Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM

§ 1.1 Reţele de comunicaţii (telecomunicaţii). Definiţii.

Terminologie şi abrevieri despre RCM celulare.
Definiţie. Totalitatea de Noduri (N – se notează prin cerculeţ) (centre de
comutare, rutere, centrale telefonice) şi Linii de legătura (LL- se
notează prin linii unidirectionale sau bidirecâionale) (canale de
comunicaţie) dintre ele în care informaţia poate fi transmisă de la un
nod la altele prin intermediul mai multor LL poartă denumirea de
Reţea de Comunicaţii (RC) sau Reţea de Telecomunicaţii (RTC),
dacă informaţia se transmite la distanţe mari.
Informaţia poate fi transmisă în diferite forme:
1. Semnal electric cu purtătoare modulată,
2. Semnal optic,
3. Unde electromagnetice,
4. Mesaj,
5. Pachet.
În fiecare nod informaţia este direcţionată pe o LL concretă în
dependenţă de Destinaţia unde trebuie să fie transmisă.
În LL informaţia este transmisă între noduri fără modificarea
formei şi conţinutului.
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

Figura 1.1 Forma generala a unei RTC cu 5 noduri

Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

Prima reţea de telecomunicaţii din lume a fost reţeaua destinată

transmisiunii semnalelor telegrafice şi începe să se dezvolte aproximativ în
anul 1840.
A doua reţea de telecomunicaţii din lume a fost reţeaua de generaţia “0”
destinată doar convorbirilor telefonice şi începe să se dezvolte aproximativ
după anul 1880 şi funcţionează şi astăzi, fiind modificată pe parcurs in reţeaua
telefonica de generaţia “1”. În lumea întreaga aceste reţele poartă denumirea
de PSTN – Public Switced Telephone Network (Reţea publică Comutabilă
Telefonică) , sau mai pe scurt Reţea de Telefonie Fixă. Cel mai bun exemplu
de reţea PSTN în RM serveşte Reţeaua SA Moldtelecom.

§ 1.2 Particularităţile reţelelor PSTN

Reţelele PSTN au următoarele particularităţi de bază:
1. Legătura finală cu abonatul individual se realizează tradiţional printr-o
pereche de fire torsadate, care au legătura terminală la aparatul de telefon fix
instalat acasă, în birou sau în oricare alt loc.
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)
2. Aparatul telefonic este fix, de aceea comunicaţia prin acest aparat
telefonic se numeşte comunicaţie fixă.
3. Pentru efectuarea comunicaţiei abonatul în timpul comunicaţiei
trebuie să se afle in imediata apropiere a aparatului telefonic fix.
4. Abonatul în reţelele PSTN în timpul comunicaţiei este de asemenea
fix şi se poate deplasa doar în raza lungimii firului cu care receptorul se
conectează la aparatul telefonic fix.
5. Vocea abonatului pentru transmitere în timpul comunicaţiei se
transformă în semnal electric de către un microfon simplu. Semnalul electric,
recepţionat de către aparatul telefonic, se transformă în semnal sonor de către
un difuzor simplu (Figura 1.2).
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

Figura 1.2 Schema bloc generala a unui telefon fix

 Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)
Necesitatea de comunicaţie oriunde cu oricine şi în orice timp a oamenlior a rezultat în
apariţia şi dezvoltarea reţelelor şi sistemelor de comunicaţii mobile. Realizarea scopului
„comunicaţie cu oricine, oriunde şi în orice timp” presupune posibilitatea de deplasare a
abonatului şi de a efectua concomitent comunicaţii. Asemanea fapt nu poate fi realizat în
reţelele de comunicaţii fixe, fiindcă aparatul telefonic este fix şi abonatul trebuie să se afle
lîngă acest aparat telefonic. Acest lucru poate fi uşor realizat în reţelele de telefonie mobilă,
în care abonatul are posibilitatea deplasării globale cu facilitatea comunicaţiei continue.

