Sunteți pe pagina 1din 29

Proiectarea si implementarea unei Retele Locale si a unei

Aplicatii de Contorizare a activitatii Retelei.

Cuprins

1.Introducere
..3

2.Dotare
tehnica
6

3.Proiectarea sistemului
informatic10

3.1 FTP si posta


electronica...16
3.2Modele de topologii si standardele
aferente.18
3.3 Situatii
finale
.26

1.Introducere

"Proiectarea si implementarea unei retele locale si aunei aplicatii de contorizare a activitatii


retelei" este o tema care poate fi dezvoltata in orice organizatie, atat intr-o companie de succes
cat si intr-o intreprindere noua pe piata economica. In cazul de fata sarcina mea este sa sa
proiectez si sa implementez o retea locala si a unei aplicatii de contorizare a retelei intr-o firma
care exista deja dar doresc o reorganizare a retelei.
SC. BLUE COSULTING SRL, functioneaza ca o firma de creare jocuri PC si console.
Crearea unei retele in astfel de companie ajuta enorm dezvoltarea acestia si este relativ usor de
proiectat. Permite utilizatorilor un acces mai usor si mai sigur la o baza de date, dar si la anumite
informatii pe care serverul le permite, de la orice calculator din cadrul acestei retele. Proiectarea
acestui sistem informatic ajuta la cresterea profitului intreprinderii prin reducerea costurilor
acesteia.
Dezoltarea unei retele locale usureaza munca angajatiilor intreprinderii prin folosirea
noilor tehnologii de programare.
Utilizand sistemul de operare Windows 7 si programul PacketTracer am reusit sa creez o
retea sigura si puternica.
In cadrul sistemului de operare Windows Server 2012 instalarea, configurarea si
administrarea serverului DNS, instalarea controller-ului de domeniu, instalarea serverului de email Exchange 2013, instalarea serverului de administrare a adreselor DHCP reprezinta
aplicatiile de baza ale acestuia.
SC BLUE CONSULTING SRL (BC) este un dezvoltator internaional, editor i distribuitor de
jocuri video. Fondat in 2008, compania a fiind un pionier al industriei jocurilor pe calculator de
la nceputurile acesteia i a fost cunoscut pentru promovarea designerilor i programatorilor
responsabili pentru jocurile dezvoltate de Blue Consulting.
La nceput, BC a fost o companie productoare de jocuri la domiciliu. La sfritul anilor
80 compania a nceput s scoat jocuri la domiciliu i pentru console la nceputul anilor 90. BC a

angajat mai trziu programatori de succes. La nceputul anului 2009, BC devenea unul dintre cei
mai mari distribuitori de jocuri. Tot in 2009 BC se plasa pe locul 8 n clasamentul celor mai mari
productori software din lume. n luna mai a anului 2009, compania a raportat venitul anual de
4,02 miliarde de dolari n anul fiscal 2009. n mod curent, Blue Consulting deine un loc de vrf
n industria jocurilor de pe calculator, fiind una dintre cele mai de succes companii de dezvoltare
de jocuri aceasta deinnd pe plan global un numr mare de sedii i studiouri de dezvoltare.
Sediul Blue Consulting este amenajat n Gala i, n imobilul aflat pe Strada Halelor, Nr 7,
Sector 3, imobilul i terenul fiind propietate privat a firmei, achiziionate odat cu firma Jamdat
i este format din teren de 900 mp iar cldirea avnd nlimea de Subsol + Parter + 6 etaje.
Personalul dispus de ctre firma Blue Consulting n momentul actual este de 327 de angajai.
Structura organizaional a societii Blue Consulting este prezentat pe dou nivele decizionale,
sistemul de conducere i sistemul condus. Aceast structur este prezentat n organigrama din
figura nr 1.

Presedinte

Director General

Director EconomicDirector Dezvoltare


Director Calitate Director Marketing

Departament Resurse Umane


-Departament Programare
- Departament Testare
- Departament Media & Adver
- Departament Aprovizionare -Departament Design
- Departament Financiar

Fig 1. Structura Organizaionala

2.Dotarea Tehnic
Echipamentele (computerele i programele software n special) de ultima generaie cu un
grad de performan crescut sunt vitale pentru dezvoltarea optim a jocurilor pe computer sau
consola.
Firma SC BLUE CONSULTING SRL deine dotri tehnologice de ultim or,
echipamentele (prile hardware i software ale pc-urilor/serverelor) dar i facilitile avnd cel
mai nalt grad de performan pentru necesitile angajailor, fapt ceea ce asigur un pas nainte
n fata competitorilor.
Firma dispune de un numr de 200 de sisteme de tip PC Desktop ce sunt mprite pe
departamente. Acestea sunt vitale activitii firmei de zi cu zi deoarece acestea asigura accesul la
baza de date, uureaz gestiunea informaiilor, procesul de dezvoltare i testare a jocurilor, i a
tuturor activitilor din cadrul firmei ce necesit suport software. Configuraia urmtoare a fost
aleas pentru a asigura funcionalitatea optim a acestora.
Analiza PC-urilor
Caracteristici
Serie

Precision

Sistem de Operare

Windows 7 Professional
Procesor

Tip Procesor

Intel Xeon

Model

W3503

Frecvena

2400 Mhz

Cache L3

4096 Kb
Placa De Baz

Sloturi Memorie

Sloturi

Dou sloturi PCI-e x8 Gen 2


conectate ca sloturi x4 (unul
este la jumtate din lungime)
Dou sloturi grafice PCI-e x16
6

Gen 2
Dou sloturi PCI (unul la
jumtate din lungime, unul la
jumtate din lungime n
orientare desktop)
Reea integrat

Lan 10/100/1000 Mb

Audio integrat

Da

Porturi

11 x USB 2.0
1 x Serial
1 x Paralel
2 x PS/2
1 x RJ-45
Video

Productor

nVidia

Chipset video

nVidia Quadro FX580

Capacitate memorie video

512 MB

Memorie
Capacitate memorie

4096 MB

Frecvena memorie

1333 MHz

Tip memorie

DDR3

Standard memorie

PC3-10600
HDD

Capacitate HDD

1000 GB

Interfaa

SATA2

Viteza de rotaie

7200

Buffer

16 MB
Multimedia

Unitate optic

DVD-RW 16x

Placa audio

High Definition Audio

Cti

A4Tech
Altele

Carcas

Mini Tower

Dimensiuni(W x D x H)

