MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
FACULTATEA ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII
DEPARTAMENTUL TELECOMUNICAŢII
STUDII SUPERIOARE DE LICENȚĂ, CICLUL I

PROIECT DE AN
la unitatea de curs “Rețele Inteligente de Comunicații”

Tema: “Proiectarea rețelei inteligente de comunicații mobile celulare

în sistemul GSM 900”

A efectuat:
st.gr. IMTC-0141 f/r.

A verificat:
conf. univ.dr. I. Avram

Nota_________

Chișinău 2018
CUPRINS
ADNOTARE 2
INTRODUCERE 3
I Analiza Sistemului GSM 900 5
1.1 Arhitectura rețelei GSM 5
1.2 Parametri și caracteristici 6
1.3 Serviciile care le prestează 7
1.4 Avantajele sistemului GSM 8
1.5 Performanțele sistemului GSM 9
1.6 Securitatea sistemului GSM 9
II Proiectarea Rețelei Inteligente de Comunicații Mobile Celulare în Sistemul
GSM 900 10
2.1 Calcularea numărului total de canale în sistem 10
2.2 Calcularea numărului canalelor de trafic în sistem 10
2.3 Calcularea numărului de celule într-un cluster 10
2.4 Calcularea numărului de canale de trafic într-o celulă a clusterului 10
2.5.1 Formarea seturilor de canale pentru celulele clusterului 11
2.5.2 Repartizarea celulelor în cluster 11
2.5.3 Reprezentarea modulului de aranjare a celulelor în clustere 12
2.6 Calcularea distanței de reutilizare a frecvenței 12
2.7 Reprezentarea planului de frecvențe și canalul duplex corespunzător a rețelei
proiectate 14
CONCLUZII 15
BIBLIOGRAFIE 16

1
ADNOTARE
Acest proiect de an se referă la proiectarea unei rețele inteligente de comunicații
mobile celilare în sistemul GSM 900. În acest PA sau efectuat un șir de proceduri și
calcule conform cărora sau stabilit parametri și proprietățile rețelei proiectate.
Calculele la rîndul lor au fost efectuate în modul următor:
1. Calcularea numărului total de canale în sistem.
2. Calcularea numărului canalelor de trafic în sistem.
3. Calcularea numărului de celule într-un cluster.
4. Calcularea numărului de canale de trafic într-o celulă a clusterului.
5. Formarea seturilor de canale pentru celulele clusterului și repartizarea
celulelor în cluster.
6. Calcularea distanței de reutilizare a frecvenței.
7. Reprezentarea planului de acoperire a teritoriului rețelei, aplicînd metoda
bazată pe utilizarea paramatrilor de deplasare i și j.
8.Reprezentare planului de frecvențe a sistemului GSM 900 și construirea
canalului duplex corespunzator.

