna manevrati componentele de marginea lor. Birou de lucru Impamantati biroul de lucru si covorul antistatic atunci cand sunteti la munca. Daca stati pe covor si purtati bratara antistatica corpul dumneavoastra are aceeasi incarcare ca si echipamentul , reducand probabilitatea de aparitie a descarcarilor electorstatice.

2.3. Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unor unelte de 3 mana


Un tehnician trebuie sa fie capabil sa foloseasca fiecare unelta dintr-o trusa. Acest subiect acopera o mare parte dintre uneltele folosite la repararea calculatorului. Suruburile Folositi surubelnita corespunzatoare pentru fiecare surub. Folositi capul ascutit al surubelnitei pentru capatul surubului. Invartiti surubelnita in sensul acelor de ceasornic pentru a strange surubul, si in sensul opus pentru a slabi surubul, ca in Figura 1. Filetul surubului se poate distruge daca il strangeti prea tare cu surubelnita. Un surub cu filetul distrus,ca in Figura 2, se poate bloca in gaura sau nu se mai fixeaza destul de bine. Aruncati suruburile cu filetul prost. Surubelnita cu capul drept Ca in Figura 3, folositi o surubelnita cu capul drept atunci cand utilizati un surub cu capul drept. Nu folositi o surubelnita cu capul drept pentru a desface un surub cu capul in cruce. Nu folositi niciodata o surubelnita ca o parghie. Daca nu puteti scoate o componenta, verificati daca nu cumva exista o clema sau o incuietoare care asigura securizarea componentei in acel loc. ATentie: Daca aveti nevoie de o forta prea mare pentru a scoate o

componenta,sau pentru a adauga una, cu siguranta ceva nu este in regula. Aruncati o a doua privire pentru a fi sigur ca nu aiti uitat un surub sau o clema care blocheaza componenta. Verificati manualul sau diagrama pentru mai multe informati. Surubelnita cu capul in cruce (Phillips) Ca in Figura 4, folositio surubelnita cu capul in cruce (Phillips) atunci cand utilizati un surub cu capul in cruce. Nu folositi aceasta surubelnita pentru a gauri obiectele. Capul surubelnitei se va strica. Imbusul Ca in Figura 5, folositi un imbus pentru a strange sau desface suruburile cu capat hexagonal. Suruburile cu capat hexagonal nu ar trebui stranse prea mult pentru a nu strica filetul. Nu utilizati un imbus prea larg pentru surubul pe care il folositi. ATENTIE: Unele unelte sunt magnetizate. Cand lucrati cu componente electronice, asigurati-va ca uneltele pe care le folositi nu sunt magnetizate. Campurile magnetice pot fi daunatoare pentru datele stocate pe benzile magnetice. Verificati uneltele atingandu-le de un surub. Daca surubul este atras de unelta, nu o folositi. Unelte de extragere, clesti cu varf ascutit, sau pensete Ca in Figura 6, uneltele de extragere, clesti cu varf ascutit si pensetele pot fi folosite pentru a pune sau scoate parti ce nu pot fi ajunse de degete. Nu zgariati sau atingeti componentele atunci cand folositi aceste unelte. ATENTIE: Nu folositi creioanele in interiorul calculatorului pentru a face modificari asupra setarilor comutatoarelor sau pentru a scoate jumperi. Capul creionului se poate comporta ca un conductor si poate defecta componentele calculatorului.

2.3. 4

Demonstrarea folosirii corecte a materialelor de curatare

Pastrea calculatoarelor curate prin exterior si prin interior este o parte foarte importanta in programul de intretinere. Murdaria poate provoca probleme operatiilor fizice ale ventilatorului, butoanelor si altor componente mecanice. In Figura 1 se pot observa cateva acumulari de praf pe componentele calculatorului. Pe componentele electrice o acumalare excesiva de praf va actiona ca un izolator si va opri caldura. Acesta izolatie va inhiba capacitatea radiatorului si a ventilatorului de racire de a mentine componentele reci, provocand supraincalzirea circuitelor si a chipului. ATENTIE: Inainte de a curata orice echipament, opriti-l si scoateti-l din

priza. Carcasa calculatorului si monitoarele Curatati carcasa calculatorului si suprafata exterioara a monitorului folosind o solutie de curatat si o carpa de stofa fara scame. Folositi putina solutie pentru spalat vasele si 100 ml de apa pentru a crea aceasta solutie de curatat. Daca pica apa in interiorul carcasei lasati calculatorul o perioada de timp inainte de a il aprinde. Monitoare LCD Nu folositi solutii de curatare pe baza de amoniac sau orice alta compozitie pentru un monitoare LCD, doar pe cele special create pentru acest tip de monitoare. Componentele chimice dure vor afecta exteriorul monitorului. Nu exista nici un fel de sticla sa protejeze aceste monitoare, curatati ecranul bland incercand sa nu apasati prea ferm pe el. Monitoare CRT Pentru a curata ecranul monitoarelor CRT folositi o carpa curata si fara scame, udati-o cu apa distilata si stergeti monitorul de sus in jos. Apoi folositi o carpa uscata si fina pentru a sterge ecranul si a indeparta dungile care au ramas in urma curatirii. Curatati componentele prafuite folosind aer comprimat. Aerul comprimat nu produce incarcari electrostatice pe componente. Asigurati-va ca sunteti intr-o zona ventilata corespunzator inainte de a ventila praful din calculator. O practica buna este sa purtati o masca pentru a va asigura ca nu inhalati particule de praf. Eliminati praful prin sufluri mici de aer din tubul de aer comprimat. Nu varsati niciodata tubul de aer comprimat si nu il folositi rasturnat. Nu permiteti paletele ventilatorului sa se invarta de la forta provocata de aerul comprimat. Tineti ventilatorul in loc. Motorul ventilatorului se poate strica atunci cand acesta se invarte in gol. Contactele componentelor Curatati contactele componentelor folosind alcool izo-propilic. Nu folositi acetona. Acetona contine impuritati ce pot afecta contactele. Aveti grija sa nu ramana scame de la bucata de material sau vata. Indepartati orice scama folosind aer comprimat inainte de a reporni calculatorul. Tastatura Curatati tastatura calculatorului folosind aer comprimat sau un aspirator de mana cu o perie atasata. AVERTISMENT: Nu folositi un aspirator standard in interiorul unui

calculator. Componentele din plastic ale aspiratorului pot provoca incarcari si descarcari electrostatice asupra componentelor. Folositi un aspirator corespunzator pentru componentele electronice. Mouse-ul Folositi solutie de curatat geamuri si materiale fine pentru a curata suprafata exterioara a mouse-ului. Nu puneti solutia de curatat direct pe mouse. Daca curatati un mouse cu bila, scoateti bila si curatati-o folosind o solutie de geamuri si un material fin. Stergeti rotitele din interiorul mouse-ului cu acelasi material. Puteti folosi o pila pentru a sterge aceste rotite. Nu pulverizati lichide in interiorul mouse-ului. Tabelul din Figura 2 arata componentele calculatorului pe care ar trebui sa le curatati si materialele de curatare corespunzatoare.

3. 1

Deschiderea carcasei Carcasele pentru calculatoare sunt produse in forme diferite. Formele diferite se refera la dimensiunea si modelul carcasei. Pregatiti biroul de lucru inainte de a deschide carcasa. Asigurati o lumina adecvata, o buna ventilatie si o temperatura a camerei confortabila. Spatiul de lucru sau masa ar trebui sa fie accesibile din toate unghiurile. Evitati aglomerarea suprafetei de lucru sau a mesei cu unelte si componente de calculator. Un covor antistatic asezat pe masa va ajuta la prevenirea

deteriorarilor fizice si a celor produse de ESD asupra echipamentelor. Recipiente mici pot fi folosite pentru a pastra suruburile de dimensiuni mici si alte parti componente pe masura ce acestea sunt extrase din calculator. Exista metode diferite pentru a deschide carcasele. Pentru afla cum se deschide un anumit model de carcasa consultati manualul utilizatorului sau site-ul web al producatorului. Majoritatea carcaselor se deschid intr-unul dintre urmatoarele feluri:

Carcasa poate fi inlaturata ca o singura bucata. Panourile laterale si cel superior se pot detasa. Uneori trebuie desfacut mai intai panoul superior inaintea celor laterale.

3. 2

Instalarea sursei de alimentare Unui tehnician i se poate solicita inlocuirea sau instalarea unei surse de alimentare. Majoritatea surselor de alimentare pot fi fixate doar dintr-o singura directie in carcasa calculatorului. Exista, de obicei, trei sau patru suruburi ce fixeaza sursa de alimentare de carcasa calculatorului. Sursele de alimentare au ventilatoare ce pot vibra si astfel desface suruburile care nu au fost fixate corespunzator. Atunci cand instalati sursa de alimentare asigurativa ca toate suruburile sunt folosite si ca acestea sunt bine stranse. Acestia sunt pasii pentru instalarea sursei de alimentare: 1. Introduceti sursa de alimentare in carcasa. 2. Aliniati orificiile de la sursa de alimentare cu cele de pe carcasa. 3. Securizati sursa de alimentare la carcasa folosind suruburile corespunzatoare.

3. 3

Atasarea componentelor la placa de baza si instalarea placii de baza Aceasta sectiune detaliaza pasii necesari pentru instalarea componentelor pe placa de baza si apoi instalarea placii de baza in carcasa calculatorului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Instalarea UCP (Unitatii Centrale de Procesare) si a ansamblului radiator/ventilator.

Instalarea memoriei RAM. Instalarea placii de baza.

3.3. Instalarea UCP (Unitatii Centrale de Procesare) si a ansamblului 1 radiator/ventilator UCP si ansamblul radiator/ventilator pot fi instalate pe placa de baza inainte ca aceasta sa fie montata in carcasa. UCP Figura 1 ilustreaza un prim-plan al Unitatii Centrale de Procesare si al placii de baza. UCP si placa de baza sunt sensibile la descarcarile electrostatice. Atunci cand manevrati o UCP si o placa de baza, asigurati-va ca acestea sunt asezate pe un covor antistatic impamantat. Ar trebui sa purtati o bratara antistatica atunci cand lucrati cu aceste componente. AVERTISMENT: Cand manevrati o UCP, sa nu atingeti niciodata contactele acesteia. UCP este securizata in socket-ul sau de pe placa de baza printr-un sistem de parghie/clema. Socket-urile UCP din ziua de astazi sunt socket-uri ZIF (Zero Insertion Force - Forta Zero la Insertie - nu trebuie utilizata nici o forta la introducerea lor). Ar trebui sa fiti familiarizati cu sistemul de parghie/clema inainte de a incerca sa instalati UCP in socket-ul placii de baza. Pasta termoconductoare ajuta la pastrarea rece a UCP. Figura 2 ilustreaza cum se aplica pasta termoconductoare pe UCP. Atunci cand instalati o UCP uzata, curatati-o impreuna cu baza radiatorului folosind alcool izopropilic. Aceasta manevra curata orice urma de pasta termoconductoare anterioara. Suprafetele sunt acum pregatite pentru un nou strat de pasta termoconductoare. Urmariti toate recomandarile producatorului referitoare la aplicarea pastei termoconductoare. Ansamblul Radiator/Ventilator Figura 3 ilustreaza un ansamblu radiator/ventilator. Este un echipament de racire compus din doua parti. Radiatorul atrage caldura dinspre procesor. Ventilatorul indeparteaza caldura de la radiator. Ansamblul radiator/ventilator are de regula un conector de alimentare cu 3 pini. Figura 4 ilustreaza conectorul si legatura ansamblului radiator/ventilator cu placa de baza. Urmati aceste instructiuni de instalare a UCP si a ansamblului

radiator/ventilator: 1. Aliniati UCP astfel incat indicatorul Conexiunii 1 sa fie asezat in dreptul Pinului 1 din socket-ul UCP. Astfel, veti asigura ca semnele de orientare ale UCP sunt aliniate cu cheile de orientare de pe socket-ul UCP. 2. Plasati cu grija UCP in socket. 3. Inchideti zona de incarcare a UCP si securizati-o coborand pargia si prinzand-o sub locasul de retinere. 4. Aplicati o cantitate mica de pasta termoconductoare pe UCP si distribuiti-o in mod egal. Urmati instructiunile de aplicare furnizate de producator. 5. Aliniati dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator cu gaurile de pe placa de baza. 6. Plasati ansamblul radiator/ventilator in socket-ul UCP, avand grija sa nu prindeti cablurile ventilatorului. 7. Strangeti dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator pentru a-l securiza in pozitie. 8. Conectati cablul de alimentare al ansamblului radiator/ventilator in locasul de pe placa de baza. 3.3. Instalarea memoriei RAM 2 Ca si UCP si ansamblul radiator/ventilator, memoria RAM este instalata pe placa de baza inainte de a o fixa in carcasa calculatorului. Inainte de a instala un modul de memorie, consultati documentatia placii de baza sau site-ul web al producatorului pentru a va asigura ca memoria RAM este compatibila cu placa de baza. Memoria RAM asigura stocarea temporara de date pentru UCP in timpul functionarii calculatorului. Memoria RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca continutul acesteia se pierde odata cu stingerea calculatorului. In general, mai multa memorie RAM sporeste performantele calculatorului. Urmati acesti pasi pentru instalarea memoriei RAM: 1. Aliniati memoria RAM cu slotul de memorie si apasati pana cand dispozitivele laterale de prindere au intrat in pozitie. 2. Asigurati-va ca dispozitivele laterale de prindere au fixat modulul RAM. Verificati vizual eventuale contacte expuse. Repetati acesti pasi pentru module suplimentare de memorie RAM.

3.3. Instalarea placii de baza 3 Placa de baza este acum pregatita pentru a fi montata in carcasa. Distantiere metalice si din plastic sunt folosite pentru a monta placa de baza si pentru a impiedica contactul acesteia cu portiunile metalice ale carcasei. Ar trebui sa instalati doar distantierele care se aliniaza cu gaurile din placa de baza. Instalarea unor distantiere aditionale poate impiedica asezarea corespunzatoare a placii de baza in interiorul carcasei. Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de baza: 1. Montati distantierele in carcasa calculatorului. 2. Aliniati conectorii I/O de pe spatele placii de baza cu orificiile din spatele carcasei. 3. Aliniati gaurile pentru suruburi de pe placa de baza cu distantierele. 4. Inserati toate suruburile pentru placa de baza. 5. Strangeti toate suruburile pentru placa de baza. 3. 4

Instalarea componentelor interne Componentele care sunt instalate in locasuri interne sunt denumite componente interne. Hard disk-ul (HDD) este un exemplu de componenta interna. Urmati acesti pasi pentru instalarea hard disk-ului:

Pozitionati hard disk-ul astfel incat sa fie aliniat cu locasul de 3,5 inch. Inserati hard disk-ul in locas astfel incat gaurile pentru suruburi sa fie aliniate cu cele din carcasa. Securizati hard disk-ul de carcasa folosind suruburile corespunzatoare.

3. 5

Instalarea componentelor in locasurile externe Unitatile, precum unitatile optice si unitatile pentru discheta, sunt instalate in locasuri speciale care sunt accesibile din partea frontala a carcasei. Unitatile optice si unitatile pentru discheta stocheaza informatia pe medii de stocare externe. Unitatile din locasurile externe permit accesul la mediile de stocare fara a deschide carcasa.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:


Instalarea unitatii optice. Instalarea unitatii pentru discheta.

3.5. Instalarea unitatii optice 1 O unitate optica este un dispozitiv de stocare care citeste si scrie informatii pe CD-uri si DVD-uri. Un conector de alimentare Molex asigura curent electric unitatii optice de la sursa de alimentare. Un cablu PATA conecteaza unitatea optica la placa de baza. Urmati acesti pasi pentru a instala o unitate optica: 1. Pozitionati unitatea optica astfel incat sa fie aliniata cu locasul de 5,25 inch. 2. Introduceti unitatea optica in locasul din carcasa astfel incat gaurile pentru suruburi ale acesteia sa fie aliniate cu cele din carcasa. 3. Fixati unitatea optica in carcasa folosind suruburile corespunzatoare. 3.5. Instalarea unitatii pentru discheta 2 O unitate pentru discheta (Floppy Disk Drive - FDD) este un dispozitiv de stocare care citeste si scrie informatii pe o discheta. Un conector de alimentare BERG alimenteaza unitatea pentru discheta. Un cablu de date pentru discheta conecteaza FDD-ul la placa de baza. O unitate pentru discheta intra intr-un locas de 3,5 inch aflat in partea frontala a carcasei. Urmati acesti pasi pentru instalarea FDD-ului:

Pozitionati unitatea pentru discheta astfel incat sa fie aliniata cu locasul de 3,5 inch. Inserati unitatea pentru discheta in locas astfel incat gaurile pentru suruburi din aceasta sa fie aliniate cu cele din carcasa. Securizati unitatea pentru discheta la carcasa folosind suruburile corespunzatoare.

3. 6

Instalarea placilor de extensie Placile de extensie sunt instalate pentru a adauga functionalitate unui calculator. Placile de extensie trebuie sa fie compatibile cu slot-urile de expansiune. Aceasta sectiune se focalizeaza pe instalarea a trei tipuri de placi de extensie:

Placa de retea (PCIe x1 NIC) Placa de retea pentru conexiune fara fir (wireless) pe slot PCI Placa video pe slot PCIe x16

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:


Instalarea placii de retea. Instalarea placii de retea pentru conexiune fara fir (wireless). Instalarea placii/adaptorului video.

3.6. Instalarea placii de retea 1 O placa de retea (NIC - Network Interface Card) permite conectarea unui calculator la o retea. Placile de retea folosesc slot-urile PCI (Peripheral Component Interconnect) si PCIe (Peripheral Component Interconnect Express) de pe placa de baza. Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de retea: 1. Aliniati placa de retea cu slot-ul de expansiune corespunzator de pe placa de baza. 2. Apasati usor pe placa de retea pana cand aceasta a intrat complet in slot-ul de expansiune. 3. Fixati placa de retea de carcasa calculatorului folosind un surub corespunzator. 3.6. Instalarea placii de retea pentru conexiune fara fir (wireless) 2 O placa de retea pentru conexiune fara fir (wireless NIC) permite unui calculator sa se conecteze la o retea wireless. Placile de retea pentru conexiune fara fir folosesc slot-urile PCI si PCIe de pe placa de baza. Unele placi de retea pentru conexiune fara fir sunt instalate extern printr-un conector USB. Urmati acesti pasi pentru instalarea unei placi de retea pentru conexiune fara

fir: 1. Aliniati placa de retea pentru conexiune fara fir cu slot-ul corespunzator de pe placa de baza. 2. Apasati usor pe placa de retea pentru conexiune fara fir pana cand aceasta este fixata integral pe placa de baza. 3. Asigurati montarea placii de retea pentru conexiune fara fir pe carcasa calculatorului folosind surubul corespunzator. 3.6. Instalarea placii/adaptorului video 3 Un adaptor video este interfata dintre un calculator si un monitor. Un adaptor video imbunatatit poate asigura capabilitati grafice mai bune pentru jocuri si programe grafice. Adaptoarele video folosesc slot-uri de expansune PCI, AGP (Accelerated Graphics Port) sau PCIe de pe placa de baza. Urmati acesti pasi pentru a instala adaptorul video: 1. Aliniati adaptorul video cu slot-ul corespunzator de pe placa de baza. 2. Apasati usor adaptorul video pana cand acesta este complet fixat. 3. Asigurati montarea adaptorului video pe carcasa folosind surubul corespunzator. 3. 7

Conectarea cablurilor interne Cablurile de curent/alimentare sunt folosite pentru a distribui electricitate de la sursa de alimentare la placa de baza si alte componente. Cablurile de date transmit informatii intre placa de baza si dispozitivele de stocare, precum hard disk-urile. Cablurile aditionale conecteaza butoanele si led-urile din partea frontala a carcasei calculatorului la placa de baza. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Conectarea cablurilor de alimentare. Conectarea cablurilor de date.

3. 7 3.7.

Conectarea cablurilor interne Conectarea

1 Conexiunile de alimentare ale placii de baza Precum alte componente, placa de baza are nevoie de putere/alimentare pentru a functiona. Conectorul principal de putere (Advanced Technology Extended - ATX) va avea fie 20, fie 24 de pini. Sursa de alimentare poate avea si un conector auxiliar de alimentare (AUX) de 4 sau 6 pini care se conecteaza la placa de baza. Un conector de 20 de pini functioneaza pe o placa de baza cu un slot de 24 de pini.

cablurilor de alimentare

Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare pentru placa de baza: 1. Aliniati conectorul ATX de 20 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 1] 2. Apasati usor pana cand clema face "click" in locul corespunzator. 3. Aliniati conectorul auxiliar (AUX) de 4 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 2] 4. Apasati usor pana cand clema face "click" in locul corespunzator. Conectori de alimentare SATA Conectorii de alimentare SATA folosesc un conector de 15 pini. Conectorii de alimentare SATA sunt folositi pentru hard disk-uri, unitati optice, sau orice alta componenta care are un socket de alimentare SATA. Conectori de alimentare Molex Hard disk-urile si unitatile optice care nu au socket-uri de alimentare SATA folosesc un conector de alimentare Molex. ATENTIE: Nu folositi un conector alimentare Molex si unul SATA pe aceeasi unitate simultan. Conectori de alimentare Berg Conectorul de alimentare Berg de 4 pini alimenteaza o unitate pentru discheta. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare: 1. Inserati conectorul de alimentare SATA in hard disk (HDD). [Figura 3] 2. Inserati conectorul de alimentare Molex in unitatea optica. [Figura 4] 3. Inserati conectorul de alimentare Berg de 4 pini in unitatea pentru discheta. [Figura 5] 4. Montati conectorul de alimentare de 3 pini pentru ventilator pe placa

de baza conform manualului placii de baza. [Figura 6] 5. Conectati cablurile aditionale din carcasa la conectorii corespunzatori conform manualului placii de baza. 3.7. Conectarea cablurilor de date 2 Unitatile se conecteaza la placa de baza folosind cabluri de date. Unitatea ce este conectata determina tipul de cablu de date folosit. Tipurile de cabluri de date sunt PATA, SATA si floppy disk. Cabluri de date PATA Cablul PATA este uneori denumit "cablul panglica", deoarece este lat si plat. Cablul PATA poate sa aiba 40 sau 80 de conductori. Un cablu PATA are de obicei 3 conectori de 40 de pini. Un conector de la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi se conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati de hard disk, unitatea master ("stapan") se va conecta la conectorul din capat. Unitatea slave ("sclav") se va conecta la conectorul din mijloc. O dunga pe cablul de date indica pinul 1. Conectati cablul PATA in unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat la indicatorul de pin 1 de la conectorul unitatii. Indicatorul de pin 1 de pe conectorul unitatii este de obicei cel mai apropriat de conectorul de alimentare de pe unitate. Multe placi de baza au doua controller-e PATA ce asigura suport pentru maximum patru unitati PATA. Cabluri de date SATA Cablul de date SATA are un conector de 7 pini. Un capat al cablului este conectat la placa de baza. Celalalt capat este conectat la orice unitate care are un conector de date SATA. Cabluri de date floppy Cablul de date al unitatii floppy are un conector de 34 de pini. Asemanator cu cablul de date PATA, cablul de date floppy are o dunga care indica locatia pinului 1. Un cablu de date floppy are de obicei trei conectori de 34 de pini. Un conector de la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi conectori se conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati floppy, unitatea A: se va conecta la conectorul din capat. Unitatea B: se va conecta la conectorul din mijloc. Conectati cablul de date floppy in unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat cu indicatorul de pin 1 de pe conectorul din unitate. Placile de baza au un singur controller pentru unitatea floppy, ce asigura suport pentru

maximum doua unitati floppy. NOTA: Daca pinul 1 de pe cablul de date floppy nu este aliniat cu pinul 1 de pe conectorul de pe unitate, unitatea floppy nu va functiona. Nealinierea nu va dauna unitatii, insa LED-ul de activitate va sta aprins permanent. Pentru a repara aceasta problema, inchideti calculatorul si reconectati cablurile de date astfel incat pinul 1 de pe cablu si pinul 1 de pe conector sa fie aliniate. Restartati calculatorul. Respectati urmatorii pasi pentru instalarea cablurilor de date: 1. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului PATA in socketul/soclul placii de baza. [Figura 1] 2. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului PATA la unitatea optica. [Figura 2] 3. Conectati un capat al cablului SATA in socket-ul de pe placa de baza. [Figura 3] 4. Conectati celalalt capat al cablului SATA in unitatea de hard disk. [Figura 4] 5. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului floppy in soclul de pe placa de baza. [Figura 5] 6. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului floppy in unitatea floppy. [Figura 6] 3. 8

Reatasarea panourilor laterale si conectarea cablurilor externe la calculator Acum ca toate componentele interne au fost instalate si conectate la placa de baza si sursa de alimentare, panourile laterale trebuie reatasate la carcasa. Pasul urmator este sa conectam toate cablurile pentru toate componentele periferice si cablul de alimentare. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Reatasarea panourilor laterale. Conectarea cablurilor externe la calculator.

3.8. Reatasarea panourilor laterale 1 Majoritatea carcaselor de calculatoare au doua panouri, cate unul pentru fiecare parte. Unele carcase de calculatoare au un capac format din trei parti

ce se aseaza peste scheletul carcasei. Odata ce capacul este in pozitie, asigurati-va ca toate suruburile sunt fixate in locatia lor. Unele carcase de calculator folosesc suruburi care se insereaza folosind o surubelnita. Unele carcase au suruburi cu maner ce pot fi stranse cu mana. Daca nu sunteti sigur cum sa scoateti sau sa inlocuiti carcasa calculatorului, consultati documentatia sau site-ul web al producatorului pentru mai multe informatii. AVERTISMENT: Manevrati componentele carcasei cu grija. Unele carcase de calculator au varfuri dintate sau ascutite. 3.8. Conectarea cablurilor externe la calculator 2 Dupa ce panourile laterale au fost reatasate, conectati cablurile in spatele calculatorului. Cateva tipuri comune de conexiuni folosind cabluri externe:

Monitorul Tastatura Mouse-ul USB Ethernet Alimentarea

Atunci cand atasati cabluri, asigurati-va ca sunt conectate la locatiile corespunzatoare de pe calculator. De exemplu, unele tastaturi si mouse-uri folosesc acelasi tip de conector PS/2. ATENTIE: Atunci cand conectati cabluri nu fortati niciodata conexiunea. NOTA: Conectati cablul de alimentare dupa ce ati montat toate celelalte cabluri. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor externe: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Atasati cablul monitorului la portul video. [Figura 1] Securizati cablul prin strangerea suruburilor de pe conector. Montati cablul tastaturii in portul pentru tastatura PS/2. [Figura 2] Montati cablul mouse-ului in portul pentru mouse PS/2. [Figura 3] Montati cablul USB intr-un port USB. [Figura 4] Montati cablul de retea intr-un port pentru retea. [Figura 5] Conectati antena wireless (pentru conexiune fara fir) in conectorul

pentru antena. [Figura 6] 8. Conectati cablul de alimentare la sursa de alimentare. [Figura 7] 3. 9

Pornirea calculatorului pentru prima data Atunci cand calculatorul este pornit, Basic Input/Output System (BIOS) efectueaza o verificare a componentelor interne. Aceasta verificare este denumita power-on self test (POST). Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea codurilor de beep. Descrierea configuratiei BIOS-ului.

3.9. Identificarea codurilor de beep 1 POST verifica functionarea corecta a tuturor componentelor hardware. Daca un dispozitiv nu functioneaza corect, un semnal de beep alerteaza tehnicianul ca exista o problema. In mod normal, un singur beep arata ca totul functioneaza corespunzator. Daca exista o defectiune hardware calculatorul poate emite o serie de beep-uri. Fiecare producator de BIOS-uri foloseste coduri diferite pentru a indica probleme de hardware. In Figura 1 este prezentat un tabel cu coduri de beep. Codurile de beep ale calculatorului dumneavoastra pot fi diferite. Consultati documentatia placii de baza pentru a vedea semnalele de beep ale calculatorului dumneavoastra. 3.9. Descrierea configuratiei BIOS-ului 2 BIOS-ul contine un program de setup folosit pentru a configura setarile dispozitivelor hardware. Datele de configurare sunt salvate intr-un chip de memorie special numita CMOS (complementary metal-oxide semiconductor), cum este prezentat in Figura 1. CMOS-ul este mentinut de catre bateria din calculator. Daca bateria moare, toate configurarile salvate in BIOS vor fi pierdute. Daca se intampla asa ceva, inlocuiti bateria si reconfigurati setarile BIOS-ului. Pentru a intra in programul de setup al BIOS-ului trebuie sa apasati tasta sau combinatia de taste corespunzatoare in timpul POST-ului. Majoritatea calculatoarelor folosesc tasta DEL. Calculatorul dumneavoastra poate folosi alta tasta sau combinatie de taste.

In Figura 2 puteti observa un exemplu de program de setup al BIOS-ului. Cateva exemple de optiuni comune de setup din meniul BIOS-ului:

Main System time, date, HDD type, etc. (Principal - Timpul sistemului, data, tipul de hard disk, etc.) Advanced Infrared port settings, parallel port settings, etc. (Avansat Configuratii port infrarosu, setari ale portului paralel, etc.) Security Password settings to setup utility (Securitate - Setarile parolei pentru utilitarul de setup) Others Low battery alarm, system beep, etc. (Altele - Alarma in caz de baterie slaba, beep-urile sistemului, etc.) Boot Boot order of the computer (Pornire - Ordinea de pornire a calculatorului) Exit Setup utility exit (Iesire - Iesirea din setup)

4. 1

Explicarea scopului intretinerii preventive Intretinerea preventiva este folosita pentru a reduce posibilitatea unei probleme hardware sau software verificand periodic daca functionarea se desfasoara in parametri normali. Hardware Verificati starea cablurilor, componentelor si perifericelor. Curatati componentele pentru a reduce riscul de supraincalzire. Reparati sau inlocuiti orice componenta care prezinta urme de folosire excesiva sau uzura. Folositi sarcinile listate in Figura 1 pentru a va ghida atunci cand creati un program de intretinere hardware. Ce alte sarcini pentru intretinerea hardware-ului mai puteti adauga la lista? Software Verificati daca software-ul instalat este recent. Urmariti politicile organizatiei atunci cand instalati actualizari pentru securitate, actualizari pentru sistemul de operare, precum si in actualizarea altor programe. Multe organizatii nu permit actualizarea software-ului inainte de finalizarea unei perioade extinse de testare. Aceste teste sunt efectuate pentru a confirma ca actualizarea nu creaza probleme sistemului de operare si software-ului. Utilizati sarcinile enumerate in Figura 2 ca un ghid pentru a crea un program pentru intretinerea

software-ului care se potriveste nevoilor dumneavoastra. Ce alte sarcini pentru intretinerea software-ului mai puteti adauga la lista? Beneficii Fiti pro-activ in intretinerea echipamentelor si in protectia datelor. Efectuand in mod regulat operatii de intretinere, puteti reduce potentiale probleme hardware si software. Acest lucru va reduce timpul in care calculatorul este inoperabil si costurile de depanare. Un plan de intretinere preventiva este dezvoltat in functie de cerintele echipamentului. Un calculator expus unui mediu plin de praf, cum ar fi un santier, va avea nevoie de o mai mare atentie decat calculatoarele dintr-un birou. Retelele cu trafic intens, cum ar fi reteaua unei scoli, pot avea nevoie de scanari suplimentare, eliminari de software nedorit si eliminari de fisiere nedorite. Documentati activitatile de intretinere care trebuie efectuate asupra unui calculator si frecventa fiecarei activitati. Aceasta lista de sarcini poate fi apoi folosita pentru a crea un program de intretinere. 4. 2

Identificarea pasilor procesului de depanare Depanarea necesita o abordare organizata si logica a problemelor calculatoarelor si ale altor componente. Abordarea logica a depanarii va permite sa eliminati variabilele intr-o ordine sistematica. Punerea intrebarilor corecte, testarea componentei hardware corecte, si examinarea informatiilor corespunzatoare va ajuta sa intelegeti problema. Aceasta va ajuta la formarea unei solutii pe care sa o incercati. Depanarea este o indemanare care se va perfectiona in timp. De fiecare data cand rezolvati o alta problema, va veti spori indemanarea in depanare, castigand mai multa experienta. Veti invata cum si cand sa imbinati sau sa sariti pasi pentru a ajunge rapid la o solutie. Procesul de depanare este o indrumare care poate fi modificata astfel incat sa se potriveasca nevoilor dumneavoastra. In aceasta sectiune, veti invata un mod de rezolvare al problemei care poate fi aplicat atat pentru partea hardware cat si software. Majoritatea pasilor pot fi de asemenea aplicati pentru rezolvarea problemelor in alte zone de lucru. NOTA: Sensul termenului "client" folosit in acest curs este orice utilizator care necesita asistenta tehnica pe calculator. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea rolului protectiei datelor. Adunarea de informatii de la client. Verificarea problemelor evidente. Incercarea solutiilor rapide. Adunarea datelor din calculator. Evaluarea problemei si implementarea solutiei. Prezentarea solutiei clientului.

4.2. Explicarea rolului protectiei datelor 1 Inainte de a incepe diagnosticarea problemelor, urmati intotdeauna procedurile necesare protectiei datelor pe un computer. Unele reparatii, precum inlocuirea unui hard disc sau reinstalarea sistemului de operare ar putea risca integritatea datelor. Fiti sigur ca ati facut tot ce era posibil pentru a preveni pierderile de date in timpul reparatiilor. ATENTIE: Chiar daca protectia datelor nu face parte din cei 6 pasi ai procesului de diagnosticare trebuie sa protejati datele inainte de a incepe orice proces de reparatii pe computer-ul unui client. Daca munca dumneavoastra va duce la pierderi de date ale clientului, compania dumneavoastra poate fi considerata responsabila. Backup de date Un backup este o copie a datelor de pe un hard disc salvata pe medii precum CD, DVD, sau banda magnetica. Intr-o organizatie, backup-urile sunt facute dupa o rutina, zilnic, saptamanal sau lunar. Daca nu sunteti sigur ca a fost facut un backup, nu incepeti nici o activitate de depanare inainte sa intrebati clientul. In continuare este prezentata o lista de elemente care ar trebui verificate cu clientul:

Data ultimului backup Continutul ultimului backup Integritatea datelor din backup Disponibilitatea mediilor de stocare pentru restaurarea datelor

Daca nu exista un backup la client si nu puteti face dumneavoastra unul ar trebui sa cereti clientului sa semneze un document prin care sa fiti absolvit de orice vina in cazul in care se inregistreaza pierderi de date. Un asemenea document ar trebui sa contina urmatorul tip de informatii:

Dreptul de a lucra pe un calculator fara un backup disponibil Absolvirea de orice vina in cazul in care datele sunt pierdute sau

corupte

Descrieri ale activitatilor care vor fi efectuate

4.2. Adunarea de informatii de la client 2 In procesul de depanare culegeti cat de multe informatii puteti de la client. Clientul va va da informatiile de baza cu privire la problema. Figura 1 prezinta cateva din informatiile importante pe care ar trebui sa le obtineti de la client. Eticheta de conversatie Cand vorbiti cu clientul ar trebui sa urmati aceste recomandari:

Puneti intrebari directe pentru a culege informatii. Nu folositi jargoane tehnice atunci cand vorbiti cu clientul. Nu reduceti clientul la tacere. Nu insultati clientul. Nu acuzati clientul ca a fost cel care a cauzat problema.

Printr-o comunicare eficienta veti reusi sa obtineti informatiile cele mai relevante despre problema de la client. Intrebari cu raspuns deschis Intrebarile cu raspuns deschis sunt cele care va ajuta sa obtineti informatii generale. Intrebarile cu raspuns deschis permit clientului sa explice detaliile problemei cu propriile cuvinte. Figura 2 contine cateva exemple de intrebari cu raspuns deschis. Intrebari cu variante limitate de raspuns Pe baza informatiilor primite de la client puteti incepe sa puneti intrebarile cu variante limitate de raspuns. Intrebarile cu variante limitate de raspuns implica raspunsuri de tip "da" sau "nu". Aceste intrebari trebuie sa ofere informatii relevante in timp scurt. Figura 3 contine cateva tipuri de intrebari cu variante limitate de raspuns. Informatiile obtinute de la client ar trebui documentate in ordinul de lucru si in jurnalul de reparatii. Scrieti tot ce vi se pare important pentru dvs sau pentru alt tehnician. Deseori, micile detalii pot duce la solutia unei probleme complicate sau delicate.

4.2. 3

Verificarea problemelor evidente

Al doilea pas in procesul de depanare este verificarea problemelor evidente. Chiar daca clientul crede ca exista o problema majora, incepeti cu problemele evidente inainte de a efectua diagnostice complexe. Daca situatia nu este rezolvata atunci cand ati verificat problemele evidente, trebuie sa continuati cu procesul de depanare. Daca gasiti o problema evidenta care rezolva situatia puteti merge la ultimul pas si sa solutionati problema clientului. Acesti pasi sunt pur si simplu un ghid care va ajuta sa rezolvati problemele intr-un mod eficient. 4.2. Incercarea solutiilor rapide 4 Urmatorul pas in procesul de depanare este incercarea mai intai a solutiilor rapide. Problemele evidente si solutiile rapide pot coincide in anumite ocazii si pot fi folosite impreuna pentru rezolvarea problemei. Notati fiecare solutie pe care o incercati. Informatiile legate de solutiile deja incercate sunt vitale in cazul in care problema trebuie sa fie trimisa catre alt tehnician. Figura 1 identifica cateva dintre solutiile mai rapide. Daca o solutie rapida nu rezolva problema, notati rezultatele si incercati urmatoarea solutie probabila. Continuati acest proces pana cand rezolvati problema sau epuizati toate solutiile rapide. Notati solutia pentru referinte ulterioare, ca in Figura 2.

4.2. Adunarea datelor din calculator 5 Urmatorul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la computer, asa cum va este prezentat in Figura 1. Ati ncercat toate solutiile rapide, dar problema inca nu a fost rezolvata. Acum este timpul pentru a verifica problema descrisa de catre client prin culegerea de date de la computer. Event Viewer Cand pe calculator apar erori referitoare la sistem, utilizator sau software, Event Viewer este actualizat cu informatii despre acele erori. Aplicatia Event Viewer prezentata in Figura 2 inregistreaza urmatoarele informatii despre problema:

Care este problema aparuta Data si ora la care a aparut problema Importanta problemei Originea problemei Numarul de identificare al evenimentului

Care utilizator era logat in momentul in care a aparut problema

Desi aceasta aplicatie prezinta detaliile asociate erorii, va trebui de asemenea sa cautati solutia. Device manager Aplicatia Device Manager prezentata in Figura 3 afiseaza toate dispozitivele care sunt configurate pe un computer. Orice dispozitiv pe care sistemul de operare il identifica ca functionand incorect va fi marcat cu o pictograma care indica eroarea. Acest tip de eroare este marcat ca un cerc galben cu un semn de exclamare ("!"). Daca un dispozitiv este dezactivat, el va fi marcat cu un cerc rosu si un "X". Coduri de alerta Fiecare producator de BIOS are o secventa unica de alertare pentru defectiuni hardware. Cand efectuati depanarea, deschideti calculatorul si ascultati. De indata ce sistemul trece prin POST, cele mai multe calculatoare vor emite un semnal pentru a indica faptul ca sistemul este pornit corect. Daca exista o eroare, veti auzi mai multe sunete. Retineti secventa codului de alerta si verificati codul pentru a determina eroarea hardware semnalata. Informatiile BIOS-ului In cazul in care calculatorul porneste si se opreste dup POST, ar trebui sa verificati setarile BIOS-ului pentru a determina unde puteti localiza problema. Un dispozitiv s-ar putea sa nu fie descoperit sau configurat corect. Consultati manualul placii de baza pentru a va asigura ca setarile BIOS-ului, sunt corecte. Unelte de diagnosticare Efectuati o cautare pentru a determina ce software este disponibil pentru a va ajuta la diagnosticarea si rezolvarea problemelor. Sunt disponibile mai multe programe care va pot ajuta la depanarea hardware-ului. De cele mai multe ori, producatorii de sisteme hardware furnizeaza instrumente de diagnosticare proprii. Un producator de hard disk, de exemplu, poate oferi un instrument care poate fi utilizat pentru a intra in setarile unui calculator si pentru a oferi o rezolvare problemelor unitatii de hard disk, atunci cand acesta nu intra in Windows. Aveti cunostiinta de un alt instrument pe care il puteti utiliza pentru a depana un calculator? 4.2. Evaluarea problemei si implementarea solutiei 6 Urmatorul pas n procesul de depanare este evaluarea problemei si punerea n aplicare a solutiei. Evaluati problema si studiati posibilele solutii. Figura 1

listeaza locatiile posibile in vederea cercetarii problemei. Impartiti problemele mari in probleme mai mici care pot fi analizate si rezolvate individual. Solutiile trebuie prioritizate, incepand cu cele mai usoare si mai rapid de implementat. Creati o lista cu solutii posibile si implementati-le pe rand. Daca implementati o solutie posibila iar aceasta nu are nici un efect, anulati solutia si incercati alta. 4.2. Prezentarea solutiei clientului 7 Dupa ce au fost finalizate reparatiile calculatorului, terminati procesul de depanare prezentand solutia clientului. Comunicati clientului problema si solutia atat verbal cat si in scris. Figura 1 arata pasii ce trebuie urmati atunci cand ati finalizat o reparatie si prezentati solutia problemei clientului. Verificati solutia impreuna cu clientul. In cazul in care clientul este disponibil, aratati-i cum solutia a corectat problema calculatorului. Permiteti clientului sa testeze solutia si incercati sa reproduceti problema. Cand clientul poate sa verifice faptul ca problema a fost rezolvata, puteti incheia documentatia pentru reparatie in fisa de lucru si in agenda. Documentatia ar trebui sa includa urmatoarele informatii:

Descrierea problemei Pasii urmati in rezolvarea problemei Componentele folosite in procesul de reparatie

5.1. Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne 1 Indiferent de dimensiunea si complexitatea calculatorului si a sistemului de operare, toate sistemele de operare au aceleasi patru functii de baza. Sistemele de operare controleaza accesul la hardware, administreaza fisierele si directoarele, ofera o interfata cu utilizatorul si administreaza aplicatiile. Controlul accesului la hardware Sistemul de operare administreaza interactiunea dintre aplicatii si hardware. Pentru a accesa si comunica cu componentele hardware, sistemul de operare instaleaza un driver pentru fiecare componenta. Un driver este un program de

mici dimensiuni scris de producatorul componentei hardware si furnizat impreuna cu respectiva componenta. Cand echipamentul hardware este instalat, este de asemenea instalat driver-ul, permitand sistemului de operare sa comunice cu respectiva componenta. Procesul de atribuire a resurselor sistemului si de instalare a driver-elor poate fi realizat prin Plug and Play (PnP). Procesul PnP a fost introdus incepand cu Windows 95 pentru a simplifica instalarea de hardware nou. Toate sistemele de operare moderne sunt compatibile PnP. Folosind PnP, sistemul de operare detecteaza automat hardware-ul compatibil PnP si instaleaza driver-ul pentru acea componenta. Sistemul de operare configureaza apoi echipamentul si actualizeaza registrul, o baza de date care contine toate informatiile despre calculator. NOTA: Registrul contine informatii despre aplicatii, utilizatori, hardware, setari de retea si tipuri de fisiere. Administrarea fisierelor si directoarelor Sistemul de operare creeaza o structura de fisiere pe hard disk pentru a permite stocarea datelor. Un fisier este un bloc de date conectate care are un singur nume si este tratat ca o unitate de sine statatoare. Fisierele de program si de date sunt grupate impreuna intr-un director. Fisierele si directoarele sunt organizate pentru a permite gasirea si utilizarea rapida. Directoarele pot fi pastrate in interiorul altor directoare. Aceste directoare cuprinse in alte directoare poarta numele de subdirectoare. Directoarele poarta numele de foldere in sistemele de operare Windows, iar subdirectoarele sunt numite subfoldere. Interfata cu utilizatorul Sistemul de operare permite utilizatorului sa interactioneze cu componentele software si hardware. Exista doua tipuri de interfete cu utilizatorul:

Command Line Interface (CLI) Linia de comanda. Utilizatorul scrie comenzile la un prompt, ca in Figura 1. Graphical User Interface (GUI) Interfata grafica. Utilizatorul interactioneaza cu meniuri si pictograme, ca in Figura 2.

Majoritatea sistemelor de operare, cum ar fi Windows 2000 si Windows XP, contin atat GUI cat si CLI. Administrarea aplicatiilor Sistemul de operare localizeaza o aplicatie si o incarca in memoria RAM. Aplicatiile sunt programe software ca procesoare de text, baze de date, foi de calcul, jocuri si multe altele. Sistemul de operare asigura ca fiecare aplicatie

din sistem sa aiba alocate resursele potrivite. Application programming interface (API) este un set de proceduri folosit de catre programatori pentru a se asigura ca aplicatiile pe care le dezvolta sunt compatibile cu un sistem de operare. In continuare aveti doua exemple de API:

Open Graphics Library (OpenGL) Specificatii ale standardului pentru aplicatii grafice multimedia suportate de orice platforma DirectX Colectie de API-uri care se ocupa de multimedia in Microsoft Windows

5.1. Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare 2 Pentru intelegerea capacitatilor unui sistem de operare, este importanta intelegerea unor termeni de baza. Urmatorii termeni sunt folositi in compararea sistemelor de operare:

Multi-user Doi sau mai multi utilizatori pot lucra cu programe si pot partaja echipamente periferice, de exemplu imprimante, in acelasi timp. Multi-tasking Calculatorul este capabil sa execute mai multe aplicatii simultan. Multi-procesare Calculatorul poate avea doua sau mai multe unitati centrale de procesare (UCP) partajate de programe. Multi-threading Un program poate fi divizat in parti mai mici care pot fi incarcate de sistemul de operare dupa necesitate. Multithreading permite programelor individuale sa fie multi-tasked.

Aproape toate sistemele de operare moderne sunt multi-user si multi-tasking si suporta multi-procesare si multi-threading. Moduri de operare Toate procesoarele moderne ruleaza in diferite moduri de operare. Modul de operare se refera la capabilitatea UCP si a mediului de operare. Modul de operare determina modul in care un procesor administreaza aplicatiile si memoria. Figura 1 exemplifica alocarea memoriei logice. Cele patru moduri comune de operare sunt modul real, modul protejat, modul real virtual si modul compatibil. Modul real O UCP care opereaza in modul real poate executa un singur program la un moment dat si poate adresa doar 1MB de memorie. Desi procesoarele

moderne pot rula in mod real, acest mod este folosit numai de catre DOS si aplicatiile DOS sau de sistemele de operare pe 16 biti cum ar fi Windows 3.x. In modul real, cand o aplicatie genereaza o eroare, intregul calculator poate fi afectat pentru ca programul are acces direct la memorie. Acest lucru poate cauza blocarea calculatorului, restartarea sau inchiderea din cauza coruperii spatiului de memorie. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai folosite comenzi DOS, care pot fi inca folosite pe sistemele moderne, cum ar fi Windows XP. Modul protejat O UCP care lucreaza in modul protejat are acces la toata memoria calculatorului, inclusiv memoria virtuala. Memoria virtuala reprezinta spatiul de pe hard disk folosit pentru emularea memoriei RAM. Sistemele de operare care folosesc modul protejat pot administra mai multe programe simultan. Modul protejat permite accesul la memorie, drivere si transferuri intre echipamente de intrare/iesire pe 32 de biti. Modul protejat este folosit de sistemele de operare pe 32 de biti ca Windows 2000 sau Windows XP. In modul protejat, aplicatiile nu pot folosi memoria rezervata altei aplicatii care ruleaza. Modul real virtual Un procesor care opereaza in modul real virtual permite unei aplicatii pentru modul real sa se execute intr-un sistem de operare in mod protejat. Acest lucru poate fi demonstrat cand o aplicatie DOS ruleaza pe un sistem de operare pe 32 de biti, cum ar fi Windows XP. Modul compatibil Modul compatibil creeaza mediul unui sistem de operare mai vechi pentru aplicatii care nu sunt compatibile cu sistemul de operare curent. De exemplu, o aplicatie care verifica versiunea sistemului de operare poate fi scrisa pentru Windows NT si necesita un anumit pachet de servicii. Modul compatibil poate crea mediul sau versiunea necesara a sistemului de operare pentru a permite aplicatiei sa ruleze ca si cum este in mediul de care are nevoie. 5. 2 Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol, limitari si compatibilitati Unui tehnician i se poate cere sa aleaga si sa instaleze un sistem de operare pentru un client. Tipul sistemului de operare selectat depinde de cerintele clientului. Sunt doua tipuri distincte de sisteme de operare: sisteme de operare de tip desktop si sisteme de operare pentru retea. Un sistem de operare de tip desktop este creat pentru a fi folosit intr-un mediu small office/home office (SOHO) cu un numar limitat de utilizatori. Un sistem de operare pentru retea (NOS) este creat pentru un mediu corporativ deservind mai multi utilizatori

cu o plaja mare de cerinte. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea sistemelor de operare de tip desktop. Descrierea sistemelor de operare pentru retea.

5.2. Descrierea sistemelor de operare de tip desktop 1 Un sistem de operare de tip desktop are urmatoarele caracteristici:

Suporta un singur utilizator Ruleaza aplicatii de tip single-user (utilizator unic) Partajeaza fisiere si directoare intr-o retea mica cu securitate limitata

Pe piata curenta de software, cele mai folosite sisteme de operare de tip desktop se incadreaza in trei grupuri: Microsoft Windows, Apple Mac OS si UNIX/Linux. Microsoft Windows Windows este unul dintre cele mai populare sisteme de operare din ziua de astazi. Urmatoarele produse sunt versiuni desktop ale sistemelor de operare Microsoft Windows:

Windows XP Professional Folosit pe majoritatea calculatoarelor ce se conecteaza la un server Windows dintr-o retea. Windows XP Home Edition Folosit pe calculatoarele personale, cu o securitate foarte limitata. Windows XP Media Center Folosit pe calculatoare de divertisment pentru a viziona filme si pentru a asculta muzica. Windows XP Tablet PC Edition Folosit pentru tablet PC-uri. Windows XP 64-bit Edition Folosit pentru calculatoare cu procesoare pe 64 de biti. Windows 2000 Professional Versiune mai veche a sistemului de operare Windows care a fost inlocuita de Windows XP Professional. Windows Vista Cea mai noua versiune de Windows.

Apple Mac OS Calculatoarele Apple sunt patentate si folosesc un sistem de operare numit Mac OS. Mac OS este proiectat sa fie un sistem de operare cu o interfata cu utilizatorul prietenoasa(user-friendly GUI). Versiunile curente de Mac OS sunt acum bazate o versiune modificata de UNIX. UNIX/Linux

UNIX, care a fost introdus pe la sfarsitul anilor 1960, este unul dintre cele mai vechi sisteme de operare. In prezent, exista multe versiuni diferite de UNIX. Una dintre cele mai recente este extrem de popularul sistem de operare Linux. Linux a fost dezvoltat de catre Linus Torvalds, in 1991, si este proiectat ca un sistem de operare open-source (sursa deschisa). Programele open-source permit distribuirea si modificarea codului sursa de catre oricine prin descarcare gratuita sau de la dezvoltatori la un cost mult mai mic decat alte sisteme de operare. 5.2. Descrierea sistemelor de operare pentru retea 2 Un sistem de operare pentru retea are urmatoarele caracteristici:

Permite accesul mai multor utilizatori Executa aplicatii multi-user Este robust si redundant Ofera securitate crescuta in comparatie cu sistemele de operare de tip desktop

Acestea sunt cele mai comune sisteme de operare pentru retea:

Microsoft Windows Sistemele de operare pentru retea oferite de Microsoft sunt Windows 2000 Server si Windows Server 2003. Sistemele de operare Windows Server folosesc o baza centrala de date numita Active Directory pentru administrarea resurselor de retea. Novell Netware Novell NetWare a fost primul sistem de operare care a indeplinit cerintele unui sistem de operare pentru retea si s-a bucurat de o implementare la scara larga in retelele PC din anii 1980. Linux Sistemele de operare Linux includ Red Hat, Caldera, SuSE, Debian si Slackware. UNIX Diferite organizatii au oferit solutii proprietare de sisteme de operare bazate pe UNIX.

5. 3

Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului Pentru selectarea sistemului de operare adecvat pentru a satisface nevoile clientului, va trebui sa intelegeti in ce scop clientul va folosi respectivul calculator. Sistemul de operare recomandat de dumneavoastra trebuie sa fie compatibil cu orice aplicatii care vor fi folosite si ar trebui sa sustina toate componentele hardware instalate in calculator. Daca un calculator este conectat in retea, noul sistem de operare va trebui sa fie compatibil si cu

celelalte sisteme de operare existente in retea. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un sistem de operare. Determinarea cerintelor minime de hardware si a compatibilitatii cu sistemul de operare.

5.3. Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un sistem de 1 operare Un sistem de operare ar trebui sa fie compatibil cu toate aplicatiile care sunt instalate pe un calculator. Inainte de a recomanda un sistem de operare clientului dumneavoastra, investigati tipurile de aplicatii pe care el le va folosi. In cazul in care calculatorul va face parte dintr-o retea, sistemul de operare va trebui de asemenea sa fie compatibil cu sistemele de operare ale celorlalte calculatoare din retea. Tipul retelei determina sistemele de operare compatibile. Retelele Microsoft Windows pot avea mai multe calculatoare care folosesc diferite versiuni ale sistemului de operare Microsoft. Urmeaza cateva norme care va vor ajuta sa determinati care este cel mai bun sistem de operare pentru clientul dumneavoastra:

Calculatorul are instalate aplicatii comune sau aplicatii particulare care au fost proiectate special pentru acest client. In cazul in care clientul foloseste o aplicatie personalizata, programatorul aplicatiei va specifica sistemele de operare cu care aceasta este compatibila. Majoritatea aplicatiilor standard specifica o lista de sisteme de operare compatibile pe exteriorul cutiei in care sunt livrate. Aplicatiile sunt scrise pentru a fi folosite de un singur utilizator, sau de mai multi utilizatori? Aceasta informatie va va ajuta sa decideti daca recomandati un SO de tip desktop sau un SO pentru retea. In cazul in care calculatorul va fi conectat la o retea, recomandati aceeasi platforma pe care o au si celelalte calculatoare din retea. Exista fisiere de date partajate cu alte calculatoare? Pentru a asigura compatibilitatea formatelor de fisiere, recomandati acelasi sistem de operare pe care il au si celelalte calculatoare cu care sunt partajate date.

De exemplu, clientul dumneavoastra poate avea o retea Windows instalata si vrea sa adauge mai multe calculatoare la acea retea. In acest caz, ar trebui sa recomandati un sistem de operare Windows pentru noile calculatoare. In cazul in care clientul nu are nici un fel de echipament, plaja din care puteti alege sistemul de operare creste. Pentru a recomanda un sistem de operare, va trebui sa treceti in revista constrangerile legate de buget, sa aflati cum va fi

folosit calculatorul si sa determinati tipul aplicatiilor care vor fi instalate. 5.3. Determinarea cerintelor minime de hardware si a compatibilitatii cu sistemul 2 de operare Sistemele de operare au cerinte minime de hardware care trebuie satisfacute pentru a fi instalate si pentru a functiona corect. Figura 1 prezinta un tabel al cerintelor minime de hardware pentru sistemele de operare Windows 2000, Windows XP Pro si Windows XP Home. Identificati echipamentul de care dispune clientul dumneavoastra. Daca sunt necesare imbunatatiri pentru a satisface cerintele minime ale unui sistem de operare, realizati o analiza a costului pentru a determina cel mai bun plan de actiune. In unele cazuri, poate fi mai putin costisitor pentru client sa cumpere un calculator nou in loc sa faca imbunatatiri ale sistemului. In alte cazuri, este mai ieftina imbunatatirea unora dintre componentele urmatoare:

RAM Hard disk UCP Placa video

NOTA: In unele cazuri, cerintele unei aplicatii pot depasi cerintele hardware ale sistemului de operare. Pentru ca o aplicatie sa functioneze corect, va fi necesar sa fie satisfacute cerintele suplimentare. O data ce au fost determinate cerintele minime de hardware necesare pentru sistemul de operare, ar trebui sa va asigurati ca toate componentele hardware ale calculatorului sunt compatibile cu sistemul de operare ales pentru client. Lista compatibilitatii hardware Majoritatea sistemelor de operare au o lista de compatibilitati hardware (hardware compatibility list - HCL) care poate fi gasita pe pagina producatorului, dupa cum este prezentat in Figura 2. Aceasta lista contine un inventar detaliat al componentelor hardware care au fost testate si care functioneaza corect cu sistemul de operare. Daca oricare dintre componentele din calculatorul clientului nu apar pe acesta lista, acele componente ar trebui imbunatatite pentru a corespunde cu HCL. NOTA: O lista de compatibilitate a componentelor hardware e posibil sa nu fie adusa la zi; in acest caz nu poate fi o referinta corecta. 5. 4

Instalarea unui sistem de operare

Identificarea procedurilor 5.4. de setup ale 1 hard diskului Instalarea si pornirea initiala a sistemului de operare se numeste setup-ul sistemului. Desi este posibila instalarea unui sistem de operare prin retea de la un server sau de pe un hard disk, cea mai folosita metoda de instalare este folosind CD-uri si DVD-uri. Pentru a instala un SO folosind un CD sau DVD, intai trebuie sa configurati o setare BIOS pentru a porni sistemul de pe CD sau DVD. Partitionare si formatare Inainte de instalarea unui sistem de operare pe un hard disk, acesta trebuie sa fie partitionat si formatat. Cand un hard disk este partitionat este impartit logic in una sau mai multe zone. Prin formatare, partitiile sunt pregatite pentru a stoca fisiere si aplicatii. In timpul pasului de instalare, majoritatea sistemelor de operare partitioneaza si formateaza automat hard disk-ul. Un tehnician ar trebui sa inteleaga procesul de setup al hard disk-ului. Urmatorii termeni sunt folositi referitor la setup-ul hard disk-ului:

Partitie primara Aceasta partitie este de obicei prima partitie. O partitie primara nu poate fi impartita in sectiuni mai mici. Pot fi pana la patru asemenea partitii pe un hard disk. Partitie activa Aceasta partitie este partitia folosita de sistemul de operare pentru a porni calculatorul. O singura partitie primara poate fi marcata ca fiind activa. Partitie extinsa Aceasta partitie foloseste de obicei spatiul liber ramas pe hard disk sau ia locul unei partitii primare. Poate exista o singura partitie extinsa per hard disk si poate fi impartita in sectiuni mai mici numite partitii logice. Partitie logica Acest tip de partitie este o sectiune dintr-o partitie extinsa care poate fi folosita pentru a separa informatii in scopuri administrative. Formatarea Acest proces pregateste un sistem de fisiere intr-o partitie pentru stocarea fisierelor. Cluster Un cluster este denumit si unitate de alocare a fisierelor. Este cea mai mica unitate de spatiu folosita pentru stocarea datelor. Pista O pista este un cerc complet de date pe o parte a unui platan de hard disk. O pista este impartita in grupuri de 512 bytes, numite sectoare. Cilindru Un cilindru este o stiva de piste aliniate una peste cealalta in forma de cilindru. Maparea partitiei Maparea partitiei reprezinta alocarea unei litere pentru partitii fizice sau logice.

5.4. Pregatirea hard disk-ului 2 O instalare de la zero a unui sistem de operare porneste ca si cum discul ar fi nou; nu se incearca pastrarea informatiilor care sunt deja pe disc. Prima faza a instalarii impune partitionarea si formatarea hard disk-ului. Acest proces pregateste discul pentru a accepta sistemul de fisiere. Sistemul de fisiere ofera o structura de directoare care organizeaza sistemul de operare, aplicatiile, configuratiile si fisierele de date ale utilizatorului. Sistemul de operare Windows XP poate folosi unul dintre urmatoarele doua sisteme de fisiere:

File Allocation Table, 32-bit (FAT32) Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 2 TB sau 2048 GB. Sistemul de fisiere FAT32 poate fi folosit de Windows 9.x, Windows Me, Windows 2000 si Windows XP. New Technology File System (NTFS) Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 16 exabytes, teoretic. NTFS prezinta detalii de securitate mai bune si atribute extinse in comparatie cu FAT32.

5.4. Instalarea sistemului de operare cu setarile standard 3 La instalarea Windows XP, interfata de instalare permite instalarea folosind setari standard sau setari definite de utilizator. Folosirea setarilor standard creste sansele unei instalari de succes. Totusi, un utilizator trebuie sa ofere urmatoarele informatii in timpul instalarii:

Standardele si formatele care definesc moneda si numerele Limba dorita Numele utilizatorului si companiei Cheia produsului Numele calculatorului Parola de administrator Setari de data si ora Setari de retea Informatii despre domeniu sau workgroup

Cand un calculator porneste cu CD-ul de instalare Windows, instalarea Windows XP incepe cu una dintre urmatoarele trei optiuni:

Setup XP - Pentru a rula setup-ul si a instala sistemul de operare XP,

apasati ENTER. Repair XP - Pentru a repara o instalare, apasati R pentru a deschide Recovery Console(Consola de Recuperare). Quit - Pentru a parasi setup-ul fara a instala Windows XP, apasati F3.

Pentru aceasta sectiune, selectati optiunea Setup XP. 5.4. Crearea de conturi 4 Un cont de administrator este creat automat la instalarea Windows XP. Contul implicit de administrator se numeste "administrator". Din motive de securitate, schimbati acest nume cat mai repede. Acest cont privilegiat ar trebui folosit numai pentru a administra calculatorul, nu ar trebui folosit in mod curent. Exista cazuri in care utilizatorii au facut accidental modificari grave folosind contul de administrator in locul unui cont de utilizator neprivilegiat. Atacatorii cauta contul de administrator pentru privilegiile pe care le are. Creati un cont de utilizator cand acest lucru este cerut in procesul de instalare. Spre deosebire de contul de administrator, conturile de utilizatori pot fi create oricand. Un cont de utilizator are mai putine permisiuni decat administratorul calculatorului. De exemplu, utilizatorii pot avea drept de citire dar nu de modificare pentru un fisier. 5.4. Finalizarea instalarii 5 Dupa ce procesul de instalare copiaza toate fisierele necesare sistemului de operare pe hard disk, calculatorul se va reboota si va va cere sa va logati pentru prima data. Va trebui sa inregistrati Windows XP. Dupa cum este prezentat in Figura 1, trebuie de asemenea sa completati verificarea care asigura ca folositi o copie legala a sistemului de operare. Acest lucru va permite sa descarcati patch-uri si pachete de servicii (service packs). Acest pas necesita o conexiune la internet. In functie de varsta aplicatiilor in momentul instalarii, este posibil sa fie actualizari disponibile pentru instalare. Dupa cum este prezentat in Figura 2, puteti folosi Microsoft Update Manager din meniul Start pentru a scana eventualele actualizari de software si pentru:

Instalarea tuturor pachetelor de servicii

Instalarea tuturor patch-urilor

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Windows Update Ar trebui sa verificati daca toate componentele hardware sunt instalate corect. Dupa cum este prezentat in Figura 3, puteti folosi Device Manager pentru a localiza problemele si pentru a instala driver-ele corecte actualizate, urmand urmatoarea cale: Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager In Device Manager, pictogramele de atentionare sunt reprezentate printr-un semn galben de exclamare sau un "X" de culoare rosie. Un semn de exclamare galben reprezinta o problema cu acel echipament. Pentru a vizualiza descrierea problemei, dati click dreapta pe echipament si selectati Properties. Un "X" rosu reprezinta un echipament care a fost oprit. Pentru a porni echipamentele, dati click dreapta pe acestea si selectati Enable (Activare). Pentru a deschide o categorie care nu este expandata, dati click pe semnul plus (+). NOTA: Cand Windows detecteaza o eroare de sistem, Windows reporting deschide o casuta de dialog. Daca alegeti sa trimiteti raportul, atunci serviciul de raportare a erorilor Microsoft Windows (WER - Windows Error Reporting) colecteaza informatiile despre aplicatia si modulul implicate in eroare si trimite aceste informatii catre Microsoft. 5.4. Descrierea optiunilor avansate de instalare 6 Instalarea unui sistem de operare pe un singur calculator dureaza destul de mult timp. Imaginati-va de cat timp este nevoie pentru a instala un sistem de operare pe rand, pe mai multe calculatoare, intr-o organizatie de dimensiuni mari. Pentru simplificarea acestei activitati, puteti folosi utilitarul Microsoft System Preparation (Sysprep) pentru a instala si configura acelasi sistem de operare pe mai multe calculatoare. Sysprep pregateste un sistem de operare care va fi folosit pe calculatoare cu configuratii hardware diferite. Folosind Sysprep si o aplicatie de clonare a discului, un tehnician poate sa instaleze rapid un sistem de operare, sa parcurga ultimii pasi de configurare a unui sistem de operare si sa instaleze aplicatii. Clonarea discului Clonarea discului creeaza o imagine a hard disk-ului unui calculator. Urmati acesti pasi pentru clonarea discului: 1. Creati o instalare master pe unul din calculatoare. Aceasta instalare master include sistemul de operare, aplicatii software si configuratiile

care vor fi folosite de celelalte calculatoare din organizatie. 2. Executati Sysprep. 3. Creati o imagine a discului pe calculatorul configurat folosind un program de clonare separat. 4. Copiati imaginea pe un server. Cand calculatorul destinatie este pornit, o versiune scurta a setup-ului Windows este executata. Setupul va crea un nou identificator de securitate al sistemului (SID), va instala driverele hardware, va crea conturile de utilizator si va configura setarile de retea pentru finalizarea instalarii sistemului de operare. 5.4. Indentificarea fisierelor secventei de bootare si fisierelor ce contin registre 7 Ar trebui sa stiti care este procesul folosit de Windows XP pentru a boota. Intelegerea acestor pasi va va ajuta pentru a depana probleme de boot-are. Figura 1 prezinta o secventa de boot pentru Windows XP. Procesul de pornire pentru Windows XP Pentru a initializa procesul de boot-are, mai intai porniti calculatorul, actiune denumita pornire de la buton (cold boot). Calculatorul realizeaza Power-On Self Test (POST). Deoarece placa video nu a fost inca initializata, orice erori care apar la acest punct vor fi raportate printr-o serie de tonuri audio, numite beep codes. Dupa POST, BIOS-ul localizeaza si citeste setarile de configurare care sunt stocate in CMOS. Aceste setari de configurare reprezinta ordinea in care echipamentele vor fi incercate pentru a localiza sistemul de operare. BIOS-ul porneste calculatorul folosind prima partitie care contine un sistem de operare. Odata localizata partitia cu sistemul de operare, BIOS-ul cauta Master Boot Record (MBR). MBR localizeaza boot loader-ul pentru sistemul de operare. Pentru Windows XP boot loader-ul se numeste NT Loader (NTLDR). NTLDR si meniul de boot Windows In acest moment NTLDR controleaza mai multi pasi de instalare. De exemplu, daca sunt prezente mai multe sisteme de operare pe disc, BOOT.INI permite utilizatorului sa selecteze sistemul dorit. Daca nu exista alte sisteme de operare sau daca uitilizatorul nu selecteaza nimic pana la expirarea timpului, se va trece la urmatorii pasi:

NTLDR executa NTDETECT.COM pentru a obtine informatii despre hardware-ul instalat.