172 x 468 x 447

Mouse

Dell Optical Scroll USB (2


buttons scroll) Black

Tastatur

US/Euro (QWERTY) Dell


Standard Black

Firma dispune de dou sisteme de tip server, primul fiind cel principal pe care se
stocheaz totalitatea informaiilor firmei iar cel de-al doilea reprezint serverul de rezerv unde
sunt pstrate copii ale informaiilor de pe server-ul principal, scopul server-ului de rezerv fiind
unul de intervenie n cazul n care sunt pierdute informaiile stocate n server-ul principal.
Configuraia urmtoare a fost aleas pentru a asigura funcionalitatea optim a acestora.
Analiza Serverelor
Caracteristici
Serie

Precision

Sistem de operare

Windows server 2013


Procesor

Tip procesor

Intel Xeon

Model

W3503

Frecvena

2400 Mhz

Cache L3

4096 KB
Placa De Baz

Sloturi memorie

Sloturi

Dou sloturi PCI-e x8 Gen 2


conectate ca sloturi x4 (unul este
la jumtate din lungime)
Dou sloturi grafice PCI-e x16
Gen 2
Dou sloturi PCI (unul la jumtate
din lungime, unul la jumtate din
lungime n orientare desktop)

Audio integrat

Da

Porturi

11 x USB 2.0, 1 x Serial


1 x Paralel, 2 x PS/2
8

1 x RJ-45
Placa de reea
Interfaa

PCI Express

Dimensiuni

129.5 x 21.6 x 120 mm

Standarde

IEEE 802.1Q VLANs, IEEE


802.3* (z, ab, u, x) flow control
support

Rata transfer

10, 100, 1000 Mbps

Wireless

Nu
Video

Productor

nVidia

Chipset video

nVidia Quadro FX580

Capacitate memorie video

512 MB Memorie
HDD

Capacitate HDD

1000 GB

Interfaa

SATA2

Viteza de rotaie

7200

Buffer

16 MB
Multimedia

Unitate optic

DVD-RW 16x

Placa audio

High Definition Audio


Altele

Carcas

Mini Tower

Dimensiuni(W x D x H)

172 x 468 x 447

Mouse

Dell Optical Scroll USB (2


buttons scroll) Black

Tastatur

US/Euro (QWERTY) Dell


Standard Black

3.PROIECTAREA SISTEMULUI INFORMATIC

Retelele de calculatoare s-au dezvoltat spectaculos n ultimii ani, datorita evolutiei


tehnologiilor hardware, software si de interconectare. Tehnologii de mare viteza au dus la
utilizarea retelelor de calculatoare n toate domeniile vietii socio-economice, cu rezultate
deosebite.
Dupa criteriul distantei, retelele de calculatoare se clasifica in 3 mari categorii:
LAN (Local Area Network);
MAN (Metropplitan Area Nerwork);
WAN (Wide Area Network)
Aceasta clasificare este foarte cunoscuta astazi, iar Internet-ul este accesibil aproape
oricui. Extinderea utilizarii Internet-ului a dus la dezvoltarea serviciilor si aplicatiilor distribuite.
Serviciile Internet cele mai raspndite sunt: World Wide Web (WWW), posta electronica (email), transferul fisierelor (ftp), conectarea la distanta (telnet, ssh).
Unul dintre cele mai folosite servicii Internet este serviciul Web. World Wide Web
(WWW), cunoscut si sub denumitrea de Web sau W3, reprezinta serviciul Internet care permite
navigarea pe colectii de documente multimedia (hypertexte), din diferite retele, calculatoare prin
hyperlegaturi, utiliznd o interfata comuna (browser-ul).
Caracteristici serviciului web:
-

Prin conceptia sa, serviciul web se deosebeste de alte servicii Internet deoarece
nglobeaza si: FTP, Gopher, Telnet, News;
Reprezinta subnivelul superior al nivelului aplicatie;
Face apel la urmatoarele elemente:
o URL (Universal Resource Locators) identificatorul uniform al resurselor;
o HTTP (HyperText Transfer Protocol);
o HTML (HyperText Markup Languages).
Mediul Internet

10

Internetul a ajuns sa fie un instrument obisnuit de lucru si in viata de zi cu zi. Un numar


din ce in ce mai mare de utilizatori il considera ca o conditie indispensabila pentru a-si putea
desfasura activitatea curenta si posibilitatea accesului la reteaua internet.
Originile internetului trebuie cautate in proiectele derulate in anii '70 de catre armata
Statelor Unite in colaborare cu mediul academic prin care se urmarea identificarea unor metode
de conectare a mai multor calculatoare care sa ramana operationale chiar si in conditiile in care o
parte dintre acestea erau scoase din functiune. Prima retea astfel construita era formata din 4
calculatoare - anul 1969. In anul 1973 s-a realizat o conectare intre mai multe retele de
calculatoare. In scurt timp universitatile americane au dezvoltat o retea utilizand experienta
militara. Au aparut din ce in ce mai multe retele, motiv pentru care acestea au fost interconectate
prin utilizarea protocolului TCP\IP care a devenit standardul obisnuit pentru managementul,
organizarea si transmisia datelor. Astfel se poate spune ca a fost creata reteaua numita Internet.
Inceputul anilor '90 a marcat un adevarat "boom" al internetului, prin deschiderea
accesului catre publicul larg, iar saltul decisiv a fost marcat de crearea sistemului de organizare a
World Wide Web (www).
Raspandirea internetului a atras de la sine o explozie a infrastructurii de deservire, legata
de cresterea permanenta a numarului de utilizatori si a tipurilor de servicii oferite.
Exista un numar mare de furnizori (ISP - Internet Service Providers - furnizori de servicii
internet) ce ofera acces la internet, si din ce in ce mai des acest serviciu este oferit in mod gratuit.
Fiecare calculator din reteau internet se identifica printr-o adresa avand o forma numerica
si usor de memorat. Exemplu de adesa numerica: 195.43.96.18 (IP). Transmisia informatiei are
loc prin intermediul unui sistem de "pachete" care se formeaza prin divizarea acesteia la
"expeditor" si recompunere la "destinatar", circuland in mod independent prin retea dar sub
controlul permanent al protocolului TCE/IP, asigurandu-se conservarea continutului si a formei
initiale.
Serviciile si posibilitatile de utilizare sunt intr-o continua dezvoltare, ceea ce atrage si
diversificarea scopurilor si imbunatatirea metodelor pentru care si prin care se va apela la reteaua
internet.
Internetul ofera posta electronica (e-mail), explorare (browser), forum de discutii
(conferinte si newsgroups), linii de discutii pentru utilizare colaborativa (chat lines), navigare
(surfing), accesare directa, motoare de cautare (search engine) - google, yahoo, altavista, lycos,
excite, hotbot , look smart, go network, search online..

