Directii in dezvoltarea sistemelor de

comunicatii bazate pe fibra optica

Articolul isi propune sa prezinte evolutiile si perspectivele in dezvoltarea sistemelor de
comunicatii bazate pe fibra optica. SDH va fi transformat intr-o platforma convergenta,
multiservicii cu costuri reduse. Cateva noi solutii optice pe Ethernet intrunesc
functionalitatile si performantele cerute de retelele operatorilor publici de telecomunicatii.
Aceste solutii furnizeaza alegeri pentru retelele metropolitane multiservice, dar exista o
serie de articole care inca necesita viitoare clarificari si imbunatatiri. Tehnologiile de transmisie la 40 Gbit/s vor fi
disponibile intr-un viitor nu prea indepartat.
Piata pentru tehnologia ultra-long haul WDM este matura. CWDM (WDM brut) are bune perspective pentru retelele
metropolitane. Transmisiunile punct-la-punct WDM vor evolua spre o retea optica cu comutatie automata. EPON si
GPON vor deveni tehnologiile dominante pentru FTTH. Oricum, dezvoltarea pe scara larga a tehnologiilor FTTH
inca necesita viitoare consideratii in termeni de cost, tehnologii dezvoltate si tipuri de aplicatii.
La inceputul acestui secol, asa numitul balon telecom s-a dezumflat, industria telecomunicatiilor si-a incetinit
dramatic ritmul de crestere, iar comunicatiile optice au fost printre primele afectate.
Din fericire, nevoia inerenta pentru telecomunicatii este evidenta: convorbiri, Internet, mesageria rapida este din ce in
ce mai populara, IPTV-ul este pregatit sa invadeze piata. De fapt, piata telecom creste din ce in ce mai mult: cererea
pentru banda de retea a crescut cu o rata intre 50% si 100% anual. Dificultatile aduse de explozia 3G doar au incetinit
viteza, dar nu au intrerupt dezvoltarea tehnologiilor de telecomunicatii si service. Dupa ani de vicisitudini, industria
telecom si-a revenit acum si piata apare a fi mai stabila si normala. Iata care sunt trendurile in dezvoltarea
tehnologiilor bazate pe fibra (dupa Wei Leping):
1. SDH se transforma intr-o platforma convergenta multiservice, cu costuri reduse de generatie noua
2. De la transmisiuni WDM point-to-point la reteaua optica comutata automat
(automated-switched optical network)
3. Dezvoltarea si perspectivele tehnologiilor fibra la abonat (FTTH);
4. Provocarile si noua dezvoltare Ethernet pe cablu optic;
5. Dezvoltarea, provocarile si aplicatiile unui sistem de 40Gbit/s;
6. Dezvoltarea unui sistem ultra long haul WDM si a unei tehnologii metropolitane CWDM.
1. SDH se transforma. Solutii standardizate pentru transportul datelor in retele optice bazate pe SDH
Setul de solutii cuprinde trei elemente
Concaternarea virtuala; o tehnica care asigura de o maniera mai flexibila capacitati ale canalului in retele de
transport;
Concaternarea virtuala este o metoda de alegere a marimii canalului in SONET/SDH permite terminatiilor caii sa
combine un numar de canale intr-un canal mai mare astfel ca acesta este transparent pentru nodurile aflate de-a lungul
caii. Aceste canale componente pot parcurge chiar rute diferite urmand ca sa se realizeze compensarea diferentelor de
intarziere la destinatie. Altfel spus, in contextul SDH concaternarea virtuala are rolul sa transporte debite care nu se
incadreaza eficient in setul standard de debite SDH. Concaternarea virtuala divide incarcarea virtuala in canale,
transporta separat fiecare canal si apoi le recombina intr-o incarcare unica la destinatie. Este o forma de multiplexare
inversa.
LCAS (Link Capacity Adjustment Scheme)este un set de proceduri pentru schimbarea dinamica a capacitatilor de
transport ale canalului. LCAS potenteaza concaternarea virtuala permitand cresterea/descresterea capacitatii
linkurilor concaternate virtual fara a intrerupe fluxul de trafic. LCAS inzestreaza retele SDH si OTN (Optical
Transport Network) cu abilitatea de a se acorda automat la debitele semnalelor concaternate virtual. Acest fin

management al debitelor semnalelor concaternate virtual este atractiv in special pentru transportul serviciilor de date
care au inerent rate variabile de bit (de exemplu un semnal Gb Ethernet a carui rata instantenee poate fi 200-300
Mbit/s).
Procedura de incapsulare generica (GFP-Generic Framing Procedure) este un mecanism simplu dar flexibil pentru
adaptarea traficului de date codate bloc sau a pachetelor de date pe un canal de comunicatii sincron organizat pe
octeti. GFP generalizeaza schema de delimitare a cadrului bazate pe controlul erorilor folosite cu succes in ATM atat
pentru date de lungime variabila cat si pentru date de lungime fixa.
2.Retele optice cu comutatie automata - avantaje si cerinte
Desi in multe zone retelele de transport optice au o capacitate in exces, in acelasi timp resursele disponibile nu pot fi
alocate corespunzator datorita inflexibilitatii inerente retelelor optice pe scara larga realizate manual. Trecem in
revista limitarile retelelor existente si prezentam caracteristicile retelelor optice comutate automat (ASONautomatically switched optical networks) ca si avantajele pe care acestea le ofera operatorilor si clientilor acestora. O
astfel de retea este o retea optica de transport (OTN) capabila sa realizeze conexiuni in mod automat. Aceasta
capacitate este realizata folosind un plan de control ce realizeaza functiile de apel (call) si control al conexiunii.
Operatorii care introduc planul de control ASON pot conta pe o crestere a veniturilor, a costurilor de operare si o
valorificare superioara a capitalului.
Retelele optice actuale sunt inflexibile in raport cu cele IP. Multe din limitari se datoreaza faptului ca sunt operate
manual sau prin intermediul unor sisteme de gestiune de retea lente. Neajunsurile principale ale acestor retele optice
se pot grupa astfel:
Operarea si punerea in functiune manuala
Timp lung de punere in functiune
Utilizare ineficienta a resurselor
Interoperabilitate dificila intre retele de comutare de pachete si retele optice cu comutatie de circuite
Gestiune complicata a retelei
Interoperabilitate dificila intre retele ce apartin unor operatori diferiti
Lipsa protectiei in retele optice de tip plasa
Realizarea de cai optice inchiriate-mai ales in cazul mai multor operatori-se realizeaza in cateva saptamani cu mari
cheltuieli de personal. O scurtare a timpului de realizare a legaturii ar conduce la o mai buna utilizare a resurselor
disponibile permitand alocarea dinamica a linkurilor si nodurilor, o adaptare rapida la schimbarile cerute de retelele
clientilor.
Sistemele de gestiune pentru retelele optice mari sunt complexe si scumpe, bazele de date se actualizeaza cu
dificultate si cu erori, interoperabilitatea intre operatorii de retele este foarte dificila. Interfetele standardizate X intre
sistemele de management nu sunt practic folosite (nu se admite accesul competitorilor la sistemul de management
propriu).
Sistemele de management pot fi utilizate pentru restabilirea lenta a traficului in caz de deranjament indeosebi, in
cazul retelelor in inel. Sunt necesare scheme de protectie pentru retele de tip plasa pentru a creste semnificativ
siguranta acestor retele.
Caracteristici principale ale retelei optice cu comutare automata
Pentru operatori retelele ASON sunt avantajoase deoarece asigura:
Punerea rapida in functiune
Operarea usoara a retelei
Siguranta ridicata a retelei
Scalabilitate
Proiectare si planificare mai simple
Furnizarea de canale optice in timp scurt (minute sau chiar secunde) ar crea oportunitati noi ca o mai buna utilizare a
resurselor, noi servicii (ca banda la cerere) si mecanisme de proiectare si control a traficului. In retele optice cu debite
comutate inalte sunt necesare masuri speciale de imbunatatire a sigurantei. In caz de deranjament planul de control
poate comuta in timp real traficul pe cai de rezerva. Din diverse motive - lipsa unor date certe privind traficul prezent