NTLDR foloseste apoi calea specificata de BOOT.INI pentru a gasi prima partitie. NTLDR incarca doua fisiere care reprezinta nucleul XP: NTOSKRNL.EXE si HAL.DLL. NTLDR citeste fisierele de registri, alege un profil hardware si incarca driver-ele selectate.

Registrii Windows Fisierele de registri Windows reprezinta o parte importanta a procesului de boot-are Windows XP. Aceste fisiere sunt recunoscute prin numele distinctive care incep cu HKEY_, dupa cum este prezentat in Figura 2, urmat de numele portiunii sistemului de operare pe care il controleaza. Orice setare in Windows - de la culoarea de background de pe desktop si culoarea butoanelor de pe ecran pana la licentele aplicatiilor - este stocata in registri. Cand un utilizator face modificari in setarile din Control Panel, File Associations, System Policies sau software-ul instalat, modificarile sunt stocate in registri. Fiecare utilizator are o sectiune unica in registri. Procesul de login din Windows scoate setarile de sistem din registri si reconfigureaza sistemul in starea in care era ultima data cand a fost accesat de utilizator. Kernelul NT In acest punct, kernelul NT, inima sistemului de operare Windows, preia controlul. Numele acestui fisier este NTOSKRNL.EXE. Porneste fisierul de login numit WINLOGON.EXE si afiseaza ecranul Welcome pentru XP. NOTA: Daca sistemul este pornit folosind un dispozitiv SCSI, Windows va copia fisierul NRBOOTDD.SYS in timpul instalarii. Acest fisier nu va fi copiat daca discurile SCSI nu sunt folosite. 5.4. Descrierea modului de manipulare a fisierelor de sistem 8 Dupa instalarea Windows XP, e posibil sa doriti modificarea configuratiei. Urmatoarele aplicatii sunt folosite extensiv pentru modificari dupa instalare:

Msconfig Acest utilitar de configurare a boot-arii va permite sa alegeti programele care o sa se execute la pornire si sa editati fisierele de configurare. Ofera de asemenea un control simplificat asupra Serviciilor Windows, dupa cum este prezentat si in Figura 1. Regedit Aceasta aplicatie va permite sa modificati registrii, dupa cum este prezentat si in Figura 2.

NOTA: REGEDT32 era folosit de Windows NT. In Windows XP si Windows Server 2003, fisierul REGEDT32 este doar o scurtatura catre

comanda REGEDIT.EXE. In Windows XP, puteti introduce comenzile REGEDT32 sau REGEDIT.EXE; ambele comenzi executa acelasi program. ATENTIE: Folosirea incorecta a REGEDT32.EXE sau REGEDIT.EXE poate produce probleme de configurare care se pot rezolva doar prin reinstalarea sistemului de operare. Moduri de pornire Puteti porni sistemul de operare Windows in mai multe moduri. Apasarea tastei F8 in timpul procesului de pornire va deschide meniul Windows Advanced Startup Options, care va permite sa selectati modul in care sa porniti Windows. Urmatoarele optiuni de pornire sunt folosite de obicei:

Safe Mode Porneste Windows dar incarca numai driver-ele pentru componentele de baza, cum ar fi tastatura si monitorul. Safe Mode cu suport de retea Porneste Windows la fel ca Safe Mode dar incarca si driver-ele pentru componentele de retea. Safe Mode cu prompt de comanda Porneste Windows si incarca promptul de comanda in locul interfetei grafice. Ultima configuratie buna cunoscuta Permite unui utilizator sa incarce configuratia Windows folosita la ultima pornire cu succes a sistemului de operare. Acest lucru este realizat accesand o copie a registrilor care este creata cu acest scop.

NOTA: Ultima configuratie buna cunoscuta nu este utila decat daca este folosita imediat dupa ce s-a produs o defectiune. In cazul in care calculatorul este repornit si, in ciuda dificultatilor, reuseste sa porneasca Windows, registrul pentru "Ultima configuratie buna cunoscuta" va fi probabil actualizat cu informatie gresita. 5.4. Descrierea structurii de directoare 9 Extensii de fisiere si atribute In Windows, fisierele sunt organizate intr-o structura de directoare. Directorul radacina pentru partitia Windows este de obicei etichetat ca C:\. In cele ce urmeaza, exista un set initial de directoare standard, numite foldere, pentru sistemul de operare, aplicatii, informatii de configurare si fisiere de date. Dupa instalarea initiala, utilizatorii pot instala majoritatea aplicatiilor si datelor in orice director aleg. Fisierele din structura de directoare adera la o conventie Windows a denumirii:

Pot fi folosite maxim 255 de caractere.

Caractere cum ar fi punctul (.) sau slash-ul (\ /) nu sunt permise. O extensie de trei sau patru litere este adaugata la numele de fisier pentru a identifica tipul fisierului. Numele fisierelor nu sunt case sensitive(nu se face diferenta intre litere mari si litere mici).

Urmatoarele extensii de fisiere sunt folosite frecvent:


.doc Microsoft Word .txt Text ASCII .jpg Format grafic .ppt Microsoft PowerPoint .zip Format de comprimare

Structura de directoare mentine un set de atribute pentru fiecare fisier care controleaza cum poate fi vizualizat sau modificat fisierul. Urmatoarele atribute sunt folosite frecvent:

R Fisierul este read-only (are doar permisiuni de citire). A Fisierul va fi arhivat la urmatorul backup. S Fisierul este marcat ca fisier de sistem si o avertizare este generata daca se incearca stergerea sau modificarea lui. H Fisierul este ascuns.

Numele de fisiere, extensiile si atributele pot fi vizualizate intrand intr-o fereastra DOS si folosind comanda ATTRIB, dupa cum se arata in Figura 1. Folositi calea urmatoare: Start > Run > cmd Navigati pana la folderul care contine fisierul de care sunteti interesati. Tastati ATTRIB urmat de numele fisierului. Folositi wildcard-uri cum ar fi *.* pentru a vizualiza mai multe fisiere deodata. Atributele fiecarui fisier vor aparea in coloana din stanga ecranului. Informatii despre comanda ATTRIB pot fi obtinute in linia de comanda tastand: ATTRIB /? Echivalentul Windows pentru comanda ATTRIB poate fi accesat dand click dreapta pe fisier in Windows Explorer si alegand Properties. NOTA: Pentru a vedea proprietatile unui fisier in Windows Explorer, va trebui sa setati Windows Explorer sa permita vizualizarea fisierelor ascunse "Show Hidden Files". Folositi urmatoarea cale:

Click dreapta Start > Explore > Tools > Folder Options > View NTFS si FAT32 Windows XP si Windows 2000 folosesc sistemele de fisiere FAT32 si NTFS. Securitatea este una dintre cele mai importante diferente dintre aceste doua sisteme de fisiere. NTFS suporta fisiere mai multe si mai mari decat FAT32 si permite optiuni de securitate mai flexibile pentru fisiere si foldere. Figurile 2 si 3 prezinta permisiunile pentru fisiere in FAT32 si NTFS. Partitiile pot fi convertite de la FAT32 la NTFS folosind utilitarul CONVERT.EXE. Acest lucru ofera avantajele de securitate suplimentare ale NTFS. Pentru a transforma o partitie NTFS in FAT32, reformatati partitia si restaurati datele folosind un backup. ATENTIE: Inainte de a converti un sistem de fisiere, nu uitati sa faceti un backup al datelor. 5. 5

Navigarea folosind GUI (Windows) Sistemul de operare ofera o interfata de utilizare care va permite sa interactionati cu calculatorul. Exista doua metode pe care le puteti folosi pentru a naviga in sistemul de fisiere si de a rula aplicatii in cadrul unui sistem de operare:

O interfata grafica (GUI) ofera reprezentari grafice (pictograme) ale tuturor fisierelor, folderelor si programelor de pe calculator. Puteti manipula aceste pictograme folosind un indicator care este controlat prin intermediul unui mouse sau al unui echipament similar. Indicatorul va permite sa mutati pictogramele prin "drag and drop" si sa executati programele prin click. O interfata in linia de comanda (CLI) este o metoda bazata pe text. Trebuie sa tastati comenzi pentru a manipula fisierele si pentru a executa programe.

5.5. Manipularea obiectelor de pe desktop 1 Odata cu instalarea sistemului de operare, desktop-ul poate fi modificat sa raspunda nevoilor personale. Desktop-ul unui calculator este o reprezentare grafica a locului de munca. Pe desktop se gasesc pictograme, bare de instrumente si meniuri pentru manipularea fisierelor. Desktop-ul poate fi modificat folosind imagini, sunete si culori pentru a oferi un aspect si o

senzatie personalizata. Desktop Properties Pentru a adapta interfata GUI a desktop-ului dumneavoastra dati click dreapta pe desktop si alegeti Properties (Proprietati), dupa cum este prezentat in Figura 1. Meniul Display Properties are cinci tab-uri: Themes, Desktop, Screen Saver, Appearance si Settings. Dati click pe oricare din aceste tab-uri pentru a personaliza setarile monitorului. Obiecte de pe desktop Exista mai multe obiecte pe desktop care pot fi personalizate, cum ar fi Taskbar si Recycle Bin. Pentru a personaliza orice obiect, dati click dreapta pe acel obiect si apoi alegeti Properties. Meniul Start Pe desktop, meniul start este accesat prin click pe butonul Start. Meniul Start, prezentat in Figura 2, afiseaza toate aplicatiile instalate pe calculator, o lista a ultimelor documente deschise si o lista a altor elemente cum ar fi optiunea de cautare, help center si setarile sistemului. Meniul Start poate de asemenea sa fie personalizat. Exista doua tipuri de meniu Start: XP si clasic. Meniul Start stil XP va fi folosit pe parcursul acestui curs pentru a demonstra secventele de comenzi. My Computer Pentru a accesa diverse partitii instalate pe calculator, dati dublu click pe pictograma My Computer de pe desktop. Pentru a personaliza anumite setari dati click dreapta pe My Computer si alegeti Properties. Setarile care pot fi personalizate includ:

Numele calculatorului Setari hardware Memoria virtuala Actualizari automate Acces la distanta

Lansarea aplicatiilor Aplicatiile pot fi lansate in mai multe moduri:


Dati click pe numele aplicatiei in meniul Start. Dati dublu click pe scurtatura de pe desktop. Dati dublu click pe fisierul executabil din My Computer. Lansati aplicatia din fereastra Run sau din linia de comanda.

My Network Places Pentru a vizualiza si configura conexiunile de retea, dati click dreapta pe pictograma My Network Places de pe desktop. In My Network Places, puteti

sa va conectati sau sa va deconectati de la un disc de retea. Dati click pe Properties pentru a configura conexiunile de retea existente, cum ar fi conexiuni LAN cu fir sau fara fir. 5.5. Explorarea applet-urilor din Control Panel 2 Windows centralizeaza setarile pentru multe caracteristici care controleaza comportamentul si aspectul calculatorului. Aceste setari sunt clasificate in applet-uri sau mici programe care se gasesc in Control Panel, ca in Figura 1. Adaugarea sau stergerea de programe, schimbarea setarilor retelei si modificarea setarilor de securitate sunt cateva dintre optiunile de configurare disponibile in Control Panel. Applet-urile din Control Panel Intre numele diverselor appleturi din Control Panel exista mici diferente in functie de versiunea de Windows instalata. In Windows XP, pictogramele sunt grupate pe categorii:

Appearance and Themes applet-uri care controleaza aspectul ferestrelor: o Display o Taskbar si meniul Start o Optiuni pentru foldere Network and Internet Connections appleturi care configureaza toate tipurile de conexiuni: o Optiuni Internet o Conexiuni de retea Add or Remove Programs un applet care adauga sau sterge programe si componente Windows intr-un mod sigur. Sounds, Speech, and Audio Devices applet-uri care controleaza toate setarile pentru sunet: o Sunete si dispozitive de sunet o Vorbire o Dispozitive media portabile Performance and Maintenance applet-uri care permit gasirea de informatii despre calculatorul dumneavoastra sau intretinerea acestuia: o Instrumente administrative o Optiuni de alimentare o Scheduled tasks (sarcini programate) o Sistem Printers and Other Hardware applet-uri pentru configurarea echipamentelor conectate la calculator: o Controllere pentru jocuri o Tastatura

Mouse Optiuni pentru telefon si modem Imprimante si faxuri Scannere si camere User Accounts applet-uri pentru configurarea optiunilor pentru utilizatori si e-mail-urile acestora: o E-mail o Conturi de utilizatori Date, Time, Language, and Regional Options applet-uri pentru modificarea setarilor in functie de localizarea si limba dumneavoastra: o Data si ora o Optiuni regionale si lingvistice Accessibility Options o interfata folosita pentru a configura Windows pentru nevoi speciale de vedere, auz si mobilitate Security Center applet folosit pentru a configura setari de securitate pentru: o Optiuni Internet o Actualizari automate o Windows firewall
o o o o

Display Settings Puteti modifica setarile monitorului folosind applet-ul Display Settings. Modificati aspectul desktop-ului dumneavoastra prin schimbarea rezolutiei si calitatii culorii, cum este prezentat si in Figura 2. Puteti schimba si setari mai avansate ale display-ului cum ar fi wallpaper, screen saver, setari de alimentare si alte optiuni urmand calea urmatoare: Start > Control Panel > Display > tab-ul Settings > Advanced 5.5. Explorarea uneltelor de administrare 3 Device Manager Device Manager, prezentat in Figura 1, permite vizualizarea tuturor setarilor componentelor din calculator. O sarcina obisnuita pentru tehnicieni este sa vada valorile atribuite IRQ, adreselor I/O si setarile DMA pentru toate echipamentele din calculator. Pentru a vedea resursele sistemului in Device Manager folositi calea urmatoare: Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager > View > Resources Task Manager Task Manager, prezentat in Figura 2, va permite vizualizarea tuturor aplicatiilor care ruleaza si inchiderea oricarei aplicatii ce nu mai raspunde. Task Manager va permite sa monitorizati performatele UCP si ale memoriei

virtuale, sa vizualizati toate procesele care ruleaza si sa obtineti informatii despre conexiunile in retea. Pentru a vedea informatii in Task Manager folositi calea urmatoare: CTRL-ALT-DEL > Task Manager Event Viewer Event Viewer, prezentat in Figura 3, inregistreaza evenimentele cu privire la aplicatii, securitate si sistem. Aceste fisiere log sunt o unealta de depanare valoroasa. Pentru a accesa Event Viewer folositi urmatoarea cale: Start > Control Panel > Administrative Tools > Event Viewer Remote Desktop Remote Desktop permite unui calculator aflat la distanta sa preia controlul asupra altui calculator. Aceasta unealta de depanare este disponibila doar pentru sistemele Windows XP. Pentru a accesa Remote Desktop folositi urmatoarea cale: Start > All Programs > Accessories > Communications > Remote Desktop Connection Setari de performanta Pentru a creste performantele sistemului de operare, puteti modifica o parte din setarile folosite de calculatorul dumneavoastra, cum ar fi configurarea memoriei virtuale, prezentate in Figura 4. Pentru a modifica setarile memoriei virtuale, folositi urmatoarea cale: Start > Control Panel > System > Advanced > zona Performance > butonul Settings 5.5. Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii 4 Ca tehnician, sunteti responsabil de adaugarea si inlaturarea aplicatiilor software de pe calculatorul clientului. Majoritatea aplicatiilor folosesc un proces de instalare automat cand un CD cu aplicatia respectiva este introdus in unitatea optica. Procesul de instalare actualizeaza utilitarul Add or Remove Programs. Utilizatorul trebuie sa dea click-uri in interfata de instalare si sa ofere informatiile solicitate. Applet-ul Add or Remove Programs Microsoft recomanda ca utilizatorii sa foloseasca in permanenta utilitarul Add or Remove Programs, prezentat in Figura 1, pentru a instala sau dezinstala aplicatii. Cand folositi utilitarul Add or Remove Programs pentru a instala o

aplicatie, acesta urmareste fisierele de instalare astfel incat aplicatia poate fi dezinstalata complet daca se doreste acest lucru. Pentru a deschide applet-ul Add or Remove Programs, folositi urmatoarea cale: Start > Control Panel > Add or Remove Programs Adaugarea unei aplicatii Daca un program sau o aplicatie nu este instalata automat la introducerea CDului, puteti folosi applet-ul Add or Remove Programs pentru a o instala, ca in Figura 2. Dati click pe butonul Add New Programs si selectati locul in care se gaseste aplicatia. Windows va instala aplicatia pentru dumneavoastra. Odata ce aplicatia este instalata, aceasta poate fi pornita din meniul Start sau folosind scurtatura pe care aplicatia o instaleaza pe desktop. Verificati aplicatia pentru a va asigura ca functioneaza corect. Daca sunt probleme cu aplicatia, reparati sau dezinstalati aplicatia. Unele aplicatii, cum ar fi Microsoft Office, asigura optiunea de reparare in procesul de instalare. Puteti folosi aceasta functie pentru a incerca sa corectati un program care nu functioneaza corect. Dezinstalarea unei aplicatii Daca o aplicatie nu este dezinstalata corect, poate lasa fisiere pe hard disk si setari inutile in registri. Desi acest lucru nu provoaca probleme, consuma spatiu pe hard disk, resurse de sistem si viteza de citire a registrilor. Figura 3 prezinta applet-ul Add or Remove Programs care trebuie folosit pentru a dezinstala programele de care nu mai aveti nevoie. Interfata va va ghida in procesul de dezinstalare a aplicatiei si va sterge toate fisierele instalate. 5.5. Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de operare 5 Uneori este necesara imbunatatirea unui sistem de operare. Inainte de a incepe, verificati cerintele minime ale noului sistem de operare pentru a va asigura ca acestea sunt indeplinite de calculatorul dumneavoastra. Verificati HCL pentru a va asigura ca exista compatibilitate intre componentele hardware ale calculatorului si noul sistem de operare. Realizati un backup al datelor inainte de imbunatatire pentru a le putea recupera in cazul unei probleme cu instalarea. Procesul de imbunatatire a unui sistem Windows 2000 la Windows XP este mai rapid decat o instalare de la zero a Windows XP. Utilitarul de setup pentru Windows XP inlocuieste fisierele existente Windows 2000 cu fisiere Windows XP in timpul procesului de imbunatatire. Totusi, aplicatiile si setarile existente vor fi salvate.

Procesul de imbunatatire al unui sistem de operare 1. Introduceti CD-ul de instalare Windows XP in unitatea CD-ROM pentru a incepe procesul de imbunatatire. Selectati Start > Run 2. In casuta Run tastati D:\i386\winnt32, unde D reprezinta numele unitatii CD-ROM, si apoi apasati Enter. Va fi afisat ecranul Welcome al Windows XP Setup Wizard. 3. Alegeti Upgrade to Windows XP si dati click pe butonul Next. Este afisata pagina de License Agreement. 4. Cititi licenta si dati click pe butonul pentru acceptarea acesteia. 5. Dati click pe Next. Pagina denumita Upgrading to the Windows XP NTFS File System este afisata. 6. Urmati prompt-urile pentru a incheia procesul de imbunatatire. Cand instalarea este finalizata, calculatorul se va restarta. NOTA: Interfata de instalare Windows XP poate porni automat cand CD-ul este inserat in unitatea optica. 5.6. Crearea unui plan de intretinere preventiva 1 Scopul unui plan de intretinere preventiva a unui sistem de operare este evitarea problemelor viitoare. Ar trebui sa realizati intretinere preventiva in mod regulat, si ar trebui sa mentineti un raport al tuturor actiunilor intreprinse si al observatiilor facute. O parte a intretinerii preventive ar trebui sa se desfasoare cand ar deranja cel mai putin persoanele care folosesc calculatoarele. Acest lucru inseamna de obicei programarea acestor sarcini in timpul noptii, dimineata devreme sau in timpul weekend-ului. Exista de asemenea tehnici si unelte care pot automatiza multe din sarcinile intretinerii preventive. Sistematizarea intretinerii preventive Planurile de intretinere preventiva ar trebui sa includa informatii detaliate despre intretinerea tuturor calculatoarelor si a echipamentului de retea, cu accent pe echipamentul care ar afecta cel mai mult organizatia. Intretinerea preventiva cuprinde urmatoarele sarcini importante:

Actualizarea sistemului de operare si a aplicatiilor Actualizarea software-ului antivirus si a altor aplicatii de protectie Verificarea erorilor de pe hard disk Efectuarea backup-ului hard disk-ului Defragmentarea hard disk-ului

Un program de intretinere preventiva care este proiectat sa repare lucrurile inainte ca acestea sa se strice si sa rezolve problemele minore inainte ca

acestea sa afecteze productivitatea aduce urmatoarele beneficii utilizatorilor si organizatiilor:


Scade downtime-ul Creste performanta Creste credibilitatea Scad costurile de reparatie

O parte suplimentare a intretinerii preventive este documentarea. Un registru de reparatii va va ajuta sa va dati seama ce echipament este cel mai sigur sau cel mai putin sigur. Acest lucru va oferi de asemenea o istorie a datelor la care a fost reparat un anumit calculator, cum a fost reparat si care a fost problema. 5.6. Planificarea unei sarcini 2 Unele sarcini de intretinere preventiva se refera la curatare, inspectare si reparatii minore. Alte sarcini de intretinere preventiva folosesc ca unelte aplicatii care sunt deja incorporate in sistemul de operare sau pot fi incarcate pe hard diskul utilizatorului. Majoritatea aplicatiilor de intretinere preventiva pot fi setate sa se execute automat conform unui program. Windows are urmatoarele utilitare care vor lansa aplicatii programate:

Comanda DOS AT lanseaza o sarcina la un timp specificat folosind interfata in linie de comanda. Windows Task Scheduler lanseaza sarcini la un timp specificat folosind interfata grafica.

Informatii despre comanda AT sunt disponibile urmand aceasta cale: Start > Run > cmd Apoi tastati AT /? in linia de comanda. Accesati Windows Task Scheduler urmand aceasta cale: Start > All Programs > Accessories > System Tools > Scheduled Tasks Ambele utilitare permit utilizatorilor sa programeze anumite comenzi sa se execute la un timp prestabilit, o singura data sau repetat in zilele si la orele selectate. Windows Task Scheduler, prezentat in Figura 1, este mai usor de invatat si de folosit decat comanda AT, mai ales cand trebuie programate

sarcini recurente si cand trebuie sterse sarcini care sunt deja programate. Utilitare de sistem Exista mai multe utilitare de sistem incluse in DOS si Windows care se ocupa de mentinerea integritatii sistemului. Doua utilitare care sunt utile pentru intretinerea preventiva:

ScanDisk sau CHDSK ScanDisk (Windows 2000) si CHKDSK (Windows XP) verifica integritatea fisierelor si directoarelor si scaneaza suprafata hard diskului cautand erori fizice. Folositi-le cel putin o data pe luna si de fiecare data cand sistemul se opreste din cauza unei caderi de tensiune. Defrag Pe masura ce fisierele isi maresc dimensiunile, o parte din date este scrisa pe urmatorul spatiu liber de pe disc. In timp, datele devin fragmentate, sau se intind pe tot hard disk-ul si cautarea fiecarei sectiuni de date dureaza mai mult. Defrag aduna partile de date neadiacente intr-un singur loc, marind astfel viteza de acces.

Ambele utilitare pot fi accesate urmand calea: Start > All Programs > Accessories > System Tools > Disk Defragmenter Actualizari automate Daca fiecare sarcina de intretinere ar trebui sa fie programata de fiecare data cand se executa, repararea calculatoarelor ar fi mult mai grea decat in prezent. Din fericire, unelte ca interfata Scheduled Task permit automatizarea multor functii. Dar cum pot fi automatizate actualizarile de software care nu a fost inca scris? Sistemele de operare si aplicatiile sunt aduse la zi in mod constant din motive de securitate si pentru a adauga noi functionalitati. Este important ca Microsoft si altii sa asigure un serviciu de actualizare, ca cel prezentat in Figura 2. Serviciul de actualizare poate scana sistemul pentru a vedea ce actualizari sunt necesare si apoi sa recomande ce ar trebui descarcat si instalat. Serviciul de actualizare poate descarca si instala actualizari imediat cum acestea sunt disponibile, sau poate descarca actualizari cerute, si sa le instaleze la urmatoarea boot-are. Interfata Microsoft Update poate fi accesata urmand calea: Start > Control Panel > System > Automatic Updates Majoritatea aplicatiilor anti-virus au propriul sistem de actualizare. Acesta poate actualiza automat atat software-ul aplicatie propriu cat si fisierele bazei de date. Aceasta functie ii permite sa asigure o protectie imediata avand in

vedere aparitia continua a unor noi pericole. Punct de restaurare O actualizare poate cauza cateodata probleme serioase. Este posibil ca un program mai vechi din sistem sa nu fie compatibil cu sistemul de operare curent. Actualizarile automate pot instala cod care poate functiona pentru majoritatea utilizatorilor dar nu si pentru sistemul dumneavoastra. Windows Restore Point, prezentat in Figura 3, este solutia pentru aceasta problema. Windows XP poate crea o imagine a setarilor curente ale calculatorului, numita punct de restaurare. In acest caz, daca se blocheaza calculatorul sau o actualizare produce probleme in sistem, calculatorul poate fi readus la configuratia anterioara. Un tehnician ar trebui sa creeze intotdeauna un punct de restaurare inainte de a actualiza sau schimba sistemul de operare. Punctele de restaurare ar trebui de asemenea create de fiecare data cand:

Este instalata o aplicatie Este instalat un driver

NOTA: Un punct de restaurare pastreaza copii ale driver-elor, fisierelor de sistem si registrilor dar nu si ale aplicatiilor. Pentru a restaura sau a crea un punct de restaurare folositi calea: Start > All Programs > Accessories > System Tools > System Restore ERD si ASR Windows 2000 ofera capacitatea de a crea un disc de reparatie de urgenta (emergency repair disk - ERD) care salveaza fisiere critice de boot si informatii de configurare necesare pentru a depana probleme in Windows. Windows XP ofera aceleasi functii prin Automated System Recovery (ASR). Desi atat ERD cat si ASR sunt unelte de depanare puternice, nu ar trebui sa inlocuiasca niciodata un backup complet. Un CD de recuperare contine fisiere esentiale folosite pentru a repara sistemul dupa o problema serioasa, cum ar fi o defectiune a hard disk-ului. CD-ul de recuperare poate contine versiunea originala de Windows, drivere hardware si aplicatii software. Cand un CD de recuperare este folosit, calculatorul va fi readus la configuratia initiala implicita. 5.6. 3

Efectuarea backup-ului hard disk-ului

La fel cum punctele de restaurare ale sistemului permit recuperarea fisierelor de configurare ale sistemului de operare, utilitarele de backup permit recuperarea datelor. Puteti folosi utilitarul Microsoft Backup, prezentat in Figura 1, pentru a realiza backup-uri in functie de necesitati. Este important sa stabiliti o strategie de backup care sa includa si recuperarea datelor. Cerintele organizatiei vor determina cat de des va trebui facut un backup al datelor si tipul de backup care va fi facut. Un backup poate dura destul de mult timp. Daca strategia de backup este urmata cu atentie, nu va fi nevoie sa se faca un backup al tuturor fisierelor de fiecare data. Este necesar sa se copieze numai fisierele modificate de la ultimul backup. Din acest motiv exista mai multe tipuri de backup. Backup normal Un backup normal se mai numeste si backup complet. In cazul unui backup normal, toate fisierele selectate de pe disc sunt arhivate pe mediul de backup. Aceste fisiere sunt marcate ca fiind arhivate prin resetarea bitului de arhivare. Backup de copiere Acest tip de backup va copia toate fisierele selectate. Nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate. Backup diferential Un backup diferential face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul backup normal sau incremental (detalii mai jos). Un backup diferential nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate. Copiile vor fi facute pornind de la acelasi punct pana la efectuarea urmatorului backup complet sau incremental. Backup-urile diferentiale sunt importante deoarece pentru recuperarea datelor este nevoie doar de ultimele backup-uri complete si diferentiale. Backup incremental Un backup incremental face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul backup normal sau incremental. Marcheaza fisierele ca fiind arhivate prin resetarea bitului de arhivare. Acest lucru are ca efect avansarea punctului de plecare pentru backup-urile diferentiale fara sa fie nevoie de rearhivarea intregului continut al discului. Daca trebuie sa realizati o restaurare a sistemului, va trebui sa folositi intai ultimul backup complet, apoi fiecare backup incremental in ordine, iar apoi sa folositi orice backup diferential realizat de la ultimul backup incremental. Backup zilnic Backup-urile zilnice fac un backup numai al fisierelor care au fost modificate in ziua respectiva. Backup-ul zilnic nu modifica bitul de arhivare.

Pentru accesarea utilitarului de backup zilnic intr-un sistem Windows XP Professional, folositi urmatoarea cale: Start > All Programs > Accessories > System Tools > Backup Medii de backup Exista mai multe medii de stocare care pot fi folosite pentru backup:

Unitatile cu banda magnetica pot fi folosite pentru backup-ul datelor pe un server din retea. Unitatile cu banda magnetica sunt un mod ieftin prin care se pot stoca cantitati mari de date. Standardul Digital Audio Tape (DAT) foloseste casete audio digitale pentru a stoca datele in format Digital Data Storage (DSS). Tehnologia Digital Linear Tape (DLT) ofera o capacitate mare si o viteza relativ mare de backup. O memorie flash pe USB poate stoca de sute de ori mai multe date decat un floppy disk. Unitatile de memorie flash USB sunt disponibile in diverse capacitati si ofera rate de transfer mult mai bune decat echipamentele cu banda magnetica.

5.7. Trecerea in revista a procesului de depanare 1 Problemele sistemelor de operare pot fi rezultatul unei combinatii de factori: hardware, aplicatii si configuratii. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a putea repara sistemul de operare. Acest proces se numeste depanare (troubleshooting). Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante

limitate de raspuns. Dupa ce discutati cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3 contine o lista a problemelor sistemelor de operare. Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4 contine o lista a unor solutii rapide pentru sistemele de operare. Daca aceste solutii nu au corectat problema, folositi pasul 4 din procesul de depanare pentru a aduna date de la calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema de la calculator. Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema si pentru a cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resursele pentru solutiile posibile. Dupa ce ati rezolvat problema sistemului de operare veti prezenta solutia clientuluil. Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas. 5.7. Identificarea problemelor comune si a solutiilor 2 Problemele sistemelor de operare pot fi atribuite componentelor hardware, aplicatiilor sau problemelor de configurare sau unor combinatii ale acestora. Veti rezolva unele tipuri de probleme legate de sistemele de operare mai des decat altele. Figura 1 prezinta o schema a problemelor uzuale ale sistemelor de operare si a solutiilor de rezolvare a acestora.

7. 1 7.1. 1

Descrierea tipurilor de imprimante disponibile in prezent Descrierea caracteristicilor si capacitatilor imprimantelor Imprimantele disponibile astazi sunt de obicei fie imprimantele laser ce folosesc tehnologie electrofotografica sau imprimantele cu cerneala ce folosesc tehnologie cu spray electrostatic. Imprimantele matriceale folosind tehnologie de impact sunt folosite in aplicatii ce necesita copii la indigo.

Figura 1 ilustreaza o lista cu criteriile de selectie a imprimantelor. Capacitate si viteza Capacitatea si viteza sunt factori de luat in considerare la alegerea unei imprimante. Imprimantele cu cerneala sunt de obicei mai incete, dar pot fi potrivite pentru acasa sau la birou. Viteza unei imprimante este masurata in pagini pe minut (ppm). Viteza unei imprimante cu cerneala este de 2 - 6 ppm. Viteza unei imprimante laser este de 8 - 200 ppm. Color sau alb-negru Monitorul unui calculator produce culori prin combinarea aditiva a punctelor ce sunt afisate pe ecran. Ochiul surprinde culorile in mod direct. Punctele produc paleta cromatica folosind puncte rosii, verzi, si albastre (Red, Green, Blue - RGB). O imprimanta produce culorile folosind combinare substractiva. Ochiul vede o culoare reflectata din combinatia culorilor de pe hartie. Figura 2 afiseaza un set de culori CMYK. Alegerea intre o imprimanta alb-negru si o imprimanta color depinde de nevoile clientului dumneavoastra. Daca clientul dumneavoastra imprimeaza in primul rand scrisori si nu are nevoie de capabilitatile color, o imprimanta alb-negru va fi suficienta. Cu toate acestea, un profesor de scoala elementara ar avea nevoie de o imprimanta color pentru a adauga un plus de atractivitate lectiilor. Calitate Calitatea imprimarii este masurata in puncte pe inch (dpi). Cu cat dpi este mai mare, cu atat rezolutia este mai mare. Cand rezolutia este mai mare, textele si imaginile sunt de obicei mai clare. Pentru a produce cele mai bune imagini cu rezolutie mare, ar trebui sa folositi atat cerneala sau toner de buna calitate, cat si hartie de buna calitate. Fiabilitate O imprimanta trebuie sa fie fiabila. Intrucat sunt atatea tipuri de imprimante pe piata, ar trebui sa va interesati asupra specificatiilor mai multor imprimante inainte de a alege una. Acestea sunt cateva dintre optiunile oferite de producatori:

Garantia Aflati ce este acoperit de catre garantie. Servicii planuite Serviciile sunt bazate in functie de gradul de utilizare anticipat. Informatii se gasesc in manualul de utilizare sau pe website-ul producatorului. Timpul dintre perioadele de nefunctionare ale imprimantei (Mean time between failures - MTBF) Exista un timp mediu in care imprimanta va functiona fara erori. Informatii se gasesc in manualul

de utilizare sau pe website-ul producatorului. Costul total de achizitie Luati in calcul si costul cand alegeti un hardware. Cand cumparati o imprimanta, sunt mai multe lucruri de luat in considerare decat costul initial al imprimantei. Costul total de achizitie(TCO) include mai multi factori:

Pretul initial de cumparare Costul consumabilelor, precum hartia si cerneala Pretul pe pagina Costurile de intretinere Costurile de garantie

Cand calculati TCO, ar trebui sa luati in considerare si cantitatea de material imprimat si durata de viata asteptata de la imprimanta. 7.1. Descrierea interfetei imprimanta-calculator 2 Un calculator trebuie sa posede o interfata compatibila cu imprimanta pentru a putea imprima documente. In mod tipic, imprimantele se conecteaza la calculator folosind un port paralel, USB sau o interfata wireless. Imprimantele companiilor se pot conecta la o retea folosind cablu de retea. Serial Transferul de date serial reprezinta miscarea unui singur bit de informatie intr-un ciclu. O conexiune seriala poate fi folosita pentru o imprimanta matriceala pentru ca aceste tipuri de imprimante nu au nevoie de viteza mare de transfer a datelor. Paralel Transferul de date paralel este mai rapid decat cel serial. Transferul de date paralel reprezinta miscarea mai multor biti de informatie intr-un singur ciclu. Calea de miscare a informatiei este mai mare catre si dinspre imprimanta. IEEE 1284 este standardul curent pentru imprimantele cu porturi paralele. Enhanced Parallel Port (EPP) si Enhanced Capabilities Port (ECP) reprezinta doua moduri de operare definite in standardul IEEE 1284 ce permit comunicatie bidirectionala. SCSI Small Computer System Interface (SCSI) este un tip de interfata ce foloseste comunicatia paralela pentru a ajunge la viteze ridicate de transfer. USB USB este o interfata comuna pentru imprimante si alte dispozitive. Viteza si

configurarea simpla au facut USB-ul foarte practic. Sistemele de operare mai recente ofera suport PnP pentru USB. Atunci cand un dispozitiv USB este adaugat la un calculator ce suporta PnP, echipamentul este detectat automat si se porneste instalarea driverului. FireWire FireWire, cunoscut si sub numele de i.LINK sau IEEE 1394, este o magistrala cu viteza de comunicare ridicata independenta de platforma. FireWire interconecteaza dispozitive digitale precum imprimante digitale, scannere, camere digitale si hard disk-uri. FireWire permite unui echipament periferic, precum o imprimanta, sa se conecteze foarte usor la un calculator. Deasemenea permite unui dispozitiv sa poata fi scos atunci cand calculatorul este in functiune. FireWire asigura o singura conexiune plug-and-socket la care se pot atasa pana la 63 de dispozitive. FireWire are o rata de transfer de pana la 400 Mbps. Ethernet Imprimantele pot fi partajate intr-o retea. Conectarea unei imprimante la retea necesita cablare compatibila atat cu reteaua existenta cat si cu portul de retea instalat pe imprimanta. Marea majoritate a imprimantelor de retea folosesc o interfata RJ-45 pentru a se conecta la retea. Wireless Tehnologia de printare wireless este disponibila prin infrarosu, Bluetooth si fidelitate wireless (Wi-Fi). Pentru a putea transfera date prin infrarosu intre o imprimanta si un calculator, un transmitator si un receptor sunt necesare pe ambele dispozitive. Transmitatorul si receporul trebuie sa fie accesibile in linie dreapta, cu o distanta maxima de 3.7m (12 feet). Infrarosul foloseste un tip de lumina invizibila pentru ochiul uman. Tehnologia Bluetooth foloseste o frecventa radio nelicentiata pentru comunicatiile de distanta mica si este foarte populara pentru castile wireless si sincronizarea PDA-urilor cu laptopurile sau cu calculatoarele de birou. Un adaptor Bluetooth permite dispozitivelor Bluetooth sa se conecteze la o imprimanta, folosind in mod frecvent un port USB. Wi-Fi este numele popular pentru o tehnologie relativ noua ce permite conectarea unui calculator la o retea fara a folosi cabluri. Exista doua standarde uzuale pentru tehnologia Wi-Fi, ambele incepand cu numarul standardului IEEE 802.11:

802.11b ofera rata de transfer de 11 Mbps. 802.11g ofera rata de transfer de 54 Mbps. Produsele 802.11g sunt compatibile cu versiunile anterioare 802.11b.

7.1. Descrierea imprimantelor de tip laser 3 O imprimanta laser este o imprimanta foarte rapida si de calitate superioara ce foloseste raza laser pentru a crea o imagine. Partea centrala a unei imprimante laser este tubul electrofotografic. Tubul este un cilindru metalic invelit cu un material izolator sensibil la lumina. Atunci cand o raza laser intalneste tubul, acesta devine conductor in locul in care a fost atins. Pe masura ce tubul se roteste, raza laser deseneaza o imagine electrostatica pe el, numita "imaginea". Imaginea latenta sau nedezvoltata este trecuta pe langa sursa de cerneala uscata sau toner-ul, care este atras de ea. Tubul se roteste si pune aceasta imagine in contact cu hartia, ceea ce atrage toner-ul de pe tub. Hartia este trecuta printr-un fuser compus din tuburi incinse, ce topesc tonerul in hartie. Procesul de printare Procesul de printare laser include sase pasi pentru a printa informatia pe o singura foaie de hartie. Pasul 1: Curatarea Atunci cand imaginea a fost inscriptionata pe hartie si tubul a fost separat de hartie, orice toner ramas pe tub trebuie separat. O imprimanta poate avea o lama ce indeparteaza excesul de toner ramas pe tub. Unele imprimante folosesc curent alternativ de pe un fir ce descarca sarcina electrica de pe suprafata tubului si permite excesului de toner sa cada. Excesul de toner este retinut intr-un container ce poate fi golit sau aruncat. Pasul 2: Conditionarea Acest pas implica stergerea vechi imaginii latente de pe tub si reconditionarea tubului pentru o noua imagine latenta. Reconditionarea este efectuata prin plasarea uniforma pe suprafata tubului a unui fir special, gratar sau a unui cilindru ce primeste o sarcina negativa de aproximativ 600 volti de curent continuu. Firul sau gratarul incarcat este denumit corona primara. Cilindrul este denumit cilindru de reconditionare. Pasul 3: Scrierea Procesul de scriere implica scanarea tubului fotosenzitiv cu o raza de laser. Fiecare portiune a tubului expusa la lumina are sarcina pe suprafata redusa la aproximativ 100 de volti de curent continuu. Aceasta sarcina electrica are o incarcare negativa mai mica decat restul tubului. Pe masura ce tubul se

roteste, o imagine latenta invizibila este creata pe tub. Pasul 4: Dezvoltarea In faza de dezvoltare, toner-ul este aplicat in imaginea latenta de pe tub. Toner-ul este o combinatie incarcata negativ de particule de plastic si metal. O lama mentine toner-ul la o distanta microscopica fata de tub. Toner-ul se muta de pe lama de control pe zona cu incarcare pozitiva mai mare - imaginea latenta de pe tub. Pasul 5: Transferul In acest pas, toner-ul atasat imaginii latente este transferat pe hartie. Transferul, sau corona secundara, plaseaza o sarcina pozitiva pe hartie. Deoarece tubul era incarcat negativ, tonerul de pe tub este atras pe hartie. Imaginea este acum pe hartie si este tinuta pe pozitie de catre incarcarea pozitiva. Pasul 6: Arderea In acest pas, tonerul este topit permanent pe hartie. Hartia de imprimat este rulata intre un tub incalzit si un tub de presiune. Pe masura ce hartia se misca prin tuburi, toner-ul nelipit este topit si imbinat cu fibrele de hartie. Hartia este mutata pe tava imprimantei ca o pagina imprimata. Urmatoarea mnemonica va va ajuta la memorarea ordinii pasilor din procesul de printare: Continuous Care Will Delay Trouble Forever (Cleaning, Conditioning, Writing, Developing, Transferring, Fusing). AVERTISMENT: Firul sau gratarul din corona principala sau tubul de reconditionare pot fi foarte periculoase. Tensiunea poate ajunge pana la 6000 de volti. Doar tehnicieni certificati trebuie sa umble cu aceasta unitate. Inainte de a lucra in interiorul unei imprimante laser, trebuie sa va asigurati ca voltajul s-a descarcat corespunzator. 7.1. Descrierea imprimantelor de impact 4 Imprimantele de impact sunt imprimante foarte simple. Imprimantele de impact au un cap de imprimare ce loveste fasia de cerneala, cauzand astfel imprimarea caracterelor pe hartie. Imprimantele matriceale si cele cu matrita sunt exemple de imprimante de impact. Avantaje ale imprimantelor de impact sunt:

Folosesc consumabile ieftine Folosesc alimentatoare de hartie continue

Au capabilitati de printare prin copiere la indigo

Dezavantaje ale imprimantelor de impact sunt:


Zgomotoase Grafica de rezolutie mica Capacitati de culoare reduse Printare inceata, in mod normal in limita a 32 pana la 76 de caractere pe secunda (cps)

Tipuri de imprimante de impact Intr-o imprimanta cu matrita, roata contine literele, numerele si caracterele speciale. Roata se invarte pana cand se ajunge la caracterul corespunzator, apoi un ciocan electromecanic impinge caracterul in fasia de cerneala. Caracterul loveste apoi hartia, imprimandu-se pe aceasta. Imprimanta matriceala este similara unei imprimante cu matrita, exceptand faptul ca in loc de o roata cu caractere, capul imprimantei contine pini inconjurati de electromagneti. Atunci cand este alimentata, pinii imping in fasia de cerneala, formand astfel caracterul pe hartie. Numarul de pini din capul de imprimare, 9 sau 24, determina calitatea imprimantei. Cea mai buna calitate produsa de o imprimanta matriceala este asemanata cu aproximativ calitatea unei scrisorii (NLQ - near letter quality). Marea majoritate a imprimantelor matriceale folosesc un alimentator continuu de hartie. Hartia are gauri intre fiecare pagina si perforatii pe partile laterale folosite pentru procesul de alimentare si pentru a preveni deplasarea si trecerea pe oblica. Alimentatoare de hartie ce imprima cate o singura pagina sunt disponibile in unele imprimante de birou de calitate ridicata. Un tub mare, numit presa, aplica presiune pentru a impiedica foile sa alunece. Daca o hartie multi-copiere este folosita, distanta presei poate fi ajustata la grosimea hartiei. 7.1. Descrierea imprimantelor de tip inkjet 5 Imprimantele inkjet produc rezultate de inalta calitate. Imprimantele inkjet sunt usor de folosit si ieftine in comparatie cu imprimantele laser. Calitatea printarii unei imprimante inkjet este masurata in puncte pe inch (dpi). Un numar mai mare de dpi asigura o imagine mai detaliata. In Figura 1 este prezentat un dispozitiv multifunctional ce contine o imprimanta inkjet. In Figura 2 sunt prezentate componente ale imprimantelor inkjet. Imprimantele inkjet folosesc cartuse umplute cu cerneala ce imprastie cerneala pe foaie prin mici orificii. Orificiile sunt denumite duze. Cerneala

este pulverizata intr-un model pe pagina. Exista doua tipuri de duze pentru cerneala:

Termice Un puls de curent electric este aplicat pentru a incalzi camerele din jurul duzelor. Caldura creaza vapori de abur in camera. Forta vaporilor scoate cerneala prin duze si o imprima pe foaie. Piezoelectric Cristale piezoelectrice sunt localizate in rezervorul de cerneala in spatele fiecarei duze. O sarcina electrica este aplicata cristalului, facandu-l pe acesta sa vibreze. Vibratia cristalului controleaza curgerea cernelei pe foaie.

Imprimantele inkjet folosesc coli de hartie obisnuite pentru a realiza imprimari ieftine. Hartie speciala poate fi folosita pentru a imprima fotografii de inalta calitate. Atunci cand imprimarea se termina si hartia paraseste imprimanta, cartusul ramane ud. Ar trebui sa evitati sa atingeti foile imprimate pentru 10 - 15 secunde pentru a preveni patarea imaginii. Imprimantele inkjet au urmatoarele avantaje:

Pret redus Rezolutie mare Pornesc rapid

Imprimantele inkjet au urmatoarele dezavantaje:


Duzele se pot infunda. Cartusele de cerneala sunt scumpe. Cerneala ramane umeda dupa printare.

7.1. Descrierea imprimantelor cu cerneala solida 6 Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) folosesc batoane de cerneala mai degraba decat toner sau cartuse de cerneala. Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) produc poze de o calitate superioara. Batoanele de cerneala nu sunt toxice si pot fi manevrate in siguranta. Imprimantele cu cerneala solida topesc batoanele de cerneala si le pulverizeaza prin duze. Cerneala este pulverizata pe un tub. Tubul transmite cerneala catre hartie. Acestea sunt unele avantaje ale imprimantelor cu cerneala solida:

Produce imprimari cu culori vibrante Usor de folosit Pot folosi multe tipuri de hartie

Acestea sunt unele dezavantaje ale imprimantelor cu cerneala solida:


Imprimantele sunt scumpe Cerneala este scumpa Se incalzesc greu

7.1. Descrierea altor tipuri de imprimante 7 Alte doua tehnologii cu care puteti lucra sunt cele termice si fotografice. Imprimante termice Unele case de marcat sau faxuri mai vechi pot contine imprimante termice, ca in Figura 1. Hartia termica folosita in astfel de imprimante este tratata chimic si are calitatea unei hartii cerate. Haria termica devine neagra atunci cand este incalzita. Capul de imprimare pentru o imprimanta termica are latimea hartiei. Zone din capul de imprimare sunt incazite pentru a face un model pe foaie. Hartia este furnizata sub forma de rola. Avantajele unei imprimante termice sunt:

Durabilitate crescuta pentru ca exista putine parti mobile

Dezavantajele unei imprimante termice sunt:


Hartia este scumpa. Hartia are o durabilitate scazuta. Calitatea imaginii este scazuta. Hartia trebuie pastrata la temperatura camerei.

Imprimante foto Imprimante foto produc imagini de inalta calitate pentru printarea grafica. In Figura 2 puteti vedea un exemplu de imprimanta foto. Acest tip de imprimanta foloseste foi solide de cerneala ce trec din starea solida in starea gazoasa, printr-un proces numit sublimare. Capul de imprimare trece peste foile de cyan, purpuriu, galben si o suprafata curata (CMYO). Exista o trecere pentru fiecare culoare. Avantajele imprimantei foto sunt:

Imprimantele foto produc poze de o calitate superioara. Suprafata de protectie reduce mizeria si creste rezistenta la umezeala.

Dezavantajele imprimantei foto sunt:


Mediul de printare poate fi costisitor. Imprimantele sunt mai bune color decat gri(alb si negru).

In fotografie, atat imprimantele foto cat si cele mici cu jet de cerneala produc poze de calitate. 7.2. Descrierea modului de configurare a unei imprimante 1 Desi toate tipurile de imprimanta difera la conectarea si configurarea lor, exista proceduri ce ar trebui aplicate pentru toate imprimantele. Dupa ce imprimanta a fost scoasa din cutie si plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la calculator, retea sau serverul de imprimare si apoi la sistemul de energie electrica. 7.2. Explicarea modului de alimentare si conectare a dispozitivului folosind un port 2 local sau de retea Acum ca imprimanta a fost desfacuta si plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la calculator, retea sau serverul de printare si apoi la sistemul de energie electrica. In primul rand, conectati cablul de date corespunzator la portul de comunicare in partea din spate a imprimantei. Daca imprimanta are un port USB, FireWire sau paralel, conectati cablul respectiv la portul imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul corespunzator din spatele calculatorului. Daca instalati o imprimanta de retea, conectati cablul de retea la portul de retea. Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati cablul de alimentare la imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului de alimentar la o priza. Avertisment: Nu conectati niciodata o imprimanta la UPS (sursa de curent permanenta). Saltul de curent ce se produce atunci cand imprimanta este pornita va afecta sursa de curent permanenta (UPS). 7.2. Descrierea modului de instalare si actualizare a driver-ului unui dispozitiv, a 3 versiunii de firmware si a memoriei RAM Dupa ce ati conectat cablurile de alimentare si de date, sistemul de operare

poate descoperi imprimanta si poate incerca sa instaleze driver-ul. Daca aveti un disc cu driver-ul, folositi acel driver. Driver-ul inclus cu imprimanta este mult mai recent decat driver-ele folosite de sistemul de operare. In Figura 1 puteti vedea interfata "Add Printer", care poate fi folosita de asemenea la instalarea unei imprimante. Driver pentru imprimanta Driver-ele pentru imprimanta sunt programe software ce permit unui calculator sa comunice cu imprimanta si viceversa. Driver-ele asigura de asemenea si o interfata de configurare pentru utilizator. Fiecare model de imprimanta are un driver unic. Producatori de imprimante actualizeaza frecvent driver-ele pentru a creste performantele imprimantelor, pentru a adauga optiuni sau pentru a rezolva unele probleme. Puteti descarca noi drivere pentru imprimante de pe site-ul producatorului. Pasul 1: Verificati daca exista un driver mai nou Intrati pe site-ul producatorului. Marea majoritate a site-urilor producatorilor au un link direct de pe pagina principala catre pagina ce ofera drivere si suport. Verificati compatibilitatea diverului cu calculatorul pe care vreti sa il actualizati. Pasul 2: Descarcati driver-ul Descarcati fisierele driver-ului pe calculator. Marea majoritate a fisierelor pentru driver vin arhivate (intr-un format zip). Descarcati fisierele intr-un director si apoi desfaceti arhiva ("unzip" pentru formatele zip). Salvati instructiunile sau documentatia intr-un director separat pe calculator. Pasul 3: Instalarea driver-ului descarcat Instalati driver-ul descarcat automat sau manual. Marea majoritate a driverelor pentru imprimante au fisiere de setup ce vor cauta automat driver-ele mai vechi din sistem si le vor inlocui cu cele noi. Daca nu exista fisier de setup, urmati instructiunile furnizate de producator. Pasul 4: Verificati noul driver pentru imprimanta Rulati mai multe teste pentru a va asigura ca imprimanta functioneaza corespunzator. Folositi diferite aplicati pentru a printa mai multe tipuri de documente. Schimbati si testati fiecare optiune a imprimantei. Firmware Firmware-ul reprezinta un set de instructiuni stocate pe imprimanta. Firmware-ul controleaza modul de operare al imprimantei. In Figura 2 puteti vedea o utililate de upgrade a firmware-ului. Procedura de upgrade pentru firmware este foarte similara cu procedura de instalare a driverelor. Memoria imprimantei Adaugarea de memorie la imprimanta poate imbunatati viteza de printare si

poate permite imprimantei sa efectueze sarcini mai complexe. Toate imprimantele au cel putin o cantitate mica de memorie in interior. In general, cu cat imprimanta are memoria mai mare, cu atat este mai eficienta. In Figura 3 sunt listati pasii generici pentru imbunatatirea memoriei. Consultati documentatia imprimantei pentru necesitatile de memorie ale imprimantei:

Specificatiile de memorie Anumiti producatori de imprimante folosesc tipuri de memorie standard si alti producatori folosesc memorie proprietara. Verificati documentatia pentru tipul de memorie, viteza memoriei si capacitatea memoriei. Aranjarea si disponibilitatea memoriei Unele imprimante au mai multe slot-uri. Pentru a afla cate slot-uri de memorie sunt folosite si cate sunt disponibile, sunteti nevoiti sa deschideti un compartiment al imprimantei pentru a verifica aranjarea memoriei.

7.2. Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard 4 Fiecare imprimanta poate avea diferite configurari si optiuni implicite. Verificati documentatia imprimantei pentru informatii cu privire la setarile si configurarile initiale. Acestea sunt niste optiuni de configurare uzuale pentru imprimantele din ziua de astazi:

Tipul de hartie standard, ciorna, hartie lucioasa sau pentru poze Calitatea imprimarii ciorna, normal, poza sau automata Imprimarea color mai multe culori folosite Imprimarea alb-negru doar cerneala neagra este folosita Imprimarea in tonuri de gri imaginile color sunt printate folosind doar cerneala neagra in diferite nuante Dimensiunea hartiei dimensiunea standard sau plic si carti de vizita Orientarea paginii peisaj sau portret Macheta imprimarii normal, banner, livret sau poster Duplex printare normala sau pe doua parti

7.2. Descrierea modului de optimizare a performantei unei imprimante 5 Optimizarea imprimantelor se efectueaza cel mai adesea prin intermediul

software-ului ce vine odata cu driverele. In software, exista unelte pentru optimizarea performantei:

Setari pentru print spool Abilitatea de a anula sau pune pe pauza sarcinile curente din coada de imprimare Calibrarea culorilor Abilitatea de a ajusta setarile astfel incat culorile de pe ecran sa corespunda cu cele de pe foaia printata Orientarea paginii Abilitatea de a selecta formatul de tip peisaj sau de tip portret.

7.2. Descrierea modalitatii de imprimare a unei pagini de test 6 Dupa instalarea unei imprimante, ar trebui sa imprimati o pagina de test pentru a verifica daca aceasta functioneaza corespunzator. Pagina de test confirma ca sofware-ul driver-ului este instalat si functioneaza corect si ca imprimanta si calculatorul comunica. Imprimati o pagina de test Pentru a imprima o pagina manual, folositi urmatoarea cale: Start > Printers and Faxes pentru a afisa meniul Imprimante si Faxuri. Dati click dreapta pe imprimanta dorita si urmati calea: Properties > General Tab > Print Test Page Se va deschide o mica fereastra, intrebandu-va daca pagina a fost imprimata corect. Daca pagina nu s-a imprimat, fisierele de ajutor incorporate va vor asista in detectarea si inlaturarea vreunei probleme. Imprimarea din cadrul unei aplicatii Puteti sa va mai testati imprimanta imprimand o pagina de test dintr-o aplicatie precum Notepad sau WordPad. Pentru a accesa Notepad, folositi urmatoarea cale: Start > Programs > Accessories > Notepad Se va deschide un document gol. Scrieti un text in document. Imprimati-l folosind urmatoarea cale: File > Print Testarea unei imprimante Puteti de asemenea sa imprimati din linia de comanda pentru a testa imprimanta. Imprimarea din linia de comanda este limitata numai la fisiere ASCII, precum fisierele .txt si .bat. Pentru a trimite un fisier imprimantei din linia de comanda, folositi calea:

Start > Run Fereastra Run ar trebui sa apara. Scrieti cmd in fereastra Run, si apoi dati click pe butonul OK. In linia de comanda, introduceti urmatoarea comanda: Print thefile.txt Testarea imprimantei din panoul frontal Majoritatea imprimantelor au un panou frontal cu comenzi care sa va permita sa generati pagini de test. Aceasta metoda de imprimare va permite sa verificati functionarea imprimantei separat de retea sau de calculator. Consultati website-ul sau documentatia producatorului imprimantei pentru a invata cum sa imprimati o pagina de test de la panoul frontal al imprimantei. 7.2. Descrierea modului de partajare a unei imprimante 7 Partajarea imprimantei permite mai multor utilizatori sau clienti sa acceseze o imprimanta la care nu sunt conectati direct. In Figura 1 se observa diferite calculatoare cu diferite sisteme de operare, toate conectate la aceeasi imprimanta. Aceasta aranjare reduce costurile retelei, deoarece mai putine imprimante sunt necesare. Partajarea unei imprimante pe Windows XP este simpla. Urmatorii pasi permit unui calculator sa partajeze o imprimanta: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Alegeti Start > Printers and Faxes (Start > Imprimante si fax-uri) Click dreapta pe imprimanta si alegeti Properties Selectati Share Faceti click pe butonul Share this printer, ca in Figura 2. Pastrati sau schimbati numele de partajare. Faceti click pe butonul Apply.

Toate calculatoarele ce folosesc imprimanta partajata trebuie sa aiba driverele corecte instalate. Driverele pentru alte sisteme de operare pot fi instalate pe serverul de imprimare. Pentru a va conecta la o imprimanta de retea, alegeti Start > Printers and Faxes > Add Printer. Va aparea interfata pentru adaugarea unei imprimante. Urmati pasii folosind interfata. 7.3. 1 Descrierea tipurilor de scannere, a rezolutiilor intalnite si a interfetelor de conectare

Scanner-ele sunt folosite pentru a converti date sau imagini imprimate intr-un format electronic, care poate fi stocat sau procesat de un calculator atunci cand este necesar. Dupa ce o imagine a fost scanata, ea poate fi salvata, modificata si trimisa prin e-mail exact ca orice alt tip de fisier. Desi toate scanner-ele executa aceeasi operatie, exista diferite tipuri de scannere disponibile, prezentate in Figura 1. Faceti click pe fiecare tip de scanner pentru a afla mai multe informatii. Ca si la imprimante, trasaturile, calitatea si viteza diferitelor tipuri de scannere variaza. Scanner-ele creaza in mod tipic o imagine RGB ce poate fi convertita in formate de imagine uzuale precum JPEG, TIFF, Bitmap si PNG. O imagine RGB are trei canale : rosu, verde si albastru. Canalele RGB urmeaza in general receptia de culori a ochiului uman si sunt folosite la monitoarele calculatorelor si la scannere de imagine. Unele scannere sunt capabile sa creeze documente text folosind software pentru recunoasterea optica a caracterelor (OCR). Software-ul OCR este folosit pentru a converti o pagina imprimata si scanata in text ce poate fi editat de procesoarele de text. Rezolutia unui scanner este masurata in puncte pe inch (dpi). Ca si imprimantele, cu cat este mai mare rezolutia, cu atat este mai buna calitatea imaginii. Pentru a permite comunicarea datelor, scanner-ul si calculatorul trebuie sa aiba interfete compatibile. Interfetele si cablurile folosite pentru imprimante sunt in mod uzual aceleasi cu interfetele si cablurile folosite pentru scannere, dupa cum puteti vedea in Figura 2. 7.3. Descrierea dispozitivelor multifunctionale 2 Dispozitivele multifunctionale combina functionalitatea multiplelor echipamente intr-un singur dispozitiv fizic hardware. Aceste dispozitive pot include carduri de citire si hard disk-uri de stocare. Multifunctionalele includ in general urmatoarele functii:

Scanner Imprimanta Copiator Fax

Multifunctionalele sunt folosite cel mai adesea in birourile de acasa sau alte locatii unde spatiul este limitat. Aceste echipamente sunt folosite cu un calculator dar ele pot opera si singure pentru a copia si trimite prin fax documente.

7.3. Descrierea scannerelor de tip flatbed 3 Scannerele de tip flatbed sunt folosite pentru scanarea cartilor si a fotografiilor pentru arhivare. O imagine electronica este obtinuta prin plasarea cartii sau a fotografiei cu fata in jos pe sticla. Capul scannerului, alcatuit dintr-un vector de senzori de imagine, este asezat sub sticla si se muta de-a lungul obiectului, capturand intreaga imagine. Alimentatorul de hartie poate fi folosit cu scannerul de tip flatbed pentru a scana mai multe pagini. Un alimentator de hartie este un echipament ce poate fi atasat la unele scannere de tip flatbed pentru a tine mai multe foi si a alimenta scannerul cu ele, cate una pe rand. Aceasta caracteristica permite scanarea rapida; totusi, calitatea imaginii nu este la fel de buna ca la un scanner de tip flatbed ce nu foloseste un alimentator de hartie. 7.3. Descrierea scanner-elor ce se tin in mana 4 Un scanner de mana este mic si portabil. Este dificil sa scanezi incet o imagine folosind un scanner de mana. Pentru a le scana, treceti capul scannerului peste obiectul pe care trebuie sa il scanati. Ca si la un scanner de tip flatbed, imaginile digitale sunt construite din imaginile colectate de catre scanner-ul de mana. Atunci cand doriti sa scanati un obiect mai mare decat capul scannerului de mana, trebuie sa faceti mai multe treceri pentru a captura intreaga imagine. Reconstruirea digitala a imaginii originala poate fi dificila atunci cand aceasta este scanata prin mai multe treceri. Imaginile trebuie combinate pentru a forma o singura imagine a obiectului scanat. 7.3. Descrierea scanner-elor de tip tambur 5 Scanner-ele de tip drum produc transferuri de inalta calitate a imaginilor. Scanner-ele de tip drum sunt folosite in mod uzual in scop comercial dar ele incep sa fie inlocuite de cele mai ieftine, de catre scanner-ele de inalta calitate de tip flatbed. Multe scannere de tip drum sunt inca folosite pentru reproduceri de cea mai inalta calitate, precum arhivarea fotografiilor din muzee. Pentru a scana o imagine folosind un scanner de tip drum, atasati imaginea la tamburul rotativ sau incarcati-o direct in suport. Tamburul se roteste la viteze mari de-a lungul scanner-elor optice. Scanner-ele optice se misca incet de-a lungul suprafetei tamburului pana cand intreaga imagine este capturata. Imaginea capturata este apoi reprodusa de catre calculator ca un fisier de imagine digital.

7.4. Explicarea modului de alimentare si configurare a unui scanner 1 Ca si imprimantele, scanner-ele sunt conectate la calculator prin porturi USB, FireWire, de retea sau paralele. Unele scannere se pot conecta folosind interfata SCSI. Scanner-ele integrate in multifunctionale trebuie sa fie introduse direct intr-o priza. Aceasta va furniza curentul necesar pentru functionarea echipamentului multifunctional. Alte tipuri de scannere pot fi alimentate direct prin USB sau FireWire. Dupa despachetarea scanner-ului conectati cablurile de date si de alimentare. Folositi ca ghid documentatia scannerului sau verificati site-ul producatorului pentru instructiuni. 7.4. Descrierea instalarii si actualizarii driver-ului unui scanner 2 Odata ce ati conectat si pornit scanner-ul, sistemul de operare poate descoperi scannerul folosind procesul PnP. Daca scanner-ul este descoperit, un driver poate fi instalat automat de catre sistemul de operare. Dupa instalarea unui scanner, instalati software-ul pe care producatorul il furnizeaza impreuna cu scanner-ul. Acest driver este de obicei mai nou decat cele de pe calculatorul personal. Poate include si mai multe functii decat cel de care dispune Windows. Ca si la imprimanta, exista posibilitatea de a instala driverul de pe site-ul producatorului pentru a obtine functionalitati aditionale, unelte de diagnosticare si utilitare de depanare. Descarcati software-ul de pe site-ul producatorului si urmati indicatiile oferite pentru a instala software-ul si utilitarele pentru scanner-ul dumneavoastra. Unele software-uri pentru scannere vor descarca si instala automat versiuni imbunatatite pentru software-ul, driver-ele si firmware-ul instalat pe calculatorul dumneavoastra. Urmati instructiunile oferite de aplicatia de actualizare pentru a instala aceste fisiere. 7.4. Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard 3 Scanner-ele au optiuni de configurare si setari standard ce difera in functie de model si producator. Un scanner poate veni insotit de un pachet software cu un editor de imagini de baza pentru editarea fotografiilor si a altor imagini. Pachetele software de

editare pot include software OCR ce permite textului din imaginea scanata sa fie manipulat ca text. Iata cateva optiuni de configurare ce pot fi disponibile pe un scanner:

Scanare color, gri sau alb-negru Scanare printr-o singura atingere in software-ul ales de dvs. Alegerea calitatii si a rezolutiei Alimentator de foi

Calibrarea culorilor dintre echipamente este importanta pentru a vedea reprezentarea adevarata a culorilor. Pentru a calibra un scanner, scanati o imagine ce contine anumite culori. O aplicatie de calibrare instalata pe un calculator compara rezultatul primit de la scanner cu culorile cunoscute dintro poza mostra pe monitor. Software-ul ajusteaza culorile scanner-ului corespunzator. Atunci cand scanner-ul, monitorul si imprimanta trateaza culorile in acelasi fel, imaginea printata este asemanatoare cu imaginea pe care o scanati. 7.5. Descrierea modalitatii de intretinere a unei imprimante 1 Imprimantele au multe componente mobile si necesita un nivel mai ridicat de intretinere fata de alte dispozitive electronice. Impuritatile produse de imprimanta sunt colectate de componentele interne. In timp, daca impuritatile nu sunt eliminate, imprimanta poate sa se defecteze. Programul de intretinere pentru o imprimanta este gasit in manual sau pe site-ul producatorului. AVERTISMENT: Aveti grija sa scoateti imprimanta din priza inainte de a incepe orice tip de intretinere. Marea majoritate a imprimantelor au un sistem de monitorizare si software de diagnosticare de la producator ce va poate ajuta sa intretineti imprimanta. Observati indicatiile de la producator pentru curatarea urmatoarelor componente ale scannerelor si imprimantelor:

Suprafata cilindrului rotativ Mecanismul de manevrare a hartiei pentru imprimante si scannere

Tipul si calitatea hartiei si cerneala folosita poate afecta durata de viata a unei imprimante.