11

Fig.2 Interfetele de lucru a unul dintre cele mai populare motoare de cautare Google

Exemple de domenii pe internet:


.ro - Romania
.de - Germania
.fr - Franta
.au - Austria
.com - operatori comerciali
.edu - universitati
.org - organizatii non profit
.gov - institutii guvernamentale
.net - organizatiile de management in retele
Prezenta pe internet
Pentru o companie, internetul poate reprezenta un mijloc suplimentar pentru promovare,
colaborarea cu furnizorii si clientii, contact direct cu beneficiarul final, extinderea si dezvoltarea
afacerii. Realizarea si administrarea unui website sau derularea unor afaceri pe web pot fi
desfasurate la diferite nivele de utilizare ale internetului caracterizate prin cresterea nivelului de
complexitate organizationala, functionala si tehnologica. Astfel se pot numara: website pentru
prezentarea companiei, website pentru uzul intern al sustinerii proceselor din firma, website
12

pentru implementarea unei solutii de comert electronic, website pentru imbunatatirea relatiilor cu
partenerii.
Costuri asociate internetului
Costurile globale legate de accesul la internet si administrarea unui website propriu
variaza in funtie de numerosi factori si de furnzorii de servicii selectati.
Oricare dintre urmatoarele elemente implica costuri:
-

Linia telefonica si serviciul de telefonie;


Serviciul de acces la internet;
Administrarea e-mailului
Inregistrarea websitului;
Crearea si administrarea websitului

Avantaje si riscuri
Avantaje:
* Vizibilitatea si prezenta pe o poiata globala
*Confruntarea contiuna cu concurenta
*Scaderea costurilor pentru comunicatii
* Modul de prezentare a unei companii pe web nu depinde de marimea acesteia
* Oportunitati pentru IMM
Riscuri:
* Diversificarea si cresterea numarului de oferte alternative
* Clientul are la randul sau posibilitatea de a compara mai multe oferte
* Doar companiile mari si marcile notorii dispun de instrumentele adecvate care sa le
garanteze si sa le promoveze vizibilitatea pe internet.

13

3.1.

FTP si posta electronica

Caracteristici:

Permite transferul fisierelor de orice tip (fie ele binare sau de tip text) ntre doua
calculatoare din Internet.
Este bazat pe un sistem de autentificare a utilizatorilor.
Exista servere publice, sau cele care ofera FTP anonim.
Exista un cont special, numit anonymous (sau ftp), care nu este protejat prin parola si
pentru care majoritatea serverelor moderne cer introducerea ca parola a adresei de posta
electronica a utilizatorului client.
n mod normal, pentru accesul la documentele de pe un server FTP, un utilizator trebuie
sa detina un nume de cont si o parola valida pentru respectivul server.
Parola este transmisa n clar prin retea, permitnd oricarui utilizator local care are acces
la un program de monitorizare a retelei sa o afle. Din acest motiv, transferul de informatii
prin FTP se va efectua doar n zone n care se stie ca nu este posibila monitorizarea
retelelor de catre orice utilizator. O alta posibilitate este folosirea de clienti sau servere
modificate, astfel nct transferul sa se realizeze prin canale sigure (de exemplu, folosind
SSL - Secure Sockets Layer).
Browserele cunosc nativ si protocolul FTP (schema URL este: ftp://
[cont@]server.domeniu/ ).
Protocolul este FTP (File Transfer Protocol) si este specificat
n RFC 454.
Functioneaza pe modelul client-server.

Serviciul de posta electronica - e-mail

Cunoscut si sub denumirea de e-mail (electronic mail), este cel care a stat la baza
dezvoltarii Internet-ului, datorita caracteristicii sale de a permite trimiterea de documente
electronice ntre utilizatorii conectati la retea.
Functionarea serviciului poate fi considerata asincrona, n sensul ca emitatorul si
receptorul nu trebuie sa fie simultan conectati pentru ca mesajul sa ajunga de la sursa la
destinatie.
Principalele componente sunt:
1. agentul utilizator (UA - User Agent), care este de obicei un program cu care utilizatorul
si citeste si trimite posta electronica;
2. serverul de posta electronica (cutia postala), locul n care ajunge posta electronica si
din care agentul utilizator preia posta;
14

3. agentii de transfer (MTA - Mail Transfer Agent), care preiau mesajele de la UA si le


retransmit prin retea catre cutia postala a destinatarului.

Fig.
3. Modul de transmisie a postei electronice si protocoalele utilizate n cadrul acestui sistem
La terminarea compunerii unei scrisori, agentul utilizator o plaseaza ntr-o coada
prelucrata de agentul de transfer. Acesta asteapta ca n coada sa de intrare sa fie plasata o
scrisoare, pe care o trimite tuturor destinatarilor. Pentru a trimite scrisoarea unui destinatar,
agentul de transfer actioneaza ca un client si contacteaza serverul masinii de la distanta n care se
afla cutia postala a destinatarului. Clientul stabileste o legatura TCP cu serverul si i trimite
mesajul, n conformitate cu protocolul SMTP (Simple Mail Transport Protocol). Serverul
primeste mesajul si plaseaza copia scrisorii n cutia corespunzatoare destinatarului. Programul de
transfer este optimizat sa trateze mpreuna toti recipientii situati ntr-o aceeasi masina distanta.
Pentru comunicarea ntre utilizatorii diferitelor sisteme de posta electronica s-au introdus
porti de posta electronica (realizeaza conversia ntre formatele de mesaje proprietare si permit,
astfel, transmiterea mesajelor dintr-un sistem n altul).
Posta electronica are facilitati importante de retransmitere a mesajelor catre unul sau mai
multi destinatari. Programul care realizeaza retransmiterea FTP si posta electronic foloseste o
baza de date, din care afla cum trebuie sa prelucreze mesajul.
Fiecare intrare n baza de date, numita lista postala (mailing list) are propria sa adresa
postala si contine o multime de adrese. La sosirea unei scrisori, programul examineaza adresa de
destinatie si determina daca aceasta corespunde unei liste postale. Daca da, atunci programul
retransmite o copie a mesajului catre fiecare adresa din lista.
Programul de retransmitere consuma resurse importante (memorie si timp). De aceea el
este gazduit de un sistem care ofera aceste resurse, numit poarta postala (e-mail gateway). Listele
pastrate de portile postale sunt, de obicei, publice.