si cel viitor, marea varietate de interfete si protocoale- proiectarea retelelor de transport mari este dificila. Un plan de
control standardizat permite reutilizarea protocoalelor existente si reduce eforturile de dezvoltare de sisteme suport
operationale pentru managementul configurarii. Posibilitatea de alocare dinamica a resurselor retelei in functie de
schimbarile modelului de trafic face mai usoara planificarea in raport cu retelele configurate static.
Cerintele de baza ale retelei optice cu comutare automata
Printre cerintele de baza ale ASON cea mai evidenta este existenta planului de control- inteligenta necesara realizarii
functiilor de control al apelului si a conexiunii. Planul de control interactioneaza cu planul de transport si planul de
gestiune prin interfete standardizate.
Pentru a asigura o conectivitate globala reteaua optica cu comutare automata trebuie sa dispuna de o schema scalabila
de identificare si adresare.
Pe cand identificatorul este independent atat ca sursa cat si destinatie, adresa se schimba odata cu mutarea destinatiei.
Reutilizarea protocoalelor care si-au dovedit eficienta (de rutare, semnalizare si identificare a vecinilor, resurselor si a
serviciilor) este o conditie pentru introducerea lina a ASON. In scopuri de protectie si echilibrare a incarcarii pe
diverse rute se prevad mai multe legaturi catre client si una sau mai multe retele de transport. La cerintele proprii
ASON , se adauga cerintele comune retelelor optice mari:
Securitate
Fiabilitate
Solutii care se adapteaza la schimbari (implementarea retelei optice cu comutare automata trebuie sa permita
imbunatatirea si perfectionarea continua a retelei de transport)
Posibilitatea distribuirii geografice a functiilor de control
Simplitate
Eficienta
Robustete
3. Dezvoltarea si perspectivele tehnologiilor FTTH
Exista doua optiuni in punerea in practica a tehnologiilor FTTH: Ethernet activ punct la punct si retea optica pasiva
multipunct.
Avantajele Ethernetului activ sunt urmatoarele: debitul este garantat prin accesul dedicat, echipamentul este simplu si
ieftin, distanta de transmisie este lunga. Costul este direct proportional cu numarul de utilizatori. Riscul investitiei
este scazut, eficienta utilizarii portului este ridicata, in acest fel costul este redus in zonele cu densitate mica. La
dezavantaje includem : utilizatorii nu pot folosi in comun echipamentul din oficiu si fibrele optice, ca urmare
Ethernetul activ nu este economic pentru zonele cu densitate ridicata de utilizatori. Ethernetul activ cere surse de
alimentare multipunct si surse de rezerva, fapt care face ca alimentarea si managementul retelei sa fie foarte
complexe. Nu exista un standard unificat pentru Ethernet activ, astfel ca apar probleme de compatibilitate.
Avantajele retelelor optice pasive (PON): este un mediu optic pur, se evita astfel interferentele electromagnetice si ale
descarcarilor atmosferice. Rata defectelor este scazuta, fiabilitatetea este mai buna si costul de exploatare mai scazut.
Pe de alta parte PON-urile sunt transparente (admit semnale de orice format si debit). Ofera servicii triple play in mod
economic. Utilizatorii folosesc in comun echipamentul din oficiu central si fibrele optice, fibrele individuale fiind
scurte. Costul per utilizator scade. In fine, retele PON sunt standardizate.
Deoarece retelele APON (bazate pe ATM) s-au dovedit putin eficiente, s-au impus tehnologiile EPON (Ethernet
PON) si GPON (Gigabit PON). EPON se caracterizeaza prin cost initial si costuri de operare reduse. Ofera cateva
mecanisme de securitate VLAN, CUG (closed user group) si VPN.
In comparatie cu EPON, GPON ofera cateva avantaje. Poate asigura un debit in aval de 2,5 Gbit/s, ca si cateva rate
standard in amonte. Raza de actiune este de peste 20 Km, rapoartele de divizare pot fi 1:16, 1:32, 1:64, 1:128. GPON
aplica doua metode de adaptare: ATM si GFP.
In al treilea rand, GPON este capabil sa ofere serviciu TDM de voce. GPON asigura numeroase functii de
management.
Pe linga tehnologiile de sistem, FTTH implica si alte probleme complexe: componente optice pasive si active,

tehnologia cablului optic, tehnologii de conectare, tehnologii de pozare, tehnologii de test, managemnet de retea si
altele.
4. Dezvoltarea Ethernetului pe cablu optic
Ethernetul pe cablu optic, original dezoltat in LAN, reprezinta un nou tip de tehnologie Ethernet adaptata pentru
fibra. Ethernetul este un tip de solutie end-to-end care proceseaza solutii tip nivel 2 OSI de comutare, management de
trafic si furnizare de servicii in orice parte a retelei, indiferent daca este vorba de margine(edge) sau core. In termen
de scalabilitate, Ethernetul este capabil sa incrementeze necesarul de debit (banda) la cerere, cu o granularitete de 1
Mbit/s, prin schimbarea parametrilor de flux la marginile retelei, prin cresterea capacitatii la 10 Mbit/s, 100 Mbit/s
sau 1 Gbit/s.
In termeni de management, managementul retelei Ethernet este simplificat, acelasi sistem putand fi aplicat la fiecare
layer al retelei. Pe scurt, platforma multiservice Ethernet este destinata special pentru aplicatii de retea care au de-a
face cu trafic IP Ethernet. O asemenea platforma poate fi dezvoltata ca un MAN independent, in orase de dimensiune
medie cu un trafic puternic de Internet, sau ca platforma de acces si convergenta pentru orase mari. Deoarece
Ethernetul a fost inventat pentru LAN, QoS nu este o problema pentru acest mediu. Insa atunci cand este utilizat de
marii operatori telecom, mecanismele QoS si SLA devin necesare. Pana acum Ethernetului ii lipseau mecanismele de
baza pentru garantarea jitterului si intarzierii in aplicatiile end-to-end, si de aici esecul in furnizarea de solutii
standard QoS pentru servicii in timp real. Apoi, Ethernetul este destinat specific pentru uzul intern in LAN, deci un
mechanism de securitate nu este disponibil. Odata ce Ethernetul s-a extins in LAN si WAN, un nou mechanism de
securitate, de incredere este imperios necesar. In al treilea rand, switchurile optice ale Ethernetului asa cum il stim
sunt conectate punct-la punct, si deci instrumentele de transmisie sunt salvate, dar capacitatile de monitorizare nu
sunt disponibile. Ca rezultat, diagnosticarea si depanarea sunt dificil de facut in retelele Ethernet de mare amploare.
In ultimii ani, Ethernetul a fost supus unei considerabile dezvoltari. De aceea, prin unele dintre cele mai recente
solutii tehnice, a fost capabil sa rezolve multe din problemele mentionate mai sus. Ca rezultat, tehnologiile mostenite
ale Ethernetului au fost imbunatatite considerabil. Astfel ca, Ethernetul ofera servicii multiple, se bucura de cateva
facilitati de QoS si management de retea, simultan cu o durata de functionare mai mare.
Cateva tehnologii Ethernet au deja abilitatea de a furniza comutare securizata sub nivelul de 50 ms, facilitate
automata de corectie a erorilor, simultan cu tehnologii de sincronizare, permitandu-le imbunatatirea generala a
performantelor sistemului si acoperirea unor distante mari de transmisie. In concluzie, cateva noi tehnologii
indeplinesc performantele cerute de operatorii telecom. Organizatiile de standardizare au dezvoltat multe tehnologii
pentru Ethernetul pe cablu optic: RPR (resilient packet ring inele de impachetare flexibila, inele multiservice
(MSR), VPLS- virtual private LAN service, Ethernet optic si V-switch. Ca un protocol de nivel 2 OSI, RPR poate
lucra pe SDH, gigabit Ethernet sau fibra libera. RPR transmite pachetele IP printr-un nivel nou MAC in nivelul 1 de
frame-uri de date, sau in fibra libera, eliminand nevoia de asamblare reasamblare pentru pachetele IP care trec pe
aici. Aceste pachete IP au un regim special, sunt forwardate direct si deci procesul este simplificat, capacitatile de
comutatie sunt astfel sporite, se imbunatatesc performantele si flexibilitatea. Caracteristicile RPR elibereaza banda
pentru servicii de date. In plus, mecanisme de protectie sunt adoptate la nivelul 2, facand deci nenecesar rezervarea
de debit in scop de protectie.
Chiar comparat cu noua generatie SDH, RPR imbraca un numar de avantaje ca granularitate fina de banda si
multiplexare statistica. In al treilea rand, RPR poate asigura calitate in serviciile de comutare de circuit si servicii de
linii private. In al patrulea rand, RPR are capacitatea de a descoperi automat topologiile si a imbunatati capacitatile de
autoreparare. Nu in ultimul rand suporta multiplexarea statistica dinamica pentru traficul in ambele directii.
Considerand toate aceste facilitati, RPR este potrivit pentru accesul la nivelul de aplicatii.
Oricum, combinatia RPR cu MPLS poate configura un flux de trafic ca si LSP, deci permitand interconectarea si
furnizarea traficului prin inele multiple RPR. De asemenea, prin aplicarea traficului MPLS, managementul traficului
prin toata reteaua este disponibil, deci suporta reutilizarea spatiului si furnizeaza banda garantata si serviciul
conectarii end-to-end, cu QoS. Aceasta imbunatateste networkingul serviciilor de date, odata cu expansiune aplicatiei
la topologii complexe, ca retele tip plasa.
VPLS este o tehnologie multipoint interconectata VPN care este dezvoltata pe baza unei tehnologii punct la punct
MPLS. Pentru un utilizator, toate nodurile arata ca si cum ar fi conectate la un LAN dedicat, unde pentru un service
provider, infrastructura IP/MPLS poate fi reutilizata spre a oferi servicii variate. Aceasta tehnologie este bazata pe
MPLS, independent de topologia fizica obtine alocare optimizata a resurselor prin managemenul MPLS. VPLS