2
INTRODUCERE
GSM (Global System for Mobile Communications: inițial de la Groupe Special
Mobile) este un system de telefonie mobile digital și este cel mai popular standard
pentru sistemele de telefonie mobile în lume. GSM funcționează în frecvențe de 900
MHz (GSM 900), 1800 MHz (GSM 1800), și un system mai nou cu banda de 1900
MHz (GSM 1900), pe baza unei cartel cu memorie proprie, numită cartel SIM
(Subscriver Identity Module), ce oferă identitatea utilizatorului în rețea cu un număr
de telefonie propriu atribuit. Rețeaua GSM este concepută ca o rețea inteligentă (IN-
Intelligent Network).
Rețelele de radiocomunicații mobile numerice, din care face parte și GSM ca
standard European, dispunînd de o mare varietate de mesaje de semnalizare,
simplifică și îmbunătățesc funcțiile legate de mobilitate. Aceasta se realizează prin
procedeele de localizare și înregistrare automata în rețea. GSM oferă în primul rînd
calitate maxima a convorbirilor și transmisiilor de date, și mai mult decît atît, oferă
posibilitatea folosirii aceluiași telefon mobil (cu aceeași cartelă SIM, și implicit
același număr) și în alte rețele, pe tot globul (roaming), astfel că utilizatorul poate fi
găsit chiar dacă nu se află în țară. Rețeaua GSM propriu-zisă se constituie din cellule
telefonice. Fiecărei cellule îi corespunde o anumită antenna (stație de bază),
amplasată pe turnuri sau clădiri înalte, pentru a se evita accesul într-o apropiere
imediată a acestora, al persoanelor publice. Astfel, dacă un anumit telefon efectuează
o convorbire, aflîndu-se în mișcare el poate trece de la o celulă la alta, și zonele de
acoperire ale acestor cellule se întrepătrund tocmai pentru a se asigura o calitate
superioară a convorbirii, fără bruiaje sau întreruperi, cauzate de lipsa de semnal. În
viitor se urmărește înlocuirea sistemului GSM 900 cu cel pe 1800 MHz, sau chiar
1900 MHz, deoarece puterea acestora fiind mai mare, zonele în care nu există semnal
(prin sistemul GSM 900), vor devein utilizabile (lofturi, beciuri, subsoluri). Rețeaua
GSM este formată din mai multe sute de amplasamente de celule dispuse, suprapus
una peste celaltă, în așa fel încît să rezulte o acoperire cu radio-emisie continua,
neîntreruptă. Pe parcursul convorbirii, terminalul GSM se conectează prin unde radio
la stația radio plasată în zona în care se găsește abonatul. La trecerea dintr-o celulă în
alta, apelul este trimis fără ca utilizatorul să realizeze procesul de trecere de pe un
3
canal în altul. Stația radio are o rază de acoperire ce poate varia de la cel puțin 1 km,
dacă este vorba de o zonă urbană, pînă la cel mult 30 km în atfel de zone. Rețeaua
GSM este compusă din trei părți principale, stația mobile (MS), stația bază de emisie-
recepție (BTS) care controlează conectarea cu stația mobile, stația bază de control
(BSC) care controlează stația bază de emisie-recepție și oficiul central de schimbare
(MSC).
Rețelele de generația întîi posedau cellule mari (ordinal a 50 km raza), în centrul
cărora se situa o stație de bază (antenna de emisie). La început, acest system aloca o
bandă de frecvență de tip static fiecărui utilizator, chiar dacă acesta nici nu avea
nevoie de ea la un moment oarecare. Deci, sistemul permitea furnizarea serviciului la
un număr de utilizatori numeric egal cu numărul benzilor de frecvență disponibile.
Prima ameliorare a constat în faptul că banda de frecvență era alocată utilizatorului
doar în momentul cînd acesta avea nevoie de ea. Astfel, a fost posibilă mărirea
numărului de utilizatori pe baza principiului că nu toți telefonează în același moment
de timp.
Totuși, acest system necesită stații mobile cu o putere de emisie importantă
(aproximativ de 8W) și aparate mobile de talie și greutate respective.

4
ANALIZA SISTEMULUI GSM 900
1.1 Arhitectura rețelei GSM 900
Arhitectura rețelei GSM este împărțită în 3 părți:
 Partea de acces;
 Partea de agregare;
 Partea de core;
Partea de acces este partea în care echipamentul userului, adică telefonul mobil se
conectează la rețea prin intermediul undelor de radio. Mai departe, în partea de
agregare, informația transmisă de mai mulți useri se adună și se trimite către inima
rețelei (core), unde apelurile sunt rutate.

Fig.1 Structura rețelei GSM

În continuare voi enumera care sunt componentele acestei rețele:

 MS-Mobile Station – telefonul mobil și un card control.
 BSC – supraveghează fiecare apel și decide cînd și la care BTS să expedieze un
apel.
 MSC-Mobile Switching Center – reprezintă centrala de comutație pentru
apelurile ce au loc atît în cadrul rețelei, cît și pentru cele care ies din rețea.