15

Mesajele de posta electronica sunt compuse din trei parti, primele doua fiind descrise n
cadrul RFC 822: antet: zona care cuprinde informatiile de control ale mesajului (adresele
emitatorului si receptorilor, data expedierii, traseul mesajului etc.); mesaj: cuprinde mesajul
propriu-zis; fisiere atasate: sunt de regula binare si nsotesc mesajul principal.
Din punctul de vedere al utilizatorului, cele mai importante cmpuri ale antetului se
refera la adresa destinatarului (sau ale destinatarilor). Cmpul to: specifica o lista de adrese de
posta electronica, fiecare destinatar din cei mentionati n aceasta lista urmnd sa primeasca o
copie a mesajului. Cmpul cc: (de la carbon copy, copie la indigo) specifica, de asemenea, o lista
de persoane care vor primi copii ale mesajului. Atunci cnd se doreste trimiterea mesajului catre
un destinatar, fara ca receptorii sa cunoasca acest lucru, se poate folosi cmpul bcc: (blind carbon
copy, copie la indigo invizibila).
Adresele de posta electronica au formatul general utilizator@server_posta, unde
utilizator este numele de cont sau un pseudonim al destinatarului, iar server_posta este adresa
statiei care face serviciul de cutie postala sau un nume de domeniu.
Protocoale implicate n transferul postei electronice pe Internet:
1. SMTP (Simple Mail Transport Protocol) - unul dintre cele mai importante protocoale
de comunicatie ntre MTA-uri, definit n RFC 821.
El este folosit att pentru comunicarea ntre agentii de transport al postei, ct si pentru
transmisia mesajului de la agentul utilizator catre serverul local de transmisie a postei electronice
(care, n mod uzual, este acelasi cu serverul care mentine cutiile postale).
2. Post Office Protocol, definit n RFC 1225. Versiunea sa cea mai utilizata se numeste
POP3 - permite descarcarea postei de pe serverul central, iar modelul de lucru implementat este
decuplat (off-line).

Presupune existenta a doua cutii postale, una pentru receptie (cea de pe server) si
una de lucru (cea gestionata de agentul utilizator).
Sincronizarea ntre cele doua cutii postale nu este prevazuta explicit n cadrul
protocolului si este, practic, imposibil de realizat o mentinere unitara a postei
electronice n cazul n care utilizatorul nu foloseste ntotdeauna acelasi calculator
pentru a-si accesa posta.
Serverul POP3 lucreaza pe masina pe care se afla cutia postala.
Clientul POP3 se executa pe PC-ul utilizatorului. La apelul sau, clientul POP3
face identificarea utilizatorului (numeparola), apoi legatura cu serverul POP3.
Acesta acceseaza cutia postala a utilizatorului si transmite clientului noile scrisori
aflate aici. POP3 foloseste tot protocolul TCP, ca si SMTP, dar este diferit de
acesta.
Sistemul care pastreaza cutia postala gazduieste doua servere, unul SMTP si unul
POP3. Serverul POP3 poate fi folosit si cu conexiuni comutate (dial-up).

16

3. IMAP (Interactive Mail Access Protocol) - definit n RFC 1064, ajuns la versiunea 4.
Se foloseste pentru a se nlatura deficientele constatate n POP3.

Acesta permite ca agentul utilizator sa lucreze cu copii temporare ale mesajelor,


iar toata gestiunea mesajelor este mentinuta pe server.
Modul de gestiune folosit de produsele bazate pe IMAP este cuplat (on-line).
Aceasta abordare este comoda pentru utilizatorii care nu au un punct fix de lucru,
fiind adaptata

pentru retele de tip Intranet.


4. DMSP (Distributed Mail System Protocol) - definit n RFC 1056; presupune existenta
mai multor cutii postale si permite transferul scrisorilor catre o statie de lucru, dupa care se
deconecteaza. Dupa reconectare, scrisorile sunt retransferate si sistemul este resincronizat.
Ambele protocoale au doua mari deficiente: autentificarea se face pe baza unei parole
care circula n clar prin retea iar mesajele aduse de la server sunt transferate n clar.
Servicii de directoare:

LDAP (Lightweight Directory Access Protocol) - protocol usor de acces la


cataloage.
Serviciul de directoare este folosit, n special, n legatura cu sistemul de posta
electronica deoarece i furnizeaza acestuia att adrese, ct si certificate necesare
pentru criptarea si semnarea mesajelor de posta.
Se poate construi o agenda cu informatii despre persoanele implicate n sistemul
de posta, printr-un serviciu centralizat de directoare si clienti LDAP (att
Netscape, ct si Microsoft au adoptat LDAP).
Transferul documentelor prin intermediul postei electronice:
Prin facilitatea de atasare a documentelor la un mesaj de posta electronica este
posibila transmiterea unui fisier binar, nu numaitext, de la emitator catre
destinatar. Pentru o transmisie corecta si o identificare usoara a tipului
documentului atasat, transferul se face conform standardului MIME.
Documentele binare sunt codificate conform standardului BASE64, care specifica
transformarea unei secvente de 3 caractere pe 8 biti ntr-o succesiune de 4
caractere care pot fi tiparite (litere, cifre, semne de punctuatie), reprezentate pe 6
biti.
Tipul documentului atasat este indicat n antetul mesajului de posta electronica,
folosindu-se codificarea bazata pe tipurile MIME. Tipul documentului permite
programelor de posta electronica sa lanseze n executie programul care stie sa
vizualizeze documentul atasat receptionat.
La sistemele Unix, unde se utilizeaza programul mail pentru trimiterea mesajelor,
fiserele se ataseaza cu comanda ~r nume_fis n corpul mesajulul. Implicit SMTPul permite transfer de documente ASCII. Cele binare trebuie trimise dupa ce li s-a
aplicat uuencode, iar la receptie se va face uudecode.
Caracteristici MIME:
17

MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions) - standard definit pe parcursul a


mai multor documente RFC: 1521, 2045, 2046, 2047, 2048 si 2049.
Cel mai folosit mod de specificare a tipului de continut.
Dezvoltat initial pentru a permite introducerea n cadrul mesajelor de posta
electronica a unor noi tipuri de informatii pe lnga cele clasice de tip text.
Sistemul MIME a fost preluat si de Web prin protocolul HTTP. Din acest motiv,
tipurile documentelor sunt cunoscute si sub numele de tipuri MIME.
Identificatorul de tip este definit ca fiind compus dintr-un tip si un subtip, cele
doua componente fiind separate printr-un slash.