adopta RPR, in locul STP si RSTP pe Ethernet, spre a oferi nivelul de comutare protejat la 50 ms. VPLS suporta liste
de control acces scalabile, ACL, pe nivelele 2,3,4 si ACL control pe baza utilizatorului, furnizand mecanisme de
control a politicii.
5. Aplicatii si dificultati ale sistemelor cu debite de 40 Gbit/s
Pana de curand debitul maxim pe fibra optica a fost de 10 Gbit/s (echipamente STM -64). In prezent se desfasoara
teste in teren cu sisteme STM-256 ce ofera un debit de 40 Gbit/s. Routere cu interfete de 40 Gbit/s incep sa fie
folosite. Avanatajele majore ale introducerii transmisiei la 40 Gbit/s ar putea fi formulate astfel:
O eficienta spectrala mai ridicata
La un cost care nu depaseste de 2,5 ori costul sistemelor cu debite de 10 Gbit/s si la o utilizare comerciala de masa
sistemele la 40 Gbit/s devin atractive
Se reduce costul si complexitatea OAM ca si volumul echipamentelor de rezerva ca urmare a faptului ca patru
elemente de retea sunt inlocuite de un singur element
Desigur realizarea sistemelor de 40 Gbit pe o singura lungime de unda nu este simpla. Intervin aici limitarile
introduse de tehnologia circuitelor electronice ca si cele ce apartin fibrei optice (dispersia cromatica, dispersia
modurilor de polarizare- PMD). La acest debit se folosesc surse optice modulate extern. Circuitul integrat de
comanda a modulatorului este dificil de realizat. Modulatia RZ (return-to-zero) in locul modulatiei NRZ prin
folosirea unor impulsuri mai scurte se poate tolera PMD mai mare pana la un punct. PMD de ordinul doi depinde de
latimea spectrala care devine mai mare la impulsuri scurte. Exista o latime optima a impulsului in cazul modulatiei
RZ care minimizeaza latimea impulsului la iesire.
Pentru un parametru PMD dat lungimea fibrei pe care se poate realiza transmisia la 40 Gbit/s este de 16 ori mai mica
in raport cu lungimea linkului la 10 Gbit/s (extinderea medie a impulsului la iesire care nu trebuie sa nu depaseasca o
zecime din durata bitului-este proportionala cu radacina patrata a lungimii legaturii). Testele in teren pe scara mare
urmeaza sa decida oportunitatea introducerii sistemelor de 40 Gbit/s la transmisiunile la mare distanta.
Pentru transmisia la mica distanta (dintre routere, switch-uri sau intre echipamente de transmisie din centrale locale)
transmisia la 40 Gbit/s asigura cel mai redus cost per bit fara ca limitarile de mai sus sa intervina. Urmatorul domeniu
de aplicatie vor fi retele MAN si in cele din urma transmisiile la mare distanta care necesita cea mai mare capacitate
si cel mai redus cost per bit.
6. Dezvoltarea sistemelor WDM pentru distante foarte lungi (ULH ultra long haul WDM)
Asistam astati la o raspandire deosebita a sistemelor WDM . Pana de curand sistemele WDM comerciale cele mai des
intalnite au fost cele cu o capacitate de pana la 1,6 Tbit/s. Pentru a reduce numarul de regeneratoare electrice, a
costurilor initiale si a celor de operare, pentru a imbunatati fiabilitatea sistemului si atingerea unor distante tot mai
mari de deservire cu servicii IP se impune atingerea unor distante pe care o transmisie complet optica sa fie realizata
de peste 2000Km (fata de 600 km cat se realizeaza curent in prezent). In vederea realizarii acestui obiectiv se recurge
la tehnologii de ultima ora ca amplificatoare Raman distribuite, tehnologii de gestionare a dispersiei, tehnologii
optice de egalizare a castigului, formate de modulatie foarte eficiente si coduri corectoare de erori.
Avantajele introducerii sistemelor WDM UHL se pot formula astfel:
Reducerea costului sistemului
Reducerea intarzierii semnalului
Reducerea numarului de regeneratoare electrice
Simplificarea furnizarii circuitelor de viteza ridicata
Prin impachetarea la granitele retelei centrale a circuitelor SDH cu debite reduse in circuite cu debite ridicate se
realizeaza o eficienta ridicata a folosirii benzii. Prin reducerea numarului de regeneratoare ce presupun conversia
optic-electric se reduc costurile de operare si intretinere, ca si cele legate de extinderea retelei. Structura retelei se
simplifica, se imbunatateste transparenta acesteia, se usureaza evolutia catre o retea de tip plasa.

Tehnologia ULH este astazi suficient de matura si are unele aplicatii practice in tari de mare intindere (Rusia, Canada,
China,s.a).
Totusi lipsa unei productii de masa implica costuri ridicate ale echipamentelor si ca urmare o raspandire limitata a
tehnologiilor ULH.
CWDM in retele metropolitane
Tehnologia WDM cunoaste o expansiune nu numai in transmisiunile la mare distanta WDM ci si in retelele MAN.
Fata de transmisia la mare distanta WDM in MAN are o serie de caracteristici particulare. Distanta de transmisie fiind
sub 100 Km nu mai sunt necesari amplificatorii optici si modulatorul extern. Cresterea numarului de lungimi de unda
nu mai este limitata de banda amplificatorului optic. Este indicat sa folosim o grila de frecvente (lungimi de unda cu
pas mai mare astfel ca sa fie acceptate componenete optice cu cerinte reduse privind stabilitatea si precizia lungimii
de unda-surse optice, multiplexoare-demultiplexoare, s.a). In acest fel costul componentelor si al intregului sistem se
reduce mult. Desi costul tehnologiilor WDM in MAN este subtantial mai redus decat in transmisiunile WDM la mare
distanta, costul total al sistemelor WDM este mai ridicat in comparatie cu a altor tehnologii).
Pentru a reduce si mai mult costul platformei multi-servicii WDM in MAN se recurge la multiplexarea in lungime de
unda rara (CWDM coarse wavelenght multiple xing). S-au impus trei combinatii de lungimi de unda cu 4, 8 si 16
lungimi de unda, distantate cu pana la 20 nm intre canale si cu un drift admis de pana la +/-6,5 nm. Cerintele impuse
diodei laser fiind modeste si costul acesteia este redus. Precizia lungimii de unda nefiind critica se poate renunta la
cooler si la dispozitivul de control al abaterii lungimii de unda. Scad astfel consumul de putere si dimensiunile diodei
laser. Costul ansamblului ce cuprinde dioda laser se reduce cu pana la 60%. Relativ la filtrele cu pelicule subtiri
dielecrice numarul de straturi se reduce de la 150 la 50 cand intervalele intre canale cresc de la 0,8 nm la 20 nm.
Creste astfel productivitatea si se reduce costul cu cca 50%. Pe scurt specificatiile pentru sistemele CWDM sunt putin
pretentioase in privinta puterii laserului, sensibilitatii la variatiile de temperatura, toleranta la dispersie si realizarea
modulului laser.
Sistemul CWDM cu 8 lungimi de unda pare a fi cel mai versatil; poate fi instalat pe orice tip de fibra (poate evita
varful de atenuare pe lungimea de unda de 1390 nm). Aplicatii ale sistemului emitator/receptor CWDM se intalnesc
in comutatorul Gigabit Ethernet si in comutatorul Fibre Channel.
Dimensiunile, puterea consumata, costul redus fac din tehnologia CWDM un candidat serios la dezvoltarea retelelor
metropolitane.