Alegerea hartiei Hartia de inalta calitate poate asigura eficienta imprimantei pentru o perioada lunga de timp. Multe tipuri de hartie sunt disponibile, inclusiv cele pentru cerneala si laser. Producatorul

imprimantei poate recomanda tipul de hartie ce trebuie folosit pentru cele mai bune rezultate. Pentru unele tipuri de hartie, in special cele foto si cele transparente, imprimarea se poate face doar pe o anumita fata. Incarcati hartia potrivit instructiunile producatorului.

Alegerea de cerneala Producatorul va recomanda marca si tipul de cerneala pe care ar trebui sa il folositi. Daca este folosit un alt tip de cerneala, imprimanta poate sa nu functioneze corespunzator sau calitatea imprimarii sa fie mai proasta. Ar trebui sa evitati reumplerea cartusului pentru ca acesta poate sa curga.

7.5. Descrierea modalitatii de intretinere a unui scanner 2 Suprafata scanner-ului trebuie sa fie pastrata curata. Daca sticla se murdareste, verificati manualul de utilizare oferit de producator pentru recomandarile privind curatarea. Pentru a preveni lichidul sa se scurga in carcasa scanner-ului, nu pulverizati solutie de geamuri direct pe echipament. Umeziti o carpa cu solutie de curatat si apoi aplicati usor pe sticla. Daca interiorul sticlei devine murdar, verificati manualul pentru instructiuni despre cum sa deschideti unitatea si sa scoateti geamul din scanner. Daca este posibil, curatati meticulos ambele parti ale geamului si puneti-l la loc exact in aceeasi pozitie. Atunci cand nu folositi scanner-ul, tineti capacul inchis. In cazul scanner-ului de mana, puneti-l intr-un loc sigur. De asemenea, nu asezati nimic greu pe scanner deoarece puteti avaria carcasa sau componentele interne. 7.6. Revizuirea procesului de depanare 1 Problemele imprimantelor pot rezulta dintr-o combinatie de probleme hardware, software si de retea. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a putea repara imprimanta. Acest proces se numeste depanare. Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns care pot fi adresate clientului. Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. In Figura 3 sunt listate cateva probleme ale imprimantelor si scannerelor. Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide.

In Figura 4 sunt listate cateva solutii rapide pentru imprimante si scannere. Daca aceste solutii nu au corectat problema, folositi pasul 4 din procesul de depanare pentru a aduna date de la calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema de la calculator. Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resurse pentru solutiile posibile. Dupa ati rezolvat problema, prezentati solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas. 7.6. Identificarea problemelor si a solutiilor comune 2 Problemele imprimantelor si ale scanerelor pot fi atribuite componentelor hardware, software, conectivitatii sau unei combinatii intre acesti trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme ale imprimantei si ale scannerului mai repede decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme ale imprimantei si scannerului si solutiile acestora. 8. 0

Introducere Acest capitol ofera o privire de ansamblu asupra principiilor, standardelor si scopurilor unei retele. Urmatoarele tipuri de retele vor fi discutate in acest capitol:

Retea locala (LAN) Retea de mare intindere (WAN) Retea fara fir (WLAN)

Diferitele tipuri de topologii, protocoale si modele logice, cat si hardware-ul necesar pentru a crea o retea vor fi expuse in acest capitol. Vor fi acoperite subiecte de configurare, depanare si intretinere preventiva. De asemenea veti invata despre software-ul folosit in retea, metode de comunicare si relatii hardware. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea principiilor retelisticii. Descrierea tipurilor de retele. Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica. Descrierea componentelor fizice ale unei retele. Descrierea topologiilor si a arhitecturilor folosite in retelele locale de

calculatoare. Identificarea organizatiilor de standardizare. Identificarea standardelor Ethernet. Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP. Descrierea modului de configurare a unei placi de retea si a unui modem. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor altor tehnologii folosite pentru stabilirea conectivitatii. Identificarea si aplicarea tehnicilor obisnuite de intretinere preventiva pentru retele. Depanarea unei retele.

8. 1

Explicarea principiilor retelisticii Retelele sunt sisteme constituite din legaturi. Site-urile web care permit indivizilor sa se conecteze la paginile altor utilizatori se numesc site-uri de retele sociale. Un set de idei inrudite poate fi numit o retea conceptuala. Conexiunile pe care dumneavoastra le aveti cu toti prietenii dumneavoastra pot fi numite reteaua dumneavoastra personala. Urmatoarele retele sunt folosite zilnic:

Sistemul postal Sistemul telefonic Sistemul de transport public Reteaua de calculatoare a unei companii Internetul

Calculatoarele pot fi conectate in retele pentru a partaja date si resurse. O retea poate fi foarte simpla, formata din doua calculatoare conectate printr-un singur cablu sau poate fi complexa, formata din sute de calculatoare conectate la echipamente care controleaza fluxul informatiei. Retelele de date convergente pot include calculatoare obisnuite, cum ar fi PC-urile si serverele, precum si echipamente cu functii mai specifice, incluzand imprimante, telefoane, televizoare si console de jocuri. Toate retelele de date, voce, video si cele convergente partajeaza informatii si folosesc diferite metode pentru a directiona fluxul acestora. Informatia dintr-o retea se deplaseaza dintr-un loc in altul, uneori urmand cai diferite pentru a ajunge la destinatia dorita. Sistemul de transport public este similar unei retele de date. Masinile, camioanele si alte vehicule reprezinta mesajele care circula prin retea. Fiecare sofer defineste un punct de plecare (sursa) si un punct de sosire (destinatie). In interiorul sistemului exista reguli, cum ar fi indicatoarele stop si

semafoarele care controleaza fluxul de la sursa la destinatie. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Definirea retelelor de calculatoare. Explicarea beneficiilor retelisticii. Explicarea principiilor retelisticii

8. 1 8.1. 1

Definirea retelelor de calculatoare O retea de calculatoare este o colectie de statii conectate prin echipamente de retea. O statie este orice echipament care trimite sau primeste informatii intro retea. Perifericele sunt echipamentele care sunt conectate la statii. Unele echipamente pot avea rol de statii sau de periferice. De exemplu, o imprimanta conectata la laptopul dumneavoastra care este in retea are rol de periferic. Daca imprimanta este conectata direct la un echipament de retea, de exemplu un hub, switch sau router, are rolul unei statii. Retelele de calculatoare sunt folosite la nivel global in companii, acasa, in scoli si agentii guvernamentale. Multe din aceste retele sunt interconectate prin Internet. Mai multe tipuri de echipamente diferite se pot conecta la o retea:

Calculatoare desktop Laptop-uri Imprimante Scannere PDA-uri Smartphone-uri Servere de fisiere/imprimare

O retea poate partaja diverse tipuri de resurse:


Servicii, cum ar fi printarea sau scanarea Spatiu de stocare pe echipamente externe, cum ar fi hard disk-uri sau discuri optice. Aplicatii, cum ar fi bazele de date

Puteti folosi retelele pentru a accesa informatii stocate pe alte calculatoare, pentru a imprima documente folosind imprimante partajate sau pentru a sincroniza calendarul intre calculatorul si Smartphone-ul dumneavoastra.

Echipamentele de retea sunt interconectate folosind o varietate de conexiuni:


Conexiune prin cupru Foloseste semnale electrice pentru a transmite date intre echipamente Conexiune prin fibra optica Foloseste fire din sticla sau plastic, denumite si fibre, pentru a transporta informatie sub forma de impulsuri luminoase Conexiune fara fir (Wireless) Foloseste semnale radio, tehnologie infrarosu (laser) sau transmisii prin satelit Explicarea principiilor retelisticii

8. 1 8.1. 2

Explicarea beneficiilor retelisticii Beneficiile calculatoarelor si ale altor echipamente aflate intr-o retea includ costuri reduse si productivitate sporita. In cadrul retelelor, resursele pot fi partajate, ceea ce implica reducerea duplicarii si a coruptiei datelor. Este nevoie de mai putine echipamente periferice Figura 1 prezinta faptul ca multe echipamente pot fi conectate la o retea. Nu este nevoie de cate o imprimanta, scanner sau echipament de backup pentru fiecare calculator din retea. Mai multe imprimante pot fi plasate intr-o locatie centrala si apoi partajate intre utilizatorii retelei. Toti utilizatorii trimit documente de imprimat catre serverul central de imprimare care administreaza cererile. Serverul de imprimare poate distribui cererile catre mai multe imprimante sau le poate pastra intr-o coada pe cele care au nevoie de o anumita imprimanta. Posibilitati sporite de comunicare Retelele ofera diverse unelte de colaborare care pot fi folosite de diferiti utilizatori pentru a comunica unii cu altii. Uneltele de colaborare online includ e-mail, forumuri si chaturi, voce si video, mesagerie instanta. Folosind aceste instrumente, utilizatorii pot comunica cu prietenii, familia si colegii. Evitarea duplicarii si coruperii fisierelor Un server administreaza resursele din retea. Serverele stocheaza date si le partajeaza cu utilizatorii dintr-o retea. Datele confidentiale pot fi protejate si partajate numai cu utilizatorii care au permisiunea de a accesa acele date. Software pentru urmarirea documentelor poate fi folosit pentru a preveni suprascrierea sau modificarea fisierelor care sunt accesate si de mai multi utilizatori simultan. Costuri mai mici de licentiere Licentele pentru aplicatii pot avea costuri ridicate pentru calculatoare

individuale. Multi producatori software ofera licente pentru retele, care pot reduce dramatic costurile. Aceasta licenta de retea permite unui grup de persoane sau unei intregi organizatii sa foloseasca aplicatia platind o singura taxa. Administrare centralizata Administrarea centralizata reduce numarul de persoane de care este nevoie pentru a administra echipamentele si datele din retea, reducand timpul si costurile companiei. Nu este nevoie ca utilizatorii individuali ai retelei sa isi administreze datele si echipamentele. Un administrator poate controla datele, echipamentele si permisiunile utilizatorilor din retea. Realizarea backup-ului datelor este mai usorara deoarece acestea sunt stocate intr-o locatie centrala. Conservarea resurselor Procesarea datelor poate fi distribuita pe mai multe calculatoare pentru a evita cazul in care un calculator este supraaglomerat cu taskurile de procesare. 8. 2 Descrierea tipurilor de retele Retelele de date evolueaza continuu in ceea ce priveste complexitatea, gradul de utilizare si proiectarea. Pentru a discuta despre retele, diferitelor tipuri de retele li se asociaza nume diferite. O retea de calculatoare este identificata prin urmatoarele caracteristici specifice:

Raza de acoperire Modul de stocare a datelor Modul de administrare a resursele Modul de organizare a retelei Tipul de echipamente de retea folosite Mediul folosit pentru conectarea echipamentelor

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:


Descrierea unei retele locale (LAN). Descrierea unei retele de mare intindere (WAN). Descrierea unei retele fara fir (WLAN). Explicarea conceptului de retele peer-to-peer (P2P). Explicarea conceptului de retele client/server. Descrierea tipurilor de retele

8. 2

Descrierea 8.2. unei retele 1 locale (LAN) O retea locala (LAN) se refera la un grup de echipamente interconectate care

se afla sub o administrare comuna. In trecut, retelele locale erau considerate retele mici care existau intr-o singura locatie fizica. Desi retelele locale pot fi mici, de exemplu o retea instalata acasa sau intr-un birou mic, in timp definitia unui LAN a evoluat pentru a include si retelele locale interconectate formate din sute de dispozitive instalate in mai multe cladiri si locatii. Lucrul important ce trebuie retinut este ca toate retelele locale dintr-un LAN se afla sub aceeasi administrare care controleaza securitatea si politicile de control al accesului care sunt aplicate in acea retea. In acest context, cuvantul "local" din "retea locala" se refera mai degraba la controlul local consecvent decat la apropierea fizica intre echipamente. Echipamentele dintr-o retea locala pot fi apropiate fizic dar acest lucru nu este o cerinta efectiva. 8. 2 8.2. 2 Descrierea tipurilor de retele Descrierea unei retele de mare intindere (WAN)

Retelele de mare intindere (WAN-uri) conecteaza retele locale (LAN-uri) aflate in locatii geografice separate. Cel mai simplu exemplu de WAN este Internetul. Internetul este o retea WAN de mari dimensiuni care este formata din milioane de retele locale interconectate. Furnizorii de servicii de telecomunicatii (Telecommunications service providers - TSP) sunt utilizati pentru a interconecta aceste retele aflate in locuri diferite. 8. 2 8.2. 3 Descrierea tipurilor de retele Descrierea unei retele fara fir (WLAN)

Intr-o retea locala traditionala, echipamentele sunt conectate folosind cablu de cupru. In unele medii, e posibil ca instalarea cablurilor de cupru sa nu fie practica sau sa fie chiar imposibila. In aceste situatii, sunt utilizate dispozitive wireless pentru a transmite si a primi date folosind unde radio. Aceste retele se numesc retele fara fir (Wireless LANs - WLANs). Ca si intr-o retea locala, intr-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fisiere si imprimante si se poate accesa Internetul. Intr-un WLAN, echipamentele wireless se conecteaza la puncte de acces din zona lor. Punctele de acces sunt de obicei conectate la retea folosind cabluri de cupru. In loc sa fie nevoie de cabluri de cupru pentru toate statiile din retea, doar punctul de acces wireless este conectat la reteaua cu cablare de cupru. Raza de acoperire pentru un WLAN poate fi mica si limitata la o camera sau poate fi mai mare. 8. Descrierea tipurilor de retele

2 8.2. 4 Explicare a retelelor de tip peer-topeer (P2P)

Intr-o retea peer-to-peer, echipamentele sunt conectate direct unele la altele fara alte dispozitive de retea intre ele. In acest tip de retea, fiecare echipament are capabilitati si responsabilitati. Utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale si pot decide ce date si echipamente partajeaza. Deoarece utilizatorii individuali sunt responsabili cu resursele calculatoarelor lor, nu exista un punct central de control si administrare in retea. Retelele peer-to-peer functioneaza cel mai bine in medii care au pana la zece calculatoare. Deoarece utilizatorii individuali isi controleaza calculatoarele, nu este necesara angajarea unui administrator de retea. Retelele peer-to-peer au mai multe dezavantaje:

Nu exista o administrare centralizata a retelei ceea ce ingreuneaza determinarea persoanei care controleaza resursele din retea. Nu exista securitate centralizata. Fiecare calculator trebuie sa foloseasca masuri de securitate pentru protectia datelor. Cu cat numarul de calculatoare conectate creste, devine din ce in ce mai dificila si complexa administrarea retelei. Nu exista stocare centralizata a datelor. Trebuie mentinute backup-uri separate ale datelor. Responsabilitatea cade in sarcina utilizatorilor individuali.

Retele peer-to-peer exista in cadrul retelelor actuale de dimensiuni mai mari. Chiar si intr-o retea mai mare, utilizatorii pot partaja resurse direct cu alti utilizatori fara a folosi un server dedicat. Acasa, puteti organiza o retea peerto-peer daca aveti mai multe calculatoare. Puteti partaja fisiera cu alte calculatoare, puteti trimite mesaje intre calculatoare si puteti imprima documente folosind o imprimanta partajata. 8. 2 8.2. 5 Descrierea tipurilor de retele Explicarea retelelor de tip client/server

Intr-o retea client/server, clientul cere informatii si servicii din partea serverului. Serverul ofera clientului informatiile sau serviciile solicitate. Serverele dintr-o astfel de retea realizeaza de obicei diverse procesari pentru masinile client - de exemplu, cautarea intr-o baza de date inainte de a trimite

clientului inregistrarile cerute. Un exemplu de retea client/server il constituie mediul corporatist in care angajatii folosesc serverul de e-mail al companiei pentru a trimite, primi si stoca e-mailuri. Clientul de e-mail de pe calculatorul unui angajat trimite o cerere catre server pentru a descarca eventualele e-mailuri necitite. Serverul raspunde trimitand e-mailurile solicitate catre client. Intr-un model client/server, serverele sunt intretinute de catre administratori de retea. Backup-urile de date si masurile de securitate sunt implementate de administratorul de retea. Administratorul de retea controleaza de asemenea accesul utilizatorilor la resursele din retea. Toate datele dintr-o retea sunt stocate pe un server centralizat de fisiere. Imprimantele partajate din retea sunt de asemenea administrate de un server centralizat de imprimare. Utilizatorii retelei care detin drepturile de acces necesare pot accesa atat datele cat si imprimantele partajate. Fiecare utilizator trebuie sa aiba un nume si o parola autorizate pentru a avea acces la resursele retelei pe care au permisiunea sa le foloseasca. Pentru protectia datelor, administratorul trebuie sa realizeze un backup de rutina al tuturor fisierelor de pe servere. Astfel, daca unul din calculatoare se strica sau datele sunt pierdute, administratorul poate cu usurinta sa recupereze datele pe baza unui backup recent. 8. 3 Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica Ca tehnician va trebui sa configurati si sa depanati calculatoarele dintr-o retea. Pentru a configura eficient un calculator din retea, trebuie sa intelegeti adresarea IP, protocoalele si alte concepte de retelistica. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea conceptelor de latime de banda si transmisie de date. Descrierea adresarii IP. Definirea DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol). Descrierea protocoalelor si a aplicatiilor folosite pe Internet. Definirea ICMP. Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica Explicarea conceptelor de latime de banda si transmisie de date

8. 3 8.3. 1

Latimea de banda (bandwidth) reprezinta cantitatea de date care poate fi

transmisa intr-o perioada fixa de timp. Cand datele sunt transmise intr-o retea de calculatoare, acestea sunt impartite in bucati mai mici numite pachete. Fiecare pachet contine un header. Headerul reprezinta informatii adaugate la fiecare pachet, incluzand sursa si destinatia pachetului. De asemenea contine informatii care descriu modul in care vor fi rearanjate pachetele la destinatie. Latimea de banda determina cantitatea de informatie care poate fi transmisa. Latimea de banda este masurata in biti pe secunda si foloseste de obicei urmatoarele unitati de masura:

bps biti pe secunda Kbps kilobiti pe secunda Mbps megabiti pe secunda

NOTA: Un byte contine 8 biti si se noteaza cu un B mare. Un MBps are aproximativ 8 Mbps. Figura 1 prezinta o analogie intre latimea de banda si o autostrada. In cazul autostrazii, masinile si camioanele reprezinta date. Numarul de benzi ale autostrazii reprezinta numarul de masini care pot circula simultan pe autostrada. O autostrada cu opt benzi poate suporta de patru ori mai multe masini decat o autostrada cu doua benzi. O retea suporta trei moduri de transmisie a datelor: simplex, half-duplex sau full-duplex. Simplex Simplex, intalnit si sub numele de transmisie unidirectionala, este o singura transmisie intr-un singur sens. Un exemplu de transmisie simplex este semnalul care este transmis de catre o statie TV catre televizorul dumneavoastra. Half-Duplex Cand datele circula pe rand intr-o anumita directie tipul de transmisie folosit este half-duplex. Folosind transmisie half-duplex, canalul de comunicatie permite alternarea conexiunii in doua directii, dar nu simultan. Statiile radio de emisie-receptie, cum ar fi cele ale politiei sau ale ambulantelor, functioneaza folosind transmisii half-duplex. Cand apasati butonul microfonului pentru a transmite, nu auziti persoana de la celalalt capat. Daca ambele persoane incearca sa vorbeasca in acelasi timp, nici o transmisie nu va ajunge la destinatie. Full-Duplex Cand datele pot circula simultan in ambele directii, inseamna ca este folosita o transmisie full-duplex. Desi datele circula in ambele directii, latimea de banda este masurata numai intr-o directie. Un cablu de retea care

functioneaza in mod full-duplex la o viteza de 100 Mbps are o latime de banda de 100 Mbps. O conversatie telefonica este un exemplu de comunicatie full-duplex. Ambele persoane pot vorbi si pot asculta in acelasi timp. Tehnologiile full-duplex folosite in retelistica cresc performanta retelei deoarece datele pot fi trimise si primite in acelasi timp. Tehnologiile broadband permit transmisia simultanta pe acelasi cablu a mai multor semnale. Tehnologiile broadband ca linia digitala de conexiune (DSL) si cablu folosesc modul full-duplex. Folosind o conexiune DSL, de exemplu, utilizatorii pot descarca date pe calculator si pot purta o convorbire telefonica in acelasi timp. 8. 3 8.3. 2 Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica Descrierea adresarii IP

O adresa IP este un numar folosit pentru a identifica un echipament intr-o retea. Fiecare echipament dintr-o retea trebuie sa aiba o adresa IP unica pentru a putea comunica cu celelalte echipamente. Dupa cum am notat in prealabil, o statie este un echipament care trimite sau primeste informatii in retea. Echipamentele de retea sunt dispozitive care transporta datele in retea si pot fi huburi, switchuri sau routere. Intr-un LAN, fiecare statie si echipament de retea trebuie sa aiba o adresa IP din cadrul aceleiasi retele pentru a putea comunica intre ele. Numele si amprentele unei persoane nu se schimba de obicei. Acestea ofera o eticheta sau adresa pentru aspectul fizic al persoanei - corpul. Adresa unei persoane, pe de alta parte, este strans legata de domiciliul sau. Aceasta adresa se poate schimba. Pe o statie, adresa Media Access Control (MAC- explicata mai jos) este atribuita placii de retea si este denumita adresa fizica. Adresa fizica nu se schimba, indiferent de locul in care statia este plasata in cadrul retelei asa cum amprentele raman neschimbate indiferent de unde se duce persoana respectiva. Adresa IP este asemanatoare cu adresa postala a unei persoane. Ea este cunoscuta sub numele de adresa logica deoarece este atribuita pe baza locatiei statiei. Adresa IP, sau adresa de retea, depinde de reteaua locala si este atribuita fiecarei statii de catre administratorul de retea. Procesul este similar cu atribuirea de catre autoritatile locale a adreselor de strazi pe baza descrierii logice a orasului sau satului si a cartierului. Adresa IP este formata din 32 de cifre binare (unu si zero) sau biti. Este dificil pentru oamenii sa citeasca o adresa IP in forma binara asa ca cei 32 de

biti sunt grupati in bucati de 8 biti, numite octeti. O adresa IP, chiar si in acest format grupat, este greu de citit, scris si tinut minte; astfel, fiecare octet este reprezentat ca valoarea sa zecimala, separat de ceilalti octeti printr-un punct. Acest format se numeste notatie zecimala cu punct. Cand unei statii i se configureaza adresa IP, aceasta adresa este scrisa in notatie zecimala, de exemplu 192.168.1.5. Imaginati-va ca ar trebui sa scrieti echivalentul binar pe 32 de biti: 11000000101010000000000100000101. Daca un singur bit este gresit, adresa va fi diferita si statia nu va putea comunica in retea. Adresa IP logica de 32 de biti este un tip de adresare ierahica si este compusa din doua parti. Prima parte identifica reteaua si a doua parte identifica statia din retea. Ambele parti sunt necesare pentru a obtine o adresa IP valida. De exemplu, daca o statie are adresa IP 192.168.18.57, primii trei octeti, 192.168.18, reprezinta partea de retea a adresei si ultimul octet, 57, identifica statia. Acest tip de adresare este cunoscut drept adresare ierarhica, deoarece partea de retea indica reteaua in care se afla fiecare statie. Routerele au nevoie sa cunoasca doar calea spre fiecare retea, nu locatia fiecarei statii in parte. Adresele IP sunt impartite in urmatoarele cinci clase:

Clasa A Retele mari, folosite de companii mari si unele tari Clasa B Retele de dimensiuni medii, folosite de universitati Clasa C Retele mici, folosite de ISP pentru clientii lor Clasa D Folosita pentru multicast Clasa E Folosita pentru testare

Masca de subretea Masca de subretea este utilizata pentru a indica partea de retea a unei adrese IP. Ca si adresa IP, masca de subretea este un numar in format zecimal cu punct. De obicei, statiile dintr-o retea locala folosesc aceeasi masca de subretea. Figura 1 prezinta mastile de subretea implicite pentru adresele IP ce corespund primelor trei clase:

255.0.0.0 Clasa A, indica faptul ca primul octet al adresei IP este partea de retea 255.255.0.0 Clasa B, indica faptul ca primii doi octeti ai adresei IP reprezinta partea de retea 255.255.255.0 Clasa C, indica faptul ca primii trei octeti ai adresei IP reprezinta partea de retea

Daca o organizatie detine o retea de Clasa B dar are nevoie de adrese IP pentru patru LAN-uri, organizatia va trebui sa imparta Clasa B in patru parti mai mici. Subnetarea reprezinta impartirea logica a unei retele. Ea ofera mijloacele necesare pentru a imparti o retea, masca de subretea specificand

modul de impartire. Un administrator de retea cu experienta efectueaza in mod obisnuit subnetarea. Dupa ce schema de subnetare a fost creata, adresele IP si mastile de subretea corespunzatoare pot fi configurate pe statiile din cele patru LAN-uri. Aceste abilitati sunt invatate in cursurile Cisco Networking Academy la nivel de CCNA. Configurare manuala Intr-o retea cu un numar redus de statii, configurarea manuala a adresei IP a fiecarui echipament nu este dificila. Un administrator de retea care intelege adresarea IP trebuie sa aloce adresele si trebuie sa stie cum sa aleaga o adresa valida pentru o anumita retea. Adresa IP configurata este unica pentru fiecare statie dintr-o retea sau subretea. Pentru a configura manual o adresa IP pentru a statie, selectati setarile TCP/IP din fereastra Properties a placii de retea (NIC). Placa de retea este componenta hardware care permite unui calculator sa se conecteze la retea. Aceasta are o adresa numita adresa Media Access Control (MAC). In timp ce adresa IP este o adresa logica ce poate fi configurata de administratorul de retea, adresa MAC este "arsa" sau programata permanent pe placa de retea la fabricare. Adresa IP a placii de retea poate fi schimbata dar adresa MAC nu se modifica niciodata. Principala diferenta intre o adresa IP si o adresa MAC este ca adresa MAC este folosita pentru a transmite cadre in reteaua locala, in timp ce adresa IP este folosita pentru a transmite cadre in afara retelei locale. Un cadru este un pachet de date, impreuna cu informatiile de adresa adaugate la inceputul si sfarsitul pachetului inainte de a fi transmis in retea. Dupa ce un cadru a ajuns in reteaua destinatie, adresa MAC este folosita pentru a transmite cadrul la statia corespunzatoare din reteaua locala respectiva. Daca reteaua locala este formata din mai multe calculatoare, configurarea manuala a adreselor IP pentru fiecare statie din retea poate dura foarte mult si este expusa la erori. In acest caz, se poate folosi un server Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) pentru atribuirea automata a adreselor, simplificand procesul de adresare. 8. 3 8.3. 3 Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica Definirea DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol)

Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar software folosit pentru atribuirea dinamica de adrese IP echipamentelor de retea. Acest

proces dinamic elimina nevoia de atribuire manuala a adreselor IP. Un server DHCP poate fi instalat si statiile pot fi configurate sa obtina in mod automat o adresa IP. Cand un calculator este configurat sa obtina o adresa IP in mod automat, toate celelalte casute de configuratie pentru adresarea IP sunt estompate, dupa cum este prezentat in Figura 1. Serverul mentine o lista de adrese IP pe care le poate atribui si administreaza procesul in asa fel incat fiecare echipament din retea sa primeasca o adresa unica. Fiecare adresa este pastrata pentru o perioada predeterminata. Cand aceasta perioada expira, serverul DHCP poate folosi respectiva adresa pentru orice alt calculator care intra in retea. Acestea sunt informatiile pe care un server DHCP le poate atribui statiilor:

Adresa IP Masca de subretea Default gateway Valori optionale, cum ar fi adresa serverului Domain Name System (DNS)

Serverul DHCP primeste o cerere de la o statie. Serverul selecteaza o adresa IP si un set de informatii asociate dintr-o multime de adrese predefinite care sunt pastrate intr-o baza de date. Odata ce adresa IP este selectata, serverul DHCP ofera aceste valori statiei care a efectuat cererea. Daca statia accepta oferta, serverul DHCP ii imprumuta adresa IP pentru o anumita perioada. Folosirea unui server DHCP simplifica administrarea unei retele pentru ca software-ul tine evidenta adreselor IP. Configurarea automata a stivei TCP/IP reduce de asemenea posibilitatea de a atribui adrese IP invalide sau duplicate. Inainte ca un calculator din retea sa se bucure de avantajele serviciului DHCP, calculatorul trebuie sa poate sa gaseasca un astfel de server in reteaua locala. Un calculator poate fi configurat sa accepte o adresa IP de la un server DHCP selectand optiunea "Obtain an IP address automatically" in fereastra de configurare a placii de retea, dupa cum puteti vedea in Figura 2. Daca un calculator nu poate comunica cu serverul DHCP pentru a obtine o adresa IP, sistemul de operare Windows va configura automat o adresa IP privata. In cazul in care calculatorul primeste o adresa IP din plaja 169.254.0.0 169.254.255.255, calculatorul va putea comunica doar cu alte calculatoare care au adrese din aceeasi clasa. O situatie in care aceste adrese private sunt utile o reprezinta un laborator unde vreti sa preveniti accesul in exteriorul retelei. Aceasta optiune a sistemului de operare se numeste adresare automata cu IP-uri private (Automatic Private IP Addressing APIPA). APIPA va cere in mod continuu o adresa IP de la un server DHCP din retea. 8. 3 Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica

Descrierea protocoalelor 8.3. si a 4 aplicatiilor folosite in Internet Un protocol reprezinta un set de reguli. Protocoalele folosite in Internet sunt seturi de reguli care guverneaza comunicatiile din interiorul si intre calculatoarele unei retele. Specificatiile protocoalelor definesc formatul mesajelor care sunt trimise si primite. O scrisoare trimisa prin sistemul postal foloseste de asemenea protocoale. O parte a protocolului specifica pozitia de pe plic unde trebuie scrisa adresa destinatarului. Daca aceasta adresa este scrisa in alt loc, scrisoarea nu poate fi livrata. Sincronizarea este cruciala pentru functionarea unei retele. Protocoalele au nevoie ca mesajele sa fie livrate in anumite intervale de timp, astfel incat calculatoarele sa nu astepte nedefinit sosirea unor mesaje care e posibil sa fie pierdute. Astfel, sistemele mentin unul sau mai multe timere in timpul transmisiei de date. Protocoalele initiaza de asemenea actiuni alternative daca reteaua nu indeplineste regulile de sincronizare. Multe protocoale reprezinta de fapt o serie de alte protocoale organizate pe mai multe niveluri. Aceste niveluri depind de actiunea celorlalte niveluri din serie pentru a functiona corect. Principalele functii ale protocoalelor sunt urmatoarele:

Identificarea erorilor Comprimarea datelor Definirea modului de transmitere a datelor Adresarea datelor Deciderea modului de anuntare a trimiterii si primirii datelor

Desi exista multe alte protocoale, Figura 1 prezinta un sumar al celor mai comune protocoale folosite in diverse retele si in Internet. Pentru a intelege cum functioneaza retelele si Internetul, trebuie sa fiti familiarizati cu cele mai des folosite protocoale. Aceste protocoale sunt folosite pentru a naviga pe web, pentru a trimite si primi e-mailuri si pentru a transfera fisiere de date. Veti intalni si alte protocoale in timp ce veti capata mai multa experienta in IT, dar acestea nu sunt la fel de frecvent folosite ca protocoalele descrise aici. In Figura 2, dati click pe numele protocoalelor pentru a afla mai multe detalii despre fiecare. Cu cat intelegeti mai bine fiecare dintre aceste protocoale, cu atat veti intelege

mai bine cum functioneaza retelele si Internetul. detalii ale protocoalelor utilizate 8. Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica 3 8.3. Definirea 5 ICMP Internet Control Message Protocol (ICMP) este folosit de echipamentele dintr-o retea pentru a trimite mesaje de control si eroare catre calculatoare si servere. Exista mai multe utilizari pentru ICMP, cum ar fi anuntarea erorilor de retea, anuntarea congestiei din retea si depanarea. Packet internet groper (ping) este folosit pentru a testa conectivitatea intre calculatoare. Ping este un utilitar in linia de comanda simplu dar foarte folositor utilizat pentru a determina daca o anumita adresa IP este accesibila. Puteti da ping catre o adresa IP pentru a testa concectivitatea IP. Pingul functioneaza prin trimiterea unui mesaj ICMP echo request catre calculatorul destinatar sau catre un echipament din retea. Destinatarul trimite inapoi un mesaj ICMP echo reply pentru a confirma conectivitatea. Ping este o unealta de depanare folosita pentru testarea conectivitatii de baza. Parametrii care pot schimba comportamentul comenzii ping sunt prezentati in Figura 1. Patru mesaje ICMP echo request (ping) sunt trimise catre calculatorul destinatie. Daca acesta este accesibil, va raspunde cu patru mesaje ICMP echo reply. Procentul de raspunsuri primite cu succes va pot ajuta sa va dati seama cat de sigura si accesibila este conexiunea catre calculatorul destinatie. De asemenea puteti folosi comanda ping pentru a afla adresa IP a unei statii cand numele este cunoscut. Daca dati ping catre un website, de exemplu www.cisco.com, dupa cum este prezentat in Figura 2, este afisata adresa IP a serverului. Alte mesaje ICMP sunt folosite pentru a anunta pachetele netransmise, date despre o retea IP care includ adresele IP ale sursei si destinatiei precum si daca un echipament este prea ocupat ca sa trimita un pachet. Datele, sub forma de pachet, ajung la un router, un echipament de retea care transmite pachete de date intre retele catre destinatie. Daca routerul nu stie unde sa trimita pachetul, il va sterge. In acest caz routerul trimite un mesaj ICMP inapoi la calculatorul sursa pentru a-l informa ca datele au fost sterse. Cand un router devine foarte ocupat, poate trimite un tip particular de mesaj ICMP catre calculatorul sursa pentru a-i indica faptul ca ar trebui sa incetineasca transmisia pentru ca reteaua este aglomerata. 8. 4 Descrierea componentelor fizice ale unei retele

Exista multe echipamente care pot fi folosite intr-o retea pentru a oferi conectivitate. Echipamentul folosit depinde de cat de multe dispozitive vor fi conectate, de tipul de conexiune utilizat de acestea si de viteza de operare a lor. Acestea sunt cele mai comune echipamente intr-o retea:

Calculatoare Hub-uri Switch-uri Rutere Puncte de acces wireless

Componentele fizice ale unei retele sunt necesare pentru a transporta datele intre aceste echipamente. Caracteristicile mediului determina unde si cum sunt utilizate componentele. Acestea sunt cele mai utilizate medii de transmisie folosite intr-o retea:

Cablu torsadat Fibra optica Unde radio

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de retea. Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor de retea frecvent utilizate. Descrierea componentelor fizice ale unei retele

8. 4

Identificarea denumirilor, 8.4. scopurilor si 1 caracteristicilor echipamentelor de retea Pentru a face transmisia de date mai scalabila si eficienta decat intr-o retea peer-to-peer, proiectantii folosesc echipamente de retea specializate cum ar fi hub-uri, switch-uri, rutere si puncte de acces wireless, pentru a transmite date intre echipamente. Hub-uri Hub-urile, prezentate in Figura 1, sunt echipamente care extind raza unei retele, primind date pe un port, regenerand semnalul si apoi trimitand datele pe toate celelalte porturi. Acest proces inseamna ca tot traficul generat de un echipament conectat la hub este trimis catre toate celelalte echipamente conectate la hub de fiecare data cand hub-ul transmite date. Astfel se

genereaza o cantitate mare de trafic in retea. Hub-urile mai sunt denumite si concentratoare, deoarece au rolul unui punct central de conectare pentru un LAN. Bridge-uri si switch-uri Fisierele sunt impartite in bucati de dimensiuni mici numite pachete, inainte de a fi transmise in retea. Acest proces permite detectarea erorilor si o retransmisie mai simpla daca un pachet este pierdut sau corupt. Informatiile de adresare sunt adaugate la inceputul si sfarsitul pachetelor inainte de a fi transmise. Pachetul, impreuna cu informatiile de adresare, se numeste cadru. Retelele locale sunt de obicei impartite in sectiuni numite segmente, similar cu modul in care o companie este impartita pe departamente. Granitele dintre segmente pot fi definite folosind un bridge. Un bridge este un echipament folosit pentru a filtra traficul de retea intre segmentele unui LAN. Bridgeurile pastreaza in memorie informatii despre toate echipamentele de pe fiecare segment la care sunt conectate. Cand un bridge primeste un cadru, adresa destinatie este examinata de acesta pentru a determina daca respectivul cadru ar trebui trimis catre un alt segment sau aruncat. Un bridge mai ajuta si la imbunatatirea fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de care apartin. Switchurile, prezentate in Figura 2, sunt uneori denumite bridge-uri multiport. De obicei, un bridge poate avea doar doua porturi, conectand doua segmente ale aceleiasi retele. Un switch are mai multe porturi, depinzand de cat de multe segmente de retea trebuie conectate. Un switch este un echipament mai complex decat un bridge. Un switch mentine o tabela cu adresele MAC pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. Cand un cadru este primit pe un port, switch-ul compara informatiile de adresa din cadru cu tabela sa de adrese MAC. Switch-ul determina ce port sa foloseasca pentru a trimite cadrul. Rutere In timp ce un switch conecteaza segmente ale unei retele, ruterele, prezentate in Figura 3, sunt echipamente care interconecteaza mai multe retele. Switchurile folosesc adresele MAC pentru a transmite un cadru in interiorul unei retele. Ruterele folosesc adrese IP pentru a transmite cadrele catre alte retele. Un ruter poate fi un calculator care are instalat un software special sau poate fi un echipament special conceput de producatorii de echipamente de retea. Ruterele contin tabele cu adrese IP impreuna cu caile optime catre alte retele destinatie. Puncte de acces wireless Punctele de acces wireless, prezentate in Figura 4, ofera acces la retea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri si PDA-uri. Punctul de acces wireless

foloseste unde radio pentru a realiza comunicatia cu calculatoare, PDA-uri si alte puncte de acces wireless. Un punct de acces are o raza de acoperire limitata. Retelele mari au nevoie de mai multe puncte de acces pentru a asigura o acoperire adecvata. Echipamente multifunctionale Exista echipamente de retea care au mai multe functii. Este mult mai convenabil sa cumparati si sa configurati un singur echipament care deserveste mai multe scopuri decat sa cumparati un echipament separat pentru fiecare functie. Acest lucru este adevarat mai ales pentru utilizatorii individuali. Acasa, este de preferat sa cumparati un echipament multifunctional decat sa cumparati un switch, un ruter si un punct de acces wireless. Linksys 300N, prezentat in Figura 5, este un exemplu de echipament multifunctional. dispozitive pentru retele 8. Descrierea componentelor fizice ale unei retele 4 Identificarea denumirilor, scopurilor si 8.4. caracteristicilor 2 cablurilor de retea frecvent utilizate Pana de curand, cablurile erau singurul mediu utilizat pentru a conecta echipamentele intr-o retea. Exista multe tipuri de cabluri de retea. Cablurile coaxiale sau torsadate folosesc cupru pentru a transmite date. Cablurile din fibra optica folosesc sticla sau plastic pentru transmisia datelor. Aceste cabluri difera in ceea ce priveste latimea de banda, dimensiunea si costul. Trebuie sa stiti ce tip de cablu sa folositi in diferite situatii astfel incat sa puteti instala tipul de cablu cel mai potrivit. De asemenea va trebui sa puteti depana si repara problemele care pot sa apara. Cablul torsadat Cablul torsadat este un tip de cablu de cupru folosit in retelele telefonice si in majoritatea retelelor Ethernet. O pereche de fire formeaza un circuit care poate transmite date. Aceasta pereche este torsadata pentru a oferi protectie impotriva interferentelor cauzate de celelalte perechi de fire din cablu. Perechile de fire de cupru sunt acoperite intr-o izolatie de plastic codificata pe culori si sunt torsadate impreuna. O izolatie exterioara protejeaza fasciculul de perechi torsadate. La trecerea curentului printr-un fir de cupru, un camp magnetic este creat in jurul firului. Un circuit are doua fire, iar intr-un circuit cele doua fire au campuri magnetice de semn opus. Cand cele doua fire se afla unul langa

celalalt, campurile magnetice se anuleaza reciproc. Acest efect se numeste efectul de anulare (cancellation effect). Fara aceasta proprietate, reteaua ar fi foarte lenta din cauza interferentelor cauzate de campurile magnetice. Exista doua tipuri de cablu torsadat:

Cablul torsadat neecranat (Unshielded twisted-pair - UTP) Cablu care are doua sau patru perechi de fire. Acest tip de cablu se bazeaza numai pe efectul de anulare obtinut prin torsadarea perechilor de fire care limiteaza degradarea semnalului cauzata de interferente electromagnetice (EMI) si interferente in frecventa radio (RFI). UTP este cel mai folosit tip de cablu in retele. Se poate intinde pe maxim 100 m (328 feet). Cablul torsadat ecranat (Shielded twisted-pair - STP) Fiecare pereche de fire este acoperita de o folie metalica pentru a ecrana si mai bine zgomotul. Patru perechi de fire sunt ulterior invelite intr-o alta folie metalica. STP reduce zgomotele electrice din interiorul cablului. De asemenea reduce EMI si RFI din exterior.

Desi cablul STP reduce interferentele mai bine decat UTP, este mai scump din cauza ecranarii suplimentare si este mai greu de instalat din cauza grosimii. In plus, folia metalica trebuie impamantata la ambele capete. Daca impamantarea nu se face corect, ecranarea va actiona ca o antena, receptionand semnale nedorite. STP este folosit mai ales in afara Americii de Nord. Categoriile de cabluri Cablul UTP poate fi separat in mai multe categorii in functie de urmatorii factori:

Numarul de fire din cablu Numarul de torsadari ale firelor

Categoria 3 este folosita pentru sistemele telefonice si pentru Ethernet in retele locale care functioneaza la viteze de 10 Mbps. Categoria 3 are 4 perechi de fire. Categoriile 5 si 5e au patru perechi de fire cu o rata de transmisie de 100 Mbps. Acestea sunt cele mai frecvent folosite. Cablul UTP de categoria 5e are mai multe torsadari pe metru decat cel de categoria 5. Aceste torsadari suplimentare previn interferentele din surse exterioare cablului sau cele datorate celorlalte perechi din cablu. Unele cabluri de Categoria 6 folosesc un perete despartitor de plastic pentru a separa perechile de fire, fapt care impiedica interferentele. Perechile au de

asemenea mai multe torsadari decat Categoria 5e. Figura 1 prezinta un cablu torsadat. Cablu coaxial Cablul coaxial are un miez de cupru puternic ecranat. Acest tip de cablu este folosit pentru conectarea calculatoarelor dintr-o retea. Exista mai multe tipuri de cablu coaxial:

Thicknet sau 10BASE5 Cablu coaxial care a fost folosit in retelistica si functiona la viteze de 10 megabiti pe secunda pana la o distanta maxima de 500 de metri. Thinnet 10Base2 Cablu coaxial care a fost folosit in retelistica si functiona la viteze de 10 megabiti pe secunda pana la o distanta maxima de 185 de metri. RG-59 Folosit mai ales pentru cablul de televiziune in Statele Unite. RG-6 Cablu de o calitate mai buna decat RG-59, cu o latime de banda mai mare si mai putin susceptibil la interferente.

Figura 2 prezinta un cablu coaxial. Cablul cu fibra optica Fibra optica este un conductor din sticla sau plastic care transmite informatii folosind lumina. Un cablu cu fibra optica, prezentat in Figura 3, contine una sau mai multe fibre optice acoperite de o teaca sau camasa. Datorita faptului ca este confectionat din sticla, cablul cu fibra optica nu este afectat de interferentele electromagnetice sau interferentele cu frecventele radio. Toate semnalele sunt convertite in impulsuri de lumina pentru a intra in cablu, si convertite inapoi in semnale electrice cand parasesc cablul. Aceasta inseamna ca un cablu cu fibra optica poate transmite semnale care sunt mai clare, ajung mai departe si au o latime de banda mai mare decat cablurile de cupru sau alte metale. Cablurile cu fibra optica pot atinge distante de mai multe mile sau kilometri inainte de a fi nevoie ca semnalul sa fie regenerat. Totusi cablul cu fibra optica are un pret mai mare decat cablul de cupru si conectorii sunt de asemenea mai costisitori si mai greu de instalat. Conectorii pentru fibra optica sunt SC, ST si LC. Aceste trei tipuri de conectori pentru fibra optica sunt half-duplex, ceea ce permite datelor sa circule intr-o singura directie. Astfel, pentru comunicatie este nevoie de doua cabluri. Exista doua tipuri de cabluri cu fibra optica:

Multimode Cablul are un miez mai gros decat cablul single-mode. Este mai usor de fabricat, poate folosi surse de lumina mai simple (LED-uri) si functioneaza bine pe distante de cativa kilometri sau mai

putin. Single-mode Cablul are un miez foarte subtire. Este mai greu de fabricat, foloseste laser pentru semnalizare si poate transmite semnale la distante de zeci de kilometri cu usurinta.

Un cablu cu fibra optica, prezentat in Figura 3, este format dintr-una sau mai multe fibre optice invelite intr-o teaca sau camasa. 8. 5 Descrierea topologiilor si a arhitecturilor folosite in retelele locale de calculatoare Majoritatea calculatoarelor pe care lucrati vor face la un moment dat parte dintr-o retea. Topologiile si arhitecturile sunt parti fundamentale pentru proiectarea unei retele de calculatoare. Desi este probabil sa nu fie nevoie sa construiti de la zero o retea de calculatoare, trebuie sa intelegeti cum sunt proiectate pentru a lucra cu calculatoare care fac parte dintr-o retea. Exista doua categorii de topologii LAN: topologii fizice si topologii logice. O topologie fizica, prezentata in Figura 1, este o aranjare fizica a componentelor unei retele. O topologie logica, prezentata in Figura 2, determina modul de comunicatie a statiilor in mediul de transmisie, de exemplu cablu sau aer. Topologiile sunt reprezentate de obicei ca diagrame de retea. Arhitectura unei retele locale este construita pe baza unei topologii. Arhitectura LAN include toate componentele care formeaza structura unui sistem de comunicatie. Aceste componente includ hardware-ul , software-ul, protocoalele si secventa de operatii. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea topologiilor pentru LAN. Descrierea arhitecturilor pentru LAN. Descrierea topologiilor si a arhitecturilor folosite in retelele locale de calculatoare Descrierea topologiilor pentru LAN

8. 5 8.5. 1

Topologia fizica defineste modul in care calculatoarele, imprimantele si celelalte echipamente se conecteaza la retea. Topologia logica descrie modul in care statiile acceseaza mediul si comunica in retea. Tipul de topologie determina capabilitatile retelei, cum ar fi usurinta instalarii, viteza, lungimea maxima a cablului. Topologii fizice

Figura 1 prezinta tipuri de topologii fizice uzuale pentru LAN


Magistrala Inel Stea Stea ierarhica sau extinsa Mesh

Topologie magistrala In topologia magistrala, fiecare calculator se conecteaza la un cablu comun. Cablul conecteaza fiecare calculator la urmatorul ca o linie de autobuz care traverseaza un oras. Cablul are un capac instalat la capat, numit terminator. Terminatorul previne reflexia semnalelor, fenomen care poate produce erori la transmisia datelor. Topologie inel Intr-o topologie inel, statiile sunt conectate in inel sau cerc. Deoarece topologia inel nu are un punct de inceput sau sfarsit, cablul nu are nevoie de terminatori. Un cadru cu un format special, numit jeton (token), parcurge inelul, oprindu-se pe rand la fiecare statie. Daca o statie vrea sa transmita date, adauga datele si adresa destinatie la cadru. Acesta traverseaza in continuare inelul pana cand ajunge la statia care are adresa destinatie. Statia destinatia preia datele din cadru. Topologie stea Topologia stea are un punct de conectare central, care este de obicei un echipament de retea, precum un hub, switch sau router. Fiecare statie din retea are un segment de cablu care o conecteaza la punctul central. Avantajul topologiei stea consta in usurinta depanarii. Fiecare statie este conectata la punctul central cu un cablu propriu. Daca este o problema cu acel cablu, numai statia respectiva este afectata. Restul retelei ramane operational. Topologie stea ierarhica sau extinsa Topologia stea extinsa sau ierarhica este o retea de tip stea care are un echipament de retea suplimentar conectat la punctul central. De obicei, un cablu de retea se conecteaza la un singur hub si apoi mai multe hub-uri se conecteaza la primul hub. Retelele mai mari, ca cele ale corporatiilor sau ale universitatilor, folosesc o topologie stea ierarhica. Topologie mesh Intr-o topologie mesh fiecare echipament are conexiune directa cu toate celelalte. In acest caz, o problema care afecteaza unul din cabluri nu va afecta reteaua. Topologia mesh se foloseste in cadrul retelelor WAN care interconecteaza LAN-uri.

Topologii logice Cele mai comune doua tipuri de topologii logice sunt broadcast si pasarea jetonului (token passing). Intr-o topologie broadcast, fiecare statie trimite datele catre o anumita statie sau catre toate statiile conectate la retea. Nu exista o anumita ordine in care statiile vor folosi reteaua - se aplica o politica de tipul primul venit primul servit pentru a transmite datele in retea. Pasarea jetonului controleaza accesul la retea prin pasarea unui jeton digital secvential de la o statie la alta. Cand o statie primeste jetonul, poate trimite date in retea. Daca statia nu are date de trimis, paseaza mai departe jetonul urmatoarei statii si procesul se repeta. 8. Descrierea topologiilor si arhitecturilor folosite in retelele locale de 5 calculatoare Descrierea 8.5. arhitecturilor 2 pentru LAN Arhitecturile pentru LAN descriu atat topologiile fizice cat si cele logice folosite intr-o retea. Figura 1 prezinta cele mai comune trei arhitecturi LAN. Ethernet Arhitectura Ethernet se bazeaza pe standardul IEEE 802.3. Standardul IEEE 802.3 specifica faptul ca o retea foloseste metoda de control a accesului Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection (CSMA/CD). Folosind CSMA/CD, statiile acceseaza reteaua folosind metoda broadcast primul venit, primul servit pentru a transmite datele. Ethernet foloseste o topologie logica de tip magistrala sau broadcast si o topologie fizica de tip magistrala sau stea. Pe masura ce retelele se extind, majoritatea retelelor Ethernet sunt implementate folosind o topologie stea extinsa sau stea ierarhica, prezentate in Figura 1. Vitezele de transfer standard sunt de 10 Mbps si 100 Mbps, dar noile standarde specifica si Gigabit Ethernet care este capabil sa obtina viteze de pana la 1000 Mbps (1 Gbps). Token Ring Initial IBM a dezvoltat Token Ring ca o arhitectura sigura bazata pe metoda de control a accesului token-passing (pasarea unui jeton). Token Ring este deseori integrata in sistemele mainframe IBM. Token Ring este folosita de calculatoare si mainframe-uri. Token Ring este un exemplu de arhitectura in care topologia fizica este diferita de cea logica. Topologia Token Ring este denumita topologie steacablata inel deoarece vazuta din exterior reteaua pare a fi proiectata ca o stea. Calculatoarele sunt conectate la un hub central, numit multistation access unit

(MSAU). Totusi, in interiorul echipamentului, cablajul formeaza o cale de date circulara, creand un inel logic. Inelul logic este creat de jetonul (token) care se deplaseaza printr-un port al MSAU catre un calculator. Daca respectivul calculator nu are date de transmis, jetonul este trimis inapoi catre MSAU si apoi pe urmatorul port catre urmatorul calculator. Acest proces continua pentru toate calculatoarele, dand astfel impresia unui inel fizic. FDDI FDDI este un tip de retea Token Ring. Implementarea si topologia FDDI difera de arhitectura LAN Token Ring de la IBM. FDDI este de cele mai multe ori folosit pentru a conecta mai multe cladiri intr-un complex de birouri sau intr-un campus universitar. FDDI foloseste fibra optica. FDDI combina performanta la viteze mari cu avantajele unei topologii inel de tip token-passing. FDDI functioneaza la viteze de 100 Mbps pe o topologie de tip inel dublu. Inelul exterior este denumit inel primar si inelul interior este denumit inel secundar. In mod normal, traficul foloseste doar inelul primar. In cazul in care acesta se defecteaza, datele o sa circule in mod automat pe inelul secundar in directie opusa. Un inel dublu FDDI suporta maxim 500 de calculatoare pe inel. Distanta totala a fiecarul inel este de 100km. Un repetor, echipament care regenereaza semnalele, este necesar la fiecare 2 km. In ultimii ani, multe retele de tip token ring au fost inlocuite de retele Ethernet mai rapide. 8. 6 Identificarea organizatiilor de standardizare Exista numeroase organizatii de standardizare care sunt responsabile de crearea de standarde pentru retelele de calculatoare. Aceste standarde sunt folosite de producatori pentru a dezvolta tehnologii, in special in domeniul comunicatiilor si al retelelor. Standardizarea tehnologiilor asigura compatibilitatea echipamentelor care folosesc aceeasi tehnologie. Grupurile de standardizare creeaza, examineaza si actualizeaza standarde. Aceste standarde sunt aplicate in dezvoltarea tehnologiilor pentru a face fata cererilor de marire a latimii de banda, comunicare eficienta si servicii de incredere. Dati click pe fiecare dintre standardele prezentate in Figura 1 pentru a afla mai multe informatii. organizatii de standardizare 8. Identificarea standardelor Ethernet 7 Protocoalele Ethernet descriu regulile care controleaza modul de comunicare intr-o retea Ethernet. Pentru a se asigura ca echipamentele Ethernet sunt compatibile, IEEE a dezvoltat o serie de standarde pentru producatorii si

programatorii de echipamente Ethernet. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea standardelor Ethernet pentru retele cu cabluri. Explicarea standardelor Ethernet pentru retele fara fir. Identificarea standardelor Ethernet Explicarea standardelor Ethernet pentru retele cu cabluri

8. 7 8.7. 1

IEEE 802.3 Arhitectura Ethernet este bazata pe standardul IEEE 802.3. Standardul 802.3 specifica implementarea metodei de control a accesului CSMA/CD. Folosind CSMA/CD, toate statiile din retea "asculta" mediul de transmisie pentru a se asigura ca este liber pentru a transmite date. Acest proces este similar cu a astepta tonul inainte de a forma un numar pe o linie telefonica. Cand o statie nu detecteaza nici o alta transmisie, aceasta poate trimite date. Daca nici o alta statie nu transmite in acelasi timp, datele transmise initial vor ajunge la calculatorul destinatie fara nici o problema. Daca un alt calculator observa in acelasi timp cu primul ca mediul este liber si transmite in acelasi timp, va avea loc o coliziune. Prima statie care detecteaza coliziunea, sau dublarea voltajului de pe fir, trimite un semnal de jam care avertizeaza toate statiile sa opreasca transmisia si sa execute un algoritm de incetare a comunicatiei pentru un timp (backoff algorithm). Acest algoritm calcuneaza un timp aleator in functie de care statiile vor reincerca transmisia. Acest timp aleator este in general de una sau doua milisecunde (ms), sau o miime de secunda. Acest algoritm este repetat de cate ori apare o coliziune in retea si poate reduce rata de transmisie cu pana la 40%. Tehnologii Ethernet Standardul IEEE 802.3 defineste cateva implementari de nivel fizic pentru Ethernet. In continuare sunt descrise unele dintre cele mai comune implementari Ethernet 10BASE-T este o tehnologie Ethernet care foloseste o topologie de tip stea. 10BASE-T este o arhitectura Ethernet populara ale carei caracteristici sunt

indicate de numele ei:


Zece (10) reprezinta viteza de 10 Mbps. BASE semnifica faptul ca transmisia este baseband. In transmisia baseband, intreaga latime de banda a cablului este folosita pentru un singur tip de semnal. T-ul reprezinta cablarea folosind cablu torsadat de cupru.

Avantajele 10BASE-T:

Costurile de instalare sunt foarte mici in comparatie cu fibra optica. Cablurile sunt subtiri, flexibile si mai usor de instalat decat cablul coaxial. Echipamentul si cablurile sunt usor de imbunatatit.

Dezavantajele 10BASE-T:

Lungimea maxima al unui segment de cablu 10BASE-T este de doar 100 m. Cablurile sunt susceptibile la interferente electromagnetice (EMI).

Fast Ethernet Cererile mari de latime de banda ale aplicatiilor moderne, cum ar fi conferinte video si streaming audio, au creat nevoia de viteze de transfer crescute. Multe retele au nevoie de o latime de banda mai mare decat cea oferita de Ethernet-ul de 10 Mbps. 100BASE-TX este mult mai rapid decat 10BASE-T si are o latime de banda teoretica de 100 Mbps. Avantajele 100BASE-TX

La 100 Mbps, rata de transfer a 100BASE-TX este de 10 ori mai mare decat cea a 10BASE-T. 100BASE-TX foloseste cablu torsadat care este ieftin si usor de instalat.

Dezavantajele 100BASE-TX:

Lungimea maxima a unui segment 100BASE-TX este de doar 100m. Cablurile sunt susceptibile la interferente electromagnetice (EMI).

1000BASE-T este cunoscut sub numele de Gigabit Ethernet. Gigabit Ethernet este o arhitectura LAN.

Avantajele 1000BASE-T:

Arhitectura 1000BASE-T ofera suport pentru transfer de date la viteze de 1 Gbps. La 1 Gbps, este de 10 ori mai rapid decat Fast Ethernet si de 100 de ori mai rapid decat Ethernet. Aceasta viteza sporita face posibila implementarea aplicatiilor ce au nevoie de latime de banda mare, cum ar fi video live. Arhitectura 1000BASE-T suporta interoperabilitatea cu 10BASE-T si 100BASE-TX.

Dezavantajele 1000BASE-T:

Lungimea maxima a unui segment 1000BASE-T este de doar 100m. Este susceptibil la interferente. Placile de retea Gigabit si switchurile Gigabit sunt scumpe. Este de asemenea nevoie de echipament suplimentar.

10BASE-FL, 100BASE-FX, 1000BASE-SX si LX sunt tehnologii Ethernet care folosesc fibra-optica. 8. 7 8.7. 2 Identificarea standardelor Ethernet Explicarea standardelor Ethernet pentru retele fara fir

Standardul IEEE 802.11 specifica modul de conectare pentru retelele wireless. Standardul IEEE 802.11, sau Wi-Fi, se refera la un grup de standarde - 802.11a, 802.11b, 802.11g si 802.11n. Aceste protocoale specifica frecventele, vitezele si alte capabilitati ale diferitelor standarde Wi-Fi. 802.11a Echipamentele 802.11a ofera retelelor wireless rate de transfer de date de pana la 54 Mbps. Echipamentele 802.11a functioneaza in banda de frecventa radio de 5 GHz avand o raza maxima de 45.7 m (150 feet). 802.11b Standardul 802.11b functioneaza in banda de frecvente de 2.4 GHz oferind rate de transmisie teoretice de pana la 11 Mbps. Aceste echipamente pot avea o raza maxima de 91 m (300 feet). 802.11g Standardul 802.11 g ofera aceeasi viteza teoretica maxima ca si 802.11a, adica 54 Mbps, dar functioneaza in banda de frecventa de 2.4 GHz ca si

802.11b. Spre deosebire de 802.11a, 802.11g este compatibil cu 802.11b. 802.11g are de asemenea o raza maxima de acoperire de 91 m (300 feet). 802.11n 802.11n este un standard wireles nou care are o latime de banda teoretica de 540 Mbps si opereaza fie in banda de 2.4 GHz fie in banda de 5 GHz cu o raza maxima de acoperire de 250 m (984 feet). 8. 8 Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP Un model arhitectural este un cadru de referinta pentru explicarea comunicatiilor in Internet si pentru dezvoltarea protocoalelor de comunicatie. Rolul lui este de a separa functiile protocoalelor in niveluri usor de administrat si inteles. Fiecare nivel realizeaza o functie specifica in procesul de comunicatie in retea. Modelul TCP/IP a fost creat de cercetatorii din U.S. Department of Defense (DoD). Modelul TCP/IP este folosit pentru a explica suita de protocoale TCP/IP, care este standardul dominant pentru transportul datelor intr-o retea. Acest model are patru niveluri, ca in Figura 1. La inceputul anilor 1980, Organizatia Internationala de Standardizare (International Standards Organization - ISO) a dezvoltat modelul Open Systems Interconnect (OSI), definit in standardul ISO 7498-1 pentru a standardiza modul in care echipamentele comunica in retea. Acest model are sapte niveluri, dupa cum este prezentat in Figura 1. Acest model a fost un pas important catre asigurarea interoperabilitatii intre echipamentele de retea. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Definirea modelului TCP/IP. Definirea modelului OSI. Compararea modelului OSI cu modelul TCP/IP Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP Definirea modelului TCP/IP

8. 8 8.8. 1

Modelul de referinta TCP/IP ofera un cadru de referinta pentru dezvoltarea protocoalelor folosite in Internet. Este format din niveluri care realizeaza functiile necesare pentru a pregati datele inainte de a fi trimise pe retea. Schema din Figura 1 prezinta cele patru niveluri ale modelului TCP/IP.

Un mesaj porneste de la nivelul superior, nivelul Aplicatie si traverseaza de sus in jos nivelurile TCP/IP pana la nivelul inferior, nivelul de Acces la retea. Informatiile din header sunt adaugate la mesaj in timp ce acesta parcurge fiecare nivel, apoi mesajul este transmis. Dupa ce ajunge la destinatie, mesajul traverseaza din nou, de data aceasta de jos in sus fiecare nivel al modelului TCP/IP. Informatiile din header care au fost adaugate mesajului sunt inlaturate in timp ce acesta traverseaza nivelurile la destinatie. Protocoalele de nivel Aplicatie Protocoalele de nivel aplicatie ofera servicii de retea aplicatiilor utilizator cum ar fi browserele web si programele de e-mail. Explorati cateva dintre protocoalele uzuale folosite in Internet in Figura 2, nivelul Aplicatie, pentru a afla mai multe informatii despre protocoalele care opereaza la acest nivel. Protocoalele de nivel Transport Protocoalele de nivel transport ofera administrarea de la un capat la altul a transmisiei de date. Una dintre functiile acestor protocoale este de a imparti datele in segmente mai mici pentru a fi transportate usor peste retea. Explorati fiecare dintre protocoalele din Figura 3, nivelul Transport, pentru a afla mai multe despre protocoalele care opereaza la acest nivel. Protocoalele de nivel Internet Protocoalel de nivel Internet opereaza la nivelul trei (incepand de sus) al modelului TCP/IP. Aceste protocoale sunt folosite pentru a oferi conectivitate intre statiile din retea. Explorati fiecare dintre protocoalele din Figura 3, nivelul Internet, pentru a afla mai multe despre protocoalele care opereaza la acest nivel. Protocoalele de nivel Acces retea Protocoalele de nivel acces retea descriu standardele pe care statiile le folosesc pentru a accesa mediul fizic. Standardele si tehnologiile Ethernet IEEE 802.3, precum CSMA/CD si 10BASE-T sunt definite pe acest nivel. Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP 8. Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP 8 8.8. 2 Modelul OSI este un framework standard in industrie care este folosit pentru a imparti retelele de comunicatie pe sapte niveluri distincte. Desi exista si alte modele, majoritatea producatorilor de echipamente de retea isi construiesc produsele folosind acest framework. Un sistem care implementeaza comportamentul unui protocol format dintr-o serie de astfel de niveluri este numit stiva de protocoale. Stivele de Definirea modelului OSI

protocoale pot fi implementate atat in hardware cat si in software, sau o combinatie a celor doua. In general, doar nivelurile inferioare sunt implementate in hardware, cele superioare fiind implementate in software. Fiecare nivel este responsabil de o parte din procesarile efectuate pentru a pregati transmisia de date in retea. Figura 1 prezinta actiunile efectuate de fiecare nivel din modelul OSI. In modelul OSI, la transferul datelor, se considera ca acestea traverseaza virtual de sus in jos nivelurile modelului OSI al calculatorului sursa si de jos in sus nivelurile modelului OSI al calculatorului destinatie. Cand un utilizator vrea sa transmita date, de exemplu un e-mail, incepe procesul de incapsulare la nivelul Aplicatie. Nivelul Aplicatie ofera acces la retea catre aplicatii. Informatia traverseaza primele trei niveluri si este considerata a fi date cand ajunge la nivelul Transport. La nivelul Transport, datele sunt impartite in segmente mai usor de administrat, numite si unitati de date de nivel Transport (Transport layer protocol data units - PDUs) pentru a facilita transportul ordonat prin retea. Un PDU descrie datele care se deplaseaza de la un nivel la altul in modelul OSI. PDU-ul de nivel Transport contine de asemenea informatii cum ar fi numere de port, numere de secventa si numere de acknowledgement care sunt folosite pentru transportul sigur al datelor. La nivelul Retea, fiecare segment de la nivelul Transport devine un pachet. Un pachet contine adresele logice si alte informatii de control de nivel trei. La nivelul Legatura de Date, fiecare pachet de la nivelul Retea devine un cadru. Un cadru contine adresele fizice si informatii pentru corectarea erorilor. La nivelul Fizic, cadrul este transformat in biti. Acesti biti sunt transmisi pe rand prin mediul de transmisie. La destinatie, se face decapsularea datelor care este inversul procesului de incapuslare. Bitii ajung la nivelul Fizic din modelul OSI al calculatorului destinatie. Procesul de traversare virtuala de jos in sus a modelului OSI al calculatorului destinatie va conduce datele la nivelul Aplicatie unde un program de citire a e-mailurilor va afisa e-mailul. NOTA: Diverse mnemonici va pot ajuta sa retineti numele celor sapte niveluri ale modelului OSI. De exemplu: "Foarte lungi rauri trec spre plaiurile apusene".