3.2

Modele de topologii si standardele aferente

Topologia LAN si tehnologia Ethernet

In formele lui diverse Ethernetul se foloseste cel mai adesea in topologia LAN. Retelele
LAN prezinta viteza mare de transfer a datelor, pierdere redusa de semnal si date, insa nu pot
acoperi o zona geografica extinsa. Se conecteaza statii de lucru, echipamente periferice,
terminale si alte device-uri intr-o singura cladire, sau intr-o zona geografica limitata la cateva
zeci/sute de metri.
Ethernetul a fost conceput pentru a face legatura intre retelele de mare distanta, cu viteza
mica de transfer si retelele de camera, transmitand cu o viteza mai mare pe o distanta limitata.
Fiind proiectat sa activeze partea resurselor pe nivelul unui grup de lucru local, scopul
proiectantilor a fost sa foloseasca costuri reduse, compatibilitate, intarziere mica a pachetelor si
viteza mare de transfer.
Ethernetul reprezinta tehnologia dominanta a LAN-urilor la nivel mondial. Inca de la
inceputurile sale, anul 1979, cresterea cererilor retelelor de trafic intens a reprezentat un punct
forte pentru acest tip de retele. Avand o viteza mult mai mare si pierderi mult mai putine, aparitia
fibrei optice a reprezentat un avantaj pentru Ethernet. Daca in anul 1973 acelasi protocol
transporta cu o viteza de 3 megabiti pe secunda, in prezent acesta poate transporta pana la 10
gigabiti pe secunda.
Cu ceva vreme inainte, Gigabit Ethernet a fost conceputa ca tehnologie de LAN, insa, in
prezent s-a ajuns la atingerea distantelor foarte mari, fapt ce atesta ca Ethernetul este o retea
metropolitana si chiar un Wide Area Network ( WAN ).
In urma cu aproximativ 30 ani, Robert Metcalfe si colaboratorii sai de la compania
Xerox, au fost cei care au fondat primul LAN din lume, reprezentand versiunea originala a
Ethernetului. Primul Ethernet standard a fost publicat la un simpozion la Digital Equipment
Company, Intel si Xerox ( DIX ) in anul 1980.
Institutul de Inginerie electrica si electronica (IIEE) este o organizatie profesionala care
defineste standardele de retea. In 1985 aceste standarde au fost facute pentru retele
metropolitane si LAN-uri. In ceea ce priveste retelele LAN, standardele IIEE sunt cele mai bine
18

definite. Aceste standarde incep cu standardul 802, standardul 802.3 fiind cel care s-a bazat pe
Ethernet. Institutul a vrut sa se asigure ca standardele sunt compatibile si se potrivesc cu cele de
la OSI, reprezentantii IIEE divizand stratul Data Link al modelului OSI in doua subdiviziuni
separate: Media Acces Control (MAC) si Logical Link Control (LLC). Rezultatul a fost aparitia
unor mici modificari in standardul Ethernetului 802.3, insa aceste modificari sunt intr-adevar
minore, orice placa de retea recunoaste pachetele si framurile, atat de la Ethernet , cat si de la
802.3 Ethernet.

Ethernet si modelul OSI

Standardele LAN-urilor definesc partea fizica si conectorii folositi pentru a conecta deviceurile si echipamentul media la stratul fizic al stratului 2 al nivelului OSI. LAN-urile standard
definesc, de asemenea, ruta prin care device-urile comunica stratul data link.
Cu alte cuvinte, standardele pentru LAN-uri definesc cum se incapsuleaza protocolul
specific traficului care trebuie sa mearga spre diferitele straturi superioare ale protocoalelor si sa
poata folosi aceleasi canale prin care trec aceleasi straturi ale modelului OSI. Pentru a furniza
aceste functii stratul IIEE Ethernet data link are doua substraturi:
1. Media Acces Control (MAC) 802.3 - defineste cum se transmite frame-urile mai
departe in cablul fizic si cum se prelucreaza adresa fizica asociata cu fiecare device si
topologie de retea definita.
2. Logical Link Control (LLC) 802.3 - sublayerul LLC este responsabil cu identificarea
logica a diferitelor tipuri de protocoale. Un tip de cod opereaza identificarea logica.
Standardul IIEE 802.3 defineste stratul fizic (layer 1) si portiunea MAC a stratului Data Link
(layer 2).
Pentru a permite livrarea locala de frame-uri in Ethernet, existenta unui sistem de
adresare este indispensabila, deoarece calculatoarele si interfetele sunt numite. Fiecare computer
din retea are un mijloc unic de identificare si o adresa fizica. NU trebuie sa existe 2 adrese fizice
identice in aceeasi retea. Daca ne referim la Media Acces Control (MAC), adresa fizica este
implementata pe placa de retea ( NIC ).
Ethernetul foloseste adresa MAC pentru identificarea unica a device-urilor. Fiecare
device (computer, router, switch) cu o interfata Ethernet conectata la LAN trebuie sa aiba un o
adresa MAC, atfel celelalte device-uri nu pot comunica cu el. O adresa MAC este reprezentata
de 48 de biti si este exprimata in 12 cifre. Primele sase cifre, stabilite de IIEE identifica
fabricantul, celelalte sase cifre ramase semnifica "serial number interface". Adresele MAC mai
sunt uneori numite si adrese "burned-in" deoarece sunt implementate in memoria de citire (read
only memory - ROM) si sunt copiate in memoria de acces ( random acces memori - RAM ) cand
palca de retea ( NIC ) este initializata.
In absenta adresei MAC, LAN urile ar reprezenta un grup de computere neidentificate unul
fata de celalalt si ar fi imposibila livrarea frame-urile Ethernet. Drept urmare la nivelul stratului
Data Link un antet si un sfarsit sunt adaugate substratului superior de date. Antetul si sfarsitul
19

contin informatie de control de prelucrare pentru stratul Data Link al sistemului. Datele layerelor superioare sunt incluse in antetul si sfarsitul stratului Data Link.
Ethernet si 802.3 sunt retele de broadcast. Toate calculatoarele componente vad toate
frame-urile. Fiecare statie trebuie sa examineze fiecare frame pentru a determina daca acea statie
este statia destinatar.
Intr-o retea Ethernet, cand un device vrea sa transmita informatie catre un alt device poate
deschide o ruta de comunicare catre un al treilea device folosind adresa MAC. Cand un device
sursa transmite informatie asupra intregii retele, informatia detine adresa MAC a calculatorului
destinatar. In timp ce informatia se propaga in intreaga retea, placa de retea a fiecarei
componente a retelei verifica daca adresa sa de MAC corespunde cu adresa MAC trimisa de
sursa expeditoare. Daca nu, placa de retea inlatura datele.