5
 VLR-Visitor Location Register – echipamentul ce conține informații despre
abonații înscriși temporar în zona deservită de un anume MSC.
 HLR-Home Location Registeer – baza de date cu permisiunile și restricțiile unui
abonat (de ezemplu, dacă are sau nu voie să inițieze un apel).
 EIR-Equipment Identification Register – baza de date cu anumite echipamente ce
sunt restricționate/interzise în rețea.
 SIM
 BTS-Base Transceiver Station – transmite/primește apeluri de la Mobile Station,
BTS-urile sunt toate conectate împreună ca să-ți permită să te muți de la o
cartelă la alta.
 BSC-Base Station Controler – controlează alocarea, eliberează canalele radio,
face conectarea rapidă între celule. O serie de BTS-uri sunt conectate la fiecare
stație de bază.

1.2 Parametri și caracteristici

Stadardul GSM 900 prevede ca telefonul mobil GSM să ocupe 2 benzi de

frecvență în jurul valorii de 900 MHz;
 Banda de frecvență 890 – 915MHz , pentru comunicațiile ascendente (de la mobil
spre stația de bază)
 Banda de frecvență 935 – 960 MHz, pentru comunicațiile descendente (de lastația
de bază spre mobil)

Deoarece fiecare canal de frecvență utilizează pentru o comunicație o lărgime a

benzii de frecvență de 200 kHz, este posibil de a utiliza 124 de canale frecvenț iale, ce
pot fi împărțite între diferiți operatori. Însă, deorece numărul de utilizatori era în
continuă creștere, s-a decis atribuirea unei benzi suplimentare în jurul valorii de 1800
MHz. Acesta este sistemul GSM 1800 sau DCS 1800 (Digital Communication
System), a cărui caracteristici sunt identice cu cele ale GSM 900 în ceea ce privește
protocoalele și serviciile.

6
 GSM 900
Banda de frecvență (ascendentă) 890,2-915 MHz
Banda de frecvență ( descendentă) 935,2-960 MHz
Numărul de interval de timp pe cadru (TDMA) 8
Debit total pe un canal 271 kb/s
Debitul parolei 13 kb/s
Debitul maximal de date 12 kb/s
Tehnici de multiplexare Multiplexare frecvențială și temporală
Raza celulelor 0.3-30 km
Puterea terminalelor 2-8 W
Sensibilitatea terminalelor -102 dB
Sensibilitatea stației de bază -104 dB

Tab.1 Sistemul GSM 900

1.3 Servicii

De la început, proiectanții GSM au căutat să asigure compatibilitatea rețelelor

GSM și ISDN în dependență de serviciile oferite. În conformitate cu definițiile ITU-T
(Internation Telecommunication Union – Telecommunication Standardisation
Sector), rețeaua GSM 900 poate oferi următoarele tipuri de servicii:
 Servicii de transport de informații ( bearer services)
 Servicii de comunicații ( teleservices)
 Servicii suplimantare ( supplementar services)
Cînd în 1991 au apărut rețelele GSM 900, totul se axa pe oferirea de servicii
„voice” la nivel înalt, în comparație cu sistemul celular analog existent atuci. Dar, chiar
de la început tehnologia GSM oferea cîteva servicii noi, care au atras imediat atenția unei
anumite categorii de utilizatori. Cele mai semnificative inovații au fost:

 Posibilitatea de criptare a informației

 Serviciul de roaming în Europa
Aceasta însemna că, spre deosebire de rețelele fixe, în care terminalul abonatului
este legat la oficiul central prin cabluri, abonatul rețelei GSM poate circula atît în
interiorul acestei rețele, cît și în afara țării.

