FIBRE OPTICE.

TERMENI GENERALI

Un cablu de fibra optică este format din fire incredibil de subțiri de sticlă sau
plastic, cunoscute sub numele de fibre optice; un singur cablu poate avea de la două
fire până la câteva sute. Fiecare fir este de zece ori mai subțire ca un fir de păr
uman și poate “transporta” 25.000 de apeluri telefonice, astfel încât un întreg cablu
de fibră optică poate suporta cu ușurință mai multe milioane de apeluri.
Cablurile de fibră optică transportă informații între două locuri, folosind în
întregime tehnologia optică (pe bază de lumină)
Cum funcționează fibra optică?
Fibra optică este compusă din trei elemente de bază, ce îndeplinesc diferite
funcții:
miez,
strat protector,
înveliş

Transmisia luminii în interiorul fibrei se bazează pe fenomenul de reflexie

internă totală. Miezul, făcut de obicei din sticlă dopată (de ex. GeO2 + SiO2), este
centrul de-a lungul căruia circulă lumina, în timp ce stratul protector este făcut din
sticlă pură (SiO2). Această combinație de materiale este dictată de indexul de
refracție al acestora. Pentru a obține reflexie internă totală, indexul stratului
protector (din sticlă pură) trebuie să fie mai mic decât cel al miezului (sticlă
dopată). Învelișul protector este făcut din plastic și geluri speciale, care protejează
fibra de apă și influențe mecanice.
 Cu toate acestea, unele dintre semnalele luminoase se degradează în interiorul
fibrei, în principal din cauza impurităților din sticlă. Măsura în care semnalul se
degradează depinde de puritatea sticlei și de lungimea de undă a luminii transmise
(de exemplu, 850 nm = 60-75 % / km; 1300 nm = 50-la 60 % / km). Unele fibre
optice premium au o degradare mult mai mică a semnalului-mai puțin de 10 %/ km
la 1.550 nm.
Ce se transmite prin fibra optică?
Semnalele digitale sunt codificate în impulsuri analogice de lumină, astăzi, în
primul rând printr-o metoda cunoscută sub numele NRZ – “Non-Return to Zero”
( fără întoarcere la zero).
Cele mai multe fibre funcționează în duplex (perechi)-o fibră este folosită pentru
a transmite, cealalalta este utilizată pentru a primi. Dar este posibil să se trimită
ambele semnale pe un singur fir.
Tipuri de fibre optice;
Există două tipuri principale de cabluri de fibră optică:
 Single Mode – Monomodală
 Multimode – Multimodală
 Diferenta constă, in principiu, in dimensiunea miezului.
Fibra Multi-Mode are un miez mult mai larg (de obicei, 62.5μm sau 50pm),
permițând moduri multiple (sau”fascicule”) prin care lumina se propagă.
Cablurile multi-mode pot trimite informații doar pe distanțe relativ scurte și sunt
folosite (printre altele) pentru a lega rețele de calculatoare.
Fibra single-mode are un miez foarte îngust (de obicei în jurul valorii de 9μm) și
transmite doar un singur fascicul de lumină cu o lungime de undă specifică.
Televiziunea prin cablu, Internetul și semnalele telefonice sunt în general realizate
prin fibre single-mode, puse împreună într-un pachet imens. Pot trimite informații
la distanță de peste 100 km (60 mile).
Utilizări ale fibrei optice
—Rețele de calculatoare—-
Cablurile de fibră optică sunt acum principala cale de a transporta informații pe
distante lungi, deoarece acestea au trei avantaje foarte mari spre deosebire de
cablurile de cupru vechi:
– Mai puțină atenuare (pierderea semnalului). Informația circulă de 10 ori mai mult
înainte de a fi nevoie de amplificare-ceea ce face ca rețele de fibră optică să fie mai
simplu și mai ieftin de operat și menținut.
– Nici o interferență: Spre deosebire de cablurile de cupru, nu există nicio
interferență electromagnetică între fibre optice, astfel încât acestea transmit
informații mai fiabil și cu o calitate mai bună a semnalului.
– Lățime de bandă mai mare: Cablurile de fibră optică pot transporta mult mai
multe date decât cablurile de cupru din același diametru.
Citești acum acest articol datorită Internetului. Probabil ai nimerit pe această
pagină cu ajutorul motorului de căutare Google, care operează o rețea mondială de
centre de date gigant conectate prin cabluri de fibră optică de largă capacitate. În
mare parte din conexiunile în bandă largă de mare viteză, doar ultima parte a
călătoriei informației implică cablurile de “moda veche”. Prin cablurile de fibră
optică, nu prin cablurile de cupru, se transportă acum “like-urile” și “tweet-urile”,
sub străzile noastre, printr-un număr tot mai mare de zone rurale, chiar și adânc sub
oceanele care leagă continente. Imaginează-ți Internetul că o pânză de păianjen, iar
firele care o țin împreună sunt cablurile de fibră optică.
Conform unor estimări, cablurile de fibră optică acoperă peste 99 % din distanța
totală parcursă de Internet și transportă peste 99 % din traficul comunicațiilor
internaționale.
Internetul în bandă largă a făcut posibil fenomenul de cloud computing. În același
fel, dezvoltarea internetului prin fibră optică (de obicei, de 5-10 ori mai rapid decât
în bandă largă DSL convențională, care utilizează linii telefonice obișnuite) va
transforma unele lucruri în ceva banal, precum streamingul de filme on-line în locul
televiziunii prin cablu. Cu o capacitate mai mare a fibrelor și conexiuni mai rapide,
vom urmari și controla mult mai multe aspecte ale vieții noastre on-line, folosind
“Internetul tuturor lucrurilor” (Iot).
Rețelele de calculatoare private au fost odată conectate pe distanțe lungi, prin
linii telefonice sau pe distanțe mai scurte, prin cabluri de cupru Ethernet, dar
cablurile din fibre optice au devenit metoda preferată pentru o rețea de calculatoare,
deoarece sunt foarte accesibile, sigure și fiabile.
—Emisii Radio și de Televiziune—
Companiile de televiziune prin cablu au folosit la început cabluri coaxiale
(cabluri din cupru cu un înveliș metalic care prevenea interferențele) ce transmiteau
doar o mână de semnale TV analogice. Pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni
se abonau la televiziunea prin cablu și companiile ofereau o varietate mai mare de
canale și programe, operatorii de cablu au fost nevoiți să treacă de la cablurile
coaxiale la cele din fibră optică, și, de la transmisiunile analogice terestre la cele
digitale prin satelit.
Pe lângă o capacitate mult mai mare, fibrele optice suferă mai puțin de interferența,
oferind astfel un semnal mai bun (imagine și sunet de calitate); au mai puțin nevoie
de amplificare pentru a stimula semnalele, astfel încât acestea să călătorească pe
distanțe lungi; și per total sunt mai rentabile.
 