Modelul de referinta OSI

ISO a dezvoltat modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnection interconectarea sistemelor deschise), pentru a facilita deschiderea interconexiunii sistemelor de
calculatoare. O interconexiune deschisa este o interconexiune care poate fi acceptata intr-un
mediu multiproducator. Acest model a stabilit standardul universal pentru definirea nivelurilor
functionale necesare acceptarii unei astfel de conexiuni intre calculatoare.
In urma cu aproape 20 de ani, cand a fost dezvoltat, modelul de referinta OSI a fost
considerat radical. La vremea respectiva, producatorii de calculatoare blocau clientii in
arhitecturi brevetate, cu un singur producator. Comunicatia deschisa a fost privita ca o invitatie la
competitie. Din perspectiva producatorilor, competitia era nedorita. Prin urmare, toate functiile
erau integrate cat mai compact posibil. Notiunea de modularitate functionala,
sau layering (stratificare), parea in antiteza cu misiunea oricarui producator.
Este important de remarcat ca modelul a avut mare succes. Abordarea integrata
anterioara, brevetata, a disparut. Astazi, comunicatiile deschise sunt un lucru necesar. In mod
curios, foarte putine produse respecta in totalitate modelul OSI. In schimb, structura sa
elementara, pe niveluri, este frecvent adaptata noilor standarde. Pe de alta parte, nivelul de
referinta OSI ramane un mecanism viabil pentru explicarea functionarii retelei.
In ciuda succeselor sale, continua sa existe numeroase confuzii legate de modelul de
referinta OSI.
Prima confuzie este aceea ca modelul de referinta OSI a fost dezvoltat de International
Standards Organisation (tot ISO), cu sediul la Paris. Nu este adevarat.
Modelul de referinta OSI a fost dezvoltat de catre International Organization for
Standardization.Modelul OSI clasifica diferitele procese necesare intr-o sesiune de comunicare
pe sapte niveluri (straturi) functionale. Organizarea acestor straturi are la baza secventa naturala
de evenimente care apare in timpul sesiunii de comunicare. Figura 1.2 prezinta modelul de

20

referinta OSI. Nivelurile 1-3 asigura accesul prin retea, in timp ce nivelurile 4-7 sunt dedicate
logisticii necesare pentru a comunica dintr-un capat in altul.

Modelul
referinta OSI

de

Numarul
nivelului

Aplicatie

Prezentare

Sesiune

Transport

Retea

Legatura de date

Fizic

Fig.7. Modelul de referinta OSI

Nivelul 1: Fizic
Primul nivel este numit nivel Fizic. Acest nivel raspunde de transmiterea sirului de biti. El accepta cadre de
date de la nivelul 2, Legatura de date, si transmite serial, bit cu bit, structura si continutul acestora.
De asemenea, este raspunzator pentru receptionarea, bit cu bit, a sirurilor de date care sosesc. Aceste siruri
sunt transmise apoi nivelului Legatura de date, pentru a fi refacute cadrele.
Acest nivel vede, literalmente, numai cifre de 0 si 1. El nu are nici un mecanism pentru determinarea
semnificatiei bitilor pe care ii transmite sau ii primeste, ci este preocupat exclusiv de caracteristicile fizice ale
tehnicilor de transmitere a semnalelor electrice si/sau optice. Acestea includ tensiunea electrica utilizata pentru
transportul semnalului, tipul mediului si impedantele caracteristice si chiar forma fizica a conectorului utilizat la
capatul mediului de transmisie.

21

Nivelul 2: Legatura de date


Al doilea nivel al modelului de referinta OSI est nivelul Legatura de date. Ca toate celelalte, nivelul
Legatura de date are doua seturi de responsabilitati: transmisie si receptie. El raspunde de asigurarea validitatii capla-cap a datelor transmise.
Din punct de vedere al transmisiei, nivelul Legatura de date raspunde de gruparea in cadre a instructiunilor,
datelor si asa mai departe. Un cadru este o structura inerenta nivelului Legatura de date, care contine informatii
suficiente pentru a asigura transmiterea reusita a datelor, prin reteaua locala, spre destinatie.
Un transfer reusit presupune ca, la sosirea la destinatie, cadrele sa fie intacte. Prin urmare, cadrele trebuie
sa contina un mecanism de verificare a integritatii continutului in timpul transferului.
Pentru o livrare garantata a datelor trebuie sa se intample doua lucruri:

Nodul initial trebuie sa primeasca o confirmare pentru fiecare cadru care a fost primit intact de
catre nodul destinatar.
Inainte de a confirma primirea unui cadru, nodul destinatar trebuie sa verifice integritatea
continutului cadrului respectiv.
Exista numeroase situatii care pot face ca la transmiterea cadrelor, acestea sa nu ajunga la
destinatie sau sa se deterioreze si sa devina inutilizabile in timpul transferului. Nivelul Legatura de
date este raspunzator de detectarea si corectarea tuturor erorilor de acest tip.

Nivelul Legatura de date este raspunzator si de reasamblarea in cadre a oricaror siruri binare primite de la
nivelul Fizic. Totusi, dat fiind ca sunt transmise atat structura, cat si continutul unui cadru, nivelul Legatura de date
nu reconstruieste cu adevarat un cadru. In schimb el pastreaza biti sositi pana cand are un cadru complet.
Nivelurile 1 si 2 sunt necesare oricarui tip de comunicatie, indiferent daca reteaua este LAN sau WAN.
Nivelul 3: Retea
Nivelul Retea raspunde de stabilirea rutei care va fi utilizata intre calculatorul initial si cel de destinatie.
Acest nivel nu are inclus nici un mecanism de detectie/corectie a erorilor de transmisie si, prin urmare, este obligat
sa se bazeze pe serviciul fiabil de transmisie cap-la-cap al nivelului Legatura de date.
Nivelul retea este utilizat pentru stabilirea comunicatiilor cu sistemele de calculatoare care se gasesc
dincolo de segmentul LAN local. El poate face acest lucru pentru ca are propria arhitectura de adresare pentru
rutare, care este separata si diferita de adresarea calculatoarelor la nivelul 2.