Retele GPON
Definitii si standarde
O retea optica pasiva (PON - Passive Optical Network) este o retea punct-multipunct in care sunt utilizate splitere
optice pasive pentru a deservi mai multe locatii/clienti prin acelasi mediu optic - un singur fir optic; numarul de
clienti/locatii deservite pe acelasi fir este cuprins in intervalul 32 - 128. Fiecare locatie/client conectata la acest
tronson unic, va fi deservita de un Echipament Terminal (ONT - Optical Network Unit); toate aceste echipamente
terminale vor fi gestionate de catre un Echipament Central ( OLT - Optical Line Termination).
Semnalele catre locatie/client (Downstream) sunt transmise catre toate Echipamentele Terminale, prin acelasi mediu
optic; pentru a preveni in 11111d37l terceptarea semnalelor (eavesdropping) se folosesc tehnici de criptare.Semnalul
de Downstream este trimis pe =1490nm si poate asigura o largime de banda de 2488 Mbps.
Semnalele de la locatie/client catre Echipament Central (Upstream) sunt combinate utilizand tehnici de acces
multiplu la mediu, cu divizare in timp (TDMA - time division multiple access): Echipamentul Central stabileste o
clasificare a Echipamentelor Terminale, pe baza careia le aloca acestora anumite cuante de timp pentru a transmite
semnal din locatie catre OLT.Semanul de Upstream se transmite pe =1310 nm si asigura o largime de banda de 1244
Mbps

GPON (Gigabit PON) este un protocol definit de Comitetul Telecom din cadrul International Telecommunication
Union (ITU-T) prin documentul G.984. Conform acestui document, o retea GPON se compune din Echipament
Central (OLT - Optical Line Terminal), una sau mai multe retele optice de distributie (ODN - Optical Distribution
Networks), si unul sau mai multe echipamente optice (ONU - Optical Network Units) si/sau Echipamente Terminale
(ONT - Optical Network Terminals).

Fig. 1 Elementele unei retele GPON, asa cum sunt ele definite in standardul G.984
SNI (Service Node Interface) separa reteaua optica de distributie, de reteaua primara (Backbone); interfetele cele mai
raspandite sunt 1Gbps sau 10 Gbps Ethernet, STM1, dar pot include si interfete IP, TDM, sau ATM la orice rata de
transfer standardizata.
UNI (User-Network Interface) separa reteaua optica de reteaua din locatie (client); interfete tipice pentru aceasta
separare sunt 10/100Base-T, E1 si/sau POTS, dar pot fi de asemenea interfete pe Cu, coaxial, sau radio utilizand orice
protocol de comunicatii, specific locatiei/clientului respectiv.

Fig. 2 Alocari de banda conform standard GPON

Pentru a furniza servicii bidirectionale pe un singur fir optic, GPON utilizeaza tehnologia de multiplexare in lungime
de unda (WDM - Wavelength Division Multiplexing). Banda 1550 nm (1530-1560 nm) este rezervata pentru servicii
suplimentare, cum ar fi transmisia de semnal video analogic peste HFC.

Fig. 3 Topologia liniara

Fig. 4 Topologia in stea

Fig. 5 Topologia hibrida

Fig. 6 Arhitectura tipica pentru dezvoltarea retelei GPON RCS&RDS

O schema bloc de functionare a unei retele GPON este prezentata in figura urmatoare:
Pentru conectarea abonatilor in cadrul retelei RCS-RDS se vor folosi echipamente care vor permite legarea a 64 de
abonati pe fiecare port GPON din cadrul echipamentului OLT .Un echipament OLT contine 16 carduri ,fiecare cu cate
4 porturi GPON , deci un total de 64 porturi , pe care se pot conecta un total de 4096 abonati.

Pentru proiectarea si implemetarea retelei se vor vor folosi urmatoarele modele de splittere: 1:2 , 1:4 , 1:8 ,
1:16 , 1: 32 si probabil foarte rar 1:64 . La proiectarea arborelui de splittere trebuie tinut cont de bugetul optic
disponibil si de atenuarile introduse de splittere , conectica , si fibra optica folosita ,astfel incat sa ajunga o putere
optica suficienta la fiecare echipament ONT situtat la abonat.
La proiectarea arborelui de splittere se va avea in vedere ca pe fiecare ramura a splitterului sa se conecteze
acelasi numar de locatii pentru a evita astfel dezechilibrarea arborelui si pierderea de putere optica .
Exemple de arbore de splittere corect proiectate:

Exemple de arbori incorect configurati:

Datorita faptului ca structura de splittere nu este echilibrata este posibil ca puterea optica de pe ramurile cu mai multi
clienti sa nu fie suficienta pentru ca ONT-ul de la abonat sa functioneze.
Distanta maxima pe care o retea GPON o poate acoperi ,intre OLT si cel mai indepartat client din retea ,
tinand cont de pierderile cauzate de retea ( cablul de fibra optica , suduri , conectori , splittere) este de aproximativ 20
Km.
Un calcul aproximativ al pierderilor de putere optica se poate observa in figura de mai jos:

Detalii legate de echipamentele care vor fi folosite la implementarea retelei sunt prezentate mai jos :
-

OLT (se emite cu 1490 nm si se receptioneaza pe 1310nm) este modelul MA 5600T produs de HUAWEI si are
urmatoarele caracteristici:

Items

OLT:
Mean launched power MIN
Mean launched power MAX
Minimum sensitivity
Minimum overload

Centre
Wavelength
1490nm
1490nm
1310nm
1310nm

Unit

Single fibre

dBm
dBm
dBm
dBm

OLT
+1.5
5
-28
-8

- La abonat unde se regaseste ONT (CPE) (se receptioneaza pe 1490nm si se emite pe 1310nm).Va fi folosit in
prima faza echipamentul EchoLife HG865 produs tot de HUAWEI.

Echipamentul are 1 port de fibra optica , 4 porturi Fast Ethernet , 2 porturi voce si iesire RF pentru semna
video

Items

ONU:
Mean launched power MIN
Mean launched power MAX
Minimum sensitivity
Minimum sensitivity
Minimum overload
Minimum overload

Centre
Wavelength
1310nm
1310nm
1490nm
1550nm
1490nm
1550nm

Unit

Single fibre

dBm
dBm
dBm
dBm
dBm
dBm

ONU
0.5
5
-27
-8
-8
2

Pentru mai multe detalii atasat este fisierul cu specificatiile tehnice detaliate ale echipamentului (Fisier EchoLife 850 Product Description)
Realizarea proiectului se va face pe harta de lucru MAPINFO. Pentru aceasta se vor creea layere noi care vor
contine toate elementele specifice retelei GPON. In paralel cu proiectul Mapinfo se va realiza intr-un fisier Excel o
schema bloc de conectare a abonatilor la arborele de splitere .
Lista cu layerele care se vor creea in Mapinfo si structura acestora este atasata alaturi de acest document (Fisier
Layere Gpon).
Dupa realizare proiectului acesta va fi trimis la Bucuresti pentru aprobare (cum se face deja pentru proiectele de
conectare a abonatilor FO).Este atasat alaturi de acest document un model de proiect (Fisier Exemplu proiect
GPON)

Sistemele de transmisiuni prin fibre optice. Clasificare

Demersurile care se fac pentru dezvoltarea sistemelor de comunicaii optice presupune cunoaterea criteriilor de
performan ale acestora. Este evident c acestea nu difer n mod substanial de criteriile celorlalte sisteme de
comunicaie bazate pe alte tehnologii dect cea optic. Exist asemenea parametrii:

Gradul de acoperire: conectarea la sisteme de comunicaii optice este astzi posibil pentru tot mai mare de
utilizatori, de pe o arie geografic tot mai extins. Exist deja n lume milioane de kilometrii de fibr instalat, nu
numai de ctre operatorii tradiionali de telecomunicaii, cum sunt companiile telefonice sau CATV, dar chiar i de
companiile de electricitate sau de petrol i gaz, care ofer ci de acces alternative la reelele LAN(Local Area
Networks), MAN(Metropolitan Area Networks) sau WAN(Wide Area Networks) ale celorlali operatori. Tocmai
aceast arie de cuprindere, care d posibilitatea utilizatorului de a se conecta la sistemul de comunicaie, oriunde sar afla n interiorul ei definete gradul de acoperire. Trei concepte au fost mult dezbtute de-a lungul anilor privind
creterea gradului de acoperire: FTTH(fibre optice la domiciliu fibre to the home) i FTTC(fibre optice n
vecintate fiber to the curb) sau FTTB(fiber to the building). Primul concept este nc n faz de idee, realizarea
unor reele care s ofere utilizatorului o muft optic n fiecare cas, aa cum sunt cele telefonice, va atepta nc un

timp pn cnd preul i performanele reelelor optice vor deveni competitive cu acestea. Urmtoarele dou concepte
cunosc ns o dezvoltare deosebit, datorit dezvoltrii fr precedent a reelelor hibride, fibr optic cablu coaxial
HFC(hibrid fiber coaxial), de ctre operatorii de televiziune pe cablu (CAT V), n cadrul acestor reele fibra este
instalat pe trunchiul principal ce pornete din staia central(heard end cel mai adesea o staie de satelit terestr
care deservete zeci de mii de abonai).Din trunchiul principal se desprind o serie de noduri de fibr, de unde
distribuii spre domiciliu se face pe cablu coaxial. Reelele HFC actuale ofer, pe lng programele tradiionale de
televiziune aa servicii, ca: telefonie, transmisii de date, Internet etc.