7
 Pentru a apela un abonat al rețelei mobile este nevoie de a forma numărul, numit
număr al abonatului rețelei digitale mobile cu integrare de servicii. Acest număr
conține codul șării și codul național de destinație, care identifică operatorul care
furnizează serviciile. Primele cîteva cifre identifică Home Location Register (HLR) a
abonatului în rețeaua de comunicații mobile.
Cea mai cunoscută ramură a activității GSM este telefonia. Deoarece GSM 900
este în esență un sistem digital de transfer de date, vocea este codificată și este
transmisă sub forma unui flux digital. Un alt exemplu de serviciu este asistența de
urgență (numerele serviciilor de urgență pot fi apelate gratuit). În plus, există o
varitate de servicii de transmisiuni de date. Abonații GSM pot să realizeze schimb de
date cu abonații ISDN, ale rețelelor telefonice obișnuite, rețelelor cu comutare de
pachete, rețelelor cu comutare de canale, folosind diverse metode și protocoale de
acces. Este posibil transferul mesajelor faximile, utilizînd un adaptor corespunzător
pentru un aparat fax. O oportunitate GSM este transmiterea bidirecțională a mesajelor
scurte (SMS). Orice abonat poate transmite un mesaj, după care va primi o confirmare
de primire.
Mesajele scurte pot fi folosite în regim de difuzare, spre exemplu, pentru a
informa clienții despre o eventuală schimbare a condițiilor de trafic în regiune, etc.

1.4Avantajele sistemului GSM 900

 Eficiența mărită a spectrului radio permite o capacitate crescută a rețelei.

 Permite o sofisticată autentificare a utilizatorului, reducînd posibilitatea
fraudelor.
 Previne interceptarea conversațiilor prin tehnici sofisticate de criptare , care sunt
în totalitate sigure.
 Permite o mai bună claritate și consistență a conversațiilor prin elimenarea
interferenței în timpul transmisiei digitale.
 Simplifică transmisia de date, permițînd conectarea calculatoarelor portabile la
telefoanele celulare GSM.
 Un singur standard ce permite deplasări internaționale între rețelele GSM din
lume.
8
1.5 Performanțele sistemului GSM 900

Multe din sistemele analogice pot oferi performanțe bune, dar GSM-ul a fost să
fie mai bun decît orice sistem analogic. Calitatea convorbirii GSM este de semnal slab
sau interferențe, sistemul GSM se comportă mult mai bine. Calitatea radio, mărimea
și timpul de viață al bateriei sunt de asemenea parametri importanți de performanță.
Deoarece se utilizează un standard digital, se înregistrează un nivel ridicat de
implementare a noilor tehnologii, ducînd la micșorarea mărimii și greutății
telefoanelor mobile. Utilizarea puternicului mod “sleep” automat duce la o
semnificativă creștere a timpului de viață al bateriei.

1.6 Securitatea sistemului GSM 900

GSM oferă trei niveluri de securitate:

 Nivelul de securitate I

1. Datele utilizatorului GSM sunt înregistrate în cartela SIM

2. Cartela SIM poate fi insertată în orice terminal GSM
3. Tariful este înregistrat pentru proprietarul cartelei SIM
4. Sistemul GSM verifică validitatea utilizatorului

 Nivelul de securitate II

1. Sistemul GSM identifică localizarea utilizatorului

2. Terminalele furate pot fi deplasate sau folosirea lor invalidată
3. Utilizatorul poate fi identificat înainte de acceptarea convorbirii

 Nivelul de securitate III

1. Sunt utilizate tehnici avansate de criptare pentru a face aproape imposibilă

interpretarea convorbirii.
2. Puterea electrică instalată necesară alimentării obiectivul este între 10kW și
16kW curent alternativ 380/220V la 50Hz. În cazul întreruperii alimentării cu
energie electrică, se preconizează utilizarea unui grup electrogen mobil.