–Militar—
Cablurile de fibră optică sunt ieftine, subțiri, ușoare, de mare capacitate, robuste
împotriva atacurilor, și extrem de sigure, astfel încât acestea oferă modalități
perfecte de a conecta baze militare și alte instalații, cum ar fi siturile de lansare a
rachetelor și stații radar de urmărire. Pentru că nu transportă semnale electrice, nu
emit radiații electromagnetice pe care un inamic le-ar putea detecta și sunt robuste
împotriva interferențelor electromagnetice (inclusiv”bruiajului” inamicului), fibrele
optice sunt foarte utile în scop militar.
Un alt avantaj este greutatea relativ ușoară a cablurilor cu fibre optice în
comparație cu cele tradiționale, realizate din cupru metalic greoi și costisitor.
Tancurile, avioanele militare și elicopterele au făcut trecerea încet de la cablurile
metalice la cele de fibră optică. În parte este o chestiune de reducere a costurilor și
de reducere a greutății (cablurile de fibră optică cântăresc de aproape 90 % mai
puțin decât cele “torsadate”). Dar se îmbunătățește, de asemenea, fiabilitatea; de
exemplu, spre deosebire de cablurile tradiționale dintr-un avion, care trebuie să fie
protejate cu atenție (izolate), pentru a le proteja împotriva loviturilor de trăsnet,
fibrele optice sunt complet imune la acest tip de problemă.
–Medicină–
Gadget-urile medicale care ajută medicii să investigheze interiorul corpului nostru,
fără operații extensive ce necesită o incizie mare, au fost prima aplicare a fibrei
optice în medicină.
 Una dintre cele mai recente evoluții este numită “ laborator pe fibra” (Lab-on-
fiber), și implică inserarea de cabluri de fibră optică subțiri cât firul de păr, cu
senzori încorporați, în corpul unui pacient. Lumina de la un lasar trece prin ele, prin
partea corpului pe care medicul dorește să o studieze. Pe măsură ce lumina trece
prin fibră, corpul pacientului își modifică proprietățile într-un anumit mod
(modificarea intensi
tății luminii, de exemplu).
Măsurând modul în care lumina se schimbă (folosind tehnici precum
interferometrie), un instrument atașat la celălalt capăt al fibrei poate măsura un
aspect critic al modului în care corpul pacientului funcționează, cum ar fi
temperatura, tensiunea arterială, ph-ul celular, sau prezența medicamentelor în
fluxul sanguin.

 BIBLIOGRAFIE

1. Emil Voiculescu, Tiberiu Marita - Optoelectronica, Editura Albastra, Cluj-

Napoca, 2001
2. Doicaru, V. Parvulescu, M. - Transmisii prin fibre optice, Editura Militara,
Bucuresti, 1994
3. Niculae Puscas - Fizica dispozitivelor optice integrate, Editura ALL Educational,
1998