Gradul de accesibilitate: este un parametru care descrie capacitatea unui sistem de comunicaii de a oferi unui
utilizator posibilitatea de a se conecta cu oricare alt utilizator aflat oriunde n lume, n cel mai scurt timp posibil i n
condiii tehnice ct mai bune. n stare de dezvoltare al reelelor de comunicaii optice, factorul care limiteaz gradul
de accesibilitate sau posibilitatea conexiunii fiecare cu fiecare la scara global, l reprezint sistemul mondial de
telefonie care este momentan singurul suport de interconexiune pentru majoritatea utilizatorilor de reele. Un alt
aspect al sensibilitii privete modul n care mai muli utilizator se pot conecta n acelai timp la aceeai surs. Aici
trebuie subliniat importana sistemelor de transmisie cu comutare de pachete, care fac posibil partajarea temporar
de legturi pentru mai muli utilizatori. Astfel spus, un nod al reelei poate fi n sesiune simultan cu m multe noduri,
toate aceste conversaii fiind purtate printr-un singur flux de intrare i un singur flux de ieire. Aceast abilitate de a
realiza mai multe porturi logice pe un singur port fizic este urmrit de majoritatea aplicaiilor.

Capacitatea de transfer: este suma tuturor debitelor conexiunilor unui sistem de comunicaie care sunt active la
un moment de timp dat. Capacitatea de transfer este limitat i sistemele optice de comunicaie la 104 noduri fiecare
funcionnd la o vitez de 1Gbit/s Aceast limit este suficient pentru reele LAN i MAN actuale, dar se dovedete
insuficient pentru realizarea reelelor WAN, sau a unor reele publice naionale. Pentru asemenea aplicaii, care au
debite foarte mari pe nod(mai mari de 1Gbit/s) va fi necesar partajarea sistemului n subretele separate i asigurarea
acelorai debite la nivelul fiecrei subretele.

ntrzierea de transfer: se refer la timpul necesar realizrii logice a unei legturi ntre doi utilizatori. Multe
aplicaii sunt foarte sensibile la ntrzierea de transfer i de aceea trebuie luate o serie de msuri care s contribuie la
reducerea ei. Dintre aceste cele m importante:
1)

reducerea numrului de etape n stabilirea protocoalelor de comunicaie i mrirea vitezei de execuie a acestora;

2)

Minimizarea timpului de acces la resursele hardware.

Rata erorilor: n comunicaiile numerice fiecare aplicaie are o rat a erorilor limit admis, sub care calitatea
serviciilor la utilizator devine de neacceptat. O transmisie numeric telefonic accept o rat a erorilor limit de 10-9,
pe cnd n transmiterea digital a imaginileor este de 10-12. Fibre optice pot asigura, fr codare, transmisii la rate ale
erorilor foarte sczute, de 10-15. O asemenea rat de eroare exist la transmisiile pe cablu coaxial numai prin utilizarea
unor coduri de corecie a erorilor, care cresc n mod evident costul transmisiei Pentru reelele optice erorile sunt
cauzate mai ales de operatori, prin depirile neprevzute ale mrimii memoriilor tampon, sincronizarea deficitar i
alte asemenea cauze. Cu alte cuvinte, erorile sunt cauzate de ctre factori aleatori care apar n exploatarea reelei i nu
de ctre fenomene fizice aleatoare exterioare care influeneaz transmisia, cum sunt interferenelor electromagnetice
parazite n cazul cablurilor coaxiale.

Disponibilitatea: funcionarea non-stop a sistemelor de comunicaie optic este un imperativ al majoritii

aplicaiilor. De exemplu, telefonia, televiziunea, transmisiile de date aplicaiile speciale, cum sunt serviciile medicale
de monitorizare, necesit funcionarea nentrerupt, 24 de ore din 24. Sistemele de comunicaie optic beneficiaz
principial de ( disponibilitate maxim, deoarece reelele de tip totul optic de exemplu, care sunt n ntregime
pasive, necesit consumuri foarte mici de energie. Acest fapt determin o rezervare energetic simpl i puin
costisitoare.

Securitatea i confidenialitatea informaiilor: standardele de asigurare a securitii i confidenialitii

informaiilor transmise evolueaz spectaculos n comunicaiile actuale datorit utilizrii acestora de ctre ct mai

multe instituii guvernamentale i economice Sistemele de comunicaie optic din ultimele generaii, indiferent de
arhitectura lor, sunt uor violabile. De aceea descretizarea, n cazul acestora, este necesar s se fac chiar la nivelul
superior al protocoalelor. La reelele de tip totul optic, n fiecare nod circul ntreaga informaie transferat n reea
de ctre toate nodurile sale, spre deosebire de reele clasice de conexiune, unde un nod recepioneaz doar o mic
fraciune din ntregul trafic din reea.

GEPON- tehnologia retelelor optice de maine,

disponibila acum in Romania
Tehnologia GEPON (Gigabit Ethernet Passive Optical Network) reprezint o combinaie ntre Ethernet (cea mai
cunoscut i utilizat tehnologie de reele) i reelele optice pasive (PON-Pasive Optical Network).
GEPON - permite transmisia de mare vitez a serviciilor de date, voce i video folosind o reea optic Fiber To The
Home/Building (FTTH/FTTB).
Cele mai importante avantaje ale acestei tehnologii sunt costul sczut fa de transmisia prin cupru, reducerea
punctelor de failure , simplificarea arhitecturii reelei, management uor i centralizat.

GEPON - Gigabit Ethernet Passive Optical Network

Tehnologia GEPON (Gigabit Ethernet Passive Optical Network) reprezint o combinaie ntre
Ethernet "cea mai cunoscut si utilizat tehnologie de reele" si reelele optice pasive PON
"Pasive Optical Network". Permite transmisia de mare vitez - GIGABIT - a serviciilor de date,
voce, video analogic/digital, IPTV (serviciul triple-play) folosind o reea optic Pasiva Fiber To
The Home / Building FTTH / FTTB compus dintr-un OLT (Optical Line Terminal) la care se
conecteaz mai multe uniti optice de reea ONU (Optical Network Unit). Aceast soluie a
fost standardizat de IEEE 802.3ah n anul 2004.

Unul dintre punctele forte al Ethernet l constituie structura arborescent a reelelor bazate pe aceast tehnologie. n
felul acesta exist numai o rut ntre oricare dou noduri. Reelele optice pasive PON au de asemenea o structur
arborescent, ceea ce conduce la un pas logic de a combina cele dou tehnologii, Ethernet i PON, n ceea ce se
numete GEPON i care deja domin domeniul reelelor metropolitane FTTx (FTTB-Fiber To The Building,
respectiv FTTH- Fiber To The Home).
Topologia GEPON este asemntoare cu topologia CATV ( distribuia de cablu TV ). Se poate alege o distribuie
liniar sau arborescent. n utilizarea curent, probabil c nici una din aceste topologii nu acoper nevoile de
distribuie a semnalului, aa nct, topologia ce va fi larg utilizat va fi o combinaie intre cele dou tipuri de
distribuii.

Trei tipuri primare de reele: LAN, MAN, WAN.

Reele locale (LAN)
LAN este acronimul de la Local-Area Network i sunt reele dezvoltate pe arii restrnse cum ar fi un sediu de firm
cu birouri pe mai multe nivele sau o reea de cas.
O reea LAN poate fi conectat cu alte reele LAN aflate la orice distan prin intermediul unei linii telefonice sau
unde radio. Un ansamblu de reele LAN conectate astfel poart numele de WAN (wide-area network). Cel mai
utilizat tip de reea local este Ethernet.
Majoritatea reelelor LAN conecteaz ntre ele staii de lucru, calculatoare personale i imprimante. Dispozitivele
dintr-o reea LAN poart denumirea de 'nod'. Dispozitivele dintr-o reea LAN pot accesa date si alte dispozitive
aflate n acea reea local, utilizatorii unei reele putnd folosi resursele reelei n mod partajat.
Exemplu de reea LAN:

Reele metropolitane (MAN)

MAN este acronimul de la Metropolitan-Area Network i este un tip de reea proiectat pentru cartiere sau orae. Ca
o caracteristic principal a reelelor MAN sunt conexiunile de viteza mare prin cabluri de fibr optic.
Exemplu de reea MAN:

Reele extinse (WAN)

WAN este acronimul de la Wide-Area Network i este o reea care acoper mai multe regiuni. De obicei utilizatorii
reelelor WAN sunt conectai prin intermediul unui furnizor de servicii specifice.
Un exemplu de reea WAN este Internetul.