Printre protocoalele rutabile se numara:


IP (Internet Protocol)
IPX (Internet Packet Exchange)

Utilizarea nivelului Retea este optionala. Acesta este necesar numai daca sistemele de calculatoare se afla
in segmente ale retelei separate printr-un router.
Nivelul 4: Transport
Nivelul Transport ofera un serviciu similar nivelului Legatura de date, prin faptul ca raspunde de
integritatea cap-la-cap a transmisiunilor. Spre deosebire de nivelul Legatura de date, nivelul Transport este capabil sa

22

realizeze aceasta functie dincolo de segmentul LAN local. El poate sa detecteze pachetele care sunt abandonate de
routere si sa genereze automat o cerere de retransmisie.
O alta functie semnificativa a nivelului Transport este resecventierea pachetelor, daca ele nu au ajuns in
ordine. Acest lucru se poate intampla din diverse motive. Este posibil ca pachetele sa urmeze cai diferite prin retea,
de exemplu, sau ca unele pachete sa se deterioreze in timpul transferului. In acest caz, nivelul Transport este capabil
sa identifice secventa de pachete initiala si sa le rearanjeze in acea succesiune inainte de a trimite continutul lor
nivelului Sesiune.
Nivelul 5: Sesiune
Al cincilea nivel al modelului de referinta OSI este numit nivelul Sesiune. Acest nivel este relativ neutilizat
ca nivel separat; numeroase protocoale includ functiile acestui nivel in nivelurile lor Transport.
Functia nivelului Sesiune OSI este de a gestiona fluxul comunicatiilor in timpul conexiunii dintre doua
doua sisteme de calculatoare. Acest flux de comunicatii este cunoscut ca sesiune. Acest nivel determina daca
respectivele comunicatii pot fi uni sau bidirectionale. El asigura, de asemenea, ca o cerere este satisfacuta inainte de
a fi acceptata una noua.
Nivelul 6: Prezentare
Nivelul Prezentare este responsabil cu gestionarea modului in care sunt codificate datele. Nu toate
sistemele de calculatoare utilizeaza aceeasi metoda de codificare a datelor, iar nivelul Prezentare are rolul de
translator intre metodele de codificare a datelor, altfel incompatibile, ca transformarea din ASCII in binar, samd.
Nivelul Prezentare poate fi utilizat pentru a media diferentele dintre formatele in virgula mobila, ca si
pentru asigurarea serviciilor de criptarea si decriptare.
Nivelul 7: Aplicatie
Nivelul de varf al modelului de referinta OSI se numeste nivel Aplicatie. In ciuda numelui sau, acest nivel
nu include aplicatii. In schimb, el asigura interfata dintre aplicatiile respective si serviciile retelei.
Acest nivel poate fi considerat motivul initierii sesiunii de comunicare.

Comunicatiile peer-to-peer
Pentru ca pachetele de date sa ajunga de la sursa la destinatie, fiecare layer al modelului
OSI la sursa trebuie sa comunice cu layerul pereche de la destinatie. Aceasta forma de
comunicare este numita peer-to-peer communication. In timpul acestui proces, protocoalele de pe
fiecare layer, numite Protocol Data Units (PSU's), fac shimb de informatii intre layerele perechi.
Fiecare layer de comunicatie de pe computerul sursa comunica cu un layer specific (PDU) si cu
layerul sau pereche al computerului destinatie.
Pachetele de date dintr-o retea au originile intr-o sursa iar apoi se indreapta spre
computerul destinatie. Fiecare layer depinde de serviciul functiilor layerelor inferioare. Pentru a
furniza acest serviciu, layerul inferior foloseste capsularea pentru a pune PDU layerului inferior
in campul sau de date. Atunci fiecare layer adauga orice fel de antete necesare pentru a putea
23

indeplini functionarea. In timp ce datele se transmit prin layerele modelului OSI, sunt adaugate
antete aditionale. Grupul de date de la nivelul layerului 4 PDU se numeste segment.
Layerul Network furnizeaza serviciu catre Layerul Transport. Layerul Network muta
datele prin intermediul internetworkului, campsuland datele si atasandu-i un antet pentru a crea
un pachet (layer 3 PDU). Antetul contine informatii necesare pentru a putea incheia transferul
precum adresa logica a sursei si a destinatarului.
Layerul Data Link furnizeaza serviciu catre Layerul Network care il capsuleaza in
frameuri (layer 2 PDU). Antetul frame contine adresa fizica necesara pentru completarea
functiilor data link, iar coada frame-ului contine frame-ul de verificare (FCS), care este folosit de
receptioner pentru a detecta orice fel de eroare din date, apoi datele sunt trimise mai departe catre
layerul fizic.
Layerul Physical furnizeaza serviciul catre layerul data link. Layerul Physical decodeaza
frame-urile data link in cifre de 1 si 0 (bits) ca sa fie transmise mai departe in mediul de transport
(de obicei fire) la layer 1.
Device-urile de retea precum: huburi, switchuri si routere lucreaza la cele 3 nivele. Hubul
opereaza la layer 1, switchul la layer 2, iar hubul la layer 3. Primul layer care se preocupa cu
transportul end-to-end intre terminal si useri este layerul de transport (layer 4).
Modelul architectural TCP/IP
Desi modelul de referinta OSI este recunoscut pe plan mondial, Transmission Control
Protocol/Internet Protocol este standardul deschis din punct de vedere etnic si istoric. Modelul de
referinta (TCP/IP) si suita protocolului TCP/IP fac posibile comunicatiile data dintre doua
calculatoare oriunde in lume la aproape viteza luminii. Modelul TCP/IP are importanta istorica ,
exact ca si standardele care permit telefonului, curentului electric, televizorului si industriei
casetelor video sa infloreasca.
Cei de la DoD doresc ca datele lor sa ajunga la destinatie oricand, sub orice conditii, dintrun punct in altul. Aceasta problema majora de design a dus la crearea modelului TCP/IP, care a
devenit inca de la aparitia sa, standardul in care internetul s-a extins.
Spre deosebire de modelul OSI care avea 7 layere, modelul TCP/IP are doar 4 layere:

Application layer
Transport layer
Internet layer
Network Acces layer

Este important de notat ca, desi unele dintre layerele modelului TCP/IP au aceleasi nume cu
unele dintre layerele modelului OSI, unele indeplinesc acelelasi functii, iar altele alte funcii.
Procesul de incapsulare detaliat
24