8. 8 8.8. 3

Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP Compararea modelului OSI cu modelul TCP/IP

Modelul OSI si modelul TCP/IP sunt ambele modele de referinta folosite pentru a descrie procesul de comunicatie a datelor. Modelul TCP/IP este folosit pentru suita de protocoale TCP/IP iar modelul OSI este folosit pentru dezvoltarea standardelor de comunicatie pentru echipamente si aplicatii ale diferitilor producatori. Modelul TCP/IP executa acelasi proces ca si modelul OSI, dar foloseste patru niveluri in loc de sapte. In Figura 1 puteti vedea o comparatie a nivelurilor celor doua modele 8. 9 Descrierea modului de configurare a unei placi de retea si a unui modem Pentru a va conecta la Internet aveti nevoie de o placa de retea . O placa de retea poate fi preinstalata in sistem sau este posibil sa fie nevoie sa o cumparati dumneavoastra. In cazuri rare poate fi necesar sa actualizati driverul. Puteti folosi discul de instalare care insoteste placa de baza sau placa de retea, sau puteti sa folositi un driver pe care l-ati descarcat de pe website-ul producatorului. Dupa ce placa de retea si driverul au fost instalate, puteti sa va conectati calculatorul in retea. In plus fata de instalarea placii de retea, puteti de asemenea sa instalati un modem pentru a va conecta la Internet. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Instalarea sau actualizarea driver-ului unei placi de retea. Conectarea unui calculator la o retea existenta. Descrierea instalarii unui modem.
Descrierea modului de configurare a unei placi de retea si a unui modem

8. 9 8.9. 1

Instalarea sau actualizarea driver-ului unei placi de retea

Cateodata, un producator va publica noi drivere software pentru o placa de retea. Un driver nou poate sa sporeasca functionalitatea unei placi de retea sau poate fi necesar pentru compatibilitate cu un sistem de operare. Cand instalati un nou driver, asigurati-va ca ati oprit software-ul antivirus astfel incat fisierele sa fie instalate corect. Unele scannere antivirus pot detecta actualizarile de drivere ca fiind un posibil atac. De asemenea, doar un driver ar trebui instalat la un moment dat, altfel un proces de actualizare poate sa intre in conflict cu altele. Este recomandata inchiderea tuturor aplicatiilor care se executa astfel incat fisierele asociate cu actualizarea driverului sa nu fie accesate de alte procese. Inainte de actualizarea unui driver, ar trebui sa vizitati site-ul producatorului. In multe cazuri, puteti sa descarcati un executabil care va instala sau va actualiza automat driverul. Alternativ, puteti da click pe butonul Update Driver pe care il gasiti in Device Manager. Semnul "+" care apare langa categoria Network adapters va permite sa expandati aceasta categorie si afiseaza o lista cu placile de retea instalate in sistem. Pentru a vizualiza si modifica proprietatile placii de retea, sau pentru a actualiza driverul, dati dublu click pe aceasta. In fereastra in care sunt prezentate proprietatile placii de retea selectati meniul Driver. Dupa ce actualizarea a fost efectuata, este recomandat sa reporniti calculatorul chiar daca nu primiti un mesaj de avertizare care sa va ceara explicit acest lucru. Repornirea calculatorului asigura faptul ca instalarea s-a incheiat cu succes si ca noul driver functioneaza corect. Cand instalati mai multe drivere, reporniti calculatorul dupa fiecare update pentru a va asigura ca nu exista conflicte. Acest pas dureaza mai mult dar asigura o instalare corecta a driverului. Dezinstalarea unui driver pentru placa de retea Daca un driver de placa de retea nu functioneaza asa cum va asteptati dupa ce a fost instalat, driverul poate fi dezinstalat sau se poate trece la versiunea precedenta. Dati dublu click pe echipament in Device Manager. In fereastra Adapter Properties, selectati meniul Driver si dati click pe butonul Roll Back Driver. Daca nu a fost instalat nici un driver inainte de actualizare, aceasta optiune nu va fi accesibila. In acest caz, va trebui sa gasiti un driver pentru echipament si sa il instalati manual daca sistemul de operare nu gaseste un driver potrivit pentru placa de retea. 8. 9 8.9. 2
Descrierea modului de configurare a unei placi de retea si a unui modem

Conectarea unui calculator la o retea

existenta Dupa instalarea driverului placii de retea, sunteti gata pentru conectare. Conectati cablul de retea, numit si patch Ethernet sau cablu straightthrough, la portul de retea al calculatorului. Conectati celalalt capat al cablului la un echipament de retea sau la o priza de perete. Dupa conectarea cablului de retea, verificati LED-urile sau indicatoarele de legatura, de langa portul Ethernet de pe placa de retea, pentru a va asigura ca exista activitate. Figura 1 prezinta o legatura activa. Daca legatura nu este activa, este posibil sa fie din cauza cablului, a portului din hub sau chiar din cauza unei placi de retea stricate. Este posibil sa fie nevoie sa inlocuiti unul sau chiar mai multe dintre aceste dispozitive pentru a elimina problema. Dupa ce ati confirmat conectarea calculatorului la retea si LED-urile de pe placa de retea indica o legatura activa, calculatorul are nevoie de o adresa IP. Majoritatea retelelor sunt configurate astfel incat calculatorul sa primeasca automat o adresa IP de la un server DHCP local. In cazul in care calculatorul nu are o adresa IP, va trebui sa introduceti o adresa IP unica in fereastra de proprietati TCP/IP a placii de retea. Pentru a functiona, fiecare placa de retea trebuie sa aiba urmatoarele informatii:

Protocoale Acelasi protocol trebuie implementat intre oricare doua calculatoare care comunica in aceeasi retea. Adresa IP Aceasta adresa este configurabila si trebuie sa fie unica pentru fiecare echipament. Adresa IP poate fi configurata manual sau primita automat prin DHCP. Adresa MAC Fiecare echipament are o adresa MAC unica. Adresa MAC este alocata de catre producator si nu poate fi modificata.

Dupa ce calculatorul este conectat in retea, ar trebui sa testati conectivitatea cu comanda ping. Folositi comanda ipconfig, prezentata in Figura 2, pentru a va afla adresa IP. Dati ping la adresa dumneavoastra IP pentru a va asigura ca placa de retea functioneaza corect. Dupa ce v-ati asigurat ca placa de retea este functionala, dati ping la default gateway sau alt calculator din retea, dupa cum este prezentat in Figura 3. Un default gateway permite unei statii sa comunice in afara retelei. Daca aveti conexiune la internet, dati ping unui site cunoscut, cum ar fi www.cisco.com. Daca puteti da ping unui site de pe internet sau altui calculator din reteaua locala cu succes, inseamna ca aveti o conexiune care functioneaza corect. Daca nu puteti da ping uneia dintre aceste destinatii, va trebui sa incepeti procesul de depanare a conexiunii. 8.
Descrierea modului de configurare a unei placi de retea si a unui

9 8.9. 3

modem

Descrierea instalarii unui modem

Un modem este un echipament electronic folosit pentru a transfera date intre doua calculatoare folosind semnale analogice peste o linie telefonica. Figura 1 prezinta exemple de modem-uri. Modemul converteste datele digitale in semnale analogice pentru transmisie. Modemul de la destinatie reconverteste semnalele analogice inapoi in date digitale pentru a fi interpretate de calculator. Procesul de convertire a semnalelor analogice in semnale digitale si invers se numeste modulare/demodulare. Transmisiile de date prin modem au o acuratete foarte mare, in ciuda faptului ca liniile telefonice au un zgomot foarte puternic din cauza click-urilor, electricitatii statice si a altor probleme. Un modem intern se conecteaza intr-un slot de extensie de pe placa de baza. Pentru a configura un modem, este posibil sa fie necesara setarea jumper-ilor pentru a selecta adresele IRQ si adresele I/O (intrare/iesire). Nu este nevoie de nici un fel de configuratie pentru un modem plug-andplay, care poate fi instalat doar pe o placa de baza ce suporta acest tip de conectare. Un modem care foloseste un port serial nefolosit trebuie sa fie configurat. In plus, driverele software care insotesc modemul trebuie instalate pentru ca modemul sa functioneze corect. Driverele pentru modemuri sunt instalate in acelasi mod in care se instaleaza cele pentru placile de retea. Modemurile externe se conecteaza la un calculator prin portul serial sau portul USB. Folosirea sistemul public de telefonie de catre calculatoare pentru a comunica se numeste retea dial-up (dial-up network - DUN). Modemurile comunica intre ele folosind semnale audio. Acest lucru inseamna ca modem-urile au aceleasi caracteristici de apelare a numerelor ca si un telefon obisnuit. Dial-up creeaza o conexiune Point-to-Point Protocol (PPP) intre doua calculatoare folosind o linie telefonica. Dupa ce conexiunea a fost stabilita, urmeaza o secventa de negociere intre cele doua modemuri si calculatoare. Secventa de negociere este o serie de comunicatii scurte intre cele doua sisteme. Acest lucru se face pentru a stabili daca ambele modemuri si calculatoare sunt pregatite pentru a schimba date. Modemurile dial-up trimit datele serial folosind linia telefonica sub forma de semnale analogice. Deoarece semnalele analogice se schimba gradual si continuu, pot fi desenate ca unde. Semnalele digitale sunt reprezentate de o succesiune de 1 si 0. Astfel, semnalele digitale trebuie sa convertite in unde pentru a putea fi transmise pe liniile

telefonice. Semnalele sunt convertite inapoi in forma digitala, 1 si 0, de catre modemul de la destinatie astfel incat calculatorul destinatie sa poata procesa datele. Comenzile AT Toate modemurile au nevoie de un software care sa controleze sesiunea de comunicare. Majoritatea aplicatiilor software folosesc un set de comenzi compatibil Hayes. Setul de comenzi Hayes se bazeaza pe un grup de instructiuni care incepe tot timpul cu un set de caractere de atentionare (AT), urmate de caracterele comenzii. Aceste comenzi sunt denumite comenzi AT. Setul de comenzi AT este prezentat in Figura 2. Comenzile AT sunt comenzile de control pentru modem. Setul de comenzi AT este folosit pentru a transmite comenzi de apelare, inchidere, resetare catre modem. Majoritatea manualelor de utilizare care insostesc un modem contin o lista completa cu setul de comenzi AT. Codul standard compatibil Hayes pentru apelare este ATDxxxxxxx. De obicei nu exista spatii intr-un sir AT. Daca totusi exista un spatiu, acesta va fi ignorat. "x" semnifica numarul format. Sunt sapte cifre pentru un apel local si 11 cifre pentru un apel la distanta. Un W indica faptul ca modemul va atepta ca o linie externa sa fixeze tonul, daca este necesar, inainte sa inceapa. Cateodata, un T este adaugat semnificand tonul sau un P specificand pulsul. 8.1 Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor altor tehnologii folosite pentru 0 stabilirea conectivitatii Exista mai multe metode de conectare la Internet. Companiile de telefonie, cablu, satelit sau telecomunicatii ofera conexiuni la Internet pentru acasa sau pentru mediul business. In anii 1990, Internetul era folosit de obicei pentru transfer de date. Vitezele de transmisie erau mici in comparatie cu conexiunile de mare viteza din prezent. Majoritatea conexiunilor la Internet se faceau prin intermediul unui modem analogic care folosea sistemul obisnuit de telefonie ("plain old telephone system" - POTS) pentru a transmite si primi date. In ultimul timp, multi utilizatori particulari sau din mediul de afaceri au facut pasul spre conexiuni de mare viteza la Internet . Latimea de banda suplimentara permite transmisii de voce si video in afara de cele de date. Trebuie sa intelegeti modul de conectare la Internet al utilizatorilor si avantajele si dezavantajele fiecarui tip de conexiune. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele

sarcini:

Descrierea tehnologiei de telefonie. Definirea comunicatiei peste infrastructura de electricitate (power line communication). Definirea termenului broadband. Definirea VoIP (Voice over IP). Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor altor tehnologii folosite pentru stabilirea conectivitatii Descrierea tehnologiei telefonice

8.1 0 8.10. 1

Exista mai multe tipuri de solutii WAN disponibile pentru conectarea intre diferite locatii sau conectarea la Internet. Serviciile de conectare WAN ofera diverse viteze si niveluri de servicii. Inainte de a va decide pentru un tip de conectare la Internet, documentati-va in ceea ce priveste toate serviciile pentru a stabili cea mai buna solutie care raspunde nevoilor clientilor dumneavoastra. Telefonia analogica Aceasta tehnologie foloseste liniile telefonice standard. Acest tip de serviciu foloseste un modem pentru a incepe o legatura telefonica cu alt modem aflat la distanta, cum ar fi de exemplu un Internet Service Provider. Exista doua dezavantaje majore in cazul folosirii unei linii telefonice cu un modem analogic. Primul este ca acea linie telefonica nu mai poate fi folosita pentru transfer de voce in timp ce este folosit modemul. Al doilea este limitarea latimii de banda furnizata de serviciul telefonic analogic. Latimea de banda maxima la folosirea unui modem analogic este 56 Kbps, dar, in realitate, este mult mai mica de atat. Un modem analogic nu este o solutie buna pentru cerintele unei retele incarcate. Integrated services digital network Urmatorul pas in tehnologiile WAN il reprezinta ISDN. ISDN este un standard pentru transferuri de voce, video si date printr-o linie telefonica obisnuita. Tehnologia ISDN foloseste firele telefonice in acelasi mod ca si serviciul de telefonie analogica. Totusi, ISDN foloseste tehnologie digitala pentru transferul datelor. Datorita faptului ca folosese tehnologie digitala, ISDN ofera transferuri de date la viteze mai mari si transferuri de voce de o calitate superioara fata de serviciul traditional de telefonie analogica. Exista trei servicii oferite de conexiunile digitale ISDN: Basic Rate Interface (BRI), Primary Rate Interface (PRI)si Broadband ISDN (BISDN). ISDN foloseste doua tipuri diferite de canale de comunicatie. Canalul de tip "B" este folosit pentru transferul de informatie - date, voce sau video - iar canalul de

tip "D" este de obicei folosit pentru control si semnalizare, dar poate fi folosit si pentru date. Dati click pe tipurile de servicii ISDN din Figura 1 pentru a afla mai multe detalii. Digital Subscriber Line (DSL) DSL este o tehnologie "mereu conectata". "Mereu conectata" inseamna ca nu este nevoie sa fie apelat un numar la fiecare conectare la Internet. DSL foloseste liniile telefonice de cupru existente oferind comunicatie de date digitala de viteza mare intre utilizatori si companiile telefonice. Spre deosebire de ISDN, unde comunicatia digitala de date inlocuieste comunicatia analogica de voce, DSL partajeaza linia telefonica avand semnale analogice. Compania telefonica limiteaza latimea de banda pentru transferurile de voce de pe cablu. Aceasta limitare permite tehnologiei DSL sa transmita date digitale pe linia telefonica folosind portiunea nefolosita de banda. Aceasta partajare a liniei telefonice permite realizarea transferului de voce in timp ce DSL este conectat la Internet. Exista doua aspecte importante care trebuie luate in considerare la selectarea DSL. DSL are limitari de distanta. Liniile telefonice folosite de DSL au fost proiectate pentru a transporta informatii analogice. Asadar, distanta pe care poate fi transmis semnalul digital este limitata si nu poate trece prin orice tip de multiplexor folosit de liniile telefonice analogice. Un al doilea aspect important este ca informatiile de voce si date transmise prin DSL trebuie separate la client. Un echipament numit splitter separa conexiunea catre linia telefonica si conexiunea catre echipamentele de retea ale clientului. Asymmetric Digital Subscriber Line (ADSL) ADSL este in momentul actual cea mai folosita tehnologie DSL. ADSL are latimi de banda diferite in fiecare directie. ADSL are o viteza downstream mare - de obicei 1.5 Mbps. Downstream este procesul de transfer al datelor de la server la utilizator. Acest aspect este avantajos pentru utilizatorii care descarca o cantitate mare de date. Viteza de upload pentru ADSL este mai mica. ADSL nu are performante bune in cazul gazduirii unui server web sau FTP, pentru ca in ambele cazuri se desfasoara o activitate mai intensa de upload pe Internet. Dati click pe tipurile de conexiuni DSL din Figura 2 pentru a afla mai multe detalii. descrierea liniei telefonice 8.1 Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor altor 0 tehnologii folosite pentru stabilirea conectivitatii 8.10. Definirea

2 Comunicatia peste infrastructura de electricitate (Power line communication - PLC) este o metoda de comunicatie care foloseste reteaua de distributie a energiei electrice pentru a trimite si primi date. PLC este cunoscuta si sub alte nume:

comunicatiei peste infrastructura de electricitate

Power Line Networking (PLN) Mains Communication Power Line Telecoms (PLT)

Folosind PLC, o companie electrica poate suprapune un semnal analogic peste curentul alternativ standard de 50 sau 60 de Hz care circula prin reteaua electrica. Semnalul analogic poate transporta semnale de date si voce. PLC poate fi disponibil in zone in care nu sunt accesibile alte conexiuni de viteza mare. PLC este mai rapida decat o conexiune printr-un modem analogic, si poate avea costuri mult mai reduse decat oricare alt tip de conexiune de mare viteza. Odata cu maturizarea tehnologiei, va deveni din ce in ce mai utilizata si e posibil sa se obtina o crestere de viteza. Puteti folosi o conexiune PLC pentru a conecta calculatoarele dumneavoastra de acasa in retea ca alternativa la o retea cablata sau wireless. Conexiunile PLC pot fi folosite oriunde exista o priza electrica. Puteti controla iluminarea si aparatele electrocasnice folosind PLC fara a instala alte echipamente de control. 8.1 Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor altor 0 tehnologii folosite pentru stabilirea conectivitatii 8.10. 3 Broadband este o tehnica utilizata in transmisia si receptia semnalelor multiple care utilizeaza mai multe frecvente pe un singur cablu. De exemplu, cablul folosit pentru transmisia tv poate sa transmita simultan date specifice retelelor de calculatoare. Datorita faptului ca cele doua tipuri de transmisii folosesc frecvente diferite, nu exista interferente intre ele. Broadband este o metoda de semnalizare care foloseste o plaja mare de frecvente care pot fi impartite la randul lor in canale. In retelistica, termenul de broadband descrie metodele de comunicatie prin care sunt Definirea termenului broadband

transmise doua sau mai multe semnale in acelasi timp. Acest mod de transmisie simultan creste rata de transmisie. Printre conexiunile de retea broadband utilizate cel mai frecvent se numara cablul, DSL, ISDN si satelit. Cablul Un modem de cablu conecteaza calculatorul dumneavoastra cu compania de cablu folosind acelasi cablu coaxial prin care se face si transmisia semnalului TV. In Figura 1 este prezentat un modem de cablu. Puteti conecta calculatorul direct la modem sau puteti conecta un ruter, switch, hub sau echipament de retea multifunctional astfel incat mai multe calculatoare sa partajeze aceeasi conexiune la Internet. DSL Prin DSL, semnalele de voce si date sunt transmise la frecvente diferite pe firele de cupru folosite in telefonia traditionala. Un filtru este folosit pentru a impiedica semnalele DSL sa interfereze cu semnalele telefonice. Un filtru DSL este prezentat in Figura 2. Conectati filtrul la o mufa telefonica si apoi conectati telefonul la filtru. Un modem DSL nu are nevoie de un filtru. Acesta nu este afectat de frecventele transmisiei telefonice. La fel ca un modem de cablu, un modem DSL se poate conecta direct la un calculator sau se poate conecta la un echipament de retea pentru a partaja conexiunea intre mai multe calculatoare. ISDN ISDN este un alt exemplu de tehnologie broadband. ISDN foloseste mai multe canale pentru a transmite diferite tipuri de servicii, deci este considerat un tip de tehnologie broadband. Poate transmite voce, video si date. Satelit Satelit broadband este o alternativa pentru clientii care nu pot avea o conexiune prin cablu sau DSL. Acest tip de conexiune nu are nevoie de o linie telefonica sau cablu dar foloseste o antena de satelit pentru o comunicatie duplex. Viteza de descarcare este de obicei de pana la 500 Kbps; viteza de upload este de aproape 56 Kbps. Dureaza foarte mult pentru ca semnalul de la antena de satelit sa fie transmisa la Internet Service Provider (ISP) prin intermediul satelitului care orbiteaza in jurul Pamantului. Locuitorii din mediul rural folosesc deseori conexiuni broadband prin satelit deoarece au nevoie de o conexiune mai rapida decat dial-up si nici un alt tip de conexiune broadband nu este disponibila.

8.1 0 8.10. 4

Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor altor tehnologii folosite pentru stabilirea conectivitatii Definirea VoIP (Voice over IP)

Voice over IP (VoIP) este o metoda de a transporta convorbiri telefonice peste o retea de date si Internet. VoIP transforma semnalele analogice ale vocii in informatie digitala care este transportata in cadrul unor pachete IP. VoIP poate de asemenea sa foloseasca o retea IP existenta pentru a oferi acces la reteaua comutata de telefonie publica (public switched telephone network - PSTN). Cand folositi VoIP, depindeti de o conexiune la Internet. Acest lucru poate fi dezavantajos daca aceasta conexiune la Internet functioneaza intermitent. Cand are loc o intrerupere a serviciului, utilizatorul nu poate sa initieze convorbiri telefonice. 8.1 1 Identificarea si aplicarea tehnicilor obisnuite de intretinere preventiva pentru retele Exista tehnici de intretinere preventiva care ar trebui sa fie executate periodic pentru ca o retea sa opereze corect. Intr-o organizatie, daca exista un calculator defect, in general numai un utilizator este afectat. Dar daca reteaua nu functioneaza corect, mai multi sau chiar nici unul dintre utilizatori nu vor putea lucra. Una dintre cele mai mari probleme cu echipamentele de retea, mai ales in camera serverelor, este caldura. Echipamentele de retea cum ar fi calculatoarele, huburile si switchurile nu au o functionare optima cand se supraincalzesc. Deseori, caldura in exces este generata de praful acumulat sau de filtrele de aer murdare. Cand praful se acumuleaza in si pe echipamentele de retea, impiedica circulatia corecta a aerului si cateodata infunda ventilatoarele. Este important ca incaperile cu echipamentele de retea sa fie curate si filtrele de aer sa fie schimbate des. Este de asemenea o idee buna sa aveti filtre de rezerva pentru o intretinere rapida. Intretinerea preventiva implica verificarea uzurii diferitelor componente ale retelei. Verificati starea cablurilor de retea deoarece acestea sunt deseori mutate, scoase sau lovite. Multe probleme isi au originea intr-un cablu de retea defect. Ar trebui sa inlocuiti orice cabluri care au fire la vedere sau care sunt indoite puternic. Etichetati-va cablurile. Acest mod de intretinere va reduce timpul de depanare mai tarziu. Verificati diagramele de cablare si urmati in permanenta regulile de etichetare a cablurilor folosite de compania dumneavoastra. 8.1 Depanarea unei retele

2 Problemele unei retele pot fi simple sau complexe. Pentru a aprecia cat de complicata este o problema, trebuie sa determinati cat de multe calculatoare din retea au acea problema. Daca este o problema care afecteaza un singur calculator, incepeti procesul de depanare de la acel calculator. Daca este o problema cu toate calculatoarele din retea, incepeti procesul de depanare din punctul in care sunt conectate toate calculatoarele Ca tehnician, trebuie sa va dezvoltati o metoda logica si consecventa de a diagnostica problemele retelei eliminand pe rand problemele. Urmariti etapele descrise in aceasta sectiune pentru a identifica, repara si documenta in mod corespunzator o problema. Procesul de depanare este prezentat in Figura 1. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Trecerea in revista a procesului de depanare. Identificarea problemelor uzuale si a solutiilor acestora in retelele de calculatoare. Depanarea unei retele Trecerea in revista a procesului de depanare

8.1 2 8.12. 1

Problemele retelelor pot rezulta dintr-o combinatie de probleme hardware, software si de conectivitate. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a putea rezolva situatia. Acest proces se numeste depanare. Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis si cu variante limitate de raspuns. Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Ficura 3 contine o lista a problemelor care pot afecta reteaua. Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4 prezinta cateva solutii rapide pentru retea.

Daca solutiile rapide aplicate nu au rezolvat problema este timpul sa se adune date din calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema din retea. Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema, pentru a cerceta si implementa posibile solutii. Figura 6 prezinta resurse pentru solutiile posibile. Dupa ce veti rezolva problema, veti prezenta solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a efectua acest pas. depanari 8.1 Depanarea unei retele 2 8.12. 2 Identificarea problemelor uzuale si a solutiilor in retelele de calculatoare

Problemele de retea pot fi atribuite componentelor hardware, software, conectivitatii sau unei combinatii intre acesti trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme legate de retea mai repede decat altele. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme de retea si solutile acestora. 8.1 3 Rezumat Acest capitol v-a prezentat notiunile fundamentale de retelistica, beneficiile unei retele si modurile de conectare la retea ale unui calculator. Au fost discutate diferitele aspecte ale depanarii unei retele exemplificand modul de analiza si implementare a solutiilor simple. Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest capitol:

O retea de calculatoare este formata din doua sau mai multe calculatoare care partejeaza date sau resurse. O retea locala (LAN) se refera la un grup de calculatoare interconectate care se afla sub o administrare comuna. O retea WAN (Wide Area Network) este o retea care conecteaza mai multe LAN-uri care se afla in locuri diferite din punct de vedere geografic. Intr-o retea peer-to-peer echipamentele sunt conectate direct unul la celalalt. O retea peer-to-peer este usor de instalat si nu este necesar echipament aditional sau administrare dedicata. Utilizatorii controleaza propriile resurse si acest tip de retea functioneaza cel mai bine cu un numar mic de calculatoare. O retea client/server foloseste un sistem dedicat care functioneaza ca server. Serverul raspunde la

cereri primite de la utilizatorii sau clientii conectati la retea. O retea locala foloseste o conexiune directa intre calculatoare. Este potrivita pentru o zona restransa, precum o casa, cladire sau scoala. O retea WAN foloseste legaturi punct la punct (point-to-point) sau punct la multipunct (point-to-multipoint), linii de comunicatie seriale pentru a comunica pe distante mai mari. Un WLAN foloseste tehnologie wireless pentru a conecta echipamentele. Topologia retelei defineste modul in care calculatoarele, imprimantele si alte echipamente sunt conectate. Topologia fizica descrie asezarea cablurilor si a echipamentelor, precum si caile urmate pentru transmisia datelor. Topologia logica reprezinta calea pe care semnalele o parcurg dintr-un punct in altul. Tipurile de topologii includ magistrala, stea, inel si mesh. Echipamentele de retea sunt folosite pentru a conecta calculatoarele si echipamentele periferice pentru a comunica. Acestea pot fi hub-uri, switch-uri, routere si echipamente multifunctionale. Tipurile de echipament folosit depind de tipul de retea. Mediul de transmisie este definit ca mijlocul prin care semnalele sau datele sunt transmise de un calculator la altul. Semnalele pot fi transmise fie prin cablu fie wireless. Tipurile de medii discutate au fost coaxial, cablu torsadat, fibra optica si frecvente radio. Arhitectura Ethernet este in prezent cea mai populara pentru LAN. Arhitectura se refera la structura generala a unui sistem de comunicatie sau de calculatoare. Ea determina capabilitatile si limitarile sistemului. Arhitectura Ethernet se bazeaza pe standardul IEEE 802.3. Standardul 802.3 specifica implementarea metodei de control a accesului CSMA/CD. Modelul OSI este un framework standard in industrie care este folosit pentru a imparti retelele de comunicatie pe sapte niveluri distincte. Aceste niveluri sunt Aplicatie, Prezentare, Sesiune, Transport, Retea, Legatura de date si Fizic. Este important sa intelegeti scopul fiecarui nivel. Suita de protocoale TCP/IP a devenit standardul dominant pentru Internet. TCP/IP reprezinta un set de standarde publice care specifica modul in care pachetele de date sunt schimbate intre calculatoare in una sau mai multe retele. O placa de retea este un echipament care se instaleaza pe placa de baza si ofera porturi pentru conexiunile de retea. Este interfata calculatorului cu LAN-ul. Un modem este un echipament electronic care este folosit de un calculator pentru a comunica peste liniile telefonice. Permite transferul datelor intre doua calculatoare. Modemul coverteste datele intr-un flux serial de biti. Toate modemurile au nevoie de un software care sa controleze sesiunea de comunicare. Setul de comenzi folosit de majoritatea modemurilor este cunoscut sub numele de setul de comenzi compatibil Hayes.

Cele trei metode de trasmisie a semnalelor peste canalele de date sunt simplex, half-duplex si full-duplex. Tehnologiile full-duplex folosite in retelistica cresc performanta retelei deoarece datele pot fi trimise si primite in acelasi timp. DSL, modemul de cablu bidirectional si alte tehnologii broadband opereaza in mod full-duplex. Echipamentele de retea si mediile de transmisie trebuie sa fie intretinute. Este important sa curatati in mod regulat echipamentul si sa folositi o abordare proactiva pentru a preveni problemele. Reparati sau inlocuiti echipamentele stricate pentru a preveni timpii morti (downtime). Cand depanati problemele de retea ascultati cu atentie ceea ce va spune clientul pentru a putea formula intrebari cu raspuns deschis si cu variante limitate de raspuns care va vor ajuta sa determinati punctul de plecare pentru rezolvarea problemei. Verificati problemele evidente si invercati solutiile rapide inainte de a complica procesul de depanare.

Securitatea la nivel de PC si retea ajuta la mentinerea in functiune a datelor si echipamentelor precum si la permiterea accesului doar persoanelor autorizate. Tot personalul dintr-o organizatie ar trebui sa acorde o prioritate ridicata elementelor de securitate pentru ca oricine poate fi afectat de o infiltrare in sistemul de securitate. Furtul, pierderea, fortarea accesului in retea precum si distrugerea fizica sunt cateva dintre modurile prin care se pot aduce prejudicii la nivelul unei retele sau a unui PC. Defectiuni sau pierderi de echipamente inseamna pierderi de productivitate. Repararea si inlocuirea echipamentelor poate costa o companie timp si bani. Utilizarea neautorizata a retelei poate expune informatii confidentiale precum si poate reduce resursele retelei. Un atac care afecteaza in mod intentionat un PC sau o retea poate sa aduca si prejudicii la nivel de productie in organizatie. Masurile de securitate implementate defectuos in retelele wireless demonstreaza ca o legatura fizica nu este obligatorie pentru a aparea un acces neautorizat in retea. Printre primele responsabilitati ale unui tehnician se gasesc elementele de securitate a datelor si retelei. Un client sau o organizatie poate depinde de modul in care un tehnician protejeaza datele si echipamentele. In general sarcinile vor fi ceva mai dificile decat cele specifice majoritatii angajatilor. Este posibil sa fie nevoie de repararea, reglarea sau instalarea de echipamente. Este necesara cunoasterea metodelor de configurare pentru a mentine reteaua sigura si in acelasi timp disponibila celor care vor sa o acceseze. Tehnicianul trebuie sa se asigure ca actualizarile si patch-urile sunt aplicate, un software de tip anti-virus este instalat iar un sistem anti-spyware este folosit. Este probabil sa fie nevoie ca utilizatorii sa primeasca un instructaj privind metodele prin care se mentine un nivel de securitate ridicat la nivel de PC.

9. 2

Descrierea amenintarilor de securitate Pentru a proteja cu succes calculatoarele si reteaua, un tehnician trebuie sa inteleaga ambele tipuri de amenintari in domeniul securitatii calculatoarelor:

La nivel fizic Evenimente sau atacuri ca furtul, defectarea, distrugerea echipamentelor precum servere, switch-uri sau sistemul de cablare. La nivelul datelor Evenimente si atacuri ca inlaturarea, coruperea, furtul de informatii precum si restrictionarea sau permiterea accesului la informatii.

Amenintari de securitate pot aparea din interiorul sau exteriorul unei organizatii, nivelul problemelor cauzate putand sa varieze semnificativ:

Interne Angajatii au acces la date, echipamente si retea o Atacuri intentionate reprezinta atacurile in care angajatul doreste sa provoace pagube. o Atacuri involuntare reprezinta atacurile in care pagubele aduse datelor sau echipamentelor nu sunt intentionate. Externe Utilizatori din afara organizatiei care nu au acces autorizat la date sau la resurse din cadrul retelei o Nestructurate Atacatorii folosesc resursele disponibile precum parole sau script-uri, pentru a obtine accesul si a rula programe ce au ca scop vandalizarea retelei o Structurate Atacatorii se folosesc de cod pentru a accesa sistemul de operare si diverse produse software instalate

Pierderile sau distrugerile echipamentelor la nivel fizic pot fi costisitoare, iar pierderea de date poate afecta serios imaginea si reputatia companiei. Amenintarile asupra datelor se schimba constant iar atacatorii gasesc mereu noi metode pentru a accesa reteaua si a comite diverse ilegalitati. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Definirea virusilor, a viermilor (worms) si a troienilor (Trojans). Explicarea securitatii web. Definirea conceptelor adware, spyware si grayware. Explicarea Denial of Service (refuzul de a presta un serviciu). Descrierea conceptelor de spam si ferestre de tip "popup". Explicarea ingineriei sociale. Explicarea atacurilor de tip TCP/IP. Explicarea demontarii componentelor hardware si reciclarii acestora. Descrierea amenintarilor de securitate

9. 2

9.2. 1

Definirea virusilor, viermilor (Worms) si troienilor (Trojans)

Virusii de calculator sunt creati si trimisi intentionat de catre atacatori. Un virus este atasat la mici bucati de cod de calculator, software sau documente. Virusul actioneaza atunci cand software-ul este rulat pe un calculator. Daca virusul se raspandeste si la alte calculatoare, acele calculatoare ar putea continua la randul lor la raspandirea virusului. Un virus este un program scris cu intentia de a crea daune si trimis de catre atacatori. Virusul este transferat la un alt calculator prin intermediul e-mailului, transferului de fisiere si a mesageriei instante. Virusul se ascunde prin atasarea la un fisier de pe calculator. Cand fisierul este accesat, virusul se declanseaza si infecteaza calculatorul. Un virus are puterea de a deteriora sau chiar de a sterge fisierele de pe calculatorul dumneavoastra, de a folosi email-ul dumneavoastra pentru a se raspandi pe alte calculatoare sau chiar de a sterge intrega unitate de hard disk. Unii virusi pot fi extrem de periculosi. Cel mai periculos si daunator virus este folosit pentru inregistrarea informatiilor tastate. Acesti virusi pot fi folositi de atacatori pentru a aduna informatii importante, cum ar fi parole si numerele cartilor de credit. Virusii pot chiar distruge sau modifica informatiile de pe un calculator. Virusii invizibili pot infecta un calculator si pot ramane inactivi pana cand primesc o comanda de la atacator. Un vierme (worm) este un program cu auto-replicare care este daunator pentru retele. Un vierme foloseste reteaua pentru a-si multiplica codul pe calculatoarele din retea, de cele mai multe ori fara nici o interventie din partea utilizatorului. Acesta este diferit de un virus pentru ca un vierme nu are nevoie sa se anexeze la un program pentru a infecta un host. Chiar daca viermele nu dauneaza datelor sau aplicatiilor de pe host, el este daunator pentru retele deoarece consuma latimea de banda. Un troian (Trojan) este teoretic un vierme. Troianul nu este nevoie sa fie atasat la alte componente software. In schimb, o amenintare de tip troian este ascunsa intr-un software care pare ca face un lucru si de fapt face altul. Troienii sunt adesea deghizati in software-uri utile. Programul troian se poate reproduce ca un virus si se poate raspandi si la alte calculatoare. Deteriorarea datelor dintr-un calculator si pierderile de informatii pot fi semnificative. Este posibil sa fie nevoie de un tehnician pentru efectuarea reparatiilor si angajatii pot pierde sau pot fi nevoiti sa inlocuiasca date. Un calculator infectat ar putea trimite date critice la concurenta si in acelasi timp ar putea infecta alte

calculatoare din retea. Software-ul de protectie impotriva virusilor, cunoscut sub denumirea de software anti-virus, este special conceput pentru a detecta, dezactiva si elimina virusi, viermi, troieni inainte ca acestia sa infecteze un calculator. Software-ul anti-virus devine repede depasit si este responsabilitatea tehnicianului de a aplica cele mai recente actualizari, patch-uri, precum si definitii ale virusilor ca parte a unui program regulat de intretinere. Multe organizatii stabilesc in scris o politica de securitate, precizand ca angajatilor nu li se permite sa instaleze nici un software care nu este oferit de catre companie. De asemenea organizatiile ii fac constienti pe angajati de pericolele la care se expun atunci cand deschid atasamentele e-mail-urilor care ar putea contine un virus sau un vierme. 9. 2 9.2. 2 Descrierea amenintarilor de securitate Explicare a securitatii web Securitatea web este importanta deoarece foarte multa lume viziteaza Word Wide Web in fiecare zi. Cateva din caracteristicile care fac web-ul folositor si distractiv pot deasemenea sa-l faca daunator unui calculator. Instrumentele care sunt folosite pentru a face paginile web mai puternice si versatile, dupa cum puteti vedea in Figura 1, pot de asemenea sa faca calculatoarele mai vulnerabile la atacuri. Aici sunt cateva exemple de instrumente web:

ActiveX Tehnologia creata de Microsoft pentru a controla interactivitatea pe paginile web. Daca ActiveX ruleaza pe o pagina, o aplicatie sau un mic program trebuie descarcat pentru a avea acces la functionalitatea integrala. Java Limbajul de programare care permite aplicatiilor sa ruleze in interiorul unui browser web. Exemplele de aplicatii includ un calculator sau un numarator. JavaScript Limbaj de programare dezvoltat pentru a interactiona cu codul sursa HTML pentru a crea site-uri web interactive. Exemplele includ un banner care se roteste sau o fereastra popup.

Atacatorii pot folosi oricare din aceste intrumente pentru a instala un program intr-un calculator. Pentru protectia impotriva acestor atacuri, majoritatea browser-elor au setari care obliga utilizatorul calculatorului sa accepte descarcarea sau folosirea ActiveX-ului, a Java sau a JavaScript-ului, dupa cum puteti observa in Figura 2. 9. Descrierea amenintarilor de securitate

2 9.2. 3 Definirea conceptelor adware, spyware si grayware

Adware-ul, spyware-ul si grayware-ul sunt in general instalate intr-un calculator fara cunostinta utilizatorului. Aceste programe colecteaza informatii stocate in calculator, schimba configuratia calculatorului, deschid ferestre suplimentare pe calculator fara consimtamantul utilizatorului. Adware-ul este un software ce afiseaza publicitate pe calculatorul dumneavoastra. Adware-ul este in general distribuit cu programele descarcate de pe Internet. Cel mai adesea, adware-ul este afisat intr-o fereastra pop-up. Ferestrele pop-up cu adware sunt uneori dificil de controlat si deschid ferestre noi mai repede decat utilizatorul le poate inchide. Grayware-ul sau malware-ul este un fisier sau un program, altul decat un virus, care este potential daunator. Multe atacuri grayware sunt atacuri de tip phishing ce incearca sa convinga cititorul sa ofere atacatorului acces la informatii personale fara ca acesta sa stie. Pe masura ce completati un formular online, datele sunt trimise la atacator. Grayware-ul poate fi inlaturat folosind unelte de inlaturare spyware si adware. Spyware-ul, un tip de grayware, este similar cu adware-ul. Acesta este distribuit fara interventia si cunostinta utilizatorului. Odata instalat, spywareul monitorizeaza activitatea calculatorului. Spyware-ul transmite apoi aceasta informatie organizatiei responsabile de lansarea spyware-ului. Phishing-ul este o forma de inginerie sociala unde atacatorul pretinde sa reprezinte o organizatie externa legitima, ca de exemplu o banca. O potentiala victima este contactata prin e-mail. Atacatorul este posibil sa ceara sa verifice informatii, ca de exemplu parola sau username-ul, pentru a preveni presupuse consecinte teribile ce pot aparea. NOTA: Se intampla rar sa fie nevoie sa oferiti online informatii personale sau financiare importante. Fiti suspicios. Folositi serviciile postale pentru a schimba informatii importante. 9. 2 9.2. 4 Denial of Service (DoS) este o forma de atac care interzice utilizatorilor sa Descrierea amenintarilor de securitate Explicare a atacului de tip Denial of Service

acceseze servicii standard precum un server de e-mail sau web, pentru ca sistemul este ocupat sa raspunda unui numar anormal de mare de cereri. DoS functioneaza prin trimiterea unui numar suficient de mare de cereri astfel incat serviciul cautat sa devina supraincarcat si sa cedeze. Atacurile tipice de tip DoS includ:

Ping al mortii O serie de ping-uri repetate mai mari decat cele normale care vor face sa cedeze calculatorul receptor. E-mail-ul bomba O cantitate mare de mail bulk este transmisa asfel incat sa suprasolicite serverul de mail si sa impiedice utilizatorii normali sa acceseze serverul.

DoS distribuit (DDoS) este o alta forma care foloseste mai multe calculatoare, numite zombi. Cu DDoS, intentia este sa se obstructioneze sau sa se suprasolicite accesul la serverul tinta. Calculatoarele de tip zombi aflate in diverse zone geografice fac dificila descoperirea originii atacului. 9. 2 9.2. 5 Descrierea amenintarilor de securitate Descrierea spam-ului si a ferestrelor de tip popup

Spam-ul, de asemenea cunoscut ca si junk mail, este un tip de e-mail nesolicitat asa cum este prezentat in Figura 1. In cele mai multe cazuri, spamul este folosit ca si metoda de publicitate. Cu toate acestea, spam-urile pot fi folosite pentru a trimite link-uri daunatoare sau cu un continut inselator, asa cum este prezentat in Figura 2. Cand este utilizat ca o metoda de atac, spam-ul poate include link-uri catre un web site infectat sau un atasament care ar putea infecta un computer. Aceste link-uri sau atasamente pot duce la o multime de ferestre concepute pentru a capta atentia si care va vor duce la site-uri publicitare. Acestea sunt numite ferestre popup. Asa cum se arata in Figura 2, daca nu le controlam aceste ferestre popup pot acoperi rapid ecranul utilizatorului si pot impiedica efectuarea oricaror sarcini. Multi anti-virusi si programe software de e-mail pot detecta automat si sterge spam-ul din casuta postala. Unele spam-uri pot trece de programe, asa ca uitati-va dupa cateva indicii des intalnite:

Nici un subiect Adresa incompleta

E-mail-uri generate de calculator E-mail-uri de raspuns care nu au fost trimise de catre utilizator Descrierea amenintarilor de securitate

9. 2

Explicarea ingineriei 9.2. sociale 6 (social engineering) Un inginer social este un individ capabil sa obtina acces la un echipament sau la o retea pacalind persoane pentru a i se oferi informatiile de acces necesare. Adesea, inginerii sociali castiga increderea unui angajat si il conving pe acesta sa divulge numele de utilizator (username-ul) si parola. Un inginer social poate sa para un tehnician care incearca sa obtina intrarea intr-o incinta, dupa cum se poate observa in Figura 1. Odata intrat, inginerul social poate sa se uite pe furis la angajati pentru a aduna informatii, poate cauta documente pe birouri cu parole si numere de telefon atasate, sau sa obtina un fisier al companiei cu adrese de e-mail. Aici sunt cateva masuri de baza care va ajuta sa va protejati impotriva ingineriei sociale:

Nu divulgati niciodata parola dumneavoastra Verificati intotdeauna ID-ul unei persoane necunoscute Restrictionati accesul vizitatorilor neasteptati Escortati toti vizitatorii Nu va pastrati nicoadata parola pe suprafata de lucru Blocati-va calculatorul cand parasiti biroul dumneavoastra Nu lasati pe nimeni sa va insoteasca cand treceti de o usa care cere accesul cu card Descrierea amenintarilor de securitate

9. 2

Explicare a 9.2. atacurilor 7 de tip TCP/IP TCP/IP este suita de protocoale folosita pentru a controla toate comunicatiile de pe Internet. Din pacate, TCP/IP poate de asemenea sa faca o retea vulnerabila la atacuri. Unele dintre cele mai generale atacuri:

Traficul excesiv de pachete SYN (SYN flood) Deschide la intamplare porturi TCP, incarcand echipamentul de retea sau calculatorul cu o cantitate mare de cereri false, lucru ce cauzeaza blocarea celorlalte sesiuni DoS (Denial of Service) Trimite cantitati de cereri anormal de mari unui sistem oprind accesul la servicii DDoS-ul Foloseste "zombi" pentru a face originile atacurilor DoS dificil de localizat Spoofing Dobandeste accesul la resursele dispozitivelor simuland ca este un calculator de incredere Omul-din-mijloc (Man-in-the-Middle) Intercepteaza sau introduce informatii false in traficul dintre doua host-uri (calculatoare gazda) Replay Foloseste programe ce capteaza pachete din retea pentru a extrage nume de utilizatori (username-uri) si parole ce vor fi folosite ulterior pentru obtinerea accesului Coruperea DNS-ului (DNS Poisoning) Schimba inregistrarile DNS ale unui sistem pentru a redirectiona cererile catre servere false unde informatiile sunt inregistrate Descrierea amenintarilor de securitate Explicarea demontarii componentelor hardware si a reciclarii acestora

9. 2 9.2. 8

Deconstructia hardware reprezinta procesul prin care se elimina date importante de pe componentele hard sau soft inainte de a fi reciclate sau aruncate. Hard disk-urile trebuie sterse complet pentru a evita o posibila recuperare a datelor folosind programe specializate. Nu este de ajus sa stergeti fisierele sau chiar sa formatati hard disk-ul. Folositi programe terte pentru a suprascrie in mod repetat datele astfel incat acestea sa devina inutilizabile. Singura posibilitate care ne asigura ca datele nu pot fi recuperate de pe hard disk este sa lovim cu atentie platanele cu un ciocan si sa aruncam resturile. Mediile de stocare, cum ar fi CD-urile si floppy disk-urile, trebuie de asemenea distruse. Folositi o masina de tocat proiectata pentru acest scop. 9. 3 Identificarea procedurilor de securitate Un plan de securitate trebuie utilizat pentru a determina modul de actiune in cazuri critice. Politicile planului de securitate trebuie actualizate constant pentru a reflecta ultimele amenintari la adresa unei retele. Un plan de securitate cu proceduri clare este baza ce trebuie urmarita de un tehnician.

Planurile de securitate trebuiesc revizuite anual. Parte din procesul de a asigura securitatea este sa efectuati teste pentru a determina zonele unde securitatea este slaba. Testele trebuie efectuate cu regularitate. Noi amenintari apar zilnic. Testarea regulata asigura detalii asupra oricaror slabiciuni posibile in planul de securitate curent, ce trebuie indepartate. Sunt mai multe niveluri de securitate intr-o retea, incluzand cel fizic, wireless si al datelor. Fiecare nivel este supus atacurilor. Tehnicianul trebuie sa inteleaga cum sa implementeze proceduri de securitate pentru a proteja echipamentele si datele. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea componentelor necesare pentru o politica de securitate locala standard. Explicarea sarcinilor necesare protejarii echipamentului fizic. Descrierea modalitatii de protejare a datelor. Descrierea tehnicilor de securitate ale retelelor fara fir (wireless) Identificarea procedurilor de securitate

9. 3

Explicarea componentelor necesare 9.3. pentru o 1 politica de securitate locala standard Chiar daca politicile de securitate locale pot varia de la o organizatie la alta, exista cateva intrebari pe care orice organizatie ar trebui sa le puna:

Ce bunuri au nevoie de protectie? Care sunt posibilele amenintari? Ce trebuie facut in cazul unei fisuri in sistemul de securitate?

NOTA: PC-ul poate fi denumit si procesor sau UCP. In cadrul acestui curs, termenul de UCP se va referi numai la chip-ul microprocesorului. O politica de securitate ar trebui sa descrie cum rezolva o companie problemele de securitate:

Definirea unui proces pentru tratarea incidentelor de securitate la nivel de companie

Definirea unui proces pentru auditarea sistemului de securitate actual Definirea unui cadru general de securitate pentru a implementa securitatea retelei Definirea comportamentelor permise Definirea comportamentelor interzise Descrierea evenimentelor ce trebuie memorate in log-uri si a modului de stocare: Event Viewer, fisiere de log ale sistemului sau fisiere de log de securitate Definirea accesului la resursele din retea prin intermediul permisiunilor la nivel de cont Definirea metodelor de autentificare pentru acces la date: nume de utilizator, parole, sisteme biometrice, smart card-uri Identificarea procedurilor de securitate

9. 3

Explicarea sarcinilor 9.3. necesare 2 protejarii echipamentului fizic Securitatea fizica este la fel de importanta ca si securitatea informatiilor. Cand un calculator cade in mainile atacatorilor, informatiile sunt de asemenea furate. Exista mai multe metode de a proteja din punct de vedere fizic echipamentele, dupa cum puteti vedea in Figurile 1 si 2:

Controlul accesului la facilitati Folosirea incuietorilor cu cablu pentru echipamente Pastrarea camerelor de telecomunicatie incuiate Fixarea echipamentelor cu suruburi de protectie Folosirea unor carcase de securizare in jurul echipamentelor Instalarea si etichetarea senzorilor, precum tag-uri pentru identificarea frecventei radio (RFID), pe echipamente

Pentru accesul la facilitati exista mai multe masuri de protectie:


Carduri pentru a stoca informatiile utilizatorului, incluzand nivele de acces Conectori de tip Berg pentru conexiunea la o unitate de discheta (floppy drive) Senzori biometrici care identifica caracteristicile fizice ale utilizatorului, precum amprentele sau retinele Amplasarea unui paznic pentru asigurarea securitatii

Senzori, precum etichete RFID, pentru monitorizarea echipamentului Identificarea procedurilor de securitate

9. 3

Descrierea modalitatii 9.3. de 3 protejare a datelor Valoarea echipamentelor fizice este deseori cu mult mai mica decat valoarea datelor continute. Pierderea datelor importante ale unei companii in fata competitorilor sau raufacatorilor poate fi foarte costisitoare. Acest tip de pierderi poate cauza o lipsa de incredere fata de companie si concedierea tehnicienilor companiei care se ocupa de securitate. Pentru a proteja datele exista mai multe metode de securitate care pot fi implementate. Protejarea prin parola Protejarea prin parola poate preveni accesul neautorizat la continut, asa cum este prezentat in Figura 1. Atacatorii pot obtine acces la date neprotejate din cadrul PC-urilor. Toate PC-urile ar trebui sa fie protejate prin parole. Se recomanda 2 nivele de protectie prin parole:

BIOS Se impiedica modificarea setarilor BIOS fara a introduce parola corespunzatoare. Autentificare Impiedica accesul neautorizat la retea.

Autentificarea in retea permite metode de inregistrare a activitatilor in retea precum si permiterea sau interzicerea accesului la resurse. Astfel se poate determina ce resurse sunt accesate. In mod normal, administratorul de sistem defineste o conventie de nume pentru username-uri la implementarea autentificarii in retea. Un exemplu des intalnit pentru un username este initiala prenumelui urmata de numele de familie. Este recomandat sa se mentina o conventie de nume simpla pe care angajati sa o poata memora usor. Cand se atribuie parole, nivelurile de securitate trebuie sa fie comparabile cu protectia necesara. O politica buna de securitate trebuie implementata strict si trebuie sa includa dar nu sa se limiteze la urmatoarele reguli:

Parolele ar trebui sa expire dupa o anumita perioada de timp. Parolele ar trebui sa fie o combinatie intre litere si cifre astfel incat sa nu poata fi sparte usor. Standardele de parole ar trebui sa interzica utilizatorilor sa scrie parolele si sa le lase neprotejate de ochii vizitatorilor. Trebuie definite regulile privind expirarea parolelor si blocarea conturilor. Regulile privind blocarea conturilor se aplica atunci cand o incercare nereusita a fost facuta in scopul de a accesa sistemul sau

cand s-a detectat o schimbare specifica in configuratia sistemului. Pentru a simplifica sistemul de administrare a securitatii, o metoda buna este de a introduce utilizatorii in grupuri si apoi de a atribui grupurilor anumite resurse. Prin aceasta metoda se asigura schimbarea drepturilor de acces la resurse a utilizatorilor dintr-o retea doar mutand-i intre diverse grupuri. Aceasta este o metoda utila atunci cand este necesar sa se creeze conturi temporare pentru vizitatori sau consultanti, carora li se poate limita usor accesul la resurse Criptarea datelor Criptarea datelor foloseste coduri si cifruri. Traficul dintre resurse si computerele din retea poate fi protejat de atacatorii care monitorizeaza sau inregistreaza tranzactii prin implementarea criptarii. Este foarte putin probabil sa se poata descifra date capturate in timp util pentru a fi folosite. Retelele Virtuale Private (VPN) folosesc criptarea pentru a proteja datele. O conexiune de tip VPN permite unui utilizator la distanta sa acceseze in siguranta resursele unei retele ca si cum ar fi legat fizic la acea retea. Protectia porturilor Orice comunicatie care foloseste TCP/IP are asociat un numar de port. HTTPS, de exemplu, foloseste in mod implicit portul 443. Un firewall, asa cum este prezentat in Figura 2, este o metoda de a proteja un PC de intruziune prin intermediul porturilor. Utilizatorul poate controla tipul de date trimise catre un PC selectand ce porturi sunt deschise si care sunt securizate. Datele transportate intr-o retea poarta denumirea de trafic. Backup al datelor Procedurile de efectuare de backup-uri de date ar trebui incluse intr-un plan de securitate. Datele pot fi pierdute sau deteriorate in circumstante precum furt, erori ale echipamentelor sau dezastre precum incendiu sau inundatii. Backup-ul datelor este una dintre cele mai eficiente metode de protectie impotriva pierderilor de date. In continuare sunt prezentate cateva elemente importante privind backup-ul de date:

Frecventa backup-urilor Backup-urile de date pot dura destul de mult. Uneori este mult mai usor sa se faca un backup complet lunar sau saptamanal, iar apoi sa se faca mai des backup-uri partiale ale datelor care au fost modificate de la ultimul backup complet. Totusi, raspandirea backup-urilor pe mai multe inregistrari creste durata necesara restaurarii datelor. Stocarea backup-urilor Backup-urile ar trebui transportate la un sediu extern organizatiei pentru un nivel de securitate sporit. Mediile de stocare cu datele de backup sunt transportate la locatia externa organizatiei, zilnic, saptamanal sau lunar asa cum este nevoie in

companie. Siguranta backup-urilor Backup-urile pot fi protejate cu parole. Parolele trebuie sa fie introduse inainte de restaurarea datelor de pe mediul de stocare.

Securitatea sistemului de fisiere Toate sistemele de fisiere tin evidenta resurselor, insa numai sistemele de fisiere cu jurnale pot inregistra logarile utilizatorilor dupa data si timp. Sistemul de fisiere FAT 32, prezentat in figura 3, folosit in cateva versiuni ale Windows, nu are nici sisteme de jurnale nici metode de criptare. Prin urmare, in situatiile in care este nevoie de securitate ridicata se utilizeaza in general sisteme de fisiere precum NTFS, intalnit la Windows 2000 si Windows XP. Daca o securitate sporita este necesara, se pot rula anumite utilitare precum CONVERT care sa permita imbunatatirea sistemului de fisiere de la FAT 32 la NTFS. Procesul de conversie este ireversibil. Este importanta definirea clara a scopurilor inainte de a face tranzitia. 9. 3 Identificarea procedurilor de securitate Descrierea tehnicilor de 9.3. securitate 4 ale retelelor fara fir (wireless) Din moment ce traficul este transmis prin unde radio in retelele wireless, este usor pentru atacatori sa monitorizeze i sa atace datele fara sa fie nevoie s se conecteze fizic la o retea. Atacatorii dobandesc acces la o retea aflandu-se in raza de actiune a unei retele wireless neprotejate. Un tehnician trebuie sa stie cum sa configureze puncte de acces (access points) si placi de retea wireless la un nivel corespunzator de securitate. Cand instalati servicii pentru conexiunile wireless, ar trebui sa aplicati imediat tehnici de securitate wireless pentru a preveni accesul nedorit la retea, dupa cum puteti observa in Figura 1. Punctele de acces wireless ar trebui configurate cu setari de baza pentru siguranta care sa fie compatibile cu securitatea retelei existente. Un atacator poate accesa informatiile ce sunt transmise prin semnale radio. Un sistem de criptare wireless poate fi folosit pentru a preveni captarea i utilizarea datelor, codand informatia ce este trimisa. Ambele terminale ale fiecarei legaturi trebuie sa foloseasca aceleasi standarde de criptare. Figura 2 ilustreaza nivelele de securitate descrise aici:

Wired Equivalent Privacy prima generatie de standarde ale

securitatii pentru conexiuni wireless. Atacatorii au descoperit repede faptul ca spargerea criptarii de tip WEP era usor de realizat. Cheile de criptare folosite pentru a codifica mesajele pot fi detectate monitorizand programe. Odata ce cheile au fost obtinute, mesajele pot fi decodificate cu usurinta. Wi-Fi Protected Access (WPA) o versiune imbunatatita a WEPului. A fost creat ca o solutie temporara pana cand 802.11i (un nivel de securitate pentru sistemele wireless) a fost implementat complet. Acum ca 802.11i a fost omologat, a fost lansat WPA2. Acesta acopera intregul standard 802.11i. Lightweight Extensible Authentication Protocol (LEAP) numit si EAP-Cisco este un protocol de securitate pentru conexiuni wireless creat de Cisco pentru a acoperi neajunsurile WEP-ului si WPA-ului. LEAP este o alegere buna cand folosim echipamente Cisco impreuna cu sisteme de operare precum Windows si Linux.

Wireless Transport Layer Security (WTLS) este un nivel de securitate folosit de dispozitivele mobile ce utilizeaza Wireless Applications Protocol (WAP Protocolul pentru Aplicatii Fara Fir). Dispozitivele mobile nu detin foarte multa latime de banda libera pe care sa o dedice protocoalelor de securitate. WTLS-ul a fost proiectat pentru a oferi securitate dispozitivelor WAP intr-o maniera eficienta din punct de vedere al ocuparii latimii de banda. 9. 4 Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru securitate Securitatea este un proces si o tehnologie in continua schimbare. Noi vulnerabilitati sunt descoperite in fiecare zi. Atacatorii sunt in continua cautare de noi metode care sa fie folosite in atacuri. Producatorii de software trebuie sa creeze si sa publice in mod regulat noi patch-uri pentru a corecta defectele si vulnerabilitatile produselor. Daca un calculator este lasat neprotejat de catre un tehnician, un atacator poate sa obtina usor acces la el. Calculatoarele neprotejate de pe Internet pot fi infectate in cateva minute. Din cauza schimbarilor permanente ale amenintarilor de securitate, un tehnician trebuie sa inteleaga modul de instalare a patch-urilor si actualizarilor. De asemenea, trebuie sa fie capabil sa recunoasca aparitia unor noi actualizari si patch-uri. Unii producatori realizeaza actualizari in aceeasi zi in fiecare luna, dar in acelasi timp trimit actualizari critice atunci cand este necesar. Alti producatori furnizeaza servicii de actualizare automata care updateaza produsul software de fiecare data cand calculatorul este pornit, sau trimit notificari prin e-mail cand un nou patch sau o noua actualizare este lansata. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea modului de actualizare a semnaturilor software-urilor anti-

virus si anti-spyware. Explicarea modului de instalare a pachetelor de servicii si a patchurilor de securitate pentru sistemul de operare. 9. Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru 4 securitate Explicarea modului de actualizare a 9.4. semnaturilor 1 softwareurilor antivirus si antispyware Amenintarile de securitate ale diferitelor tipuri de virusi sunt intotdeauna prezente. Atacatorii cauta in mod constant noi modalitati de infiltrare in calculatoare si retele. Deoarece sunt dezvoltati intotdeauna noi virusi, securitatea software-ului trebuie sa fie continuu imbunatatita. Acest proces poate fi efectuat automat, dar un tehnician trebuie cunoasca modul manual de actualizare a oricarui tip de software de protectie si a oricaror aplicatii ale clientilor.

Programele de identificare a virusilor, spyware-urilor si adware-urilor cauta tipare in codul programat al software-ului dintr-un calculator. Aceste tipare sunt stabilite prin examinarea virusilor care sunt descoperiti pe internet sau in LAN-uri. Aceste tipare de cod sunt denumite semnaturi. Producatorii de software de protectie compileaza semnaturile in tabele de definire a virusilor. Pentru a updata fisierele semnatura pentru software-ul de spyware si antivirus, mai intai verificati daca fisierele semnatura sunt cele mai recente. Aceasta se poate face accesand optiunea "About" a software-ului de protectie, sau lansand instrumentul de actualizare al software-ului de protectie. Daca la cele mai multe dintre software-urile de protectie fisierele semnatura sunt expirate, incercati sa le reactualizati manual accesand optiunea "Update Now". Intotdeauna ar trebui sa descarcati fisierele semnatura de pe pagina de internet a producatorului, pentru a va asigura ca update-ul este autentic si nu virusat. Acest lucru poate solicita serios pagina de internet a producatorului, in special cand noi virusi sunt pusi in circulatie. Pentru a evita crearea unui trafic intens pe un singur site web, o parte dintre producatori distribuie fisiere semnatura pentru a fi descarcate pe multe asemenea site-uri. Aceste site-uri folosite pentru descarcare sunt denumite mirrors(oglinzi). ATENTIE: Cand descarcati fisierele semnatura de pe un asemenea site(mirror), asigurati-va ca acesta este legitim. Folositi intotdeauna legaturile

9. 4

catre site-uri mirror aflate pe site-ul web al producatorului. Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru securitate Explicare a modului de instalare a pachetelor de servicii si a patchurilor de securitate pentru sistemul de operare

9.4. 2

Virusii si viermii pot fi eliminati cu dificultate dintr-un calculator. Instrumente software sunt necesare pentru a elimina virusii si pentru a repara codul calculatorului pe care virusul l-a modificat. Aceste instrumente sunt furnizate de producatorii sistemelor de operare si de companiile producatoare de software de securitate. Asigurati-va ca descarcati aceste intrumente de pe un site legitim. Producatorii de sisteme de operare si aplicatii software pot furniza actualizari de cod numite patch-uri care impiedica virusii nou descoperiti sau viermii de retea sa efectueze un atac reusit. Periodic, producatorii combina patch-urile si actualizarile intr-o aplicatie de actualizare completa numita pachet de servicii (service pack). Multe atacuri devastatoare ale virusilor ar putea sa fie mai putin grave daca mai multi utilizatori ar descarca si instala cele mai recente pachete de servicii. Sistemul de operare Windows de obicei verifica site-ul de actualizari ale Windows-ului pentru actualizari de inalta prioritate care pot proteja calculatorul de cele mai recente amenintari de securitate. Aceste actualizari pot include actualizari de securitate, actualizari critice, precum si pachete de servicii (service packs). In functie de setarea pe care o alegeti, Windows descarca si instaleaza automat orice actualizari de inalta prioritate de care calculatorul are nevoie, sau va anunta ca aceste actualizari devin disponibile. Actualizarile trebuie instalate, nu doar descarcate. Daca folositi setarea Automatic puteti programa ziua si ora. Altfel, noile actualizari sunt instalate la 3 A.M. (dimineata) in mod implicit. In cazul in care calculatorul este oprit in timpul unei actualizari programate , acestea se instaleaza urmatoarea data cand pornim calculatorul. De asemenea puteti alege ca Windows-ul sa va anunte cand o noua actualizare este disponibila si sa instalati dumneavoastra

actualizarea. Urmati pasii din Figura 1 pentru a actualiza sistemul de operare cu un pachet de servicii (service pack) sau cu un patch de securitate.

Amenintarile de securitate pot veni din interiorul sau din exteriorul unei companii. Virusii si viermii informatici sunt principalele tipuri de amenintari asupra datelor. Se recomanda dezvoltarea si mentinerea unui plan de securitate pentru a proteja atat datele cat si echipamentele de la pierderi. Mentineti sistemele de operare si aplicatiile la zi si securizate cu actualizari si pachete de servicii.