9
 II PROIECTAREA REȚELEI INTELIGENTE DE COMUNICAȚII MOBILE
CELULARE ÎN SISTEM

i j Raza celulă R, km Sistem Bandă frecvențe, ∆F1/ ∆F2, MHz Canal duplex, set canale

3 4 1,3 GSM 900 Toată banda 1,35

Tab. 2 Date inițiale

Verificăm condiția de egalitate dintre: ∆F1→ ∆F2

unde:
∆F – spectrul de frecvenţe alocat sistemei;
∆fc = 0,2 MHz – banda unui canal;
|∆F1| = 915-890 = 25 MHz
|∆F2| = 960-935 = 25 MHz
|∆F1| = |∆F2| => 25 MHz = 25MHz

2.1 Calcularea numărului total de canale în sistem:

|∆𝐹1 | |∆𝐹2 | 25 MHz

𝑁= = = = 125(canale) (2.1)
∆𝑓𝑐 ∆𝑓𝑐 0,2 MHz

2.2 Calcularea numărului canalelor de trafic în sistem:

Ntr = N-1 = 124 (canale de trafic) (2.2)

În sistemul GSM 900 numărul canalelor de trafic Ntr este cu o unitate mai mic
decît numărul de canale N.

2.3 Calcularea numărului de celule într-un cluster:

𝐾 = 𝑖 2 + 𝑖 ∗ 𝑗 + 𝑗 2 = 32 + 12 + 42 = 37(celule) (2.3)

2.4 Calcularea numărului de canale de trafic într-o celulă a clusterului:

𝑁𝑡𝑟 124 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑓𝑖𝑐

𝑁𝑡𝑟/𝑐𝑒𝑙 = = = 3,37( ) (2.4)
k 37 𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙ă

10
2.5.1 Formarea seturilor de canale pentru celulele clusterului:

Principiul metodei tabelare constă în construirea unui tabel numărul coloanelor

căruia coincide cu numărul celulelor, în clusterul pe prima linie se notază numărul
celulelor în cluster. În tabel, pe linii în ordine crescătoare, se scriu toate canalele de
trafic ale sistemului.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 ... 35 36 37
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 ... 35 36 37
38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 ... 72 73 74
75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 ... 109 110 111
112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 122 123 124 - - ... - - -

Tab. 3 Canalele de trafic

Din tabel se pot face următoarele concluzii:
 În celulele cu numărul de la 1 ... 13 se utilizează cîte 4 canale de trafic, iar în
celulele 14 ... 37 cîte 3 canale de trafic.
 Setul de canale 35 conține canalele de trafic: 35, 72, 109.

2.5.2 Rerartizarea Celulelor în Cluster

Repartizarea celulelor în clustere se realizează cu ajutorul lui „i” şi „j”.Şi anume:
1. Se alege o celulă de pe teritoriul acoperit şi acestei celule i se atribuie un set de
canale.
2. Cele mai apropiate 6 celule ce vor utiliza acelaşi set de canale se determină
deplasându-se din centrul celulei iniţiale perpendicular pe fiecare latură a
celulei iniţiale cu i unităţi.
3. Mai departe se deplasează sub un unghi de 60° pozitiv în sens geometric cu j
unităţi.Celulei obţinute i se atribuie setul de canale ale celulei iniţiale.
4. Se alege o oarecare celulă mai apropiată de celulele care au primit un set de
canale şi se repetă procedura de repartizare.Celulei obţinute i se atribuie un nou
set de canale.
5. Procedura se termină atunci când toate celulele au primit câte un set de canale.
Notă: În celule vecine nu se permite utilizarea seturilor de canale vecine;între
celulele cu setul iniţial de canale nu trebuie sa existe celule ce nu au
primit un set de canale şi nu trebuie să existe celule ce au primit două
sau mai multe seturi de canale.
11
6. Pe teritoriul acoperit se formează grupuri de celule numite clustere a căror
hotare se indică cu o linie mai groasă.

