APLICAŢII:

1) Telecomunicatii:

Fibra optică poate fi utilizată ca mediu de telecomunicații şi reţele deoarece este

flexibilă și poate fi strânsă în cabluri. Este deosebit de avantajoasă pentru
comunicații pe distanțe mari, deoarece lumina se propagă prin fibră cu atenuare
mică în comparație cu cablurile electrice. Aceasta permite acoperirea de distanțe
mari cu doar câteva repetoare. În plus, semnalele luminoase propagate în fibră
pe fiecare canal pot fi modulate la viteze de până la 111 gigabiţi pe secundă. Rata
de transfer netă (fără octeți de overhead) este rata de transfer efectiv de date
înmulțită cu numărul de
canale.

Pe distanțe scurte, cum ar

fi rețeaua unei clădiri,
fibra optică economisește
spațiu în conductele de
cablu deoarece o singură
fibră poate transporta
mai multe date decât un
singur cablu electric.
Fibra este imună și la
interferențele electrice;
nu există cross-talk între semnalele de pe cabluri diferite și fibra optică nu culege
zgomote electromagnetice din mediu. Cablurile de fibră optică nu conduc
electricitate, aceasta fiind o bună soluție pentru protejarea echipamentelor de
comunicații aflate în medii de înaltă tensiune cum ar fi centralele electrice, sau
structurile metalice de comunicații vulnerabile la trăznet. Ele pot fi utilizate și în
medii în care sunt prezente gaze inflamabile, fără pericol de explozie.
Interceptarea comunicațiilor este mai dificilă prin comparație cu conexiunile
electrice, și există fibre cu miez dublu concentric care fac interceptarea și mai
dificilă.

Desi fibra optică se poate face din

plastic transparent, sticlă, sau o
combinație din cele două, fibrele
optice utilizate în telecomunicații pe
distanțe mari sunt întotdeauna din
sticlă, din cauza atenuării optice mai mici. Atât fibrele multimodale cât și cele
monomodale sunt utilizate în telecomunicații, cea multimodală fiind folosită
pentru distanțe mici, de până la 550 m, iar cea monomodală la legături pe
distanțe mari. Din cauza toleranțelor mai mici necesare pentru cuplarea luminii
între fibrele monomodale (cu diametrul miezului de aproximativ 10 micrometri),
transmițătoarele, receptoarele, amplificatoarele și alte componente monomodale
sunt în general mai costisitoare decât cele multimodale .

2) Senzori cu fibră optică:

În unele aplicații, se folosesc senzori care sunt ei înșiși fibre optice. În alte cazuri,
fibra optică este utilizată pentru a conecta un senzor cu sistemul de măsurare. În
funcție de aplicație, fibra optică se poate folosi deoarece este mică, sau pentru că
în punctul îndepărtat de măsurare nu există energie electrică, sau pentru că
astfel se pot multiplexa mai mulți senzori pe lungimea unei singure fibre prin
folosirea de lungimi de undă diferite pe fiecare senzor, sau prin detectarea
întârzierii suferite de lumină la trecerea prin fiecare senzor.

Fibra optică se poate utiliza ca

senzor de măsurare a tensiunii,
temperaturii, presiunii și a altor
cantități prin modificarea fibrei
astfel încât cantitatea de
măsurat să moduleze
intensitatea, faza, polarizarea,
lungimea de undă sau durata de
trecere a luminii. Senzorii care
pot varia intensitatea luminii
sunt cei mai simpli, deoarece
sunt necesare doar o sursă și un
detector.

Senzorii extrinseci utilizează un cablu de fibră optică, în mod normal

multimodal, pentru a transmite lumină modulată fie de la un senzor de alt tip, fie
de la un senzor electronic conectat la un transmițător optic. Un beneficiu major
al senzorilor extrinseci este abilitatea lor de a ajunge în locuri altfel inaccesibile.
Un exemplu îl constituie măsurarea temperaturii din interiorul motoarelor cu
reacție ale avioanelor cu ajutorul unei fibre care transmite radiații într-un
pirometru aflat în afara motorului. Senzorii extrinseci pot fi utilizați în același fel
pentru a măsura temperatura internă a transformatoarelor electrice, unde
câmpurile electromagnetice prezente fac imposibile alte tehnici de măsurare.
Senzorii extrinseci măsoară și vibrații, rotații, deplasări, viteze, accelerații,
momente ale forțelor și tensiuni mecanice.

Alte utilizări:

Fibra optică este folosită și în iluminat, ca ghid de lumina în aplicații medicale și

nu numai, în care este nevoie de lumină puternică pe un punct ascuns. În unele
clădiri, fibra optică este utilizată pentru a direcționa lumina solară de pe
acoperiș spre alte părți ale clădirii.

Iluminarea cu fibră optică

este folosită și în aplicații decorative, la indicatoare, lucrări de artă și în pomi de
Crăciun artificial.

Un grup coerent de fibre se utilizează, uneori împreună cu lentile, la un

dispozitiv lung și subțire de achiziționat imagini, numit endoscop, folosit pentru a
vedea obiecte printr-o gaură mică. Endoscoapele medicale sunt utilizate pentru
proceduri chirurgicale neinvazive (endoscopie).

Endoscoapele industriale sunt

utilizate la inspectarea unor
puncte la care se ajunge greu,
cum ar fi interioarele
motoarelor cu reacție.

În spectroscopie, cablurile de
fibră optică sunt utilizate
pentru a transmite lumina de
la un spectrometru la o substanță ce nu poate fi pusă ea însăși în spectrometru,
pentru a i se analiza compoziția. Un specrometru analizează substanțele trecând
lumină prin ele și reflectând lumină din ele. Cu fibră optică, un spectrometru
poate fi folosit pentru a studia obiecte prea mari pentru a încăpea în el, gaze sau
reacții ce au loc în vase sub presiune.

O fibră optică dopată cu anumite

elemente rare, cum ar fi erbiul se pot
folosi ca mediu de amplificare pentru
un laser sau amplificator optic. Fibra
optică dopată cu elemente rare se
poate folosi și pentru a amplifica
semnale prin tăierea unei scurte
secțiuni de fibră dopată și
introducerea ei într-o linie de fibră
obișnuită. Fibra dopată este pompată
optic cu o a doua lungime de undă cuplată la linie. Lumina de ambele lungimi de
undă se transmite prin fibra dopată, care transferă energie de la a doua lungime
de undă la unda purtătoare de semnal. Procesul care determină amplificarea este
emisia stimulată.

Fibrele optice dopate cu un deplasator de lungime de undă folosesc la colectarea

luminii de la un scintilator în experimentele de fizică. Fibra optică poate oferi
alimentare cu energie (aproximativ un watt) unor dispozitive electronice aflate
într-un mediu electric dificil.