10. Explicarea relatiei dintre comunicare si procesul de depanare 1 Ganditi-va la un moment in care a trebuit sa sunati o persoana de la service pentru a va repara ceva. Ati avut impresia ca este o urgenta? Ati apreciat cand persoana de la service a fost simpatica si entuziasta? Poate ati avut o experienta neplacuta cu persoana de la service. V-ati gandit sa sunati inca o data aceeasi persoana pentru a repara o alta problema? Aptitudinile bune de comunicare vor spori aptitudinile de depanare ale unui tehnician. Ambele aptitudini necesita timp si experienta pentru a se dezvolta temeinic. Pe masura ce cunostintele dumneavoastra despre hardware, software si sisteme de operare cresc, abilitatea de a determina rapid care este problema si de a gasi o solutie se va imbunatati. Acelasi principiu se aplica si pentru a va dezvolta abilitatile de comunicare. Cu cat veti practica mai mult abilitatile de comunicare, cu atat veti deveni mai eficient in relatia cu clientii. Un tehnician bine informat, care foloseste bune abilitati de comunicare va fi intotdeauna solicitat pe piata de munca. Pentru a depana un calculator, va trebui sa aflati detaliile problemei de la client. Majoritatea persoanelor care au nevoie de repararea unei probleme a calculatorului simt, probabil, o stare de stres. Daca stabiliti o buna comunicare cu clientul, acesta se mai poate relaxa putin. Un client relaxat va fi capabil sa va dea informatiile de care aveti nevoie pentru a determina sursa problemei, pentru ca apoi sa o puteti rezolva. Discutia deschisa cu clientul este de obicei primul pas facut in rezolvarea problemei calculatorului. Ca si tehnician, veti avea de asemenea acces la diferite instrumente de comunicare si cercetare. Toate aceste resurse pot fi folosite pentru a culege informatii utile pentru procesul de depanare. 10. 2 10.2.
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a comportamentului profesional Determinarea problemei

calculatorului clientului

Una dintre primele sarcini ale tehnicianului este aceea de a determina tipul problemei pe care clientul o intampina. Amintiti-va aceste trei reguli la inceputul conversatiei dumneavoastra:

Fiti informat Adresati-va clientului pe nume Raportati-va la client Comunicati concis pentru a crea o conexiune unu-la-unu cu clientul dumneavoastra Fiti intelegatori Determinati nivelul de cunostinte al clientului despre calculator pentru a sti cum sa comunicati eficient cu acesta

Pentru a face toate acestea, trebuie sa exersati tehnici de ascultare activa. Permiteti-i clientului sa va spuna intreaga poveste. In timp ce clientul va explica problema, ocazional strecurati mici cuvinte sau propozitii, cum ar fi "Inteleg", "Da", "Pricep" sau "In ordine". Acest comportament ii arata clientului ca sunteti acolo si ca il ascultati. Nu este acelasi lucru cu intreruperea clientului pentru a pune o intrebare sau pentru a face o afirmatie. Un tehnician nu ar trebui sa intrerupa clientul pentru a pune o intrebare sau pentru a face o afirmatie. Acest lucru este necuviincios, nepoliticos si creaza tensiune. De multe ori intr-o conversatie, va puteti trezi ca va ganditi deja la ceea ce o sa spuneti inainte ca cealalta persoana sa termine de vorbit. Cand faceti acest lucru, nu ascultati cu adevarat. Ca si exercitiu, incercati sa ascultati cu atentie cand ceilalti vorbesc si lasati-i sa isi termine ideile. Dupa ce ati ascultat explicatia intregii probleme de la client, clarificati ceea ce acesta tocmai a spus. Aceasta il va convinge pe client ca ati auzit si inteles situatia. O buna practica este sa parafrazati explicatia clientului incepand cu: "Dati-mi voie sa vad daca am inteles ce mi-ati spus...." Aceasta este o metoda eficienta care ii arata clientului ca ati ascultat si ca sunteti preocupat de problemele acestuia. Dupa ce ati asigurat clientul ca intelegeti problema, va trebui probabil sa puneti cateva intrebari in continuare. Asigurati-va ca puneti intrebari pertinente. Nu puneti intrebari la care clientul a raspuns deja in momentul in care va descria problema. Acest lucru doar il va irita pe client si ii va demonstra ca nu l-ati ascultat. Intrebarile puse dupa povestea clientului ar trebui sa fie intrebari cu variante limitate de raspuns, concentrate pe informatiile pe care le-ati adunat deja. Intrebarile cu variante limitate de raspuns ar trebui sa fie focalizate pe obtinerea unor informatii specifice. Clientul ar trebui sa fie capabil sa raspunda cu un simplu "da" sau "nu", sau cu un raspuns concret, cum ar fi "Windows XP Pro". Folositi toate informatiile pe care le-ati adunat de la client pentru a completa ordinul de munca.

10. 2 10.2. 2

Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a comportamentului profesional Afisarea unui comportament profesional cu clientul

Cand relationati cu clientii, trebuie sa fiti profesionisti in toate aspectele legate de rolul dumneavoastra. Trebuie sa tratati clientii cu respect si sa le acordati cea mai mare atentie. Cand sunteti la telefon, asigurati-va ca stiti cum sa puneti apelul unui client pe "hold" (in asteptare), precum si modul de a transfera un client fara a pierde apelul. Este important modul in care va comportati in timpul unui apel si responsabilitatea dumneavoastra este de a ajuta clientul sa se concentreze asupra problemei si sa o comunice astfel incat sa aveti posibilitatea de a o rezolva. Fiti optimist atunci cand comunicati cu clientul. Comunicati-i clientului ceea ce puteti face. Nu va axati pe ceea ce nu puteti face. Fiti pregatit sa explicati modalitati alternative in care puteti sa-l ajutati, precum informatii trimise prin e-mail, instructiuni pas cu pas trimise prin fax sau folosirea software-ului pentru control de la distanta (remote) in rezolvarea problemei. Clientii isi vor da seama repede daca sunteti interesat in a-i ajuta. Figura 1 descrie procesul pe care trebuie sa-l urmati inainte de a pune un client pe "hold" (in asteptare). In primul rand, lasati clientul sa termine de vorbit. Apoi, explicati clientului faptul ca trebuie sa-l puneti pe "hold" si cereti-i permisiunea pentru a face acest lucru. In momentul in care clientul este de acord sa fie pus in asteptare, multumiti-i. Spuneti clientului dumneavoastra ca veti lipsi doar cateva minute si explicati-i ce anume veti face in acel timp. Figura 2 descrie procesul de transfer al unui apel. Urmariti acelasi proces pentru transferul unui apel ca atunci cand puneti apelul unui client in asteptare. Lasati clientul sa termine de vorbit si apoi explicati-i motivul pentru care trebuie sa transferati apelul. Cand clientul este de acord sa transferati apelul, comunicati-i numarul de telefon la care ii veti face transferul. Trebuie sa-i comunicati noului tehnician numele dumneavoastra, numele clientului pe care il transferati si numarul de ordine al acestuia. Cand colaborati cu clientii, uneori este mai usor de explicat ceea ce nu trebuie sa faceti dumneavoastra. Observati urmatoarea lista cu lucruri care nu trebuie sa le faceti cand discutati cu un client:

Evitati minimizarea problemelor clientului Evitati folosirea jargonului, abrevierilor si acronimelor Evitati o atitudine sau un ton negativ al vocii Evitati sa va certati cu clientii sau sa deveniti defensiv Evitati sa deveniti critic, insultator sau sa va adresati clientului intr-un

mod neadecvat Evitati intreruperile cand vorbiti cu clientii Evitati pauzele inutile si bruste Evitati transferurile fara sa explicati rolul acestora si fara a obtine consimtamantul clientului Evitati remarcile negative catre client despre alti tehnicieni
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a comportamentului profesional Focalizarea atentiei clientului asupra problemei in timpul apelului

10. 2 10.2. 3

Una dintre responsabilitatile dumneavoastra este mentinerea atentiei clientului asupra problemei in timpul convorbirii. Cand focalizati atentia clientului asupra problemei, acest lucru va permite sa controlati convorbirea. Astfel veti folosi eficient timpul dumneavoastra si al clientului pentru a rezolva problema. Nu luati nici un comentariu facut de client ca pe un atac personal si nu va razbunati folosind comentarii sau critici. Daca va pastrati calmul, veti gasi o solutie la problema ramanand concentrat asupra convorbirii. Cum exista mai multe tipuri de probleme cu calculatorul, exista si diferite tipuri de clienti, exact cum este aratat in Figura 1. Lista de mai jos a tipurilor de clienti-problema nu este completa si deseori un client poate afisa o combinatie a acestor trasaturi. Va trebui sa recunoasteti care sunt trasaturile pe care clientul dumneavoastra le expune. Recunoscand aceste trasaturi de caracter veti putea sa conduceti conversatia in consecinta. Clientii vorbareti Un client vorbaret discuta despre orice cu exceptia problemei pentru care a sunat. Clientii folosesc adesea convorbirea telefonica ca si o oportunitate de a socializa. Poate fi dificil sa concentrati atentia unui client vorbaret asupra problemei. Clientii nepoliticosi Un client nepoliticos se plange in timpul convorbirii si adesea face comentarii negative despre produs, serviciile oferite si despre tehnician. Acest tip de client este adesea insultator si necooperant si se simte jignit foarte usor. 10. 2 10.2. 4
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a comportamentului profesional Folosirea unei etici corespunzatoare atunci cand

comunicati prin intermediul Internetului (netiquette)

Ati citit vreodata vreun blog unde 2 sau 3 membri nu mai discuta problema ci pur si simplu se insulta? Astfel de conversatii sunt denumite "flame wars" ("razboaie de foc") si apar in blog-uri sau in discutii pe baza de e-mail. V-ati intrebat vreodata daca ei si-ar permite sa-si spuna aceste lucruri fata in fata? Poate ati primit un e-mail care nu a avut nici un salut sau a fost scris n ntregime cu majuscule. Cum v-ati simtit in timp ce citeati acel mesaj? Ca si tehnician trebuie sa fiti un profesionist atunci cand comunicati cu clientii. Pentru comunicarea prin e-mail sau text, exista un set de reguli de eticheta personala si oficiala numit Netiquette. In plus fata de regulile Netiquette, mai sunt reguli generale care se aplica tuturor interactiunilor online cu clientii si colegii dumneavoastra:

Amintiti-va ca lucrati cu oameni. Adoptati aceleasi standarde de comportament pe care le urmati in viata reala. Sa stiti unde va aflati in cyberspace (spatiu virtual). Respectati timpul si latimea de banda a altor persoane. Impartasiti-va cunostintele. Nu va angajati in discutii de tipul "flame wars". Respectati intimitatea altor persoane. Iertati greselile altor persoane.

Lista de mai sus nu este completa. La ce alte reguli generale de comunicare online va puteti gandi? 10. 2 10.2. 5 Ca si tehnician, sunteti o persoana foarte ocupata. Este foarte important pentru bunastarea dumneavoastra sa folositi tehnicile de administrare a timpului si stresului. Ergonomia spatiului de lucru Ergonomia spatiului de lucru te poate ajuta sa iti faci treaba sau o poate face mai dificila. Deoarece puteti petrece cea mai mare parte din zi in spatiul de lucru, fiti sigur ca biroul este bine organizat, la fel ca in Figura 1. Sa aveti castile si telefonul intr-o pozitie in care sunt atat usor de gasit cat si usor de folosit. Scaunul dumneavostra ar trebui potrivit la o inaltime confortabila. Potriviti ecranul calculatorului la un unghi confortabil astfel incat sa nu fiti
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a comportamentului profesional Implementarea unei tehnici de administrare a timpului si stresului

nevoit sa inclinati capul in sus sau in jos pentru a vedea. Fiti sigur ca tastatura si mouse-ul sunt deasemenea intr-o pozitie confortabila pentru dumneavoastra. Nu trebuie sa va indoiti incheietura mainii pentru a scrie. Daca este posibil incercati sa evitati orice distragere externa precum zgomotul. Administrarea timpului Pentru administrarea timpului este important sa va stabiliti activitatile prioritare. Fiti sigur ca urmati cu constiinciozitate politica companiei. Politica companiei poate stabili ca dumneavoastra trebuie sa preluati apelurile in stare de urgenta, chiar daca solutionarea lor poate fi dificila. Un apel in stare de urgenta inseamna ca server-ul nu functioneaza si ca un birou intreg sau o companie asteapta ca problema sa fie rezolvata pentru a putea relua activitatea. Daca trebuie sa sunati inapoi un client, asigurati-va ca sunati intr-un timp foarte scurt fata de apelul precedent. Pastrati o lista a clientilor sunati si verificati lista in momentul in care s-au incheiat aceste apeluri. Facand asta va veti asigura ca nu ati uitat nici un client. Cand lucrati cu multi clienti, nu oferiti clientilor favoriti servicii mai rapide si mai bune. Cand verificati lista de apeluri, nu preluati doar apelurile usoare ale clientilor. Vizualizati Figura 2 pentru a vedea o lista de apeluri ale clientilor. Nu preluati apelul unui alt tehnician in afara cazului in care acesta va da permisiunea de a o face. Administrarea stresului Pentru administrarea stresului, incercati sa va reculegeti intre apelurile clientilor. Fiecare apel este independent de celalalt, iar dumneavostra nu ar trebui sa transmiteti frustrarea de la un apel la altul. Veti fi nevoit sa faceti cateva activitati fizice pentru a va elibera de stres. Ar trebui sa va ridicati si sa faceti o scurta plimbare. Faceti cateva miscari simple de intindere sau strangeti in mana o minge anti-stres. Luati o pauza daca puteti si incercati sa va relaxati. Atunci veti fi pregatit sa raspundeti la urmatoarele apeluri ale clientilor intr-un mod eficient. Figura 3 va arata cum sa va relaxati. Puteti sa va ganditi si la alte activitati care pot reduce stresul la lucru? 10. 2 10.2. 6
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a comportamentului profesional Observarea Intelegerilor Legale de Servicii (SLAs)

Cand lucrati cu clientii, este important sa va conformati cu documentele de tip SLA(Service Level Agreements) ale acestora. Un SLA este un contract care defineste asteptarile dintre o organizatie si serviciile furnizorului pentru a asigura un nivel de suport convenit. Ca angajat al unei companii de servicii, sarcina dumneavoastra este de sa respectati SLA-ul pe care il aveti cu clientul. Priviti cu atentie la cateva sectiuni standard intalnite intr-un SLA dand click in interiorul cercurilor din Figura 1. Un SLA este un acord legal care contine responsabilitati si angajamente ale tuturor partilor implicate. O parte din continutul unui SLA include de obicei urmatoarele:

Timpul de raspuns garantat (de obicei bazat pe tipul de apel si nivelul acordului de servicii) Echipamentul si/sau programele software care vor fi suportate Unde vor fi furnizate serviciile Intretinere preventiva Diagnosticare Disponibilitatea partilor componente (parti echivalente) Costuri si penalitati Timpul disponibil pentru servicii (de exemplu, 24X7; de luni pana vineri, de la 8 am pana la 5 pm EST; si asa mai departe)

Pot fi si exceptii intr-un SLA. Asigurati-va ca firma dumneavoastra urmeaza regulile in detaliu. Unele exceptii pot include abilitatea clientului de a imbunatati nivelul de serviciu, sau abilitatea de redirectionare pentru revizuire la nivel de management. Redirectionarea la nivel de management ar trebui sa fie rezervata pentru situatii speciale. De exemplu, un client vechi sau un client dintr-o companie foarte mare poate avea o problema care nu se incadreaza in parametrii declarati in SLA-ul serviciilor companiei dumneavoastra. In aceste cazuri, management-ul dumneavoastra poate alege sa sprijine clientul din motive referitoare la relatia cu clientii. Va puteti gandi la alte circumstante in care ar fi o idee buna sa redirectionati un apel catre management? 10. 2
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a comportamentului profesional Urmarea 10.2. politicilor 7 afacerii Ca tehnician, trebuie sa fiti constient de toate politicile companiei raportate la cererile clientilor. Nu trebuie sa faceti promisiuni unui client pe care nu puteti sa le respectati. Trebuie de asemenea sa detineti o buna intelegere a tuturor regulilor care controleaza angajatii.

Reguli la apelul clientului Urmatoarele reguli sunt exemple de reguli specifice pe care un centru de

relatii cu clientii (call-center) le poate avea pentru a gestiona apeluri ale clientilor:

Timpul maxim pentru un apel (Exemplu: 15 minute) Timpul maxim pentru un apel in asteptare (Exemplu: trei minute) Numarul de apeluri pe zi (Exemplu: minim 30) Reguli privind trecerea apelurilor catre alti tehnicieni (Exemplu: Doar atunci cand este absolut necesar si nu fara permisiunea tehnicianului) Reguli privind ceea ce puteti sau nu puteti promite clientului (Pentru mai multe detalii puteti vedea SLA-ul clientilor). Cand trebuie sa urmati SLA-ul si cand sa redirectionati clientul catre management

Reguli pentru angajatii unui centru de relatii cu clientii (call-center) Exista, de asemenea, si alte reguli pentru a acoperi activitatile generale zilnice ale angajatilor:

Sositi la locul dumneavoastra de munca suficient de devreme pentru a fi pregatit, de obicei cu aproximativ 15-20 de minute inainte de primul apel. Nu depasiti numarul permis de pauze si lungimea acestora. Nu luati o pauza sau mergeti la masa de pranz daca exista un apel in asteptare. Nu luati o pauza sau mergeti la masa in acelasi timp cu ceilalti tehnicieni (grupati pauzele intre tehnicieni). Nu lasati in curs de asteptare un apel pentru a lua o pauza sau a merge la masa de pranz. Asigurati-va ca alt tehnician este disponibil daca dumneavoastra trebuie sa plecati. Daca nu este disponibil nici un alt tehnician, verificati impreuna cu clientul pentru a vedea daca il puteti suna din nou mai tarziu, eventual dimineata. Nu aratati favoritism anumitor clienti. Nu preluati apelurile altui tehnician fara permisiune. Nu vorbiti negativ despre capacitatile altui tehnician.

Puteti sa va ganditi la alte reguli care ar putea sa se aplice intr-un centru de relatii cu clientii (call-center)? 10. 3
Explicarea aspectelor etice si legale privind lucrul cu tehnologia calculatoarelor

Cand se lucreaza cu clientii si cu echipamentele acestora, exista cateva deprinderi etice generale si norme legale care ar trebui respectate. De obicei, aceste deprinderi si reguli se suprapun. Deprinderi etice

Ar trebui sa aveti intotdeauna respect pentru clientii dumneavoastra, la fel si pentru proprietatea lor. Proprietatea include orice informatii sau date care pot fi accesate. Asemenea informatii sau date includ oricare dintre urmatoarele elemente:

E-mail-uri Liste de telefoane Inregistrari sau date dintr-un calculator Copii ale fiselor, informatiilor sau datelor ramase pe birou

Inainte de a accesa un cont de pe un calculator, inclusiv contul de administrator, ar trebui sa obtineti permisiunea clientului. Din procesul de depanare, este posibil sa fi adunat unele informatii private, cum ar fi nume de utilizatori (username) si parole. Daca documentati acest tip de informatie privata, trebuie sa o pastrati confidentiala. Divulgarea oricarei informatii cu privire la client pentru oricine altcineva este nu numai imoral ci si ilegal. Detaliile legale cu privire la informatiile clientilor sunt de obicei acoperite de SLA. Nu trimiteti mesaje nesolicitate catre un client. Nu trimiteti mesaje nesolicitate in masa sau scrisori in lant clientilor. Nu trimiteti niciodata email-uri falsificate sau anonime. Toate aceste activitati sunt considerate imorale si, in anumite circumstante, pot fi considerate ilegale. Norme juridice Exista mai multe activitati legate de calculatoare care sunt nu numai imorale, dar cu siguranta sunt ilegale. Fiti constienti de faptul ca aceasta nu este o lista completa:

Nu faceti nici o modificare a configuratiei sistemului software sau hardware fara permisiunea clientului. Nu accesati un cont al clientului sau al colegului de serviciu, fisiere private, sau e-mail-uri fara permisiune. Nu instalati, copiati sau distribuiti continut digital (inclusiv software, muzica, text, imagini si video) ce violeaza drepturile de autor si/sau acordurile software sau legile statului. Nu folositi resursele IT ale companiei unui client pentru scopuri comerciale. Nu faceti disponibile resursele IT ale unui client utilizatorilor neautorizati. Pastrati informatiile sensibile ale clientului confidentiale. Nu utilizati intentionat resursele companiei clientului pentru activitati ilegale. Utilizarea penala sau ilegala poate include obscenitate, pornografie infantila, amenintari, hartuire, incalcare a drepturilor de autor, incalcarea marcilor inregistrate, calomnie, furt, furt de

identitate, precum si accesul neautorizat. Stiti legile pentru dreptul de autor si marca inregistrata din statul sau tara dumneavoastra? 10. 4 10.4. 1 Un centru de apel poate exista intr-o companie si ofera servicii angajatilor companiei respective, cat si clientilor ce cumpara produsele companiei. Alternativ, un centru de apel poate fi o afacere independenta ce ofera suport pentru calculatoare ca un serviciu pentru clientii externi. In orice caz, un centru de apel va fi un mediu de lucru aglomerat, cu pasi rapizi, deseori functionand 24 de ore pe zi. Centrele de apel tind sa aiba un numar mare de birouri. Ca si in Figura 1, fiecare birou are un scaun, cel putin un calculator, un telefon si o pereche de casti cu microfon. Tehnicienii ce lucreaza in aceste birouri vor avea diferite niveluri de experienta cu calculatoarele si unii vor fi specializati in diferite tipuri de calculatoare, software sau sisteme de operare. Toate calculatoarele dintr-un centru de apel vor avea un software specializat. Tehnicienii folosesc acest software pentru a indeplini multe dintre functiile serviciului lor. Desi nu exista o lista completa a majoritatii caracteristicilor software-ului de ajutor, Figura 2 ofera mai multe detalii. Centrul dumneavoastra de apel va avea propriile reguli de afacere privind prioritatea apelurilor. Figura 3 ofera un tabel simplu despre cum trebuiesc numite, definite si prioritizate apelurile. 10. 4 10.4. 2
Descrierea mediului dintr-un centru de apel si a responsabilitatilor tehnicianului Descrierea mediului dintr-un centru de apel si a responsabilitatilor tehnicianului Descriere a mediului dintr-un centru de apel

Descrierea responsabilitatilor unui tehnician de nivel unu Centrele de apel au uneori diferite denumiri pentru tehnicienii de nivel unu. Acesti tehnicieni pot fi cunoscuti sub numele de analisti nivel unu, dispeceri sau asistenti in caz de incidente. Indiferent de nume, responsabilitatile tehnicienilor de nivel unu sunt destul de asemenatoare de la un centru la altul. Prima responsabilitate a tehnicienilor este de a aduna informatiile necesare de la client. Tehnicianul trebuie sa documenteze toate informatiile in tichet sau in ordinul de lucru. Informatiile pe care trebuie sa le obtina un tehnician de

nivel unu sunt prezentate in Figura 1. Unele probleme sunt destul de simplu de rezolvat si un tehnician de nivel unu poate sa se ocupe de acestea fara sa fie nevoie sa redirectioneze ordinul de lucru tehnicianului de nivel doi. Adeseori, pentru o problema este nevoie de experienta unui tehnician de nivel doi. In acest caz, tehnicianul de nivel unu trebuie sa fie capabil sa descrie problema clientului in cateva fraze succinte care sunt inscrise in ordinul de lucru. Aceasta descriere este importanta astfel incat alt tehnician sa poata intelege repede problema si sa nu mai fie nevoit sa puna aceleasi intrebari clientului. Figura 2 arata cum un client poate sa descrie unele dintre cele mai comune probleme si cum un tehnician ar trebui sa documenteze aceste probleme. 10. 4
Descrierea mediului dintr-un centru de apel si a responsabilitatilor tehnicianului

Descrierea 10.4. responsabilitatilor 3 unui tehnician de nivel doi Ca si pentru tehnicienii de nivel unu, centrele de apel, uneori, au nume diferite pentru tehnicienii de nivelul doi. Acesti tehnicieni pot fi cunoscuti sub numele de specialisti in produse sau de personal pentru suport tehnic. Responsabilitatile tehnicianului de nivel doi sunt, in general, aceleasi de la un centru de apel la altul. Tehnicianul de nivel doi este de obicei mai experimentat decat un tehnician de nivel unu in ceea ce priveste tehnologia, sau a lucrat pentru companie pentru o perioada mai lunga de timp. Atunci cand o problema nu pot fi rezolvata in termen de zece minute, tehnicianul de nivel unu pregateste un ordin de munca ce va fi redirectionat la un nivel superior, asa cum este prezentat in Figura 1. Tehnicianul de nivel doi primeste ordinul de munca impreuna cu descrierea problemei care necesita rezolvare. El ia atunci legatura cu clientul pentru a pune intrebari suplimentare si pentru a rezolva problema. Urmatoarea lista de instructiuni ofera detalii referitoare la inaintarea unei probleme la un tehnician mai experimentat. Aceste sunt indicatii generice; ar trebui sa urmati politica de afaceri a companiei pentru care lucrati pentru redirectionarea problemelor.

Redirectionati problemele care necesita desfacerea carcasei calculatorului. Redirectionati problemele care necesita instalare de aplicatii, sisteme de operare sau drivere.

Redirectionati problemele care vor necesita o perioada lunga de timp pentru a-i explica clientului - de exemplu modificari ale CMOS. Redirectionati apelurile urgente. Intreaga retea este picata si un tehnician mai experimentat ar putea fi capabil sa rezolve problema cu mai multa rapiditate.

Problemele care necesita desfacerea carcasei unui calculator trebuie sa fie rezolvate de un tehnician de nivel doi. Tehnicienii de nivel doi pot folosi de asemenea software-ul de diagnosticare de la distanta pentru a se conecta la calculatorul clientului, cu scopul de a actualiza driver-ele si software-ul, de a accesa sistemul de operare, de a verifica BIOS-ul si de a aduna alte informatii pentru a rezolva problema. 10. 5 Rezumat In acest capitol ati invatat despre relatia dintre abilitatile de comunicare si abilitatile de depanare. Ati invatat ca trebuie sa combinati aceste doua abilitati pentru ca dumneavoastra sa deveniti un tehnician de succes. Ati invatat de asemenea aspectele legale si morale in lucrul cu tehnologia calculatoarelor si proprietatea clientului. Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest capitol:

Pentru a fi un tehnician de succes, veti fi nevoit sa practicati abilitatile de comunicare cu clientii si colegii dumneavoastra. Aceste abilitati sunt la fel de importante ca si expertiza tehnica. Intotdeauna ar trebui sa va orientati spre o atitudine profesionala cu clientii si colegii dumneavoastra. Comportamentul profesional creste increderea clientilor si va sporeste credibilitatea. De asemenea ar trebui sa recunoasteti semnele clasice ale unui client dificil si sa invatati ce sa faceti si ce sa nu faceti cand vorbiti la telefon cu acest client. Exista cateva tehnici pe care le puteti folosi pentru a pastra atentia unui client asupra unei probleme in timpul convorbirii. In primul rand, trebuie sa ramaneti calm si sa puneti intrebari potrivite intr-o maniera corespunzatoare. Cu ajutorul acestor tehnici puteti pastra controlul asupra convorbirii. Exista o modalitate corecta si una gresita de a pune clientul in asteptare, sau de a transfera clientul la un alt tehnician. Invatati si folositi modalitatea corecta de fiecare data. Facand oricare dintre aceste operatii incorect, puteti cauza prejudicii serioase companei dumneavoastra in relatiile cu clientii. Netiquette este o lista de reguli pe care trebuie sa o folositi de cate ori comunicati prin e-mail, mesaje text, mesaje instant sau blog-uri. Aceasta este o alta zona unde facand lucrurile intr-o maniera gresita puteti cauza prejudicii companiei in relatiile cu clientii. Trebuie sa intelegeti si sa ajungeti la un consens impreuna cu clientul

dumneavoastra in legatura cu contractul referitor la serviciile oferite (SLA). Daca problema nu se incadreaza in termenii contractului, trebuie sa gasiti metode pozitive de a spune clientilor ce puteti face pentru a-i ajuta si ce nu puteti face. In imprejurari speciale, puteti decide sa redirectionati sarcina catre management. Ca o adaugire la SLA, trebuie sa urmati politica companiei. In politica companiei vor fi incluse prioritatile apelurilor, cum si cand sa redirectionati apelurile catre management si cand este permis sa luati pauze si pranzul. Functia de tehnician de calculator este foarte stresanta. Rar veti avea ocazia sa intalniti un client binedispus. Puteti sa alinati stresul zilnic asezand spatiul de lucru intr-un mod cat ergonomic posibil. Ar trebui sa exersati in fiecare zi tehnicile de administrare a timpului si stresului. Exista aspecte morale si legale in lucrul cu tehnologia calculatoarelor. Ar trebui sa fiti constient de politica si procedurile companiei dumneavoastra. In plus, veti fi nevoit sa va familiarizati cu legile dreptului de autor si ale marcilor inregistrate din tara dumneavoastra. Centrul de apel este un mediu in continua miscare. Tehnicienii de nivel 1 si tehnicienii de nivel 2 au responsabilitati specifice. Aceste responsabilitati variaza putin de la un centru de apel la altul.

11. 1

Privire generala asupra muncii tehnicienilor de teren, tehnicienilor de la distanta si tehnicienilor prin telefon Experienta acumulata in lucrul cu calculatoarele si obtinerea de certificari tehnice va vor ajuta sa fiti calificati pentru angajare pe una dintre urmatoarele specializari:

Tehnician de teren Tehnician de la distanta Tehnician de birou

In functie de optiunea aleasa, tehnicienii lucreaza in medii de lucru diferite. Aptitudinile necesare de fiecare cariera pot fi similare. Gradul de necesitate al diferitelor aptitudini difera de la o slujba la alta. Cand studiati pentru a deveni un tehnician de calculatoare, trebuie sa dezvoltati urmatoarele aptitudini:

Construirea si actualizarea calculatoarelor Efectuarea de instalari Instalarea, configurarea si optimizarea aplicatiilor software Executarea intretinerii preventive Depanarea si repararea calculatoarelor Comunicarea clara cu clientul Documentarea feedback-ului primit de la client si a pasilor necesari in

gasirea solutiei unei probleme. Tehnicienii de teren, ilustrati in Figura 1, lucreaza in diverse conditii si medii de afaceri. Puteti lucra pentru o singura companie reparand numai bunurile acelei companii. Alternativ, puteti lucra pentru o companie care ofera reparatii de calculatoare pentru o varietate de companii si clienti. In oricare dintre aceste situatii, aveti nevoie de abilitati excelente de depanare cat si abilitati de comunicare cu clientii, deoarece sunteti in permanenta in contact cu clientii si lucrati cu o varietate de componente hardware si software. Daca sunteti tehnician la distanta, puteti lucra la un help desk, avand ca sarcina sa raspundeti la telefon sau la mesaje e-mail venite de la clientii care au probleme cu calculatoarele, ca in figura 2. Realizati ordine de lucru si comunicati cu clientii pentru a putea diagnostica si repara problema. Abilitatile bune de comunicare sunt foarte importante deoarece clientul trebuie sa inteleaga foarte clar intrebarile si instructiunile dumneavoastra. Unele help desk-uri folosesc software specializat pentru a se conecta direct la calculatoarele clientilor pentru a rezolva problema. Ca tehnician la distanta, veti lucra probabil intr-o echipa de tehnicieni help desk pentru o organizatie sau direct de acasa. Ca tehnician de birou, in mod normal nu o sa lucrati direct cu clientii. Tehnicienii de birou sunt deseori angajati pentru a asigura service in garantie intr-un depozit central sau intr-o facilitate de lucru, ca in Figura 3. 11. 2 Explicarea normelor de protectie a muncii in laborator si utilizarea uneltelor Siguranta ar trebui sa fie intotdeauna o prioritate pentru dumneavoastra la lucru sau in laborator. Ca tehnician, trebuie sa fiti constient de numeroasele riscuri la locul de munca si ar trebui sa va luati masurile de precautie necesare pentru a le evita. Ar trebui sa lucrati in conditii de siguranta in laborator in asa fel incat aceasta sa devina o rutina. Respectati toate procedurile de siguranta si utilizati instrumentele adecvate pentru fiecare activitate. Aceasta politica va va ajuta sa nu va raniti sau sa avariati echipamentele. Pentru a avea un mediu de lucru sigur, este mai bine sa actionati proactiv decat reactiv. Figura 1 prezinta o lista a regulilor de siguranta care va va ajuta sa mentineti un mediu de lucru sigur. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Trecerea in revista a mediilor de lucru si a procedurilor de siguranta. Analizarea denumirilor, scopurilor, caracteristicilor si utilizarea sigura si adecvata a instrumentelor.

Identificarea posibilelor pericole si implementarea politicilor de siguranta pentru componentele calculatorului. Descrierea problemelor care afecteaza mediul. Explicarea normelor de protectie a muncii in laborator si utilizarea uneltelor

11. 2

Trecerea in revista a 11.2. mediilor de 1 lucru si a procedurilor de siguranta Siguranta la locul de munca este necesara pentru a asigura ca dumneavoastra si persoanele din jurul dumneavoastra sa ramana nevatamate. In orice situatie, ar trebui sa urmati intotdeauna aceste reguli de baza:

Folositi covoare antisatice si pad-uri pentru a reduce sansele ca descarcarile electrostatice (ESD) sa va deterioreze echipamentul. Pastrati materialele periculoase si toxice intr-un dulap inchis. Curatati podeaua de orice ar putea sa faca o persoana sa se impiedice. Curatati locul de munca la intervale regulate.

Ar trebui sa actionati cu prudenta atunci cand mutati echipamente de calculatoare dintr-un loc in altul. Asigurati-va ca si clientii dumneavoastra respecta regulile de siguranta cand se afla la locul dumneavoastra de munca. Va trebui sa le explicati aceste reguli si sa ii asigurati ca regulile au rolul de a-i proteja. Urmati codurile locale si regulile guvernamentale cand aruncati echipamente precum baterii, solventi, calculatoare, si monitoare. In caz contrar puteti fi amendat. Multe tari au agentii care se ocupa cu standardele de siguranta si asigura conditii sgure de lucru pentru angajati. Care sunt documentele care descriu regulile si standardele de siguranta in tara dumneavoastra? 11. Explicarea normelor de protectie a muncii in laborator si 2 utilizarea uneltelor Analizarea denumirilor, scopurilor, 11.2. caracteristicilor 2 si utilizarea sigura si adecvata a instrumentelor Un tehnician trebuie sa aiba uneltele potrivite pentru a lucra in siguranta fara riscul de a deteriora echipamentele. Exista multe unelte pe care un tehnician

le foloseste pentru a diagnostica si repara problemele unui calculator:


Surubelnita cu cap drept, mare si mica Surubelnita cruce (Phillips), mare si mica Penseta sau extractor de piese Foarfeca cu varf ascutit Clesti pentru cabluri Instrument pentru scoaterea chipului Set de chei hexagonale Surubelnita Torx Cheie pentru piulite, mare si mica Extractor cu trei brate Multimetru digital Terminatori pentru testare Oglinda mica Pensula mica de praf Carpa moale, fara scame Legaturi pentru prinderea cablurilor Foarfeca Lanterna mica Banda izolatoare Creion sau pix Aer comprimat

Electricitatea statica este una dintre cele mai mari probleme pentru tehnicieni cand lucreaza in diferite medii. Uneltele folosite sau chiar corpul dumneavoastra pot retine sau conduce mii de volti de electricitate. Mersul pe covor sau pres si atingerea unei componente a calculatorului inainte de a intra in contact cu un obiect care are acces la impamantare poate deteriora respectiva componenta. Echipamente antistatice ajuta la mentinerea sub control a electricitatii statice. Folositi echipamente antistatice pentru a preveni distrugerea componentelor sensibile. Inainte de a atinge o componenta a calculatorului, asigurati-va ca nu veti produce un soc electric atingand o carcasa sau un covor impamantat. Acestea sunt cateva echipamente antistatice:

Bratara antistatica Conduce electricitatea statica stocata de corp in pamant Covor antistatic Impamanteaza carcasa calculatorului Punga antistatica Pastreaza componentele sensibile ale calculatorului in siguranta cand nu sunt instalate in interiorul unui calculator Produse de curatare Mentin componentele intr-o stare buna fara a retine electricitate statica

ATENTIE: Nu purtati o bratara antistatica daca lucrati cu circuite de voltaj inalt, cum ar fi cele gasite in monitoare sau imprimante. Nu deschideti monitoare daca nu aveti cunostinte avansate in acest domeniu. 11. Explicarea normelor de protectie a muncii in laborator si 2 utilizarea uneltelor Identificarea posibilelor pericole si implementarea 11.2. politicilor de 3 siguranta pentru componentele calculatorului Majoritatea componentelor interne ale unui calculator folosesc curent electric de voltaj scazut. Totusi, unele componente functioneaza la voltaj inalt si pot fi periculoase daca nu va luati masurile de siguranta adecvate. Lista urmatoare contine componente ale calculatorului care sunt periculoase pentru ca folosesc curent de mare tensiune si trebuie reparate numai de personal autorizat:

Surse de alimentare Monitoare Imprimante laser

Surse de alimentare Costurile de reparatie ale unei surse de alimentare pot uneori sa echivaleze costul unei surse noi. Din acest motiv, majoritatea surselor de alimentare stricate sau uzate sunt inlocuite. Numai tehnicienii certificati si cu experienta ar trebui sa repare surse de alimentare. Monitoare Partile electronice interne ale unui monitor nu pot fi reparate, dar pot fi inlocuite. Monitoarele, in special cele CRT, functioneaza la voltaj inalt. Numai un electronist autorizat ar trebui sa repare monitoare. Imprimante laser Imprimantele laser pot fi foarte costisitoare. Este mult mai eficient din punct de vedere al costurilor sa reparati sau sa inlocuiti partile stricate. Imprimantele laser folosesc o tensiune mare si pot avea suprafete foarte fierbinti in interior. Fiti atenti cand reparati o imprimanta laser. 11. Explicarea normelor de protectie a muncii in laborator si 2 utilizarea uneltelor 11.2. Descrierea 4 problemelo

r care afecteaza mediul Mediul inconjurator al Planetei Pamant se afla intr-un echilibru fragil. Materialele primejdioase din care sunt fabricate componentele calculatoarelor trebuie sa fie scoate din uz prin cai specifice pentru a putea mentine acest echilibru. Un depozit de reciclare al calculatoarelor este un loc unde pot fi dezasamblate componentele calculatoarelor care sunt nefolosite. Acele componente care sunt inca utilizabile pot fi reciclate pentru repararea altor echipamente. Figura 1 prezinta un depozit de reciclare al calculatoarelor. Depozitele de reciclare trebuie sa urmeze regulile de aruncare pentru fiecare tip de componenta a calculatorului. Inainte de reciclarea componentelor, acestea sunt separate in grupuri. Monitoarele CRT contin intre 1.6 si 2.3 kg de plumb care este un material periculos. Mare parte a plumbului se afla in interiorul tuburilor catodice. Si alte materiale din interiorul calculatorului sunt periculoase:

Mercur Cadmiu Crom hexavalent

Bateriile sunt folosite pentru a alimenta laptop-uri, camere digitale, camere video, si jucarii telecomandate. Bateriile pot contine unele din urmatoarele materiale toxice:

Nichel - cadmiu (Ni-Cd) Hidroxid metalic de Nichel (Ni-MH) Litiu ionizat (Li-ion) Plumb

Aruncarea componentelor Multe companii au politici care definesc modul in care sunt aruncate componentele periculoase care se gasesc in echipamentele electronice. Aceste metode includ de obicei programe de reutilizare, reciclare sau schimb. Este posibil sa fie nevoie sa aruncati componentele calculatorului pentru ca au devenit depasite, sau pentru ca aveti nevoie de mai multa functionalitate. In plus fata de reciclarea componentelor, puteti sa le donati altor persoane sau organizatii. Unele companii dau la schimb calculatoare folosite contra platii partiale a unor echipamente noi. 11. 3 Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea componentelor unui calculator Situatiile in care este necesara inlocuirea unei componente a calculatorului includ repararea componentelor stricate sau realizarea unui upgrade pentru

functionalitate. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Selectarea unei carcase si a unei surse de alimentare. Selectarea unei placi de baza. Selectarea unui procesor (UCP) si a unui sistem de racire. Selectarea RAM-ului. Selectarea placilor de extensie. Selectarea dispozitivelor de stocare si a hard disk-urilor. Selectarea dispozitivelor de intrare si iesire. Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea componentelor unui calculator Selectarea unei carcase si a unei surse de alimentare

11. 3 11.3. 1

Inainte de orice achizitie sau upgrade ar trebui sa determinati cerintele clientului. Intrebati clientul ce echipamente vor fi conectate la calculator si ce aplicatii vor fi folosite. Carcasa calculatorului contine sursa de alimentare, placa de baza, memoria, si alte componente. La cumpararea separata a unei carcase si a unei surse de alimentare, asigurati-va ca toate componentele o sa aiba loc in carcasa si ca noua sursa de tensiune este suficient de puternica pentru a alimenta toate componentele. De multe ori carcasa este vanduta impreuna cu sursa de alimentare. Va trebui sa verificati ca sursa de curent ofera suficienta putere pentru a alimenta toate componentele care vor fi instalate in carcasa. 11. Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea componentelor 3 unui calculator Selectarea 11.3. unei placi 2 de baza Deseori, noile placi de baza au atribute noi sau standarde care pot fi incompatibile cu componentele mai vechi. Cand selectati o placa de baza pentru inlocuire, asigurati-va ca suporta procesorul, RAM-ul, placa video si celelalte placi de extensie. Socket-ul si chip setul de pe placa de baza trebuie sa fie compatibile cu procesorul. Placa de baza trebuie de asemenea sa suporte ansamblul de racire format din ventilator si radiator. Sursa de alimentare existenta trebuie sa aiba conectori care sa se potriveasca cu noua placa de baza. Fiti atenti in special la numarul si tipul sloturilor de extensie. Sunt potrivite cu placile de extensie existente? De exemplu, noua

placa de baza poate sa nu aiba un conector AGP pentru o placa video existenta. Placa de baza poate avea sloturi PCIe pe care o placa de extensie existenta nu le poate folosi. In cele din urma, noua placa de baza trebuie sa incapa in carcasa curenta. 11. Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea componentelor 3 unui calculator Selectarea unui procesor 11.3. (UCP) si 3 a unui sistem de racire Schimbati procesorul cand se defecteaza sau cand nu mai este potrivit pentru aplicatiile curente. De exemplu, puteti avea un client care a cumparat o aplicatie de grafica avansata, dupa cum este prezentat in Figura 1. Aplicatia poate functiona ineficient deoarece are nevoie de un procesor mai rapid decat cel existent. Inainte de a cumpara un procesor, asigurati-va ca acesta este compatibil cu placa de baza existenta:

Procesorul trebuie sa aiba acelasi tip de socket si de chip set. BIOS-ul va trebui sa suporte noul procesor. Este posibil ca noul procesor sa aiba nevoie de un ansamblu radiator/ventilator diferit.

Website-urile producatorilor sunt resurse bune pentru a investiga compatibilitatea dintre procesoare si alte echipamente. Cand faceti un upgrade procesorului, asigurati-va ca voltajul corect este mentinut. Un modul de reglare al voltajului (A voltage regulator module - VRM) este integrat pe placa de baza. Setarea voltajului pentru procesor poate fi facuta cu ajutorul unor jumperi sau comutatoare de pe placa de baza. Figura 2 prezinta doua procesoare asemanatoare care folosesc socket-uri diferite. 11. Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea componentelor 3 unui calculator Selectarea 11.3. RAM4 ului E posibil sa fie nevoie de o noua memorie RAM atunci cand o aplicatie se blocheaza sau cand calculatorul afiseaza des mesaje de eroare. Pentru a determina daca problema este RAM-ul, inlocuiti modulul RAM vechi asa cum este prezentat in Figura 1. Restartati calculatorul pentru a vedea daca aplicatiile functioneaza corect.

NOTA: Pentru a inchide o aplicatie blocata, apasati combinatia de taste CtrlAlt-Delete pentru a deschide Task Manager. In fereastra care se deschide, selectati aplicatia. Dati click pe butonul End Task pentru a inchide aplicatia, dupa cum este prezentat in Figura 2. Cand selectati o noua memorie RAM trebuie sa va asigurati ca este compatibila cu placa dumneavoastra de baza. De asemenea, trebuie sa fie acelasi tip de memorie RAM ca si cel deja instalat in calculator. Viteza noii memorii RAM trebuie sa fie aceeasi sau mai mare decat cea a memoriei existente. Poate fi util sa luati cu dumneavoastra modulul de memorie vechi atunci cand mergeti sa cumparati o memorie noua. 11. Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea componentelor 3 unui calculator 11.3. 5 Placile de extensie, denumite si carduri de expansiune, adauga noi functionalitati unui calculator. Figura 1 prezinta cateva dintre placile de extensie disponibile. Inainte de a cumpara o placa de extensie, studiati urmatoarele aspecte:

Selectarea placilor de extensie

Exista un slot de expansiune liber? Este placa de extensie compatibila cu slotul liber?

Daca placa de baza nu are sloturi de extensie compatibile, dispozitivele externe pot fi luate in considerare:

Exista versiuni cu conectare USB sau FireWire ale dispozitivelor externe? Calculatorul are un port USB sau FireWire liber?

Considerati urmatoarea situatie pentru imbunatatirea cu o placa de extensie. Un client are nevoie de o placa de retea wireless (pentru conexiune fara fir) pentru a se conecta la retea. Noua placa de retea wireless trebuie sa fie compatibila cu reteaua wireless existenta si cu calculatorul. Cercetati oferta de placi de retea wireless inainte de a cumpara una. Ar trebui sa va asigurati ca noua placa de retea wireless sa fie compatibila cu standardul 802.11 folosit de reteaua wireless. Verificati la calculator daca exista un slot de expansiune sau un port USB liber. Cumparati fie o placa de extensie potrivita cu un slot de extensie disponibil, fie o placa de retea wireless cu port USB. Pretul, garantia, brandul si disponibilitatea sunt ultimii factori pe care trebuie sa-i luati in

11. 3

considerare. Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea componentelor unui calculator Selectarea dispozitivelor 11.3. de stocare si 6 a hard diskurilor E posibil sa fie nevoie sa inlocuiti un hard disk atunci cand acesta nu mai satisface nevoile de stocare de date ale clientului sau cand se defecteaza. Semnele care indica o defectiune a unui hard disk includ:

Zgomote neobisnuite Mesaje de eroare Aplicatii sau date corupte

Daca hard disk-ul dumneavoastra are oricare dintre aceste simptome, ar trebui sa il inlocuiti cat mai repede. Figura 1 prezinta conectori de tip PATA, SATA si SCSI. ATA a fost redenumit Parallel ATA, sau PATA, odata cu introducerea Serial ATA (SATA). Hard disk-urile PATA pot folosi cabluri de 40 de pini cu 80 de conductori sau cabluri de 40 de pini cu 40 de conductori. SATA Hard disk-urile SATA se conecteaza la placa de baza folosind o interfata seriala. Hard disk-urile SATA au rate de transfer ale datelor mai mari decat hard disk-urile PATA. Cablul de date mai subtire permite o circulatie mai buna a aerului prin carcasa calculatorului. Versiunile initiale de SATA ofereau viteze de 1.5 Gbps. Versiunile actuale ofera viteze de 3.0 Gbps. SCSI Standardul SCSI (Small Computer System Interface) este folosit de obicei pentru hard disk-uri si pentru unitati de banda magnetica. Totusi, imprimantele, scanner-ele, unitatile CD-ROM si DVD pot de asemenea sa foloseasca SCSI. In prezent, echipamentele SCSI sunt folosite mai ales pe servere sau calculatoare care au nevoie de viteze mari de transfer si siguranta/securitate in functionare. SCSI este un controller de interfata mai avansat decat PATA sau SATA. Este ideal pentru calculatoare de inalta performanta, incluzand servere de retea. Aceste echipamente pot fi hard-disk-uri, unitati CD-ROM, sau de banda magnetica, scannere si unitati de stocare detasabile. Echipamentele SCSI sunt de obicei conectate in serie formand un lant care se numeste de obicei "lant margareta" ("daisy chain"), ca cel prezentat in Figura 2. Fiecare capat al

lantului margareta trebuie sa fie terminat pentru a impiedica reflectarea semnalelor si cauzarea interferentelor. In general, controller-ul SCSI de la un capat al magistralei SCSI (SCSI bus) are o terminatie pe placa de baza. Celalalt capat al cablului SCSI este terminat de un rezistor de pe ultimul dispozitiv al lantului sau de un terminator fizic la capatul magistralei. Majoritatea magistralelor SCSI suporta un total de sapte dispozitive si un controller SCSI. Canalele sunt numerotate de la 0 la 7. Unele versiuni de SCSI suporta un total de 15 dispozitive si un controller SCSI. Aceste canale sunt numerotate de la 0 la 15. Fiecare echipament de pe un canalul SCSI trebuie sa aiba un ID SCSI unic. De exemplu, unitatea principala va avea IDul 0, si card-ul controller-ului este de obicei 7. ID-ul SCSI este de obicei setat prin jumperi pe un dispozitiv SCSI. Magistrala SCSI avea initial o latime de 8 biti si opera la viteze de transfer de 5 MBps. Tehnologiile mai noi folosesc o magistrala de 16 biti si opereaza la viteze de 320 - 640 MBps. Figura 3 prezinta diferitele tipuri de SCSI. Tehnologiile SCSI actuale si viitoare folosesc o interfata seriala pentru o viteza crescuta. 11. Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea 3 componentelor unui calculator Selectarea 11.3. dispozitivelor 7 de intrare si iesire Un dispozitiv de intrare poate fi orice echipament ce transfera informatii catre calculator:

Mouse Tastatura Scanner Camera foto Senzor de control al procesului Interfata MIDI Microfon

Un dispozitiv de iesire transfera informatii de la calculator in exterior:


Monitor Proiector Imprimanta Echipament de control al procesului Difuzor/boxa

Pentru a selecta dispozitivele de intrare si iesire ar trebui sa aflati mai intai ce

anume isi doreste clientul. Urmatorul pas il reprezinta selectarea componentelor hardware si software cautand pe Internet pentru solutii posibile. Dupa ce ati stabilit de ce dispozitive de intrare sau iesire are nevoie clientul, trebuie sa determinati modul de conectare al acestora la calculator. Figura 1 prezinta simboluri comune pentru porturile de intrare si iesire. Tehnicienii ar trebui sa aiba o buna intelegere a mai multe tipuri de interfete:

USB 1.1 Transfera date la o viteza maxima de 12 Mbps USB 2.0 Transfera date la o viteza maxima de 480 Mbps IEEE 1394 (FireWire) Transfera date la 100, 200 sau 400 Mbps Paralel (IEEE 1284) Transfera date la o viteza maxima de 3 MBps Serial (RS-232) Versiunile mai vechi erau limitate la 20 Kbps, dar versiunile mai noi pot ajuge la rate de transfer de 1.5 Mbps

SCSI (Ultra-320 SCSI) Conecteaza pana la 15 dispozitive cu o rata de transfer de 320 MBps 11. Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a echipamentelor 4 periferice Calculatoarele au nevoie de actualizari periodice din diverse motive:

Cerintele ultilizatorilor sunt in continua schimbare Actualizarea pachetelor software necesita hardware nou Componentele hardware noi ofera performante sporite

Schimbarile efectuate asupra calculatorului pot duce la nevoia de imbunatatire sau inlocuire a componentelor si perifericelor. Ar trebui sa luati in considerare cat de eficiente si de costisitoare sunt fiecare dintre aceste optiuni - imbunatatire sau inlocuire. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Imbunatatirea si configurarea placii de baza. Imbunatatirea si configurarea unui procesor si a unui sistem de racire. Imbunatatirea si configurarea memoriei RAM Imbunatatirea si configurarea BIOS-ului Imbunatatirea si configurarea unitatilor de stocare si a hard disk-urilor Imbunatatirea si configurarea dispozitivelor de intrare si iesire. Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a echipamentelor periferice Imbunatatirea si configurarea placii de baza

11. 4 11.4. 1

Pentru a imbunatati sau inlocui placa de baza, este posibil sa fie nevoie sa inlocuiti si alte componente, cum ar fi procesorul, ansamblul radiator/ventilator, si memoria RAM. Noua placa de baza trebuie sa aiba loc in carcasa calculatorului. Sursa de alimentare trebuie de asemenea sa fie compatibila cu noua placa de baza si trebuie sa poata suporta toate noile componente. Ar trebui sa incepeti imbunatatirea prin mutarea procesorului si a ansamblului radiator/ventilator pe noua placa de baza. Este mai usor de lucrat cu aceste componente cand sunt in afara carcasei. Folositi un covor antistatic si o bratara antistatica pentu a evita deteriorarea procesorului. Aminititi-va sa folositi pasta termoconductoare intre procesor si radiator. Daca noua placa de baza are nevoie de module RAM diferite, instalati-le in acest moment. Cand inlocuiti vechea placa de baza, scoateti cablurile atasate la LED-urile si butoanele de pe carcasa. Pot avea aceleasi etichete, dar e posibil sa fie diferente minore. Luati note intr-un jurnal pentru a sti unde si cum sunt conectate toate componentele inainte de a incepe inlocuirea acestora. Fiti atent la cum este prinsa placa de baza de carcasa. Unele suruburi ofera suport, si altele realizeaza conexiuni de impamantare importante intre placa de baza si carcasa. Ar trebui sa fiti atent la suruburile si distantierele care nu sunt metalice. Acestea ar putea avea rol de izolatoare. Inlocuirea suruburilor izolatoare cu unele din metal care conduc electricitatea ar putea avea rezultate dezastruoase. Asigurati-va ca folositi tipul corect de suruburi. Nu inlocuiti suruburile filetate cu unele autofiletante; acestea din urma vor strica filetul gaurilor si nu se vor fixa bine componentele. Asigurati-va ca suruburile filetate au o lungime corecta si au acelasi numar de fileturi per inch. Daca filetul este potrivit, se va insuruba corect. Puteti prinde un surub folosind forta, dar acest lucru va deteriora gaura de prindere si placa de baza nu va fi fixata bine. Folosirea unui surub nepotrivit poate de asemenea sa produca reziduri metalice care pot cauza un scurt circuit. NOTA: Nu conteaza daca inlocuiti un surub pentru o surubelnita cu cap drept cu unul pentru o surubelnita cruce (Phillips), atat timp cat partea filetata a surubului are aceeasi lungime si acelasi numar de fileturi. Urmatorul pas il reprezinta conectarea cablurilor de la sursa de alimentare. In cazul in care conectorii de la sursa ATX nu sunt de aceeasi dimensiune (unii pot avea mai multi pini) veti avea nevoie de un adaptor. Conectati cablurile de la LED-urile si butoanele carcasei. Dupa ce noua placa de baza este montata si cablurile sunt conectate, puteti

instala si fixa toate placile de extensie. Verificati-va munca. Asigurati-va ca nu exista componente nefixate sau cabluri neconectate. Conectati tastatura, mouse-ul, monitorul, si alimentarea. Daca exista probleme, opriti imediat sursa de alimentare. Nu uitati ca o placa de extensie poate avea acelasi rol ca o componenta integrata pe placa de baza. In acest caz, va fi nevoie sa dezactivati functiile onboard din BIOS. Folositi documentatia care insoteste placa de baza pentru a afla ce modificari trebuie sa faceti in BIOS. 11. Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a 4 echipamentelor periferice Imbunatatirea si configurarea 11.4. unui procesor 2 si a unui sistem de racire O metoda de a spori puterea aparenta a unui calculator este de a-i creste viteza de procesare. Puteti face acest lucru schimband procesorul (UCP). Totusi, exista cateva cerinte care trebuie indeplinite:

Noul procesor trebuie sa se potriveasca in soket-ul existent. Noul procesor trebuie sa fie compatibil cu chip set-ul placii de baza. Noul procesor trebuie sa functioneze corect impreuna cu placa de baza si cu sursa de alimentare existente. Noul procesor trebuie sa functioneze corect cu memoria RAM existenta. Memoria RAM poate fi schimbata sau se pot adauga module suplimentare pentru a beneficia de avantajele oferite de viteza crescuta a procesorului.

Daca placa de baza este mai veche, este posibil sa nu gasiti un procesor compatibil. In acest caz, trebuie sa inlocuiti si placa de baza. ATENTIE: Folositi tot timpul un covor antistatic si o bratara antistatica atunci cand instalati sau scoateti un procesor. Puneti procesorul pe covorul antistatic pana il folositi. Pastrati procesorul intr-o punga antistatica. Pentru a schimba procesorul, trebuie sa scoateti procesorul existent din socket folosind pargia cu forta de insertie zero. Socket-urile diferite au mecanisme diferite, dar toate sunt folosite pentru a fixa procesorul dupa ce este orientat corect in socket. Inserati noul procesor. Nu folositi forta pentru a-l instala sau pentru a inchide barele de fixare. In caz contrar este posibil sa deteriorati procesorul sau

socket-ul. Daca intalniti rezistenta, asigurati-va ca ati aliniat bine procesorul. Majoritatea au un model al pinilor care se va potrivi intr-o singura directie. Daca aveti indoieli, comparati procesorul nou cu cel vechi pentru a vedea daca difera. Este posibil ca noul procesor sa aiba nevoie de un ansamblu radiator/ventilator diferit. Ansamblu radiator/ventilator trebuie sa se potriveasca din punct de vedere fizic cu procesorul si trebuie sa fie compatibil cu socket-ul. De asemenea, acesta trebuie sa fie potrivit pentru a face fata caldurii suplimentare produse de procesorul mai rapid. ATENTIE: Trebuie sa aplicati pasta termoconductoare intre procesor si sistemul de racire. Unele tipuri de BIOS au optiunea de a afisa setarile termice pentru a determina daca sunt probleme cu procesorul si sistemul de racire. Exista aplicatii software third-party care pot afisa informatiile legate de temperatura intr-un format usor de citit. Folositi documentatia procesorului sau a placii de baza pentru a va asigura ca chipul functioneaza in zona corecta de temperatura. Unele ventilatoare pentru procesoare sau carcasa pornesc si se opresc automat in functie de temperatura procesorului sau temperatura interna a carcasei. Temperaturile sunt masurate folosind sonde termice din interiorul sistemului de racire sau din circuitele interne ale procesorului. 11. Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a 4 echipamentelor periferice Imbunatatirea si 11.4. configurarea 3 memoriei RAM Cresterea cantitatii de RAM din sistem imbunatateste aproape intotdeauna performantele generale ale sistemului. Inainte de a imbunatati sau inlocui RAM-ul, sunt cateva intrebari la care trebuie sa raspundeti:

Ce tip de RAM foloseste in acest moment placa de baza? Poate fi instalat pe rand cate un modul RAM sau ar trebui folosite module pereche? Mai sunt sloturi RAM disponibile? Noul chip de memorie RAM se potriveste cu viteza, latenta, tipul si voltajul celei existente?

ATENTIE: Cand lucrati cu module RAM, folositi un covor antistatic si o bratara antistatica. Asezati RAM-ul pe covor pana cand puteti sa il montati. Pastrati RAM-ul intr-o punga antistatica.

Scoateti RAM-ul existent desfacand clipsurile care il fixeaza. Scoateti-l din socket. Chipurile DIMM actuale se scot vertical in sus si se insereaza vertical in jos. Chipurile SIMM mai vechi trebuiau inserate intr-un anumit unghi pentru a putea fi fixate. Inserati noul RAM si fixati-l folosind clipsurile respective. ATENTIE: Asigurati-va ca inserati modulul de memorie complet in socket. RAM-ul poate deteriora serios placa de baza daca este aliniat incorect si produce un scurt circuit pe magistrala principala a sistemului. Sistemul descopera memoria RAM nou instalata daca este compatibila si instalata corect. Daca BIOS-ul nu indica prezenta cantitatii corecte de RAM, asigurati-va ca memoria RAM este compatibila cu placa de baza si este instalata corect. 11. Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a 4 echipamentelor periferice Imbunatatirea 11.4. si 4 configurarea BIOS-ului Producatorii de placi de baza publica periodic actualizari pentru BIOS-ul lor. Specificatiile de publicare, precum cele prezentate in Figura 1, descriu actualizarile produsului, imbunatatirile de compatibilitate si bug-urile cunoscute care au fost rezolvate. Unele echipamente mai noi functioneaza corect numai daca se face o actualizare a BIOS-ului. Informatia BIOS pentru calculatoarele mai vechi era continuta pe chipuri ROM. Pentru a actualiza informatiile BIOS, chip-ul ROM trebuia schimbat, lucru care nu era tot timpul posibil. Chip-urile BIOS moderne sunt EEPROM, sau memorii flash care pot fi actualizate de utilizator fara sa fie nevoie sa fie deschisa carcasa calculatorului. Acest proces se numeste actualizarea BIOSului ("flashing the BIOS"). Pentru a vedea setarile curente de BIOS ale calculatorului dumneavoastra, trebuie sa intrati in programul de configurare a BIOS-ului dupa cum este prezentat in Figura 2. Apasati tasta pentru BIOS (setup) in timp ce calculatorul realizeaza testul de pornire (power-on self test - POST). In functie de calculator, tasta pentru setup poate fi F1, F2 sau tasta Del. Urmariti textul de pe ecran sau consultati manualul placii de baza pentru a gasi tasta sau combinatia de taste pentru a intra in setup. Prima parte a procesului de bootare afiseaza un mesaj care va anunta care tasta trebuie apasata pentru a intra in setup, sau in modul BIOS. Sunt mai multe setari critice in BIOS care nu ar trebui modificate de persoane care nu

au experienta in acest domeniu. Daca nu sunteti sigur, este mai bine sa faceti modificari in BIOS decat daca v-ati documentat in prealabil. Pentru a descarca o noua versiune de BIOS, consultati pagina web a producatorului si urmati procedurile de instalare recomandate, dupa cum este prezentat in Figura 3. Instalarea de software pentru BIOS online poate insemna descarcarea unui nou fisier BIOS, copierea sau dezarhivarea fisierelor pe o discheta si bootarea de pe acea discheta. Un program de instalare cere utilizatorului informatii pentru a finaliza procesul. Desi inca se foloseste metoda de actualizare a BIOS-ului din linia de comanda, mai multi producatori de placi de baza ofera software specializat pe pagina lor web care permite utilizatorilor sa actualizeze continutul BIOS din Windows. Procedura difera de la un producator la altul. ATENTIE: O actualizare incompleta sau terminata incorect a BIOS-ului poate face sistemul inutilizabil. 11. Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a 4 echipamentelor periferice Imbunatatirea si configurarea 11.4. unitatilor de 5 stocare si a hard diskurilor In loc sa cumparati un calculator nou pentru a creste viteza de acces si spatiul de stocare, puteti lua in considerare adaugarea unui nou hard disk. Exista mai multe motive pentru instalarea unui nou hard disk:

Instalarea unui al doilea sistem de operare Spatiu de stocare in plus Un hard disk mai rapid Pentru pastrarea fisierului de swap al sistemului Pentru backup-ul hard disk-ului principal. Pentru a creste toleranta la defecte.

Exista mai multe lucruri de luat in considerare inainte de a adauga un nou hard disk. Daca noul hard disk este PATA si este pe acelasi cablu de date, unul dintre ele trebuie sa fie setat ca "stapan" (master) si celalalt ca "sclav" (slave). Figura 1 prezinta modul de aranjare a jumperilor pe spatele unui hard disk PATA. De asemenea, orice partitii noi sau atribuiri de nume pentru drive-uri

trebuie bine planificate. Ordinea de bootare din BIOS poate fi modificata. Matricele de discuri de stocare, precum Redundant array of independent disks (RAID), maresc toleranta la defecte atunci cand sunt conectate mai multe hard disk-uri, asa cum puteti observa in Figura 2. Unele tipuri de RAID au nevoie de doua sau mai multe hard disk-uri. Puteti instala RAID folosind metode hardware sau software. Instalarile hardware ofera de obicei mai multa siguranta, dar sunt mai scumpe. Instalarile software sunt create si administrate de un sistem de operare precum Windows Server 2003 11. Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a 4 echipamentelor periferice Imbunatatirea si 11.4. configurarea 6 dispozitivelor de intrare si iesire Daca un dispozitiv de intrare sau iesire nu functioneaza corect, este posibil sa fie nevoie sa-l inlocuiti. E posibil ca unii clienti sa doreasca o imbunatatire a dispozitivelor de intrare sau iesire pentru a creste performanta si productivitatea. O tastatura ergonomica, ca cea prezentata in Figura 1, poate fi mai confortabila la utilizare. Uneori este necesara o reconfigurare, pentru a permite utilizatorilor sa execute sarcini specifice, cum ar fi scrierea intr-o a doua limba cu caractere suplimentare. Nu in ultimul rand, schimbarea sau reconfigurarea unui dispozitiv de intrare sau iesire poate sa permita utilizatorilor cu dizabilitati sa foloseasca un calculator. Uneori este imposibila realizarea unei imbunatatiri utilizand sloturile de expansiune existente. In acest caz, puteti realiza imbunatatirea folosind o conexiune USB. Daca nu dispuneti de o conexiune USB suplimentara, puteti instala un card adaptor USB sau puteti cumpara un hub USB, ca in Figura 2. Dupa ce aveti noul echipament hardware, este posibil sa trebuiasca sa instalati noi drivere. De obicei puteti face acest lucru folosind CD-ul de instalare al echipamentului. In cazul in care nu aveti un CD puteti descarca driverele actualizate la zi de pe website-ul producatorului. NOTA: Un driver "semnat" este un driver care a trecut testul de calitate hardware Windows si a primit o semnatura de la Microsoft. Instalarea unui driver nesemnat poate cauza instabilitatea sistemului, mesaje de eroare si probleme la bootare. In timpul instalarii hardware, daca este detectat un driver nesemnat, veti fi intrebati daca doriti sa opriti sau sa continuati instalarea acestui driver.