2.5.3 Reprezentarea Modulului de Aranjare a Celulelor în Clustere

Fig. 2 Repartizarea celulelor în clustere

2.6 Calcularea distanței de reutilizare a frecvenței:

𝐷 = 𝑅√3𝑘 => 1,3√3 ∗ 37 = 13,69 (km) (2.6.1)

12
 Fig. 3 Distanţa de reutilizare

Distanţa de reutilizare se calculează cu ajutorul coordonatelor geometrice:

𝐷 = 𝑅√3[(𝑥𝟏 − 𝑥𝟐 )𝟐 + (𝑥𝟏 − 𝑥𝟐 )(𝑦𝟏 − 𝑦𝟐 ) + (𝑦𝟏 − 𝑦)𝟐 ] ,

unde:
P1(𝑥1 , 𝑦1 )
P2(𝑥2 , 𝑦2 )
Din fig. 2 avem:
P1(2,8)
P2(6,1)
de aici: 𝐷 = 𝑅√3[16 + (−4) ∗ 7 + 49] =
= 𝑅√3 ∗ 37 = 1,3*10,5356 = 13,69 (km) (2.6.2)

13
2.7 Reprezentarea planului de frecvențe și canalul duplex corespunzător a
rețelei proiectate:

Fig. 4 Planul de frecvențe și canalul duplex

14
CONCLUZII
În cadrul acestui proiect de an am efectuat unei rețele celulare mobile în
sistemul GSM 900. Pe parcursul acestei lucrări sau realizat mai multe calcule pentru
determinarea caracteristicilor acestei rețele. La început am calculat numărul total de
canale din rețea utilizînd benzile de frecvențe a sistemului GSM 900. Pentru
proiectarea reţelei de comunicaţii mobile s-a propus calcularea următorilor parametrii
ai reţelei, respectiv avem urmatoaele rezultate:
1. Condiţia de egalitate dintre ∆F1→ ∆F2 (necesar pentru determinarea numărului
total de canale radio) este respectată;
2. Numărul canalelor de trafic utilizate în reţeaua proiectată este Ntr=125 (canale);
3. Numărul de celule în cluster este k=37 (celule);
4. Numărul de canale de trafic utilizate într-o celulă a clusterului
𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑓𝑖𝑐
𝑵𝒕𝒓/𝒄𝒆𝒍 = 𝟑, 𝟑𝟕( )
𝑐𝑒𝑙𝑢𝑙ă

5. Seturile de canale, au fost formate prin metoda tabelară şi în cazul obținerii unui
rezultat fracționar a lui Ntr/cel se fac următoarele concluzii:
 În unele celule ale clusterului se va utiliza un număr de canale de trafic egal cu
partea întreagă a rezultatului obținut (adică cîte 3 canale de trafic în celulă).
 În celelalte celule ale clusterului se va utiliza un număr de canale de trafic egale
cu partea întreagă + 1 a rezultatului obținut (adică cîte 3 + 1 = 4 canale de trafic
în celulă).
6. Distanţa de reutilizare a frecvenţei s-a determinat prin două metode, și comparînd
ambele rezultatele s-a obţinut aceiași valoare D =13,69 (km);
7. Reprezentarea planului de frecvenţe pe placat format A1, cu reprezentarea
canalului duplex 1;

15
BIBLIOGRAFIE:
1. Ciclul de prelegeri ”Comunicații mobile” partea I, Autor: conf.univ.dr. Ion Avram,
UTM – 2011, 100 p.
2. http://www.sbi-telecom.ru/uslugi-predostavlyaemye-sistemoi-nmt.html
3. http://www.eugo.ro/Diverse/index.php
4. http://www.sbi-telecom.ru/upravlenie-potokom-informacii-v-sisteme
5. http://www.sbi-telecom.ru/arhitektura-nmt.html
6. http://mymobilephone.narod.ru/celular/standarts/standart_nmt_450.htm
. http://www.circuiteelectronice.ro/power-circuits/circuit-variator.html;

16