ABSTRACT
A fost standardizata de curand o retea optica de acces de banda larga numita APON(ATM-based Passive
Optical Network), incepand totodata si dezvoltarea comerciala a conceptului. Acest articol are in vedere variantele
probabile de dezvoltare pentru APON punand accent pe debit, aria acoperita si factor de divizare, care ne vor defini
conceptual de SuperPON. Provocarile tehnice inregistrate de-a lungul dezvoltarii prototipului SuperPON in cadrul
proiectului PLANET sustinut de European ACTS sunt discutate in detaliu. In plus, pentru a vedea cand aceste
tehnologii vor deveni viabile din punct de vedere comercial sunt prezentate si rezultatele economice de fezabilitate.
In ultima parte este descrisa si integrarea SuperPON-ului in procesul pan-European al proiectului PELICAN al
ACTS.

INTRODUCERE
In ultimii ani, s-a observat o crestere a numarului de componente optice de ultima ora in cadrul retelei
principale. Amplificatoarele optice sunt dezvoltate intr-un ritm alert pentru a creste numarul intinderea suportate, si
conexiunile de 10 Gb/s au devenit de acum realitate. In completare , dimensiunea lungimii de unda a fost exploatata
pentru a creste capacitatea legaturii la peste 100 Gb.
Datorita ultimelor realizari, costul componentelo 13513e48n r se asteapta sa scada pe masura ce se
perfectioneaza si sunt cerute pe piata cantitati mai mari. Din aceasta cauza acum putem sa cantarim in ce masura
aceste tehnologii isi vor aduce aportul la arhitecturile viitoare ale retelelor de acces.
Astazi sunt dezvoltate primele retele optice de acces de banda larga. In 1998 ITU (International
Telecommunication Union) a standardizat sistemul de transport pe o retea APON in cadrul G.983.1. Consortiul FSAN
(Full Service Access Network) serviciu de acces complet intr-o retea) a indicat APON ca fiind cea mai buna
arhitectura pentru dezvoltarea FITL (fiber in the loop) de banda larga. Principalele caracteristici ale sistemului sunt
reprezentate in figura 1.a.

Sistemul de transport permite pana la 64 de unitati de retea optice (ONU- Optical Network Units) sa fie
conectate la o structura de tip arborescent, cu o lungime de pana la 20 Km. Largimea de banda, care poate fi impartita
flexibil intre ONU este de: 622Mb/s in aval sau 155 Mb/s in amonte. Terminatia liniei optice (OLT-Optical Line
Termination) colecteaza traficul APON de la ONU-uri la nodul de acces.
Unii operatori au de gand sa faca primele incercari cu sistemele compatibile cu G.983.1. Dintre acestea una
dintre cele mai importante este incercarea FTTH(fiber to the home), sustinuta de NTT. Este de la sine inteles ca
arhitectura APON este alegerea tehnologica facuta pentru dezvoltarea FTTH. De aceea este important sa vedem cum
pot fi imbunatatita performantele retelei APON.
In cadrul proiectului PLANET(Photonic Local Acces NET-work) [2] al EU-ACTS (Advanced
Communication Techonolgies and Services), cautam posibilitati de imbunatatire a unui G.983- ca sistemul APON, la
nivel ariei de acoperire, factor de divizare, numarul de ONU suportate si debit. Arhitectura de baza este reprezentata
in figura 1.b. Imbunatatirile propuse sunt in principal sustinute de 3 factori:
Cresterea ariei de acoperire poate suporta consoloidarea asteptata a nodurilor de comutatie in reteaua de
baza si are ca rezultat costul redus pentru exploatarea retelei.

Fiber to the cabinet plant (FTTC) poate fi extinsa pana la domiciliu introducand un divizor cu amplificare
optica. Dezvoltarea intalnita la tehnologia APON-urilor conventionale va avea ca efect instalarea a mai multor fibre si
a mai multor placi terminale de linie.
Castigul in eficienta banzii datorita multiplexarii statistice creste odata cu numarul de utilizatori conectati la
o singura terminatie de linie.
Componentele optice deja dezvoltate la nivelul retelelor de baza sunt evaluate pentru a putea obtine un debit,
o banda si o multiplexare mai buna. Am realizat un prototip numit SuperPON, care satisface toate cerintele si care va
fi operational in primul sfert al anului 2000. Arhitectura SuperPON-ului este descrisa in urmatoarele paragrafe, fiind
explicate si principalele provocari tehnice. Avantajele financiare si posibile scenarii pentru viitor sunt deasemeni atent
analizate. Este prezentat in final un rezumat asupra prototipului realizat si posibile planuri pentru viitor.

ARHITECTURA SuperPON SI SISTEMUL TRANSPORT

Asa cum a fost mentionat si in intoducere, arhitectura SuperPON suporta o extindere mare, un factor mare de
multiplexare ridicat si o capacitate mare a largimii de banda.Toate aceste cerinte sunt reunite intr-un buget optic de
mare putere .

O cale directa de a mari puterea este de a introduce amplificatoare optice in arhitectura PON-ului.Un avantaj
important al folosirii amplificatoarelor optice in locul dispozitivelor electronice este transparenta lor la format, debit,
lungimea de unda si modalitatile simple de management.
Pentru imbunatatirea capacitatii s-a ales sa se exploateze dimensiunea timp imbunatatind debitul pana sa se
ajunga la solutia multiplexarii lungimii de unda. Principalul motiv pentru care s-a ales aceasta solutie este acela ca
aceste componentele opto-electrice de debit mare sunt mult mai rentabile decat componentele E/O selectoare al
lungimii de unda.

Asa cum este aratat in

figura 2 parametrii sistemului
realizat permit un factor de
multiplexare de 2048 si o lungime
de 100 Km. Distanta acoperita
consta dintr-un feeder de 90 Km
si o sectiune de distributie de 10
Km. Sistemul de transport
suportat de SuperPON este bazat
pe modul de transfer asincron
(celule ATM). Un debit 2,6 Gb/s
in directia aval este distribuit catre ONU folosind multiplexarea cu diviziune in timp (TDM-time division
multiplexing). Un protocol ce foloseste accesarea multipla in timp (TDMA) este folosit sa imparta debitul de 311
Mb/s in amonte.Ca sa asigure transmiterea eficienta a acestui flux cu un antet minim in amonte, toate ONU sunt
sincronizate in timp. Timpul total de sincronizare al ONU, numit ranging se face pe durata initializarii sistemului,
stabilitatea sa fiind verificata in timpul lucrului.
Odata ce ONU sunt sincronizate, OLT(optical line termination) imparte permisiuni catre diferitele ONU in
aval pentru a preveni coliziunile cu datelor ce vin pe calea amonte. Metoda prin care se sincronizeaza ONU este
aceeasi cu cea folosita pentru un APON obisnuit. Diferenta majora pentru un Super PON este necesitatea
sincronizarii si a amplificatoarelor optice.
Amplificatoarele optice sunt gazduite in unitatile optice repetoare ORU (Optical Repetear Units). Ele sunt
localizate in sectiunea feeder si la intersectia intre feeder si sectiunea de distributie pentru a compensa pierderile din
fibra si din divizoare. Asa cum vom explica si-n sectiunea urmatoare in fiecare locatie repetoare este localizat si-un
ONU de operare, administrare si intretinere (operation, administration and maintenance ONU =OAM-ONU) pentru
controlul burst-mode al ORU si al proceselor de operare si intretinere.
Principala provocare tehnica s-a inregistrat la realizarea transmisiei burst-mode pe directia amonte al
prototipului SuperPON-ului. In acest articol noi descriem impactul transmisiunii burst-mode asupra formatului
celulelor din amonte si al amplificatoarelor optice, asupra receptorului de la terminatia liniei si asupra protocolului de
control al accesului la mediu, ce arbitreaza accesul ONU pe amonte.

PROVOCARI TEHNICE MAJORE

Formatul celulelor din amonte
In amonte sunt suportate doua tipuri de celule si anume, celule de date, ce transporta celule ATM si
minisloturi care transporta date cu lungimea de 4 octeti. Mini sloturile pot fi folosite de exemplu pentru interogarea
eficienta a ONU, asa cum vom detalia mai tarziu cand vom discuta despre protocolul MAC.