11. 5

Identificarea si aplicarea tehnicilor de intretinere preventiva pentru componentele calculatoarelor personale Pentru a mentine calculatoarele in stare buna de functionare, trebuie sa efectuati intretinere preventiva. Intretinerea preventiva poate prelungi viata componentelor, poate proteja datele si poate creste performantele calculatorului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Curatarea componentelor interne. Curatarea carcasei. Inspectarea componentelor calculatorului. Identificarea si aplicarea tehnicilor de intretinere preventiva pentru componentele calculatoarelor personale

11. 5 11.5. 1

Curatarea componentelor interne O parte importanta a intretinerii preventive a unui calculator este pastrarea curateniei sistemului. Cantitatea de praf din mediu si obiceiurile utilizatorului determina cat de des trebuie curatate componentele calculatorului. Mare parte din curatare se ocupa de prevenirea acumularii prafului. Pentru a inlatura praful, nu folositi un aspirator. Aspiratoarele pot genera electricitate statica si pot strica sau desprinde componente si jumperi. In schimb, ar trebui sa folositi aer comprimat pentru a inlatura praful. Daca folositi aer comprimat dintr-un tub, tineti tubul in pozitie verticala astfel incat fluidul sa nu curga pe componentele calculatorului. Urmati mereu instructiunile si avertismentele de pe recipientul de aer comprimat. Curatarea regulata va ofera de asemenea o sansa sa inspectati componentele pentru a verifica daca exista suruburi sau conectori desfacuti. Exista mai multe componente in interiorul carcasei unui calculator care trebuie pastrate in permanenta curate:

Ansamblul radiator/ventilator Memoria RAM Placile de extensie Placa de baza Ventilatorul carcasei Sursa de alimentare Unitatile interne

Atentie: Cand curatati un ventilator folosind aer comprimat, mentineti fixe paletele ventilatorului. Astfel preveniti invartirea rotorului la o turatie prea mare sau deplasarea acestuia intr-o directie diferita.

11. 5

Identificarea si aplicarea tehnicilor de intretinere preventiva pentru componentele calculatoarelor personale 11.5. Curatarea 2 carcasei Praful sau mizeria din exteriorul calculatorului pot intra prin ventilatoare sau pe langa panoul lateral de acces al carcasei. Mizeria poate sa intre si prin capacele protectoare ale sloturilor de extensie, ca in Figura 1. Daca praful se acumuleaza in interiorul unui calculator, poate opri circulatia aerului si poate afecta sistemul de racire. Folositi o carpa sau aspirator ca sa curatati exteriorul carcasei. Daca folositi un produs de curatare, nu il pulverizati direct pe carcasa. In schimb, puneti o cantitate mica pe carpa de curatare si stergeti exteriorul carcasei. In timp ce curatati carcasa, ar trebui sa fiti atenti si sa corectati lucrurile care pot cauza probleme mai tarziu:

Capacele lipsa ale sloturilor de expansiune permit intrarea prafului, a mizeriei sau a insectelor in calculator Suruburi slabite sau lipsa cu ajutorul carora sunt fixate placile de extensie

Cabluri lipsa sau incurcate care se pot desface si pot cadea din carcasa 11. Identificarea si aplicarea tehnicilor de intretinere preventiva 5 pentru componentele calculatoarelor personale Inspectarea 11.5. componentelor 3 calculatorului Cea mai buna metoda de a mentine un calculator in stare buna este de a verifica functionarea acestuia la intervale regulate. Curatarea reprezinta o buna oportunitate de a face aceasta verificare. Ar trebui sa aveti o lista a componentelor de verificat:

Procesorul si sistemul de racire Verificati sa nu existe praf pe procesor sau in sistemul de racire. Asigurati-va ca ventilatorul se poate invarti normal. Verificati cablul de alimentare al ventilatorului sa fie conectat corect, ca in Figura 1. Verificati ventilatorul cat timp este alimentat pentru a vedea daca se invarte. Verificati daca procesorul este asezat corect in socket. Asigurati-va ca radiatorul este montat corect. Pentru a evita deteriorarea, nu scoateti procesorul pentru curatare. Conexiunile memoriei RAM Chipurile RAM ar trebui sa fie prinse corect in sloturile RAM. Figura 2 arata ca in anumite situatii clipsurile de fixare se pot desface. Reasezati-le, daca este necesar. Folositi aer comprimat pentru a elimina orice urma de praf. Echipamentele de stocare Verificati toate echipamentele de stocare

incluzand hard disk-ul, unitatea de discheta, unitatea optica si unitatea de stocare cu banda magnetica. Toate cablurile ar trebui sa fie bine conectate. Verificati ca nu exista jumperi desfacuti, lipsa sau fixati incorect, ca in Figura 3. O unitate nu ar trebui sa produca zgomote sau sunete neplacute. Cititi manualul producatorului pentru a afla cum se curata unitatile optice si capetele de citire ale unitatilor de stocare pe banda magnetica folosind betisoare de bumbac si aer comprimat. Curatati unitatile de discheta folosind un kit de curatare. Placile de extensie Placile de extensie ar trebui asezate corect in sloturile de expansiune. Placile desfacute, precum in Figura 4, pot cauza scurtcircuite. Prindeti placile de extensie folosind suruburi pentru a evita desfacerea acestora. Folositi aer comprimat pentru a indeparta mizeria sau praful de pe placa sau din slotul de extensie.

NOTA: Placa video poate sa se desprinda din cauza presiunii exercitate de cablul de la monitor sau in momentul fixarii cu suruburi. NOTA: Daca un adaptor pentru placa video este folosit intr-un slot de expansiune, placa video integrata de pe placa de baza este probabil dezactivata. Daca din greseala conectati monitorul la placa integrata, calculatorul va parea ca nu merge. Exista cateva componente care ar trebui verificate:

Echipamentele de alimentare Verificati prelungitoarele, sigurantele si sursele de curent permanente (UPS). Asigurati-va ca exista o ventilatie adecvata si neobstructionata. Inlocuiti prelungitoarele daca au existat probleme electrice sau furtuni puternice in zona. Suruburi desfacute Suruburile desfacute pot cauza probleme daca nu sunt fixate sau indepartate imediat. Un surub desfacut poate cauza scurtcircuite sau poate sa ramane blocat intr-o pozitie de unde este dificil de inlaturat. Tastatura si mouse Folositi aer comprimat sau un aspirator mic pentru a curata tastatura si mouse-ul. Daca mouse-ul este cu bila, scoateti-o si curatati mizeria. Cabluri Verificati toate cablurile de conectare. Cautati pini rupti sau indoiti. Asigurati-va ca toate suruburile sa fie bine fixate. Asigurati-va ca nici un cablu nu este taiat, ciupit sau indoit foarte rau.

11. 6

Depanarea problemelor componentelor calculatorului si ale perifericelor Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelor unui calculator sau ale echipamentelor periferice. Aceste probleme variaza de la simplu, cum ar fi actualizarea unui drive, pana la probleme complexe, cum ar fi instalarea unui procesor. Folositi pasii pentru depanare ca un ghid ce va va ajuta in

diagnosticarea si repararea problemelor. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Revizuirea procesului de depanare. Identificarea problemelor comune si a solutiilor. Aplicarea tehnicilor de depanare. Depanarea problemelor componentelor calculatorului si ale perifericelor

11. 6 11.6. 3

Aplicarea tehnicilor de depanare Acum, odata cu intelegerea procesului de depanare, este momentul sa aplicati abilitatile de diagnosticare. Primul laborator are rolul de a va imbunatati abilitatile de rezolvare a problemelor care pot care pot afecta componentele hardware ale unui PC. Veti depana si repara un calculator care nu porneste. Al doilea laborator are rolul de a va imbunatatii abilitatile de comunicare si depanare a componentelor hardware ale unui PC. In acest laborator veti executa urmatorii pasi:

Veti primi ordinul de lucru. Ghidati clientul prin diversi pasi pentru a incerca sa rezolvati problema. Documentati problema si decizia luata

11. 7

Rezumat In acest capitol, ati invatat despre tehnici avansate de diagnosticare si reparare, si despre modul de selectare a componentelor pentru eventuale imbunatatiri. Acest capitol a prezentat in detaliu cateva tehnici de depanare pentru a va ajuta sa localizati si sa rezolvati probleme precum si sa prezentati rezultatele obtinute clientului.

Ati invatat despre atributiile unui tehnician de teren, de la distanta si prin telefon si oportunitatile de angajare pentru persoanele care au cunostinte si abilitati avansate de depanare. Puteti explica si folosi normele de protectie a muncii in laborator si utiliza uneltele specifice. Puteti descrie regulile generale de siguranta in lucrul cu echipamentele electrice, mai ales in cazul monitoarelor si imprimantelor laser. Intelegeti scopul si aplicarea normelor de protectie a muncii.

Cunoasteti procedurile de aruncare corecta a diferitelor tipuri de baterii folosite de calculatoare si a altori tipuri de hardware, cum ar fi monitoarele. Puteti da sfaturi clientilor in ceea ce priveste modul in care isi pot proteja calculatoarele folosind corect tehnicile de intretinere preventiva. Puteti descrie modul de curatare a componentelor externe ale unui calculator, inclusiv a monitorului, carcasei, imprimantei sau echipamentelor periferice. Puteti descrie modul de curatare a componentelor interne ale unui calculator, precum placa de baza, procesorul si sistemul de racire, memoria RAM si placile de extensie. Stiti sa sfatuiti clientii cand este cel mai bine sa imbunatateasca un calculator sau componentele acestuia si cand este cel mai bine sa cumpere un produs nou. Puteti explica pasii care trebuie urmati pentru a adauga si configura un al doilea hard disk. Puteti de asemenea descrie pasii urmati pentru a imbunatati unele componente ale calculatorului, precum carcasa, sursa de curent, procesorul si sistemul de racire, memoria RAM sau placile de extensie. Cunoasteti modul de utilizare al intrebarilor cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns necesare unui tehnician de nivel doi pentru a determina cauza unei probleme. Puteti descrie pasii urmati in procesul de depanare, incluzand colectarea informatiilor de la clienti, verificarea problemelor evidente, incercarea initiala a solutiilor rapide, evaluarea problemelor, implementarea solutiilor pana la rezolvarea problemei. Intelegeti rolul unui tehnician de nivel doi si cum sa inglobati efortul de depanare depus de un tehnician de nivelul unu. Selectati sistemul de operare adecvat pe baza nevoilor clientului

12. 1 12.1. 2

Descrierea sistemelor de operare pentru retea

Un sistem de operare pentru retele este un sistem de operare cu trasaturi aditionale pentru a creste functionalitatea si usurinta in administrare intr-un mediu de retea. Urmatoarele sunt exemple de sisteme de operare pentru retea:

Windows 2000 Server Windows 2003 Server UNIX Linux Novell NetWare

Mac OS X

Un sistem de operare pentru retea este conceput pentru a asigura resursele necesare pentru clienti:

Aplicatii pentru servere, precum o baza de date partajata Stocarea de date centralizata Serviciu pentru directoare ce asigura o baza de date centralizata cu toate conturile de utilizatori din retea, exemple de astfel de servici sunt LDAP si Active Directory Coada pentru printare prin retea Accesul la retea si securitate Sistem de stocare redundant, precum RAID si backup-uri

Sistemele de operare pentru retea asigura protocoale concepute pentru a indeplini functiile de retea. Aceste protocoale sunt controlate de catre codul din serverele aflate in retea. Protocoalele folosite de sisteme de operare pentru retea asigura servici precum web, transferul de fisiere, e-mail, translatarea numelor si adresarea IP automata. In Figura 1 puteti gasi mai multe informati.

Activitate Protocoale de retea Completati activitatea de grupare a protocoalelor de retea din Figura 2 12. 2 Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare Majoritatea sistemelor de operare sunt usor de instalat. Dupa pornirea calculatorului, CD de instalare pentru Windows XP Professional va afisa un ghid ce va ghideaza pe parcursul intregului proces de instalare printr-o serie de intrebari. Odata ce ati raspuns la intrebari, ghidul de instalare duce automat la bun sfarsit instalarea. In aceasta sectiune, veti realiza o instalare particularizata de Windows XP Professional. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Compararea si evidentierea diferentelor dintre o instalare implicita si o instalare avansata. Instalarea Windows XP Professional folosind o instalare personalizata. Creati, vizualizati si administrati discuri, directoare, si fisiere. Identificarea procedurilor si utilitarelor folosite pentru a optimiza performantele sistemelor de operare. Identificati procedurile si utilitarele folosite pentru a optimiza performantele browserelor web.

Descrierea instalarii, utilizarii si configurarii de software pentru email. Setati rezolutia ecranului si actualizati driver-ul video. Descrierea instalarii unui al doilea sistem de operare. Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare

12. 2

Compararea si evidentierea diferentelor 12.2. dintre o 1 instalare implicita si o instalare avansata Instalarea implicita pentru Windows XP Professional este suficienta pentru marea majoritate a utilizatorilor particulari sau pentru retele de birou de dimensiuni mici. O instalare personalizata pentru Windows XP Professional este folosita de obicei in retele de dimensiuni mari. Instalarea implicita Instalarea implicita necesita interactiune minima cu utilizatorul. Vi se cere sa furnizati informatii specifice despre calculatorul dumneavoastra si despre posesor/utilizator. Instalarea personalizata In Windows XP, instalarea personalizata este foarte similara cu instalarea implicita. Exista doar doua pagini ce ofera o selectie particularizata in timpul setup-ului. Prima pagina este pentru personalizarea setarilor regionale, cel dea doua pagina este pentru personalizarea setarilor de retea, ca in Figura 1. Un tehnician sau un utilizator cu experienta tehnica executa cel mai adesea instalarea personalizata. Intr-o instalare personalizata, wizard-ul cere utilizatorului informati detaliate de performanta pentru a se asigura ca sistemul de operare este optimizat sa indeplineasca cerintele si preferintele utilizatorului individual sau ale administratorului de retea dintr-o companie. Puteti efectua o instalare personalizata pentru Windows XP Professional pe mai mult de un calculator intr-o retea prin folosirea unui fisier de raspunsuri ce contine setarile predefinite si raspunsurile la intrebarile din timpul setupului. Tehnicianul poate automatiza si personaliza instalarea pentru Windows XP astfel incat sa includa urmatoarele trasaturi:

Aplicati de productivitate, precum Microsoft Office Aplicatii personalizate

Suport pentru diferite limbi OS Deployment Feature Pack folosind Microsoft Systems Management Server (SMS) Drivere pentru dispozitive hardware Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare

12. 2

Instalarea Windows XP 12.2. Professional 2 folosind o instalare personalizata Instalarea implicita pentru Windows XP Professional este suficienta pentru marea majoritate a utilizatorilor de acasa sau pentru retele de birou de dimensiuni mici. O instalare personalizata pentru Windows XP Professional poate salva timp si poate asigura o configuratie consecventa a sistemului de operare pentru calculatoarele dintr-o retea mare.

Instalarea un sistem de operare fara supraveghere dintr-un punct de distributie din retea folosind un fisier de raspunsuri. O instalare bazata pe imagini folosind Sysprep si un program de imagini pentru disc, care copiaza o imagine a sistemului de operare direct pe hard disc fara interventia utilizatorului. Instalare de la distanta folosind Servicul de Instalare la Distanta (RIS - Remote Installation Services), care poate descarca instalarea dintr-o retea. Aceasta instalare poate fi solicitata de utilizator sau fortata pe calculator de catre administrator. OS Deployment Feature Pack folosind Microsoft Systems Management Server (SMS), care poate simplifica dramatic instalarea unui sistem de operare intr-o organizatie.

Instalare neasistata Instalarea neasistata folosind un fisier de raspunsuri unattend.txt este cea mai usoara metoda de instalare pentru o retea. Un fisier de raspunsuri poate fi creat folosind o aplicatie denumita setupmgr.exe localizata in fisierul deploy.cab din CD Windows XP Professional. In Figura 1 putem observa un exemplu de fisier de raspunsuri. Odata ce ati raspuns la toate intrebarile, fisierul unattend.txt se copiaza pe directorul partajat al serverului de distributie. In acest moment, puteti face doua lucruri:

Rulati fisierul unattended.bat pe masina client. Acesta pregateste hard discul si instaleaza automat sistemul de operare de pe serverul din retea.

Creati o discheta de pornire cu care sa porniti calculatorul si sa va conectati la serverul de distributie din retea. Rulati fisierul batch pentru a instala sistemul de operare prin retea.

Instalarea bazata pe imagine Atunci cand executati o instalare bazata pe imagine, trebuie sa incepeti prin configurarea unui calculator pana il aduceti la o starea operationala. Apoi, rulati Sysprep pentru a pregati sistemul pentru imagine. O aplicatie terta pentru imagini pregateste imaginea pentru calculatorul complet instalat, imagine care poate fi scrisa pe un CD sau DVD. Aceasta imagine poate fi copiata pe calculatoarele cu un HAL compatibil pentru a incheia instalarea pe mai multe calculatoare. Odata ce imaginea a fost copiata, puteti porni calculatorul, dar este posibil sa fiti nevoiti sa configurati cateva setari, precum numele calculatorului si domeniu de apartenenta. Instalarea la distanta Folosind RIS, acest proces seamana foarte mult cu instalarea pe baza de imagini, exceptand faptul ca nu veti utiliza o unealta de imagine. Puteti folosi RIS pentru a seta de la distanta noi calculatoare cu Microsoft Windows folosind un director RIS partajat pe retea ca sursa pentru fisierele sistemului de operare Windows. Puteti instala sisteme de operare de la distanta pe calculatoarele clientilor pornite. Calculatoarele utilizatorilor ce sunt conectati la retea pot fi pornite folosind o discheta de pornire la distanta sau Pre-Boot eXecution Environment (PXE)-adaptor de retea capabil. Clientul se poate loga cu un cont valid de utilizator. RIS este conceput sa fie folosit intr-o retea relativ mica si nu ar trebui sa fie folosit acolo pe linii de viteza scazuta din WAN. Microsoft System Management Server (SMS) permite unui administrator sa administreze un numar mare de calculatoare dintr-o retea. SMS poate fi folosit pentru a administra actualizarile, pentru a asigura control de la distanta si pentru a executa slujbe de inventariat. O trasatura optionala este desfasurarea sistemului de operare, pentru aceasta este necesara instalarea pachetului SMS OS Deployment Feature pe un server Windows 2003. SMS permite instalarea pe un numar mare clienti peste o intreaga retea, cum ar fi un LAN sau WAN. 12. 2 Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare Creati, vizualizati si administrati discuri, directoare, si fisiere

12.2. 3

Intr-un sistem de operare, discurile si directoarele sunt locati unde sunt stocate si organizate datele. Sistemul de fisiere folosit de un sistem de operare

determina factori aditionali ce afecteaza stocarea precum dimensiunea partitiei, dimensiunea unui cluster si trasaturi de securitate. Structura unui disc Utilitarul Disk Management arata informatii si poate executa servicii precum partitionarea si formatarea discurilor in Windows. In Figura 1 putem observa utilitarul Disk Management folosit de catre Windows XP Professional. Exista mai multe tipuri de partitii pe un hard disk:

Partitii primare Partitii extinse Discuri logice

NOTA: In orice moment, puteti seta doar o partitie activa. Sistemul de operare foloseste partitia activa pentru a porni sistemul. Partitia activa trebuie sa fie o partitie primara. In cele mai multe cazuri, partitia C: este partitia activa si contine fisierele de pornire si ale sistemului. Unii utilizatori creaza partitii aditionale pentru a organiza fisierele sau pentru a putea porni dual un calculator. Puteti accesa utilitarul Disk Management in urmatoarele moduri:

Din meniul Start, faceti click dreapta pe My Computer si selectati Manage > Disk Management. Din meniul Start, alegeti Settings > Control Panel > Administrative Tools > Computer Management. Dublu-click pe Storage si apoi pe Disk Management.

Sistemul de fisiere Partitiile sunt formatate cu un sistem de fisiere. Cele doua tipuri de sisteme de fisiere disponibile in Windows XP sunt FAT32 si NTFS. NTFS are caracteristici de stabilitate si securitate mai bune. De exemplu, Windows-ul nu afiseaza extensiile de fisiere, dar aceasta practica poate aduce probleme de securitate. Programatorii de virusuri pot distribui fisiere executabile deghizate in fisiere ne-executabile. Pentru a evita aceasta gaura de securitate, ar trebui sa aveti vizibile intotdeauna extensiile de fisiere, pentru asta faceti urmatoarele: Din meniul Start, alegeti Control Panel > Folder Options > View, si debifati casuta "Hide extensions for known file types", ca in Figura 2. NOTA: Salvarea fisierelor in directorul radacina al partitiei C: poate cauza probleme de organizare a datelor. O practica buna este stocarea datelor in

directoare create pe partitia C:. 12. 2 Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare Identificarea procedurilor si utilitarelor folosite 12.2. pentru a 4 optimiza performantel e sistemelor de operare Exista cateva proceduri si unelte disponibile pentru optimizarea performatelor unui sistem de operare. Conceptele pot fi aceleasi pentru toate sistemele de operare, dar metodele si procedurile de optimizare difera. De exemplu, in timp ce memoria virtuala indeplineste aceleasi functi pe sistemele de operare Windows 98 si Windows XP, calea pentru a gasi si ajusta setarile memoriei virtuale este diferita. System Tools (Unelte pentru sistem) Pentru a intretine si optimiza un sistem de operare puteti accesa diferite unelte existente in Windows. Astfel de unelte includ verificarea erorilor discurilor, prin care se poate scana hard disk-ul pentru erori ale structurii de fisiere si defragmentarea hard disk-ului, prin care se pot rearanja fisierele in blocuri compacte pentru un acces mai rapid. In Figura 1 se pot observa unelte pentru intretinerea hard disk-ului. Memoria virtuala Memoria virtuala permite procesorului sa acceseze mai multa memorie decat este instalata pe calculator. Acest lucru este implementat pentru a permite tuturor aplicatiilor sa adreseze aceeasi cantitate de memorie. Memoria virtuala este un fisier de swap (swap file) sau un fisier de pagini (page file) care este in permanenta citit sau scris in memoria RAM. In mod tipic, ar trebui sa lasati Windows-ul sa administreze dimensiunea fisierului de swap. Singura setare pe care ar trebui sa o schimbati este locatia fisierului de swap. Trebuie sa fiti membru al grupului de administratori pentru a face aceasta schimbare. In Figura 2 puteti vedea setarile memoriei virtuale. Pentru a accesa setarile memoriei virtuale in Windows XP, folositi una din caile urmatoare

Start > Settings > Control Panel >System > Advanced tab > Performance Options

sau

Start > Control Panel > Performance and Maintenance > System > Advanced > Performance > Settings > Advanced

Disk Defragmenter (Utilitarul de defragmentare a discului) Pentru a ajuta la optimizarea fisierelor de pe hard disc, sistemele de operare Windows pun la dispozitie un utilitar de defragmentare. Pe masura ce fisiere sunt accesate si stocate pe hard disk, fisierele isi schimba locul din a fi stocate continuu pe disc in a fi imprastiate. Aceasta poate duce la incetinirea sistemului de operare. Hard disk-ul trebuie sa caute pe diferite zone ale platanelor pentru a gasi intregul fisier. Pentru un singur fisier, efectul procesului este minim. Atunci cand acest proces are loc pentru sute de fisiere, va fi incetinita fizic citirea si scrierea fisierelor pe hard disk. Pentru a defragmenta un disk, dati dublu-click pe My Computer de pe desktop. Dati click-dreapta pe discul pe care vreti sa il optimizati. Alegeti Properties. In tab-ul Tools dati click pe Defragment Now. Fisiere temporare Aproape fiecare program foloseste fisiere temporare, care de obicei sunt sterse automat atunci cand aplicatia sau sistemul de operare a terminat sa le foloseasca. Totusi, unele fisiere temporare trebuie sterse manual. De vreme ce fisierele temporare ocupa spatiul de pe hard disk ce poate fi folosit pentru alte fisiere, este o idee buna sa verificati si sa le stergeti la fiecare doua sau trei luni. Fisierele temporare sunt localizate in mod uzual in locurile urmatoare:

C:\temp C:\tmp C:\windows\temp C:\windows\tmp C:\documents and settings\%USERPROFILE%\local settings\temp

Servicii Serviciile sunt tipuri de aplicatii ce ruleaza in fundal pentru a satisface un anumit rol sau pentru a asteapta o cerere. Doar serviciile necesare ar trebui pornite pentru a reduce riscurile de securitate nedorite. In Figura 3 puteti vedea unele servici disponibile pe un calculator. Exista patru setari, sau stari, ce pot fi folosite pentru a controla aceste servici:

Automat Manual Dezactivat Oprit

Daca un serviciu, precum DHCP sau Automatic Updates, este setat pe automat, el va porni odata cu calculatorul. Serviciile manuale, precum serviciul pentru o sursa continua de curent (UPS), trebuie sa fie configurate manual pentru a functiona. Unele servici pot fi oprite sau dezactivate pentru scopuri de depanare, precum oprirea serviciului de spooling atunci cand sunt probleme cu imprimarea. 12. 2 Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare Identificati procedurile si utilitarele folosite 12.2. pentru a 5 optimiza performantel e browserelor web Browserele web si aplicatiile de e-mail sunt in mod tipic aplicatii folosite cel mai mult pe un calculator. Optimizarea browserului de web si aplicatiilor de e-mail ar trebui sa creasca performantele calculatorului. Browserul Microsoft, Internet Explorer (IE), are in general setari pentru a schimbarea paginii initiale si a aparentei browserului. Setarile aditionale va permit sa vizionati sau sa stergeti informatiile salvate de catre browser:

Istoria Fisiere temporare Cookies Parolele Informatiile formularelor web

NOTA: Cookie-urile sunt informatii transmise intre browserul web si serverul web cu scopul de a urmari informatii despre utilizator pentru a particulariza pagina livrata lui. Pentru a accesa setarile in IE, deschideti fereastra browser-ului IE si alegeti Tools > Internet Options. Salvarea in cache, sau pastrarea, a fisierelor de Internet este o trasatura a browserului Web folosita pentru a mari viteaza procesului de accesare a paginilor deja vizitate. Utilitarul de stocare a fisierelor din IE descarca pe hard disk copii ale imaginilor sau fisiere HTML ale site-urilor pe care le-ati vizitat. Atunci cand revizitati o pagina web, site-ul se va deschide mai rapid deoarece fisierele sunt in cache-ul hard disk-ului si nu trebuie descarcate din

nou. Fisierele din cache ale browserului web pot deveni invechite sau foarte mari. Aceste setari ale IE va vor permite sa controlati dimensiunea cache-ului si reimprospatarea acestuia atunci cand este necesar:

La fiecare vizita a paginii De fiecare data cand porniti IE Automat Niciodata

Pentru a accesa setarile pentru cache, deschideti browser-ul IE si alegeti Tools > Internet Options. Din optiunea Temporary Internet Files, alegeti Settings. Dati click pe taburile din Figura 1 pentru a explora alte optiuni de configurare pentru IE. 12. 2 Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare Descrierea instalarii, utilizarii si 12.2. configurari 6 i de software pentru email Software-ul pentru e-mail poate fi instalat ca parte a browser-ului web sau ca o aplicatie de sine statoare. Outlook Express este un utilitar pentru e-mail si o componenta a sistemului de operare Microsoft Windows. Pentru a configura Outlook Express, trebuie sa furnizati informati despre contul dumneavoastra de e-mail, ca in Figura 1. Ar trebui sa aveti la dispozitie urmatoarele informatii atunci cand configurati conturi de e-mail pe un client software de e-mail:

Numele afisat Adresa de e-mail Tipul serverului mail de primire, precum POP3 sau IMAP Numele serverului de primire a mail-urilor Numele serverului de trimitere a mail-urilor Numele utilizatorului Parola contului

Protocoalele folosite pentru e-mail includ urmatoare:

Post Office Protocol version 3 (POP3) Primeste e-mail-uri de la un

server aflat la distanta prin TCP/IP. Nu lasa o copie a e-mail-ului pe server; totusi, unele implementari permit utilizatorilor sa specifice salvarea mailurilor pentru o perioada de timp. Internet Message Access Protocol (IMAP) Permite clientilor de email locali sa primeasca e-mail-uri de la server. In mod tipic pastreaza o copie pe server pana cand mutati e-mail-ul intr-un director personal din aplicatia de e-mail. IMAP sincronizeaza directoarele de e-mail-uri intre server si client. Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) Transmite e-mail-urile peste o retea TCP/IP. Este formatul de e-mail pentru text ce foloseste doar codarea ASCII. Multipurpose Internet Mail Extensions (MIME) Standard care extinde formatul de e-mail pentru a include text in standardul ASCII, ca si alte formate precum imagini si documente de procesare de text. Utilizat in mod normal impreuna cu SMTP.

Trasaturi aditionale sunt disponibile impreuna cu software pentru e-mail:


Reguli de manevrare automata a e-mail-urilor Diferite codari de e-mail, precum HTML, text clar sau text bogat Grupuri de stiri Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare Setati rezolutia ecranului si actualizati driver-ul video

12. 2

12.2. 7

Odata instalat sistemul de operare, puteti seta rezolutia ecranului pentru a satisface cerintele utilizatorului. Daca rezolutia ecranului nu este setata corespunzator, puteti primi rezultate de afisare neasteptate de la diferite tipuri de placi video si monitoare. Rezultatele neasteptate pot include un desktop de Windows ce nu ocupa intreaga suprafata a monitorului, sau un ecran negru daca rezolutia este prea mare. Atunci cand folositi un monitor LCD, rezolutia ar trebui setata pe modul nativ sau pe rezolutia nativa. Modul nativ este rezolutia ecranului egala cu numarul de pixeli pe care ii are un monitor. Daca nu folositi modul nativ, monitorul nu va produce cea mai clara imagine. Observati Figura 1 pentru a vedea setarile de rezolutie pentru un calculator cu Windows XP Professional. Puteti modifica setarile ecranului in tabul Settings din appletul panoului de

control Display Properties:


Rezolutia ecranului Determina numarul de pixeli. Un numar mai mare de pixeli afiseaza o rezolutie si o imagine mai buna. Rata de reimprospatare Determina cat de des este redesenata imaginea afisata pe ecran. Rata de reimprospatarea este exprimata in Hertz (Hz). O rata de reimprospatare mai mare produce o imagine mai stabila pe monitor. Culorile de afisare Determina numarul de culori vizibile pe ecran la un moment. Culorile sunt create printr-o variatie a intensitatii celor trei culori de baza (rosu, verde, albastru). Numarul mai mare de biti insemna numar mai mare de culori. Urmatoarea este o lista cu adancimile culorilor: o 256 culori - culoare pe 8 biti o 65.536 culori - culoare pe 16 biti(Culoare buna) o 16 milioane de culori - culoare pe 24 biti(Culoare reala) o 16 milioane de culori - culoare pe 24 biti(Culoare reala cu 8 biti adaugati pentru a permite procesarea de 32 biti)

Atunci cand depanati o problema a ecranului, verificati daca driverul este compatibil cu placa video. Windows-ul poate instala un driver implicit ce functioneaza, dar nu poate asigura toate optiunile disponibile pentru cea mai buna vizionare si performanta. In Figura 2 puteti vedea utilitarul de actualizare a driverului din Windows XP Professional. Indepliniti urmatoarele pentru cea mai buna performanta grafica: 1. Descarcati cea mai recenta versiune de driver de pe site-ul producatorului. 2. Dezinstalati driverul curent. 3. Dezactivati software-ul antivirus. 4. Instalati noul driver. 5. Reporniti calculatorul. NOTA: Dezactivarea software-ului antivirus face calculatorul dumneavoastra vulnerabil virusilor si nu ar trebui facuta daca sunteti conectat la Internet. Este posibil sa va loviti de probleme atunci cand instalati sau reinstalati driverul video. De exemplu, dupa ce ati indeplinit pasul de performante grafice, nu mai reusiti sa vedeti monitorul dupa repornirea calculatorului. Pentru a investiga problema si a reveni la setarile initiale, reporniti calculatorul. In timpu procesului de repornire, apasati tasta F8. Introduceti optiunile de pornire atunci cand sunteti rugat si selectati Enable VGA Mode pentru a folosi o rezolutie de 640 x 480. Odata ce s-a incarcat sistemul de operare, puteti selecta Roll Back Driver din meniul Properties al placii video. Ar trebui sa efectuati o cercetare pentru a determina problemele posibile cu

driverul pe care ati incercat sa il instalati. 12. 2 12.2. 8 Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare Descrierea instalarii unui al doilea sistem de operare

Puteti avea mai multe sisteme de operare pe un singur calculator. Unele aplicatii software necesita cea mai recenta versiune a sistemului de operare, in timp ce alte aplicatii software au nevoie de versiuni mai vechi. Exista un proces de pornire dubla pentru mai multe sisteme de operare pe un acelasi calculator. Atunci cand fisierul boot.ini determina prezenta mai multor sisteme de operare in timpul procesului de pornire, sunteti sesizati pentru a face alegerea sistemului pe care doriti sa il incarcati. In Figura 1 puteti vedea un exemplu de fisier boot.ini. Setup pentru pornirea dubla Pentru a crea un sistem cu pornire dubla in Microsoft Windows, trebuie sa aveti in mod tipic mai mult de un hard disk sau un disc cu mai multe partitii. Ar trebui sa instalati intai sistemul de operare mai vechi pe partitia primara sau pe hard disk-ul marcat ca fiind partitia activa. Ar trebui sa instalati apoi celalalt sistem de operare pe partitia secundara sau pe alt hard disc. Fisierele de pornire sunt instalate automat in partitia activa. In timpul instalarii, fisierul boot.ini este creat pe partitia activa pentru a permite selectarea sistemului de operare la pornire. Fisierul boot.ini poate fi editat pentru a schimba ordinea sistemelor de operare. Puteti de asemenea sa editati in fisier durata de selectie a unui sistem de operare in timpul procesului de pornire. Tipic, timpul implicit de selectare a unui sistem de operare este de 30 de secunde. Acest lucru intarzie mereu timpul de pornire cu 30 de secunde, in cazul in care utilizatorul nu intervine prin selectarea unui anumit sistem de operare. In fisierul boot.ini, timpul de pornire ar trebui sa fie schimbat la 5 sau 10 secunde pentru a porni mai repede calculatorul. Pentru a edita fisierul boot.ini, dati click dreapta pe My Computer > Properties > Advanced Tab. In zona Startup and Recovery, selectati Settings. Dati click pe Edit. 12. 3 Descrierea modului de actualizare al sistemelor de operare Un sistem de operare trebuie sa fie actualizat periodic pentru a ramane compatibil cu cele mai noi aplicatii software si componente hardware. Atunci cand apar noi versiuni ale sistemul de operare, suportul pentru versiunile de

operare mai vechi este retras in cele din urma. Produsele hardware apar continuu pe piata. Noul design al produselor necesita deseori ca cel mai nou sistem de operare sa fie instalat si sa functioneze corect. In timp ce aceasta cerinta poate fi costisitoare, obtineti functionalitate avansata prin noile particulatirati si suport pentru un hardware mai nou. O imbunatatire a Windows XP poate fi efectuata de pe CD sau prin retea. Trebuie sa va asigurati ca noul sistem de operare este compatibil cu calculatorul. Microsoft asigura un utilitar denumit Upgrade Advisor pentru a scana sistemul pentru a determina problemele de incompatibilitate inainte de a trece la o noua versiune de sistem de operare Windows. Puteti descarca utilitarul Upgrade Advisor de pe site-ul web Microsoft Windows fara a plati nici o taxa. Dupa ce utilitarul Upgrade Advisor a terminat de scanat, este produs un raport pentru a va informa despre orice problema existenta. Incompabilitatea hardware este cea mai intalnita problema in procesul de imbunatatire. Nu toate sistemele de operare Windows pot fi inlocuite cu versiuni mai noi, asa cum este descris in lista de mai jos:

Windows 98, Windows 98 SE si Windows Me pot fi inlocuite cu Windows XP Home sau Windows XP Professional. Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows 2000 Professional pot fi inlocuite doar cu Windows XP Professional. Windows 3.1 si Windows 95 nu pot fi actualizate la Windows XP.

NOTA: Amintiti-va sa faceti un backup inainte de actualizarea sistemului de operare. 12. 4 Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru sistemele de operare Intretinerea preventiva pentru un sistem de operare include automatizarea sarcinilor pentru a executa actualizari programate. De asemenea include instalarea de service pack-uri ce ajuta la mentinerea sistemului actualizat si compatibil cu noile aparitii software si hardware. Daca un driver sau sistem este corupt, puteti folosi punctele de restaurare pentru a aduce sistemul intr-o stare anterioara. Totusi, punctele de restaurare nu pot recupera datele pierdute. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Planificarea sarcinilor si actualizarilor automate. Setarea punctelor de restaurare.

12. 4

Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru sistemele de operare Planificarea 12.4. sarcinilor si 1 actualizarilor automate Puteti automatiza unele sarcini in Windows XP folosind utilitarul Scheduled Tasks. Utilitarul Scheduled Tasks monitorizeaza criteriile selectate si definite de utilizator si executa sarcinile atunci cand aceste criterii sunt satisfacute. Planificarea sarcinilor folosind GUI (interfata grafica) Unele dintre sarcinile frecvente ce pot fi automatizate folosind utilitarul Scheduled Tasks sunt:

Curatarea discului Backup Defragmentarea discurilor Pornirea altor aplicatii

Pentru a porni asistentul utilitarului Scheduled Tasks, selectati Start > All Programs > Accessories > System Tools > Scheduled Tasks. Dati dublu-click pe Add Scheduled Task ca in Figura 1. Planificarea sarcinilor folosind CLI Utilitarul Scheduled Tasks este un utilitar bazat pe Windows GUI. Puteti de asemenea folosi comanda at in linia de comanda pentru a planifica automat ca o comanda, un script sau o aplicatie sa porneasca la un moment de timp specificat. Pentru a folosi comanda at, trebuie sa fiti logati ca membru al grupului de administratori. Pentru a invata mai multe despre comanda, alegeti Start > Run. La promptul CLI, scrieti cmd, si apoi apasati Return. La promptul de comanda, scrieti at/?. Actualizari automate in Windows Ar trebui sa folositi una din urmatoarele comenzi pentru a configura actualizarile pentru sistemul de operare Windows:

Automat (trebuie sa specificati data si ora) Descarca actualizarile pentru mine, dar lasa-ma sa specific atunci cand se instaleaza. Anunta-ma dar nu le descarca sau instala automat Actualizarea automata oprita

Ecranul pentru actualizare automata, din Figura 2, se poate gasi in Control Panel.

12. 4

Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru sistemele de operare Setarea punctelor 12.4. de 2 restaurar e Punctele de restaurare readuc sistemul de operare intr-un punct predefinit din timp. In unele cazuri, instalarea unei aplicatii sau a unui driver de hardware pot produce instabilitate sau pot crea schimbari nedorite la calculator. Dezinstalarea aplicatiei sau a driverului de hardware corecteaza in mod normal problema. Daca dezinstalarea nu rezolva problema, ar trebui sa incercati sa restaurati calculatorul la un punct din trecut in care sistemul de operare functiona corect. Pentru a deschide utilitatea de Restaurare a Sistemului, selectati Start > All Programs > Accessories > System Tools > System Restore. Windows XP poate crea puncte de restaurare in urmatoarele scenarii:

Atunci cand are loc o instalare sau o imbunatatire La fiecare 24 de ore, atunci cand calculatorul functioneaza Manual, la orice moment

Punctele de restaurare contin informatii despre setarile sistemului si ale registrilor folositi de sistemul de operare Windows. Sistemul de restaurare nu face un backup al fisierelor personale si nici nu poate recupera fisierele personale ce au fost corupte sau sterse. Pentru a face un backup la date, trebuie sa folositi un sistem de backup dedicat, precum o unitate de stocare cu banda magnetica, CD-uri sau chiar si un dispozitiv de stocare pe USB. 12. Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru sistemele de 4 operare Setarea punctelor 12.4. de 2 restaurar e Punctele de restaurare readuc sistemul de operare intr-un punct predefinit din timp. In unele cazuri, instalarea unei aplicatii sau a unui driver de hardware pot produce instabilitate sau pot crea schimbari nedorite la calculator. Dezinstalarea aplicatiei sau a driverului de hardware corecteaza in mod normal problema. Daca dezinstalarea nu rezolva problema, ar trebui sa incercati sa restaurati calculatorul la un punct din trecut in care sistemul de operare functiona corect. Pentru a deschide utilitatea de Restaurare a Sistemului, selectati Start > All

Programs > Accessories > System Tools > System Restore. Windows XP poate crea puncte de restaurare in urmatoarele scenarii:

Atunci cand are loc o instalare sau o imbunatatire La fiecare 24 de ore, atunci cand calculatorul functioneaza Manual, la orice moment

Punctele de restaurare contin informatii despre setarile sistemului si ale registrilor folositi de sistemul de operare Windows. Sistemul de restaurare nu face un backup al fisierelor personale si nici nu poate recupera fisierele personale ce au fost corupte sau sterse. Pentru a face un backup la date, trebuie sa folositi un sistem de backup dedicat, precum o unitate de stocare cu banda magnetica, CD-uri sau chiar si un dispozitiv de stocare pe USB. 12. 6 Rezumat Acest capitol discuta modalitatea de selectie a unui sistem de operare bazandu-va pe nevoile utilizatorului. Ati invatat diferentele dintre un sistem de operare si un sistem de operare pentru retele. Laboratoarele v-au ajutat sa va familiarizati cu Windows XP, sa creati partitii, sa particularizati memoria virtuala si sa programati sarcini. Ati invatat de asemenea cateva trucuri de optimizare a sistemelor de operare, precum si cum sa depanati o problema a calculatorului din punctul de vedere al unui tehnician. Urmatoarele concepte discutate in acest capitol va vor ajuta atunci cand selectati si instalati un sistem de operare:

Asigurati-va ca intelegeti in totalitate nevoile de tehnologie ale clientului. Cunoasterea diferentelor dintre sistemele de operare comune. Potrivirea cu grija a nevoilor clientului cu tehnologia corespunzatoare. Cunoasterea diferitelor metode de instalare a unui sistem de operare. Cunoasterea metodelor de imbunatatire a diferitelor sisteme de operare. Intelegerea felului in care intretinerea preventiva poate impiedica problemele inainte de aparitia acestora. Cunoasterea procedurilor de mentenanta preventiva corespunzatoare clientului. Conoasterea modului in care se depaneaza un sistem de operare.

13. 0

Introducere Odata cu cresterea nevoii de mobilitate, popularitatea laptop-urilor si dispozitivelor portabile va continua sa creasca. Pe parcursul carierei dumneavoastra, va trebui sa cunoasteti modalitatea de configurare, depanare

si de intretinere a acestor dispozitive. Cunostintele pe care le dobanditi despre calculatoare va vor ajuta sa depanati laptop-uri si dispozitive portabile. Cu toate acestea, exista diferente importante intre cele doua tehnologii. Pentru a facilita mobilitatea, laptop-urile si dispozitivele portabile utilizeaza tehnologii wireless mai mult decat calculatoarele de birou. Toate laptop-urile folosesc acumulatori atunci cand sunt deconectate de la o sursa de alimentare. Statiile de extindere sunt utilizate in mod frecvent pentru a conecta laptop-ul la dispozitive periferice. Ca si tehnician, va fi necesar sa configurati, optimizati si sa depanati aceste statii de extindere si accesorii, precum si laptop-ul sau dispozitivul portabil care le insotesc. Majoritatea componentelor de laptop sunt proprietare, astfel incat unii producatori doresc ca dumneavostra sa urmati cursuri specializate pentru a putea efectua reparatii asupra laptop-ului. Depanarea laptop-urilor poate fi o provocare. Dobandirea abilitatilor necesare depanarii unui laptop este importanta pentru avansarea in cariera. Dupa terminarea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri si echipamente portabile Descrierea metodelor de reparatie pentru laptopuri si dispozitive portabile Selectarea componentelor pentru laptop Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru laptop-uri

13. 1

Descrierea depanarii laptop-ului Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri si echipamente portabile Dispozitivele fara fir ofera oamenilor libertatea de a lucra, de a invata, de a se distra si de a comunica oriunde doresc. Oamenii care folosesc dispozitive fara fir nu au nevoie de o localizare fizica pentru a primi date de voce si date video. Ca rezultat, locatii wireless, cum ar fi Internet Cafe-urile, se deschid in multe tari. Campusurile colegiilor folosesc retele fara fir pentru a permite studentilor sa se inscrie la cursuri, sa vizioneze prelegeri si sa prezinte teme in zone in care legaturile fizice nu sunt disponibile. Aceasta tendinta catre comunicatiile fara fir va continua sa creasca pe masura ce din ce in ce mai multe persoane folosesc dispozitive fara fir.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:


Descrierea tehnologiei bluetooth. Descrierea tehnologiei infrarosu. Descrierea tehonologiei WAN pentru telefoane mobile.

Descrierea tehnologiei Wi-Fi. Descrierea tehnologiei satelit. Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri si echipamente portabile Descrierea tehnologiei bluetooth

13. 1 13.1. 1

Bluetooth este o tehnologie wireless care permite echipamentelor sa comunice pe distante scurte. Un dispozitiv Bluetooth se poate conecta la alte sapte dispozitive Bluetooth pentru a creea o retea personala wireless (WPAN) Aceasta caracteristica tehnica este descrisa in standardul 802.15.1 emis de catre Institutul de Ingineri in Electronica si Electrotehnica (IEEE). Dispozitivele Bluetooth sunt capabile sa transmita cu voce si date si sunt ideale pentru a conecta urmatoarele echipamante:

Laptop-uri Imprimante Camere foto-video PDA-uri Telefoane mobile Casti hands-free

Raportati-va la Figura 1 pentru caracteristici comune Bluetooth. Distanta unei retele personale Bluetooth (PAN) este limitata de cantitatea de electricitate folosita de catre dispozitive in retea Dispozitivele Bluetooth sunt impartite in trei clasificari dupa cum va este aratat in Figura 2. Cea mai intalnita retea Bluetooth este de clasa 2 si care are o lungime de aproximativ 10 m (33 feet). Dispozitivele Bluetooth functioneaza pe o frecventa radio de 2,4 - 2,485 GHz, care se gaseste in banda alocata pentru domeniul industrial, stiintific si medical Aceasta legatura de cele mai multe ori nu necesita o licenta daca echipamentul folosit este aprobat. Standardul Bluetooth include frecventa adaptiva de hopping (AFH). AFH permite semnalelor sa sara de la unul la altul folosind diferite frecvente din gama Bluetooth, reducand astfel sansele de interventie atunci cnd mai multe dispozitive Bluetooth sunt prezente. AFH permite, de asemenea, dispozitivului sa vada ce frecvente sunt deja folosite si sa aleaga o submultime diferita de frecvente alternative. Masurile de securitate sunt incluse in standardul Bluetooth. Pentru prima oara cand un dispozitiv Bluetooth se conecteaza, dispozitivul este autentificat folosind un numar personal de identificare (PIN). Bluetooth este compatibil atat cu criptarea pe 128 de biti cat si cu PIN-ul de autentificare. 13. Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri si

1 13.1. 2

echipamente portabile Descrierea tehnologiei infrarosu

Tehnologia fara fir (wireless) prin infrarosu (IR) este o tehnologie de cu putere scazuta, avand o raza redusa de actiune. IR transmite date folosind diode emitatoare de lumina (Light Emitting Diodes - LED) si primeste date folosind fotodiode. Retelele IR fara fir sunt complet neregulate. Totusi, Infrared Data Association (IrDA) defineste specificatiile pentru comunicatia IR fara fir. Analizati la Figura 1 pentru a afla caracteristicile comune ale IR-ului. Exista patru tipuri de retele IR:

Line of sight (Linia vizuala) Semnalul este trasmis doar daca intre dispozitive exista o vedere clara, neblocata. Scatter (Imprastiata) Semnalul este deviat de tavan si de pereti. Reflective (Reflexiva) Semnalul este trimis unui emitator-receptor optic si este redirectionat catre dispozitivul de primire. Broadband optical telepoint (Fibra optica telepoint de tip broadband) Transmisia poate manevra cereri multimedia de inalta calitate.

Retelele infrarosii sunt ideale pentru conectarea laptop-urilor la urmatoarele tipuri de dispozitive care sunt dintr-o arie restransa:

Proiector multimedia PDA Imprimanta Telecomanda Mouse fara fir (wireless) Tastatura fara fir (wireless)

Instalarea si configurarea dispozitivelor IR este destul de simpla. Multe dispozitive IR se conecteaza printr-un port USB la un laptop sau un calculator de tip desktop. Din momentul in care calculatorul detecteaza un nou dispozitiv, Windows XP instaleaza driver-ele potrivite, dupa cum puteti vedea in Figura 2. Instalarea este similara cu configurarea conexiuni pentru o retea locala. IR este o solutie practica, pe raza scurta, dar are anumite limitari:

Raza IR nu poate trece prin plafoane sau pereti. Semnalele IR sunt sensibile de interferenta si sunt slabite de catre sursele puternice de lumina, precum iluminatul fluorescent. Dispozitivele IR de tip Scatter sunt capabile sa se conecteze fara linie

vizuala, dar rata trasferurilor de date sunt mai mici si distantele sunt mai scurte. Distantele IR-ului ar trebui sa fie de 1 m (3 feet) sau mai mici atunci cand sunt folosite pentru comunicatiile dintre calculatoare. 13. Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri si 1 echipamente portabile Descrierea tehonologiei 13.1. WAN 3 pentru telefoane mobile Initial, retelele celulare au fost proiectate doar pentru comunicatii de voce. Tehnologia celulara a evoluat, iar acum permite transferul de voce, video si date simultan. De asemenea, permite utilizarea laptop-urilor si a echipamentelor portabilor la distanta. Avand instalat un adaptor pentru tehnologia WAN celulara un utilizator de laptop poate accesa Intenetul si atunci cand calatoreste. Priviti Figura 1 pentru caracteristicile comune ale conexiunilor WAN celulare.

Desi mai lente decat DSL si conexiunile prin cablu, conexiunile WAN celulare sunt inca suficient de rapide pentru a fi clasificate ca o conexiune de mare viteza. Pentru a conecta un laptop la o retea WAN celulara, ar trebui sa instalati un adaptor care este proiectat pentru a lucra cu retelele celulare. Un adaptor celular trebuie sa ofere suport pentru unele sau toate dintre urmatoarele:

Global System for Mobile Communications (GSM) Retea celulara din intreaga lume General Packet Radio Service (GPRS) Servicii de date pentru utilizatorii de GSM Quad-Band Permite unui telefon celular sa opereze pe toate cele patru frecvente GSM: 850 MHz, 900 MHz, 1800 MHz, 1900 MHz Serviciul de mesaje scurte (SMS) Mesaje text Serviciul de mesaje multimedia (MMS) Mesaje Multimedia Enhanced Data Rates for GSM Evolution (EDGE) Ofera rate crescute de transfer si o imbunatatire a calitatii datelor Evolution-Data Optimized (EV-DO) Rate de descarcare mai rapide

Conectarea la un WAN celular este un proces simplu. Cardurile WAN celular, asa cum va este prezentat in Figura 2, sunt Plug and Play (PnP). Aceste carduri sunt introduse in slotul PC Card al laptopului sau sunt incorporate in acesta. 13. Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri si 1 echipamente portabile

13.1. 4 Tehnologia wireless Wi-Fi se bazeaza pe standardul si specificatiile IEEE 802.11. Numarul 802.11 denota un set de standarde care sunt specificate in documentatia IEEE 802.11. Deci, termenii 802.11 si Wi-Fi sunt interschimbabili. Figura 1 prezinta cateva din caracteristicile Wi-Fi. Exista patru standarde majore Wi-Fi, 802.11:

Descrierea tehnologiei Wi-Fi

802.11a 802.11b 802.11g 802.11n (standard in stadiul de proiect)

Tehnicienii se refera deseori la standardele Wi-Fi folosind doar literele finale. De exemplu, un tehnician poate sa se refere la un router wireless 802.11b ca un router "b". Standardul 802.11g a iesit pe piata in 2003 si este cel mai utilizat standard Wi-Fi. Standardul 802.11n a iesit pe piata sub forma de proiect in 2006 si poate suferi modificari minore inainte sa devina standard oficial IEEE. Standardele 802.11b, 802.11g si 802.11n folosesc banda de frecventa de 2.4 GHz. Banda de frecventa 2.4 GHz este nereglementata si folosita intens. Cantitatea mare de trafic poate cauza interferente intre semnalele wireless din banda de 2.4 GHz si alte echipamente wireless care folosesc aceeasi frecventa. Din aceasta cauza, standardul 802.11a a fost proiectat pentru a folosi banda de frecventa 5.0 GHz. Drept urmare, 802.11a nu este compatibil cu celelalte standarde 802.11x. Figura 2 prezinta informatii despre rata de transfer si raza retelelor 802.11x. Seciritatea este o problema majora in retelele wireless. Oricine se afla in raza de acoperire a unui router wireless poate sa obtina acces in retea. Urmatoarele precautii ar trebui luate din motive de securitate:

Niciodata nu trimiteti informatii de autentificare sau parole in text clar, necriptat. Folositi o conexiune VPN cand acest lucru este posibil. Folositi optiunile de securitate in retelele personale. Folositi securitate Wi-Fi Protected Access (WPA).

Standardele Wi-Fi Protected Access (WPA, WPA2) sunt folosite pentru securizarea retelelor Wi-Fi. WPA foloseste o tehnologie sofisticata de criptare si autentificare pentru a proteja fluxul de date intre echipamente WiFi. WPA foloseste o cheie de criptare pe 128 de biti si ar trebui utilizat pe

toate echipamentele wireless. WPA a fost introdus pentru a inlocui wired equivalent privacy (WEP), care avea probleme de securitate cunoscute. 13. Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri si 1 echipamente portabile Descrierea tehnologiei satelit Serviciul satelit este ideal pentru utilizatorii din zone rurale sau izolate care necesita acces de mare viteza in zonele in care alte servicii de mare viteza nu sunt disponibile. Cu toate acestea, din cauza costurilor initiale mari si a vitezelor relativ mici, conexiunea satelit de mare viteza este recomandata doar daca o conexiune prin cablu sau Digital Subscriber Line (DSL) nu este disponibila. Raportati-va la Figura 1 pentru caracteristicile satelitilor. 13.1. 5 Conexiunile la Internet prin Satelit utilizeaza cai de date cu doua directii. Un canal este folosit pentru upload iar celalat este folosit pentru download. Atat upload-ul cat si download-ul poate fi realizat folosind o conexiune prin satelit. In unele cazuri, o linie telefonica si un modem sunt folosite pentru upload. Vitezele de download au valori de aproximativ 500 Kbps, in timp ce vitezele de upload au valori de aproximativ 50 Kbps, facand aceasta conexiune asimetrica similara cu DSL. Conexiunile prin satelit sunt mai lente decat conexiunile prin cablu sau DSL dar mai rapide decat conexiunile prin modem. Conectarea prin satelit are cateva avantaje:

Internet de mare viteza, disponibil in zonele rurale si in zonele izolate Descarcari rapide de fisiere Antena satelit poate fi folosita si pentru acces TV

Aplasarea, instalarea si configurarea corecta a unui sistem satelit sunt importante pentru functionarea eficienta a sistemului. Chiar daca indrepti antena satelit catre Ecuator, unde cei mai multi sateliti orbiteaza Pamantul, obstacolele si vremea nefavorabila pot interfera cu receptia semnalului. Este nevoie de echipament specific pentru a instala o conexiune satelit:

Antena satelit de 24-inch (610 mm) Modem pentru uplink si downlink Cablu coaxial si conectori

13. 2

Descrierea metodelor de reparatie pentru laptopuri si dispozitive portabile Atunci cand un laptop sau un dispozitiv portabil nu mai functioneaza corect, ce ar trebui sa faceti? Exista anumite parti dintr-un laptop - in mod normal denumite Unitati Inlocuibile de Utilizator (Customer Replaceable Units - CRUs) - pot fi inlocuite de client. In mod normal CRU se refera la componente precum bateria

sau memoria aditionala. Componentele care nu trebuie inlocuite de client se numesc Piese Inlocuibile pe Teren(Field Replaceable Units - FRU) In categoria FRU sunt incluse componente precum placa de baza, display si tastatura. In multe cazuri, dispozitivul va trebui returnat la furnizor, un centru de service certificat sau chiar la producator. Un centru de reparatii poate oferi service(consultanta si reparatii) pentru laptopuri produse de diversi producatori, sau un centru de reparatii poate fi specializat pentru un anumit producator si pentru asta dealer in cazul certifiactelor de garantie. In continuare se prezinta tipurile de reparatii efectuate in centrele de training locale:

Diagnostic la nivel hard si soft Transfer de date si restaurare Instalarea Hard Disk-ului si imbunatatiri. Instalarea memoriei si imbunatatiri. Inlocuirea tastaturii si ventilatorului. Curatirea interna a laptopului. Repararea ecranului LCD. Repararea invertorului LCD si a luminozitatii fundalului.

Majoritatea reparatiilor la display-urile LCD trebuie efectuate in centre de reparatii. Reparatiile se refera la inlocuirea ecranului LCD, a luminii de funal care apare din spatele display-ului pentru a-l lumina, si inversorul ce produce tensiunea inalta necesara luminii de fundal. Daca lumina de fundal nu mai functioneaza, ecranul este vizibil numai daca este privit dintr-un anumit unghi. Daca nu exista service-uri locale, va fi nevoie sa trimiteti laptop-ul la un centru de reparatii regional sau chiar la producator. Daca defectiunile laptopului sunt severe sau este nevoie de softuri speciale si echipamente, producatorul poate decide sa inlocuiasca laptopul in loc sa il repare. ATENTIE: Inainte de a incerca sa reparati un laptop sau un dispozitiv portabil verificati garantia pentru a vedea daca reparatiile in timpul garantiei trebuie sa fie facute la un centru de service autorizat pentru a evita invalidarea certificatului de garantie. Daca reparati singur un laptop, trebuie sa faceti un backup al datelor de pe acesta si sa il deconectati de la alimentare. 13. 3 Selectarea componentelor pentru laptop Componentele unui laptop trebuie sa fie inlocuite dintr-o multitudine de motive Piesa originala poate fi uzata, defecta sau sa nu functioneze corespunzator. Este posibil sa doriti functii suplimentare, precum o placa de retea pentru conexiuni fara fir (wireless) care sa suporte noi standarde. Este posibil sa doriti imbunatatirea performantei prin adaugarea de noi module de memorie. Cand implementati oricare din aceste schimbari, asigurati-va ca toate componentele sunt compatibile din punct de vedere fizic si electric cu

cele existente precum si cu sistemul de operare. Este intodeauna o idee buna ca aceste componente sa fie achizitionate de la un producator care are o reputatie buna si verificati informatiile pentru garantie. Componentele se impart in general in doua cateforii: ambalate en detail sau direct de la porducator(OEM). Componentele ambajate en detail sunt insotite de obicei cu documentatie, o garantie completa, cabluri, sistem de montaj pentru produsele hardware, driver-e si produse software aferente. Componentele OEM vin in general fara ambalare. Pentru componentele OEM utilizatorul trebuie sa localizeze documentatia, software-ul, driver-ele si orice alt hardware aditional care mai poate fi necesar. Componentele OEM sunt in general mai ieftine si ofera garantii mai reduse decat cele similare en detail. Utilizarea componentelor OEM poate aduce economii substantiale cand se fac imbunatatiri pe mai multe laptop-uri simultan si suportul aditional nu este necesar. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Selectarea bateriilor. Selectarea unei statii de extindere sau a unui multiplicator de porturi. Selectarea dispozitivelor de stocare. Selectarea de memorie RAM suplimentara Selectarea componentelor pentru laptop

13. 3

13.3. Selectarea 1 bateriilor Cum stiti ca aveti nevoie de o noua baterie pentru laptop? Semnele nu sunt intotdeauna clare, dar unele sunt evidente:

Laptop-ul se stinge imediat cand se scoate alimentarea. Bateria prezinta scurgeri Bateria se supraincalzeste Bateria nu se mentine dupa incarcare

Daca va confruntati cu probleme care suspectati ca sunt legate de baterie, schimbati-o cu o baterie compatibila despre care stiti ca functioneaza bine. Daca nu dispuneti de o baterie de schimb, duceti bateria dumbeavoastra la un centru de reparatii autorizat pentru a fi testata. O baterie de schimb trebuie sa fie la nivelul sau peste specificatiile producatorului laptop-ului. Bateriile noi trebuie sa aiba acelasi factor de forma ca si bateria originala. Tensiunile, intervalele de putere si adaptoarele de curent alternativ trebuie sa respecte specificatiile producatorului.

NOTA: Respectati intotdeauna instructiunile date de producator la incarcarea unei noi baterii. Laptop-ul poate fi utilizat in timpul primei incarcari insa nu deconectati incarcatorul. Bateriile reincarcabile Ni-Cad si NiMH ar trebui descarcate complet din cand in cand pentru a reseta memoria de incarcare. Dupa ce bateria este complet descarcata trebuie incarcata la capacitatea sa maxima. ATENTIE: Trebuie sa fiti mereu atenti cand manipulati baterii. Bateriile pot exploda daca sunt incorect incarcate, scurtcircuitate, sau nu se manevreaza cu grija. Asigurati-va ca incarcatorul bateriei este destinat naturii chimice, dimensiunii si tensiunilor specifice bateriei. Bateriile sunt considerate reziduuri toxice, si trebuie sa fie aruncate in conformitate cu legile in vigoare. 13. 3 Selectarea componentelor pentru laptop Selectarea unei statii de 13.3. extindere 2 sau a unui multiplicator de porturi Statiile de extindere si multiplicatoarele de porturi maresc numarul de porturi disponibile unui laptop. Un multiplicator de porturi poate contine un port SCSI, un port de retea, porturi PS/2, porturi USB si un port pentru jocuri. O statie de extindere are aceleasi porturi ca un multiplicator de porturi, la care se adauga capacitatea de a se conecta la placi PCI, drivere hard suplimentare, unitati de stocare optice si unitati de floppy. Statiile de extindere permit cu usurinta conectarea unui laptop la o retea si la periferice. Un laptop conectat la o statie de extindere are aceleasi capacitati ca si un calculator de tip desktop. Figura 1 arata mai multe tipuri de statii de extindere si multiplicatoare de porturi care suporta acelati tip de laptop. Statiile de extindere si multiplicatoarele de porturi ofera diferite optiuni de conectare:

Ethernet (RJ-45) Modem (RJ-11) S-Video, iesire pentru TV (TV out) Port USB 2.0 Monitor extern Port paralel Port serial pentru viteza mare Port IEEE 1394 Iesire pentru casti Iesire pentru microfon

Port de extindere

Unele statii de extindere se conecteaza la laptop folosind porturi pentru statii de extindere care sunt localizate in partea inferioara a laptop-ului dupa cum puteti vedea in Figura 2. Alte statii de extindere sunt concepute pentru a se conecta direct in portul USB al laptop-ului. Majoritatea laptop-urilor pot fi conectate atat cand sunt folosite cat si cand sunt oprite. Adaugarea unor noi dispozitive atunci cand extinderea poate fi realizata utilizand tehnologia PnP care recunoaste si configureaza componentele nou adaugate, sau avand un profil de hardware separat pentru starea componentei de adaugat sau neadaugat. Majoritatea statiilor de extindere si a multiplicatoarelor de porturi sunt cu drepturi de proprietate si lucreaza doar cu anumite laptop-uri. Inainte de a cumpara o statie de extindere sau un multiplicator de porturi, verificati documentatia laptop-ului, sau pagina web a firmei producatoare pentru a stabili marca si modelul potrivit pentru laptop. 13. 3 13.3. 3 Selectarea componentelor pentru laptop Selectarea dispozitivelor de stocare Dispozitivele de stocare sunt CRU-urile, in afara de cazul cand garantia cere asistenta tehnica. Sunt mai multe optiuni cand adaugam, inlocuim sau reactualizam un dispozitiv de stocare al unui laptop:

Hard Disk USB extern Hard Disk Firewire DVD/CD burner

Factorul de forma al unui dispozitiv de stocare de tip hard disk este mai mic pentru un laptop decat pentru un calculator desktop. Cu toate acestea, o unitate mai mica poate avea o capacitate mai mare de stocare. Un Hard Disk USB extern se conecteaza la laptop folosind portul USB. Un alt tip de unitate externa este hard disk-ul IEEE 1394 care se conecteaza la port-ul Firewire. Un laptop detecteaza automat cand o unitate externa este conectata la portul USB sau Firewire. O unitate DVD/CD RW este o unitate optica care citeste si scrie date pe si de pe CD si citeste date de pe DVD. Aceasta este o metoda convenabila de a crea copii de rezerva si de a arhiva date. Doua din cele mai comune tipuri de scriere a CD-urilor si DVD-urilor sunt cele de scriere (R) si cele de rescriere (RW). Inainte de a achizitiona un nou hard disk intern sau extern , verificati

documentatia laptopului sau website-ul producatorului pentru cerintele de compatibilitate. Documentatia contine de obicei Intrebari Frecvente (FAQ) care pot fi utile. De asemenea este important sa cautati problemele componentelor unui laptop pe Internet. 13. 3 13.3. 4 Selectarea componentelor pentru laptop Selectarea de memorie RAM suplimentara Adaugarea de memorie RAM poate face ca laptopul sa functioneze mai bine. Memoria RAM suplimentara mareste viteza de procesare a datelor prin micsorarea numarului de citiri si scrieri pe care sistemul de operare le face pe fisierul swap de pe hard. Citirea si scrierea datelor direct de pe RAM este mai rapida decat atunci cand folosim fisierul swap. De asemenea, memoria RAM ajuta sistemul de operare sa ruleze aplicatii multiple mai eficient. Procesarea grafica la laptop-uri este de obicei realizata de unitatea centrala de procesare (UCP) si deseori cere memeorie RAM suplimentara pentru a stoca filmele pe care UCP le decodeaza pentru a fi vizionate. Noile aplicatii, precum distribuirea in retea a filmelor si prelucrarea acestora, au nevoie de performanta crescuta la laptop-uri. Instaland memorie RAM suplimentara putem ajuta la cresterea performantei laptop-ului. Tipul si modelul laptop-ului determina tipul de memorie RAM necesara. Este important sa selectam tipul de memorie corect care este compatibil fizic cu laptop-ul. Majoritatea calculatoarelor de tip desktop folosesc memorie care se monteaza intr-un canal (slot) Dual Inline Memory Module (DIMM). Majoritatea laptop-urilor folosesc un model mai mic pentru chip-ul de memorie, care este numit Small Outline DIMM (SODIMM). SODIMM-urile sunt mai mici ca DIMM-urile, deci acestea sunt perfecte pentru utilizarea lor la laptop-uri, imprimante, sau alte dispozitive atunci cand este de dorita economisirea spatiului. Cand inlocuiti sau adaugati memorie, verificati daca laptop-ul are sloturi disponibile pentru a adauga memoria si ca laptop-ul suporta marimea si tipul memoriei care va fi adaugata, dupa cum puteti vedea in Figura 1. Inainte sa cumparati si sa instalati memoria RAM suplimentara, consultati documentatia care vine odata cu laptop-ul sau website-ul producatorului pentru specificatii de compatibilitate. Folositi documentatia pentru a gasi unde trebuie sa instalati memoria RAM la laptop. La majoritatea laptopurilor,memoria RAM este introdusa intr-un slot pe partea inferioara a carcasei, dupa cum puteti vedea in Figura 2. Totusi, la unele laptop-uri, tastatura trebuie sa fie scoasa pentru a avea acces la slot-ul pentru RAM.