Toate comunicatiile intr-o retea au originea la o sursa si sunt trimise catre o destinatie.
Informatia care este trimisa de-a lungul unei retele se numeste 'date' sau 'pachet de date'. Daca un
computer (gazda A) vrea sa transmita date unui alt computer (gazda B) datele trebuie mai intai
impachetate printr-un proces numit incapsulare.
Incapsularea
Cum datele se misca in jos spre layerele modelului OSI, fiecare layer OSI adauga un antet
(si de asemenea o coada layerului 2) in date inainte de a o trimite mai departe catre layerul
inferior. Antetele si cozile contin informatia de control pentru device-urile retelei si receptori,
informatie necesara asigurarii livrarii corecte a datelor, dar si ca destinatarul sa poata interpreta
corect datele. De exemplu comparam un antet cu adresa de pe plic. O adresa este solicitata pe
plic pentru ca scrisoare dinauntrul plicului sa fie livrata la adresa dorita.
Dupa ce informatia este trimisa de la sursa, aceasta traverseaza prin layerul application spre
celelalte layere. Pachetele si traficul informatiei schimbate trece prin schimbari asa cum layerele
isi indeplinesc serviciile pentru terminale.
Informatia, sub forma unor semnale electronice, trebuie sa strabata un cablu catre destinatia
corecta in computer, iar apoi sa fie transformata in forma sa originala pentru a fi citita de catre
receptor. Mai multi pasi sunt implicati in acest proces, din acest motiv producatorii hardware,
software si de protocoale recunosc ca cea mai eficienta metoda de a implementa comunicarea la
nivelul retelei ar fi procesarea layerelor.
Retelele trebuie sa parcurga urmatoarele cinci transformari pentru a incapsula o informatie:
Pasul 1: Construirea informatiei.
De indata ce un user trimite un e-mail, caracteristicile sale alfanumerice sunt transformate
in informatia ce strabate internetul.
Pasul 2: Impachetarea informatiei pentru transportul end-to-end.
Informatia este impachetata pentru transportul prin internet. Prin folosirea de segmente,
functia de transport asigura ca mesajul ambelor gazde ale sistemului de e-mail sa poata fi
comunicat adecvat.
Pasul 3: Adaugarea adresei de retea la antet.
Informatia este pusa intr-un pachet ce contine antetul retelei cu sursa si destinatia adresei
logice. Aceste adrese ajuta device-urile de retea sa trimita pachetele in retea impreuna cu o
anumita cale.
Pasul 4: Adaugarea adresei locale la antetul data linkului

25

Fiecare device de retea trebuie sa puna pachetul intr-un frame. Frame-ul permite
conexiunea la cea mai apropiata directie conectata de la retea la conector. Fiecare device in calea
de retea aleasa cere ca framingul sa se conecteze la urmatorul device.
Pasul 5: Transformarea in biti pentru transmisie
O functie care masoara timpul permite device-urilor sa diferentieze bitii in timp ce
traverseaza mediul. Mediul din reteaua fizica de internet poate varia in functie de calea aleasa.
De-incapsularea
Cand device-ul departat primeste o secventa de biti, Layerul Physical de la device-ul
departat trimite biti mai departe catre Layerul Data Link pentru manipulare. Layerul Data Link
face urmatoarele:
Pasul 1: Verifica daca adresa MAC-ului destinatar se potriveste acestei adrese a statiei sau
este un Ethernet broadcast. Daca nu se intampla nici una dintre aceste situatii acesta este
inlaturat.
Pasul 2: Daca datele sunt eronate, pot fi inlaturate, si layerul data link poate cere ca datele
sa fie retransmise. Daca datele sunt corecte layerul data link citeste si interpreteaza controlul
informatiei in antetul data linkului.
Pasul 3: Layerul data link verifica antetul si coada data linkului iar apoi trimite datele
ramase sus catre layerul network bazat pe controlul informatiei aflat in antetul data linkului.
Acest proces este numit deincapsulare. Fiecare layer subsecvent performeaza un process de
deincapsulare similar.
Modele de topologii de retele
O topologie de retea defineste modul de conectare a computerelor, imprimantelor,
dispozitivelor de retea si a altor dispozitive.
Topologia are o mare influenta in functionarea retelei. Retelele pot avea atat topologii
fizice cat si topologii logice.
Topologia fizica se refera la echipamentele si resursele necesare proiectarii unei retele.
Cele mai folosite topologii fizice de retea sunt:
-

Topologia magistrala (bus);


Topologia stea;
Topologia inel;
Topologia de tip arbore;
Topologia complete (mesh);
Topologia neregulata (partial-mesh).

26

Topologia logica defineste cum este accesat mediul de catre statii de lucru pentru a
trimite informatia.

3.3 Situatii finale


Routerul este un device de internetwork care transmite pachetul de date intre retelele
bazate pe adresele layerului 3. Un router poate face decizii in ceea ce priveste cea mai buna cale
de a livra datele in retea. Lucrand la layerul 3 permite ca routerul sa ia decizii bazate pe adresele
de retea (IP) in loc de Adresa individuala de MAC (layer 2). Routele pot deasemenea conecta
diferite tehnologii care lucreaza la layer 2, precum Ethernet, Token Ring si Fiber Distributed
Data Interface (FDDI). Deasemenea routerele permit conectarea de Asynchronous Transfer
Mode (ATM) si conexiuni seriale. Totusi, din pricina capabilitatii de a rula pachetele bazate pe
layerul 3, routerele au devenit coloana internetului si modul de rulare a protocolului IP.
Scopul unui router este de a examina pachetele de intrare (datele de layer 3), alegand cea
mai buna cale pentru ca ele sa strabata reteua, iar apoi sa le desparta spre portul corespunzator de
iesire. Routerele sunt cele mai importante device-uri de reglare a traficului in retelele mari.
Routerele fac posibila comunicarea computerelor cu oricare alt computer oriunde in lume.
Unitatea fundamentala pentru transmiterea oricarei informatii este bitul (acesta lucreaza
la leyer 1).

1 byte=8 biti.
1000 biti=1Mb.

Se folosesc mai multe tipuri de cabluri: indoor (utp, fac parte din categoria CAT 5,5e) si
outdor (ftp, stp, etc, fac parte din categoria CAT 6) acestea din urma prezinta un cablu care se
poate lega la o sursa de impamantare pentru a se descarca.
Atat cablurile indoor cat si cele outdor sunt confectionate din 8 fire mai mici fiecare de
culoare diferita, la cele outdor firele sunt mai groase si mai rigide si sunt infasurate in folie de
aluminiu, iar cele indoor sunt infasurate intr-o folie de nailon.
Dupa standardele internationale (IEE) cablurile specific retelelor trebuie sa aibe
urmatoarele culori: portocaliu, verde, albastru, maro, alb-portocaliu, alb-verde, alb-albastru, albmoro.
Dealungul timpului s-a experimentat toate combinatiile posibile dintre cele 8 cabluri si
s-a ajuns la formuca 568B. 568B inseamna: alb-portocaliu, portocaliu, alb-verde, albastru, albalbastru, verde, alb-maro, maro. S-a constatat ca prin aceast aranjament de fire se produce cea
mai mica interferenta astfel incat pierderea datelor este minima.
In retelele mai vechi se folosea cablul coaxial.

27

Cablurile indoor cat si outdor se pot folosi pe distante relative mici, LAN-uri. Cablul
UTP pentru o functionare optima este recomandat sa nu se intinda pe o distant mai mare de 100
de metri fara un aparat de amplificare (swich, repeater, hub, router). In schimb cablul FTP poate
fi folosti pe o distante putin mai mare circa 150 m.

28

29