Asa cum se arata in figura 3, la fiecare celula din fluxul trimis ii este adaugat un preambul de 3 octeti. Acesta
are 3 functii. Prima parte a preambulului este folosit ca timp de garda(ceas de garda), pentru a corecta
nesincronizarile de timp si intarzierile de comutare datorate timpului necesar de comutare al laserului si al
amplificatoarelor optice. A doua parte este rezervat pentru (pattern) sincronizarii pentru scopul de sincronizare in
timp la OLT. Din moment ce decalajul intre terminatia de linie si unitate de retea optica este in limitele a un bit de-a
lungul initializarii, atunci este nevoie de o resincronizare de bit la inceputul fiecarui pachet si nu de o resincronizare
de octet sau de pachet. In cadrul SuperPON demonstrator, am reusit o sincronizare burst-mode la un debit de 311
Mb/s, folosind o tehnologie CMOS de 0.35 m. In final, preambulul contine si un byte denumit piggyback, care este
folosit pentru protocolul MAC.

Amplificatoare Optice
Pentru ca fluxul trimis foloseste unde continue se folosesc amplificatoare de fibra dopate cu erbium. In ultima
vreme aceste amplificatoare sunt larg folosite in conexiuni intre noduri, avand caracteristici zgomotul redus si
castigul mare. Pe de alta parte acestea sunt caracterizate de o constanta de timp mare. Este evident ca sunt greu de
folosit in amonte datorita naturii traficului in rafale generat de ONU. In plus amplificatoarele din amonte localizate la
nivelul divizoarelor ar trebui sa fie comutate doar cand un pachet TDMA trece. Aceasta ar trebui sa evite efectul
dezastruos al zgomotului (noise funneling) cauzat de amplificatoarele optice localizate in ramurile paralele.
Amplificatoarele optice de tip semiconductor(SOA-semiconductors optical amplifiers), care in principiu
constau dintr-o stuctura laser fara oglinzi, ofera avantajul de a fi conectate sau nu intr-un interval de ordinul
nanosecundelor[5]. In prezent acestea sunt folosite in principal in dispozitivele de comutare optice. Orisicum, in
aplicatiile SuperPON, SOA trebuie sa suporte deasemeni un castig suficient de mare care cere controlul unui curent
de comanda destul de ridicat de ordinul a 100 mA.

Diagrama bloc in amonte este data in figura 4a, in care doua surse de curent separate sunt folosite sa serveasca
celulor succesive.Una din surse este activa in timp ce cealalta pregateste caracteristicile curentului a urmatoarei celuli
ce trebuie procesata. Figura 4b arata comutarea rapida intre doua celule succesive care au fiecare o alta valoare a
castigului care trebuie setata.S-a obtinut un tmp de comutatie mai mic de 25 ns. Cea mai mare parte din timpul de

stabilire este consumat de alternarea surselor de curent, care genereaza curentul SOA.O parte mai mica (6 ns) se
datoreaza intarzierii de start optice.
Momentul de comutare al SOA este determinat de OAM-ONU. Acest ONU reaseaza informatia de timp si
ONU ID(identificator) pentru a comuta SOA, pentru a seta castigul corect si pentru a controla evolutia castigului in
functie de ONU ID. Din moment ce este folosit ONU standard, acesta este sincronizat la calea aval, si primeste toate
informatii de control pentru aval. Intr-adevar se pot monitoriza care ONU au accesul asigurat la calea amonte la un
moment anume de timp. Circuitele optice de detectie pentru inceperea unui pachet pe amonte nu sunt complicate.
Deasemeni aceste circuite sunt dependente de debit si introduc pierderi aditionale pe amonte. In plus folosirea ONU
standard la nivelul amplificatoarelor ofera avantajul transportului informatiei OAM printr-un canal de monitorizare
situat in banda.
Setarea castigului a SOA realizat urmarind puterea de iesire a SOA de-a lungul celulelor OAM ale nivelului
fizic al amontelui de administrare si intretinere(PLOAM). Aceste celule PLOAM contin o secventa de unu si zero
pentru a permite masurarea valorilor limita(maxim si minim) ale ONU. Masurarea sincrona permite urmarirea
schimbarilor castigului SOA cu temperatura si imbatranirea. Placa ORU amonte mai include si o serie de senzori care
masoara temperatura mediului ambiant si a cipului SOA si gradul de racire si curentii de comanda.Este generat un
semnal de alarma daca vreuna din valori depaseste limita maxima.

Receptorul amonte burst-mode

Pentru transmisia optica in modul burst-mode apare o problema a varierii nivelului DC de la rafala la rafala.
In sistemul SuperPON acest efect este accentuat la receptie prin introducerea amplificatoarelor optice. Componentele
DC ale unei celule depind de pierderile din sectiunea de distributie, de setarile castigului SOA, de polarizare si de
lungimea de unda a laserului la ONU. Drept consecinta amplitudinea semnalului va diferi de la celula la
celula..Pentru a preintampina problema varierii componentei DC este folosita o linie de intarziere ( a delay line
differentialing front end) in modul de receptie burst-mode.

Protocolul MAC
Sistemul APON poate fi considerat ca un multiplexor distribuit care multiplexeaza fluxurile ONU in OLT si respectiv
fluxurile VP/PC (bazate pe ATM) in ONU. Pentru a asigura o eficienta mai buna si pentru a preveni coliziunile,
multiplexarea per ONU cere controlul general al OLT. Controlul sistemului se numeste protocolul MAC. Datorita
numarului mare de utilizatori in sistemul SuperPON este foarte important sa se poata valorifica avantajul
multiplexarii de surse cu debitul variabil.Aceasta e de folos mai ales in cazul traficului in rafala ca TCP/IP. Largimea
de banda trebuie sa fie alocata ONU-urilor intr-un mod dinamic. Asadar alocarea largimii de banda depinde de
informatia in timp real referitoare la starea curenta a cozilor formate la ONU si nu numai de parametrii transferati in
timpul initializarii. Implementarea MAC va afecta ONU si OLT ca in figura 5[7].

Principala functie a protocolului MAC este algoritmul MAC, care genereaza prioritati (permits). In
implementarea noastra el consta dintr-un generator bazat al tactului, care genereaza drepturi la un tact de ceas fix,
bazat pe informatia de semnalizare. Acest mod poate fi folosit de exemplu pentru surse de debit constant (CBR).
Drepturile pot fi date de asemenea de un generator interogator care proceseaza drepturile cerute de diferite ONU.
Aceste cereri sunt primite prin asa numitele canale MAC. In sistemul SuperPON sunt suportate doua tipuri de cadrul
de date amonte. Primul este canalul de interogare care foloseste mini-sloturi, asa cum este aratat in figura 3, chemarea
onu cat mai repede posibil. Cel de-al doilea canal ONU este asa numitul piggy-backing si consta dintr-un antet de un
octet care se pune inaintea fiecarei celule amonte. De acest canal este nevoie special pentru sistemul SuperPON din
moment ce eficienta interogarii este limitata de numarul mare de utilizatori din sistem. Controlerul MAC din OLT
are un tact de baza si un generator bazat pe cereri de tact pentru QoS la fiecare ONU.
Cel de-al treilea bloc constructiv din cazul protocolului MAC este o celula care contine algoritmul de
programare a celulelor la ONU. Acest algoritm va decide care celula va fi transmisa , cand ONU primeste acesul la
canalul amonte si deasemeni va tine cont si de QoS. Cea mai eficienta, dar deasemeni si cea mai complexa solutie
este aceea care face programarea pe VP/PC. Complexitatea consta in implementare unei unei liste dinamice cu acces
rapid. O varianta alternativa, mai buna in special pentru TCP/IP este tehnica alocarilor corecte intr-un bufer. Ideea
generala este ca un algoritm de acceptare ne asigura faptul ca fiecare conexiune primeste un acces corect la bufer, si
astfel, indirect asigura accesul corect la retea. Implementarea consta inr-o simpla contabilizare la conexiuni diferite.
Prin simulari s-a demonstrat ca tehnica de alocare corecta intr-un bufer imbunatateste performantele simtitor.
Totusi metoda VP/PC are rezultate mai bune in performante.

Fezabilitatea economica si termenii scurti de dezvoltare

Fezabilitatea economica a SuperPON-ului a fost estimata evaluand costul de productie si comparandul cu

conventionalele tehnologii APON+SDH(synchronous digital hierarchy-ierarhir deigitala de sincronizare-) si cu
termenii scurti de dezvoltare ai arhitecturii SuperPON. Costurile producatorilor s-au bazat pe costurile de instalare si
pe cele de intretinere.