§ 1.3 Particularităţile reţelelor de comunicaţii mobile

Reţelele RCM au următoarele particularităţi de bază:

1. Legătura finală cu abonatul individual se realizează prin intermediul interfeţei radio.
2. Abonatul nu mai este fix, ci are posibilitatea deplasării globale cu facilitatea
comunicaţiei continue.
3. Pentru efectuarea comunicaţiilor în RCM apare necesitatea utilizării unui
spectru de frecvenţă şi dirijarea resurselor radio ( putere, bandă, număr de canale de
trafic, etc.) .
4 Pentru efectuarea comunicaţiilor elementele rRCM crează canale de trafic
simplex şi duplex şi le alocă la cerere pentru o comunicaţie, după care canalele se
consideră din nou libere şi pot fi alocate la cerere pentru altă comunicaţie.
 Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

5. Vocea abonatului se transformă în semnal electric de catre un microfon.

Semnalul electric este suprapus pe un semnal purtător, după care se codează şi se
cifrează, se amplifică şi se transmite în eter.
6. Semnalul radio recepţionat se descifrează, se decodează, se demodulează şi
se transformă în semnal sonor.

1.4 Echpamente terminale radio în RCM

Din cauza faptului că în RCM legătura finală cu abonatul se efectuiază prin
intermediul interfeţei radio echipamentele analog ale aparatului telefonic in PSTN se
numesc în RCM : terminale radio (sau Echipament mobil – mobile equipment-ME).
Comunicaţiile în RCM se efectuiază prin următoarele tipuri de terminale radio:
•Fix - dacă antena terminalului nu-şi schimbă poziţia în spaţiu.
•Portabil - dacă antena terminalului este fixă în timpul comunicaţiilor, dar poate fi
deplasată între două servicii de telecomunicaţii.
•Mobil - dacă antena terminalului poate fi în mişcare şi în timpul comunicaţiilor.
 Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

1.5 Clasificarea RCM în dependenţă de amplasarea abonaţilor

În dependenţa de amplasarea abonaţilor şi a componentelor RCM ultimele pot

fi:
• Terestre – cînd toţi abonaţii şi componentele RCM sunt instalate pe sol.
• Maritime – cînd cel puţin o parte a RCM este amplasată pe apă.
• Satelite – dacă cel puţin unul din abonaţi este plasat pe obiecte zburătoare.
• Cosmice/spaţiale –dacă cel puţin unul din abonaţi este amplasat în spaţiul cosmic.
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

1.6 Funcţii specifice în RCM

Ca urmare a posibilităţii deplasării abonaţilor pe tot teritoriul RCM şi în
timpul comunicaţiilor în RCM se definesc următoarele funcţii specifice
(care nu există în alte reţele):
• Roaming (mobilitate),
• Localizarea,
• Transferul legăturii (hand over / hand off).

1.7 Roaming  
Definiţie. Posibilitatea de mişcare a abonatului pe teritoriul RCM,
împreună cu ME şi schimbarea conexiunii ME CU RCM prin interfaţa
radio în starea inactivă a ME se numeşte – roaming sau moblilitate.
Noţiunea de mobilitate se referă în caz general la:
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