ATENTIE: Inainte de a instala memoria RAM, scoateti bateria si deconectati calculatorul de la priza electrica pentru a evita defectiunile legate de ESD atunci cand instalati memoria. Pentru a verifica capacitatea memoriei RAM instalata, verificati ceea ce apare pe ecran in timpul POST-ului, in BIOS, sau in fereastra de proprietati a sistemului. Figura 3 arata unde poate fi gasita capacitatea de memorie RAM in fereastra de proprietati a sistemului: Start> Control Panel (Panoul de control) > System > General Tab 13. 4 Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru laptop-uri Intretinerea preventiva ar trebui programata la intervale regulate de timp pentru a pastra buna functionare a laptop-urilor. Deoarece laptop-urile sunt portabile, sunt mai expuse la urmatoarele materiale si situatii periculoase decat calculatoarele de tip desktop:

Murdarire si contaminare Varsarea diverselor lichide Uzura si rupere Caderi Caldura sau frig excesiv Umezeala excesiva

Administrarea corecta a fisierelor si directoarelor poate asigura integritatea datelor. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Descrierea modalitatii de planificare si executare a intretinerii laptopurilor. Explicarea administrarii controlului versiunilor de date intre calculatoare de tip desktop si laptop-uri. Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru laptop-uri Descrierea modalitatii de planificare si executare a intretinerii laptop-

13. 4 13.4. 1

urilor Ingrijirea adecvata si intretinerea pot ajuta componentele laptopurilor sa functioneze mai eficient si totodata pot extinde durata de viata a echipamentului. Un program de intretinere eficient trebuie sa includa un plan de rutina pentru intretinere. Majoritatea organizatiilor au un program de intretinere preventiva functional. Daca nu exista un program, lucrati cu managerul pentru a crea unul. Cel mai eficient program de intretinere preventiva necesita un set de activitati de rutina care pot fi efectuate lunar, dar care sa permita efectuarea de activitati de intretinere atunci cand e nevoie. Programul de intretinere preventiva pentru un laptop poate sa includa anumite practici specifice unei organizatii dar intotdeauna trebuie sa contina urmatoarele proceduri standard:

Curatarea Intretinerea hard disk-ului Actualizarea software-ului

Pentru a pastra un laptop curat, fiti eficace si nu fiti neglijenti. Tineti lichidele departe de laptop. Nu mancati atunci cand lucrati la laptop si inchideti-l atunci cand nu il folositi. Atunci cand curatati un laptop, nu folositi produse de curatare dure sau solutii care sa contina amoniac. Materialele neabrazive, precum cele din Figura1, sunt recomandate la curatarea unui laptop:

Aer comprimat Solutie de curatare diluata Lavete din bumbac Carpa moale, fara scame

ATENTIE: Inainte de a curata un laptop, deconectati-l de la orice sursa de alimentare. Intretinerea de rutina include curatarea lunar a urmatoarelor componente ale unui laptop:

Carcasa Spatiile destinate racirii Porturile I/O Ecranul Tastatura

NOTA: In orice moment in care vi se pare evident ca un laptop trebuie curatat, procedati ca atare. Nu asteptati pana la urmatoarea intretinere

planificata. Sistemul de operare ar trebui de asemenea intretinut. Hard disk-ul poate deveni dezorganizat pe masura ce fisierele sunt deschise, salvate si sterse. Calculatorul poate functiona mai greu daca sistemul de operare este nevoit sa caute printre fisiere fragmentate. Din fericire, Windows XP are doua programe care ajuta la intretinerea hard disc-ului:

Disk Cleanup (Curatarea discului) Disk Defragmenter (Defragmentarea discului)

Pentru a rula Disk Cleanup urmariti [Figura 2]: 1. 2. 3. 4. Selectati hard disk-ul pe care doriti sa il curatati. Dati click dreapta si alegeti Properties. In tab-ul General, dati click pe Disk Cleanup. O serie de casute de selectare arata fisierele disponibile pentru a fi sterse. Selectati casutele care corespund fisierelor pe care doriti sa le stergeti si apoi dati click pe OK.

Pentru a rula Disk Defragmenter urmariti [Figura 3]: 1. Selectati hard disk-ul pe care doriti sa il curatati. 2. Dati click dreapta si selectati Properties. 3. In tab-ul Tools dati click pe Defragment Now. Durata de timp in care se completeaza defragmentarea variaza in functie de cat de fragmentat este hard disk-ul. NOTA: Este posibil sa fie necesar sa inchideti toate programele care ruleaza pe fundal pentru a porni Disk Defragmenter. 13. Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru laptop4 uri Explicarea administrarii controlului versiunilor 13.4. de date intre 2 calculatoare de tip desktop si laptop-uri Este important sa aveti un management adecvat al fisierelor si directoarelor. Procedurile de restaurare si recuperare, precum si backup-urile sunt mult mai eficiente daca datele sunt organizate.

Windows XP are o locatie specifica, uneori disponibila sub forma de icon pe desktop, denumita My Documents. Puteti folosi My Documents pentru a crea o structura a directoarelor si pentru a stoca fisierele. Cand mutati fisiere de pe un laptop pe un calculator tip desktop, incepeti prin a crea structuri similare de directoare in ambele locatii. Fisierele pot fi transferate pe retea, cu un disc optic sau cu un dispozitiv portabil. Trebuie sa fiti atent ca datele copiate de pe un calculator sa nu surpascrie date existente pe calculatorul destinatie. Cand copiati un fisier catre un director destinatie puteti sa va intalniti cu un mesaj de tip - Confirm File Replacement (Confirma inlocuirea fisierului) - ca in Figura 1. Acest mesaj indica faptul ca Windows XP a incetat procesul de copiere pana ce alegeti daca sa inlocuiti sau nu fisierul original cu cel pe care il transferati. Daca nu sunteti siguri selectati "No". Ca sa stabiliti ce fisier trebuie pastrat comparati datele si dimensiunea fisierelor. Puteti deschide fisierele pentru a le vedea continutul. NOTA: Nici un sistem de operare nu permite ca in acelasi director sa existe fisiere cu acelasi nume. ATENTIE: Fiti atent sa nu dati "cut" din neatentie la un fisier cand intentia este sa ii dati "copy". 13. 5 Descrierea depanarii laptop-ului Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelelor laptop-ului sau perifericelor. Aceste probleme variaza de la simplu, cum ar fi actualizarea unui drive, pana la probleme complexe, cum ar fi instalarea unui CPU. Folositi pasi pentru depanare ca un ghid ce ajuta la diagnosticarea si repararea problemelor. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Trecerea in revista a procesului de depanare. Identificarea problemelor comune si a solutiilor. Aplicarea tehnicilor de depanare.

13. 6

Rezumat Acest capitol s-a axat pe descrierea componentelor laptopurilor si a dispozitivelor portabile. In continuare sunt prezentate cateva concepte importante intalnite in acest capitol:

Bluetooth creaza un PAN wireless de dimensiune mica pentru telefoane mobile, imprimante si laptopuri conectate. O retea IR foloseste raze infrarosii pentru a crea retele pe distante mici

folosite mai ales pentru controlul dispozitivelor de intrare si a celor mobile. Un WAN celular permite utilizarea telefonului mobil si a laptop-ului pentru comunicatii de tip voce si date. Wi-Fi este cea mai des intalnita tehnologie Wireless. Exista 4 mari lansari in tehnologia Wi-Fi, fiecare cu viteze diferite si diverse latimi de banda: IEEE 802.11 a, b, g, si n. Retelele prin satelit sunt mai rapide decat modemurile dar mai lente decat DSL si retelele prin cablu. Retelele prin satelit sunt, in prinicpal, folosite in locatii indepartate. Un CRU este o componenta pe care un utilizator o poate instala fara cunostinte in domeniul tehnic. Un FRU este o componenta pe care un tehnician pregatit o poate instala intr-o locatie indepartata. Majoritatea reparatiilor pot fi facute direct la sediul clientului sau in orice centru local de reparatii. Totusi, exista situatii in care un laptop trebuie trimis direct la producator pentru reparatii. Tehnicienii profesionisti se folosesc de programe de intretinere preventiva pentru a mentine echipamentele la nivelul optim de performanta. Laptop-urile sunt mai predispuse la contamiari si alte defectiuni. Un laptop bine intretinut va reduce costurile de reparatie. O statie de extindere permite unui laptop sa se conecteze usor la periferice specifice PC-urilor normale. Un multiplicator de porturi poate fi adaugat la un laptop daca utilzatorul are nevoie de de mai multe porturi I/O. Respectarea si cunoasterea pasilor in programele de depanare ale unui laptop sunt considerate un element primordial in cariera unui tehnician. Un tehnician bine pregatit trebuie sa detina si aptitudini bune de comunicare cu clientii.

14. 0

Introducere Acest capitol cerceteaza functionalitatea imprimantelor si a scanner-elor. Veti invata cum sa intretineti, sa instalati si sa reparati aceste dispozitive atat in mediu de configurare local cat si de retea. Acest capitol pune in discutie pericole, proceduri de configurare, intretinere preventiva si distribuirea in retea (share) a unei imprimante si a unui scanner. Dupa terminarea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea potentialelor pericole si procedurilor de siguranta legate de imprimante si scanner-e. Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner locale.

Descrierea modalitatii de partajare a unei imprimante si a unui scanner intr-o retea. Actualizarea si configurarea imprimantelor si scanner-elor. Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor si a scanner-elor.

Depanati imprimante si scanner-e. 14. Descrierea potentialelor pericole si proceduri de siguranta legate de imprimante si 1 scanner-e Trebuie sa urmati mereu procedurile de siguranta atunci cand lucrati la un calculator. Exista, de asemenea, reguli ce trebuie urmate cand lucrati cu imprimante si scannere. Aceste reguli garanteaza siguranta dumneavoastra si a echipamentelor

Prima regula a sigurantei se refera la deplasarea echipamentelor mari. Intotdeauna ridicati echipamentele folosind forta picioarelor si a genunchilor, si nu a spatelui dumneavoastra. Purtati imbracaminte si incaltaminte adecvate. Nu purtati bijuterii sau haine largi cand efectuati service-ul calculatorului. Imprimantele, scanner-ele, si dispozitivele multifunctionale care sunt conectate la priza de curent se pot incinge cand sunt folosite. Daca planificati sa efectuati service-ul oricarui echipament, trebuie sa il opriti si sa il lasati sa se raceasca inainte de a incepe orice reparatie la componentele interne. Capetele de imprimare de la imprimantele matriciale pot deveni foarte fierbinti cand sunt in folosinta. Ansamblul de siguranta al unei imprimante laser se poate, de asemenea, incinge. Unele imprimante pot pastra o cantitate mare de energie electrica chiar si dupa ce au fost deconectate de la sursa de tensiune. Numai tehnicienii calificati ar trebui sa efectueze reparatii avansate asupra imprimantelor laser, in particular daca reparatia presupune umblarea la cablul corona (corona wire) sau la ansamblul tamburului de transfer (transfer roller assembly). Aceste zone pot retine voltaje ridicate, chiar si dupa ce imprimanta a fost inchisa. Verificati manualele de service sau contactati producatorul pentru a fi sigur ca stiti unde sunt plasate aceste zone in interiorul imprimantei. Imprimantele si scanner-ele pot fi scumpe. Daca nu efectuati service-ul imprimantelor corect sau instalati componente gresite, le puteti strica fara a le mai putea repara. 14. 2 Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner locale Dispozitivul local se conecteaza direct la calculator. Inainte de a instala un dispozitiv local, cum ar fi o imprimanta sau un scanner, asigurati-va ca ati indepartat toate ambalajele. Scoateti orice material care impiedica partile mobile sa se deplaseze in timpul transportului. Pastrati ambalajul original in cazul in care este necesar sa returnati echipamentul producatorului pentru

reparatii in garantie. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Conectati dispozitivul la un port local. Instalati si configurati driver-ul si software-ul. Configurarea optiunilor si a setarilor de baza. Verificarea functionalitatii. Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner locale Conectati dispozitivul la un port local

14. 2 14.2. 1

Depinzand de producator, imprimantele locale pot comunica cu calculatoarele folosind porturi seriale, paralele, USB, FireWire, sau SCSI si cabluri. Click pe butoanele din Figura 1 pentru a revedea caracteristicile acestor porturi. Tehnologiile fara fir, cum este Bluetooth si infrarosu, sunt de asemenea folosite pentru a conecta aceste dispozitive. Pentru a conecta o imprimanta, atasati cablul corespunzator portului de comunicare din spatele imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul corespunzator din spatele calculatorului. Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati cablul de curent la imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului de curent la o iesire electrica disponibila. Cand alimentati cu putere dispozitivul, calculatorul incearca sa determine instalarea corecta a driver-ului respectivului dispozitiv. SFAT: Verificati intotdeauna pachetele pentru cabluri cand cumparati o imprimanta sau un scanner. Multi dintre producatori pastreaza costurile de productie scazute neincluzand un cablu alaturi de imprimanta. Daca sunteti nevoit sa cumparati un cablu, aveti grija sa cumparati modelul corect. 14. 2 Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner locale Instalati si configurat 14.2. i driver-ul 2 si softwareul Driver-ele imprimantei sunt programe software care fac posibila comunicarea dintre imprimante si calculatoare. Configurarea software-ului ofera o interfata ce permite utilizatorilor sa stabileasca si sa modifice optiunile imprimantei. Fiecare model de imprimanta are propriul tip de driver si de configurare a

software-ului. Cand veti conecta o noua imprimanta la calculator, Windows XP va incerca sa localizeze si sa instaleze implicit un driver folosind programul Plug and Play (PnP). Daca Windows-ul nu poate gasi driver-ul necesar in calculator, va incerca sa se concecteze la internet pentru a gasi unul. Producatorii imprimantelor actualizeaza frecvent driver-ele pentru a creste performantele imprimantei, pentru a adauga si imbunatatii optiunile imprimantei, si abordeaza problemele de compatibilitate generale. Instalarea driver-ului imprimantei Procesul instalarii si actualizarii driver-ului imprimantei implica de obicei urmatorii 5 pasi: 1. Determinarea versiunii curente a driver-ului imprimantei instalate. Amintiti-va sa selectati versiunea mai noua pentru a creste functionalitatea. 2. Cautati pe internet pentru a gasi cea mai noua versiune a driver-ului. 3. Descarcati driver-ul. Urmati instructiunile de pe website. 4. Instalati driver-ul. Atunci cand sunt activate, majoritatea programelor de instalare a driver-elor instaleaza automat noul driver. 5. Testati driver-ul. Pentru a testa driver-ul, alegeti Start > Settings > Printers and Faxes. Click dreapta pe imprimanta si alegeti Properties (Proprietati). Apoi alegeti Print Test Page (Imprimati o pagina de test). Daca imprimanta nu functioneaza, reporniti calculatorul si incercati inca o data. Pagina test imprimata ar trebui sa contina un text pe care sa il puteti citi. Daca textul nu poate fi citit, problema ar putea fi programul de driver defectuos sau folosirea unui limbaj de descriere a paginii gresit (wrong page description language). Page Description Language (PDL) Un PDL (page description language - limbaj de descriere a paginii) este un tip de cod care descrie aparitia unui document intr-o limba pe care imprimanta o poate intelege. Un PDL intr-o pagina include text-ul, grafica, precum si informatii de formatare. Aplicatiile software folosesc PDL pentru a trimite imagini What You See Is What You Get (WYSIWYG) - "Ceea ce vezi este ceea ce primesti" catre imprimanta. Imprimanta traduce fisierul PDL astfel incat indiferent ce este pe ecranul calculatorului este ceea ce va fi printat. PDL-ul grabeste procesul de printare, trimitand cantitati mari de date in acelasi timp. De asemenea manevreaza fonturile calculatorului. Exista 3 PDL-uri comune:

Printer Command Language (PCL) Hewlett-Packard a dezvoltat

PCL pentru comunicarea cu imprimantele inkjet de generatie trecuta. PCL este acum un standard industrial pentru aproape toate tipurile de imprimante. PostScript (PS) Adobe Systems a dezvoltat PS-urile pentru a permite tipurilor de fonturi sau de texte sa aiba aceleasi caracteristici de pe ecran pe hartie. Graphics Device Interface (GDI) GDI este o componenta Windows care gestioneaza cum sunt transmise imaginile grafice la dispozitivele de iesire. GDI-ul transforma imagini catre bitmap care utilizeaza calculatorul in locul imprimantei pentru a transfera imaginile. Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner locale Configurarea optiunilor si a setarilor de baza

14. 2 14.2. 3

Optiunile generale ale unei imprimante ce pot fi configurate de catre un utilizator includ controlul transmisiunii si modul de imprimare. Urmatoarele optiuni pentru controlul transmisiunii seteaza modul in care o imprimanta controleaza dispozitivul:

Selectarea tavitei de hartiei Selectarea traiectoriei de iesire Dimensiunea hartiei si orientarea Selectarea greutatii hartiei

Urmatoarele optiuni de iesire ale imprimantei gestioneaza raspandirea cernelei sau a toner-ului pe documentul imprimat:

Administrarea culorii Viteza de imprimare

Unele imprimante au butoane de control instalate pe imprimante pentru ca utilizatorii sa selecteze optiuni. Alte imprimante utilizeaza optiunile driverelor. Cele doua metode de selectare a optiunilor sunt cele generale si pentru fiecare document in parte. Metode Generale Metoda generala se refera la optiunile imprimantei ce sunt setate sa trateze in aceeasi maniera toate documentele. De fiecare data cand un document este imprimat, optiunile generale sunt folosite, doar daca nu sunt luate in considerare setarile pentru fiecare document in parte.

Pentru a schimba configuratia unei imprimante generale, alegeti Start > Control Panel > Printers and Faxes si dati click dreapta pe imprimanta. Urmatoarele exemple vor arata cum puteti administra optiunile unei imprimante. Pentru a seta o imprimanta principala, alegeti Start > Control Panel > Printers and Faxes Click dreapta pe imprimanta si apoi alegeti Set as Default Printer, dupa cum vedeti in Figura 1. NOTA: In functie de driver-ul pe care il aveti instalat, Set as Default Printer (setarea ca imprimanta implicita) ar putea sa nu va apara in meniul principal. Daca aceasta se intampla, dati dublu click pe imprimanta si deschideti fereastra Document Status si apoi alegeti Printer > Set as Default Printer. Pentru a va limita imprimarea doar la alb si negru, alegeti Start > Control Panel > Printers and Faxes. Click dreapta pe imprimanta si apoi alegeti Printing Preferences. Alegeti tab-ul Color. Bifati Print In Grayscale si selectati butonul radio Black Print Cartridge Only, dupa cum vedeti in Figura 2. Click OK. Metode pentru fiecare document in parte Scrisorile, foile de lucru si imaginile digitale sunt unele dintre tipurile de documente care pot necesita setari principale ale imprimantei. Puteti schimba setarile pentru fiecare document trimis imprimantei schimband setarile documentului trimis catre imprimare. Pentru a schimba setarile necesare imprimarii, pastrati documentul deschis si selectati File > Page Setup. Setarile implicite sunt afisate, dupa cum puteti observa in Figura 3. Puteti alterna culorile, calitatea imprimarii, directia hartiei si dimensiunea marginilor documentului pe care il listati fara a schimba setarile implicite. Calibrarea Scanner-ului Calibrarea unui dispozitiv este una dintre primele sarcini dupa instalarea unui driver. Folositi software-ul primit odata cu acest dispozitiv sa efectuati aceasta procedura. Setarile implicite pot fi modificate mai tarziu pentru a indeplini cerintele clientului. Calibrarea scanner-ului poate include pozitionarea senzorului si folosirea planului IT8 pentru a uniformiza culoarea. Planul IT8 este un grafic de calibrare a culorii pe care il folositi sa creati profile pentru dispozitive specifice. Un scanner analizeaza documentul pentru comparatie, in timp ce o imprimanta reproduce documentul pentru comparare. Pentru a asigura calibrarea, comparati rezultatul imprimarii cu planul IT8 al

echipamentului. Modificati setarile culorilor imprimantei pentru a se potrivi. Data viitoare cand printati sau scanati o imagine, culoarea va fi exact la fel ca si cea a documentului. Calibrarea Imprimantei Calibrarea imprimantei este efectuata folosind driver-ul de software. Acest proces garanteaza ca, capetele de imprimare sunt aliniate si pot imprima pe o pagina speciala. Capetele imprimantei cu jet de cerneala sunt de obicei fixate in cartusul de cerneala, ceea ce inseamna ca exista posibilitatea sa fie necesar sa recalibrati imprimanta de fiecare data cand schimbati cartusul. 14. Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner 2 locale 14.2. Verificarea 4 functionalitatii Instalarea oricarui aparat nu este completa pana cand nu ati verificat toate functiile aparatului. Aceasta include sarcini speciale precum cele ce urmeaza:

Printati pe ambele parti pentru a economisi hartie Folositi diferite tipuri de sertare de hartie pentru marimi speciale ale hartiei Schimbati setarile unei imprimante color astfel incat sa printeze in alb si negru sau in nuante de gri pentru a face copii ale documentelor Printati cu optiunea de printare 'rapida' (draft) pentru a economisi cerneala Modificati rezolutia unui scanner pentru o imagine mai clara Modificati imaginile scanate ale documentelor salvate Folositi o aplicatie de recunoastere optica a caracterelor (OCR optical character recognition)

NOTA: Manualele electronice si website-urile de suport explica cum sa scoateti hartia prinsa in imprimanta, cum sa puneti cerneala in cartuse si cum sa incarcati toate tipurile de hartie. Testul imprimantei Sunt cateva cai de a imprima o pagina de test:

Folositi optiunea Print Test Page (Printati o Pagina de Test) din imprimanta Folositi optiunea Print Test Page (Printati o Pagina de Test) din Windows Folositi functia de imprimare dintr-o aplicatie. Trimiteti un fisier direct la un port paralel de imprimanta folosind o linie de comanda.

Pentru a testa o imprimanta, prima oara printati o pagina de test de la

imprimanta, si apoi printati folosind proprietatile de functionare din calculator sau dintr-o aplicatie. Astfel va asigurati ca imprimanta functioneaza in conditii normale, software-ul driver-ului este instalat si functioneaza, si ca imprimanta si calculatorul comunica. Testul scanner-ului Testati scanner-ul scanand un document. Folositi butoanele de pe aparat pentru a scana automat. Apoi, initiati scanarea din software-ul scanner-ului si asigurati-va ca software-ul deschide scanarea automat. Daca imaginile scanate se prezinta la fel ca si cele de pe ecran, ati incheiat instalarea cu succes. Pentru un echipament multifunctional, ar trebui sa testati toate functionalitatile:

Fax Trimieti fax la un alt fax care functioneaza Copiere Creati o copie a unui document Scanare Scanati un document Printare Printati un document

14. 3

Descrierea modalitatii de partajare a unei imprimante si a unui scanner intr-o retea Unul din principalele motive pentru care s-au dezvoltat retelele a fost de a permite grupurilor de utilizatori de calculatoare sa imparta dispozitive periferice. Dispozitivul cel mai cunoscut care se utilizeaza in comun este imprimanta. Partajarea unei singure imprimante intr-un grup de utilizatori conduce la un cost mult mai scazut decat cumpararea unei imprimante pentru fiecare calculator. Imprimantele ieftine necesita de obicei un server de imprimare separat pentru a permite conectivitate in retea deoarece aceste imprimante nu au interfete de retea incorporate. Calculatorul care este conectat la imprimanta poate fi folosit ca server de imprimare. Cele mai multe sisteme de operare pentru calculatoare au incorporata capacitatea de partajare a imprimantei. Dupa ce confirmati ca software-ul pentru partajarea imprimantei este instalat, serverul trebuie sa stie care imprimanta se va partaja. In folderul Imprimante, dati click dreapta pe imprimanta care se va partaja, selectati Properties, si dati click pe butonul Sharing. Selectati Share this printer (Partajati aceasta imprimanta) ca optiune, si atribuiti imprimantei un nume. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Descrieti tipurile de servere de imprimare.

14. 3 14.3. 1

Descrieti cum instalati software-ul unei imprimante de retea si driverele pe calculator. Descrierea modalitatii de partajare a unei imprimante si a unui scanner intr-o retea Descrieti tipurile de servere de imprimare

Serverele de imprimare permit mai multor utilizatori sa acceseze o singura imprimanta. Un server de imprimare are trei functii. Prima este de a oferi clientilor acces la resurse de imprimare. Cea de-a doua functie este de a administra procesele de imprimare, prin stocarea acestora intr-o arhiva de imprimare pana cand aceasta este gata pentru ele, si apoi alimentarea informatiilor de imprimare catre imprimanta. Cea de-a treia este de a furniza feedback utilizatorilor. Aceasta include furnizarea de notificari ca functia de imprimare s-a terminat, sau indicarea unor mesaje de eroare ca ceva nu a mers bine. Ca tehnician, trebuie sa alegeti tipul de server de imprimare care se potriveste cel mai bine nevoilor clientului. Exista trei tipuri:

Servere de imprimare de retea PC-uri dedicate serverelor de imprimare Imprimante partajate intre calculatoare

Servere de imprimare de retea Un server de imprimare in retea permite mai multor utilizatori dintr-o retea sa acceseze o singura imprimanta. Un server de imprimare in retea poate gestiona imprimarea fie prin conexiune prin fir, fie wireless. Figura 1 arata un server de imprimare cu fir. Ar trebui sa luati in considerare avantajele si dezavantajele unui calculator dedicat ca server de imprimare inainte de a instala unul:

Un avantaj in a folosi un server de imprimare in retea este acela ca serverul accepta comenzile de imprimare care ii vin de la calculatoare, apoi elibereaza calculatoarele pentru alte sarcini. Serverul de imprimare este intotdeauna disponibil utilizatorilor, spre deosebire de o imprimanta partajata de la calculatorul unui utilizator. Un dezavantaj al unui server de imprimare in retea este acela ca este posibil ca acesta sa nu poata folosi toate functiile unui dispozitiv multifunctional.

PC-uri dedicate serverelor de imprimare Un PC dedicat ca server de imprimare este un calculator destinat manipularii sarcinilor de imprimare ale clientului in cel mai eficient mod. Deoarece se

ocupa de cererile mai multor clienti, un server de imprimare este, de obicei, unul dintre cele mai puternice calculatoare din retea. PC-urile dedicate ca serverele de imprimare pot gestiona mai mult de o imprimanta la un moment dat. Un server de imprimare trebuie sa aiba resursele disponibile pentru a satisface cererile clientilor de imprimare:

Procesor puternic Deoarece serverul de imprimare PC utilizeaza propriul sau procesor de a administra si a indica traseul de imprimare al informatiilor, acesta trebuie sa fie suficient de rapid pentru a gestiona toate cererile. Suficient spatiu pe hard disk Un server de imprimare de tip PC preia sarcinile de lucru de la clienti, le plaseaza intr-o de coada de imprimare si le trimite pe rand la imprimanta. Este necesar sa avem suficient spatiu de stocare pe calculator, pentru ca acesta sa mentina sarcinile pana la completare. Memorie Suficienta Procesorul serverului si RAM-ul comanda trimiterea sarcinilor de lucru la o imprimanta. Daca memoria serverului nu este suficient de mare pentru a gestiona o intreaga sarcina de imprimare, unitatea de hard disk trebuie sa trimita sarcina, lucru care este mult mai lent.

Imprimante partajate intre calculatoare Calculatorul unui utilizator care are atasata o imprimanta poate imparti acea imprimanta cu alti utilizatori din retea. Windows XP face ca procesul sa fie rapid si usor. Intr-o retea de casa, inseamna ca utilizatorii pot imprima documentele de oriunde s-ar afla in casa folosind un laptop cu conexiune wireless. Intr-o retea de birou, daca se partajeaza o imprimanta inseamna ca poate fi folosita de mai multi utilizatori. Partajarea unei imprimante de la un calculator are de asemenea dezavantaje. Calculatorul pe care este instalata o imprimanta foloseste propriile resurse pentru a gestiona sarcinile de imprimare care vin la imprimanta. Daca un utilizator foloseste calculatorul, in acelasi timp cu un alt utilizator din retea care foloseste imprimanta, utilizatorul care foloseste calculatorul ar putea observa o scadere a performantei calculatorului. Mai mult, imprimanta nu este disponibila daca utilizatorul reporneste sau inchide calculatorul cu o imprimata de retea partajata. 14. Descrierea modalitatii de partajare a unei imprimante si a unui 3 scanner intr-o retea 14.3. Descrieti 2 cum instalati software-ul unei imprimante

de retea si driverele pe calculator Windows XP permite utilizatorilor calculatorului sa isi partajeze imprimanta cu alti utilizatori din retea. Acest proces are doi pasi: 1. Configurati calculatorul atasat la imprimanta sa o partajeze cu alti utilizatori din retea. 2. Configurati calculatorul unui utilizator pentru a recunoaste imprimanta partajata si sa o foloseasca pentru imprimare. Pentru a configura un calculator cu imprimanta atasata sa accepte sa imprime documente de la alti utilizatori din retea, urmati acesti pasi: 1. Alegeti Start > Control Panel > Printers and Other Hardware > Printers and Faxes. 2. Selectati imprimanta pe care doriti sa o partajati. 3. Optiunea Printer Tasks (Sarcinile imprimantei) va aparea in partea stanga. Selectati Share this printer (Partajati aceasta imprimanta). 4. Casuta de dialog Printer Properties (Proprietatile imprimantei) corspunzatoare respectivei imprimante va aparea pe monitor. Selectati tab-ul Sharing (Partajare). Selectati Share this printer (Partajati aceasta imprimanta) si introduceti numele pe care il doriti pentru partajare. Acesta este numele cu care imprimanta va putea fi vazuta de ceilalti utilizatori. 5. Verificati daca partajarea a fost facuta cu succes. Intoarceti-va in folderul Printers and Faxes (Imprimante si Faxuri) si observati ca pictograma imprimantei are acum o mana sub ea, la fel ca cea din Figura 1. Aceasta arata ca imprimanta este o resursa partajata. Ceilalti utilizatori care se pot conecta acum la imprimanta partajata pot sa nu aiba instalate driver-ele necesare. Acesti utilizatori pot de asemenea sa foloseasca sisteme de operare diferite fata de calculatorul ce detine imprimanta partajata. Windows XP poate descarca automat driver-ele corecte catre ceilalti utilizatori. Dati click pe butonul Additional Drivers (Drivere suplimentare) pentru a selecta sistemele de operare care pot fi folosite de ceilalti utilizatori. Cand inchideti casuta de dialog apasand tasta OK, Windows XP va dori sa obtina aceste drivere suplimentare. Daca toti ceilalti utilizatori folosesc Windows XP, nu va fi nevoie sa dati click pe butonul Additional Drivers (Drivere suplimentare). Conectarea altor utilizatori Alti utilizatori din retea se pot conecta acum la aceasta imprimanta urmand acesti pasi:

1. Alegeti Start > Control Panel > Printers and other Hardware > Add a Printer. 2. Va aparea wizard-ul Add Printer (Adaugati o imprimanta). Dati click pe Next. 3. Selectati optiunea A network printer, or a printer attached to another computer (O imprimanta din retea sau o imprimanta atasata la un alt calculator) dupa cum este prezentat in Figura 2. Dati click pe Next. 4. Introduceti numele imprimantei sau navigati pentru a o gasi in retea folosind butonul Next. Va aparea o lista a imprimantelor partajate. 5. Dupa ce selectati imprimanta, un port virtual al imprimantei este creat si afisat in fereastra Add a Printer (Adaugati o imprimanta). Driverele cerute de imprimanta sunt descarcate din server-ul de printare si instalate pe calculator. Wizard-ul va finaliza instalarea. 14. 4 Actualizarea si configurarea imprimantelor si scanner-elor Unele imprimante pot fi configurate sa imprime mai repede si sa furnizeze mai multe servicii de imprimare prin adaugarea de hardware. Hardware-ul poate include tavi de hartie aditionale, alimentatoare de hartie, placi de retea, si extensii de memorie. Scanner-ele pot fi de asemenea configurate sa faca mai mult pentru a suporta nevoile clientilor. Exemple pentru optimizarea scanner-elor includ corectarea culorilor si redimensionare. Aceste cerinte nu pot fi indeplinite folosind setarile implicite. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Descrierea modului de imbunatatire a unei imprimante. Descrierea modului de optimizare a unui scanner. Actualizarea si configurarea imprimantelor si scanner-elor

14. 4

Descrieti 14.4. upgrade1 urile unei imprimante Actualizand memoria imprimantei, veti imbunatati viteza de imprimare si veti mari abilitatea de a efectua imprimari cat mai complexe. Toate imprimantele de astazi au cel putin o cantitate mica de memorie RAM. Cu cat imprimanta are memoria mai mare, cu atat este mai eficienta. Memoria adaugata ajuta la buffering-ul sarcinilor, crearea de pagini, imprimarea imbunatatita a fotografiilor si graficii.

Buffering-ul sarcinilor de imprimare are loc atunci cand acestea sunt capturate in memoria interna a imprimantei. Buffering-ul permite calculatorului sa proceseze alte activitati in loc sa astepte pentru ca imprimanta sa finalizeze. Buffering-ul este o caracteristica comuna intalnita la imprimantele de tip laser si la plottere, precum si la imprimantele cu jet de cerneala si cele matriceale. Imprimantele, de obicei, sosesc din fabrica cu memorie suficienta astfel incat sa poata suporta si sarcini care implica text. Cu toate acestea, sarcinile de imprimare ce implica grafica, si in special fotografie, ruleaza mult mai eficient daca memoria imprimantei are dimensiunea necesara sa stocheze intreaga sarcina inainte de a incepe. Daca sunt afisate erori care indica faptul ca imprimanta are memorie insuficienta sau ca memoria este supraincarcata, aveti nevoie de mai multa memorie. Instalarea Memoriei Imprimantei Primul pas in instalarea memoriei suplimentare la imprimanta este sa cititi manualul imprimantei pentru a determina:

Tipul memoriei Tipul fizic al memoriei, viteza si capacitatea; unele sunt tipuri standard de memorie, in timp ce alte imprimante necesita memorii speciale sau proprietare Ocuparea si disponibilitatea memoriei Numarul de sloturi folosite si libere; aceasta poate necesita deschiderea unui compartiment pentru verificarea RAM-ului

Producatorii de imprimante au stabilit proceduri pentru actualizarea memoriei, incluzand urmatoarele operatiuni:

Inlaturarea capacelor pentru accesarea zonei de memorie. Instalarea sau inlaturarea memoriei Initializarea imprimantei pentru a recunoaste noua memorie Instalarea de drivere actualizate daca este nevoie

Actualizari suplimentare ale imprimantei Acestea sunt unele dintre actualizarile suplimentare:

Imprimare duplex pentru a permite imprimarea pe ambele parti Tavi suplimentare pentru a inmagazina mai multa hartie Tipuri specializate de tavi pentru diferite tipuri de hartie Placi de retea pentru a accesa o retea prin cablu sau wireless Actualizari de firmware pentru a adauga functionalitate si a repara bug-urile

Urmariti instructiunile imprimantei cand instalati sau actualizati

componentele. Contactati producatorul sau un tehnician autorizat pentru informatii suplimentare daca aveti orice problema la instalarea actualizarilor. Urmariti toate procedurile de siguranta furnizate de catre producator. 14. 4 14.4. 2 Scanner-ele functioneaza bine pentru majoritatea utilizatorilor fara alte modificari facute setarilor initiale. Sunt, insa, caracteristici care pot imbunatati documentul ori imaginea scanata in functie de exigentele utilizatorilor. Acestea sunt cele mai cunoscute tipuri de optiuni ale unui scanner:

Actualizarea si configurarea imprimantelor si scanner-elor Descrieti optimizarea unui scanner

Redimensionarea Accentuarea Luminozitatea sau Obscuritatea Corectarea culorii Modificarea Rezolutiei Formatul fisierului rezultat Inversarea culorii

Rezolutia scanarii afecteaza dimensiunea fisierului rezultat. Intrebuintarea finala a imaginii determina rezolutia necesara. Daca imaginea este in folosinta pentru o publicatie web, veti avea nevoie de o rezolutie scazuta si de un fisier de marime redusa. Aceasta ofera posibilitatea motoarelor de cautare sa incarce imaginea rapid. Imaginile cu rezolutie medie sunt folosite de obicei la imprimantele cu laser. In printarea comerciala unde calitatea imaginii este foarte importanta, setarea potrivita este de o rezolutie mare. Rezolutie scazuta inseamna fisiere de dimensiune mica; rezolutie ridicata inseamna fisiere de dimensiuni mari. Figura 1 va arata setarile pentru rezolutie si tipul rezultatului. Scanner-ele va pot permite sa alegeti diferite forme ale fisierelor pentru rezultatul obtinut, asa cum cum puteti observa in Figura 2. Daca un scanner nu produce un format de fisier cerut de client, formatul poate fi convertit folosind instrumente software. Dupa schimbarea setarilor dispozitivului, ar trebui sa testati modificarile facand unele teste de printare. 14. 5 Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor si a scanner-elor Intretinerea preventiva reduce timpul in care un sistem ar putea fi nefunctional si mareste perioada de functionare a componentelor. Ar trebui sa intretineti imprimantele si scanner-ele pentru a le mentine intr-o stare buna de

functionare. Un program bun de intretinere garanteaza imprimari si scanari de calitate. Manualul imprimantei sau scanner-ului contine informatii despre cum sa intretinem si sa curatam echipamentul. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Stabiliti programul verificarilor de rutina in functie de indicatiile vanzatorului. Descrieti un mediu propice pentru imprimante si scanner-e. Descrieti metodele de curatenie. Descrieti cum verificati capacitatea de cerneala a cartuselor si tonerelor de imprimanta. Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor si a scanner-elor Stabiliti programul verificarilor de rutina in functie de indicatiile vanzatorului

14. 5

14.5. 1

Cititi manualele cu informatii care au fost livrate impreuna cu fiecare echipament nou. Urmariti instructiunile de intretinere recomandate. Dea semenea, folositi consumabilele specificate de producator. Consumabilele mai ieftine pot reduce cheltuielile, dar pot produce rezultate slabe, pot strica echipamentul, sau anula garantia. Cand intretinerea este incheiata, resetati contoarele pentru a permite ca urmatoarea verificare de rutina sa fie finalizata la timpul corect. La multe tipuri de imprimante, numarul paginilor imprimate este afisat prin intermediul ecranului LCD sau a contorului localizat inauntrul imprimantei. Majoritatea producatorilor vand kit-uri de intretinere pentru imprimantele lor. Figura 1 arata un exemplu de kit de intretinere. Kit-ul are instructiuni pe care orice tehnician le poate urma. Pentru imprimantele laser, kit-ul poate contine parti de schimb care se strica repede sau se uzeaza:

Asamblarea tonerului Cilindrii de transfer Tusierele de separare Cilindrii de ridicare

De fiecare data cand instalati componente noi sau schimbati toner-ul si cartusele, faceti o inspectie vizuala asupra tuturor componentelor interne:

Inlaturati bucatile de hartie si praful Curatati tusul stropit Uitati-va dupa orice mecanism uzat, plastic crapat, sau piese rupte

utilizatorii care nu stiu sa intretina echipamentele de imprimare trebuie sa apeleze la un tehnician certificat de catre producator. 14. Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor si a 5 scanner-elor Descrieti un mediu propice pentru imprimante si scannere

14.5. 2

Imprimantele si scanner-ele, ca si alte dispozitive electrice sunt afectate de temperatura, umiditate si interferentele electrice. De exemplu, imprimantele cu laser produc caldura. Lucrati cu ele intr-o zona bine aerisita pentru a preveni supraincalzirea. Daca este posibil, depozitati toate imprimantele, scanner-ele si livrabilele intr-un loc uscat, racoros si fara praf. Aceasta va asigura ca vor functiona cum trebuie pentru mult timp. Pastrati hartia si tusul in ambalajul original, intr-un mediu racoros si uscat. Hartia absoarbe umiditatea din aer. Din aceasta cauza atasarea toner-ului de hartie va fi dificila. Daca hartia si imprimanta sunt prafuite, puteti sa folositi aer comprimat pentru a le curata. 14. Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor si a 5 scanner-elor 14.5. 3 Urmariti mereu instructiunile producatorului cand curatati imprimante si scannere. Informatiile de pe website-ul producatorului sau din manualul utilizatorului explica metodele de curatare corespunzatoare. ATENTIE: Nu uitati sa deconectati scanner-ele si imprimantele inainte de curatare pentru a preveni pericolul cauzat de tensiunea inalta. Intretinerea imprimantei Asigurati-va ca opriti si deconectati imprimanta inainte de a efectua intretinerea (mentenanta). Folositi o carpa umeda pentru a curata orice murdarie, praful de hartie, si cerneala stropita pe exteriorul dispozitivului. Capetele de imprimare ale unei imprimante cu jet de cerneala se schimba in Descrieti metodele de curatenie

momentul in care sunt inlocuite cartusele. Insa, cateodata capetele de imprimare acumuleaza cerneala uscata si trebuiesc curatate. Utilizati utilitarele furnizate de catre producator pentru a curata capetele de imprimare. Dupa ce le curatati, trebuie sa le testati. Repetati acest proces pana cand in urma testului rezulta o imprimare curata si uniforma. Imprimantele au multe piese in miscare. In timp, la aceste piese se aduna praf, murdarie si alte ramasite. Daca nu sunt curatate regulat, imprimantele pot sa nu mai functioneze in mod corespunzator, sau ar putea chiar sa se opreasca de tot. Cand se lucreaza cu imprimante matriceale, curatati suprafata rolelor cu o carpa umeda. La imprimantele cu jet de cerneala, curatati dispozitivul de manevrare al hartiei cu o carpa umeda. ATENTIE: Nu atingeti cilindrul unei imprimante laser in timpul curatarii. Ati putea deteriora suprafata cilindrului. Imprimantele laser de obicei nu necesita multa intretinere, decat in cazul in care se afla intr-o zona plina de praf sau sunt foarte vechi. Cand curatati o imprimanta laser, utilizati un aspirator proiectat special pentru a ridica particulele de toner. In Figura 1 puteti vedea un aspirator proiectat special pentru echipamente electronice. Un aspirator standard nu poate retine particulele minuscule de toner si le poate dispersa in jur. Folositi doar un aspirator cu filtrare HEPA. Filtrarea HEPA retine particulele microscopice in interiorul filtrelor. Alegerea corecta a tipului de hartie pentru o imprimanta o ajuta pe aceasta sa aiba o durata de functionare mai mare si sa imprime mai eficient. Exista mai multe tipuri de hartie. Fiecare tip de hartie este in mod evident etichetat cu tipul de imprimanta pentru care este destinat. Producatorul imprimantei poate de asemenea sa recomande cel mai bun tip de hartie. Verificati manualul imprimantei. Informatii despre marcile si tipurile de cerneala recomandate de catre producator pot fi de asemenea gasite in manual. Folosirea tipului gresit de cerneala poate duce la lucrul in mod necorespunzator al imprimantei sau poate reduce calitatea imprimarii. Pentru a preveni scurgerile de cerneala, nu reincarcati cartusele. Intretinerea scanner-ului Ar trebui sa curatati scanner-ul in mod regulat pentru a preveni murdarirea, urmele lasate de degete si alte pete care s-ar putea vedea in imaginile scanate. La scanner-ele de tip flatbed, pastrati capacul inchis cand scanner-ul nu este folosit. Acest lucru va va ajuta sa preveniti acumularea de praf si urmele de degete lasate in mod accidental. In cazul in care sticla se murdareste, consultati ghidul utilizatorului pentru a vedea recomandarile de curatare

furnizate de catre producator. Daca manualul nu include nici o recomandare, folositi o solutie de curatat sticla si o carpa moale pentru a proteja sticla de zgariere. Chiar si cele mai mici zgarieturi pot fi vizibile la scanarile de inalta rezolutie. Daca murdaria este depusa in zgarieturi, acestea vor deveni si mai vizibile. Daca interiorul sticlei devine murdar, verificati manualul de instructiuni despre cum sa deschideti unitatea sau sa scoateti geamul din scanner. Daca este posibil, curatati meticulos ambele parti si asamblati sticla la fel cum a fost montata initial in scanner. 14. Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor si a 5 scanner-elor Descrieti cum verificati capacitatea 14.5. de cerneala 4 a cartuselor si tonerelor de imprimanta Cand o imprimanta cu jet de cerneala scoate pagini albe, cartusele cu cerneala pot fi goale. Imprimantele laser, pe de alta parte, nu scot pagini albe, dar incep sa imprime la o calitate foarte scazuta. Majoritatea imprimantelor cu jet de cerneala au un utilitar ce arata nivelul de cerneala in fiecare cartus, cum este afisat in Figura 1. Unele imprimante au ecrane LCD pentru mesaje sau LED-uri ce avertizeaza utilizatorii cand rezervele de cerneala sunt scazute. O metoda de verificare a nivelului de cerneala este sa va uitati la contorizatorul de pagini din interiorul imprimantei sau din software pentru a determina cate pagini au fost imprimate. Apoi uitativa la informatiile de pe eticheta cartusului. Eticheta ar trebui sa arate cate pagini poate imprima cartusul. Puteti estima usor cate pagini mai puteti imprima. Pentru ca aceasta metoda sa fie exacta, de fiecare data cand inlocuiti cartusul, trebuie sa va reamintiti sa resetati contorizatorul. In plus, unele imprimari folosesc mai multa cerneala decat altele. Spre exemplu, o scrisoare foloseste mai putina cerneala decat o fotografie. Puteti configura software-ul imprimantei sa reduca volumul de cerneala sau toner pe care il foloseste. Aceasta configurare se mai numeste "toner save" sau "draft quality". Aceasta setare reduce calitatea imprimarii la imprimantele laser si cu jet de cerneala, si reduce timpul necesar unui document sa fie imprimat cu jet de cerneala.

14.6 cu probleme 14. Rezumat 7 Acest capitol a revizuit si a discutat informatii cu privire la imprimante si scannere. Capitolul a explorat pericole si proceduri de siguranta asociate imprimantelor si scanner-elor. Ati invatat metode de intretinere preventiva, si ati instalat, ati configurat si ati actualizat o imprimanta sau un scanner, atat local cat si in retea. Iata alte chestiuni importante acoperite in acest capitol:

Intotdeauna urmati procedurile de siguranta cand lucrati cu imprimantele si cu scanner-ele. Exista mai multe parti in interiorul imprimantelor care contin tensiune inalta sau devin foarte calde atunci cand sunt utilizate. Utilizati software-ul si manualul dispozitivului pentru a instala o imprimanta sau un scanner. Dupa instalare, actualizati driver-ele si firmware-ele pentru a remedia problemele si pentru a mari functionalitatea. Utilizati interfata Windwos-ului pentru a partaja imprimante si scanner-e in intreaga retea. Consultati clientii pentru a determina cea mai buna modalitate de a actualiza si a configura imprimante si scannere pentru satisfacerea nevoilor lor. Pastrati imprimantele, scanner-ele, si consumabilele curate si uscate. Pastrati consumabilele in ambalajul lor original pentru a preveni deteriorarea si nefunctionalitatea acestora. Desfasurati un program de intretinere si curatare si verificati dispozitivele in mod regulat. Utilizati o secventa de pasi pentru a rezolva o problema. Incepeti cu sarcini simple inainte de a va decide sa dati curs unei actiuni. Luati legatura cu un tehnician de imprimante calificat sau certificat in momentul in care o problema este prea dificila sa o remediati dumneavoastra

15. Introducere 0 Acest capitol se concentreaza pe subiecte avansate de retelistica, incluzand proiectarea retelei, imbunatatirea componentelor de retea si instalarea serverelor de e-mail. Subiectele de baza din retelistica precum siguranta, componentele de retea si intretinerea preventiva sunt de asemenea discutate. Pentru a intampina asteptarile si nevoile clientilor si ale utilizatorilor de retea, trebuie sa fiti familiarizat cu tehnologiile de retea. Trebuie sa intelegeti fundamentele despre proiectarea unei retele si de ce anumite componente afecteaza fluxul de date dintr-o retea. Subiectul depanarii situatiilor avansate

din cadrul unei retele este de asemenea descris in acest capitol. Dupa parcurgerea acestui capitol veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Identificarea pericolelor posibile si implementarea politicilor de siguranta adecvate pentru retele. Proiectarea unei retele tinand seama de nevoile clientului. Determinarea componentelor necesare pentru reteaua clientului dumneavoastra. Implementarea retelei clientului. Imbunatatirea retelei clientului. Descrierea instalarii, configurarii si administrarii unui simplu server de mail. Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru retele.

15. 1

Depanarea unei retele. Identificarea pericolelor posibile si implementarea politicilor de siguranta adecvate pentru retele Instalarea de cabluri pentru retele, fie de cupru sau fibra optica, poate fi periculoasa. Deseori, cablurile trebuie sa fie trase prin tavane si pereti unde sunt obstacole si materiale neprevazute sau toxice. Ar trebui sa purtati haine care sa va protejeze de aceste materiale. De exemplu, purtati pantaloni lungi, bluze cu maneca lunga, incaltaminte care sa va acopere picioarele, si manusi. Cel mai important, purtati ochelari de protectie. Daca este posibil, intrebati conducerea cladirii, sau pe cineva responsabil de cladire, daca sunt materiale periculoase sau obstacole de care ar trebui sa fiti avertizat inainte de a intra in zona de acoperis.

Aveti grija la chestiunile de siguranta cand folositi o scara:


Cititi eticheta de la scara si urmati orice instructiune de siguranta scrisa pe ea. Niciodata sa nu stati pe cea mai de sus treapta a scarii. Va puteti pierde usor echilibrul si puteti cadea. Asigurati-va ca oamenii din zona stiu ca veti lucra acolo. Opriti accesul in zona folosind panglica de atentie sau conuri de siguranta. Cand folositi o scara sprijinita de un perete, urmati instructiunile scrise pe scara, si rugati pe cineva sa va tina de scara pentru a o mentine nemiscata.

Uneltele necesare la instalarea cablului de cupru sau de fibra optica pot fi periculoase la utilizare. Regulile ce ar trebui intotdeauna urmate cand lucrati cu cabluri:

Asigurati-va ca uneltele pe care le folositi sunt in conditii bune de lucru. Aveti grija la ce faceti si nu va grabiti. Asigurati-va ca nu va taiati sau puneti pe cineva in pericol. Purtati intotdeauna ochelari de protectie la taierea, desfacerea, sau despicarea cablurilor de orice fel. Fragmentele micute va pot rani ochii. Purtati manusi oricand se poate si asigurati-va ca aruncati orice deseu corespunzator.

Folositi bunul simt cand rezolvati orice fel de probleme. Chemati o alta persoana sa va ajute daca aveti nevoie de ajutor. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Explicarea procedurilor de siguranta privind lucrul cu fibra optica. Explicarea cablului, taietoarelor de cablu si siguranta in fata pericolelor aparute la taierea cablurilor. Identificarea pericolelor posibile si implementarea politicilor de siguranta adecvate pentru retele Explicarea procedurilor de siguranta privind lucrul cu fibra optica Chimicale periculoase Lumina invizibila ce va poate orbi Unelte cu varful ascutit ce produc cioburi de sticla

15. 1 15.1. 1

Fibra optica este utila in comunicatie, dar are anumite riscuri:


Sunt utilizate anumite tipuride unelte si chimicale cand lucrati cu cabluri de fibra optica. Aceste materiale trebuie manevrate cu grija. Chimicale Solventii si pastele de lipit folosite cu fibra optica sunt periculoase. Ar trebui sa le manevrati cu grija extrema. Cititi orice instructiune si urmariti-o cu atentie. De asemenea, cititi MSDS-ul care insoteste chimicalele pentru a sti cum sa tratati pe cineva in stare de urgenta. Unelte Cand lucrati cu orice unealta, siguranta ar trebui sa fie intotdeauna prima prioritate. Orice compromis de siguranta ar putea rezulta in rani serioase sau

chiar moarte. Uneltele utilizate in lucrul cu fibra optica au suprafete ascutite de taiere ce sunt folosite la sectionarea sticlei. Alte unelte sunt folosite pentru a strange cablurile cu putere pentru a fixa conectorii de ele. Aceste unelte pot produce cioburi de sticla care se pot fragmenta si raspandi in aer. Trebuie sa evitati contactul cu pielea, gura, sau cu ochii. Lumina Periculoasa Protejati-va ochii de lumina periculoasa ce se gaseste in firele fibrei optice. Aceasta lumina are o culoare pe care oamenii nu o pot vedea. Va poate dauna ochilor inainte sa o simtiti. Cand folositi un amplificator pentru a inspecta cablul de fibra optica si conectorii, lumina emisa de fibra ar putea fi directionata catre ochiul dumneavoastra. Cand lucrati cu fibra optica, asigurati-va ca ati deconectat sursa luminii. Detectorii speciali va pot spune daca o fibra este energizata sau nu. Fragmente de Sticla Procesul de taiere si scurtare a firelor iesite din cablul de fibra optica pot produce mici fragmente de sticla sau plastic care va pot penetra ochii sau pielea si va pot produce iritatii severe. Fibrele pot fi extrem de greu de observat pe piele intrucat sunt transparente si mici. Cand lucrati la cablarea fibrei optice, suprafata de lucru ar trebui sa fie de un mat inchis astfel incat fragmentele mici de sticla sau plastic sa poata fi vazute. Suprafata mata ar trebui de asemenea sa fie rezistenta la chimicale. Ar trebui sa pastrati zona de lucru curata si ordonata. Niciodata sa nu adunati fragmentele de fibra optica cu degetele. Folositi banda adeziva pentru a aduna fragmentele mici si aruncati-le corespunzator. Folositi un container de aruncat, precum o sticla de plastic cu un dop de insurubat, pentru a stoca fragmentele de fibra. Inchideti dopul bine inainte de a arunca containerul. AVERTISMENT: Asigurati-va o pregatire corespunzatoare inainte de a incerca sa taiati, sa desfaceti sau sa despicati cablul de fibra optica. Un tehnician experimentat ar trebui sa va supravegheze pana deveniti calificat corespunzator. 15. Identificarea pericolelor posibile si implementarea politicilor de 1 siguranta adecvate pentru retele 15.1. Explicarea 2 cablului, taietoarelor de cablu si siguranta in fata pericolelor aparute la taierea

cablurilor Tehnicienii de orice nivel ar trebui sa stie la ce pericol se expun inainte de a lucra cu echipamente si cabluri de retea. ATENTIE: Intotdeauna purtati ochelari de protectie cand lucrati cu cabluri. Niciodata nu intrati in contact direct cu capetele neizolate ale oricarui tip de cablu. Riscurile cablului de cupru Cablurile din cupru pot fi de asemenea periculoase la manevrare. Cand taiati cablul de cupru, litele de cupru va pot intepa pielea sau sa va pot taia. Bucatile mici care sar dupa taierea cablurilor se imprastie adesea in aer. Amintiti-va sa purtati ochelari de protectie de fiecare data cand taiati orice fel de cablu. Instrumentele de taiere si presare folosite pentru a repara sau finaliza cablul pot fi periculoase daca nu sunt folosite in mod corespunzator. Cititi documentatia care vine odata cu instrumentele. Exersati folosind instrumentele pe un cablu ce poate fi aruncat si cereti ajutorul unui tehnician cu experienta daca aveti nevoie. Nu uitati ca un cablu de cupru poate conduce curent electric. Un echipament deteriorat, electricitatea statica, sau fulgerul poate induce curent electric chiar si intr-un cablu deconectat. Daca aveti vreo indoiala, testati cablul cu care lucrati cu un voltmetru inainte de a-l atinge. 15. 2 Proiectarea unei retele tinand seama de nevoile clientului O retea functioneaza mai bine daca este proiectata sa indeplineasca necesitatile utilizatorului. Construirea unei retele necesita analiza mediului si intelegerea optiunilor pentru retea. Ar trebui sa discutati cu clientul, precum si cu alte persoane implicate in proiect. Este important sa aveti o idee generala despre hardware-ul si software-ul ce vor fi folosite in retea. Ar trebui sa va interesati de viitoarea crestere a companiei si a retelei. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Determinarea unei topologii. Determinarea protocoalelor si a aplicatiilor de retea. Proiectarea unei retele tinand seama de nevoile clientului

15. 2 15.2. 1

Determinarea unei topologii

Intelegerea nevoilor clientului si determinarea planului noi retele sunt

necesare pentru a determina topologia retelei. Aceste probleme importante trebuie discutate cu clientul:

Tipurile de cablu de wireless Expansibilitatea Numarul si locatia utilizatorilor

Numarul de utilizatori si estimarea cresterii in viitor determina topologia fizica si logica initiala. Ar trebui sa creati o lista pentru a inregistra nevoile utilizatorului. Orice inspectie, denumita inspectarea site-ului, ar trebui facuta timpuriu in proiect. O inspectare a site-ului este o inspectie fizica a cladirii ce ajuta la determinarea de baza a topologiei logice, reprezentand fluxul de date si protocoale. Numarul de utilizatori si cresterea estimata determina topologia fizica si logica initiala. Ar trebui sa luati in considerare urmatorii factori:

Unde vor fi plasate statiile de lucru ale utilizatorilor. Unde sa pozitionati echipamentele de retea precum switch-urile si router-ele. Unde vor fi pozitionate serverele. Acestea pot fi in aceeasi camera cu echipamentul de retea, sau pot fi in alta camera. Decizia este luata pe baza spatiului disponibil, a curentului de alimentare, a securitatii si a aerului conditionat.

Planul cladirii sau proiectul sunt utile in determinarea schemei fizice a echipamentelor si cablurilor. In Figura 1 putem vedea o comparatie intre diferitele topologii de retea. Daca nu aveti la dispozitie planul cladirii sau proiectul, ar trebui sa desenati locatia dispozitivelor de retea, incluzand locatia camerei pentru servere, pentru imprimante, pentru statiile utilizatorilor si locurile de trecere ale cablurilor. Acest desen poate fi utilizat la negocieri atunci cand clientul ia deciziile finale de proiect. 15. 2 Proiectarea unei retele tinand seama de nevoile clientului Determinarea protocoalelor 15.2. si a 2 aplicatiilor de retea In proiectarea retelelor, trebuie sa determinati protocoalele ce vor fi utilizate. Unele protocoale sunt proprietare si functioneaza doar cu anumite echipamente, in timp ce altele sunt open standard si functioneaza cu o varietate de echipamente. In Figura 1 se detaliaza diverse protocoale de retea. Considerati urmatoarele aspecte atunci cand selectati protocolul:

Stiva de protocoale TCP/IP este necesara pentru fiecare echipament pentru a se conecta la Internet. Aceasta face din ea un protocol preferat pentru retele. NetBEUI este un protocol mic si rapid util in retelele cu securitate scazuta. NetBEUI functioneaza bine intr-o retea mica ce nu este conectata la Internet. Este usor de instalat si nu necesita configurare. Totusi, NetBEUI poate provoca trafic nejustificat in retele mari, asadar nu este o alegere buna daca reteaua se va mari. IPX/SPX este un protocol ce apartine versiunilor mai vechi de Novell Netware. Datorita cresterii Internet-ului, versiunile mai noi de Novell Netware folosesc TCP/IP in detrimentul IPX/SPX. Retelele Apple Macintosh au abandonat protocolul AppleTalk pentru suita de protocoale TCP/IP pentru a asigura conectivitatea cu alte retele TCP/IP, cea mai notabila fiind Internet-ul.

Atunci cand stiva de protocoale TCP/IP este activata, celelalte protocoale devin disponibile pe porturi specifice, ca in Figura 2. 15. 3 Determinarea componentelor necesare pentru reteaua clientului dumneavoastra Alegerea unei topologii de retea determina tipurile de echipamente, cabluri si interfete de retea necesare pentru construirea retelei. Aditional, trebuie setata o conexiune de exterior cu Furnizorul de Servicii de Internet. Unul din pasii necesari construirii unei retele este determinarea componentelor de retea corespunzatoare ce vor functiona impreuna cu echipamentele si cablurile retelei. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Selectarea tipurilor de cabluri. Selectarea tipului de conexiune ISP. Selectarea placilor de retea. Selectarea dispozitivului de retea. Determinarea componentelor necesare pentru reteaua clientului dumneavoastra Selectarea tipurilor de cabluri

15. 3 15.3. 1

Selectati tipul de cablu cel mai benefic si cu cel mai avantajos pret pentru utilizatori si serviciile ce se vor conecta in retea. Tipuri de cablu Dimensiunea retelei determina tipul de cablu ce va fi folosit. Marea majoritate a retelelor din ziua de astazi sunt cablate folosind unul sau mai

multe tipuri de cablu twisted-pair din cupru:


Cat5 Cat5e Cat6 Cat6A

Cablurile Cat5 si Cat5e arata identic, dar cablurile Cat5e sunt produse la standarde mai inalte pentru a permite rate de transfer mai mari. Cablurile Cat6 sunt construite cu standarde si mai mari decat Cat5. Cablurile Cat6 pot avea un despartitor central pentru a separa perechile din interiorul cablului. Cel mai folosit tip de cablu in retea este Cat5e. Categoria Cat5e este potrivita pentru retelele Fast Ethernet de pana la 100 m. In unele medii de afaceri sau de acasa sunt instalate cabluri Cat6 pentru a fi pregatite pentru cerintele de latime de banda din viitor. Aplicatiile precum video, conferintele video si jocurile folosesc cantitati mari din latimea de banda. Cel mai recent tip de cablu torsadat (twisted-pair) disponibil este Cat6A. Cablurile Cat6A produc semnalele Ethernet la o rata de 10 Gbps. Abreviarea pentru Ethernet pe 10Gb peste cablu torsadat este 10GBase-T, asa cum este definit in standardul IEEE 802.3an-2006. Clientii care au nevoie de retele cu latime de banda crescuta pot beneficia de instalarea cablurilor ce suporta Gigabit Ethernet sau 10 Gb Ethernet. Cladirile noi sau renovate au cel mai adesea cablare UTP ce conecteaza fiecare birou cu un punct central denumit Main Distribution Facility (MDF). Distanta limita pentru cablarea UTP folosita pentru date este de 100 m. Echipamentele de retea ce se afla mai departe de distanta limita au nevoie de un amplificator sau un hub pentru a extinde conexiunea catre MDF. Costul Atunci cand proiectati o retea, costul este un considerent important. Instalarea cablurilor este scumpa, dar dupa o plata facuta o singura data, intretinerea unei retele cablate nu este scumpa. Marea majoritate a echipamentelor dintr-o retea cablata costa mai putin decat a celor dintr-o retea wireless. Securitate O retea cablata este in mod normal mai securizata decat una wireless. Cablurile sunt instalate de obicei in pereti sau celule, si prin urmare sunt mai greu de accesat. Este mai usor de spionat o retea wireless. Semnalele sunt disponibile pentru oricine are un receptor. Pentru a face o retea wireless la fel de securizata ca una cablata avem nevoie de criptare. Proiectarea pentru viitor

Multe organizatii instaleaza cel mai bun cablu existent pentru a se asigura ca reteaua lor poate face fata vitezelor de retea ce vor fi disponibile in viitor. Organizatiile vor sa evite reinstalarea scumpa a cablurilor in viitor. Dumneavoastra si clientul dumneavoastra trebuie sa va decideti asupra necesitatii instalarii unui cablu mai bun. Wireless O solutie wireless poate fi posibila in locurile in care cablarea este imposibila. Luati in considerare o cladire veche istorica unde regulile interne nu permit modificarea structurii. In acest caz, instalarea cablurilor nu este posibila si prin urmare conexiunea wireless este unica solutie. 15. Determinarea componentelor necesare pentru reteaua clientului 3 dumneavoastra Selectarea 15.3. tipului de 2 conexiune la ISP ISP-ul (Internet service provider) pe care l-ati ales poate avea un efect considerabil asupra serviciului de retea. Cativa distribuitori particulari ce se conecteaza la o compania de telefonie pot vinde mai multe conexiuni decat le sunt permise, ceea ce duce la incetinirea vitezei totale a serviciului pentru utilizatori. Exista trei consideratii principale pentru o conexiune la Internet:

Viteza Fiabilitatea Disponibilitatea

POTS O conexiune printr-un sistem de telefonie vechi (POTS) este foarte inceata dar este disponibila acolo unde exista o linie telefonica. Modem-ul foloseste linia telefonica pentru a primi si transmite date. ISDN Serviciul digital integrat pentru retele (ISDN) ofera timpul pentru conexiune mai rapid si o viteza crescuta fata de dial-up, si permite mai multor echipamente sa foloseasca o singura linie telefonica. ISDN este foarte fiabil pentru ca foloseste liniile de telefonie. ISDN este disponibil in marea majoritate a locatiilor unde o companie de telefonie suporta semnalare digitala. DSL Linia digitala de conexiune(DSL), ca si ISDN-ul, permite mai multor echipamente sa foloseasca o singura linie telefonica. Vitezele DSL sunt in

general mai bune decat cele folosind ISDN. DSL-ul permite folosirea aplicatiilor de banda larga sau a mai multor utilizatori pentru a imparti aceeasi conexiune la Internet. In marea majoritate a cazurilor, firele de cupru aflate deja in casa dumneavoastra sau in biroul de la serviciu sunt capabile sa transmita semnale pentru comunicatia DSL. Exista limitari ale tehnologiei DSL. Serviciul DSL nu este disponibil oriunde si merge mai bine si mai rapid daca instalarea este mai apropiata de sediul central al furnizorului de telefonie (CO - central office). De asemenea, DSLul este mult mai rapid atunci cand primeste date prin Internet decat atunci cand trimite date. In unele cazuri, liniile existente pentru telefonie nu se califica din punct de vedere tehnic pentru a putea sustine semnalarea DSL. Cablul Conexiunea la Internet prin cablu nu foloseste liniile telefonice. Conexiunea prin cablu foloseste liniile de cablu coaxial concepute pentru televiziunea prin cablu. Ca si DSL-ul, conexiunea prin cablu ofera viteze ridicate si o conexiune disponibila mereu, ceea ce inseamna ca si atunci cand conexiunea nu este folosita ea este disponibila. Multe companii ce ofera conexiune prin cablu ofera si serviciu de telefonie. Deoarece televiziunea prin cablu ajunge in multe case, acest tip de conexiune este o alternativa pentru cei care nu pot primi un serviciu de tip DSL. Teoretic, latimea de banda pentru cablu este mai mare decat cea pentru DSL, dar poate fi afectata de limitarile furnizorului de cablu. Marea majoritate a caselor ce au televiziune prin cablu au posibilitatea de a-si instala si un serviciu de Internet de mare viteza. Satelit Pentru cei care locuiesc in zone rurale, conexiunea broadband prin satelit la Internet asigura o conexiune de viteza mare disponibila mereu. O antena pentru satelit este folosita pentru a transmite si primi date catre un satelit ce transmite aceste date catre un furnizor de internet. Costul instalarii si taxele lunare pentru serviciu sunt mult mai mari decat cele pentru DSL si conexiune prin cablu. Furtunile puternice pot degrada calitatea conexiunii dintre utilizator si satelit, sau dintre satelit si furnizor, incetinind sau chiar deconectand astfel conexiunea. In cele mai multe cazuri, furnizorul de servicii asigura o conexiune de backup. Wireless Multe tipuri de servicii de Internet sunt disponibile. Companiile care ofera servicii pentru mobile pot oferi si servicii pentru Internet. Placile PCI si PCMCIA sunt folosite pentru a conecta un calculator la Internet. Serviciul nu

este disponibil in toate zonele. Furnizorii pot oferi conexiune wireless la Internet folosind tehnologie de microunde in zone limitate. Semnalele sunt transmise direct catre o antena aflata pe acoperisul cladirii sau al unei case. Cercetati tipurile de conexiuni pe care le ofera un ISP inainte de a alege unul. Verificati serviciile disponibile in zonele dumneavoastra. Comparati vitezele de conexiune, fiabilitatea si costul inainte de a alege un serviciu. 15. Determinarea componentelor necesare pentru reteaua clientului 3 dumneavoastra Selectarea 15.3. placilor 3 de retea Orice echipament de retea necesita o interfata de retea. Sunt mai multe tipuri de interfete de retea:

Majoritatea interfetelor de retea pentru calculatoare sunt fie integrate in placa de baza fie sunt un card de expansiune care se potriveste intrun slot de expansiune. Majoritatea interfetelor de retea ale laptop-urilor sunt fie integrate in placa de baza fie sunt potrivite intr-un slot de expansiune PC Card sau ExpressBus. Adaptoarele de retea USB se pot conecta la orice port USB si pot fi folosite cu calculatoare si cu laptop-uri.