Costurile componentelor s-au evaluat luand componentele de baza din blocurile prototipului. Costurile de
operare si intretinere s-au facut de jos in sus, adica luand in calcul consumul de putere, spatiul necesar instalarii,
costul reparatiilor si taxele.
Figura 6a arata arhitectura de referinta pentru dezvoltarea FTTCab (fiber to the cabinet) si FTTH (fiber to the
home). Ea ilustreaza una sau ami multe caracteristici ale arhitecturii SuperPON, cum ar fi factorul de divizare, range
sau debitul ce pot fi folosite in aplicatii.Trei tehnologii PON sunt comparate pentru FTTCab si FTTH: APON

conventional, EPON( extended APON) cu cu un factor de divizare si range mai mare si SuperPON cu debit crescut,
factor de divizare si range mai mari. Range-ul marit poate interesa operatori noi veniti care vor sa conecteze oameni
de afaceri aflati la distante mari. Factorul de divizare marit intereseaza din punct de vedere al serviciilor de banda
larga rezidente, atunci cand largimea de banda ceruta este mica.

In figura 6b este dat costul total al

producatorilor pentru arhitecturi diverse
raportate la costurile arhitecturii FTTCab APON
in 2003. Din calcule reiese ca costul unei retele
FTTCab bazata pe tehnologia SuperPON este
comparabila cu solutia conventionala folosind
APON si SDH. Aceasta se datoreaza in principal
de preponderenta ONU-urilor si distributiilor de
tip VDSL (very high speed digital subscriber
line) si costurile echipamentului OAM. Totusi
trebuie retinut ca arhitectura de avangarda PON
contine numeroase componente optice, si astfel costul va descreste mai repede decat in cazul solutiei APON+SDH.
Studiile economice au aratat ca costurile echipamentului SuperPON si APON vor fi egale in 2005, pe cand cele de la
EPON o vor face in 2003.
In plus SuperPON oferao flexiblitate de planificare a retelei mai mare, deoarece datorita range-ului mai mare
si a dimensiunilor mai mici ale componentelor optice. Debitul mare al SuperPON-ului poate servi mai multe ONU cu
un numar mai mare de distributii VDSL decat un APON conventional.
In cazul FTTH solutia care foloseste tehnologia SuperPON pare sa fie un pic mai rentabila decat cea cu
APON. Marirea factorului de divizare dar pastrand debitul APON imbunatateste impartirea costurilor la nodul de
acces si la cladiri. Transfer de GB acasa prin SuperPON este ceva mai scumpa decat EPON, dar mai rentabila decat
APON conventional si ar necesita imbunatatiri ale debitului si ale serviciilor de distribuire digitala.
In final se mai pot face economii lasand pe seama utilizatorului responsabilitatea instalarii si repararii
terminalelor de retea. Costurile de operare pentru solutia FTTH in special sunt relativ mici. Avantajul acestor politici
este aratat in figura 6b unde barele negre reprezinta diferenta intre costurile OAM, cand costurile pentru intretinerea
terminalelor de linie sunt in responsabilitatea producatorului si respectiv al utilizatorului.

Evolutii
In viitor s-ar putea sa nu fie de ajuns capacitatea nou dezvoltatului SuperPON, utilizatorii dorind sa aiva o
capacitate mai mare.Cei ce fac afaceri ar putea cere chiar o legatura directa SDH sau o legatura total optica la reteaua
de baza fara a mai trece prin OLT si prin echipamentul ACC (Atm cross-connect). Acestea sunt principalele motive
pentru care sa propunem imbunatatirea WDM a SuperPON-ului.[9].
S-au identificat urmatoarele categorii de utilizatori:
1.Utilizatorii SuperPON-ului pentru care largimea de banda a fluxului direct nu le este

suficienta

2.Utilizatori rezidenti, care in plus subscriu la servicii distributive

3.Utilizatori, care au nevoie de capacitati mari, datorita cererilor mari de largime de banda si care doresc o conexiune
directa la retea. Aceasta s-ar putea intampla intr-un timp mediu fie printr-o legatura SDH impartita, fie printr-o
legatura total optica pe o anumita lungime de unda prin OCC(optical cross connect) pe termen lung. Este de asteptat

sa fie nevoie si de srvicii care necesita un debit simetric. Este de asteptat si o crestere a cererii a unei largimin de
banda asimetrice din partea providerilor de servicii internet sau a unui provider din reteaua de acces. Acesti
utilizatori isi pot retine conexiunile existente in OLT.
4.Utilizatori care au activitati in sfera comerciala, care din motive de securitate sau datorita constrangerilor
arhitecturale au nevoie de o legatura total optica pe o lungime de unda dedicata, care sa ocoleasca amplificatorul
distribuitor,care este impartit cu ceilalti utilizatori.
Aceste tipuri de utilizatori pot fi serviti folosind imbunatatirile arhitecturii de acces intr-o retea WDM
SuperPON.

Figura 7 ne prezinta o varianta a imbunatatirii WDM asupra SuperPON cu patru mari blocuri
constructive:nodul de acces cu OLT-uri, nod total optic, ORU si ONU.
La nodul total optic accesul la retea se intersecteaza cu reteaua total optica. Fiecare OLT treansmite o lungime
de unda si acceseaza un grup diferit de ONU. Aceste lungimi de unda SuperPON sunt amestecate la nodul optic cu
canalele, care vin de la reteaua total optica de baza si care vin alaturi de imbunatatitul SuperPON pentru a adresa
diferite ONU. Pentru o mai buna intelegere conexiunile care trec de echipamentul OLT la nodul de acces al retelei
sunt caracterizate ca fiind conexiuni total optice, pe cand toate celelalte sunt numite ca fiind conexiunile SuperPON.
Conexiunile total optice deasemeni pot ocoli amplificatorul distribuitor pentru securitate.
Tinta finala a retelelor total optice este sa se dezvolte un acces la o linie total optica care sa satisfaca toate
categoriile de clienti din toate domeniile si sa ofera atat dimensiunea temporala cat si acea a lungimii de unda pentru
a suporta debite si servicii diferite.

Testarea
Prototipul SuperPON functioneaza in prezent si a fost prezentat pentru prima oara la Conferinta Europeana a
Comunicatiilor Optice (ECOC 99) asa cum este indicat in figura 8a. Mai multe ONU sunt conectate la un OLT
printr-un lant de ORU din divizorul amplificat. Mai multe aplicatii video au fost probate si schimbate intre 2
calculatoare, ambele conectate la un ONU.
Figura 8a ne arata deasemenea si o schita a subsistemului format din OLT, ONU si amplificatorul
diferentiator, care a fost proiectat in ultima parte a proiectului Planet. OLT si ASIC ONU sunt elementele cheie ale
sistemului din moment ce pe ele se bazeaza sistemul de transport. Sunt implementate pe o tehnologie CMOS de 0.35
m. OLT ofera un numar de interfate STM1 la partea de retea si ONU ofera in partea utilizatorului legatura catre
doua interfete ATM forum. Divizor amplificator de mai sus contine trei ORU in aval si cinci ORU in amonte.

Sistemul va fi testat la inceputul anului 2000 in cadrul proiectului european PELICAN (PAN EUROPEAN
LIGHTWAVE CORE AND ACCES NETWORK). Scopul propus este sa se faca comunicarea bidirectionala prin
intermediul retelelor total optice.
Sistemul SuperPON va fi instalat in Brussels si va fi conecta la reteaua de baza total optica care exista intre
Brussels si Paris, asa cum se poate vedea in figura 8b..Se vor conecta Parlamentul European si Comisia Europei.
Aceasta retea de baza contine o retaea plasa si o arhitectura bazata pe inele. Din serviciile dezvoltate pe sistem se va
testa fast Internetul (prin serviciul de banda larga Belgacom) si aplicatii video conferinta. Deasemeni se va conecta
platforma de servicii France Telecom CNET de cea a Marii Britanii. Se vor face teste privind masurarea ratei de
eroare pe bit de la un utilizator ONU pe toata reteaua. In plus se va testa si eficienta protocolului dinamic MAC.

Concluzii

Articolul a prezentat o evolutie posibila in domeniul accesului la retea si pe care am studiat-o in cadrul
proiectului ACTS PLANET. S-a aratat ca tehnologia care sa imbunatateasca debitul, factorul de divizare si range-ul
ale retelelor optice pasive bazate pe ATM exista si sunt dezvoltate. Studiul de fezabilitate economica a aratat ca se pot
face imbunatatiri in ceea ce priveste costul de operare si intretinere, dar costul componentelo 13513e48n r ramane
totusi ridicat. Orisicum este de asteptat ca aceasta tehnologie sa fie introdusa in reteaua de acces dupa 2005.
Conceptul de aces optic general poate deveni realitate cu ajutorul unei noi dimensiuni: dimensiune a lungimii de
unda.
In final ne-a fost demonstrat ca prototipul SuperPON a ajuns la deplina sa maturitate de testelor facute in
cadrul proiectului european ACTS PELICAN.

Multumiri
Autorii ar dori sa multumeasca colegilor si partenerilor de la proiecte europene PLANE si PELICAN pentru
suportul lor consisitent. Ambele proiecte sunt sponsorizate prin programul ACTS.