SATYRICON

PETRONIUS

Elev: Onofrei Silviu-Alexandru

Clasa a XI-a D
 PREZENTARE:
Romanul tratează în literatura
antică valori civile și individuale.
Ca sursă de inspirație a romanului
latin poate fi considerat modelul
grecesc, precum și însemnările de
călătorie scrise la pers. I, fapt ce
ar explica utilizarea acestei
persoane în Satyricon. 2
 INFLUENȚE
Criticii recunosc în textura
romanului Satyricon elemente
de satiră menipee. Se pare că sursa
Varro
este scriitorul erudit Varro, influențat, la rândul
său, de Menippos din Gadara. În satirele sale,
Varro critică paraziții, avarii, filozofii strili,
femeile ahtiate de lux. în opera lui Petronius, se
realizează astfel un amestec bizar de grav și ironic.
3
TEMA
Petronius creează o frescă de moravuri cu ajutorul personajelor.
El pătrunde prin casele noilor înavuțiți și prin școli, prin taverne și
prin hanuri, prin lupanare și prin piețe, prin parcuri elegante.

4
SUBIECTUL
Satyriconul narează la persana I, aventurile unor eroi tineri cu o anumită
pregătire intelectuală, hotărâți să trăiască tot felul de experiențe.
Personajele sunt: Encolpius, Ascyltos, micul Giton, acestora adăugându
li-se și bătrânul poet netalentat Eumolpus.
OSPĂȚUL LUI TRIMALCHIO prezintă aspecte ale ospățului dat de
Trimalchio, pline de ridicol și grotesc. Petronius se folosește de Encolpius
ca martor al său inteligent și ironic la neghiobia mesenilor, scoțând în
relief o serie de cusururi ale societății umane, atât din Crotona, centrul
viciilor, cât și din cadrul banchetului dat de Trimalchio. Imoralitatea, lipsa
de scrupule și perversiunea sunt evocate cu ironie acidă, iar efortul unor
fruntași din orașele Italiei de a mima viața ultrarafinată, scăldată într-un
lux exorbitant. 5
PERSONAJELE REPREZENTATIVE

ENCOLPIUS- exponent al romancierului și

simpu martor (narează, dar se află în centrul
povestirii, inteligent, orgolios, inventiv).
TRIMALCHIO.-„stăpân bogat și arogant” ( își
expunea bijuteriile, dovedea prost gust și lipsă
de bun simț, recită cu greșeli versuri, îngâmfat,
ipocrit) a ajuns cel mai important libert al
orașului

6
 UMORUL

“
UMORUL lui Petronius are la bază o varietate de nuanțe.
a. Comicul de situație: limbaj hiperbolic intenționat.
b. Parodia: parodierea cuplului clasic al dragostei, din romanele grecești, episoade
homerice, poezia anacreontică și vergiliană.
c. Comicul de limbaj: calambururile abundă.
exemplu1: Encolpius așteaptă cu nerăbdare o cupă, dar se pomenește cu
un dansator desfrânat.
exemplu2: Trimalchio afirmă că are vase de Corint autentice, nu fiindcă și
le-ar fi procurat de acolo, ci pentru că meșterul care i le confecționa se numea
Corintus. 7
 CONCLUZIE
Cu o abilitate fascinantă, Petronius a
dezvoltat o proză vivace și sugestivă.
Cititorul modern poate fi șocat de
unele elemente licențioase, de umorul
romancierului, dar poate fi și cucerit
de fraza simplă, de exprimarea
directă, plină de vervă care domină în
Satyricon.

8
BIBLIOGRAFIE
https://www.google.com/search?q=petronius
https://www.google.com/search?q=antic+Menippos
https://www.google.com/search?q=antic+varro
https://www.google.com/search?q=Satyricon+roman+antic

9
THANK
S!