1. Mobilitatea terminalelor – permite accesarea de către abonaţi a reţelei

mobile cu ajutorul terminalelor mobile în orice loc şi în orice moment de
timp. Se presupune că abonatul mobil se poate deplasa avînd cu el
terminalul mobil. RCM trebuie să dispună de mijloacele de localizare, de
identificare şi accesare a ei din partea terminalelor mobile.
2. Mobilitatea abonaţilor(persoanelor) – reprezintă posibilitatea unui
utilizator de a accesa RCM de la orice terminal mobil în baza unui cod
sau parole (sau ambele)
3. Mobilitatea serviciilor – reprezintă posibilitatea unui utilizator de a ccesa
serviciile RCM indiferent de locul unde se află şi care sunt reţelele
intermediare utilizate.
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)
Gradul de mobilitate al abonaţilor RCM poate fi de următoarele tipuri:
a) Mobilitatea intrareţea – cînd abonatul mobil se deplasează doar pe
teritoriul unei singure reţele;
b) Mobilitatea interreţea– cînd abonatul poate să se deplaseze pe teritoriul
mai multor reţele mobile;
c) Mobilitatea naţională – cînd 2 sau mai multe operatori ai serviciilor
mobile acoperă după înţelegere teritorii diferite ale unei ţări şi abonatul
din orice punct al ţării poate accesa abonaţii de pe tot teritoriul ţării.
d) Mobilitatea în spaţiul GSM – permite utilizatorului să se deplaseze pe
teritoriul unei sau mai multe ţări unde se utilizează sistemul GSM.
 În punctele b) şi c) pentru a efectua convorbiri este necesar ca:
• Să existe o înţeşegere între operatori de deservire reciprocă a
abonaţilor
• Să se utilizeze o interfaţă radio comună
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)
1.8 Localizarea
În teţeaua PSTN fiecare abonat al reţelei are conectat aparatul
telefonic la unul şi acelaşi comutator (centrală telefonică) şi indiferent din
ce loc al Pamîntului li din ce reţea ar fi apelat un abonat acest apel
ÎNTOTDEAUNA va nimeri la aceiaşi centrală telefonică, la care este
conectat aparatul telefonic. Din acest motiv în reţelele PSTN nu este
necesară procedura de localizare fiindcă aparatul telefonic se află
întotdeauna în acelaşi loc.
În RCM fiecare abonat mobil în diferite momente de timp poate fi
conectat la diferite comutatoare. Deaceia în RCM este necesară
cunoaşterea amplasării fiecărui abonat în fiecare moment de timp pentru a
putea transmite momentat orice apel către orice abonat al RCM.
DEFINIŢIE: Procedura automată de stabilire a locului amplasării
abonatului pe teritoriul RCM, adică pe teritoriul cărei celule sau grupului
de celule el se află, fără calcularea coordonatelor geografice ale lui se
numeşte LOCALIZARE a abonatului.
 Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)
Se utilizează 3 tipuri de localizare:
1. Localizarea la nivel de celulă – cînd reţeaua „ştie” în permanenţă în
ce celulă se află abonatul şi la sosirea unui apel direcţionează acest apel în
celula dată.
Avantaj. Apelul către abonat este cel mai rapid şi este trimis direct în
celula dată şi nu ocupă alte canale de apel.
Dezavantaj. În reţea în permanenţă se ocupă canalele de semnalizare,
deoarece ME trebuie să informeze reţeaua în permanent despre poziţia sa.
2. Localizarea la nivel de reţea – cînd reţeaua „ştie” doar că abonatul se
află în reţea, dar nu se „ştie” pe teritoriul cărei celule se află în momentul de
timp dat şi la apariţia unui apel, apelul este trimis în toată reţeaua.
Avantaj. Nu se ocupă canalele de semnalizare în permanenţă şi nu se
consumă energie de la sursa telefonului mobil în starea lui de aşteptare.
Dezavantaj. La apariţia unui apel el se transmite în toată reţeaua şi
aceasta poate duce la multe situaţii de imposibilitate de a forma mai multe
apeluri concomitent.
Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)

3. Localizarea la nivelul unui grup de celule – cînd RCM „ştie” că

abonatul se află într-una din celulele unui grup, dar nu se „ştie” anume în
care celulă, şi la apariţia apelului el este trimis în grupul dat de celule.
Reprezintă un compromis între primele două tipuri de localizare.
 Tema 1 NOŢIUNI GENERALE ŞI PARTICULARITAŢILE RCM (cont.)
1.9 Transfer de legătură (handover /hand off)
Definiţie. Procedura de transfer automat a unei convorbiri în curs dintr-o celulă în alta
şi de pe un canal pe altul se numeşte transfer de legătură (hand off/ hand over ).
Procedura dată reese din posibilitatea de mişcare a abonatului în timpul desfăşurării
unei convorbiri. Această funcţie permite de a menţine legătura pe toată perioada
convorbirii, chiar dacă abonatul traversează teritoriul mai multor celule. Datorită
mobilităţii abonatului calitatea transmisiei scade pe măsura ce abonatul se îndepărtează de
emiţătorul staţiei de bază şi se apropie de emiţătorul altei staţiei.

19.1 Tipuri de handover

În RCM se folosesc următoarele tipuri de handover:
a)Handover intracelular – cînd convorbirea ăn curs se transferă de pe un canal de trafic
al unei celule pe alt canal de trafic al aceleiaşi celule;
b)Handover intercelular - cînd convorbirea ăn curs se transferă de pe un canal de trafic
al unei celule pe alt canal de trafic al unei celule vecine;
c)Handover intern – este un Handover intercelular - cînd celula din care se face
transferul şi celula în care se face transferul sunt dirjate de un singur MSC.
d)Handover extern – este un Handover intercelular - cînd celula din care se face
transferul şi celula în care se face transferul sunt dirjate de diferite MSC.
MSC – Mobile Switching center – Centru Mobil de Comutaţie.