Inaintea achizitionarii unei placi de retea (NIC), ar trebui sa va interesati asupra vitezei, factorilor de forma, si capabilitatilor pe care cardul le ofera. Verificati viteza si capabilitatile hub-ului sau ale switch-ului care va fi conectat la calculator. Placile de retea Ethernet pot sa nu fie compatibile:

Daca aveti o placa de retea (NIC) de 10/100 Mbps si un hub care suporta doar 10 Mbps, NIC-ul va opera la 10 Mbps. Daca aveti o placa de retea (NIC) de 10/100/1000 Mbps si un switch care suporta doar 100 Mbps, NIC-ul va opera la 100 Mbps.

Cu toate acestea, daca aveti un switch gigabit, probabil ca va trebui sa va achizitionati o placa de retea gigabit pentru a echivala vitezele. Daca in viitor sunt planuri de imbunatatire a retelelor la Gigabit Ethernet, asigurati-va ca va achizitionati placi de retea capabile sa suporte viteza. Costurile pot varia mult, asadar alegeti placi de retea care sa se potriveasca dorintelor clientului dumneavoastra.

Placile de retea Wireless sunt disponibile in multe forme cu multe capabilitati. Ar trebui sa alegeti placi de retea wireless bazate pe tipul de retea wireless instalata, precum in aceste exemple:

Placile de retea 802.11b pot fi folosite pe retelele 802.11g. Placile de retea 802.11b si 802.11g pot fi folosite pe retelele 802.11n. 802.11a poate fi folosita numai pe o retea ce suporta 802.11a.

Alegeti carduri wireless care se potrivesc necesitatilor clientilor dumneavoastra. Ar trebui sa stiti ce echipamente wireless se folosesc si ce va fi instalat in retea pentru a asigura compatibilitatea si fiabilitatea. 15. Determinarea componentelor necesare pentru reteaua clientului 3 dumneavoastra Selectarea 15.3. dispozitivului 4 de retea Exista mai multe tipuri de dispozitive pentru conectarea componentelor retelei. Selectati dispozitivele de retea care intrunesc nevoie clientului. Hub-uri Un hub este utilizat pentru a imparti datele intre mai multe dispozitive de pe un segment de retea. Hub-ul se poate conecta la alte dispozitive de retea precum un switch sau router care conecteaza la randul lor alte segmente de retea. Viteza maxima a retelei este determinata de viteza hub-ului. Hub-urile sunt folosite mai rar in ziua de azi datorita eficientei sporite si costului redus al switch-urilor. Hub-urile nu segmenteaza traficul din retea, deci scade latimea de banda disponibila la orice dispozitiv. In plus, deoarece hub-urile nu filtreaza datele, foarte mult trafic inutil circula constant intre dispozitivele conectate la el. Un avantaj al hub-ului este ca el regenereaza datele ce trec prin el. Asta inseamna ca un hub functioneaza si ca un repeater. Un hub poate extinde granitele unei retele deoarece reconstructia semnalului depaseste efectele distantei. Switch-urile In retelele moderne switch-urile au inlocuit hub-urile in rolul de puncte centrale ale conectivitatii. Asemeni unui hub, viteza switch-ului determina viteza maxima a retelei. In orice caz, switch-urile filtreaza si segmenteaza traficul retelei prin trimiterea datelor doar la dispozitivele carora le este destinat. Astfel se furnizeaza o latime de banda dedicata mai mare pentru fiecare dispozitiv din retea. Switch-urile mentin o tabela. Aceasta tabela contine o lista a tuturor adreselor

MAC din retea, si o lista cu ce port din switch poate fi folosit pentru a ajunge la un anumit dispozitiv cu adresa MAC data. Tabela de comutare inregistreaza adresele MAC inspectand adresa MAC sursa al oricarui frame primit, si portul prin care a venit. Switch-ul apoi creaza o tabela de comutare ce asociaza adrese MAC la porturi de iesire. Cand soseste un frame care este destinat unei anumite adrese MAC, switch-ul foloseste tabela de comutare pentru a determina ce port sa foloseasca pentru a ajunge la acea adresa MAC. Frame-ul este inaintat de la port spre destinatie. Trimitand frame-uri printr-un singur port spre destinatie, celelalte porturi nu sunt afectate, si latimea de banda a intregii retele nu este afectata. Routere Router-ele interconecteaza retele. La o retea pentru firme, un port al routerului se conecteaza la WAN si celelalte porturi se conecteaza la retelele LAN ale firmei. Router-ul devine gateway, sau cale catre exterior, pentru LAN. Intr-o retea pentru acasa, router-ul conecteaza calculatoarele si dispozitivele de retea din casa la Internet. In acest caz router-ul este un gateway local. Router-ul wireless, afisat in Figura 1, lucreaza ca firewall si ofera conectivitate wireless. Cand router-ul pentru acasa ofera mai multe servicii, poate fi denumit dispozitiv multifunctional. Echipament pentru ISP Cand va abonati la un ISP, ar trebui la inceput sa aflati ce tipuri de echipamente sunt disponibile pentru a selecta cel mai potrivit dispozitiv. Multe ISP-uri ofera discount la echipamentele achizitionate la instalare. Unele ISP-uri pot inchiria echipamente pe baza unor intelegeri lunare. Astfel poate fi mai atractiv deoarece ISP-ul este razpunzator pentru echipament in cazul unei defectiuni, schimbari, sau imbunatatire. Utilizatorii casnici aleg sa achizitioneze echipamente de la ISP deoarece, dupa un timp, pretul initial al echipamentului va fi mai mic decat costul inchirierii acestuia. 15. 4 Implementarea retelei clientului Instalarea si implementarea unei retele poate fi o sarcina complicata. Chiar si instalarea unei retele mici, de acasa, poate deveni dificila si poate dura mult timp. Totusi, o planificare atenta ajuta la o instalare mai usoara si rapida. In timpul instalarii, exista posibilitatea aparitiei unor timpi morti in reteaua existenta. De exemplu, pot fi provocate perturbari cauzate de modificarea structurii cladirii si instalarea cablurilor de retea. Proiectul nu este complet pana cand toate echipamentele nu au fost instalate, configurate si testate. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Instalarea si testarea retelei clientului. Configurarea Internet-ului si a resurselor de retea pentru client. Implementarea retelei clientului Instalarea si testarea retelei clientului

15. 4 15.4. 1

Odata ce ati determinat locatia tuturor echipamentelor de retea, sunteti pregatit sa instalati cablurile de retea. In cateva cladiri noi sau nou renovate, cablurile de retea pot fi instalate pentru a evita problema instalarii cablurilor mai tarziu in zidurile finisate. Daca nu este nici un cablu preinstalat trebuie sa il instalati. Pasii Instalarii Retelei Daca aveti de gand sa va instalati cablul dumneavoastra, aveti nevoie de timp pentru a va pregati. Toate materialele necesare ar trebui sa fie disponibile la locul si timpul instalarii, precum si planul de amplasare al cablului. Acesti pasi schiteaza procesul de creare fizica al unei retele: 1. Pentru a instala cablul in tavane si in spatele peretilor, va trebui sa trageti cabluri. O persoana trage cablul, si cealalta impinge cablul prin pereti. Asigurati-va ca etichetati capetele fiecarui cablu. Folositi o schema de etichetare care exista deja, sau ghidati-va folosind schitele din TIA/EIA 606-A. 2. Dupa ce cablurile au fost terminate la ambele capete, ar trebui sa le testati pentru a va asigura ca nu are loc nici o interferenta. 3. Asigurati-va ca interfetele de retea sunt instalate corespunzator pe calculatoare, laptop-uri si imprimante de retea. Dupa instalarea interfetelor de retea, configurati software-ul clientului si informatiile referitoare la adresele IP pe toate echipamentele. 4. Instalati switch-urile si router-ele intr-o locatie centrala, securizata. Toate conexiunile LAN sunt delimitate in aceasta zona. Intr-o retea personala, ar fi posibil sa fie necesara instalarea acestor echipamente in locatii diferite, sau ar fi posibil sa aveti doar un echipament. 5. Instalati cate un cablu Ethernet din conexiunea de pe perete catre fiecare echipament de retea. Verificati daca aveti o lumina de control aprinsa pe fiecare din interfetele de retea. Intr-o retea personala, verificati ca fiecare port al echipamentelor de retea conectat la un echipament este aprins. 6. Cand toate echipamentele sunt conectate si toate luminile de control

sunt aprinse, verificati conectivitatea la retea. Folositi comanda ipconfig /all pentru a vizualiza configuratia IP pe fiecare statie. Folositi comanda ping pentru a testa conectivitatea de baza. Ar trebui sa puteti da ping altor calculatoare din retea, inclusiv gateway-ului implicit si calculatoarelor din alte locatii. Odata ce este confirmata conectivitatea de baza, trebuie sa configurati si sa testati aplicatiile de retea precum e-mail-ul sau un navigator de Internet 15. 4 Implementarea retelei clientului Configurarea Internet-ului 15.4. si resurselor 2 de retea ale clientului Dupa ce reteaua a fost setata si testata, ar trebui sa configurati un browser, precum Microsoft Internet Explorer (IE). Puteti configura setarile unui browser si sa executati sarcini de mentenanta in casuta Internet Properties, ca in Figura 1. Fisiere temporare de Interne Atunci cand un sistem de operare precum Windows este instalat, IE este de asemenea instalat. Cu IE, de fiecare data cand accesati o pagina web, multe fisiere sunt descarcate in folderul pentru fisiere temporare de Internet. Marea majoritate dintre aceste fisiere sunt fisiere imagine ce reprezinta banner-e si alte componente ale paginii web. Fisierele temporare de Internet sunt stocate pe calculatorul dumneavoastra astfel incat browser-ul poate incarca mai rapid cuprinsul la urmatoarea vizita a aceluiasi site. In functie de numarul de site-uri pe care il vizitati, directorul cu fisiere temporare pentru Internet se poate umple repede. Chiar daca aceasta nu este neaparat o problema urgenta, ar trebui sa stergeti sau sa scoateti fisierele ocazional. Acest lucru este in special important atunci cand ati realizat consultari bancare online sau ati introdus informatii personale intr-un browser. Browser implicit Puteti confirma care browser sa fie folosit implicit de catre Windows. Alegeti Start > Run, introduceti adresa site-ului si apasati OK. Site-ul web se deschide cu browser-ul care este setat implicit. Daca doriti ca IE sa fie cel implicit, incepeti prin a porni IE. In bara de meniuri selectati Tools > Internet Options. In tab-ul Programs puteti verifica daca IE este browser-ul implicit, si sa il selectati daca doriti acest lucru. Partajarea fisierelor

Utilizatorii pot partaja resurse printr-o retea. Puteti partaja un singur fisier, anumite directoare sau un intreg disc, ca in Figura 2. Pentru a partaja un fisier, trebuie sa il copiati intr-un director mai intai. Faceti click dreapta pe director si selectati Sharing and Security. Apoi selectati Share this folder. Puteti identifica cine are acces la director si ce permisiuni au asupra obiectelor din director. In Figura 3 puteti vedea fereastra unui director partajat. Permisiunile definesc tipul de acces pe care il are un utilizator asupra unui fisier sau director:

Read Permite utilizatorului sa citeasca fisierul si numele subdirectoarelor, sa navigheze prin subdirectoare, sa vada informatiile cuprinse in fisiere si sa ruleze programele. Change Permite tot ce permite si Read si in plus permite utilizatorului sa adauge fisiere si subdirectoare, sa schimbe informatia dintr-un fisier si sa stearga fisiere si subdirectoare. Full Control Permite tot ce permit atat Read cat si Change. Daca fisierul sau directorul se afla pe o partitie NTFS, Full Control va permite sa schimbati permisiunile pe fisier sau director si sa preluati controlul asupra lor.

Windows XP Professional este limitat la un numar de 10 conexiuni simultane pentru fisierele partajate. Partajarea unei imprimante Pentru a partaja o imprimanta apasati Start > Control Panel > Printers and Faxes. Faceti click dreapta pe pictograma imprimantei si selectati Sharing. Apasati Share this Printer si apoi OK. Imprimanta este acum accesabila si de pe alte calculatoare. Pentru a accesa o imprimanta partajata de un alt calculator selectati Start > Control Panel > Printers and Faxes. Apasati File > Add Printer. Folositi vrajitorul de Add Printers pentru a gasi si instala imprimanta partajata in retea. 15. 5 Imbunatatirea retelei clientului Trebuie sa reusiti imbunatatirea, instalarea si configurarea componentelor atunci cand un client cere viteza mai mare sau cand o noua functionalitate va fi adaugata retelei. Echipamentele precum punctele de acces, placile de retea pentru conexiune fara fir (wireless) si echipamentele si cablurile mai rapide de retea pot fi integrate intr-o retea pentru a permite clientului sa comunice fara fir sau mai rapid.

In cazul in care clientul dumneavoastra adauga calculatoare suplimentare in retea sau functionalitate wireless, trebuie sa fiti capabili sa recomandati echipamente bazandu-va pe nevoile lor. Echipamentul pe care il sugerati trebuie sa functioneze cu echipamentul si cablajul folosit, sau infrastructura existenta trebuie sa fie imbunatatita. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Instalati si configurati o placa de retea pentru conexiuni fara fir (wireless). Instalati si configurati routere fara fir. Testati conexiunea. Imbunatatirea retelei clientului

15. 5

Instalati si configurat i o placa 15.5. de retea 1 pentru conexiuni fara fir (wireless) Pentru a va conecta la o retea wireless, calculatorul dumneavoastra trebuie sa aiba instalata o placa de retea pentru conexiuni fara fir. O placa de retea pentru conexiuni fara fir este folosita pentru a comunica cu alte echipamente wireless, precum un calculator, o imprimanta sau un punct de acces wireless. Inainte de a va cumpara un adaptor wireless, trebuie sa va asigurati ca este compatibil cu celelalte componente wireless instalate in retea. De asemenea, verificati ca adaptorul wireless are forma corespunzatoare pentru a incapea in calculatorul de birou sau in laptop. Un adaptor wireless pe USB poate fi folosit cu orice calculator sau laptop care are port USB. Pentru a instala o placa de retea pentru conexiuni fara fir trebuie sa desfaceti carcasa calculatorului. Instalati placa de retea pentru conexiuni fara fir in slotul PCI sau PCI express. Unele placi de retea pentru conexiuni fara fir au o antena ce se conecteaza in spatele acesteia. Unele antene se ataseaza cu ajutorul unui cablu pentru a putea fi mutate sau asezate departe de obiectele ce pot cauza conexiuni slabe. Odata ce adaptorul wireless este instalat, trebuie urmati pasi de configurare aditionali. Acestia includ configurarea driver-ului pentru echipament si introducerea informatiilor despre retea. Atunci cand acest pas este complet,

calculatorul ar trebui sa poata sa detecteze si sa se conecteze la retea. Adaptoarele wireless pot folosi o interfata pentru a se conecta la o retea wireless. In acest caz, trebuie sa introduceti un CD ce vine odata cu adaptorul si sa urmati instructiunile pentru a va conecta. 15. 5 15.5. 2 Atunci cand instalati o retea wireless, trebuie sa va decideti unde doriti sa montati punctele de acces si apoi trebuie sa le configurati. Urmatorii pasi descriu instalarea unui punct de acces: 1. Folositi o schita a etajului pentru a gasi locatia pentru punctul de acces ce permite o acoperire cat mai mare. Cel mai bun loc pentru un punct de acces wireless este in centrul zonei pe care vreti sa o acoperiti, cu o deschidere liniara intre echipamentele wireless si punctul de acces. 2. Conectati punctul de acces la reteaua existenta. In spatele router-ului Linksys WRT300N exista cinci porturi. Conectati un DSL sau un cablu pentru modem la portul etichetat "Internet". Logica de comutare a echipamentului trimite toate pachetele prin acest port atunci cand exista comunicare spre si dinspre Internet si alte calculatoare conectate. Conectati un calculator la unul din porturile ramase pentru a putea accesa pagina de configurare web. 3. Porniti modem-ul de banda larga si montati cablul de alimentare la router. Atunci cand modem-ul termina de setat conexiunea cu ISP-ul, router-ul comunica automat cu modem-ul pentru a receptiona informatii despre retea de la ISP, informatie care este necesara pentru a avea acces la Internet: adresa IP, masca de subretea si adresa serverului DNS. 4. Atunci cand router-ul a realizat comunicarea cu modem-ul, trebuie sa configurati router-ul sa comunice cu echipamentele din retea. Porniti calculatorul conectat la router. Deschideti un browser pentru pagini web. In campul de adrese, scrieti 192.168.1.1. Aceasta este adresa implicita pentru configuratiile si administrarea unui router. 5. O fereastra de securitate va solicita autentificarea pentru a accesa paginile de configurare ale router-ului. Campul pentru numele utilizatorului ar trebui lasat liber. Scrieti admin ca parola implicita. Atunci cand ati realizat autentificarea, prima pagina de setup se deschide. 6. Continuati cu setarea. Exista in pagina de setare tab-uri ce contin alte sub-tab-uri. Trebuie sa apasati pe butonul Save Settings din partea de Imbunatatirea retelei clientului Instalati si configurat i routere fara fir

jos a fiecarui ecran dupa ce ati facut orice schimbare. Atunci cand folositi pagina de configurare a router-ului 300N puteti apasa pe tab-ul de ajutor pentru a vedea informati ajutatoare pentru o pagina. Pentru alte informatii in afara celor din tab-ul de ajutor, consultati manualul utilizatorului. 15. 5 15.5. 2 Atunci cand instalati o retea wireless, trebuie sa va decideti unde doriti sa montati punctele de acces si apoi trebuie sa le configurati. Urmatorii pasi descriu instalarea unui punct de acces: 1. Folositi o schita a etajului pentru a gasi locatia pentru punctul de acces ce permite o acoperire cat mai mare. Cel mai bun loc pentru un punct de acces wireless este in centrul zonei pe care vreti sa o acoperiti, cu o deschidere liniara intre echipamentele wireless si punctul de acces. 2. Conectati punctul de acces la reteaua existenta. In spatele router-ului Linksys WRT300N exista cinci porturi. Conectati un DSL sau un cablu pentru modem la portul etichetat "Internet". Logica de comutare a echipamentului trimite toate pachetele prin acest port atunci cand exista comunicare spre si dinspre Internet si alte calculatoare conectate. Conectati un calculator la unul din porturile ramase pentru a putea accesa pagina de configurare web. 3. Porniti modem-ul de banda larga si montati cablul de alimentare la router. Atunci cand modem-ul termina de setat conexiunea cu ISP-ul, router-ul comunica automat cu modem-ul pentru a receptiona informatii despre retea de la ISP, informatie care este necesara pentru a avea acces la Internet: adresa IP, masca de subretea si adresa serverului DNS. 4. Atunci cand router-ul a realizat comunicarea cu modem-ul, trebuie sa configurati router-ul sa comunice cu echipamentele din retea. Porniti calculatorul conectat la router. Deschideti un browser pentru pagini web. In campul de adrese, scrieti 192.168.1.1. Aceasta este adresa implicita pentru configuratiile si administrarea unui router. 5. O fereastra de securitate va solicita autentificarea pentru a accesa paginile de configurare ale router-ului. Campul pentru numele utilizatorului ar trebui lasat liber. Scrieti admin ca parola implicita. Atunci cand ati realizat autentificarea, prima pagina de setup se deschide. 6. Continuati cu setarea. Exista in pagina de setare tab-uri ce contin alte sub-tab-uri. Trebuie sa apasati pe butonul Save Settings din partea de Imbunatatirea retelei clientului Instalati si configurat i routere fara fir

jos a fiecarui ecran dupa ce ati facut orice schimbare. Atunci cand folositi pagina de configurare a router-ului 300N puteti apasa pe tab-ul de ajutor pentru a vedea informati ajutatoare pentru o pagina. Pentru alte informatii in afara celor din tab-ul de ajutor, consultati manualul utilizatorului. 15. 6 Descrierea instalarii, configurarii si administrarii unui simplu server de mail Un sistem de e-mail foloseste un software client de e-mail instalat pe calculatorul utilizatorului, si un software server instalat pe unul sau mai multe servere de e-mail. Clienti citesc e-mailurile de pe serverul de e-mail folosind unul din cele doua protocoale:

Post Office Protocol (POP) Internet Message Access Protocol (IMAP)

Clienti trimit e-mailuri catre servere, si serverele de e-mail trimit intre ele emailuri, folosind Simple Mail Transfer Protocol (SMTP). Trebuie sa stiti cum sa configurati calculatorul unui client pentru a accepta formatul corect de mail, si de asemenea sa intelegeti procesul de setare a unui server de e-mail. Configurarea software-ului client de e-mail poate fi facut folosind vrajitorul de conexiune ca in Figura 1. Avantajele si dezavantajele fiecarului protocol de e-mail sunt prezentate in Figura 2. SMTP Protocolul SMTP trimite e-mailuri de la un client catre un server, sau de la un server catre altul. Protocolul SMTP are aceste caracteristici:

Protocol simplu bazat pe text Trimite prin TCP folosind portul 25 Trebuie sa fie implementat pentru a trimite e-mail-uri Mesajul este trimis dupa ce destinatarii au fost identificati si verificati

POP Protocolul POP este folosit de catre clienti de e-mail pentru a descarca email-uri de pe servere. Cea mai recenta versiune a protocolului POP este POP3. Protocolul POP3 foloseste portul 110. Protocolul POP3 suporta utilizatori finali care au conexiuni intermitente, precum dial-up. Un utilizator POP3 se poate conecta, poate descarca e-mailurile de la server, le poate sterge si apoi se poate deconecta. IMAP Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) este similar cu protocolul POP3, dar are trasaturi aditionale. Ca si POP3, protocolul IMAP

permite descarcarea e-mail-urilor de la servere folosind un client de e-mail. Diferenta este ca protocolul IMAP permite utilizatorilor sa organizeze e-mailurile pe serverul din retea. IMAP este mai rapid decat POP3 si necesita mai mult spatiu de stocare pe server si mai multe resurse de procesare. Cea mai recenta versiune de IMAP este IMAP4. Protocolul IMAP4 este folosit adesea in retele mari precum campusurile universitare. Protocolul IMAP foloseste portul 143. Server de e-mail Un server de e-mail este un calculator care poate trimite si primi e-mail-uri in numele clientilor. Acestea sunt servere de e-mail folosite:

Microsoft Exchange Sendmail Eudora Internet Mail Server (EIMS)

Cum este ilustrat in Figura 3, exista de cele mai multe ori interfete si unelte disponibile pentru a va ghida in setarea unui server de e-mail. Pentru a instala si configura un server de e-mail, precum Microsoft Exchange, trebuie sa va asigurati mai intai ca reteaua are toate calificarile disponibile si ca este configurata corespunzator. Serverele pentru active directory, serverele de cataloage globale, si serverele de nume (DNS) trebuie sa fie configurate si functionale inainte de a instala si face sa functioneze corect serverul de e-mail Exchange. Un server active directory este un calculator ce mentine o baza de date care permite administrarea centralizata peste o retea a unei intreprinderi. Un server de cataloage global este o baza de date ce contine informatii despre fiecare domeniu dintr-o retea a unei intreprinderi. Serverul Exchange trebuie instalat intr-un domeniu in care fiecare calculator ruleaza cel putin Windows 2000. Acesta este cunoscut sub denumirea de mod nativ. Controlerele de domenii Windows NT nu pot functiona intr-un mediu nativ. Baza de date Active Directory este organizata intr-un model denumit schema. Un server pe care ruleaza Windows 2003 este conceput ca Schema Master. Acesta este singurul server ce poate schimba modul in care este organizata baza de date cu utilizatori din Active Directory. Atunci cand un administrator de retea doreste sa modifice structura Active Directory, modificarea trebuie facuta pe serverul Schema Master. Active Directory copiaza apoi automat actualizarea pe toate celelalte servere autentificate. Instalarea serverului de E-mail Ar trebui sa testati structura retelei inainte de a instala Exchange. Pentru a preveni afectarea functionarii retelei de catre instalare, setati serviciile necesare si instalati Exchange pe un set de servere dedicate departe de reteaua

principala. Pastrati instalarea serverului Exchange separata de retea pana cand sunteti sigur ca functioneaza corect. Inainte de a instala serverul Exchange, fiti pregatiti cu echipamentul corespunzator si informatii:

Functionarea integrala si de incredere a serverului DNS Domeniul Active Directory Cel putin un catalog global Functionarea Windows 2000 sau a altui domeniu nativ superior Software pentru serverul Exchange Unelte de suport pentru servere Windows Server Schema Master Conexiune de viteza mare la Internet

Sunteti gata sa instalati serverul de e-mail atunci cand toate calificarile retelei sunt corespunzatoare. Trebuie sa adaugati Internet Information Services (IIS) folosind interfata Add/Remove Windows Components inainte de inceperea instalarii serverului Exchange. IIS este un server ce are programe folosite pentru a construi si administra servicii pentru website. Dupa ce ati instalat IIS, Exchange poate fi instalat. Introduceti CD-ul de instalare si porniti interfata pentru instalarea serverului Exchange. Interfata de instalare va va trece printr-o serie de pasi pentru a verifica faptul ca serverul Exchange este gata sa fie instalat. Interfata va verifica daca IIS este instalat, daca serverele de domeniu functioneaza corespunzator si daca uneltele de suport pentru Windows sunt instalate. Programul de instalare va va aduce la cunostinta orice problema legata de mediul de instalare. Reporniti programul de instalare dupa rezolvarea oricarei probleme. Odata instalat serverul Exchange, plugin-ul Microsoft Management Console pentru Exchange, din Figura 4, asigura acces la multe setari intr-o locatie convenabila. Asigurati-va ca instalati toate actualizarile pentru ca serverul sa functioneze corespunzator. Utilitarul Exchange System Manager, care este o consola ce controleaza desfasurarea serverului Exchange, poate fi folosit pentru a administra optiunile serverului. Folositi consola Active Directory Users and Computer (ADUC) pentru a configura casutele de mail. Acesta este cunoscut si sub numele de stampilare a utilizatorului cu "activarea-casutelor". Porniti ADUC pentru a crea noi utilizatori. Scrieti numele si parola in concordanta cu politica de securitate a domeniului, ca in Figura 5. Casutele de mail vor fi create de catre serverul Exchange atunci cand utilizatorul primeste

primul mail. Setarea serverului Exchange necesita planificarea atenta, incluzand verificarea existentei serverelor, serviciilor si a tehnologiilor si functionarea corecta a acestora in retea. In unele cazuri, in timpul instalarii, daca apare o eroare este posibil sa fiti nevoiti sa reinstalati sistemul de operare si sa porniti instalarea serverului Exchange de la inceput. NOTA: Inainte de a planifica instalarea unui server de e-mail, consultati profesionisti in retele, experti in retele Windows sau tehnicieni experimentati in setarea de servere de e-mail. 15. 7 Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru retele Intretinerea preventiva este la fel de importanta pentru retea cum este si pentru calculatoarele din retea. Trebuie sa verificati starea cablurilor, echipamentelor de retea, server-elor si calculatoarelor pentru a va asigura ca sunt curate si functioneaza corespunzator. Trebuie sa dezvoltati un plan pentru a realiza intretinerea planificata si curatenia la intervale regulate de timp. Aceasta va va ajuta la prevenirea caderilor de conexiune ale unei retele si stricarea echipamentelor. Ca parte a programului regulat de intretinere planificata, inspectati ca toate cablurile sa nu fie rupte. Asigurati-va ca toate cablurile sunt etichetate corespunzator si ca etichetele nu au cazut. Inlocuiti etichetele uzate sau care nu pot fi citite. Verificati ca suporturile pentru cablu sunt instalate corespunzator si ca nici un punct de atasare nu s-a slabit. Cablarea se poate strica si uza. Trebuie sa mentineti cablarea in stare buna pentru a pastra performante crescute ale retelei. Ca tehnician, puteti remarca daca echipamentul incepe sa nu mai functioneze, este stricat sau scoate sunete ciudate. Informati administratorul de retea pentru a preveni caderile nedorite de conexiune ale unei retele. Cablurile statiilor de lucru si ale imprimantelor trebuie sa fie verificate atent. Cablurile sunt adesea mutate sau lovite atunci cand sunt sub mese, si pot fi indoite. Aceste conditii pot produce pierderi ale latimii de banda sau ale conectivitatii. Trebuie sa fiti proactiv in educarea utilizatorilor de retea. Demonstrati utilizatorilor de retea cum sa conecteze si deconecteze corespunzator cablurile, precum si cum sa le mute daca este necesar. 15. 8 Depanarea unei retele Atunci cand incepeti depanarea unei retele, trebuie mai intai sa localizati sursa problemei. Verificati daca doar un singur utilizator sau mai multi au aceeasi problema. Daca problema este cu un singur utilizator, incepeti

depanarea problemei cu calculatorul acestui client. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Trecerea in revista a procesului de depanare. Identificarea problemelor comune si a solutiilor. Folosirea abilitatii de depanare.

15.8 probleme 15. Rezumat 9 Capitolul despre retele la nivel avansat abordeaza planificarea, implementarea, si imbunatatirea retelelor si componentelor de retea. Urmatoarele concepte sunt dintre cele mai importante de retinut din acest capitol:

Sunt multe riscuri de siguranta asociate cu mediile de retea, dispozitive si mediile de transmisie. Este indicat sa urmariti metode de siguranta adecvate tot timpul. Retelele trebuie proiectate in jurul nevoilor clientului dumneavoastra. Luati decizii de proiectare care vor satisface nevoile si scopurile clientilor dumneavoastra. Selectati componente de retea care ofera serviciile si potentialul necesare pentru implementarea unei retele bazate pe nevoile clientului. Planificati asamblarea retelei bazata pe serviciile si echipamentul necesar pentru furnizarea retelei de care este nevoie. Imbunatatirea unei retele poate implica echipament aditional, echipament avansat sau cablare. Discutati cum imbunatatirea va poate ajuta sa sporiti utilitatea retelei in viitor. Planificati o instalare pe e-mail inainte de desfasurare. Consultati un specialist pentru a va asigura ca instalarea si configurarea unui server de e-mail merge bine. Preveniti problemele retelei dezvoltand si implementand o politica solida de intretinere preventiva. Urmariti o metodologie logica pentru a depana problemele avansate ale unei retele.

16. 0

Introducere Capitolul trece in revista tipurile de atacuri care ameninta securitatea calculatoarelor si informatiile pe care acestea le contin. Un tehnician este responsabil de securitatea informatiilor si a echipamentelor calculatorului intr-o organizatie. Capitolul descrie cum puteti lucra cu clientii pentru a va

asigura ca cea mai buna protectie posibila este stabilita. Riscurile pentru calculatoare si echipamente ale retelei vin atat din surse externe cat si interne. Riscurile includ amenintari de natura fizica, precum furtul sau avarierea echipamentelor, si amenintari de natura informationala, precum pierderea sau denaturarea informatiilor. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Evidentierea cerintelor de securitate raportate la nevoile clientului. Selectarea componentelor de securitate tinand seama de nevoile clientului. Implementarea politicii de securitate a clientului. Asigurarea intretinerii preventive pentru securitate. Depanarea problemelor de securitate.

16. 1

Evidentierea cerintelor de securitate raportate la nevoile clientului O organizatie trebuie sa se straduiasca sa atinga cea mai buna si cea mai economica metoda de securitate impotriva pierderii datelor sau distrugerilor aduse software-ului si echipamentului. Tehnicienii de retea si managementul organizatiei trebuie sa lucreze impreuna sa dezvolte o politica de securitate si sa asigure ca datele si echipamentele au fost protejate impotriva tuturor amenintarilor de securitate. O politica de securitate include o declaratie cuprinzatoare cu privire la nivelul de securitate cerut si modalitatea prin care va fi obtinuta. Puteti fi implicat in dezvoltarea unei politici de securitate pentru un client sau o organizatie. Cand creati o politica de securitate, trebuie sa puneti urmatoarele intrebari pentru a determina factorii de securitate:

Calculatorul este localizat acasa sau intr-o firma? Calculatoarele pentru acasa sunt mai vulnerabile intruziunii prin wireless decat cele dintr-o firma. Calculatoarele din firme au o amenintare mai mare din partea intruziunii prin retea, datorita utilizatorilor ce abuzeaza de drepturile lor. Este acces la Internet non-stop? Cu cat un calculator este expus mai mult la Internet, cu atat cresc sansele unui atac din partea calculatoarelor infectate. Un calculator ce acceseaza Internet-ul trebuie sa contina solutii firewall si anti-virus. Este calculatorul un laptop? Securitatea fizica este o problema la laptop-uri. Exista masuri sa securizati un laptop, ca de exemplu incuietoarele cu cablu.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Proiectarea unei politici de securitate locala. Explicarea modului si timpului de folosire a securitatii la nivel de hardware. Explicarea modului si timpului de folosire a securitatii la nivel de software al aplicatiilor Evidentierea cerintelor de securitate raportate la nevoile clientului Proiectarea unei politici de securitate locala

16. 1 16.1. 1

O politica de securitate este o colectie de reguli, norme si liste de control. Tehnicienii de retea si managerii unei organizatii conlucreaza pentru a dezvolta regulile si normele necesare pentru securitatea echipamentelor. O politica de securitate include urmatoarele elemente:

Definirea unei utilizari acceptabile a calculatorului pentru organizatie. Identificarea persoanelor autorizate sa utilizeze calculatorul intr-o organizatie. Identificarea dispozitivelor a caror instalare in retea este permisa precum si a conditiilor de instalare. Modem-urile si access point-urile wireless sunt exemple de echipamente hardware care pot expune reteaua atacurilor. Defineste cerintele necesare pentru ca datele sa ramana confidentiale intr-o retea. Defineste un proces necesar pentru ca angajatii sa primeasca acces la echipamente si date. Acest proces poate solicita angajatului semnarea unui acord cu privire la regulile companiei. De asemenea listeaza consecintele in cazul nerespectarii regulilor.

Politica de securitate ar trebui de asemenea sa furnizeze informatii detaliate despre urmatoarele probleme in caz de urgenta:

Pasii ce trebuie urmati in cazul incalcarii securitatii Persoanele de contact in caz de urgenta Informatiile care pot fi comunicate clientilor, furnizorilor si massmedia Locatii secundare folosite in cazul unei evacuari Pasii ce trebuie urmati dupa ce o situatie de urgenta s-a terminat, inclusiv prioritatea serviciilor ce trebuie refacute

AVERTISMENT: O politica de securitate trebuie pusa in aplicare si urmata de catre toti angajatii pentru a putea fi eficienta.

16. 1

Evidentierea cerintelor de securitate raportate la nevoile clientului Explicare a modului si timpului de folosire a securitatii la nivel de hardware

16.1. 2

Politica de securitate ar trebui sa identifice hardware-ul si echipamentul ce poate fi folosit pentru a preveni furtul, vandalismul, si pierderea datelor. Exista patru aspecte corelate ale securitatii fizice, acestea sunt accesul, datele, infrastructura si calculatorul, asa cum sunt ilustrate in Figura 1. Restrictionati accesul in cladire cu urmatoarele:

Garduri Hardware pentru securitate

Protejati infrastructura retelei, cum ar fi cablurile, echipamentul de telecomunicatii, si dispozitivele de retea:


Camere de telecomunicatii securizate Detectare wireless pentru puncte de acces neautorizate Firewall-uri la nivel de hardware Sistem de administrare al retelei ce detecteaza schimbarile la cabluri si la panourile de intarire

Protejati calculatoarele individuale:


Lacate pentru cabluri Lacate ale statiilor de extindere a laptop-urilor Carcase ce se pot inchide Custi securizate ce imprejmuiesc carcasele calculatoarelor de tip desktop

Protejati datele cu hardware care previne accesul neautorizat sau furt de media:

Dispozitive de carat hard disk-uri prevazute cu lacat Spatiu de stocare si transport securizate pentru dispozitivele pe care sa facut backup Dispozitive de siguranta pentru USB-uri

Mix-ul de Securitate Potrivit Factorii care determina cel mai eficient echipament de securitate pentru securizarea echipamentului si a datelor includ urmatoarele:

Cum va fi folosit echipamentul? Unde este localizat echipamentul de calculatoare? Ce acces de utilizator pentru date este necesar?

De exemplu, un calculator intr-un loc public aglomerat, precum o librarie, necesita protectie aditionala impotriva furtului si a vandalismului. Intr-un centru de apel aglomerat, poate fi nevoie ca server-ul sa fie securizat intr-o incapere inchisa de echipament. Cand avem nevoie sa folosim un laptop intr-un loc public, un dispozitiv de securitate, ilustrat in Figura 2, asigura ca sistemul se va inchide daca utilizatorul si laptop-ul sunt separati. 16. 1 Evidentierea cerintelor de securitate raportate la nevoile clientului Explicarea modului si timpului de folosire a securitatii la nivel de software al aplicatiilor

16.1. 3

Aplicatiile pentru securitate protejeaza sistemul de operare si datele aplicatiilor software. Urmatoarele produse si aplicatii software pot fi folosite pentru a proteja dispozitivele de retea:

Firewall Software Filtreaza datele de intrare si este integrat in Windows XP Sisteme de detectare a intruziunilor (IDS-Intrusion Detection Systems) Monitorizeaza si raporteaza modificarile din cadrul codului programelor si activitatea neobisnuita a retelei Aplicatii si Patch-uri ale sistemelor de operare Actualizeaza aplicatiile si sistemul de operare pentru a repara punctele slabe care sunt descoperite in cadrul securitatii

Exista mai multe aplicatii software disponibile pentru a proteja calculatoarele

de accesul neautorizat prin infiltrarea de cod daunator:


Protectie impotriva virusilor Protectie impotriva aplicatiilor Spyware Protectie impotriva aplicatiilor Adware Protectie impotriva aplicatiilor Grayware

In locuinte si birouri mici, calculatoarele de obicei se conecteaza direct la Internet decat printr-un LAN protejat pe care il folosesc organizatiile. Aceasta supune calculatoarele din afara unui LAN la riscuri ridicate datorita virusilor si altor atacuri. Cel putin, aceste calculatoare ar trebui sa foloseasca programe pentru protectie impotriva virusilor si a programelor de tip malware. Software-ul aplicatiilor si sistemul de operare ar trebui actualizate cu ultimele patch-uri. Un program software de tip firewall poate fi de asemenea o parte a solutiei. Politica de securitate ar trebui sa determine nivelul de securitate al aplicatiilor folosite. Fiecare pas care imbunatateste protectia costa bani. In elaborarea unei politici, divizia de management ar trebui sa calculeze costul pierderilor de date versus cheltuielile pentru securitate si sa determine ce este mai avantajos. 16. 2 Selectarea componentelor de securitate tinand seama de nevoile clientului Politica de securitate ajuta clientii sa selecteze componentele necesare pentru a mentine echipamentele si datele sigure. Daca nu exista o politica de securitate, trebuie sa discutati problemele de securitate cu clientul. Folositi experienta dumneavoastra de tehnician si cercetati produsele de securitate existente pe piata atunci cand alegeti componentele de securitate pentru client. Scopul este sa asigurati un sistem de securitate corespunzator nevoilor clientului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Descrierea si compararea tehnicilor de securitate. Descrierea si compararea dispozitivelor de control al accesului. Descrierea si compararea tipurilor de firewall Selectarea componentelor de securitate tinand seama de nevoile clientului Descrierea si compararea tehnicilor de

16. 2 16.2. 1

securitate Un tehnician ar trebui sa determine tehnicile cele mai potrivite pentru a securiza echipamentul si datele pentru client. In functie de situatie, pot fi necesare mai multe tehnici. Parole Utilizarea informatiilor de autentificare sigure, criptate pentru calculatoarele cu acces la retea ar trebui sa fie cea mai mica necesitate in orice organizatie. Software-ul malitios monitorizeaza reteaua si poate inregistra parolele in text clar. Daca parolele sunt criptate, atacatorii ar trebui sa decodeze criptarea pentru a invata parolele. Autentificare si revizuire Autentificarea si revizuirea evenimentelor ar trebui sa fie activate pentru a monitoriza activitatea in retea. Administratorul de retea revizuieste fisierul de autentificari al evenimentelor pentru a investiga accesul la retea de catre utilizatorii neautorizati. Configurare Wireless Conexiunile wireless sunt vulnerabile in special accesarii de catre atacatori. Retelele wireless ar trebui configurate astfel incat sa cripteze datele. Criptarea Tehnologiile de criptare sunt utilizate pentru a cripta datele care circula intr-o retea. Fiecare tehnologie este utilizata cu un scop specific:

Codarea Hash Codarea hash, sau hashing, asigura ca mesajele nu sunt corupte sau modificate in timpul transmisiei. Hashing-ul foloseste o functie matematica pentru a crea o valoare numerica ce este unica pentru date. Daca si un singur caracter este modificat, rezultatul functiei, denumit rezumatul mesajului, nu va mai fi acelasi. Cu toate acestea, functia este intr-o singura directie. Stiind ca rezumatul mesajului nu va permite unui atacator sa recreeze mesajul. Astfel este dificil pentru cineva sa intercepteze sau sa modifice mesajul. Codarea hash este ilustrata in Figura 1. Numele celor mai populari algoritmi de hash sunt SHA si MD5. Criparea simetrica Criptarea simetrica necesita ca ambele parti ale unei conversatii criptate sa foloseasca o cheie de criptare pentru a reusi sa codeze si sa decodeze datele. Transmitatorul si receptorul trebuie sa utilizeze chei identice. Criptarea simetrica este ilustrata in Figura 2. Criptarea asimetrica Criptarea asimetrica necesita doua chei, o cheie privata si o cheie publica. O cheie privata este necesara pentru a scrie un mesaj, si o cheie publica este necesara pentru a decoda mesajul. Avantajul unei criptari asimetrice este faptul ca numai cheia privata trebuie sa fie tinuta secreta. Cheile publice pot fi distribuite deschis

prin e-mail sau prin afisarea lor pe internet. Criptarea asimetrica este ilustrata in Figura 3. Retelele virtuale private (Virtual private network - VPN) O retea virtuala privata foloseste criptarea pentru a securiza datele ca si cand ar circula intr-o retea privata, corporatista, cu toate ca datele circula prin mai multe retele, de exemplu,prin Internet. Pipeline-urile sigure de date dintre punctele din VPN se numesc "tuneluri de securitate". Procesul este ilustrat in Figura 4. 16. Selectarea componentelor de securitate tinand seama de nevoile 2 clientului Descrierea si compararea 16.2. dispozitivelor 2 de control al accesului Echipamentele calculatorului si datele pot fi securizate folosind tehnici de protectie bazate pe suprapunere pentru a preveni accesul neautorizat la datele sensibile. Un exemplu de protectie prin suprapunere este folosirea a doua tehnici diferite pentru a proteja un bun. Acest lucru este cunoscut ca securizare in functie de doi factori, dupa cum este ilustrata in Figura 1. Cand facem referire la un program de securitate, costul implementarii trebuie echilibrat de valoarea informatiei sau a echipamentului care urmeaza sa fie protejate.

Securitate fizica Utilizati echipamente hardware de securitate la nivel de hardware pentru a preveni incalcarea securitatii si pierderii de informatii sau echipamente. Masurile de control al securitatii accesului fizice includ urmatoarele:

Incuietoare Cel mai comun dispozitiv pentru securizarea domeniilor fizice. Daca o cheie este pierduta, toate cheile identice trebuie sa fie schimbate. Conducta O cutie care protejeaza caile de infrastructura de daune si acces neautorizat. Cartela de acces Un instrument folosit pentru a securiza zonele din punct de vedere fizic. Daca o cartela de acces este pierduta sau furata, doar cartela care lipseste trebuie sa fie dezactivata. Sistemul pe baza de cartele de acces este mai scump decat incuietorile de securitate. Echipament video Inregistreaza imagini si sunete pentru monitorizarea activitatii. Datele inregistrate trebuie sa fie monitorizate pentru a observa eventualele probleme. Agent de securitate Controleaza accesul la intrarea intr-o cladire si monitorizeaza activitatea din interiorul acesteia.

Echipamentele de retea ar trebui montate in zone securizate. Toate cablurile

ar trebui prinse in canale sau directionate prin interiorul peretilor pentru a preveni manipularea sau accesul neautorizat. Prizele de retea care nu sunt folosite ar trebui dezactivate. Daca echipamentul de retea este deteriorat sau furat, unor utilizatori de retea li se pot refuza serviciile. Politica de securitate ar trebui sa precizeze nivelul de securitate necesar pentru organizatie. Dispozitivele biometrice, care masoara informatiile fizice despre un utilizator, sunt ideale pentru utilizarea in zonele de inalta securitate. Cu toate acestea, pentru organizatiile mai mici, acest tip de solutie ar fi prea scump. Securitatea datelor Puteti proteja datele folosind dispozitive de securizare a datelor pentru a autentifica accesul angajatilor. Identificarea in functie de doi factori este o metoda pentru a mari securitatea. Angajatii trebuie sa foloseasca atat o parola cat si un dispozitiv de securizare a datelor similare cu cele enumerate aici pentru a accesa date:

Smart card Un dispozitiv care are are capacitatea de a stoca date in conditii de siguranta. Memoria interna este un cip incorporat intr-un circuit integrat care se conecteaza la un cititor, fie direct, fie printr-o conexiune fara fir. Smart card-urile sunt folosite de multe aplicatii in intreaga lume, cum ar fi carduri de identitate securizate, dispozitive de autentificare online si carti de credit pentru plati online. Key fob de securitate Un dispozitiv mic care seamana cu un ornament la inelul cheii. Are un sistem mic de tip radio care stabileste o comunicatie cu calculatorul pe o raza mica. Fob-ul este destul de mic, astfel incat majoritatea persoanelor il ataseaza la inelul cheilor. Calculatorul trebuie sa capteze semnalul de la fob-ul cheilor inainte de a accepta un username si o parola. Dispozitiv biometric Masoara caracteristicile fizice ale utilizatorului, cum ar fi amprentele sau tiparul irisului. Utilizatorului i se da acces daca aceste caracteristici corespund cu cele din baza de date si sunt furnizate informatiile corecte de autentificare.

Nivelul de securitate de care clientul are nevoie, determina dispozitivele selectate pentru a pastra informatiile si echipamentele in siguranta. 16. Selectarea componentelor de securitate tinand seama de nevoile 2 clientului 16.2. 3 Produsele hardware si software de tip firewall protejeaza informatiile si Descrierea si compararea tipurilor de firewall

echipamentele intr-o retea de accesul neautorizat. Un sistem firewall trebuie sa fie folosit in plus fata de software-ul de securitate. Produsele hardware si software de tip firewall au mai multe moduri de filtrare a datelor in cadrul traficului dintr-o retea:

Filtru de pachete Un set de reguli care permite sau refuza traficul bazat pe criterii precum adrese IP, protocoale, sau porturi folosite. Firewall de tip proxy Un sistem firewall care examineaza tot traficul si permite sau refuza pachetele in functie de regulile configurate. Un proxy actioneaza ca un gateway care protejeaza calculatoarele in interiorul retelei. Inspectia de stare a pachetelor Un sistem firewall care monitorizeaza starea conexiunilor de retea care traverseaza prin firewall. Pachetele care nu sunt parte a unei conexiuni cunoscute nu sunt permise inapoi prin intermediul firewall-ului.

Firewall Hardware Un hardware de tip firewall este o componenta fizica de filtrare care inspecteaza pachetele de date din retea inainte ca ele sa ajunga la calculatoare si alte dispozitive dintr-o retea. Dispozitivele hardware de tip firewall sunt adesea instalate pe routere. Un dispozitiv hardware de tip firewall este o unitate liber-permanenta care nu foloseste resursele calculatoarelor pe care le protejeaza, astfel incat nu exista niciun impact asupra performantei de prelucrare. Firewall Software Un sofware de firewall este o aplicatie de pe un calculator care examineaza si filtreaza pachetele de date. Firewall-ul Windows-ului este un exemplu de software de firewall care este inclus in sistemul de operare al Windows-ului. Un sofware de firewall utilizeaza resursele calculatorului, rezultand performanta redusa pentru utilizator. Aveti in considerare elementele enumerate in Figura 1 cand alegeti un firewall. NOTA: Intr-o retea sigura, daca performanta calculatorului nu este o problema, va trebui sa activati firewall-ul intern al sistemului de operare pentru o siguranta suplimentara. Exista posibilitatea ca anumite aplicatii sa nu functioneze corespunzator, daca nu este configurat corect firewall-ul pentru ele. 16. 3 Implementarea politicii de securitate a clientului Adaugarea de nivele de securitate poate face o retea mult mai sigura, dar nivelele aditionale de securitate pot fi scumpe. Trebuie sa cantariti valuarea datelor si a echipamentelor ce trebuiesc protejate cu costul de protejare atunci

cand implementati politica de securitate a clientului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Configurarea setarilor de securitate. Descrierea configurarii tipurilor de firewall. Descrierea protectiei impotriva software-urilor rauvoitoare. Implementarea politicii de securitate a clientului Configurarea setarilor de securitate

16. 3 16.3. 1

Doua erori generale de securitate sunt permisiunile incorecte pentru directoare si fisiere si configurarea incorecta a securitatii conexiunii fara fir. Nivele de acces pentru Directoare si Fisiere Nivelurile de permisiuni sunt configurate sa limiteze accesul unui utilizator sau al unui grup de utilizatori la anumite date. Atat FAT cat si NTFS permit partajarea directoarelor si nivelul de permisiuni pe fisiere pentru toti utilizatorii care au acces la retea. Permisiunile directoarelor sunt ilustrate in Figura 1. Securitatea aditionala la nivel de fisier este asigurata de NTFS. Nivelul de permisiuni a fisierelor sunt ilustrate in Figura 2. Configurarea securitatii wireless Urmatoarele unelte, prezentate in Figura 3 , sunt folosite pentru a configura securitatea conexiunii fara fir:

Wired Equivalent Privacy (WEP) Cripteaza datele de difuzare intre punctul de acces wireless si clientul care foloseste o cheie criptata de 64-biti sau 128-biti. Figura 4 ilustreaza configuratia WEP. Wi-Fi Protected Access (WPA) Ofera o criptare si o autentificare mai buna decat WEP. Filtrarea adreselor MAC Restrictioneaza accesul calculatorului la accesul wireless pentru a preveni accesul utilizatorilor oarecare la retea. Filtrarea adreselor MAC, ilustrata in Figura 5, este vulnerabila cand este folosita singura si ar trebui sa fie combinata cu alte filtre de siguranta. Service Set Identifier (SSID) Broadcasting SSID-ul wireless face brodcast la identitatea retelei. Inchiderea SSID-ului face sa para ca a disparut reteaua, dar aceasta este o forma nesigura de securizare a retelei wireless. Antena wireless Semnalul captat de o antena conectata la un punct de acces wireless poate influenta unde poate fi receptionat semnalul. Evitati transmiterea semnalului in afara zonei de retea instaland un

model de antena care sa fie folosita numai de utilizatorii retelei dumneavoastra. 16. 3 16.3. 2 Implementarea politicii de securitate a clientului Descrierea configurari i tipurilor de firewall

Firewall-ul interzice selectiv stabilirea conexiunilor la un calculator sau segment de retea din partea utilizatorilor externi. Firewall-ul de obicei functioneaza prin deschiderea si inchiderea porturilor folosite de diferite aplicatii. Prin deschiderea doar a porturilor necesare pe un firewall, dumneavoastra implementati o politica de securitate restrictiva. Orice pachet care nu este in mod explicit permis, este interzis. In mod opus, o politica de securitate permisiva ofera acces prin toate porturile cu exceptia celor explicit interzise. La un moment dat, echipamentele hardware si software au fost livrate impreuna cu toate setarile ca fiind permisive. Asa cum majoritatea utilizatorilor au neglijat sa-si configureze echipamentele, setarile permisive implicite au lasat majoritatea dispozitivelor expuse atacurilor. Acum, cele mai multe dispozitive sunt expediate cu setarile cat mai restrictiv posibil, permitand in acelasi timp o instalare usoara. Software Firewall Produsele software de tip firewall de obicei sunt aplicatii care ruleaza pe calculator pentru ca acesta sa fie protejat, sau ca parte a sistemului de operare. Exista cateva firewall-uri de tip software produs de o terta parte. Exista de asemenea un software de tip firewall integrat in Windows XP, dupa cum este ilustrat in Figura 1. Configurarea firewall-ului pentru Windows XP poate fi implementata in doua moduri:

Automat Utilizatorul este indemnat la urmatoarele actiuni: "Pastrati blocarea", "Deblocati", sau "Intrebati mai tarziu" pentru orice cereri nesolicitate. Aceste cereri pot fi aplicatii legale care nu au fost configurate anterior sau pot fi de la un virus sau vierme de retea care a infectat sistemul. Administrarea setarilor de securitate Utilizatorul adauga manual programul sau porturile care sunt necesare pentru aplicatiile utilizate in retea.

Pentru a adauga un program, selectati: Start > Control Panel > Security Center > Windows Firewall > Exceptions > Add Program.

Pentru a dezactiva firewall-ul, selectati: Start > Control Panel > Security Center > Windows Firewall.

Laborator Windows XP Firewall Configurarea firewall-ului in Windows XP 16. 3 16.3. 3 Implementarea politicii de securitate a clientului Descrierea protectiei impotriva softwareurilor rauvoitoare

Malware este un software malitios care este instalat pe un calculator fara stiinta sau consimtamantul utilizatorului. Anumite tipuri de malware, precum spyware si atacuri phishing, colecteaza date despre utilizator care pot fi folosite de atacator pentru a obtine informatii confidentiale. Ar trebui sa rulati programe de scanat virusi si spyware pentru a detecta si curata software-ul nedorit. Multe browsere sunt acum echipate cu unelte si setari speciale ce previn actiunea catorva forme de software malitios. Poate fi nevoie de mai multe programe diferite si de multiple scanari pentru a indeparta complet software-urile malitioase:

Protectie impotriva virusilor De obicei, programele anti-virus ruleaza automat pe fundal si monitorizeaza pentru probleme. Cand un virus este detectat, utilizatorul este avertizat ca programul incearca sa introduca virusul in carantina sau sa-l sterga. Protectie impotriva spyware-ului Programele anti-spyware scaneaza pentru keyloggeri si alte tipuri de malware pentru a le indeparta din calculator. Protectie impotriva adware-ului Programele anti-adware cauta aplicati ce afiseaza reclame pe calculatorul dumneavoastra. Protectie impotriva phishing-ului Programele anti-phishing blocheaza adresele IP ale site-urilor web de phishing cunoscute si avertizeaza utilizatorul in legatura cu site-uri web suspecte.

O forma periculoasa de software malitios ce incorporeaza elemente ale ingineriei sociale este atacul phishing.

NOTA: Software-ul malitios se poate ingloba in sistemul de operare. Unelte speciale de indepartare sunt disponibile de la producatorul sistemului de operare pentru a curata sistemul de operare. 16. 4 Asigurarea intretinerii preventive pentru securitate Cateva sarcini de intretinere sunt necesare pentru a asigura eficienta securitatii. Aceasta sectiune vorbeste despre cum sa maximizati protectia prin actualizare, backup si reconfigurarea sistemului de operare, conturile utilizatorilor si datele. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Descrierea configurarii actualizarilor sistemului de operare. Administrarea conturilor. Explicarea procedurilor de backup, accesul la backup si securizarea dispozitivelor de stocare fizica pentru backup. Asigurarea intretinerii preventive pentru securitate Descrierea configurarii actualizarilor sistemului de operare

16. 4 16.4. 1

Un sistem de operare este o posibila tinta a unui atac deoarece obtinand controlul asupra lui putem obtine control asupra calculatorului. Apoi, calculatorul compromis poate fi luat in stapanire si pus in folosinta in scopuri criminale. O utilizare obisnuita este aceea de a transforma calculatoarele in generatoare de spam care lanseaza atacuri cu e-mail-uri fara ca utilizatorul sa le poata opri. Un calculator compromis in acest mod este numit "zombie". Windows XP, in mod implicit, descarca si instaleaza automat actualizari ale sistemului de operare. Oricum, aceasta nu este cea mai buna metoda de actualizare a sistemelor. Actualizarile pot intra in conflict cu politica de securitate a unei organizatii sau pot intra in conflict cu alte setari ale unui calculator. Mai mult decat atat, un administrator de retea poate dori testarea actualizarilor inainte ca acestea sa fie distribuite calculatoarelor din retea. Urmatoarele optiuni disponibile in Windows XP ofera utilizatorilor posibilitatea de a controla cand software-ul este actualizat:

Automat Descarcarea si instalarea automata a actualizarilor fara interventia utilizatorului Doar descarcare actualizari Descarca actualizarile automat, dar utilizatorului ii este cerut sa le instaleze Anuntare Informeaza utilizatorul ca sunt disponibile actualizari si ii

ofera posibilitatea de a le descarca si instala Oprirea actualizarilor automate Previne orice cautare a actualizarilor

Daca utilizatorul este intr-o retea dial-up, setarile Windows Update ar trebui configurate pentru notificarea utilizatorului atunci cand sunt disponibile actualizari, sau ar trebui sa fie oprite. Utilizatorul dial-up poate dori controlarea actualizarilor prin selectarea unei perioade de actualizare atunci cand nu se intrerup alte activitati sau se utilizeaza resursele limitate disponibile. 16. 4 Asigurarea intretinerii preventive pentru securitate 16.4. Administrarea 2 conturilor Angajatii dintr-o organizatie pot avea diferite nivele de acces la date. De exemplu, un manager si un contabil pot fi singurii angajati care au acces la fisierele de salarizare. Angajatii pot fi grupati in functie de cerintele locului de munca si accesul la fisiere poate fi facut in functie de permisiunile grupului. Acest proces ajuta sa gestionati accesul angajatilor la retea. Pot fi setate conturi temporare pentru angajatii care au nevoie se acces pe termen scurt. Administrarea atenta a accesului in retea poate ajuta la limitarea zonelor de vulnerabilitati ce permit unui virus sau software malitios sa intre in retea. Inchiderea accesului angajatilor Cand un angajat paraseste o organizatie, accesul la date si hardware trebuie restrictionat imediat. Daca fostul angajat si-a stocat fisiere intr-un spatiu personal pe un server, opriti accesul prin dezactivarea contului. Daca peste un timp inlocuitorul angajatului cere acces la aplicatii si spatiu de stocare, reactivati contul si schimbati-i numele in numele noului angajat. Conturi de oaspeti Persoanele angajate temporar si oaspetii pot avea nevoie de acces la retea. De exemplu, multi vizitatori pot cere acces la e-mail, la Internet si la reteaua unei imprimante. Aceste resurse pot fi toate disponibile pentru un cont special numit Guest. Cand oaspetii sunt prezenti, ei pot fi atribuiti la contul Guest. Cand nu este prezent nici un oaspete, contul poate fi suspendat pana ce urmatorul oaspete soseste. Unele conturi de oaspeti pot solicita accesul la resurse extinse, la fel ca in cazul unui consultant sau a unui auditor financiar. Acest tip de acces ar trebui sa fie acordate numai pentru perioada de timp necesara pentru a finaliza lucrarile. 16. 4 16.4. Asigurarea intretinerii preventive pentru securitate Explicarea

procedurilor de backup, accesul la backup si 3 securizarea dispozitivelor de stocare fizica pentru backup Un backup al datelor stocheaza informatiile de pe un calculator pe un mediu detasabil care poate fi tinut intr-un loc sigur. Daca hardware-ul calculatorului se defecteaza, datele pot fi restituite si procesarea poate continua. Salvarea datelor ar trebui sa fie efectuata in mod regulat. Cel mai recent backup al datelor este de obicei stocat in exterior pentru a proteja datele in cazul in care se intampla ceva in cladirea principala. Mediile de stocare pentru backup sunt in mod normal reutilizate pentru a reduce costurile. Intotdeauna urmati instructiunile de rotatie a mediilor de backup ale organizatiei dumneavoastra. Operatiile de backup pot fi efectuate in linia de comanda sau dintr-un fisier de comanda utilizand comanda NTBACKUP. Parametrii impliciti pentru NTBACKUP vor fi cei setati in utilitarul Windows Backup. Orice optiune pe care doriti sa o suprascrieti trebuie inclusa in lina de comanda. Comanda NTBACKUP nu poate fi folosita pentru a reface datele. O combinatie de tipuri de backup, asa cum este prezentat in Figura 1, permite ca datele sa fie salvate in mod eficient. Un backup complet este o copie a tuturor fisierelor de pe disc. Un backup incremental salveaza doar acele fisiere care au fost create sau modificate dupa ultimul backup normal sau incremental. Marcheaza fisierele ca fiind salvate. Un backup diferential salveaza fisierele create sau modificate dupa ultimul backup normal sau incremental, dar nu marcheaza fisierele ca fiind salvate. Backup-ul datelor consuma timp, de aceea este de preferat ca backup-urile sa se efectueze atunci cand traficul in retea este scazut. Alte tipuri de backup includ backup zilnic si backup de siguranta, care nu marcheaza fisierele ca fiind salvate. Mediul de backup este la fel de important ca si datele din calculator. Ar trebui sa stocati backup-urile intr-un mediu controlat cu o securitate fizica adecvata. Backup-urile ar trebui sa fie usor accesibile in caz de urgenta. 16. 5 Depanarea problemelor de securitate Procesul de depanare este folosit pentru a ajuta la rezolvarea problemelor de securitate. Aceste probleme variaza de la unele simple, precum crearea unui backup, pana la unele mai complexe, precum configurarea unui firewall. Folositi pasi pentru depanare ca un ghid ce ajuta la diagnosticarea si repararea

problemelor. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective:

Trecerea in revista a procesului de depanare. Identificarea problemelor comune si a solutiilor. Aplicarea abilitatilor de depanare

16.5 probleme 16. Rezumat 6 In acest capitol s-au discutat probleme de securitate si s-au prezentat aspecte despre importanta protejarii echipamentelor dintr-un calculator, retelelor si datelor. Amenintarile, procedurile si intretinerea preventiva cu privire la date precum si elementele de securitate fizica sunt descrise pentru a va ajuta sa mentineti echipamentele si datele in siguranta. Securitatea protejeaza calculatoarele, echipamentele de retea si datele impotriva pierderilor si pericolelor fizice. Urmatoarele concepte sunt cateva dintre cele mai importante de retinut din acest capitol:

Amenintari ale securitatii pot veni atat din interiorul cat si din exteriorul unei organizatii. Virusii si viermii sunt principalele tipuri de amenintari ce ataca datele. Se recomanda dezvoltarea si mentinerea unui plan de securitate pentru a proteja atat datele cat si echipamentele de la pierderi. Mentineti sistemele de operare si aplicatiile la zi si sigure cu actualizari si service pack-uri.